STUDII TEOLOGICE ue wtNL Wy 20. 3°%G pete — SIRE LUCRAREA SOCIALA A BISERICII * t Drd. APOSTOLU GEORGE Preliminarii Lucrarea iubirii de oameni si a jertfei Mintuitorului Hristos pentru toti oamenii din toate timpurile si locurile este neméarginita. In chip aseman&tor si lucrarea omului credincios care vrea sd fie asemenea lui Dumnezeu, adica sé dobindeasca aceleasi insusiri desdvirsite, trebuie si fie o lucrare jertfelnicd nemarginita, izvorité din iubirea fafa de Dumnezéu si de oameni‘, deoarece toti poartd aceeasi fire comuna. Tubirea de oameni, ca forma activa si desavirsita nu se poate limita numai la un sentiment neroditor si sec. Deci iubirea noastraé se prezinta ca un raspuns la iubirea lui Dumnezeu si ca o datorie fata de semenul nostru a cdrui persoand poartd de la creare chipul lui Dumnezeu ca dat ontologic. Prin urmare, iubirea noastraé se exprima crestineste intii ca «mild», ceea ce ne cere si simtim compatimire pentru nefericirea aproapelui nostru si sa ne straiduim pentru: ridicarea lui la o stare superioara. In al doilea rind o concepem ca _filantropie, adicé drept strddania organizata in mod special pentru prevenirea si vindecarea material si spiritual a aproapelui nostru. Iar aceste doud virtuti au ca izvor si temelie pe Dumnezeu in Treime, care este «Dumnezeul milei, al indurdrii si al iubirii de oameni», asa cum ne invat&é mereu Biserica noastra?. Numai prin credinta si trdirea dogmei Sfintei Treimi ajungem la adevdrata comuniune crestind pentru ca in comuniunea Persoanelor dumnezeiesti gisim cel mai sublim model de iubire. Deci, atunci cind omul credincios porneste la lucrarea virtutii din ijubirea fata de Dumnezeu si iubirea de Dumnezeu caut& s4-si arate jubirea si fata de aproapele sdu, numai atunci poate ajunge la iubirea adevarata si universala, care restabileste natura oamenilor 3, dup& cum ne spune Cuviosul Dorotei: «...lumea este ca un cere si in mijlocul acestuia se afli Dumnezeu, iar liniile care pcrnesc de la margine c&tre centru sint drumurile, adicd cetatile oamenilor...; iaté deci care este natura iubirii..., cu cit ne apropiem de Dumnezeu in iubire fata de El cu atit ne unim intreolalta prin iubirea lui Dumnezeu» 4. , * Lucrare alc&tuit& si sustinuté in cadrul cursurilor de pregitire a doctoratului in Teologie, in Institutul teologic din Bucuresti, la catedra de Teologia morala orto- dox%, sub indrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Radu, care a dat si avizul de publicare. 1. Ierom, Amfilohie Rantovits, Sensul Sfintef Liturghil, extras din revista «Gri- gorie Palama, Sparta Atticei, 1979, p. 26. 2. P. Pallis, Protopop Gh. Metallinos, F, Funtas, Crestinismul si istoria, Ma- nual pentru liceu, Atena, 1981, p. 181. 3, Gh. Mantzaridis, Vas. Ghiultsis, 1. Petru, N. Tzumacas, Temele Moralei cres- tine, Manual pentru liceu, Atena, 1984, p. 80. 4. Invatdtura 6, 9, P.G, 88, 1696 B;, Vezi la N. Bughatsos, [nvdfatura sociald a Parintilor Greci, vol. UI, Editura «Apostoliki Diakonian, Atena, 1984, p. 257-258; si la Gh. Mantzaridis, Vas. Ghiultsis, I. Petru, 1. Tzumacas, op. cit, p. 81.ARTICOLE SI stupu 1. PREZENTA VIE A IN BISERICA PRINT OS MULUL IN LUME, Adevaratii crestini ny trebuie si se ™éargineascd ddar la ingrijirea numal de Persoana lor, nici nu trebuie sa respingd lumea, deoarece ei sint chemati $8 ajute la mintuirea si restaurarea ei, si dea marturia iubirii lor fata de Dumnezeu in mijlocul lumii ®. Nicdieri in textele pa- tristice nu se vede cA Biserica trebuie s& traiascd in izolare, deoparte, intr-o atmosfera pur “ (Con, 16,1) sf recomenda crestnilor dim Corint ie nee Heres ee ane ea constanta pentru milostenie (I Cor. 16, ine ae a vial Sf Ioan Hrisostom precizeaza «Si n-a spus 28). Comentind tex ajutoare pentru siraci» ci «pentru sfintio...; deci, ee Ptcel ae aeneton atlenuinesieecie: pigaritor | aleponivalcsienierie pe imparatul saa ah jar pe sdraci ii numeste sfinti 9. dugman al Tu Duvjceries primar, , aga cum a fost Intr-adevar, Biserice Prcind ‘cu ea (vezi: Matei. 