BISERICA ORTODOXÃ DIN MOLDOVA

EDUCAÞIE CREªTIN-ORTODOXÃ
clasele I–IV
Ghidul învãþãtorului

Chiºinãu 2004

1
 CZU 372.823/28.046.12
R 43
Cuvînt înainte
Educaþia religioasã ºi-a demonstrat în timp rolul sãu benefic în for-
Editat cu binecuvîntarea marea unei personalitãþi oneste, acesta fiind argumentul major în reve-
Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova. nirea la predarea Religiei Creºtin-Ortodoxe în ºcolile din republicã. În
asemenea context, s-a impus necesitatea elaborãrii concepþiei, curricu-
lum-ului ºi a unui ghid pentru învãþãtori care constituie elemente de
sprijin în activitatea didacticã.
Colegiul de redacþie: Lucrarea de faþã, Ghidul învãþãtorului, vine în sprijinul celor care
predau disciplina Educaþia creºtin-ortodoxã. Cartea este structuratã în
P. S. Dorimedont, Episcop de Edineþ ºi Briceni trei compartimente:
Pr. Pavel Borºevschi, doctor în teologie, profesor la Academia – Concepþia de predare a disciplinei Educaþia creºtin-ortodoxã;
Teologicã din Chiºinãu – Curriculum-ul ºi programa curricularã la disciplina Educaþia creºtin-
Pr. Vasile Ciobanu, magistru în teologie, profesor la Academia ortodoxã pentru clasele I-IV;
Teologicã din Chiºinãu – Culegere de texte ºi elemente de proiectare ce pot fi utilizate de
Pr. Dumitru Tolico, magistru în teologie, profesor la Academia învãþãtori în realizarea programei curriculare pentru clasele I-IV.
Teologicã din Chiºinãu Remarcãm cã în selectarea materialului informativ ne-am inspirat
Ierom Petru Pruteanu, licenþiat în teologie, profesor la Seminariul din sursele deja elaborate în acest domeniu de cãtre fraþii ortodocºi din
Liceal-Teologic „Sfîntul Sf. Mc. Foca” din Zãbriceni, Edineþ România, Rusia ºi Grecia.
Liliana Trohin, licenþiatã în teologie, profesor la Seminariul Liceal- Textele oferite vor fi preluate ºi adaptate la condiþiile concrete de
Teologic „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” din Edineþ predare (specificul clasei de elevi, tipul de lecþie, elementele de conþinut).
În unele cazuri textele vor fi propuse spre audiere în baza lecturii, în alte
cazuri – în baza povestirii învãþãtorului, urmãrind prezentarea mesajului
Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii într-o formã accesibilã ºi pe înþelesul copiilor.
Religie creºtin-ortodoxã: Ghidul învãþãtorului: Cl. I–IV / Col. Segmentarea conþinutului Ghidului pe teme nu implicã obligativitatea
red.: P. S. Dorimedont. – Ch.: F. E.-P. „Tipogr. Centralã”, 2004 – parcurgerii materiei într-o singurã orã sau consecutivitatea strictã a tex-
368 p. telor. Textele propuse pot fi selectate, adaptate, utilizate la alte lecþii, în
funcþie de raþionamentul didactic stabilit de educator.
ISBN 9975–78–350–3 În activitatea didacticã nu se va pune accentul pe textul în sine, ci pe
4000 ex. analizã, pe discuþie, pe transfer de cunoºtinþe în baza mesajului educativ
372.823/28.046.12 al conþinutului.
Prin ceea ce oferã, Ghidul are intenþia de a face lecþia de religie mai
eficientã, mai plãcutã ºi mai accesibilã.
Considerãm cã prezentul Ghid este perfectibil ºi de aceea orice
propuneri ale colegilor noºtri pot fi folositoare ºi eficiente.
ISBN 9975–78–350–3 Autorii