26, 11; Maren numita, avind pe feat intr-o comunitate a iubirii, asa cum se afirma 14; 7), a fost See «Toti cei care credeau, erau laolalta si aveau in Faptele Apostolilpr : “si nimeni nu era intre ei lipsit, finde’ toti toate de obste» ( ve Je vindeau si aduceau pretul celor_vindute att ee fea acle ‘Apostolilor si se impartea fiecruia dupa -l put pi 7 —35) 1, ‘cum avea cineva trebuinta> (Fapte, 4, 34—35) i 7-171. lund, Tesalonic, 1981/ p. 1 . 5. Gh, Mantzaridis, “Morale si ciunea Blseriell "in lumen contemporend, trad. ; e us +i », tena, De . . , englert de ‘oat Roi Et ghlumen,’ Halt. Mitropolia ‘Tebei si Levadei. din Ib. englezi tronos, + Biserict : Gheorghe Pal idem, p. 20—23. : Atena, 1983, P. 21. ite aménunte voz! Pee sei gi 1a N. Bughatos, op. cit., vol. 8, Pentru mi 10, P.G. 51, 262; flostenie, las, Crestinis- 9. Despre milos! i I, Massos, A. Zagas, G. Kuvelas, 54-55. ieri vezi I. 11 (1982), p. S455. spulte aprecieti, vert Ti MIMS 9S foo, a‘DI TEOLOGICE 106 STU. Comentind textul, Sfintul Ioan Hrisostom spune: «Am vazut c& toate cele duhovnicesti erau comune si nimeni nu avea mai multe decit celalalt ... aceasta este cetate ingereascd si nici unul nu zicea ca este al sau ceva. Aici rdddcina rautatii s-a rupt si cu cele ce au facut, au dovedit ceea ce au auzit» ‘1, Continuind, el afirma: «Nu exista acolo vorba. aceea rece: «al meu» gi «al tau». De aceea era bucuria pe masa. Nici nu credeau ei ca le sint stradine cele ale fratilor lor, cAci erau considerate ale Domnului, deci nu ale lor, ci ale fratilor. De aceea nici sdracul nu se rusina, nici bogatul nu se mindrea» 2 Si Sfintul Vasile cel Mare indeamnad: «SA ne intoarcem la exem- plul dat de cei trei mii de barbati,-sA imitam prima adunare a cres- tinilor. La acestea toate erau comune: viata, sufletul, unirea senti- mentelor; masa le era comuna, fratia nezdruncinaté, dragostea ne- fatarnicd ; aceasta facea un singur trup din mai. multe trupuri si sa- virsirea ei asigura unitatea, compusi din diferite suflete» !3. Deci ceea ce a entuziasmat pe oameni si a facut popoare si natiuni s& se intoarcé la credinta crestind, a fost moralitatea, sociabilitatea crestinilor, «societatile iubirii», care au unit pe oameni si au desfiintat distinctiile sociale si deosebirile, ca si aibi astfel toate cele necesare traiului «comune» si toti sé fie « : so Convingerea crestinilor ca viata de aici este «stadion» de care depind cele viitoare, determinind chiar si cele de dupa viata pamin- teasci, ii elibera de toate grijile si nevoile lumesti si ii conducea de- 16. Prof, Gh. Metallinos. Conceptia ortodoxa despre societate, in «Koinonia», }. Prof. 1. " —| . BI. an XVI, fascicala tena, 1086, p82 102, P. 17. Viasios Fides. OP: cll Ps ere Apostoli, XV, 41 Vexi in sScrierile P&rintitor 18, Invatdtura celor dOKTr™ Ge pr, D, Fectoru, Hditura Inst, Biblic si de Mi Apostolici», trad., note Cparinti si Scriitori bisericesti», vol. 1, Bucuresti, 1979, stune al BOR., In Ol i : F. 32; Gh, Mantzaridis, oP: Cit Ponta a XXX-a la If Corinteni, vezi la Comente- 1 i, Tams Sint See Gociaet, Sol. i Hoe, alee Sy mane ae die sau explicarea ee Modosie A- ‘Ploiesteanul, Bucuresti, 1910, p. 354. ‘onia, de Arhiereu! 20. Ibidem, p. 335. 21. Idem, Omilia a. op, cit., citatul 2056, P- 456. 1 6 23. Idem, Omilia Ja Status, & perieopa Orbulul, 45, P.G. 59, 605; Vezi la N.’ Bughatsos, 4— PG, 49, 86.110 STUDII TEOLOGICE . Nici chiar prigonitorul crestinilor, Iulian Apostatul, nu poate sa-si ascunda admiratia fati de iubirea nemérginita a crestinilor fafa de toti cei. care sufereau. El scrie catre preotul idolilor, Arsachie din Galatia : vCred c& cei sdraci sint neglijati de preotii nostri: galileenii, intele- gind aceasta lipsa, ii ingrijeau pe acestia». Si adauga apoi c4 intre cres- tini «nu exista nici un sdrac, ba chiar impreuna cu grija peritru ai lor, ingrijesc si pe ai nostri» (adic pgini) 57. jnainte de a expune activitatea sociald a Bisericii in perioada bi- zantind si postbizantind, nu putem omite referirea la citeva principii de baz ale vietii primilor crestini care aveau constiinta ci alcdtuiesc un «tertium genus» (al treilea neam). . Astfel, pentru ei orice patrie era un exil si orice exil era patria, fara ca aceasta s& fi duc la indiferenta, negativism sau pesimism *, caci intelegeau bine ca alipirea de lucrurile acestei lumi dovedeste indife- renfai fati de adevarata lor patrie, dup cum arataé si Sfintul Apostol Pavel : «Cetatenia noasttA este in ceruri» (Filip. 3, 20). Iar in Pastorul lui Herma citim: «Stiti voi, robii lui Dumnezeu, care locuiti in tara stradina, cA cetatea voastra este departe de cetatea aceasta (...) pentru ce agonisiti aici ogoare, lucruri scumpe, cladiri, case nefolositoare ? (...) Ia dar aminte, tu, pentru c& locuiesti intr-o tard straind, nu-ti agonisi nimic mai mult decit atit cit iti este nevoie si fii gata ca atunci cind stapinul acestei cetati va vrea sa te izgoneascé din ea pentru ca te-ai impotrivit legii lui, s4 iesi din cetatea lui» ®. De asemenea, in «Epistola cdtre Diognet» vedem subliniataé supe- fioritatea crestinilor care unesc prin iubirea lor incheieturile lumii ofe- rind viaté autenticd intregii omeniri, deoarece crestinii au in ei si in jurul lor pe Dumnezeu, devenind astfel puterea lui Dumnezeu» (Matei 22, 29) 40. «Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin pamintul pe care taiesc, nici prin limba, nici prin imbracdminte. Nu locuiese in orase ale lor, nici nu se folosesc de o limba deosebita, nici nu duc o viati straind. Locuiesc in farile in care s-au nascut, iau parte la toate ca ce- t&teni, dar pe toate le rabd& ca straini; orice fara straina le e patrie si orice patrie le e tara straind (Efes, 2, 19 ; Filip. 3, 20; Evrei 11, 13, 16; 13, 14; II Petru 2, 11 (...) se supun legilor rinduite de stat (Rom. 13, 1; Tit 3, 1; I Petru 2, 13) dar, prin felul lor de viata, biruiesc legile. Iubesc pe toti, dar de toti sint prigonifi. Nu-i cunoaste nimeni, dar sint osin- diti, jsint omorifi, dar dobindesc viata. Sint sdraci, dar imbogatesc pe mulfi ; sint lipsiti de toate, dar in toate au de prisos (II Cor. 6, 9—10). Sint injositi, dar sint slaviti cu aceste injosiri; sint huliti, dar sint in- dreptatiti. Sint ociriti, dar binecuvinteazi (Matei 5, 44; I Cor. 4, 12— 37. Cf, Iulian Apostatul, Epistola 89 si 49; si Sozomen, Istoria Bisericeascd, P.G, 67, 126165; Vezi si la P. Dimitropulos, op. cit., p. 361 $i 368. 38. Alexander Schmemann, op. cit. p. 44. , 39, Parabola I, 1 si 6; Vezi in «Scrierile P&rintilor Apostolicin, p. 267 si I Gh, Mantzaridis, op. cit., p. 19 si 20. . 40. I. Massos, A. Zogas, G. Kuvelas, op. cit., p. 216. 'ARTICOLE $I STUDII an 13); Sint insultati, dar ci; A vt pedepsiti, dar ‘se bucuré (ite rac bine, dar sint pedepsifi ca rai; sint (..) dar cei carei urdse ny so 8, 9—10) ca si cum li s-ar da viata Demascind aceasta pot spune pricina dusmaniei lor» 4. aginilor asupr: sta_prigoané cruda, nedreapta si irationala a pag! ipra crestinilor, Tertuli: i ida, i i y-ati ridicat cu cruzime ae tah ian scrie : «De pilda, de cite ori: nu nirea voastra fireasca, alteori “ive. cnepiinflr, wneori ate Tnsigl por- cri chiar fSrA a mai aste " i impinsi de legiuirile voastre? De cite timea dusménoasa din ee semn miacar din partea voastra mul- plete 4 foe? (2) Nu si eager ge arumed,asupra nosed {iin Lintstea ynocinintulnl crutati crestinii nici morti, cdci sint smulsi linis i, din refugiul asa-zis al mortii; cadavre de crestini descompuse, de nerecunoscut, sint ciopirtite si li ‘se aruncd in toate partile membrele» “, : pee a eae oe este sufletul in trup, aceea sint_ crestin: in i noone nii dau iertare deci sint datori (crestinii) a se ruga nu pentru iertarea si mintuirea noastraé a functionarilor si a lor, ca in acest mod si cele publice si se insadnatoseze si fara grijd sa a ae oa a lor» “4, spune din Decretul lui Galeriu din aprilie Si Sfintul Ignatie Teoforul ne indeamna «sa invatém a trai potrivit crestinismului» , pentru cd numai atunci vom putea intelege si urma pe Sfintul Mucenic Crescent a cdrui pomenire se face la 15 aprilie. Acesta, intrebat fiind de guvernator care este numele sdu, a raéspuns ci , avea o credinis acre a mai fost supranumit si "7, Tot el spu ‘acd nu facea ceva bun pentru el oricind avea un legros a e dram Cee «Dac s-ar fi putut, as fi voit ca intilnind um s& ii dau trupul meu si si-l iau pe al lui, cdci aceasta este adevarata dragoste» 118, Si Sfintul Vasile’ cel Mare (329—379), vestitul reorganizator al vietii monastice ‘1, ingrijea singur pe bolnavi si una din grijile cele mai im- portante erau bolnavii si ranile lor 2°. El porunceste calugarilor sa duca o viat& de obste avind totul impreuna, deoarece aceasta se potri- veste chipului vietii apostolicesti: «S& nu socotiti niciodata ceva ca fiind al vostru, nici imbricdmintea, nici incdltamintea, nici altceva» 74 Astfel, indrumarile date de Sfintul Vasile cel Mare sint potrivite nu numai monahilor, ci si tuturor vietuitorilor crestini, traitori in co- munitatea crestina !™. Un exemplu din «viata pustniceascd», unde desavirsirea monahala este exprimata in mod minunat prin iubirea fratelui, ne povesteste de pilda, Sfintul Macarie Egipteanul (} 390) care, odata, vi bolnay, l-a intrebat daca are nevoie de ceva, bolnavul a raspuns ca ar dori «putind piine proaspata». Dar parintii pustiului faceau_piine numai o data pentru intregul an si, desigur, cel bolnav s-ar fi hranit cu greutate cu pesmet. indata «s-a ridicat acel vrednic barbat, chiar dacd era de nouazeci de ani», a pornit din schitul fratelui bolnav si a mers la Alexandria, facind 50 de mile pe jos, si acolo, dupa ce “a schim- bat piinea cea uscata cu proaspata», a adus-o iardsi monahului ™, dind pild’ minunat& de adevarata iubire Deci, ministirile devin centre de profundd omenie si, cdlugarii iscusiti, slujitori ai lucrarilor iubirii Sfintul Ioan Hrisostom, spunind cd, «Biserica este casd_comuna, pe care o pitem muted gi han de striinie ©, ne indeamna la permanenta milostenie, deoarece jertfa aceasta e ‘mai mare decit rugdciunea si decit i 125, postul si decit multe alte fapte bune *. Serr ' Gh. Metallinos, F. Tuntas, op. cit.. p. 178 1, P. Palle, ares, MRellex din viata patristicd in lumea contemporand, ed. l-a, Editura «Kyriakidis», Tesalonic, 1982, Pp. oC 118. Ibidem, p. 44 si Pateric.... op. cit. p. 1% ; ; 18, Tidem, p. M4 Shite emamunte ver! articolul Arhid. Prot. Toan Floca, op. cit p. 330—354. = H Gh, Metallinos, F, Tuntas, op. cit. p. 179. 120, P. Pallis, Prox PiRantovits, oP. cit. p, 20: Cl. SI. Vasile, cel Mare, Cu- Piiedianetice ero AMlextului in neogreacd de Terom. Maxim, Edit. din Venetia 1676, ed. a Il-a, Atena 1970, p. 30 i $8 ANG, Prot toon Foes, Op clo 8; pyiriex p17 of oan ee apte op. Git-%G, 60, 319. Vezi la N. Bughatsos, op. cit.. vol. 1 . Omili 45, 4, p. 245. 