2 3
 Mitropolia Chiºinãului ºi a Întregii Moldove
CONCEPÞIA DE PREDARE A DISCIPLINEI
EDUCAÞIA CREªTIN-ORTODOXÃ
I. Actualitatea ºi necesitatea predãrii cursului de
Educaþie Creºtin-Ortodoxã în realizarea procesului
educaþional integrat
Cu toate cã ani de-a rîndul s-a încercat a înãbuºi Adevãrul divin, astãzi
orice cugetãtor e convins cã religia este o putere enormã ce nu poate fi nici
înlãturatã, nici ignoratã. S-a încercat fãurirea “omului nou” fãrã Dumnezeu
ºi tragedia umanã a acestui secol ne este mãrturie vie a erorii. Istoria a
demonstrat cã nimic nu poate înlocui religia ca factor fundamental în re-
constituirea moralã ºi spiritualã a societãþii.
Suntem, într-adevãr, martori oculari ai unei neliniºti metafizice care
stãpîneºte psihicul contemporanului nostru. Aceastã neliniºte se aflã la
temelia mai multor probleme ºi vicii sociale – narcomanie, delincvenþã
juvenilã, sporirea numãrului persoanelor ce au contactat boala secolului
– SIDA. Alctualmente, asistãm la un moment, cînd oamenii lipsiþi de
tãria credinþei, cad tot mai adînc pradã deznãdejdii, rãutãþii, disperãrii.
Soluþia ar fi reactualizarea valorilor morale ale credinþei, precum spunea
poetul G. Coºbuc: „Credinþa-n zilele de-apoi, e singura tãrie-n noi!”.
Lipsit de acel punct de sprijin care a fost la poporul nostru timp de
veacuri credinþa creºtin-ortodoxã, mentalitatea omului suferã pierderi
tot mai grave. Copilul contemporan este nevoit sã existe într-un mediu
unde se cîntã, se vorbeºte, se aclamã dorinþa de plãceri pãtimaºe, tendinþa
spre lux excesiv, lãcomie ºi violenþã. Dar tocmai aceste plãceri sunt
cele care nasc robia, tristeþea, disperarea ºi, în final, chiar ºi suicidul
care, de asemenea, este o problemã a secolului nostru. În aceste condiþii
educaþia religioasã creºtinã va contribui la depãºirea crizei spirituale
prin promovarea valorilor morale ale credinþei, istoriei ºi culturii acestui
neam. E cunoscut faptul cã poporul nostru s-a format în matricea credinþei
ortodoxe. Însãºi simbolica statului, stema lui, este creºtin-ortodoxã.
Imnul Republicii Moldova, în care se vorbeºte de „limba vechilor
Cazanii” este scris de doi preoþi – Alexe Mateevici ºi Alexandru Cristea.
Un moment deosebit în istoria neamului îl constituie domnia lui ªte-
fan cel Mare, voievod care a fost un apãrãtor al integritãþii, al credinþei
4 5
ºi al limbii acestui popor. Este cunoscut sentimentul de profundã reli-
giozitate a domnitorului care a ctitorit zeci de mãnãstiri ºi biserici apã-
rînd întreaga Europã de jugul pãgînilor. Cele mai importante arme ale
sale în rãzboiul cu pãgînii au fost întotdeauna postul ºi rugãciunea –
expresii ale unei religiozitãþi profunde.
În psihologia tinerilor existã în permanenþã necesitatea unei totale
desãvîrºiri a omului ºi culturii. Ei considerã supremã oricãrui lucru iubi-
rea de adevãr, dispreþul pentru tot ce este simulare, preþuiesc simplitatea
vieþii, au simþul trãirii directe, au simþul intuiþiei psihologice, fiind prin
acestea o notã mai profundã omului, iar solidaritatea de grup îi face
uºor sã accepte ºi sã valorifice beneficiile comunitãþii creºtine. Religia
creºtinã ortodoxã poate propune sistemului de educaþie un cîmp ideal
în care aptitudinile tinerilor ar da roade morale deosebite întru reînnoirea
omului contemporan.
Cunoaºterea religiei sau a credinþei în Dumnezeu constituie funda-
mentul solid pentru o profundã cunoaºtere spiritualã. Iubirea faþã de
Dumnezeu ºi iubirea faþã de aproapele formeazã centrul credinþei creºtine.
Aceste virtuþi contribuie direct la vindecarea sufletului poporului. Studiul
religiei reprezintã o parte integrantã ºi indispensabilã a culturii generale a
unui tînãr, deoarece religia sau credinþa în Dumnezeu este o componentã
fundamentalã a culturii oricãrui popor, fiind adesea sursã de inspiraþie,
înnoire ºi propãºire a lui, aºa cum a fost ea în mod direct de-a lungul
istoriei poporului nostru ºi a altor popoare din Europa ºi din lume.
Pentru a vedea cît este de strînsã relaþia dintre cultura ºi credinþa
poporului nostru, e suficient sã remarcãm cã primele instituþii de învã-
þãmînt au fost înfiinþate pe lîngã locaºele de cult, iar primele cãrþi tipãrite
la noi au fost pentru cultul religios. Probabil, nici nu are rost sã amintim
cã ºi cuvîntul culturã provine de la cuvîntul cult (cultum – latinã), iar
însãºi cultura unui om sau a uni popor este în strînsã legãturã ºi derivã
chiar din forma de cult pe care o practicã ºi care îl marcheazã profund.
Anume o astfel de trãire duhovniceascã profundã a dat naºtere unor
calitãþi frumoase ale moldovenilor precum ar fi: blîndeþea, hãrnicia,
cultul familiei unite etc. Cîte personalitãþi remarcabile, ale cãror nume au
rãmas în analele culturii noastre, au fost preoþi sau au fost ghidaþi în creaþia
lor de profunde sentimente religioase: Alexe Mateevici, Mitropolitul
Bãnulescu-Bodoni, Mitropolitul Petru Movilã, Varlaam, Dosoftei º.a.
 II. Argumente pentru Educaþia creºtin-ortodoxã
Obiectul sau disciplina care defineºte conþinutul structurat ºi sistema-
tizat al învãþãturii de credinþã creºtin-ortodoxã ce urmeazã sã fie predatã în
ºcoalã trebuie sã fie numit „Educaþia creºtin-ortodox㔠(E.C.O). Învãþãtura
de credinþã a Bisericii Ortodoxe nu este o ideologie, iar scopul ei nu este
doar de a-i informa pe copii ºi pe creºtini, în general, despre existenþa lui
Dumnezeu sau despre alte lucruri, ci, mai ales, de a-i forma ca personalitãþi
integre ºi cu o conºtiinþã religioasã sãnãtoasã. Iar aceastã conºtiinþã nu poate
fi una sincretistã, ca o sintezã a tuturor sau a principalelor religii ale lumii,
ci una creºtin-ortodoxã sãnãtoasã care, deºi foarte tolerantã faþã de alte
religii ºi confesiuni, ºtie totuºi sã-ºi pãstreze identitatea.
Disciplina în cadrul cãreia se predã învãþãtura creºtin-ortodoxã este nu-
mitã ºi definitã prin termenul de „educaþie”. În primul rînd, toate disciplinele
predate în ºcoalã sînt discipline educaþionale, mai ales, cînd acestea presupun
formarea sau cel puþin cultivarea unor anumite aptitudini ºi deprinderi. Astfel,
avem discipline precum: educaþia fizicã, educaþia civicã, educaþia
tehnologicã, educaþia muzicalã, educaþie pentru familie, iar mai nou, chiar
educaþia sexualã. Dacã privim din acest punct de vedere ºi, mai ales, dacã
luãm în calcul obiectivul de bazã al acestei discipline religioase, atunci el
trebuie definit ca educaþie.
Educaþia creºtin-ortodoxã nu se va limita doar la transmiterea unor anu-
mite informaþii, ci se va ocupa, în special, de formarea moral-spiritualã a
copiilor ºi de punerea în acord a vieþii tinerilor creºtini cu idealul evan-
ghelic al iubirii ºi întrajutorãrii aproapelui, al jertfirii pentru alþii, al
respectului faþã de pãrinþi, de prieteni ºi chiar de toþi oamenii, indiferent de
rasã, religie sau orientare politicã.
În concluzie, în conþinuturile curriculare ºi în alte materiale didactice pen-
tru Educaþia creºtin-ortodoxã se va folosi anume aceastã denumirea a obiec-
tului, dar, în paralel, se vor mai folosi ºi cele de Religie, Religie creºtin-ortodoxã,
Religie creºtinã, Educaþie religioasã etc., dar nu ca denumiri oficiale.
Acest proces educaþional nu se poate însã desfãºura decît într-un cadru
general ºi instituþionalizat. În favoarea ideii realizãrii educaþiei creºtin-orto-
doxe instituþionalizate aducem urmãtoarele argumente:
1. Argumentul etic (moral). Societatea trece printr-o crizã moralã
ºi spiritualã. În aceastã situaþie, educaþia creºtinã poate aduce un suflu
nou în ceea ce priveºte aspectele relaþionale, comportamentale la nivel
individual sau social. Codurile etice de sorginte laicã genereazã o anumitã
neîncredere, datoritã conotaþiei lor ideologice. Morala creºtinã poate
6 7
umple un gol sau ne poate ajuta sã depãºim anumite sincope de orientare
existenþialã. Religia creºtinã presupune o normativitate cu un evident
conþinut moral.
2. Argumentul cultural. Religia creºtinã ortodoxã reprezintã ºi o
formã de spiritualitate ce trebuie cunoscutã de cãtre elevi. Nu te poþi
considera persoanã cultã dacã nu cunoºti propriile referinþe religioase
sau pe cele ale persoanelor cu care coexiºti în comunitate, dacã nu ºtii
nimic despre istoria credinþelor ºi religiilor, dacã nu înþelegi
fenomenologia actului religios. A cunoaºte propriile valori religioase,
indiferent de extinderea lor în spaþiul comunitar, reprezintã o modalitate
de securizare culturalã, o exigenþã ce atrage dupã sine buna situare în
registru cultural.
3. Argumentul psihologic. Educaþia creºtin-ortodoxã invitã la
reflecþie, la evidenþierea eu-lui, la autocunoaºtere. Aceastã activitate nu
înseamnã numai transmitere de mesaje specifice, ci ºi conturare sau
reformare proprii persoanei din perspectiva unor standarde valorice su-
perioare. Educaþia creºtin-ortodoxã poate deveni un prilej de fortificare
interioarã, de identificare a sinelui, de descoperire a idealurilor, de
reconvertire a persoanei spre lumea valorilor absolute. Oamenii
credincioºi sunt mai moderaþi, mai cumpãtaþi ºi mai echilibraþi.
4. Argumentul sociologic. Educaþia în perspectiva valorilor creºtine
ortodoxe formeazã persoane ce se deschid uºor spre alþii, se manifestã
generos prin iubire, dãruire ºi înþelegerea aproapelui. Religia creºtinã
funcþioneazã ca un flux spiritual integrator, ca o formã subtilã de
congregare a acþiunilor la nivel social.
5. Argumentul istoric. Pentru spaþiul nostru geografic, credinþa
creºtinã a acþionat ca un factor de cimentare ºi de perpetuare a neamului.
A cunoaºte toate aceste realizãri constituie nu numai un semn de
onestitate, de probitate retrospectivã, ci ºi de valorificare din perspectiva
contemporanã a unor realizãri, în ideea creãrii de noi tipuri de solidaritate.
6. Argumentul ecumenic. Formarea noastrã religioasã ne predispune
ºi ne pregãteºte pentru acceptarea ºi înþelegerea aproapelui. Numai în
mãsura în care suntem instruiþi ºi religios ºi ne postãm bine în perimetrul
religiei proprii, devenim mai generoºi cu alþii, nu mai suntem suspicioºi
ºi nu mai vedem în ceilalþi virtuale pericole. Dialogul interconfesional
are loc între persoane bine situate religios, instruite suficient, în cunoºtinþã
de cauzã în ce priveºte religia proprie ºi alte religii sau confesiuni.
7. Argumentul teologic. Credinþa pretinde împãrtãºire în comun,
mãrturisire, efuziune de idei ºi simþire. Fiecare persoanã trebuie îndreptatã
spre Dumnezeu, ea trebuie sã ajungã la un sens profund al vieþii ºi al
existenþei. Scopul ultim al formãrii religioase, în tradiþia creºtinã, este
mîntuirea, intrarea în împãrãþia cereascã.
8. Argumentul pedagogic. A fi iniþiat din punct de vedere religios
înseamnã a fi educat în acest spirit, a avea capacitatea de a spori educaþia
ºi de a o continua de unul singur.
Este cunoscut faptul cã educaþia creºtinã a constituit forþa de rezistenþã
a sistemelor educative elaborate de marii pedagogi ai timpurilor. În aceastã
ordine de idei putem menþiona:
I. A. Comenius: „în Sfînta Scripturã avem Cuvîntul lui Dumnezeu, în
lume – Operele Sale ºi în noi - Inspiraþia Sa”.
Francois Fenelon: „Religia e grija cea dintîi în educaþie”.
Jean-Jacques Rousseau: „Uitarea religiei duce la uitarea datoriilor omu-
lui”; „Sufletul drept este templu al divinitãþii”; „Fãrã credinþã nu existã nici o
virtute adevãratã”; „Conºtiinþa omului este instinct dumnezeiesc”.
Johann Heinrich Pestalozzi considerã cã educaþia moralã ºi religioasã
este „cheia întregului meu edificiu pedagogic”.
Johann Wolfgang Goethe susþinea cã religia creºtinã, „religia întrupatã
în divinitate, religia înþelepþilor, este treapta cea mai înaltã la care a putut ºi ar
trebui sã ajungã omenirea”. În opinia sa, „menirea educatorului e sã facã pe
pãmînt o comuniune a sfinþilor”, adicã „a celor mai buni ºi mai înþelepþi”.
Johann Gottlieb Fichte spunea: „Cine susþine cã poruncile lui Dumne-
zeu nu pot fi þinute spune cã nu-i progres ºi atunci totul e zadarnic.
Religia este dragostea de tot ce este bun, mîntuire de tot ce este strãin
vieþii ºi supunere smeritã faþã de Dumnezeu. A creºte un copil în religia
creºtinã e ultima îndeletnicire a noii educaþii”.
Johann Paul Richter susþinea: „ pentru a pregãti copilul pentru viitor,
trebuie sã însufleþim în el trei forþe: voinþa, iubirea ºi religia. Forþa voinþei
ºi a iubirii se armonizeazã în religie. Religia îl deosebeºte pe om de
animal, nu morala, nu arta, nu reflecþia; religia a fãcut lumii prima
educaþie”.
Johann Friedrich Herbart vedea idealul ºcolii în formarea perso-
nalitãþii morale. Scopul educaþiei este virtutea. Educaþia moralã este
legatã de cea religioasã, ca astfel sã se poatã conduce „dupã principii
corecte, drepte ºi serioase”.
Cucoº Constantin. Educaþia religioasã; repere teoretice ºi metodice. Editura: POLIROM,
1999, p. 13–15.
8 9
III. Idealul educaþiei creºtin-ortodoxe
“Aceasta este viaþa veºnicã: sã Te cunoascã
pe Tine singurul adevãratul Dumnezeu
ºi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis...”
(Ioan 17: 3)
Cele trei mari întrebãri, care au frãmîntat sufletul omenesc din toate
timpurile sînt: De unde venim noi? Cine sîntem? Unde mergem? Pentru
a fi încununatã de succes, educaþia trebuie, mai întîi, sã se dezlege enigma
omului. În centrul tradiþiei biblice stã omul, iar înrudirea dintre suflet ºi
Dumnezeu este motivul pentru care sufletul tinde cãtre Dumnezeu.
Astfel, mãreþia omului constã în faptul cã este chipul Celui Care l-a
creat. Fericitul Augustin menþiona: „Nu cerul a fost creat chip al lui
Dumnezeu, nici soarele... nimic din ceea ce vedem, ci numai tu, omule, ai
fost constituit chip al naturii care este dincolo de orice minte... amprentã
a dumnezeirii celei Adevãrate... spre care avînd privirile aþintite vei imita
prin strãlucirea propriei tale sfinþiri pe Cel Care Se reflectã deja în tine”.
Educaþia creºtin-ortodoxã este o acþiune complexã, care urmãreºte
informarea ºi formarea elevilor în vederea conducerii lor spre idealul
vieþii creºtine: desãvîrºirea.
Desãvîrºirea constã în a nu te opri din creºterea în bine, ea este ase-
menea unui urcuº care începe pe pãmînt ºi continuã în cer. Acest gen de
miºcare este caracteristic doar fiinþelor umane ºi nu e altceva decît pro-
cesul de asemãnare cu Dumnezeu, în care constã ºi scopul fericirii omu-
lui. Din acest motiv sensul existenþei noastre terestre este desãvîrºirea
în Hristos ºi dobîndirea bunãtãþilor celor veºnice.
Personalitatea creºtinã este o personalitate ajunsã la desãvîrºire prin
întruparea binelui. Desãvîrºirea creºtinã este tocmai formarea perso-
nalitãþii creºtine aptã a sãvîrºi în mod constant binele.
Pentru obþinerea desãvîrºirii sunt necesare: iubirea, libertatea ºi harul.
IV. Finalitãþi ale educaþiei religioase
Educaþia creºtin-ortodoxã contribuie din plin la formarea individu-
lui, la implicarea lui responsabilã în viaþa activã ºi în social. Dimensio-
natã ºi realizatã în acord cu necesitãþile psihice specifice fiecãrei vîrste
aparte, educaþia creºtin-ortodoxã are, mai întîi, o funcþie informativã,
respectiv de punere la dispoziþia elevilor a unui set de cunoºtinþe moral-
creºtine, dar ºi un pronunþat caracter formativ, de interiorizare ºi tradu-
cere în viaþã a normativelor religioase.
Interiorizarea valorilor spirituale religioase se va finaliza printr-o
serie de comportamente palpabile în relaþia copilului cu propriul eu, în
raport cu alþii ºi în relaþia cu Dumnezeu. Trebuie accentuat faptul cã
educaþia creºtin-ortodoxã nu se va rupe de la alte laturi ale educaþiei
care cultivã spiritul; aceasta este legatã de educaþia esteticã, moralã,
civicã pe care le fortificã ºi din care îºi extrage, secvenþial, unele premise
ºi temeiuri. Educaþia creºtin-ortotoxã este o ipostazã a educaþiei axiolo-
gice, un moment al educaþiei integrale.
Prin educaþia creºtin-ortodoxã li se asigurã credincioºilor un sens al
vieþii, o direcþie ºi un mod de a exista, o perspectivã care depãºeºte ime-
diatitatea fapticã. Precum remarcã ºi marele filosof creºtin Vladimir Solo-
viov, privarea omului de un sens existenþial este sinonimã cu aruncarea
acestuia în gheena rãului, cu aruncarea lui la periferia lumii. „Lipsit de sens
numim tot ceea ce nu se acordã ºi nu se armonizeazã cu nimic, tot ceea ce
contrazice totul ºi nu se acomodeazã cu nimic. Astfel, în esenþã, rãul ºi
nonsensul sunt unul ºi acelaºi lucru”2. Captarea unui sens þine în mod evident
de formarea creºtinã.
Educaþia creºtinã urmãreºte realizarea comuniunii omului cu Dum-
nezeu, ceea ce presupune, din partea omului, o permanentã purificare
de patimi ºi o creºtere în virtute. Acest lucru se realizeazã prin partici-
parea activã a individului la activitãþile Bisericii, în primul rînd, la cele
cu caracter spiritual.
Prin educaþia creºtinã se urmãreºte formarea ºi perfectarea a douã
componente de bazã: sufletul ºi trupul. În tradiþia creºtinã, trupul nu
este un simplu depozitar sau o umbrã a sufletului, ci un element esenþial
al naturii omeneºti, care meritã a fi tratat special. Desigur, sufletul de-
þine supremaþia, care primeºte cea mai mare atenþie, dar nu dispreþuind
natura fizicã a omului.
Formarea caracterului ºi a personalitãþii desãvîrºite reprezintã ide-
alul prioritar al educaþiei creºtine. Spre acest ideal se ajunge prin scopuri
care urmãresc cunoaºterea ºi interiorizarea unor valori morale, estetice,
intelectuale, care, îngemãnate, strînse laolaltã, pot garanta atingerea fi-
nalitãþii propuse.
Educaþia pare a fi cea mai dificilã artã, care se realizeazã în numele
moralizãrii ºi perfecþionãrii personalitãþii umane. Între pedagogie ºi teo-
logie relaþiile trebuie sã fie mai strînse. Problema autonomiei omului,
cea a raportului dintre educator ºi educat, precum ºi chestiunea valorilor
þin ºi de pedagogie, ºi de teologie. Ambele au în vedere formarea ºi
desãvîrºirea fiinþei.
Fundamentele spirituale ale vieþii. Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 72.
10
V. Obiectivele generale ale educaþiei creºtin-ortodoxe
Educaþia religioasã este un complex de acþiuni prin care se urmãreºte, în
chip metodic ºi sistematic, creºterea moral-religioasã a individului, prin
implementarea, în viaþa ºi activitatea lui a valorilor moral-religioase în vede-
rea dezvoltãrii armonioase a fiinþei ºi a vieþii lui pentru sine, pentru societate
ºi pentru Biserica de care aparþine.
De aici reies obiectivele generale:
– cunoaºterea ºi trãirea învãþãturii de credinþã creºtinã ortodoxã;
– acceptarea valorilor religioase care stau la baza vieþii ºi faptelor
moral-spirituale;
– înþelegerea importanþei Sf. Scripturi ºi a Sf. Tradiþii pentru cunoaº-
terea ºi iubirea lui Dumnezeu ºi a creaþiei Sale;
– trãirea vieþii morale interne ºi externe;
– dobîndirea prin rugãciune, meditaþie ºi povãþuire spiritualã a virtu-
þilor creºtine: nãdejdea, credinþa, dragostea ºi practicarea acestora;
– cunoaºterea istoriei Bisericii creºtine universale ºi a Bisericii Orto-
doxe naþionale, în special a tezaurului naþional-cultural;
– conºtientizarea apartenenþei la Biserica strãmoºeascã Ortodoxã ºi
la spaþiul istoric, etnic ºi cultural;
– înþelegerea ºi explicarea cultului bisericesc;
– manifestarea toleranþei, dar ºi a fermitãþii faþã de realitãþile pluri-
confesionale din Moldova;
VI. Obiectivele cadru ale educaþiei creºtin-ortodoxe
Obiectivele cadru ale educaþiei religioase vizeazã ceea ce se aºtea-
ptã sã devinã elevul, ca rezultat al predãrii disciplinei. Obiectivele cadru
ale educaþiei creºtin-ortodoxe sînt:
1. Cunoaºterea ºi iubirea lui Dumnezeu ºi a Bisericii Sale pe baza
Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii.
2. Formarea atitudinii creºtine faþã de aproapele, societate ºi mediul.
3. Cunoaºterea rolului omului pe pãmînt ºi formarea atitudinii creºtine
faþã de sine.
Pentru realizarea acestor obiective un rol fundamental îl are virtu-
tea iubirii. Dumnezeu a fost Cel dintîi Care ne-a iubit pe noi astfel,
încît iubirea noastrã faþã de El este o iubire-rãspuns. Dar a-l iubi pe
Dumnezeu, înseamnã a iubi întreaga creaþie ºi minunata ordine ce
domneºte în ea, înseamnã a pãzi poruncile divine. Fiul lui Dumnezeu a
venit în chip de om, ca sã restabileascã relaþia de iubire dintre om ºi
Dumnezeu tulburatã de pãcat ºi crucea Lui a devenit punte ce leagã
cerul cu pãmîntul.
11
 În educaþia creºtinã iubirea faþã de semeni se înalþã la suprema va-
loare. Fiecare om poartã în sufletul sãu chipul lui Dumnezeu, fiecare
este fiu al Lui ºi frate cu semenul sãu. Aproapele este orice om, indiferent
de naþionalitate ºi stare socialã. Cel care iubeºte pe Dumnezeu ºi pe
aproapele simte cum peste el coboarã pacea dumnezeiascã care alungã
din suflet orice gînd viclean, orice cuget de a face rãu oamenilor.
Deoarece în prezent a devenit o dificultate sã ºtim cine suntem, de
unde venim, încotro mergem, se cere cît mai urgent soluþionarea proble-
mei existenþei omului ºi a destinaþiei lui. Doar religia creºtinã atribuie
omului adevãrata sa valoare. În centrul tradiþiei biblice stã problema omului
ºi scrierile Sfinþilor Pãrinþi trateazã acest subiect secole de-a rîndul.
VII. Principiile didactice în realizarea educaþiei
creºtin-ortodoxe
Realizarea educaþiei religioase se va produce þinînd cont de princi-
piile didactice de bazã.
Fãrã a intra în detalii, menþionãm cã ele se vor contextualiza în con-
formitate cu specificul predãrii acestei discipline3.
1. Principiul intuiþiei. Principiul intuiþiei prevede cã accesul în lu-
mea credinþei trece prin simþuri, cunoaºterea concretã, senzorialã fiind
baza abstractizãrii ºi generalizãrii cunoºtinþelor. Intuiþia vizeazã influenþa
directã a obiectelor din lumea înconjurãtoare asupra simþurilor noastre,
orice reprezentare care se leagã nemijlocit de lucrurile date.
Adevãrurile de credinþã transmise elevilor sunt suprasensibile, iar pen-
tru a fi înþelese trebuie fãcute accesibile cu ajutorul materialului intuitiv.
2. Principiul accesibilitãþii este impus de specificul dezvoltãrii psiho-
fizice a copilului, al respectãrii particularitãþilor de vîrstã ºi individuale
ale elevilor. El va lua în consideraþie mediul familial din care provin elevii,
particularitãþile de vîrstã ºi sex, nivelul pregãtirii anterioare, starea de
sãnãtate, capacitãþile intelectuale, personalitatea lor, întrucît toate acestea
influenþeazã rezultatele educaþiei. Pentru realizarea accesibilitãþii cu-
noºtinþelor, este necesar ca predarea sã se facã gradat, de la cunoscut la
necunoscut, de la concret la abstract, de la particular la general, de la
simplu la compus.
3. Principiul învãþãrii active ºi conºtiente este impus de natura psi-
hicã a elevilor. Acest principiu cere ca elevii sã-ºi însuºeascã ceea ce au
înþeles în prealabil ºi sã participe singuri la aflarea cunoºtinþelor pe care
profesorii le propun la un moment dat.
!
Sebastian ªebu. Metodica predãrii religiei. Editura: Reîntregirea, Alba lulia, 2000, p.
53–57.
12
4. Principiul sistematizãrii ºi continuitãþii cunoºtinþelor va urmãri a
evita golurile, salturile. Conþinutul învãþãrii trebuie sã aibã un caracter
practic, logic, sã fie în conformitate cu structura conceptualã de gîndire
a elevilor, astfel încît cunoºtinþele sã fie integrate într-un sistem.
5. Principul îmbinãrii teoriei cu practica. Adevãrurile religioase vor
fi expuse în aºa mod încît elevii sã-ºi dirijeze viaþa dupã ele, avînd drept
exemple pe Domnul Iisus Hristos ºi pe sfinþi. Pedagogul va deveni el
însuºi exemplu, numai dacã îndeplineºte ceea ce îi învaþã pe elevii sãi.
6. Principiul însuºirii temeinice a cunoºtinþelor. Însuºirea cunoºtin-
þelor este temeinicã atunci cînd va fi completã ºi durabilã.
7. Principiul asigurãrii conexiunii inverse (al feedback-ului) expri-
mã cerinþa reîntoarcerii ºi îmbunãtãþirii rezultatelor ºi proceselor în fun-
cþie de informaþia primitã despre rezultatele anterioare. Prin folosirea
conexiunii inverse, profesorul identificã nivelul de realizarea obiectivelor
operaþionale propuse ºi, în funcþie de situaþie, alege modalitãþile de ame-
liorare a rezultatelor.
8. Principiul motivaþiei determinã totalitatea intereselor, idealurilor
care îndeamnã, susþin energic ºi direcþioneazã desfãºurarea activitãþii
de învãþare. Motivaþia, numitã ºi motorul învãþãrii”, pune în miºcare
raþiunea, voinþa, sentimentul elevilor ºi menþine atenþia voluntarã.
Actul didactic la disciplina Educaþia creºtin-ortodoxã se va realiza þinînd
cont ºi de principiile specifice educaþiei creºtin-ortodoxe, care includ:
A. Principiul hristocentric. Aplicarea acestui principiu cere profe-
sorului sã accentueze în lecþiile sale ideea conform cãreia credinþa creº-
tinã Îl are în centrul ei pe Hristos, Dumnezeu – Omul, Învãþãtorul care
dã putere, sens ºi viaþã tuturor creºtinilor.
B. Principiul eclesiocentric cere ca profesorul de Educaþie creºtin-
ortodoxã sã transmitã cunoºtinþele conform învãþãturii Bisericii noastre
strãmoºeºti ºi în legãturã cu viaþa Bisericii.
C. Principiul eclesiologic. Cunoºtinþele ºi conduita propusã elevilor
sã vizeze cultivarea sentimentelor de iubire ºi respect faþã de Bisericã,
în calitate de „trup al lui Hristos”.
Principiile didactice se cer aplicate într-un sistem unitar, comple-
tîndu-se unele pe altele.
13
 VIII. Factori responsabili pentru
realizarea educaþiei creºtine
Transmiterea valorilor credinþei ºi formarea conduitei exemplare se
realizeazã în mai multe circumstanþe ºi de cãtre mai multe instanþe. Ca
ºi în cazul altor componente ale educaþiei, de educaþia religioasã sunt
responsabili mai mulþi factori.
1. Familia. Primul factor care formeazã persoana în perspectiva creº-
tinã îl constituie familia. Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil în
religia de apartenenþã prin botez, dar ºi prin formarea primelor conduite sau
interiorizarea unor stãri de spirit elementare. Familia îl insereazã pe copil
în cult mai mult prin latura exterioarã, expresivã, ºi mai puþin prin latura
teoreticã, reflectatã. Familia trebuie mai mult sã formeze, decît sã informeze.
Copilul „absoarbe” din mediul apropiat, familial primele impresii, conduitele
formîndu-se prin mimetism ºi contagiune directã. Copiii vor face sau vor
crede precum pãrinþii, imitînd comportamentele acestora.
2. Biserica prin intermediul preotului instaureazã o perioadã mai
densã în transmiterea stimulilor religioºi. Influenþa educativã a Bisericii
se realizeazã la început difuz, nesistematic, atît cu ocazia ceremoniilor
religioase cît ºi cu prilejul unor activitãþi specifice – realizate de preot
în bisericã ºi în afara ei.
Forma principalã de educaþie religioasã prin Bisericã o reprezintã
participarea la ceremoniile religioase ºi, îndeosebi, la Sfînta Liturghie.
3. ªcoala. Un important factor al educaþiei creºtine îl constituie ºco-
ala. La nivelul acestei instituþii, educaþia religioasã ajunge într-un stadiu
de maximã dezvoltare prin caracterul programat, planificat ºi metodic
al activitãþilor instructiv-educative. Conþinuturile religioase care se tran-
smit sunt selectate cu grijã dupã criterii psihopedagogice. Cei care rea-
lizeazã educaþia religioasã trebuie sã fie cadre specializate ce deþin, pe
lîngã competenþele teologice, ºi pe cele de ordin psihologic, pedagogic
ºi metodic. În ºcoalã Educaþia creºtin-ortodoxã trebuie sã devinã în acest
caz o disciplinã la fel de serioasã ca ºi celelalte discipline, iar profesorii
care o vor preda – de asemenea.
4. Mass-media. O altã grupã de factori ai educaþiei religioase o for-
meazã instanþele mediatice, chemate sã amplifice, sã continue sau sã
diversifice experienþele religioase ale persoanelor. Într-o societate in-
formatizatã (cu virtuþi benefice ºi malefice), stimulii religioºi trebuie sã
fie prezenþi ºi la acest nivel. Prin intermediul radioului ºi televizorului
se pot transmite informaþii structurate, bine organizate, explicaþii solide,
calificate. Dacã emisiunile sunt realizate de profesioniºti, ele dobîndesc
un caracter pedagogic binefãcãtor.
14
IX. Specificul educaþiei religioase dupã treptele de
învãþãmînt
Sentimentele ºi judecãþile creºtine se formeazã ºi capãtã o coloraturã
specificã în funcþie de etapele psihogenetice de dezvoltare. Cunoaºterea
specificului acestor perioade constituie o obligaþie pentru cel implicat
în activitatea de educaþie creºtinã ºi de catehizare. Formarea conºtiinþei
creºtine comportã trecerea prin anumite stadii, intervale de timp în care
problemele fundamentale ale omului sînt percepute ºi primesc rezolvãri
particulare. Conºtiinþa creºtinã se formeazã ca orice formã de conduitã
umanã. Identitatea religioasã a omului þine de conþinuturile concrete
ale experienþelor curente, de urmele lãsate de transformãrile biografiei
sale, dar mai ales de educaþia creºtinã pe care un om a primit-o la o
anumitã vîrstã. Copiii, de exemplu, gîndesc altfel decît adulþii, interpre-
teazã diferit evenimentele, vãd lumea din unghiuri diferite, percep altfel
originea ºi finalitatea existenþei.
1. Treapta preºcolarã. Primii ani de viaþã ai copilului se dovedesc a fi
importanþi pentru dezvoltarea religioasã ulterioarã. Prin imitaþie, el va primi,
în familie, aceeaºi credinþã la care aderã pãrinþii lui. Gîndirea sa tinde sã
antropomorfizeze nu numai pe Dumnezeu, pe îngeri etc., ci ºi elementele,
fiinþele sau lucrurile aparþinînd lumii înconjurãtoare. Dacã ne raportãm la
copilãrie, observãm cã aceasta este faza în care individul este dispus sã
adere rapid la o concepþie deistã sau ateistã despre existenþã, de aici ºi
dificultãþile pe care le ridicã educaþia religioasã a copilului mic.
Se poate considera cã la copil, sentimentul religios se manifestã îna-
intea apariþiei unei gîndiri religioase. Copilul posedã o evidentã condu-
itã a dependenþei. Pentru el, mama este nu numai o sursã de hranã, ci ºi
una de liniºte, de siguranþã. Primele sentimente de veneraþie sînt în-
dreptate cãtre mama sa. Aceste sentimente, cu timpul, vor dobîndi ºi un
conþinut supranatural.
Începînd cu vîrsta de trei ani, sfera de cuprindere spiritualã a copilu-
lui se extinde. Conºtiinþa de sine se întãreºte, iar viaþa afectivã se lãr-
geºte. Copilul experimenteazã diferenþa dintre sine ºi nonsine, dintre
propriul corp ºi lumea din afarã ºi manifestã nevoia de a se pune în
valoare, de a raporta totul la sine, de a deveni „mare”. Realizeazã faptul
cã alþii sunt mai puternici, mai „importanþi” decît el. Ideea de Dumnezeu
poate fi asimilatã aceleia de „mai mare”, pe care el o cunoaºte deja.
Mediul familial are un rol covîrºitor în educarea spiritual-religioasã a
copilului. Multe din elementele comportamentului religios se formeazã
prin contaminare, prin imitarea a ceea ce spun ºi fac pãrinþii. Într-o fa-
15
milie de credincioºi, educaþia religioasã a copilului se va realiza impli-
cit, prin difuzarea convingerilor ºi prin participarea în comun la mani-
festãrile religioase. Viaþa religioasã presupune exerciþiu ºi un minim de
antrenament. La o rugãciune autenticã se poate ajunge prin repetarea
pînã la interiorizare a unor gesturi care la început pot pãrea golite de
conþinut. Rugãciunea se învaþã ca orice acþiune umanã responsabilã. De
aceea, se cuvine ca pãrinþii sã supravegheze ºi sã corecteze cu atenþie
dobîndirea primelor comportamente religioase.
Nu se poate vorbi însã de o viaþã religioasã a primei copilãrii. Prin
intermediul conduitei imitative, prin joc, prin încercare ºi eroare, copilul
reuºeºte sã dobîndeascã o serie de conduite care stau la baza comporta-
mentului religios de mai tîrziu. Valorile religioase nu sunt încã deplin
conºtientizate sau promovate de copilul mic, dar rudimente ale acestora
sunt ascunse în aceste prime experimente. Dispozitivul de înclinaþii ºi
preferinþe format la aceastã vîrstã urmeazã a fi amplificat, fasonat ºi ap-
rofundat în celelalte etape de vîrstã. Conteazã însã calitatea primelor ele-
mente pe care se va clãdi viitorul edificiu.
Dupã vîrsta de patru ani se dezvoltã capacitatea analiticã, de dife-
renþiere a lucrurilor în funcþie de anumite criterii. Interogaþiile copilului
trãdeazã într-un fel înclinaþia înnãscutã a fiinþei de a se raporta la Fiinþa
supremã. „De ce”-ul acestei vîrste poate fi o mãrturie a înclinaþiei invo-
cate. Mereu îºi pune întrebãri de felul. De unde vine aceasta? Cine a
fãcut? Cine ne-a fãcut? Dorinþa de a cunoaºte este mare, dar puterea de
înþelegere a marilor probleme este încã micã. Regula de bazã pentru
educator este ca la fiecare întrebare sã se dea rãspuns. Aceasta va fi
acea parte din adevãr care poate fi receptatã de copil.
Este totodatã momentul cînd i se poate structura raþional ideea de
divinitate, ca izvor a toate cîte existã. Desigur, aceastã acceptare este
dificilã ºi deschide un evantai ºi mai larg de întrebãri. Nerãspunzînd la
o parte dintre ele, construim un soi de mister care este benefic în
inculcarea ideii de Dumnezeu. În fond, ºi pentru omul matur trãirile ºi
sentimentele religioase cheamã ºi decanteazã o zonã de mister.
Perceperea transcendenþei la aceastã vîrstã se realizeazã prin subli-
nierea atributelor nemateriale (bunãtate, frumuseþe) ale lui Dumnezeu,
valori pe care copilul le cunoaºte deja ca þinînd de lumea curentã (bu-
nãtatea mamei, frumuseþea naturii). Nu se va renunþa la eºafodajul in-
tuitiv, perceptiv, de trãire a transcendenþei prin implicarea copilului în
actul ritualic, în rugãciuni sau în unele improvizaþii scenice (Naºterea
Domnului etc.).
16
2. Treapta primarã. O datã intrat în ºcoalã, educaþia religioasã va
cãpãta noi forme de insinuare, realizatã de personalul didactic calificat
în aceastã direcþie. Fãrã a pãrãsi educaþia religioasã în familie ºi în
Bisericã, subliniem faptul cã noul cadru formal de instruire ºi educaþie
creºtinã va avea un impact mai puternic asupra personalitãþii copilului.
Biserica va acþiona pe linia catehizãrii copilului, iar ºcoala ar putea
realiza o educaþie sistematicã în perspectiva raportãrii la transcendenþã,
evitîndu-se orice încercare de a o impune.
Copiii la aceastã etapã nu înþeleg fenomene fãrã nici un scop. Ei înþeleg
minunat cã este Dumnezeu ca principiu ultim de explicare. Rolul profesorului
este sã menþinã aceastã orientare a copiilor ºi sã le arate cã Dumnezeu e
totul, dar El ne-a lãsat liberi ca noi sã alegem singuri a pãzi poruncile Lui.
Educaþia creºtinã la aceastã etapã se cere a fi complementarã celor-
lalte dimensiuni ale educaþiei(intelectualã, moralã, civicã, esteticã, teh-
nicã...) ºi trebuie sã realizeze un echilibru optim între concret ºi abstract
ºi sã fie interesantã. Se vor folosi, mai ales, exemple vii din viaþa sfinþilor
ºi pilde evanghelice. Se va evita orice încercare de impunere. La aceastã
vîrstã pericolul alunecãrii în confuzie este destul de mare. Copiii sînt în
cãutarea unei identitãþi. Joacã roluri succesive cãutîndu-se pe sine, fãrã
a se regãsi întotdeauna. Personalitatea lor, alcãtuitã din împrumuturi
care se adaugã la elementele permanente ale modului lor natural de a fi,
continuã sã fie necoordonatã, prost echilibratã ºi instabilã.
În clasele primare copiii vor afla cã Dumnezeu a creat din iubire
întreaga naturã ºi pe om. Omul are trup ºi suflet nemuritor fiind creat
dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. La început moartea nu exista
ºi oamenii au fost creaþi sã trãiascã veºnic în grãdina raiului, dacã aveau
sã pãzeascã porunca lui Dumnezeu de a nu mînca din pomul cunoºtinþei
binelui ºi rãului.
Elevii se vor familiariza cu istoria apariþiei rãului în lume. Vor afla
cã Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a nãscut din Fecioara
Maria ºi a venit în lume pentru a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu,
S-a jertfit pe Cruce, pentru rãscumpãrarea oamenilor din robia pãcatului
ºi a morþii, iar în a treia zi a Înviat. De acum moarte nu mai existã , dupã
moarte este Înviere.
În aceastã etapã copiii vor lua cunoºtinþã de învãþãtura creºtinã de a-L
iubi pe Dumnezeu ºi pe oameni, de a fi iertãtori, milostivi ºi buni. Vor afla
cã putem lupta împotriva pãcatelor prin post ºi rugãciune.
Copiii vor ºti cã dupã Înãlþarea Sa la ceruri Iisus Hristos a Întemeiat
Biserica Sa ºi cã putem deveni membrii ai acestei Biserici prin Botez.
17
Biserica este mama care are grijã de creºtini atît în aceastã viaþã cît ºi
dupã moarte, prin faptul cã se roagã lui Dumnezeu pentru ei.
3. Treapta gimnazialã. Preadolescenþii comunicã, se informeazã, îºi
deschid sufletul, se organizeazã în grupuri, solidaritatea ºi gradul de
socializare cresc în mod simþitor. Comuniunea de interese ºi sentimente
face ca religiozitatea sã se extindã ºi sã se amplifice. Copilul se încrede
unul în altul, se confeseazã. Raportarea la divinitate le dã prilejul sã-ºi
rezolve unele probleme: o uºoarã confuzie moralã, o cãdere existenþialã
etc. La aceastã vîrstã, copilul este capabil sã acceadã la semnificaþiile ºi
valorile sacre atît pentru el, cît ºi pentru alþii. Nu mai recepteazã prezenþa
sa la o ceremonie religioasã ca o obligaþie, ci ca pe o necesitate, o
trebuinþã. Obligaþiile, reglementãrile, sancþiunile devin superflue pentru
el. Copilul devine responsabil de raportul dintre el ºi divinitate. Aceasta
este o problemã a lui, ºi mai puþin a altora.
La pubertate lucrurile par sã se complice din acest punct de vedere.
Gîndirea la aceastã vîrstã devine criticã ºi logicã. Se manifestã o tendinþã
de a întemeia ºi a justifica raþional dumnezeirea ºi ceea ce þine de ea. Prob-
leme precum nemurirea, viaþa ºi moartea sunt puse în discuþie. Explicaþia
realistã zdruncinã vechile credinþe, în cazul în care ele au fost încorporate.
Cei mai mulþi tineri în aceastã fazã intrã într-o stare de incertitudine. Nu
puþini se vor orienta cãtre o atitudine neutrã sau chiar ateistã. O atragere
forþatã la religie, în aceastã fazã criticã, poate fi dãunãtoare ºi pentru subi-
ectul în cauzã ºi pentru ideea credinþei în sine.
În perioada gimnazialã elevii se vor familiariza cu istoria rãspîndi-
rii creºtinismului pe teritoriul þãrii noastre; activitatea Sfinþilor Apostoli;
dezvoltarea Bisericii Creºtine în primul mileniu, sinoadele ecumenice
ºi rolul lor în formarea dreptei credinþe; vor conºtientiza cã pe Dumnezeu
îl putem cunoaºte contemplând natura, citind Sfînta Scripturã, cãrþile
Sfintei Tradiþii ºi în diferite împrejurãri ale vieþii; vor putea formula
învãþãturi morale desprinse din pildele Mîntuitorului; vor ºti sã deose-
beascã cele mai importante slujbe:Utrenia, Vecernia ºi Sfînta Liturghie;
elevii vor afla care trebuie sã fie atitudinea creºtinã faþã de familie, stat,
naturã, muncã ºi bunurile materiale.
4. Treapta licealã. Adolescenþa devine o perioadã destul de criticã
în ceea ce priveºte educaþia religioasã. Nonconformismul vîrstei ºi do-
rinþa de independenþã par a fi comportamente care nu se coreleazã cu
perceptele unei vieþi îndreptate spre Dumnezeu. Din punct de vedere
intelectual, un foarte mare numãr de adolescenþi sunt apþi, ca ºi adulþii,
18
sã înþeleagã teologia, doctrina ºi ritualul religiei lor. Dar sunt mai puþin
stabili decît adulþii. Educaþia creºtinã poate sã eºueze dacã nu se þine
cont de aceste capricii, de problemele afective inerente vîrstei. Asistenþa
maturului în materie de educaþie religioasã se va realiza discret, pe baza
unei reflecþii argumentate, prin respectarea poziþiilor interlocutorului,
printr-un dialog deschis ºi sincer, fãrã tente ironice sau culpabilizatoare.
Inserþia tînãrului în viaþa de zi cu zi creºte din ce în ce mai mult. Profe-
sionalizarea ºi viaþa intimã, afectivã îi capteazã atenþia. Responsabilitatea
socialã creºte. Dar lumea, cu avatarurile ei, poate sã-l dezamãgeascã destul
de rapid. Individul ia cunoºtinþã de minciunile ei, de discrepanþa dintre
ideile frumoase ºi realitatea fapticã degradatã. Poate cãdea în apatie ºi
disconfort psihic, cu repercusiuni dureroase asupra activitãþii sale. Existã
o mare diferenþã între tinerii care provin din mediul urban ºi cei din mediul
rural. La aceastã vîrstã, cãutarea valorilor se manifestã cu acuitate. Pentru
firile mai meditative, educaþia pentru ºi prin valori se manifestã prin in-
termediul educaþiei religioase. Valorile religioase au un rol deosebit, în-
deplinind o funcþie de sintezã. Pentru mulþi tineri, multe din valorile laice
autentice sunt resemnificate prin raportarea lor la valorile religioase. Ado-
lescenþa este o perioadã hotãrîtoare în centrarea individului spre credinþã.
În perioada licealã elevii vor cunoaºte trãsãturile religiei proprii
prin raportare la altele; vor dezvolta sentimentele de respect ºi preþuire
faþã de valorile creºtinismului; vor avea capacitãþi de a scoate în evidenþã
legãtura dintre cunoaºterea prin credinþã ºi cunoaºterea raþionalã; vor
ºti elementele de ordin istoric în legãturã cu viaþa ºi activitatea educativã
a domnului Iisus Hristos; elevii vor conºtientiza cã viaþa ºi existenþa
sunt valori fundamentale, sunt daruri faþã de care trebuie sã ne poziþionãm
în mod responsabil; în perioada respectivã elevii vor mai conºtientiza
importanþa promovãrii ºi respectãrii libertãþii interioare a persoanei; se
va forma sentimentul de responsabilitate faþã de sine ºi faþã de aproapele;
vor cunoaºte diferenþa dintre libertate ºi libertinaj ceea ce va contribui
la evitarea culpabilizãrii; se vor forma sentimentele de milostenie ºi
caritate; vor ºti care sînt viciile sociale rãspîndite ºi cum pot sã se
protejeze pe sine ºi sã-i ajute pe cei care au cãzut pradã acestor ispite.
19
 X. Evaluarea cunoºtinþelor ºi atitudinilor religioase
„Evaluarea va urmãri concordanþa dintre comportamentele vizibile,
identificabile, concrete la care ajung elevii cu obiectivele de referinþã ºi
cele operaþionale stabilite, în cadrul educaþiei religioase, scopul evaluãrii
nu este de a stabili din afarã cît de credincios este elevul, ci de a-1 face
pe acesta sã se interogheze, sã se aplece pe sine spre credinþã, spre
autoevaluare” 4.
Se va efectua atît evaluarea formativã, cît ºi cea sumativã. Pentru
realizarea evaluãrii, vor fi selectate tehnologiile de evaluare adecvatã,
care ar influenþa pozitiv ritmicitatea activitãþii de învãþare ºi educare, ar
consolida ºi sistematiza cunoºtinþele.
Evaluarea va avea ca obiective:
– sã verifice realizarea principalelor obiective curriculare;
– sã realizeze recapitularea, sistematizarea ºi consolidarea materiei propuse;
– sã amelioreze rezultatele învãþãrii.
Problema valorizãrii de cãtre profesor a achiziþiilor specifice educa-
þiei religioase (cunoºtinþe, valori, atitudini etc.) constituie o provocare
pentru pedagogi. Se ºtie cã evaluarea pornind de la obiective constituie
forma cea mai extinsã de apreciere ºcolarã. Prin evaluare se urmãreºte
concordanþa dintre comportamentele vizibile, identificabile, concrete
la care ajung elevii cu obiectivele referenþiale ºi, mai ales, cele ope-
raþionale, stabilite de profesor încã de la începutul unei secvenþe de
instruire. Obiectivele pedagogice vizeazã cunoºtinþe, deprinderi, atitu-
dini, valori ºi conduite.
La întrebarea dacã se poate sau este bine sã se evalueze credinþa
elevilor, rãspunsul nostru este mai degrabã negativ. Existã mai întîi un
argument teologic pentru a nu face acest lucru ºi care este generat de
urmãtoarea întrebare: este în stare un semen sã evalueze ºi sã eticheteze
credinþa noastrã? Al doilea este de ordin psihopedagogic ºi pleacã de la
premisa cã o valoare încorporatã (credinþa) nu este întotdeauna manifestã,
nu se exteriorizeazã într-un comportament vizibil, concret, mãsurabil ºi
exprimabil într-o formã exactã. Desigur cã prin religie se propun anumite
cunoºtinþe de ºtiut, atitudini de adoptat, gesturi de fãcut, ritualuri de
celebrat etc. Dar este greu a evalua punctual corespondenþa dintre con-
duitele manifeste ºi normele emise sau pretinse de cãtre profesor.
Scopul final al evaluãrii nu este de a stabili din afarã cît de „mare”
este credinþa elevului, ci de a-l face pe acesta sã se interogheze, sã se
"
A se vedea Constantin Cucoº. Educaþia religioasã, repere teoretice ºi metodice. p. 244–248.
20
aplece spre sine, spre credinþa sau necredinþa sa. Obiectivul prioritar al evaluã-
rii la disciplina religie rezidã în punerea elevilor în situaþia de autoevaluare.
În evaluare se va pune accent nu pe „realizãrile” elevilor, ci pe pro-
cesele formative ºi autoformative care se activeazã.
În viaþa creºtinã, autoevaluarea are, în primul rînd,o valenþã spiritu-
alã. „Sã se cerceteze însã omul pe sine” (Cor. 11:28) este o poruncã, un
îndemn spre autoevaluare, atît în ceea ce priveºte viaþa religios-moralã,
cît ºi în ceea ce priveºte cunoºtinþele dobîndite.
Evaluarea trebuie conceputã nu numai ca un control al cunoºtinþelor
sau ca mijloc de mãsurare obiectivã, ci ca o cale de perfecþionare, ce
presupune o strategie globalã asupra formãrii. Operaþia de evaluare nu
este o etapã supraadãugatã ori suprapusã procesului de învãþare, ci cons-
tituie un act integrat al activitãþii pedagogice.
XI. Cadrele didactice
Educaþia religioasã necesitã o atenþie ºi, mai ales, o pregãtire teologicã
ºi pedagogicã deosebitã.
Persoanele care vor realiza cursul vor fi selectate atît din rîndul teo-
logilor cu diplomã sau atestat teologic, cît ºi al cadrelor didactice de
alte profiluri ºi discipline, dar numai dupã o specializare teologicã (cel
puþin de grad inferior). Ei trebuie sã fie competitivi în domeniul peda-
gogiei ºi teologiei creºtin-ortodoxe, de o moralitate ireproºabilã. Orice
profesor de Educaþie creºtin-ortodoxã, dacã nu face parte din cler, trebuie
sã aibã totuºi o recomandare de la preotul din parohie. În activitatea de
instruire a cadrelor didactice vor fi antrenaþi atît teologi, cît ºi pedagogi.
Concomitent, vor fi pregãtite cadre prin:
1. Pregãtirea cadrelor la Facultãþile de Teologie ale Universitãþilor
ºi ale Seminarelor Teologice (la care se studiazã Pedagogia, Psihologia
ºi Metodica predãrii religiei).
2. Seminare ºi cursuri locale, eparhiale (zonale) ºi republicane.
3. Cursuri de calificare organizate pe timpul vacanþelor în insituþiile
teologice existente în þarã.
4. Reciclãri periodice pentru cadrele care vor realiza cursul respectiv.
21
 XII. Componentele didactice pentru asigurarea PROGRAMA CURRICULARÃ LA DISCIPLINA OPÞIONALÃ
predãrii disciplinei EDUCAÞIA CREªTIN-ORTODOXà (CLASELE I–IV)
Pentru a realiza educaþia creºtin-ortodoxã sunt necesare:
– concepþia predãrii la disciplina Educaþia creºtin-ortodoxã;
CLASA I
– curriculum-ul la disciplinã;
– manualele;
– ghidurile pentru profesori; Obiective de referinþã ºi exemple de activitãþi de învãþare
– materiale didactice complementare.
1. Cunoaºterea ºi iubirea Lui Dumnezeu ºi a Bisericii Sale pe
În etapa actualã au fost elaborate concepþia de predare a disciplinei baza Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii
Educaþia creºtin-ortodoxã ºi curriculum-ul la disciplinã pentru clasele Obiective de referinþã Activitãþi de învãþare
I–IV ºi V–IX ºi ghidul învãþãtorului pentru clasele I–IV. În perspectivã La sfîrºitul clasei I elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei I se recomandã
se vor alcãtui ghidul profesorului pentru clasele V–IX ºi manualele pentru urmãtoarele activitãþi:
clasele I–IX. Pentru a nu periclita procesul de învãþãmînt din cauza lip- 1.1. Sã posede cunoºtinþe despre existenþa – observarea ºi contemplarea lumii
sei manualelor, la etapa datã, se pot utiliza cele elaborate în România lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici. înconjurãtoare sub aspectele: frumu-
(pentru ºcolile cu predare în limba românã) ºi Rusia (pentru ºcolile cu seþe, armonie, mãreþie;
instruire în limba rusã), precum ºi materialele din alte þãri ortodoxe. – dialog la tema existenþei lui
Dumnezeu;
1.2. Sã-L identifice pe Iisus Hristos ca Fiu – reproducerea unor texte biblice
al Lui Dumnezeu. referitor la crearea lumii;
– povestirea unor texte biblice
referitoare la naºterea ºi copilãria
Mîntuitorului;
1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã – audierea unor casete audio despre
de locaºurile sfinte. Naºterea Domnului (colinde);
– prezentarea icoanei lui Iisus
Hristos;
– explicarea semnificaþiei Sfîntului
Locaº ºi a rugãciunilor în comun;
– organizarea unor pelerinaje la
biserici ºi mãnãstiri; discuþii despre
binefacerea ºi grija lui Dumnezeu
faþã de creaþia Sa.
2. Formarea atitudinii creºtine faþã de aproapele, societate ºi mediu
2.1. Sã înþeleagã cã aproapele este orice – realizarea de cãtre elevi a unor acte
om din societate. de binefacere pentru cei orfani;
– lectura ºi povestirea unor istorioa-
re cu caracter moral;
2.2. Sã participe la acþiuni practice de – lecturã despre existenþa armoniei
ocrotire a naturii. dintre om ºi naturã pînã la cãderea în
pãcat;