125. Comentariu. Ja Sfintul Toan op. eit 13, 4, PG. 59, 90, Vezi la N. Bughatsos,122 STUDI TEOLOGICE Opunind in mod categoric omenia lacomiei, Sf. Ioan spunea : «De- nunt aceasté neomenie ca raddcind a rdutatii si a toatd necuviinta si amenint pe cei care nu o practicd cu foc, iar celor ce o practicd le binevestesc imparatia cerurilor» 2%, Milostenia nu este numai o fapta de datorie morala ci si un izvor al cistigului duhovnicesc, asa cum ne spune Sfintul Parinte: «Indoit ne este folosul din milostenie, cici, facind milostenie, nu ne mai este fricA de acum incolo ci banii agonisiti au sd fie pradati de hoti sau de servitori si, in al doilea rind, cele agonisite nu devin inutile (...) Facerea de milostenii ne aduce in fiecare zi roade duhovnicesti, apro- pierea de Dumnezeu, iertarea pacatelor, apropierea ingerilor, constiinta curaté, bucuria fericirii duhovnicesti, nadejdea fard rusine si toate darurile pe care le-a pregitit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc» 127. Acelasi Parinte, ca sA accentueze mai mult valoarea milosteniei si desertaciunea posedarii in sine a bunurilor pamintesti, spune: «Nu cunosti cd trecere este viata prezenté? Nu esti aici locuitor vesnic, ci strain si caldtor. Cele prezente sint cale. Han este viata prezenta. Am intrat si vom poposi» "8, avind s4 plecim spre viata vesnicd in- sotiti numai de faptele cele bune agonisite in viata pAminteasca. Dar activitatea socialé a Bisericii si a monahilor, in special, im- bratiseaz si alte aspecte ale vietii crestine, anume, ei apdrau poporul oprimat de potentatii zilei si chiar de abuzuri ale unor impérati, dacd era cazul. De pildd, cind s-a miniat imparatul Teodosie cel Mare si impotriva locuitorilor Antiohiei, deoarece au distrus statuile sale si ale membrilor familiei sale, aflate in oras, din pricina noilor impozite care le-au fost impuse, si a cerut uciderea multora dintre locuitori, Sfintul Ioan Hrisostom'a adunat pe toti monahii din imprejurimile ce- t&tii si s-au prezentat in fata judecitorilor spunind: «Daca vreti ne- aparat sA omoriti oameni, omoriti-ne pe noi». Judecatorii s-au rusinat si antiohienii au fost salvati 22%. Deci, ascetul pustiei n-a ezitat, cind a fost nevoie, sa-si jertfeascd «linistea», ba chiar viata sa pentru iubirea fratilor. Astfel, Sfintul Ioan Hrisostom nu ne-a invatat numai cu vorbe, ci si cu exemplul sau: «SA ne aruncdm in primejdii pe noi insine pentru fratii nostri. Chiar daca este foc, chiar daca este fier, arunca-te pe sine-ti, iubitule (...), aruncéi-te, sa nu-ti fie fricd, de vreme ce esti ucenic al lui Hristos. Cel care S-a jertfit pentru fratii sdi» 8°. Prin propriul exemplu ne-a ardtat el cum trebuie sa‘fie jertfa pentru aproapele nostru. Continuind s& vorbim despre activitatea sociala a monahilor, a caror cea mai de seama «lucrare» este trairea in unire cu Dumnezeu 1, 126. Ibidem, P.G. 34, Cf. Despre Pocdinté, Omilia 7, 7, P.G. 49. 335. 127. Omilia a V-a la textul apostolic «Trebuie sa fie intre voi si eresuti...» {I Cor, 11, 19), P.G. 51, 260; Vezi la N. Bughatsos, op. cit... p. 53. ene, Rutrobla Heo gaa Wh milage moult, ©, PS, 82, dbly Vom Jy Bughatsos, op. cit., p. 80, 129. P. Pallis, Prof: Gh. Metallinos, F. Tuntas, op. cit., p. 179-180; I. Massos, A. Zegas, G. Kuvelas, op. cit., p. 29-231. OP p 24g dyn, Ma Ia Fapte 43, 3; P.G. 60, 306; Veri la N. Bughatsos, op. cit, P. 131. loan Karnarakis, op. cit., p. 39,ARTICOLE $I STUDII 123 sa ne referim inca la citeva lucrari ale lor grai a graitoare despre dragostea Episcopul Paladie de Elenopol (368—430 2), referindu-se la viata lui Dorotei de Teba (+ prima jumatate a sec. V), remarca: «In toate zilele, cu toati marea caldura din pustie, aduna pietre de pe lingd mare si construia totdeauna chili pe care le daruia celor care nu erau in stare sa-si zideascd singuri, facind una in fiecare an» 132, Nevoitorul pustiei, cu echilibrul Sau social interior, chiar daca traia departe de mul- time, isi manifesta in mod practic iubirea fafd de fratele. sdu "8, asa cum spunea Cuviosul Nil (} 430 2): «omul este facut si fie o fiinta sociabila si impreuna — legiuitor, si nu izolat si nesociabil» #, Ascetul cel adevarat,izolindu-se de lume, nu o uraste, ci voieste s& traiascd cit mai deplin viata spiritual pe care o doreste, singurdtatea folosindu-i i lupta sa pentru despatimire, nu pentru fuga de realitatile sociale ale lumii. Aceasti izolare, aparent nesociabila, a vietuirii ascetice este im- bracimintea exterioard care acoperé o deosebité frumusete duhovni- ceasc’. Adincul spiritual al ascezei in cea mai aspré forma, aceea a «izolarii» este o traire a iubirii curate, care se naste din unirea tainic& cu Dumnezeu Cel in, Treime inchinat, singura unire fara margini *. Trairea iubirii fratesti, pentru care neincetat lucreazi monahul, este criteriul desavirsirii in Hristos. Cuviosul Teodosie Chinoriarhul (+ 529), avind grija de parintii pustiei, cei aflati la adinci batrinefi, «a construit azil pentru batrini, spre a se odihni dupa indelungatele lor suferinte» "6. Tot in acest scop a mai construit si un spital. «Era fericit a se face tuturor toate : celor bolnavi in stare jalnicd, doctor compatimitor, or- bilor, vedere, ologilor, picioare, celor faré de casa, acoperis, imbrdca- minte celor goi, si aceasta marturisesc cei multi: slujiti de el, cd el cu adevarat sdruta ranele celor leprosi» 1’, Iaté dovezi si lucrari ale ade- varatei iubiri fatii de aproape. De aceea, intr-o epistold, Sfintul Isaac Sirul (nascut la 550) aminteste c4 unul dintre printii pustiei a invafat c& nimic altceva nu poate s4 izbaveascA pe monah de patimile mindriei si desfrinarii decit lucrarea unei misiuni «sociale», adicd ingrijirea bol- navilor si a celor aflati in strimtorarea suferintelor si infirmitatilor de tot felul 138, acres &R Nu trebuie uitat nici acel batrin locuitor in chiliile din Hozeva (ft inainte de sec. VII) care; cind a fost in comuna sa (cind era mi- rean — na) (.) daci vedea pe clneves <2 Gmergea,noaptea. ecu bol ce! i a-si semene Of 5 p u ccs & semina ogorul celuilalt. Cind a venit in, pustie (...) mergea pe drumul care ducea de la riul Iordan in orasul Sfint carind pine si apa. Si dacé vedea pe cineva slab, i ducea pe magarul sau si "732. Lavsaicon, 2, 21 Vezi la N. Bughatsos, oP. cit., vol. II, p. 43. 133, Ioan Karnarakis, op. cit. p. 41. 134. Catre Agatie, partea IV, cap. ©p. cit., p. 92. | a 135 foan Karnarakis, op. cit. p45. 136. Vezi la N. Bughatsos, op. cit. P. 137. Ibidem, p. 252—253. 5 138. Joan Karnarakis, op. cit., p- 45- 11, P.G. 79, 837 B. Vezi la N, Bughatsos,STUDII, TEOLOGICE 124 jl urca.pind la Sfintul Munte al MAslinilor. Altédaté repara incalta- mintea rupta a cuiva, pbarbat sau femeie, altora le dadea si bea din apa pe care o cara ; altora Je dadea piine. Daca gasea pe cineva gol, ii dadea jmbracdmintea sa. Cind a gasit si un mort pe drum, i-a citit rinduiala de inmormintare si l-a ingropat» 139, V. PREZBNTA BISERICII SI A CRESTINISMULUI IN LUME La lucrarea sociala a monahilor trebuie adaugata si purtarea de grij pentru cei rataciti din partea acelor calugari considerati «nebuni pentru Hristos» “". Astiel, Sfintul Simeon cel nebun pentru Hristos (} inainte sec. VII) a indreptat multe femei pierdute, caci el «de multe ori a adus femei nerusinate la cdsatorie legiuita, ca si pe femeile des- frinate pentru bani le intorcea si le indrepta> 1, Amintim si cuvintele testamentului Sfintului Teodor Studitul (759826), care lasa urmasului su urmatoarele sfaturi in ceea ce priveste buna-chivernisire a obstii «Sa ai grijd si fie toate in obste comune si neimpartite, fara exceptie, si nimeni din ei si aibé ceva al sau, de la ata pind la ac> Toata aceasta aspra lepadare de sine-si de cele materiale nu avea alt scop decit crearea de disponibilitati pentru ajutorarea celor lipsiti si nevoiasi. Niciodaté adevaratii monahi din toate timpurile nu’ au pus limite in dragostea fata de aproapele pe care il considerau fratele lor. Astfel auzim pe Cuviosul Nicon Pocaitul (+ 998 ?) indemnind : «Pe cel sarac si gol si nu-l