22 23
2.3. Sã iubeascã natura ca pe o creaþie a – participarea la plantarea pomilor, CLASA A II-A
lui Dumnezeu. plantelor, îngrijirea animalelor, hrã-
nirea pãsãrilor în timp de iarnã etc.;
– povestirea unor istorioare despre Obiective de referinþã ºi exemple de activitãþi de învãþare
dragostea sfinþilor faþã de naturã;
– studiu de caz.
1. Cunoaºterea ºi iubirea Lui Dumnezeu ºi a Bisericii Sale pe baza
Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii
3. Cunoaºterea rolului omului pe pãmînt ºi formarea atitudinii
creºtine faþã de sine Obiective de referinþã Activitãþi de învãþare
La sfîrºitul clasei a II-a elevul va fi Pe parcursul clasei a II-a se reco-
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de îngrijire, – povestirea unor istorioare biblice ºi
capabil: mandã urmãtoarele activitãþi:
de preþuire ºi de ocrotire privind trupul ºi patristice (din scrierile sfinþilor
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui – povestirea unor evenimente religi-
sufletul. pãrinþi);
Dumnezeu care demonstreazã grija Lui oase pe baza audierii/lecturii aces-
3.2. Sã-ºi formeze obiºnuinþe de ordine ºi – dialog despre pãstrarea curãþeniei
faþã de lume. tora;
curãþenie a mediului în care locuieºte. Sã trupului, locuinþei, îmbrãcãmintei.
– exerciþii de dialog pe tema purtãrii
demonstreze grijã pentru sãnãtatea sa.
de grijã a Lui Dumnezeu faþã de
lume;
Conþinuturi recomandate pentru clasa I: – relatarea unor povestiri cu conþinut
1. Dumnezeu – Tatãl Ceresc al tuturor. 1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu religios despre iubirea lui Dumnezeu
2. Despre Semnul Sfintei Cruci. se adreseazã tuturor oamenilor. faþã de lume;
3. Sfînta Biseric㠖 Casa lui Dumnezeu. – identificarea, în imagini ºi texte, a
4. Sã-L iubim ºi sã-L ascultãm pe Dumnezeu. 1.3. Sã poatã deosebi creaþia Lui Dumne- personajelor biblice cãrora le-a vorbit
5. Sã ne iubim ºi sã-i ascultãm pe pãrinþii. zeu de lucrurile create de om. Dumnezeu;
– numirea unor creaþii ale Lui Dum-
6. Sã ne iubim unii pe alþii.Sfînta Parascheva.
nezeu ºi a lucrurilor fãcute de om;
7. Sã ocrotim florile, vieþuitoarele, natura. 1.4. Sã înþeleagã cã rugãciunea este mo- – exerciþii de observare asupra naturii
8. Sfîntul înger – pãzitorul vieþii noastre. dalitatea de comunicare cu Dumnezeu. ocrotite;
9. Curãþenia trupului ºi a sufletului. – memorarea ºi rostirea rugãciunilor;
10. Sfîntul Nicolae – prietenul copiilor. – discuþii pe tema tipurilor de rugã-
11. Naºterea Maicii Domnului. ciuni ºi a modului în care trebuie sã
12. Naºterea Domnului – prilej de bucurie pentru toþi creºtinii. se realizeze acestea.
13. Colindul – laudã naºterii lui Iisus. 2. Formarea atitudinii creºtine faþã de aproapele, societate ºi mediu
14. Cei trei crai ºi darurile lor. 2.1. Sã deprindã reguli de comportament – dialog pe tema comportãrii perso-
15.Mîntuitorul Hristos – binecuvinteazã copiii. Sfîntul Ignatie Teoforul. moral din faptele personajelor biblice ºi najelor biblice studiate;
16. Postul Mare – cãlãtorie cãtre Paºte. ale sfinþilor. – recunoaºterea dupã imagini a situa-
17. Floriile: Întîmpinarea Domnului. þiilor de respectare sau încãlcare a
18. Rãstignirea Domnului Iisus Hristos regulilor de comportament religios-
19. Învierea Domnului. moral;
20. Cum sãrbãtoresc copiii Sfintele Paºti. 2.2. Sã înþeleagã cã omul este o parte a – explicarea legãturii dintre om ºi
22. Iisus S-a Înãlþat la cer dar nu ne-a pãrãsit. naturii. naturã;
23. Duminica Mare: ziua de naºtere a Bisericii.