defaimati, pe bolnavi si nu va leneviti a-i vizita, pe cei aflati intru nevoi sa ii ajutati cu toata puterea, Izbaviti pe cei ne- dreptatiti din miinile asupritorului si nelegiuitului, sA aveti totdeauna jubire de aproapele» “?. Dupa cum am vazut, activitatile sociale ale monahilor aproape nu au limite, cdci «iubirea fata de aproapele — fratele siu — este inteleasa de ascet ca o roada preoteasca a victuirii tainice a dragostei divine» “4. Si, asa cum ne spune Sfintul Grigorie Palama (} 1359), «si dam in casa noastra dovezi de iubire fratelui nostru, si dobindim indrazneala catre Tatal si Domnul comun» “5, asa cum s-a intimplat cu Corneliu sutasul ale cérui rugaciuni si milostenii «s-au suit spre pomenire inaintea lui Dumnezeu» (Fapte 10, 4). a) Locul femeti in slujirea crestiné. De asemenea, lucrarea sociala a Bisericii a fost incredintat’ si femeilor, fecioarelor si viduvelor cres- tine evlavioase care, erau deosebit de respectate. Ele aveau grija de si- 139. Ioan Moshu, Limonariul, cap. 24, P.G, 87 C, 2869 B; Vezi la N. Bughat- sos, op. cit., p. 271. 140. Pentru mai multe am&nunte vezi P. Pallis, Gh. Metallinos,_F. cit, gore inos, F, Tuntas, op. 141. Leontie, Viafa Sfintului Simeon cel Nebun, paragr. 30; Vezi - Glatsos, op. cil. p. 282. atid ee ae a2, Porunei tntlistatdtorulut, paragr. 7, PG. 99, 1820 Az Vert N. Bughatsos op. cit., p. 336. Mai vezi si Ierom. Amf. Rantovits, op. cit., .p. 26; Cf. 1 Mare, Cuvintdri ascetice, p. 70. ps cite 201 SE Nese 143. Vezi N. Bughatsos, op. cit., citatul 3143, p. 358. 144. Toan Karnarakis, op. cit., p. 39. 145, Epistola 2, 4, P.G. 52, 559; Vezi la N. Bughatsos, op. cit., vol. IL, p. 433%ARTICOLE $1 STUDI 125 Fe oe ee Trisoetens eapa® spune in legile sale impdratul Valentinian, in anul 364 «const in slu- jirea sdracilor si ingrijirea celor aflati in nevoie> ™, si insaircineazi pe episcopi si se preocupe de sdraci, ca si nu ajunga sé cerseascd $64, Multi alfi imparati au luat asupra lor responsabilitatea , ajutorarii azilelor de orfani si bolnavi si proclamau_ ca sustinerea acestor azile este o datorie evlavioasd. Astfel imparatul Teodosie cel Mare (379—395) a poruncit ca banii care provin din topirea idolilor din Alexandria sa fie dati saracilor, iar imparatul Teodosie I (395—457) a trimis la epi: copul Terusalimului bani pentru a ingriji pe saracii din Biserica sa 165, Lucrarea social-filantropicd a fost continuaté de Bisericd si dupa c&dderea Constantinopolului (1453). Istoricul grec C. Paparigopulos spune ca minastirile ofereau bol- navilor, sdracilor, calatorilor, refugiu s ad&post pe care ei nu-l puteau gisi in’ alti parte. «Tirania cea aspra care stinjenea prosperitatea eco- nomicd nu dadea_posib' unei -lucrari filantropice mai dezvoltate. Dar monahii, preotii si credinciosii supunindu-se _ pri- vatiunilor incercau sa vindece ranile durerii si sdraciei. Biserica a de- venit mama cea afectuoasi a natiunilor crestine ortodoxe inrobite. _ Multi clerici au luptat in fruntea poporului asuprit. Un exemplu in acest sens il constituie Sfintul Visarion de Larissa, care a trait la inceputul secolului al XVI-lea si s-a facut vestit pentru eliberarea nultor robi, pentru ajutorul dat sdracilor si bolnavilor, pentru con- struirea podurilor la Tesalia si Etolia 6°. _ _Minastirile au avut si ele rolul de spital duhovnicesc, unde credin- Gosii,refugiindu-se in jurul «batrinului» (duhovnic — doctor al su- fletului) isi cautau sanatatea spirituala 1 , , 161. Vezi la P. Dimitro} . cit., p. 367; Ch ic - hy bein vo i eae ane op. cit., p. 367; Cf. Const. Amantu, Istoria statu: . Sfintul Grigorie Teologil si Sft is 18 Corp fur lgorte, Tealogil a intul Ioan Hrisostom, op. cit., p. 48. ie 4. Dimitropulos, op. cit., p. 366. 