24 25
 2.3. Sã manifeste atenþie, înþelegere ºi – argumentarea unor situaþii cînd dis- 17. Dragostea faþã de pãrinþi. Povestioare.
sensibilitate faþã de problemele celor din trugînd natura, omul dãuneazã sãnã- 18. Sã ne îngrijim de trup ºi suflet.
jur. tãþii; 19. Postul – mijloc de curãþire a sufletului.
– studiu de caz; 20. Patimile Domnului.
– caracterizarea atitudinii creºtine a 21. Moartea ºi îngroparea Domnului.
sfinþilor faþã de semeni. 22. Biruinþa vieþii asupra morþii.
3. Cunoaºterea rolului omului pe pãmînt ºi formarea atitudinii 23. Devotament ºi curaj: Femeile Mironosiþe.
creºtine faþã de sine 24. Datini de Paºti: Ouãle roºii.
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de a dezvol- – relatarea unor pilde; 25. Pleacã, dar nu ne pãrãseºte: Înãlþarea Domnului.
ta darurile pe care le are de la Dumnezeu. – exerciþii de autoevaluare;
– dialog pe baza relatãrilor biblice în
care omul are valoare veºnicã; CLASA A III-A
3.2. Sã-ºi formeze deprinderi de analizã a – relatarea cazurilor de învingere a Obiective de referinþã ºi exemple de activitãþi de învãþare
faptelor proprii. ispitelor;
– cazuri de luptã cu pãcatul din viaþa 1. Cunoaºterea ºi iubirea Lui Dumnezeu ºi a Bisericii Sale pe baza
sfinþilor; Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii
– învãþarea cîntãrii „Cîþi în Hristos v- Obiective de referinþã Activitãþi de învãþare
3.3. Sã se respecte pe sine ca o parte aþi botezat în Hristos v-aþi ºi îmbrã- La sfîrºitul clasei a III-a elevul va fi Pe parcursul clasei a III-a se
componentã a Bisericii lui Hristos. cat”; capabil: recomandã urmãtoarele activitãþi:
– explicarea semnificaþiei Bisericii – – realizarea tabelelor cronologice cu
comuniune a creºtinilor. 1.1. Sã analizeze faptele unor personaje principalele evenimente din V. T.;
Conþinuturi recomandate pentru clasa a II-a. biblice din Vechiul Testament (V. T.). – exerciþii de identificare a faptelor
1. Biblia: Cuvîntul lui Dumnezeu adresat oamenilor. bune/rele sãvîrºite de persoanele
2. Crearea lumii ºi a primilor oameni. biblice; dialog pe aceastã temã;
3. Greºeala primilor oameni. 1.2. Sã povesteascã despre momente – redarea în succesiune logicã a unor
4. Om bun, om rãu: Cain ºi Abel. semnificative din viaþa Domnului nostru evenimente din viaþa Mîntuitorului;
5. Pãcat ºi pedeapsã: Noe ºi potopul. Iisus Hristos. – prezentarea imaginilor sfinte ce
6. Descoperirea Sfintei Cruci de cãtre Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena. reflectã viaþa ºi activitatea Domnului
7. Tatãl nostru – model de rugãciune. 1.3. Sã participe la sãrbãtorile tradiþional- Iisus;
creºtine. – participarea la sãrbãtorile comuni-
8. Sfînta Filofteia – fetiþa care iubea pe sãraci.
tãþii creºtine (hramul satului);
9. Viaþa Maicii Domnului la templu.
– organizarea de sãrbãtori ºcolare cu
10. Bunavestire: începutul mîntuirii noastre.
ocazia marilor sãrbãtori creºtine:
11. Fuga în Egipt a familiei sfinte. Uciderea pruncilor. Naºterea Domnului, Sfintele Paºti
12. Copilãria Domnului. Iisus în templu la 12 ani. 1.4. Sã conºtientizeze importanþa cinstirii etc.;
13. Sfîntul Ioan Botezãtorul pregãteºte lumea pentru venirea Dom- sfinþilor prin sãrbãtorile închinate lor. – prezentarea calendarului creºtin-
nului Hristos. ortodox;
14. Copilul darnic: Înmulþirea pîinilor. – vizitarea mãnãstirilor ºi locurilor
15. Prietenii adevãraþi. Vindecarea slãbãnogului. legate de viaþa unor sfinþi;
16. Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui. Vindecarea – participarea la unele slujbe
celor 10 leproºi. închinate sfinþilor.

26 27
 2. Formarea atitudinii creºtine faþã de aproapele, societate ºi mediu
2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi – selectarea textelor biblice cu mesaj
a bunei înþelegeri între oameni. de pace, dreptate ºi ajutorare;
– relatarea unor povestiri biblice;
– discuþii în grup la temã;
– problematizãri ºi studii de caz;
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele – folosirea situaþiei-problemã;
rele. – discuþii pe diferite teme de compor-
tament moral-creºtin;
– relatarea istorioarelor evanghelice;
– jocuri de rol pe tema pãrinþi–copii;
2.3. Sã identifice datoriile tuturor mem- – studiu de caz;
brilor de familie. – explicarea poruncii date de Dumne-
zeu referitoare la cinstirea pãrinþilor.
3. Cunoaºterea rolului omului pe pãmînt ºi formarea atitudinii
creºtine faþã de sine
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului – relatarea textelor biblice ºi
faþã de suflet. patristice; dialog pe aceastã temã;
3.2. Sã aleagã modelele de comportament – exerciþii de diferenþiere a faptelor
demne de urmat. bune de cele rele;
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca – texte despre pãstrarea, sporirea ºi
dar al Lui Dumnezeu.. buna întrebuinþare a darurilor primite
de la Dumnezeu;
– meditarea asupra scopului ºi meni-
rii omului pe pãmînt pe baza textelor
biblice.
11. Dumnezeu salveazã viaþa: Moise.
12. Reguli de bunã purtare. Cele 10 porunci.
13. Dumnezeu vine pe pãmînt ca pe oameni sã-i ridice la cer:
Naºterea Domnului.
14. Sfinþirea apelor la Botezul Domnului. Agheasma Mare.
15. Porunca I: Sã-L iubim pe Dumnezeu.
16. Porunca a II-a: Sã nu-þi faci chip cioplit.
17. Porunca a III-a: Sã nu iei numele Domnului Dumnezeu în deºert.
18. Porunca a IV-a: Cinsteºte ziua Domnului.
19. Porunca a V-a: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta.
20. Porunca a VI-a: Sã nu ucizi.
21. Porunca a VII-a: Sã nu fii desfrînat.
22. Porunca a VIII-a: Sã nu furi.
23. Porunca a IX-a: Sã nu mãrturiseºti strîmb împotriva aproapelui.
24. Porunca a X-a: Sã nu doreºti nimic din cîte are aproapele tãu.
25. Predica de pe munte – esenþa învãþãturii creºtine
26. Sã iertãm ºi sã iubim pe aproapele nostru.
27. Iisus vindecã pe cei bolnavi.
28. Iisus învie morþii. Învierea tînãrului din Nain.
29. Cina cea de tainã.
30. Sfînta Liturghie – Hristos în mijlocul nostru.

Conþinuturi recomandate pentru clasa a III-a:

1. Crearea îngerilor. Despre cinstirea sfinþilor îngeri.
2. Mîndria – mama tuturor relelor.
3. Facerea lumii vãzute.
4. Facerea omului. Relaþiile lui cu animalele ºi cu natura înconjurãtoare.
5. Unde duce neascultarea: Pãcatul strãmoºesc ºi Izgonirea din Rai.
4. Natura suferã din cauza pãcatelor oamenilor.
6. Avraam – model de credinþã în Dumnezeu.
7. Copilul ascultãtor de pãrinþi: Isaac.
8. Puterea binecuvîntãrii pãrinteºti: Esau ºi Iacob.
9. Sã nu fim invidioºi: Iosif ºi fraþii lui.
10. Cum sã biruim mînia, iritarea ºi cearta.

28 29
 CLASA A IV-A
Obiective de referinþã ºi exemple de activitãþi de învãþare
1. Cunoaºterea ºi iubirea Lui Dumnezeu ºi a Bisericii Sale pe baza
Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii
Obiective de referinþã Activitãþi de învãþare
La sfîrºitul clasei a IV-a elevul va fi Pe parcursul clasei a IV-a se re-
capabil: comandã urmãtoarele activitãþi:
1.1. Sã înþeleagã semnificaþia ºi importan- – exerciþii de identificare a învãþãtu-
þa Simbolului de Credinþã. rilor cuprinse în Crez;
– alcãtuirea unor fiºe de lucru cu în-
vãþãturile de credinþã din Crez;
– exerciþii de dialog pe baza Simbo-
lului de Credinþã;
– relatarea în succesiune logicã ºi
1.2. Sã-l descrie pe Iisus Hristos ca istoricã a evenimentelor din viaþa
Mîntuitor al lumii. Mîntuitorului;
– exerciþii de dialog despre opera de
rãscumpãrare a lumii prin Jertfa de
pe Cruce;
– lectura unor texte despre importan-
þa Jertfei de pe Cruce;
– discuþii în grup despre patimile
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi nece- Mîntuitorului;
sitatea primirii Sfintelor Taine. – participarea la slujbele Sfintelor
Taine;
– explicarea semnificaþiei Sfintelor
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºuri- Taine;
le sfinte ºi slujitorii Bisericii. – exerciþii de dialog;
– învãþarea salutului ºi a modului de
adresare cãtre slujitorii hirotoniþi.
2. Formarea atitudinii creºtine faþã de aproapele, societate ºi mediu
2.1. Sã numeascã unele dintre datoriile – memorizarea textelor evanghelice
creºtinului faþã de stat. ºi patristice în care se menþioneazã sã
dãm Cezarului ce este a Cezarului ºi
lui Dumnezeu ce este a lui
Dumnezeu; discuþii în grup;
30
2.2. Sã înþeleagã semnificaþia riturilor de – participarea în grup la unele slujbe
de sfinþire a casei, a fîntînilor, a grã-
binecuvîntare ºi de sfinþire a casei, a fîntî-
nei, a grãdinilor. dinilor;
– dialog despre importanþa sfinþirii
naturii ºi a mediului de trai al omu-
lui;
2.3. Sã demonstreze îngãduinþã ºi dragos- – memorizarea ºi exersarea formu-
te faþã de cei din jur. lelor de iertare;
– exerciþii de identificare din vieþile
sfinþilor a aspectelor care demon-
streazã dragostea lor faþã de semeni;
– studiu de caz; discuþii în grup;
– explicarea legilor creºtine referitoa-
2.4. Sã demonstreze iubire faþã de Patrie. re la drepturile ºi îndatoririle creº-
tinului faþã de Patrie;
– relatarea unor povestiri cu conþinut
moral; dezbateri în grup.
3. Cunoaºterea rolului omului pe pãmînt ºi formarea atitudinii
creºtine faþã de sine
3.1. Sã cunoascã datoriile creºtinului faþã – lectura textelor biblice;
de sine însuºi. – relatarea învãþãturilor Sf. Pãrinþi;
– argumentarea biblicã;
3.2. Sã cunoascã semnificaþia postului ºi a – lecturi despre importanþa postului ºi
rugãciunii. rugãciunii pentru realizarea mîntuirii;
3.3. Sã demonstreze priceperi de auto- – meditarea la faptele sãvîrºite în ra-
analizã. port cu poruncile dumnezeieºti;
– dialog despre regulile de compor-
tament;
– organizarea de jocuri de rol;
3.4. Sã argumenteze deciziile personale în – exerciþii de dialog pe baza unor si-
diverse situaþii. tuaþii reale sau imaginare;
– studiu de caz;
– dialog pe baza relatãrilor biblice în
care omul are valoare veºnicã;
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este – relatarea textelor biblice ºi ale sfin-
eliberarea de patimi ºi dobîndirea vieþii þilor pãrinþi despre lupta cu viciile ºi
veºnice. dobîndirea vieþii veºnice
31
 Conþinuturi recomandate pentru clasa a IV-a:
1. Primirea învãþãturii: Pilda semãnãtorului.
2. Cum folosim darurile lui Dumnezeu: Pilda talanþilor.
3. Sã nu dispreþuim pe aproapele: pilda vameºului ºi a fariseului.
4. Sã nu fim nepãsãtori faþã de cei în suferinþã. Pilda bogatului
nemilostiv.
5. Despre viaþa viitoare.
6. Faptã ºi rãsplatã: pilda neghinei.
7. Sã fim prevãzãtori. Pilda celor zece fecioare.
8. Pogorîrea Sfîntului Duh ºi întemeierea Bisericii creºtine.
9. Simbolul Credinþei sau Crezul creºtinului.
10. Credinþa adevãratã.
11. Mãrturisirea credinþei prin semnul Sfintei Cruci.
12. Creºtinismul la români. Sfîntul Apostol Andrei.
13. Duminica ºi praznicile împãrãteºti. Naºterea Domnului.
14. Biserica – Viaþã tainicã în Hristos: Pilda viþei-de-vie ºi a mlãdiþelor.
15. Taina Sfîntului Botez.
16. Sfînta Rainã a Mirungerii.
17. Sfînta Tainã a Euharistiei.
18. Iubirea pãrinteascã: Pilda fiului risipitor.
19. Sfînta Tainã a Pocãinþei.
20. Sã-i iubim pe toþi oamenii: Pilda Samarineanului Milostiv.
21. Taina Sf. Maslu: Vindecare, iertare ºi iubire
22. Sfînta Tainã a Preoþiei – exemple de iubire ºi slujire lui Dumnezeu.
23. Sfînta Tainã a Nunþii. Datoriile faþã de familie ºi societate.
24. Posturile de peste an. Sfintele Paºti.
25. Pãrþile componente ale Bisericii.
26. Mîntuirea: scopul vieþii creºtine.
27. Jertfa de pe Cruce a Domnului Hristos ºi importanþa ei pentru omenire.
28. Sfînta Liturghie – cea mai mare lucrare ºi rugãciune a Bisericii.
29. Proscomidia.
30. Liturghia catehumenilor sau a celor chemaþi la botez.
31. Liturghia credincioºilor.
32. Iubirea, mai tare decît moartea. Rugãciunea pentru cei adormiþi
în Domnul.
32
Bibliografie
1. Biblia. Bucureºti: Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1991.
2. Mica Biblie.
3. Bãncilã Vasile. Iniþierea religioasã a copilului. Bucureºti: Editura
Anastasia, 1996.
4. Bîrzea Constantin. Arta ºi ºtiinþa educaþiei. Bucureºti: EDP, 1995.
5. Boca Irina. O pledoarie pentru educaþia religioasã în Filozofia
educaþiei – imperative, cãutãri, orientãri. Chiºinãu: UPS Ion Creangã, 1998.
6. Bontaº Ioan. Pedagogie. Bucureºti, 1994.
7. Muha Camelia. Ghid de proiectare didacticã (la disciplina Religia
ortodoxã, cl. I–IV). Iaºi: Editura Sfîntul Mina, 2002.
8. Muha Camelia. Religie creºtin-ortodoxã. Clasa I. Caiet pentru elevi,
cadre didactice ºi pãrinþi. Iaºi: Editura Sf. Mina, 2003.
9. Muha Camelia. Religie creºtin-ortodoxã. Clasa a II-a. Caiet pentru
elevi, cadre didactice ºi pãrinþi. Iaºi: Editura Sf. Mina, 2003.
10. Muha Camelia. Religie creºtin-ortodoxã. Clasa a III-a. Caiet pentru
elevi, cadre didactice ºi pãrinþi. Iaºi: Editura Sf. Mina, 2003.
11. Muha Camelia. Religie creºtin-ortodoxã. Clasa a IV-a. Caiet
pentru elevi, cadre didactice ºi pãrinþi. Iaºi: Editura Sf. Mina, 2003.
12. Cele mai frumoase 153 de istorisiri adunate de la Sf. Pãrinþi.
Bucureºti, 2002.
13. Cerghit Ioan. Metodele de învãþãmînt. Bucureºti: EDP, 1997.
14. Coord. D. Rogojinã. Promovarea coerentã a valorilor în cadrul
instituþiei de învãþãmînt. Chiºinãu: Editura Lumina, 1995.
15. Credinþa Ortodoxã. Iaºi, 1999.
16. Cucoº Constantin. Educaþia religioasã, repere teoretice ºi
metodice. Editura: POLIROM, 1999.
17. Cucoº Constantin. Educaþia religioasã, conþinut ºi forme de
realizare. Bucureºti: EDP, 1996.
18. Cucoº Constantin. Pedagogie ºi axiologie. Bucureºti: EDP, 1995.
19. Danciu Ana. Metodica predãrii religiei. Editura Anastasia, 1999.
20. Cãlugãr Dumitru. Hristos în ºcoalã. Vol. 1–2.
21. Radu Dumitru. Idealul educaþiei creºtine. În Îndrumãri metodice
ºi didactice pentru predarea religiei în ºcoalã. Bucureºti: Editura
Institutului Biblic ºi de Misiune al BOR, 1990.
22. Ghibu Onisifor. Despre educaþie. Bucureºti, 1995.
23. Î.P.S. Daniel Ciubotea. Criza spiritualã. În Ortodoxia sub presiunea
33
istoriei de Constantin Coman. Bucureºti: Editura: Bizantinã, 1995.
24. Jinga Ioan etc. Evaluarea performanþei ºcolare. Bucureºti: Editura
Afalin, 1996.
25. Magdan Leon. Cele mai frumoase pilde ºi povestiri creºtin-
ortodoxe.
26. Popescu Ioan. Metodica predãrii religiei. Bucureºti, 1997.
27. Pr. Dr. Slevoacã ªtefan. Din tezaurul Ortodoxiei.
28. Pr. Prof. Ilarion Felea. Religia culturii. Editura Episcopiei
Ortodoxe Române a Aradului, 1994.
29. Pr. Prof. ªebu Sebastian etc. Metodica predãrii religiei. Alba
Iulia: Editura Reîntregirea, 2000.
30. Preot Dr. Ioan Sauca. Manual de religie. Cl. I–IV.
31. Programa analiticã pentru disciplina Religie. Clasele I–VIII.
Bucureºti: MEN, Consiliul Naþional pentru Curriculum, 1999.
32. Rãducã Vasile. Ghidul creºtinului ortodox de azi.
CLASA I

34 35
 Tema 1. Dumnezeu – Tatãl Ceresc al tuturor
Obiective de referinþã:
1.1. Sã posede cunoºtinþe despre existenþa lui Dumnezeu
ºi a Sfintei Biserici.
2.3. Sã iubeascã natura ca pe o creaþie a lui Dumnezeu.
Despre Dumnezeu
Deseori ne întrebãm: L-a vãzut cineva pe Dumnezeu? Nu. Oamenii
nu-l pot vedea cu ochii trupeºti. Dumnezeu ne-a descoperit despre Sine
cã El este Duh ºi nevãzut (Ioan 4:24) ºi cã omul nu poate vedea faþa Lui
ºi sã rãmînã viu. (Exod 33, 20–23)
Vei spune cã fiinþe nevãzute existã doar în basme! Nu numai. Iatã, spre
exemplu, stai la masã ºi îþi aminteºti de vara ce a trecut, visezi cum te vei
duce ºi la anul viitor la rîu sau la pãdure. Ai gînduri vesele ºi triste. Dar
toate acestea sînt nevãzute. Poate fi vãzutã doar expresia feþei sau pot fi
auzite doar cuvintele ce le rosteºti. Înseamnã cã nevãzutul existã. Apos-
tolul Pavel ne spune cã lucrurile vãzute sînt trecãtoare, iar cele nevãzute,
adicã realitãþile spirituale, acelea sînt veºnice. (2 Corinteni 4–8)
Noi nu putem vedea gîndurile, dragostea, speranþa. Toate acestea sînt
noþiuni spirituale (duhovniceºti). Noi nu-L vedem nici pe Dumnezeu,
dar îi simþim dragostea Sa faþã de noi, grija ºi puterea Sa. Poate þi s-a
întîmplat ca în clipele de pericol sã simþi cum o oarecare forþã nevãzutã
abate nenorocirea de la tine ºi de la cei apropiaþi.
Voia lui Dumnezeu se manifestã în diferite momente. Creatorul lumii
e nevãzut. Dar în faþa ochilor noºtri avem creaþiile Lui nenumãrate. Dum-
nezeu a creat lumea din nimic, printr-un cuvînt al sãu. (Gen. 1, 1–2). El
poate face orice, dar precum menþioneazã Sf. Ioan Damaschin, El ar
putea face ºi rãul, dar nu doreºte acest lucru pentru cã Dumnezeu este
iubire. Nu-i nimeni egal cu Dumnezeu nici pe pãmînt, nici în ceruri.
Noi, oamenii, cu raþiunea noastrã nu-L putem percepe. Dar îi sîntem
datori cu recunoºtinþã pentru toate: pentru dimineaþa înrouratã, pentru
ploaie ºi soare, pentru bucuria de a trãi.
Dumnezeu ne poartã de grijã
Într-un sat erau doi vecini. Fiecare avea familia sa ºi munceau în
dreptate ca sã cîºtige hrana de toate zilele. Însã unul dintre ei era mereu
trist ºi se gîndea:
– Dacã aº muri eu sau dacã m-aº îmbolnãvi, ce vor face soþia ºi copiii mei?
36
Acest gînd îi rodea mereu mintea.
Celãlalt vecin uneori se gîndea ºi el la aceasta, dar alunga gîndul, zicînd:
– Dumnezeu Care cunoaºte ºi îi iubeºte pe oameni va avea grijã de
mine, de soþie ºi de copii. ªi astfel trãia liniºtit.
Primul vecin, era însã întotdeauna trist ºi nici o bucurie nu-i încãlzea
inima. Într-o zi, pe cînd lucra în cîmp, a vãzut într-un tufiº douã cuiburi,
unul lîngã altul ºi în fiecare erau puiºori mici de tot. Pãsãrelele-mamã le
aduceau de mîncare. Deodatã, pe cînd una dintre mame se întorcea cu
mîncare în cioc, un uliu o rãpi ºi zburã cu ea. Tare se mai zbãtea sãrmana
pãsãricã în ghearele uliului!
Privind aceastã întîmplare, omul nostru sa întristat ºi mai mult, zicînd:
– Moartea mamei este moartea copiilor. Dacã ºi eu aº muri, oare ce
vor ajunge copiii mei?
Toatã ziua s-a gîndit cu durere în suflet la pãsãricã ºi la el. A doua zi s-
a dus în cîmp sã vadã cîþi puiºori au murit de foame. Cînd a ajuns, a vãzut
cã toþi puiºorii sînt în viaþã. S-a mirat mult ºi a hotãrît sã se ascundã în
tufiº ca sã vadã ce se va întîmpla. Deodatã a vãzut cum a venit în zbor
mãmica puiºorilor din cuibul de alãturi. Ea a împãrþit hrana cu puii orfani.
Vãzînd cele întîmplate,creºtinul s-a dus la vecinul sãu ºi i-a po-
vestit totul.
Prietenul i-a zis: „Dragul meu, pentru ce te neliniºteºti? Niciodatã Dum-
nezeu nu-i pãrãseºte pe robii sãi. Priveºte la pãsãrelele acelea. Dumnezeu
a vrut ca tu sã vezi ºi sã crezi cã El este Cel care poartã de grijã la toþi, ºi nu
noi. Tainele Lui sînt mari ºi noi nu le cunoaºtem. Deci, sã credem, frate, sã
nãdãjduim ºi sã-L iubim pe Dumnezeu, cãci El ne poartã de grijã”.
Precizare: Dumnezeu are grijã de noi aºa cum pãrinþii au grijã de
copiii lor. El ne iubeºte mult. Fiind fii ai lui Dumnezeu noi, toþi oamenii,
sîntem fraþi. De aceea trebuie sã-L iubim pe Dumnezeu ca pe un pãrinte,
sã ne iubim unii pe alþii ºi sã ne ajutãm.
Tatãl Ceresc al tuturor
Cine florile înfloreºte Este Dumnezeu, Preasfîntul
ªi grãdina o rodeºte? Cel ce a fãcut pãmîntul
Cine codrii înverzeºte Soare cald, luna ºi stele
ªi pe pãsãri le hrãneºte? ªi mi-a dat zilele mele.
Cine-i Tatã la orfani? În veci fie preamãrit
Cine-ajutã pe sãrmani? Cel ce toate le-a zidit!
37
 Creºtinul îºi aratã recunoºtinþa, iubirea faþã de purtarea de grijã a Cînd este bine sã ne facem semnul Sfîntei Cruci:
lui Dumnezeu, fãcînd fapte bune, rugîndu-se, ajutîndu-i pe oameni, – dimineaþa cînd ne trezim;
ocrotind natura. – cînd începem ºi terminãm un lucru sau lecþiile;
– înainte de a pleca de acasã;
Concluzii:
– înainte de a lua masa ºi dupã masã;
1. Sã-L iubim pe Dumnezeu, Care este Creatorul ºi Purtãtorul de
– cînd trecem pe lîngã o bisericã;
grijã al lumii.
– cînd intrãm ºi cînd ieºim din bisericã;
2. Sã protejãm ºi sã îngrijim creaþia lui Dumnezeu.
– seara, înainte de culcare.
Atunci cînd ne facem corect semnul Sfintei Cruci, noi demonstrãm cã Îl
Tema 2. Despre semnul Sfintei Cruci iubim pe Dumnezeu ºi credem cã El ne poate ajuta, trebuie doar sã-L rugãm.
Pentru a sublinia puterea Sfintei Cruci, elevilor li se propune sã asculte
Obiective de referinþã: o povestioarã.
1.2. Sã-L identifice pe Iisus Hristos ca pe Fiul Lui Dumnezeu. Puterea Sfintei Cruci
1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de locaºurile sfinte. În timpul domniei împãratului Diocleþian (285-305 d. Hr. Oficial, el a
Învãþãtorul explicã cum se face semnul Sfintei Cruci, recitînd foarte fost ultimul împãrat roman care i-a prigonit pe creºtini. În anul 306 vine
rar primele trei strofe din poezia Semnul Sfintei Cruci de Pr. C. Popescu. împãratul Constantin care în anul 313 dã libertate totalã creºtinilor. Pînã
atunci creºtinismul a fost interzis ºi persecutat), în Italia, trãia un bãieþel
Semnul Sfintei Cruci pe care-l chema Vit. Tatãl lui era pãgîn ºi se bucura de mult respect în
rîndurile nobilimii. Bãiatul era însã în tainã creºtin, deoarece pe atunci
Ne-nchinãm cu mîna dreaptã Trei unite într-un punct, credinþa creºtinã era prigonitã. Despre aceasta a aflat comandantul ora-
Cãci, aºa cum toþii ºtim, Douã-n palmã la un loc. ºului ºi l-a chemat pe tatãl copilului, zicîndu-i aspru: „Dacã vrei ca bãiatul
Dreapta-i mîna care-o-ntindem ªi aºa ne-atingem fruntea tãu sã trãiascã, convinge-l sã se lepede de aceastã credinþã nebunã”.
Cînd cu-n prieten ne-ntîlnim. Apoi inima la piept, Pãrintele s-a speriat de aceastã ameninþare ºi a început sã-l convingã
Degetele noi le þinem Cei doi umeri în cruciº, pe fiu sã se lepede de Hristos. Însã micuþul Vit i-a rãspuns: „Eu nu pot,
Cum în mînã-am þine-un toc Începînd-o cu cel drept. tatã, sã mã dezic de Mîntuitorul meu”. Rãspunsul copilului a ajuns la
Învãþãtorul le propune elevilor sã-ºi facã simultan, apoi pe rînd, semnul urechile lui Diocleþian. Împãratul l-a chemat pe bãiat la el. Nereuºind
Sfintei Cruci, precizînd fiecare miºcare: sã-l convingã cu biniºorul sã se lepede de Hristos, a hotãrît sã aplice
1. Ridicaþi mîna dreaptã în sus! forþa. „Dacã pînã mîine acest copil încãpãþînat nu se lasã de toate îndã-
2. Uniþi primele trei degete într-un punct, iar celelalte douã þineþi-le rãtniciile, sã fie supus chinurilor!” – a poruncit crudul împãrat.
lipite de palmã. În ziua urmãtoare Vit ºi alþi cîþva creºtini au fost duºi într-o încãpere
3. Duceþi mîna dreaptã la frunte, la piept, la umãrul drept, la umãrul specialã, pentru a fi sfîºiaþi de niºte animale sãlbatice. Un leu flãmînd se
stîng ºi lãsaþi mâna în jos. apropie de creºtini. Bãiatul ºi ceilalþi mucenici se rugau neîncetat. Leul
se pregãtea pentru groaznicul salt. Vit, uitîndu-se la leu, ºi-a fãcut Stînta
Pentru memorizare: Cuvintele care însoþesc semnul Sfintei Cruci: Cruce. ªi atunci s-a întîmplat o minune: leul smerit s-a tîrît spre el, s-a
„În numele Tatãlui ºi al Fiului, ºi al Sfîntului Duh”. culcat la picioarele lui ºi a început sã i le lingã.
Dupã ce terminãm un lucru, semnul Sfintei Cruci este însoþit de cu- Vedeþi deci, cît de mare este puterea Sfintei Cruci, încît ne scapã prin
vintele: „Slavã Tatãlui ºi Fiului, ºi Sfîntului Duh, ºi acum ºi pururea ºi puterea ei chiar ºi de cei mai mari duºmani ai noºtri ºi în primul rînd, de
în vecii vecilor. Amin”. puterile diavolului.

38 39
 Pînã la Hristos, crucea era obiect de ocarã, dar de cînd Iisus a fost
rãstignit pe Cruce ºi a înviat a treia zi, puterea Lui dumnezeiascã s-a
transmis Crucii ºi lucreazã prin ea ºi prin orice semn sau obiect (sfinþit)
care are forma corectã a Sfintei Cruci.
Precizare: Iisus Hristos cînd a fost Rãstignit pe Cruce, a sfinþit-o pe
ea cu sîngele Sãu dumnezeiesc. De atunci Crucea are putere sfîntã.
Crucea este semnul sfînt al creºtinilor. Cine cinsteºte crucea, cin-
steºte pe Hristos, Care a fost rãstignit pe ea ºi primeºe de la Dumnezeu
ajutor ºi putere.
A purta cruciuliþa de botez la piept este nu numai o datorie a fiecãrui
creºtin-ortodox, dar chiar un merit ºi o cinste deosebitã pentru el. Priveºte
atent în jur ºi peste tot ai sã vezi crucea. Ea se înalþã deasupra locaºurilor
sfinte, ea întotdeauna e aºezatã pe masa altarului, ea înfrumuseþeazã
cununiile regilor pãmînteºti ºi se aflã la pieptul fiecãrui ortodox.
De aceea, atunci cînd aduci rugãciune Domnului, trebuie sã te acoperi
cu acest semn. Prin el demonstrezi cã nu te încrezi numai în forþele
proprii, ci îþi pui toatã nãdejdea în Fiul lui Dumnezeu, care a rãscumpãrat
toate pãcatele noastre.
Pentru a ne însemna cu semnul Sfîntei Cruci, trebuie sã unim cele
trei degete ale mînii drepte într-un punct, iar celelalte douã sã le strîngem
în palmã. Cele trei degete unite simbolizeazã Sfînta Treime, iar celelalte
douã, strînse în palmã, reprezintã cele douã naturi ale lui Iisus Hristos –
dumnezeieascã ºi omeneascã. Cu degetele astfel unite îþi atingi fruntea
întru luminarea minþii, apoi burta pentru luminarea trupului, dupã care
umãrul drept ºi stîng – întãrindu-þi forþele pentru a purta cu demnitate
crucea lui Hristos.
Crucea este arma de biruinþã a Lui Hristos împotriva pãcatului ºi a mor-
þii. Iatã de ce purtãm la piept crucea ºi ne apãrãm cu semnul Sfintei Cruci.
Banca de informaþii !
Crucea
Spunînd „cruce”, noi înþelegem un obiect ºi un semn cu un sens ºi un
simbolism aparte. În limba românã cuvîntul cruce vine din latinescul
crux, crucis, care a venit la rîndul sãu din douã rãdãcini indo-europene
ce s-au pãstrat în cuvintele sanscrite cram („a chinui”, „a tortura”), sau
icram („a încovoia”, „a strîmba”). Denumirea obiectului avea, desigur,
legãturã cu modul sãu de utilizare.
Mai întîi ca un stîlp, apoi ca un stîlp pe al cãrui cap superior s-a pus
40
o barã transversalã, crucea a fost folositã în Orient ca obiect de torturã.
Fenicienii au preluat acest mod de torturã, folosindu-l în mod curent în
Cartagina, colonia lor din nordul Africii. Practica executãrii pe cruce nu
a fost cunoscutã sau, cel puþin, nu a fost utilizatã de evrei. Romanii au
preluat pedeapsa rãstignirii pe cruce de la cartaginezi, aducînd-o cu ei în
Palestina dupã anul 63 î. Hr., cînd au cucerit aceastã regiune. Romanii
torturau ºi executau pe cruce hoþii, sclavii, tîlharii ºi, în general, pe toþi
cei vinovaþi care nu erau cetãþeni romani. În antichitatea ebraicã gãsim
crucea mai întîi ca semn al binecuvînãtãrii (Fac. 48, 17–20), apoi ca
semn al vindecãrii (Num. 21, 8–9); în istoria biblicã o gãsim ca semn
dãtãtor de putere ºi biruinþã (Ieº. 17, 8–16). La profetul Iezechil semnul
crucii (t) era semnul scãpãrii de moarte (Iez. 9, 4–6). Toate acestea sînt
prefigurãri prezente în lumea ebraicã, dar ºi neebraic㠖 aceea ce crucea
urma sã fie în creºtinism.
Mîntuitorul Hristos a vorbit despre cruce ca fiind semnul specific al
Fiului Omului, aºa dar, al Sãu (Mt. 24:30). El însuºi a spus cã se va
înãlþa aºa cum Moise a înãlþat cîndva ºarpele în pustie, deci în chipul
crucii: „ªi dupã cum Moise a înãlþat ªarpele în pustiu, tot aºa trebuie sã
se înalþe ºi Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-însul sã nu piarã,
ci sã aibã viaþã veºnic㔠(In. 3, 14–15).
În cele mai multe religii, altarele pe care se aduceau jerfele erau cinstite
în mod deosebit. De exemplu, în iudaism atingerea de altar nu era permisã
decît persoanelor alese. Numai cei sfinþiþi se pot atinge de altar.
Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu (In. 1:29), S-a Jertfit pe Cruce
pentru rãscumpãrarea lumii din pãcat ºi din moarte. Fiind rãstignit pe cruce,
aceasta devine altarul pe care ºi-a vãrsat sîngele Fiul lui Dumnezeu,
întrupat. Din momentul acesta, obiectul pe care a fost rãstignit Hristos,
devinit altarul lui de jertfã, s-a împãrtãºit de sfinþenia Celui rãstignit, fiind
cinsit de ucenicii Sãi ºi de la ei pînã azi, de toþi creºtinii, ca semn minunat
prin care s-a împlinit iconomia mîntuirii omenirii.
Din momentul rãstignirii lui Hristos, crucea nu poate fi înþeleasã altfel,
decît unitã cu Jertfa ºi Sîngele Mîntuitorului. Prin urmare, din respect
pentru altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu, numim acest altar
Sfînta Cruce (de aceea, de acum înainte o vom scrie cu majusculã). Crucea
este semnul jertfei lui Hristos, al iubirii lui Dumnezeu pentru lume, al
biruinþei asupra morþii ºi al învierii din morþi. Crucea este cel mai sfînt
semn ºi simbol al creºtinãtãþii. Apostolul Pavel avea sã spunã: „Cuvîntul
Cruce, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mîntuim,
este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1:18).
Într-o vreme în care rãstignirea pe cruce era încã o tacticã obiºnuitã
41
de pedeapsã, acelaºi apostol a spus: „Iar mie sã nu-mi fie a mã lãuda
decît numai cu Crucea Domnului Hristos” (Gal. 6, 14). Iar filipenilor le
spunea: „Cãci mulþi de care v-am vorbit deseori... se poartã ca duºmani
ai Crucii lui Hristos. Sfîrºitul acestora este pieirea” (Filip. 3:14).
Dacã iudeii cinsteau altarele pe care se aduceau în jertfã tauri ºi þapi
ºi altele asemenea acestora, cu atît mai mult noi creºtinii trebuie sã cinstim
Sf. Cruce – altarul pe care S-a jertfit Mieluºelul lui Dumnezeu Hristos,
ºi dacã altarele se sfinþeau cu sîngele animalelor, cu atît mai mult Crucea,
care a fost stropitã cu Sîngele Fiului lui Dumnezeu. Crucea este simbolul
iubirii desãvîrºite, în care jertfeºti ce ai mai scump pentru cel pe care îl
iubeºti, ºi simbolul împãcãrii omului cu Dumnezeu (Dumnezeu a jertfit
pe Unul-Nãscut Fiul Sãu pentru rãscumpãrarea omenirii din pãcat ºi
Însuºi Iisus Hristos de bunãvoie ªi-a dat viaþa pentru noi). Crucea este
semnul biruinþei asupra morþii, diavolului ºi rãului – dupã cum i s-a revelat
în anul 313 împãratului Constantin cel Mare, care avea sã interzicã executa-
rea prin rãstignire. Crucea este ºi semnul binecuvîntãrii. La înmulþirea
pîinilor, Hristos a binecuvîntat pîinile ºi peºtii, la fel a fãcut ºi la Cina cea
de Tainã, repetînd gestul fãcut de Iacob, atunci cînd a binecuvîntat pe
Efrem ºi Manase: semnul Crucii.
A purta cruciuliþe ca simple obiecte de podoabã, ca bijuterii, ca obiecte
„aducãtoare de noroc”, fãrã conºtiinþa ºi responsabilitatea faþã de sem-
nificaþia ºi mesajul Crucii, este o profanare, o necinstire ºi nerecunoºtinþã
faþã de harul ºi darul cel mai mare pe care l-a primit prin ea – mîntuirea
sufletului.
Cum ºi de ce ne facem semnul Crucii
Dintotdeauna creºtinii s-au însemnat astfel. Cele mai vechi mãrturii în
acest sens le avem de la Iustin Martirul ºi Filosoful (165–166). Creºtinii
se însemnau cu Crucea atunci cînd intrau ºi ieºeau din casã, cînd intrau ºi
ieºeau din Bisericã, înainte ºi dupã masã. În vremea persecuþiilor (pînã în
secolul al IV-lea), creºtinii primeau moartea, fãcîndu-ºi semnul Crucii.
Creºtinii îºi fac acest semn la începutul unei anumite lucrãri, în timpul
rugãciunilior ºi al slujbelor, mai ales atunci cînd e invocat Dumnezeu, sau
cînd sînt pomeniþi Sfinþii protectori, cînd se aud sau se rostesc numele
Treimii – Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh.
Fãcîndu-ne semnul Crucii, mãrtirisim credinþa în Sfînta Treime ºi în
lucrarea ei mîntuitoare. Întrucît mîntuirea obiectiv㠖 în Hristos – s-a
înfãptuit prin conlucrarea Sfintei Treimi, iar cea subiectiv㠖 a fiecãrui
om în parte – se împlineºte în timp prin conlucrarea aceloraºi persoane
divine cu omul.
42
Tema 3. Sfînta Biseric㠖 Casa lui Dumnezeu
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de locaºurile sfinte.
În clasã sînt multe fetiþe ºi bãieþei. Fiecare are o familie. Tata, mama
ºi copiii formeazã o familie. În familie mai pot fi bunei ºi bunicuþe. Unii
copii au familie mare, alþii – micã. În lume existã ºi copii care au rãmas
fãrã pãrinþi, fraþi, bunici. Dar noi avem ºi o altã familie. E o familie
mare-mare, ºi este una pentru noi toþi. Aceasta este familia lui Dumnezeu
– Biserica. Dumnezeu – Tatãl întregii omeniri, iar Maica Domnului este
mama tuturor ºi sfinþii ne sînt rude, iar noi toþi sîntem fraþi. (Trebuie sã se
facã distincþia semanticã clarã între biserica – locaº de închinare (ºi
care se scrie cu „b” mic) ºi Biserica în sensul de Trup tainic al Domnului
ºi comunitate a credincioºilor (în acest caz se scrie cu „B” mare).
Teologic vorbind însã, legãtura între aceste douã sensuri ale Bisericii
este atît de strînsã încît nu poþi sã spui cã faci parte dintr-o anumitã
comunitate creºtinã ºi eºti mãdular al Trupului lui Hristos, dacã nu mergi
la Casa Domnului, adicã la bisericã (în primul sens). ªi invers, nu are
rost sã mergem în acea „clãdire” dacã nu avem ca scop mîntuirea prin
Hristos care este prezent în mijlocul celor care se roagã în comun ºi îºi
duc poverile duhovniceºti unii altora (Galateni 6:2)).
Bisericile se deosebesc de alte construcþii. Sã vedem care este aceastã
deosebire. Mai întîi, observãm cã deasupra clãdirii se înalþã cupola, care
semnificã cerul. Ea se terminã cu o porþiune pe care se pune crucea întru
slava lui Hristos, care se vede de la o depãrtare mare ºi parcã vrea sã ne
spunã cã în Casa aceasta Stãpîn este Iisus Hristos. La intrarea în bisericã
se aflã clopotniþa. Bisericile de obicei sînt construite în formã de corabie,
în care ne salvãm de „valurile” pãcatelor. Unele biserici au formã de
cruce care ne aminteºte cã am fost salvaþi din robia pãcatelor prin Crucea
Domnului Hristos. Se întîlnesc locaºuri în formã de cerc, acestea simbo-
lizeazã veºnicia.
Sã ne imaginãm cã intrãm în bisericã, încet ºi cu evlavie, aºa cum am
intra în casa unui mare Rege. Doar biserica este Casa lui Dumnezeu. Ea
este un colþ de cer pe pãmînt. Cînd intrãm în bisericã, trebuie sã ne
facem semnul Sfintei Cruci ºi sã spunem rugãciunea: „Întra-voi în Casa
Ta, închina-mã-voi spre sfînt locaºul Tãu, întru frica ta, Doamne”.
În bisericã totul e amenajat în aºa fel încît sã-l ajute pe creºtin sã se
roage ºi sã se înalþe cu mintea spre Dumnezeu. Pereþii bisericii sînt zug-
43
rãviþi cu o mulþime de icoane, care reprezintã chipul Domnului Iisus Binecuvîntarea preotului
Hristos, al Maicii Domnului, al îngerilor, al sfinþilor. De fiecare datã cînd vrei sã începi un lucru important, de exemplu:
În bisericã fiecare îºi are locul sãu. Preoþii se aflã în altar – acesta un nou an de învãþãmînt, un examen, cãlãtorie, e bine sã cerem binecu-
este locul cel mai important din bisericã. În faþa altarului se aflã un perete vîntare de la preot.
din icoane numit iconostas. Uºile din centrul iconostasului sînt numite Binecuvîntarea este acoperirea noastrã cu semnul Sfintei Cruci de
uºile împãrãteºti. Sus, pe iconostas se aflã crucea, care simbolizeazã cãtre Însuºi Domnul Iisus Hristos prin preotul de la care cerem binecuvîn-
unirea tutror creºtinilor întru Hristos. tarea. Pentru a fi primitã, palmele se pun una peste alta în formã de cruce.
Cînd se îmbolnãvãºte trupul, noi alergãm la spital, iar medicii ne vin Primind binecuvîntarea, trebuie sã sãrutãm mîna preotului, cum am
în ajutor. Tot aºa trebuie sã procedãm ºi atunci cînd ni se îmbolnãveºte sãruta mîna nevãzutã a Însuºi Domnului Iisus Hristos.
sufletul. Dar unde este spitalul sufletului. V-aþi gîndit vreo datã unde ºi
cum ne putem vindeca sufletul? Domnul a întemeiat Biserica Sa, care
este de fapt spitalul sufletului. Boala sufletului sînt pãcatele. Biserica ne
Lecturã
ajutã sã ne eliberãm de pãcate. Proorocul David îi numeºte fericiþi pe cei Corabia Bisericii
care sînt în Casa Domnului. Într-o zi, pluteau într-o barcã doi oameni. Unul era credincios, iar
La bisericã trebuie sã ne ducem în fiecare duminicã ºi la sãrbãtori. altul nu. Cel necredincios a zis:
Sfinþii pãrinþi ne spun: dacã creºtinul trei duminici la rînd nu se duce la – Ce nevoie mai are omul de Bisericã, poate trãi ºi fãrã ea. Ei, ºi dacã
Bisericã, atunci îngerul pãzitor se depãrteazã ºi se apropie duhul rãu tare vrea sã se roage, atunci lasã-l sã se roage acasã.
care poate sã-i aducã boalã, necazuri. Credinciosul i-a rãspuns:
Sã vã strãduiþi sã nu întîrziaþi la slujbe ºi sã ascultaþi cu atenþie cele – Iatã, prietene, tu, acum, de ce nu ieºi din barca aceasta, ca sã înoþi
cîntate. Iar dacã vorbiþi, rîdeþi sau ieºiþi afarã înainte de a se termina la mal fãrã ajutorul ei?
slujba, arãtaþi nerespectul vostru faþã de Dumnezeu. Cînd eºti în faþa
– Fiindcã mã tem sã nu mã înec...
unui împãrat pãmîntesc sau chiar a directorului de ºcoalã sau a altui
– Ei, vezi, tot aºa este ºi cu Biserica... Ea este corabia, în care trebuie
mare om, nu vorbeºti cu cel de alãturi, nu rîzi, nu ieºi pînã nu-þi permite,
sã urcãm, ca valurile vieþii sã nu ne înghitã!... ªi dupã cum numai corabia
nu caºti în faþa lui, ci stai în picioare cu mare respect. Cu atît mai mult
ne poate duce la mal, tot asemenea numai Biserica ne poate duce la
trebuie sã ne înfricoºãm cînd stãm în faþa Împãratului împãraþilor ºi
limanul mîntuirii, adicã în Împãrãþia Cerurilor. ªi dupã cum corabia nu
Domnului domnilor, în faþa Creatorului ºi Binefãcãtorului nostru, care
poate pluti singurã fãrã cîrmaci, tot aºa ºi Biserica are nevoie de preoþi.
are putere sã împlineascã cererile noastre, numai dacã cerem cu credinþã
ºi cu smerenie, ºi se întristeazã cînd ne întoarcem cãtre cele pãmînteºti,
chiar venind la El în Casã. Rugãciune la începutul lecþiei
Comportamentul unui bun creºtin în bisericã: Doamne, Doamne, Ceresc Tatã,
Noi pe Tine Te rugãm:
1. Cînd intrãm în bisericã, ne facem Sfînta Cruce. Lumineazã-a noastrã minte
2. Bãieþii trebuie sã aibã capul descoperit, iar fetele – acoperit cu o Lucruri bune sã-nvãþãm.
broboadã. Cã Tu eºti Stãpînul lumii
3. Sã îngenunchem în faþa icoanei ºi sã ne rugãm tãcuþi. ªi al nostru Tatã eºti
4. Sã ducem darul nostru la altar (lumînare, prescurã, flori). ªi pe toate cele bune
5. Sã ascultãm cu evlavie slujba religioasã. Numai Tu le împlineºti.
6. Sã luãm binecuvîntare de la preot.