16s, Vz Ibidem, p. 966 si notele 59-63 din aceeast pagina. igy, b; Rallis, Prot. Gh. Metallinos, N. Tuntas, op. cit, p. 192. rot, Gh, Metallinos, op. cit., p. 93.128 STUDII TEOLOGICE Monahismul si mindstirea au depus si un efort urias si permanent de a pastra nefalsificata traditia Ortodoxiei, asa cum ne spune _Prof. Sava Aguridis : «Elementul evanghelic in sinul ortodoxiei a. fost pastrat jn permanenta nestins de monahism» 168, | Totdeauna monahii urmareau indemnul [nvatiturii celor doispre- zece Apostoli: «Dac& ai dobindit ceva prin lucrul miinilor tale, sa dai ca rdscumparare pentru pacatele tale» 159, | De asemenea, mindstirea si parohia in timpul dominatiei turcesti, unde «toate erau sub umbra amenintarii si asupririi inrobitoare», devin factori de independenta spirituald si centre de renastere a virtutilor stramosesti si a traditiilor neamului ortodox 17, Monahii devin luptatori pentru libertate, arzdtori invatatori ai dreptatii, iar minastirile — adevarate focare de cultura si patriotism —, aparatoare ale «neamului crestinesc». Prin eforturi eroice de rabdare si rivnd, gata adesea de a mérturisi Ortodoxia, chiar cu pretul muceniciei, martirii au fost martori ai lui Hristos si ai mintuirii vesnice !! precum si ai invierii neamului ortodox. ) Lucrarea invititoreascé si misionaré a Bisericii de-a lungul timpului. In Apus, inca din secolul al V-lea se infiinteazi si se intretin noi scoli pe lingé minastiri si parohii‘®. Astfel, sinodul din Arelate din 529 a dat indicatii potrivit cdrora preofii trebuiau si primeascd in casele lor «pe copiii crestini din parohia lor, in primul rind ca sa fi indrume spiritual, iar in al doilea rind ca sa-i invete sA se apropie de sfintele carti». Iar de la sfirsitul secolului al VIII-lea, in anul 799, Sinodul din Orléans impune preotilor obligatia de a intretine scoli, fara a fi remunerati pentru aceasta. Astfel, Biserica este cea care uccentueazi valoarea invatimintului pentru spiritualizare si cauta sa-l facd accesibil tuturor 173, La Rasarit, in secolele IV si V stralucesc, prin inflorirea literaturii teologice, cei mai mari Parinti ai Bisericii, care prin bogatia si pro- funzimea scrierilor lor au creat «secolul de aur» al literaturii Bisericii, devenind luminatori si invatatori ai Bisericii si exemple vii de urmat, deoarece teologia lor nu este adresaté numai 1780, Pentru ‘mai multe aménunte yer sa guar, Bisel (eB iki ian), nt. 4 1 Ps 7 7 perclit AGEERIes ese At ante Veai la P. Dimitropulos, op. cit. p. 55, 11, eetbie despre Subire, 100, paragr. 26; P.G, 90, 965 Cj a se vedea N. Bughatsos, op. cit., p- 312, . ontee. Pentru “Ri multe a se vedea Pp op. cit., p. 48—49. 9—s7. 5 i in pagina 25% iis, Prot. Gh, Metallinos, F.’ Tuntas, op. cit. i Eladei «Adevarul Bi- fallis, Prot, Gh, Metallinos, F. Tuntas,STUDI TEOLOGICE 130 . ‘ori deoarece multi conducatori ai acestor dusmanilor a. terior asupré-le tutela Ortodoxiei bizantine. SS one concludente in acest sens avem : primul «hagan» gi con ducator al Bulgarilor, Vladimir cel supranumit increstinatorul Rievulyj si al Rusiei, Sfintul Sava «protectorul Serbiei ortodoxe». Toti acestia au ramas in istoria si gindirea neamurilor ca fiind «Parintii lor jy Hristos» — vii simboluri de devotament pentru vestirea Evangheliej lui Hristos in lume #83, cdci aga cum ne spune Sfintul Grigorie Palama (f 1359), toti acestia au fost atenti gi au ascultat invatatura Domnuluj nostru lisus Hristos si cu mult sirguinté au alungat din sufletul lor orice rdutate «inmultind si umplind si mintuind sufletele lor pe care Dumnezeu le-a primit» ‘4, : Din toate acestea se vede cd lumea civilizaté niciodaté nu se va putea achita de marea sa datorie fata de credinté si Biserica crestina, pentru marea si decisiva ei contributie la cresterea sdnatoasa a civili- zatiei de dup Hristos, din punct de vedere moral, intelectual si de progres spiritual al omenirii 1. Popoare,