44 45
  Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Precum ploaia face sã creascã sãmînþa, tot aºa slujba bisericeascã
întãreºte sufletul în fapte bune (Sfîntul Efrem Sirul).
Dacã vei veni în casa unui împãrat, cu cîtã fricã vei intra ºi ce mare
grijã vei avea ca sã nu faci vreo greºealã sau vreo faptã necorespunzãtoare
cu demnitatea locului! Atunci îþi dai seama cu cîtã evlavie trebuie sã
intri în casa Împãratului Ceresc – Biserica. Dacã te-ai afla cu fricã în
casa împãratului, cu toate cã el nu te vede, cu toate cã el nu este acasã,
atunci cu cîtã fricã trebuie sã stai în casa lui Dumnezeu, unde Domnul
este mereu de faþã, unde Cel ce vede toate te vede neîncetat (Sfîntul
Filaret – Mitropolitul Moscovei).
Iubeºte Casa lui Dumnezeu, dar fã-te ºi tu singur o casã a lui Dum-
nezeu, în care sã fie doar iubire, bunãtate, dragoste (Sfîntul Nil Sinaitul).
Tema 4. Sã-L iubim ºi sã-L ascultãm pe
Dumnezeu. Rugãciune la sfîrºitul lecþiei
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.
Dumnezeu are o dragoste nemãrginitã faþã de toatã lumea ºi, mai ales,
pentru oameni. El a voit sã-l facã pe om foarte fericit, de aceea l-a creat pe
om tocmai în ziua a ºasea, adicã dupã ce a creat cerul, pãmîntul, pomii,
animalele – tot de ce avea nevoie omul, ca sã fie fericit aici pe pãmînt.
Pildã despre doi pomi
Un om avea doi pomi de meri în faþa casei. Un pom era bun, iar altul
rãu ºi nemulþãmitor. Cînd stãpînul ieºea din casã, cei doi pomi întotdeauna
îl rugau ceva. Mãrul rãu de fiecare datã îi cerea: „Sapã-mã împrejur”,
„Vãruieºte-mã”, „Toarnã-mi apã”, „Depãrteazã noroiul de la tulpina
mea”, „Acoperã-mã de arºiþa soarelui!”
Iar mãrul bun întotdeauna avea doar o singurã rugãminte: „Stãpînul
meu, ajutã-mã sã aduc roadã bunã”.
Gospodarul era binevoitor faþã de ambii pomi, îngrijea de ei, asculta
atent dorinþele lor ºi le îndeplinea toate cerinþele. El a fãcut tot ce l-a
rugat ºi primul mãr, ºi al doilea, cu alte cuvinte, pomului rãu el îi dãdea
tot ce dorea, iar pomului bun îi dãdea doar ceea ce socotea de cuviinþã
46
cã este bun pentru ca sã dea o roadã îmbelºugatã, aºa dupã cum l-a rugat.
ªi ºtiþi ce s-a întîmplat apoi? Mãrul rãu a crescut mare, tulpina ºi
rãdãcina strãluceau de parcã erau unse cu ulei, iar frunziºul des era verde-
închis. Spre deosebire de el, mãrul bun prin exteriorul sãu nu atrãgea
nimãnui atenþia.
Cînd însã a venit timpul roadei, pomul rãu a rodit niºte mere mici ºi
verzi, care aºa ºi n-au reuºit sã se coacã din cauza frunziºului des cu care
erau înconjurate. Iar pomul bun a rodit mere mari ºi gustoase. Îi era
ruºine pomului rãu cã n-a dat ºi el asemenea roadã bogatã ca ºi vecinul
sãu, de aceea a început sã cîrteascã împotriva stãpãnului sãu, învinovã-
þîndu-l pe el. Stãpãnul s-a supãrat pe el ºi a zis:
– Parcã eu sînt vinovat de cele întîmplate? Oare nu eu am fost acela
care tot anul împrejur þi-am îndeplinit toate dorinþele? Dacã ºi tu te-ai fi
îngrijit doar de roadã, aºa cum a fãcut vecinul tãu, eu ºi pe tine te-aº fi
ajutat. Dar tu te-ai prefãcut cã eºti mai înþelept decît mine, care te-am
sãdit, de aceea ai ºi rãmas neroditor.
Mult s-a cãit pomul rãu ºi a promis cã la anul viitor nu va mai cere nimic
de la stãpîn, decît sã-l ajute sã dea roadã, iar de toate celalalte se va lãsa în
grija lui. Cum a promis, aºa a ºi fãcut, iar în anul urmãtor a dat ºi el roade
bogate, la fel ca ºi vecinul sãu. Bucuria stãpînului a fost nespus de mare.
Morala acestei pilde este urmãtoarea. Stãpînul este Dumnezeu, iar
noi oamenii sîntem pomii pe care el i-a sãdit. Ca ºi orice stãpîn Domnul
cere de la noi sã aducem roade. Iisus Hristos a zis: „orice pom care nu
aduce roade se taie ºi se dã în foc”. De aceea noi înainte de toate trebuie
sã ne îngrijim sã aducem rod. ªi trebuie sã-l rugãm pe Stãpînul Dumnezeu
sã ne ajute sã aducem roade bune, dar nu sã-l rugãm pentru orice mãrunþiº.
Priveºte, doar nimeni nu se duce la un rege pãmîntesc sã-l roage orice
fleac. Domnul nostru este Domnul Care dãruieºte, zice Sfîntul Ioan Gurã
de Aur. ªi e bine de la Domnul sã cerem daruri mari, vrednice de un
Împãrat. Cel mai mare dar pe care Dumnezeu Îl poate oferi oamenilor
este Împãrãþia cerurilor, acolo unde El însuºi Stãpîneºte. De aceea ºi
Iisus Hristos ne îndeamnã: „Cereþi mai întîi Împãrãþia Cerurilor, iar
celelalte vi se vor adãuga vouã”.
Precizare: Pãrinþii doresc ca copilul lor sã se simtã bine. Aºa cum
mai înainte de a se naºte un copil, pãrinþii pregãtesc toate cele necesare
lui: casã, hãinuþe, jucãrii, cãrucior, la fel ºi Dumnezeu, înainte de a-l
crea pe om a fãcut lumea, ca sã fie o casã mare pentru el. Oamenii trebuie
sã-l iubeascã pe Dumnezeu ºi sã nu uite niciodatã de El.
47
  Lecturã
Nu-mã-uita
(legendã)
– Vreau sã vã povestesc despre o floricicã albastrã, cu o coroniþã
aurie în interior, asemenea unei inimioare. Floarea se numeºte „nu-mã-
uita”. Cînd eram un copil mic de tot, ne plimbam adesea cu dãdaca printr-
un parc, care înconjura casa noastrã de la þarã. Întotdeauna ne opream
pentru mult timp lîngã malurile unui pîrîiaº adînc, care se afla între parcul
nostru ºi pãdure. Pe malurile acestui pîrîiaº creºteau flori de nu-mã-uita.
Eu nu-mi puteam lua ochii de la ele, inima mi se bucura privindu-le. Mi
se pãrea cã florile mã urmãresc cu privirea lor aurie ºi-mi spun: „Sã nu
mã uiþi!”. „Dar ºtiu oare aceste flori sã vorbeascã?”, o întrebam uneori
pe dãdacã. Dãdaca mea era o bãtrînicã deosebit de bunã la inimã, simplã
ºi evlavioasã. Îi plãcea sã asculte Sfînta Scripturã ºi cunoaºtea multe
povestioare captivante. Odatã, la întrebãrile mele repetate, dacã aceste
flori ºtiu sã vorbeascã, mi-a rãspuns astfel:
– Da, oamenii credincioºi povestesc cã odatã florile vorbeau ºi cel mai
bun cuvînt l-a spus floricica aurie, pe care ai îndrãgit-o tu.
– Povesteºte-mi, dãdacã, de ce are un nume atît de curios?
– Bine, drag㠖 mi-a rãspuns dãdaca, care mã iubea nespus – ascultã ºi
fii cuminte, pînã îþi voi povesti aceastã istorioarã.
M-am aºezat ascultãtoare alãturi de dãdacã pe iarba moale, fãrã sã-
mi rup privirea de la florile de Nu-mã-uita.
– Cînd Domnul Dumnezeu – a început, fãcîndu-ºi semnul crucii dãdaca
– dupã ce a creat lumea s-a odihnit de munca sa, atunci a adus la Adam
toate animalele, ca sã vadã cum le va numi. (Gen. 2:19). Mai apoi, a pus în
faþa Sa în rînduri toate plantele ºi aflîndu-se în mijlocul lor, le spunea pe
rînd: clopoþel, floare, sau iarbã, denumirea ºi destinaþia sa. ªi numai o
floricicã stãtea tãcutã ºi foarte tulburatã. Emoþionatã ºi plinã de fericire, îl
privea pe Marele Creator, deschizîndu-ºi inimioara sa aurie, uitînd de toate
afarã de Ziditorul sãu. Lãsîndu-ºi la pãmînt florile ºi bobocii, floricica
aurie s-a rumenit de sfialã ºi a ºoptit cu o voce rugãtoare: „Doamne! Tatãl
întregii creaþii, iartã-mã, dar eu nu mi-am putut lua privirea de la Tine ºi
am uitat de mine însãmi. Dacã vei binevoi sã-mi repeþi numele, nu-l voi
mai uita niciodatã...” Cãutînd cu dragoste la aceastã floare, Creatorul
cerului ºi al pãmîntului a rostit: „Nu ai nici o vinã cã ai uitat de propria
fiinþã, pe mine însã nu-mã-uita” ºi s-a retras.
48
Floarea a rãmas într-o stare neobiºniutã ºi încîntatã de Dumnezeu.
De atunci e adoratã de toþi, precum ºi de tine, – a spus, adresîndu-mi-se,
dãdaca. – Dumnezeu a rãsplãtit-o pentru dragostea faþã de Sine cu acest
nume minunat: Nu-mã-uita. Scrie-þi ºi tu în inimã porunca lui Dumnezeu,
datã acestei floricele: „Pe Mine doar, nu mã uita!”. Sã nu uitãm niciodatã
de Domnul, sã-L iubim ºi sã ascultãm de El.
Rugãciune la sfîrºitul lecþiei
Toþi cu inima curatã De greºeli sã ne ferim,
Þie Doamne Îþi mulþumim, Þara noastrã s-o iubim,
Tu cu darul Tãu, Preasfinte, Fiii Tãi iubiþi sã fim,
Ne-ajuþi oameni buni sã fim. Þie Doamne-Þi mulþumim.
Tema 5. Sã ne iubim ºi sã-i ascultãm pe pãrinþi
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
Copiii trebuie sã-i iubeascã ºi sã-i respecte pe pãrinþi. Ei trebuie sã
mulþumeascã pãrinþilor pentru toate binefacerile lor. Dumnezeu iubeºte
ºi ocroteºteºte pe copiii ascultãtori de pãrinþi. Le face viaþa fericitã ºi îi
fereºte de orice întîmplare rea. El ne-a poruncit sã-I cinstim pe pãrinþi,
zicînd: „Cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie þie bine ºi
sã trãieºti ani mulþi pe pãmînt”. Cum le putem mulþumi pentru grija ºi
dragostea lor? Ajutîndu-i la treabã dupã puterile noastre ºi ascultîndu-le
sfaturile ºi învãþãturile lor. Sã nu uitãm cã mama ºi tata au grijã de noi
atunci cînd ne îmbolnãvim. Tot aºa ºi noi trebuie sã ne îngrijim de pãrinþi
atunci cînd ei sînt bolnavi ºi bãtrîni.
Niciodatã nu trebuie sã uitãm sã ne rugãm pentru sãnãtatea, bunãstarea
ºi fericirea pãrinþilor noºtri. Iar dupã moartea lor trebuie sã ne rugãm
pentru ca Dumnezeu sã le odihneascã sufletele ºi sã le ierte pãcatele.
Copiii sînt o ruºine pentru pãrinþi dacã nu-ºi fac temele, se bat cu
ceilalþi copii, se poartã necuviincios ºi nu ascultã de învãþãtori. Prin
astfel de pãcate ei se îndepãrteazã de Dumnezeu ºi atunci asupra lor pot
veni tot felul de primejdii: boli, nenorociri ºi accidente. Nimeni nu-I
mai iubeºte, nimeni nu-I mai ajutã. Astfel s-a întîmplat cu bãiatul din
povestioara ce urmeazã.
49
 Albina ºi pãianjenul Lecturã
Era odatã o femeie care avea doi copii: un bãiat ºi o fatã. Copiii au plecat
Cinstirea pãrinþilor
amîndoi la oraº sã-ºi caute de lucru, pentru cã mama lor era sãracã. Bãiatul
s-a fãcut þesãtor, iar fata cãra pietre pentru zidarii care lucrau la case. „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”
Într-o zi cei doi copii au aflat cã mama lor zace pe patul de moarte. (Ieºire 20:21)
Fata a plecat în grabã acasã, iar bãiatul n-a vrut sã se ducã. Biata mamã
Cînd mitropolitul Moldovei Iacob Stamati, originar din Ardeal, avea
tare s-a bucurat cînd ºi-a vãzut fetiþa, a mîngîiat-o ºi a sãrutat-o cu
la masã pe cei mai însemnaþi boieri din Iaºi, i se anunþã sosirea unei
drag. Apoi ochii i se umplurã de lacrimi. Ar fi vrut sã-l vadã ºi pe bãiat
femei din Ardeal, care dorea sã vorbeascã numaidecît cu Preasfinþia Sa.
înainte de moarte. Cu acest gînd îºi lãsã capul pe pernã, suflã greu,
Doritor de a vedea pe cineva din locurile de baºtinã, trimise vorbã sã
închise ochii ºi muri.
intre imediat.
În clipa aceea, fata s-a prefãcut în albinã, iar bãiatul în pãianjen.
A intrat plinã de smerenie o þãrancã bãtrînã, cu voal alb pe cap ºi
De atunci pãianjenul trãieºte singur, fãrã fraþi ºi fãrã pãrinþi. Þese
încãlþatã în opinci. Cînd o vãzu, mitropolitul se înviorã îndatã, vãzînd cã
pînza într-una, iar oamenii îl omoarã. Albina este întotdeauna veselã
aceasta era chiar mama sa. Se sculã de la masã, o sãrutã ºi luînd-o de
ºi trãieºte împreunã cu pãrinþii, cu fraþii ºi cu surorile. Mierea ei
mînã o puse în fruntea mesei, zicîndu-i:
dulce o împarte la toþi. Din ceara ei galbenã creºtinii fac lumînãri, pe
– Dumneata eºti oaspetele meu cel mai de seamã!
care le aprind în bisericã.
ªi întorcîndu-se cãtre oaspeþii uimiþi, le zise:
Concluzii: – Da, boierilor, în fruntea mesei, la loc de cinste, trebuie sã stea cea
Dumnezeu ajutã ºi ocroteºte pe copiii ascultãtori de pãrinþi! care mi-a dat viaþã ºi a sãdit în sufletul meu de copil frica ºi dragostea de
El ne îndeamnã sã-i cinstim pe pãrinþi! Dumnezeu. Dînsa este mama mea – ºi mama este tot ce am mai scump
pe pãmînt. Iar îmbrãcãmintea ei þãrãneascã este fala sufletului meu!
Rugãciune pentru pãrinþi
Învãþaþi de la albini
Doamne, cît este de bine Fã-le parte tot de bine (povestire)
Cînd e mama lîngã mine, Sã poarte grijã de mine,
Doamne, cît este de rãu ªi mereu, cu harul Tãu, Dupã Dumnezeu, cel mai mult trebuie sã-i ascultãm ºi sã-i iubim pe
Cînd nu-l vãd pe tatãl meu. Izbãveºte-i de cel rãu. pãrinþii noºtri. Dumnezeu a sãdit în inima fiecãrui om dragostea faþã de
Tata, mama mã iubesc, Doamne, þine fericiþi pãrinþi. Dar ce sã vorbim de oameni. Uitaþi-vã la albinuþe – ele nu-ºi
Pentru mine ei trudesc. Pe pãrinþii mei iubiþi, pãrãsesc mãmica (regina-mamã) chiar ºi atunci, cînd ea nu mai poate
Þine-i, Doamne, îndurate Sã mã poatã creºte bine, face nimic pentru ele ºi cade la fundul stupului, bolnavã ºi schiloadã.
La mulþi ani cu sãnãtate. Sã se bucure de mine. Nu poþi privi, fãrã compãtimire cum aceste mici creaturi ale Domnului
se strãduiesc din toate puterile s-o ridice pe „mãicuþa” lor: ele se coboarã,
Datoriile copiilor faþã de pãrinþi sînt: aninîndu-se una de alta, la fundul stupului ºi formeazã o scarã în speranþa
1. Sã-i iubeascã pe pãrinþi. cã albina care a cãzut se va ridica pe aceastã scãriþã în sus, unde o aºteaptã
2. Sã se roage pentru pãrinþi. slugile cele mai credincioase. Dar dacã ea este atît de sleitã de puteri,
3. Sã le mulþumeascã. încît nu poate ieºi de acolo, atunci lîngã ea rãmîn cîteva albinuþe cu
4. Sã-i asculte pe pãrinþi. miere, care o hrãnesc pe cea bolnavã ºi o încãlzesc, lipindu-se de ea.

50 51
 Mulþumire rascheva mai avea un frate ºi ei au hotãrît ca toatã averea s-o împartã
sãracilor ºi sã plece în douã mãnãstiri diferite.
Cînd s-adorm, în sfîrºit, Sînt eu mic, însã ºtiu Sfînta Parascheva a locuit în mãnãstire pînã la vîrsta de 25 de ani,
Obosit de joc, Sã le mulþumesc rugîndu-se toatã ziua ºi toatã noaptea lui Dumnezeu, fãcînd fapte bune,
Mama iute pentru mine Tatãlui ºi mamei mele, ajutînd pe cei sãraci. Într-o noapte un înger a venit ºi i-a spus sã plece în
Pregãteºte loc. Ce mult îi iubesc! satul ei natal. Ea a ascultat ºi s-a întors în Epivat ºi dupã puþin timp
Somn uºor, puiºor... Îi ascult permanent sufletul ei a plecat la Domnul. Creºtinii au îngropat trupul ei lîngã bisericã.
Cîntã mama mea, ªi mã rog mereu Dupã mulþi ani Dumnezeu a descoperit trupul ei neputrezit ºi frumos
Cine-n lumea asta mare Sã primeascã cele bune mirositor. De atunci ºi pînã azi se întîmplã multe minuni la racla ei. În
Mai este ca ea. De la Dumnezeu. prezent moaºtele se aflã în Catedrala mitropolitanã din Iaºi.
Tatãl meu, zi de zi, – Dragi pãrinþi, voi sînteþi
Munceºte din greu, Un dar minunat, Minunile Sfintei Parascheva
Voind pe copii sã-i ºtie Ce doar Dumnezeu din ceruri În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, cineva a uitat în bisericã o
Fericiþi mereu. Nouã ni l-a dat! lumînare aprinsã ºi s-a produs un incendiu în paraclisul Sfinþii Trei Ierarhi
din Iaºi, racla cu sfintele moaºte se afla aici. Focul a ars totul, chiar ºi
racla din lemn, însã trupul sfintei n-a fost atins. Dupã acest caz, sfintei i
Tema 6. Sã ne iubim unii pe alþii. s-a fãcut o nouã raclã, iar moaºtele i-au fost aºezate în Catedrala mit-
Sfînta Parascheva ropolitanã din Iaºi.
Obiective de referinþã: Aºteptînd pe Domnul
2.1. Sã înþeleagã prin aproapele orice om din societate. Era o datã o bãtrînã, cãreia Dumnezeu îi promisese cã o va vizita într-
o zi. Ea nu se arãta deloc modestã la auzul acestui lucru. Mãturã ºi ºterse
† Cuvînt din Sfînta Scripturã: praful din casã, gãti bucate delicioase ºi pregãti masa. Apoi se aºezã sã-L
„Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui” (Matei 5:7). aºtepte pe Dumnezeu.
Cuvinte noi: Deodatã cineva bãtu la uºã. Numaidecît bãtrîna sãri sã-i deschidã, dar
Moaºte – trup nestricãcios al unui sfînt, care are un miros plãcut, nu cînd vãzu cã afarã era doar un biet cerºetor, spuse: „Nu pe tine te aºtept, ci
putrezeºte niciodatã ºi face minuni. Sunt unele moaºte de Sfinþi care pe Domnul!” ªi-l lãsã pe cerºetor sã plece cu mîna goalã. Dupã cîtva timp
izvorãsc mir (un fel de ulei) frumos mirositor ºi vindecãtor. bãtu din nou cineva la uºã. Bãtrîna deschise uºa ºi mai repede decît prima
Milostenia este un dar fãcut aproapelui, mai ales sãracilor. Rugã- datã. ªi ce vãzu! Un bãtrîn zdrenþuros, care ceru o bucãþicã de pîine. „N-
ciunea pentru aproapele ºi chiar orice încurajare sau sfat folositor, este am cînd sã mã ocup de tine acum, eu astãzi îl aºtept pe Domnul!”
de asemenea o milostenie. Dupã cîteva ore, se auzi cineva la uºã. Bãtrîna deschise iute ºi vãzu
un cãþeluº zgribulit ºi flãmînd, dar ºi pe acesta l-a alungat.
Viaþa Sfintei Parascheva Timpul trecea. Se fãcu searã, dar oaspetele nu veni. Atunci bãtrîna a
Sfînta Parascheva s-a nãscut acum aproape o mie de ani în urmã, îngenuncheat înaintea icoanei ºi a zis: „Doamne, mi-ai promis cã vei
într-un sat numit Epivat. De la pãrinþi ea a deprins faptele bune, rugãciu- veni în ospeþie, eu te-am aºteptat toatã ziua, dar Tu n-ai mai venit”. ªi
nea, dragostea de Dumnezeu ºi de oameni. De multe ori întîlnea pe stra- îndatã bãtrîna a auzit o voce, care i-a spus: „Eu de trei ori am venit la
dã fetiþe îmbrãcate sãrac ºi atunci ea îºi dezbrãca hãinuþele sale noi ºi tine astãzi, ºi tu nu m-ai primit”.
frumoase ºi le schimba cu cele ale fetiþelor sãrace. Timpul a trecut, fetiþa Concluzii:
a crescut, iar pãrinþii au murit, lãsîndu-i o moºtenire bogatã. Sfînta Pa- 1. Iubirea faþã de Dumnezeu o arãtãm prin iubirea faþã de aproapele.

52 53
 2. Cînd dãm milostenie sãracilor, noi dãm chiar lui Dumnezeu.
3. Sã-L iubim pe Dumnezeu ºi pe aproapele.
4. Sã fim milostivi; sã ne rugãm Sfintei Parascheva.
Cei ce fac milostenie, îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu ºi pot sã
ajungã în Împãrãþia Cerurilor.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cînd s-a nãscut Sfînta Parascheva?
2. Ce a fãcut Sfînta Parascheva cu averea ce a moºtenit-o de la pãrinþi?
3. Unde ºi-a petrecut Sfînta Parascheva cea mai mare parte a timpului?
4. Ce fapte de milostenie a fãcut Sfînta Parascheva?
5. Care din calitãþile Sfintei Parascheva aþi dori sã le aveþi? (bunãtatea,
dragostea).
6. Unde se aflã în prezent moaºtele Sfintei Parascheva?
7. Care sînt învãþãturile folositoare pe care le desprindem din
aceastã lecþie?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
1. Tu dai milostenia sãracului, dar pe ea o primeºte Hristos.
2. Aºa cum ne purtãm noi cu aproapele, tot aºa se va purta ºi Dumnezeu
cu noi.
3. Fii asemenea izvoraºului care dã apã ºi celor buni ºi celor rãi – fã
bine tuturor.
(Sfîntul Ioan Gurã de Aur)
Banca de informaþii !
Moaºtele
Creºtinii ortodocºi cinstesc nu numai icoanele, ci ºi moaºtele sfinþilor,
adicã resturile lor pãmînteºti. Dupã botez, toþi creºtinii sînt purtãtori ai
harului Duhului Sfînt. De aceea, apostolul Pavel socoteºte trupul omului
drept „templu al Duhului Sfînt” (I Cor. 6:19). Prin viaþa lor, sfinþii s-au
pus într-o relaþie specialã cu harul Duhului Sfînt. Ei nu au rupt legãtura cu
trupul în care s-au sfinþit ºi care s-a sfinþi el însuºi, primind puteri deosebite
prin tainele Bisericii cum ar fi Sfînta Împãrtãºanie etc, precum ºi prin
Sfînta Cruce, agheasmã, prescurã º.a. Faptele minunate pe care oamenii
le-au constatat în atingerea de trupurile sfinþilor ºi chiar de obiectele cu
care aceºtia au intrat în contact (4 Regi. 13:21; Luc. 8, 43–44; Mat. 14:36;
9:21; Fapt. 19, 11–12) i-au determinat pe creºtini sã cinsteascã moaºtele
54
sfinþilor, conºtienþi cã astfel îl cinstesc pe Dumnezeu, prin a cãrui putere
moaºtele nu mai sînt simple oseminte. Cinstim moaºtele mucenicilor ca
sã adorãm dumnezeieºte pe cel ai cãrui ucenici sîntem ºi cinstim pe
slujitori în aºa fel încît cinstirea lor sã trecã asupra Stãpînului, care a zis:
„Cel ce vã primeºte pe voi, pe mine mã primeºte”. (Fericitul Ieronim,
Epistola cãtre preotul Ruperius, 37:1).
Tema 7. Sã ocrotim vieþuitoarele, florile, natura.
 Sfîntul Gherasim ºi leul Iordan
Obiective de referinþã:
2.1. Sã participe la acþiuni practice de ocrotire a naturii.
2.2. Sã iubeascã natura ca pe o creaþie a lui Dumnezeu.
De cine ascultã animalele?
– Domnule profesor, este adevãrat cã Adam nu se temea de animalele
din Rai?
– Sigur. ªi aceasta pentru cã Adam avea sufletul curat ºi primise de
la Dumnezeu puterea de a stãpîni animalele.
– ªi animalele ascultau de oameni?
– Da, ascultau, pentru cã ºi omul asculta de Dumnezeu, iar cînd primii
oameni au încãlcat porunca lui Dumnezeu, adicã atunci cînd oamenii n-
au mai ascultat de Dumnezeu, ºi animalele au încetat de a-l mai asculta
pe om.
– Dar astãzi sînt oameni de care animalele ascultã?
– Da. Sînt ºi astãzi animale care ascultã de oamenii care-L iubesc atît
de mult pe Dumnezeu, încît nu mai fac pãcate ºi duc o viaþã sfîntã.
Precizare: Asemenea oameni au existat ºi existã. Aceºtia sînt sfinþii
creºtini care trãiesc în mãnãstiri sau prin pustiu ºi munþi. Sfinþii rãspîndesc
dragoste ºi bunãtate, de aceea ei sînt iubiþi nu numai de oameni, ci ºi de
animale. De la aceastã dragoste dumnezeiascã animalele devin paºnice
ºi blînde.
Cuviosul Gherasim ºi leul Iordan
Un sfînt din secolul al V-lea, cuviosul Gherasim, îºi ducea zilele
într-o mãnãstire din pustiul Iordan. Într-o bunã zi cuviosul îºi fãcea ru-
gãciunea în pustiu. Deodatã auzi un urlet înfiorãtor ºi vãzu un leu. Fiara
55
se apropie ºchiopãtînd de Sfîntul Gherasim ºi-i întinse o labã, pe care Lecturã
avea o ranã puroiatã. Sfîntul vãzu cã în labã intrase un spin. Leul îl
privea pe cuvios cu ochi plini de suferinþã. Sã fim buni cu vieþuitoarele
– Prietene, te doare tare? – îl întrebã cuviosul Gherasim pe leu. Ai rãb-
dare, acuº te ajut. Copiii sînt buni cu animalele ºi pãsãrelele. Ele sînt fãpturile lui Dum-
Sfîntul scoase spinul, curãþi rana ºi o bandajã cu o fîºie de pînzã. Mîn- nezeu. Dumnezeu le iubeºte, le hrãneºte ºi le poartã de grijã.
gîind cu blîndeþe coama asprã a leului, stareþul îl lãsã sã plece. Dar leul nu Vasilicã, însã este un bãiat rãu. El chinuie animalele. Într-o zi voia sã
pleca. Din ziua aceea el începu sã-l însoþeascã pretutindeni pe cãlugãrul strice cuibul rîndunicii, dar a pãþit-o.
sfînt, asemeni unui elev pe învãþãtor, ºi-i dãdea ascultare în toate. S-a cãþãrat pe o scarã, voind sã bage mîna în cuib, dar n-a mai apucat.
La mãnãstirea unde-ºi ducea zilele cuviosul Gherasim apa era adusã din Scara a alunecat ºi Vasilicã a cãzut.
rîul Iordan cu un mãgãruº. Cãlãgãrul îl trimitea pe leu sã pãzeascã mãgã- Toatã vara a zãcut bolnav în spital.
ruºul, cînd acela pãºtea pe mal. Leul respecta cu sîrguinþã aceastã ascultare. Rîndunelele cîntã voiase! Ele mulþumesc lui Dumnezeu cã le-a
Dar într-o zi el a adormit la umbra unui palmier, iar în acest timp prin preajmã apãrat de Vasilicã.
trecea o caravanã de cãmile. Stãpînul caravanei, vãzînd cã mãgãruºul paºte
nepãzit de nimeni ºi crezînd cã acesta s-o fi rãtãcit, l-a luat cu el. Sa iubim florile ºi natura
Cînd s-a întors leul fãrã mãgãruº, Sfîntul Gherasim i-a zis:
– Tu l-ai mîncat? Dacã-i aºa, va trebui sã faci tu lucrul lui de acum Copiii iubesc florile ºi natura. Ele aratã puterea Creatorului tuturor.
înainte. Dumnezeu face sã rãsarã soarele ºi trimite ploaie. Face sã rãsarã iarba ºi
Din ziua aceea începu leul o nouã ascultare, cãrînd apã la mînîstire. sã înfloreascã florile. Înverzeºte copacii pãdurilor ºi face cîmpul sã
Dupã o vreme, aceeaºi cravanã fãcu cale întoarsã. De pe malul înalt rodeascã.
al rîului leul îºi vãzu mãgãruºul ºi se repezi bucuros spre el. Negustorul, El îi dã omului hrana cea de toate zilele. Oamenii îi mulþumesc lui
înspãimîntat de leu, îºi lãsã caravana ºi o luã la sãnãtoasa. Iar leul, luînd Dumnezeu pentru toate. Ei aduc la bisericã flori, fructe ºi alte roade ale
în gurã frîul, cum fãcea ºi mai înainte, aduse mãgãruºul la mãnãstire. pãmîntului. Creºtinii ocrotesc florile ºi natura.
Cînd se apropie cu mãgãruºul de stareþ, Sfîntul Gherasim mîngîie
leul ºi-i zice zîmbind: Ochiul lui Dumnezeu
– Degeaba te-am certat. Eºti un leu cinstit ºi de azi înainte te vei
numi Iordan. Nimãnui sã nu faci rãu Cît îl vezi de mititel
Mult timp a mai trãit la mãnãstire leul Iordan. Cînd cuviosul Gherasim Cã te vede Dumnezeu, Dumnezeu ºtie de el.
îmbãtrîni de tot ºi muri, leul fu cuprins de tristeþe ºi încetã sã mai mãnînce. Tu, cînd vezi un vierme mic, Firul ierbii îl hrãneºte
Apoi se culcã pe mormîntul Sfîntului, scoase un urlet de se cutremurã Nu-l strivi, nu-i fã nimic. Iar roua îl rãcoreºte
vãzduhul, ºi îºi dãdu sufletul. Rãu nu-þi face nici un pic Lasã-l ºi nu-i face rãu,
Din acele timpuri strãvechi Cuviosul Gherasim din Iordania este zug- Sã nu-i faci nici tu nimic, Cã te vede Dumnezeu.
rãvit adesea pe icoanã cu un leu.

56 57
 Tema 8. Sfîntul înger – pãzitorul vieþii noastre
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de îngrijire, preþuire ºi pãzire a trupului
ºi a sufletului.
Despre sfinþii îngeri
La început, cînd nu exista nici lumea, nici oamenii, Dumnezeu i-a
creat pe îngeri. „Îngerii sînt niºte fiinþe vii, cu raþiune, fãrã trup, nemu-
ritoare ºi capabile de slãvirea lui Dumnezeu.” (Sf. Atanasie cel Mare).
Dumnezeu a creat o mulþime fãrã de numãr ºi i-a înzestrat cu mai
multe forþe ºi capacitãþi decît pe oameni. Raþiunea lor este superioarã
raþiunii noastre. Ei întotdeauna îndeplinesc cu bucurie voia lui Dumnezeu
ºi sînt fãrã de pãcat, deoarece s-au obiºnuit sã facã binele, astfel încît nu
pot pãcãtui. Îngerii se deosebesc unii de alþii dupã treapta de desãvîrºire
ºi dupã genul de slujire. În total sînt 9 cete îngereºti: Scaunele, Domniile,
Începãtoriile, Stãpîniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii ºi
Îngerii. De mule ori îngerii apãreau în chipul unor tineri frumoºi, înveº-
mîntaþi în haine albe ºi strãlucitoare, încinºi cu un brîu de aur. Dumnezeu
îi trimite oamenilor ca sã vesteascã prin ei voia sa. Însuºi cuvîntul „înger”
înseamn㠄vestitor”.
Fiecãrui creºtin Dumnezeu îi dã la botez un înger de pazã, care îl
ocroteºte în mod nevãzut pe om pe parcursul întregii vieþi de nenorociri
ºi necazuri, prevenindu-l despre pericolele care-l pîndesc, îl pãzeºte în
momentul morþii, nu-l lasã nici dupã moarte.
Îngerii sînt înfãþiºaþi în chpul unor tineri frumoºi ca semn al frumuseþii
lor duhovniceºti ºi cu aripi, care simbolizeazã apartenenþa lor la Împãrãþia
Cereascã...
Dacã Dumnezeu este Izvorul Bunãtãþii ºi al dragostei, de unde s-a
luat rãul? ªtiþi deja cã mai întîi Dumnezeu a creat îngerii. La început toþi
îngerii au fost buni, strãlucind de frumuseþe ºi înþelepciune. Trãiau în
cerurile preaînalte ºi sfinte, se bucurau cã îl vedeau pe Dumnezeu, pe
care îl slãveau neîncetat prin cîntãri de laudã. Domnul i-a creat pe îngeri
liberi, adicã nu erau ca niºte roboþi, ci aveau posibilitatea alegerii. Ei
erau liberi sã asculte de Domnul sau nu. Aºa cum copiii trebuie din
libertate, din respect ºi dragoste sã-ºi iubeascã ºi sã-ºi asculte pãrinþii.
Dintre toþi îngerii cel mai luminos era Lucifer. Însã de la un timp el a
început sã se gîndescã: „Iatã eu sînt cel mai mare dintre îngeri ºi cel mai
58
luminos. De ce trebuie sã ascult de Dumnezeu ? Eu singur aº putea fi
Dumnezeu, iar ceilalþi îngeri îmi vor sluji mie”!
Precizare: Lucifer s-a mîndrit ºi n-a mai dorit sã fie cu Dumnezeu.
Astfel din libertate ºi mîndrie a apãrut rãul.
Iar acum gîndiþi-vã ºi voi: poate, oare, un înger sã fie ca Dumnezeu?
Sigur cã nu! Mai întîi îngerul este o creaturã a lui Dumnezeu. Îngerii nu
cunosc cum a creat Domnul lumea ºi cum o conduce, fiiindcã nu au ºtiinþa
pe care o are Dumnezeu. Ca sã fie mai pe înþeles aducem un exemplu.
Tatãl lui Petricã este ceasornicar. El ºtie cum lucreazã ceasul ºi îl
poate repara. Petricã are ºase aniºori. Într-o zi el s-a gîndit: „Eu de multe
ori am vãzut cum tatãl meu reparã ceasul, vreau ºi eu sã-l repar!” A luat
ceasul, i-a scos rînd pe rînd toate piesele ºi apoi a început sã le monteze
la loc. Cum credeþi: va lucra ceasul lui Petricã? Nu, fiindcã el nu ºtie
cum funcþioneazã ceasul. El nu are ºtiinþa tatãlui. El poate doar sã încurce
tatãlui, sã distrugã. Iatã tot aºa ºi Lucifer n-are ºtiinþa lui Dumnezeu, el
poate numai sã se implice în lucrãrile lui Dumnezeu ºi sã aducã neorîn-
duialã ºi încîlcire.
Lucifer a început sã se împotriveascã lui Dumnezeu ºi sã nu asculte
de El. O parte din îngeri au trecut de partea lui Lucifer ºi ei au fost
alungaþi din cer, devenind din îngeri luminoºi îngeri întunecaþi ºi rãi.
Precizare: Ceea ce s-a întîmplat cu îngerul pe nume Lucifer, din pã-
cate, nu e poveste, ci realitate. Acest înger a fost unul dintre cele mai
luminoase duhuri, cea mai îndrãgitã creaturã a lui Dumnezeu. Dar el s-
a mîndrit ºi n-a dorit sã facã voia Creatorului. Dumnezeu l-a condamnat
ºi l-a doborît în adîncul iadului împreunã cu alþi îngeri ce s-au lepãdat de
Dumnezeu (vezi Luca 10:18). Fiind lipsiþi de luminã ºi de fericire (adicã
bucurie), îngerii cãzuþi au devenit niºte duhuri întunecate ºi rele. Acum
ei se numesc demoni, draci. Iar cel mai mare dintre ei se numeºte diavol
(ceea ce înseamn㠄clevetitor”).
Rugãciune cãtre îngerul pãzitor
Înger, îngeraºul meu, În tot locul mã-nsoþeºte
Ce mi te-a dat Dumnezeu, ªi de rele mã fereºte.
Totdeauna fii cu mine, Doamne, îngeraºii Tãi
ªi mã-nvaþã sã fac bine. Fie pãzitorii mei
Eu sînt mic, tu fã-mã mare, ªi în zi, ºi în noapte
Eu sînt slab, tu fã-mã tare, Pîn-la ceasul cel de moarte.
59
 Precizare: Îngerii buni sînt pãzitorii oamenilor, ei slujesc neîncetat
lui Dumnezeu. Prin ei Dumnezeu ªi-a vestit voia Sa în lume. Printre
îngerii buni se numãrã Arhanghelii Mihail ºi Gavriil. Îngerii rãi nu stau
alãturi de Dumnezeu, ei îi îndeamnã pe oameni sã facã fapte rele. Creºtinii
nu trebuie sã asculte de îngerii rãi.
Copilul ºi îngerii
– Unde staþi voi îngeraºi
ªi ce faceþi, drãgãlaºi?
– Lîngã Tatãl nostru stãm,
Îi cîntãm ºi ne-nchinãm.
– Cum aº face, drãgãlaºi
Sã fiu ºi eu îngeraº?
– Sã fii bun ºi-ascultãtor
ªi ne poþi fi frãþior.
Concluzie:
Atunci cînd facem fapte bune, noi ne asemãnãm cu îngerii buni.
Tema 9. Curãþenia trupului ºi a sufletului
Obiective de referinþã:
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de îngrijire, preþuire ºi pãzire a trupului
ºi a sufletului
3.2. Sã-ºi formeze obiºnuinþe de ordine ºi curãþenie a mediului în
care locuieºte. Sã demonstreze grijã pentru sãnãtatea sa.
Sã ne pãstrãm curaþi
Ce frumoºi ºi drãguþi sînt copiii curaþi ºi bine îngrijiþi! Þi-e mai mare
dragul sã te uiþi la ei!
ªi cît de urîþi sînt copiii cu hainele pãtate ºi murdare, cu mîinile murda-
re ºi cu încãlþãmintea plinã de noroi. Dragi copii, v-aþi gîndit vreo datã cã
ºi sufleþelul se poate murdãri? Sã ºtiþi cã pãcatele sînt ca niºte pete negre
care pãteazã sufletul. Aºa cum spãlãm hãinuþele, mîinile, faþa, tot aºa trebuie
sã ne spãlãm sulletul de pãcate. Putem curãþi sufletul, atunci cînd ne lãsãm
de fapte rele, ne mãrturisim pãcatele ºi apoi ne împãrtãºim.
Pavel este fericit. Are o cãmaºã nouã. I-a fãcut-o mama sa. O va îm-
brãca duminica la bisericã.
60
Bat clopotele. Este duminicã dimineaþa.
Pavel îmbracã repede cãmaºa cea nouã ºi porneºte grãbit la slujbã.
Mama abia apucã sã strige din prag:
– Nu te duce singur, cã ai sã cazi prin baltã ºi ai sã-þi murdãreºti hainele.
Pavel n-o ascultã. Pe drum a alunecat ºi a cãzut în noroi. Faþa, mîinile ºi
cãmãºuþa cea nouã erau murdare. S-a întors acasã adus de mama sa.
Mai tîrziu a aflat cã fiecare copil primeºte o cãmãºuþã nouã la botez.
Ea este albã ºi curatã. Aceastã cãmaºã este haina sufletului.
Haina sufletului trebuie pãstratã curatã. Ce frumoºi sînt copiii curaþi
cu trupul ºi cu sufletul!
Concluzie:
Faptele rele murdãresc haina sufletului. Prin mãrturisirea pãcatelor,
noi ne curãþim sufletul.
Tema 10. Sfîntul Nicolae – prietenul copiilor
Obiective de referinþã:
1.1. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de lãcaºurile sfinte.
2.1. Sã înþeleagã prin aproapele orice om din societate.
Învãþãtorul va prezenta elevilor icoana Sfîntului Nicolae.
Chipul Sfîntului Nicolae este foarte blînd ºi iubitor. El mai este numit
prietenul sãracilor ºi al celor necãjiþi.
Sfîntul Nicolae s-a nãscut într-o familie de oameni credincioºi, care
erau bogaþi ºi cinstiþi. De mic copil pãrinþii l-au crescut în dragoste faþã
de Dumnezeu ºi faþã de oameni. Din gura lui n-a ieºit niciodatã vreo
vorbã rea sau vreo minciunã. Îi plãcea foarte mult sã meargã la bisericã
ºi sã se roage. Cînd a crescut mare a devenit preot, iar mai apoi episcop.
Cu bucurie ºi cu dragoste, Sfîntul Nicolae purta de grijã credincioºilor,
ocrotea copiii ºi îi ajuta pe sãraci. Dupã moartea pãrinþilor, Sfîntul Nicolae
a împãrþit averea sa celor necãjiþi. El nu dorea sã fie lãudat de oameni ºi
de aceea împãrþea milosteniile sale în tainã.
Odatã, el a aflat cã în oraºul sãu trãia un om necãjit, care avea trei
fete de mãritat. Atunci a luat o pungã cu galbeni ºi, cînd s-a întunecat, a
venit la casa acestuia. Galbenii sînt niºte monede de aur, care aveau
valoare mare atunci. Sfîntul Nicolae s-a uitat în jur ºi cînd a vãzut cã nu-i
nimeni, a aruncat punga cu galbeni peste fereastrã. Mare i-a fost bucuria
sãracului cînd a gãsit punga lãsatã de Sfîntul Nicolae. Cu aceºti bani a
61
cumpãrat tot ce-i trebuia ca sã-ºi cãsãtoreascã prima fatã. Apoi Sfîntul a Rugãciune cãtre Sfîntul Nicolae: „Sfinte Nicolae, Mare Fãcãtor de
mai aruncat în acelaº mod încã douã pungi. Astfel acest om sãrac ºi-a Minuni, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi.”
cãsãtorit cele trei fete. Sfîntul Nicolae nu se lãuda cu faptele sale, deoarece
le fãcea din iubire pentru oameni. Colind de Sfîntul Nicolae
Sfîntului Nicolae i se mai spune Mare Fãcãtor de Minuni, deoarece
Bucurã-te Nicolae Sfinte Numele tãu îl preamãrim.
în viaþa sa el a fãcut multe minuni ºi ne ajutã în chip minunat chiar ºi
Celor lipsiþi îndurat pãrinte. Tuturor ne ajutã
dupã ce a pãrãsit aceastã viaþã. Cîteva din aceste minuni vã propunem sã
Eºti lumina vãduvelor, Scãpîndu-ne din osîndã,
le citiþi în continuare.
Apãrãtorul sãracilor. Sfinte Nicolae, (2 ori)
Odatã Sfîntul Nicolae cãlãtorea pe mare spre oraºul Ierusalim. Dar s- Îndreptãtor de credinþã, Îndurate-ncununate
a întîmplat sã fie o furtunã, încît corabia avea sã se înece. Toþi s-au Ajutor la neputinþã, Cuvioase minunate
speriat ºi numai Sfîntul Nicolae se ruga fierbinte lui Dumnezeu. Îndatã Sfinte Nicolae. (2 ori) Sfinte Nicolae. (2 ori)
furtuna s-a liniºtit ºi ei au ajuns cu bine. De a ta serbare sã ne îndulcim
Multe minuni a fãcut Sfîntul ºi dupã ce s-a mutat la Domnul. Într-o zi
o familie credincioasã, care îl cinstea pe Sfîntul Nicolae, a hotãrît sã
facã daruri la biserica cu hramul în cinstea Sfîntului Nicolae. Pentru a Tema 11. Naºterea Maicii Domnului
ajunge la aceastã bisericã, trebuiau sã pluteascã cu o luntre. Împreunã
cu ei se afla ºi copilul lor de trei aniºori. Deodatã un val puternic s-a Obiective de referinþã:
izbit de luntre, ea s-a clãtinat ºi copilul a cãzut în apã. Pãrinþii au încercat 1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
sã-l scape, dar n-au izbutit. Atunci mama copilului a strigat din tot sufletul, 1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
spunînd: „Sfinte Nicolae, salveazã-mi copilul! Tu ºtii cã noi pluteam
spre bisericuþa ta ca sã aducem daruri. Te rugãm sã ne ajuþi!” Drepþii Ioachim ºi Ana
A doua zi, preotul a venit la bisericã ºi înainte de a descuia uºa, a Într-o þarã îndepãrtatã trãiau în vremurile de demult doi bãtrîni, soþ ºi
auzit un glas de copil, plîngînd în bisericã. S-a mirat, deoarece seara, soþie: Ioachim ºi Ana. Ei erau foarte credincioºi ºi buni la suflet ºi de
cînd a încuiat uºa, în bisericã nu era nimeni. A deschis uºa în grabã ºi a aceea Dumnezeu îi iubea mult. Pentru cã nu aveau copii, cei doi bãtrîni
gãsit un copil, care plîngea lîngã icoana Sfîntului Nicolae. Copilul era erau mereu triºti. Oamenii credeau cã au fãcut pãcate foarte mari de nu
ud, de parcã chiar acum a fost scos din apã. Preotul a anunþat oamenii sã le-a dat Domnul o asemenea fericire. Chiar ºi preotul care slujea în bise-
afle al cui este copilul. Pãrinþii copilului, auzind aceastã veste, au venit ricã nu primea darurile lor ºi o datã l-a certat pe bãtrînul Ioachim. Întris-
în grabã la bisericã, ºi minune, acesta era chiar copilaºul lor, pe care tat peste mãsurã, Ioachim s-a retras, timp de 40 de zile într-un loc pustiu
Sfîntul Nicolae l-a scos din apã ºi l-a adus în biserica sa. ºi acolo L-a rugat pe Dumnezeu sa-i dãruiascã un copil. Ana, rãmasã
Atunci în semn de mulþumire, pãrinþii au înãlþat rugãciuni Sfîntului acasã, a postit ºi s-a rugat lui Dumnezeu, cerînd ºi ea sã li se nascã
Nicolae. copilul dorit. Dumnezeu nu a lãsat fãrã rãspuns rugãciunea lor ºi a tri-
ªi astãzi Sfîntul Nicolae ajutã pe toþi cei care i se adreseazã în rugã- mis un înger care le-a vestit celor doi bãtrîni credincioºi cã li se va naºte
ciune. El este prietenul, ocrotitorul ºi binefãcãtorul copiilor. o fiicã. La aflarea veºtii, amîndoi au promis cã vor dãrui lui Dumnezeu
Sfîntul Nicolae se pomeneºte pe data de 6/19 decembrie. copilul ce li se va naºte.
Cînd s-a împlinit timpul, Ana a nãscut o fetiþa frumoasã, cãreia i-au
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
pus numele Maria, ceea ce înseam㠄Cea plãcutã, Împãrãteasã ºi Doam-
1. Ce calitãþi avea Sfîntul Nicolae?
nã”. Cînd Maria avea trei ani, pãrinþii au luat-o de mînã ºi s-au dus cu ea
2. Povestiþi minunea care v-a plãcut cel mai mult.
la bisericã. Astfel, pãrinþii ºi-au þinut promisiunea faþã de Dumnezeu.

62 63
Au încredinþat-o preotului, sfãtuind-o sã se poarte frumos ºi sã se roage
lui Dumnezeu pentru ea, pentru ei ºi pentru toatã lumea.
Precizare: Dumnezeu ne dãruieºte ceea ce este de folos. Nu tot ceea
ce îi cerem lui Dumnezeu ne este de folos.
Elevii urmeazã sã prezinte fapte proprii sau ale altor persoane asemã-
nãtoare cu cele ale Sfinþilor Ioachim ºi Ana.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine au fost Ioachim ºi Ana? (...Ioachim ºi Ana au fost doi bãtrîni
care nu aveau copii).
2. Ce fapte plãcute fãceau ei lui Dumnezeu?” (...se rugau, mergeau
ºi duceau daruri la bisericã, posteau).
3. Ce calitãþi (virtuþi) aveau cei doi soþi?” (...credinþã, bunãtate ºi rãbdare).
Observaþii:
Învãþãtorul poate interveni ºi completa rãspunsurile elevilor, ori de
cîte ori este necesar:
– Mie îmi place ºi o altã calitate a celor doi bãtrîni, ºi anume respec-
tarea promisiunii (fãgãduinþei) fãcute lui Dumnezeu.
– Cum ºi-au þinut ei promisiunea? (...ducînd-o pe Maria, fiica lor, la
bisericã).
– Ce calitãþi aþi dori sã va dãruiascã Dumnezeu? (...bunãtate, credinþã,
inteligenþã, milostenie).
– Cum aþi putea obþine aceastã calitate? (...rugîndu-L pe Dumnezeu
cu stãruinþã, aºa cum au fãcut Ioachim ºi Ana).
Tema 12. Naºterea Domnului – prilej de
bucurie pentru toþi creºtinii
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
Naºterea Domnului
La cîteva luni de la vestea adusã Mariei de cãtre îngerul Gavriil, împã-
ratul a poruncit locuitorilor sã meargã fiecare sã se înscrie în oraºul din
care se trage neamul lui. Sfînta Fecioarã Maria împreunã cu bãtrînul
Iosif au mers în oraºul Bethleem sã se înscrie. Ei s-au adãpostit peste noapte
într-o peºterã din apropierea oraºului, în care se afla un staul de vite.
64
Aici Maica Domnului a nãscut pe Fiul lui Dumnezeu. Naºterea Dom-
nului a fost însoþitã de semne minunate: cerul s-a deschis, o stea deosebitã
a apãrut deasupra peºterii, o luminã puternicã s-a coborît în peºtera, în
care erau Iosif ºi Maria.
În noaptea sfîntã toþi locuitorii din Bethleem dormeau adînc. Nu dor-
meau doar pãstorii, care vegheau lîngã turmele lor. Dar deodatã a apãrut
un cor de îngeri. Aceastã vedere luminoasã în întunericul nopþii i-a îns-
pãimîntat pe pãstori. Îngerul le-a zis: „Nu vã temeþi, cã iatã vã binevestesc
bucurie mare... cã vi s-a nãscut azi Mîntuitor” (Luca 2:12) ºi îndatã s-a
vãzut o oaste cereascã, lãudînd ºi slãvind pe Dumnezeu: „Slavã Întru
Cei de sus Lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace, întru oameni bunãvoire”!
Auzind aceastã veste, pãstorii au plecat bucuroºi sã I se închine Prun-
cului Iisus, ducîndu-i în dar cîte un mieluþ.
Un dar pentru Pruncul Iisus
Era ajunul Naºterii Domnului. Într-o casã mare ºi bogatã, lîngã un brad
frumos împodobit, Mãriuþa citea o carte. În una din povestiri era o întrebare:
„E ziua de Naºtere a Domnului Iisus. Ai vreun cadou pentru El?”
– Da, se gîndi Mãriuþa, am multe cadouri sub brad.– Aº vrea sã-I dau
mãcar unul Pruncului Iisus, numai dacã ar vrea sã treacã El pe la mine.
Deodatã, cîinii au început sã latre. Era cineva la poartã. Da... un om
bãtrîn... ºi aºa de sãrac... Iute, Mariuþa s-a dus sã-i deschidã. Bãtrînul a
spus cu glas slab:
– Fetiþo, nu ai o bucãþicã de pîine?
– Ba da! A rãspuns Mãriuþa cu bucurie. Intrã în casã, domnule, cã
ninge ºi e frig afarã.
Fetiþa l-a apucat de mînã. Mîna lui era aºa de rece! N-avea nici pantofi.
Ce milã i-a fost Mãriuþei de el! ªi dupã ce l-a luat în casã, la cãldurã, i-a
dat o mulþime de cadouri pe care le primise ea în ziua aceea.
– Mulþumesc, fetiþo, spuse moºul cu lacrimi în ochi. Domnul sã Te
binecuvînteze!
Acum Mãriuþa a înþeles cã tot ce i-a dãruit ea omului sãrac, i-a dãruit
Domnului Iisus.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Unde s-a nãscut Domnul Iisus? ( Într-o peºterã din oraºul Bethleem).
2. Cine au aflat primii de la îngeri cã s-a nãscut Fiul lui Dumnezeu?
(Pãstorii).
3. Ce au fãcut pãstorii, cînd au auzit cã s-a nãscut Domnul? (S-au
bucurat ºi au alergat sã i se închine, ducînd ºi daruri).
65
 4. Ce putem învãþa de la pãstori? (Sã-L primim cu bucurie ºi noi pe cu daruri din partea creºtinilor. Tot aºa cum a fost cinstit ºi Pruncul
Domnul în inimile noastre, ºi sã-I aducem daruri). Hristos cu daruri din partea pãstorilor ºi magilor.
5. Cum credeþi, ce daruri putem aduce noi Domnului Iisus? (Credinþã, Colindele sînt cîntecele de leagãn aduse Pruncului Iisus de poporul
dragoste, inimã curatã). nostru. Colindatul înseamnã a merge din loc în loc, a cãuta ceva, a cutre-
iera, iar colindãtorii sînt acei oameni care se transformã în crainici ai
bucuriei venirii lui Hristos în lume. Colindul nu-i altceva decît o evanghe-
Tema 13. Colindul: laudã naºterii lui Iisus lie popularã. Readucerea Naºterii Domnului în fiecare an ne aratã cã
sãrbãtoarea nu este una absrtactã, ci este prezenþa permanentã a lui Hristos
Obiective de referinþã:
între noi: „Astãzi S-a nãscut Hristos / Mesia în chip Luminos./ Lãudaþi
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu. ºi cîntaþi / ªi vã bucuraþi...”.
Au rãmas doar cîteva zile pînã vom sãrbãtori Naºterea Domnului Colindele sînt tot atît de vechi ca ºi neamul. Sub acest aspect ele sînt
Iisus Hristos. Sper cã v-aþi reamintit sau aþi învãþat colinde noi pentru ca „punctele de legãtur㔠între generaþii. Secol de secol acest tezaur a cres-
sã-i colindaþi pe cei dragi. cut, s-a perfecþionat pe mãsura dezvoltãrii neamului care l-a ctitorit ºi apoi
l-a strãjuit ca pe o vistierie a sufletului. Pentru aceasta le preþuim ºi le vom
Noapte de Crãciun preþui, cãci le-am moºtenit de la strãmoºi ºi sînt sfinte ºi înãlþãtoare.
A înserat ºi valul nopþii De pe brazii cu betealã Steaua sus rãsare
Se coboarã-ncetiºor, ªi cu globuri argintii.
Fulgi de nea pufoºi ºi gingaºi Undeva în depãrtare, Steaua sus rãsare ªi dacã pornirã
Peste case cad uºor. Se aud colindãtori Ca o tainã mare, Îndatã-l gãsirã
Prin ferestrele-ngheþate, Ale cãror glasuri poartã Steaua strãluceºte, La Dînsul intrarã
Sclipesc albe mici fãclii, Strãmoºeºtile comori. Magilor vesteºte ªi se închinarã.
Cã astãzi curata, Cu daruri gãtite
Ca ºi acum douã mii de ani, fiecare creºtin, aidoma pãstorilor din
Preanevinovata, Lui Hristos menite
Evanghelie, cãlãtoreºte cu mintea la Bethleem, unde s-a nãscut Mîntui-
Fecioara Maria Avînd fiecare
torul lumii.
Naºte pe Mesia. Bucurie mare.
În acest oraº este o bisericã veche. Peºtera ºi ieslea în care s-a nãscut
Magii, cum zãrirã Care bucurie
Mîntuitorul nostru sînt permanent luminate de o mulþime de lumînãri ºi
candele. În fiecare zi în aceastã bisericã se sãvîrºeºte Sfînta Liturghie. Steaua, ºi pornirã ªi aici sã fie
Înainte de începerea slujbei, se face chemarea: „Veniþi sã vedem unde s- Mergînd dupã razã De la tinereþe
a nãscut Hristos!”, apoi se cîntã imnul îngerilor din noaptea sfîntã: „Slavã Pe Hristos sã-L vazã. Pîn-la bãtrîneþe.
întru Cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace, între oameni bunãvoire”!
Acesta a fost de fapt primul colind. Colindul este o nepreþuitã zestre Lecturã
spiritualã, pe care o moºtenim din moºi-strãmoºi. El este Sfînt pentru cã
Bradul
transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu.
Din vremurile vechi, colindele, datinile ºi obiceiurile noastre de Crã- Copilul despre care vreau sã vã vorbesc, se deºteptase într-o locuinþã
ciun au fost o adevãratã ºcoalã de virtuþi morale. Ele ne înalþã sufleteºte, rece ºi umedã, ºedea într-un colþ, tremurînd de frig ºi se juca, privind
ne apropie unii de alþii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertãtori. cum îi ieºeau aburii din gurã. Îi era foame ºi se apropia mereu de patul
Colindele sînt cîntate în special de cãtre copii pentru a vesti bucuria pe care zãcea mama lui bolnavã pentru ca sã o deºtepte. El îi pipãi obrazul
despre Întruparea Domnului Iisus Hristos, fapt pentru care ei sînt rãsplãtiþi ºi se mirã cã ea nu se miºcã deloc ºi cã era rece ca peretele. Femeia îºi

66 67
dãduse demult sufletul, copilaºul însã credea cã ea doarme. El se furiºã
încet pe lîngã pat, îºi luã cãciuliþa ºi ieºi afarã. „Ce oraº frumos, Doamne”,
se gîndea bãieþaºul. „De mi-ar da cineva o cojiþã de pîine ca sã-mi astîmpãr
foamea. Cît zgomot e pe strãzi, cîte lumini, cîþi oameni.. ºi ce frig!” Îi
veni în minte din nou gîndul cã îi este foame. În clipa aceea, însã, începurã
sã-l doarã degetele de la mîini ºi de la picioare. El începu sã plãngã de
durere ºi fugi mai departe. Se opri înaintea unui geam mare ºi luminos.
În odaie vãzu un brad împodobit cu tot felul de bomboane ºi jucãrii.
Copii mici, ca ºi el, alergau ºi se jucau împrejurul bradului. Cîteva doamne
îmbrãcate frumos împãrþeau prãjituri celor ce intrau. Micuþul se furiºã
pe lîngã uºã, o deschise ºi intrã în odaie. Toþi începurã sã strige la el ca
sã plece. Una dintre doamne se apropie ºi-l dãdu afarã. Copilul s-a speriat,
a alunecat pe trepte, a cãzut ºi s-a rostogolit. S-a ridicat ºi a fugit repede,
fãrã sã ºtie încotro, suflîndu-ºi în mîinuþe. Se opri lîngã o altã fereastrã.
Trei pãpuºi mari dãdeau din cap, de parcã ar fi fost vii, iar una chiar
cînta la vioarã. Îi pãru cã-l apucã cineva de mînuþã: era un pungaº mare
ºi rãu. Acesta începu sã-l loveascã pe copil cu pumnii, îi puse piedicã, îi
furã cãciuliþa ºi fugi. Bãieþelul se sperie, sãri repede în sus ºi fugi pînã
ajunse într-o curte ºi se ascunse dupã niºte lemne. Frigul prinse sã-l
pãtrundã din toate pãrþile. Deodatã se simþi uºor, mînile ºi picioarele
nu-l mai dureau, adormi ºi începu sã viseze. Vedea pãpuºile, auzea cîntecul
viorii. În depãrtare zãri un brad împodobit frumos. Bãieþei ºi fetiþe se
apropiau ºi-l sãrutau, apoi l-au luat de mînã ºi au zburat cu toþii. A vãzut-
o pe mãmica sa „Mamã, ce bine e aici!”, apoi întrebã: „Cine sînteþi voi
fetiþelor ºi bãieþeilor ºi unde ne aflãm noi?”. „Acesta e pomul minunat al
lui Hristos”, rãspunse ei. „În aceastã zi Hristos înalþã un pom ceresc
pentru toþi copiii, care nu au pom pe pãmînt. ªi noi am fost ca ºi tine,
unii am murit de foame, alþii am murit de frig ºi acum sîntem toþi îngeraºi
ai lui Hristos”.
A doua zi, în acea curte, a fost gãsit trupul îngheþat al micuþului. Vã
daþi seama, dragi copii, cã el a murit.
Din istorioarã am aflat cã toþi oamenii, pe care i-a întîlnit bãieþelul,
n-au avut milã de el.
Concluzie:
Dar sã vedem ce este mila? Ea este o stare sufleteascã, un sentiment
sau, mai bine zis, este capacitatea de a ieºi din tine, de a te pãrãsi pe tine
ºi de a lua locul altuia, de a simþi ceea ce simte el ºi de a suferi întocmai
ca el. Spre exemplu, vezi un om fãrã mîini ºi tu te gîndeºti: „Doamne,
68
dacã eu n-aº avea mîini, cum aº dori eu ca oamenii sã mã ajute?” ºi
atunci tu procedezei cu cel bolnav, aºa cum ai dori ca cineva sã
procedeze cu tine.
Cît de plãcutã este mila lui Dumnezeu vedem din cuvintele pe care
El însuºi le spune: „Milã voiesc, iar nu jertfã”, adicã darul cel mai scump
pe care îl putem aduce Domnului este dragostea faþã de oameni. Dacã
iubum oamenii, atunci sîntem rãbdãtori, milostivi, darnici, buni, iertãtori.
Nu poþi spune cã iubeºti oamenii dacã nu ai milã de ei.
Tema 14. Cei trei crai ºi darurile lor
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
2.1. Sã înþeleagã prin aproapele orice om din societate.
Cuvinte noi:
Magi – înþelepþi care se ocupau cu studierea stelelor.
Crai – regi.
Smirn㠖 ulei frumos mirositor care se folosea la ungerea trupurilor
celor morþi.
Tãmîie – substanþã frumos mirositoare, care se foloseºte la slujbele
din bisericã.
Cei trei crai ºi darurile lor
În noaptea sfîntã, cînd S-a nãscut Iisus, în Bethleemul Iudeii, în pãrþile
Rãsãritului, s-a arãtat pe cer o stea mare ºi luminoasã.
Din cãrþile vechi ºi sfinte aflãm cã, trei magi, numiþi ºi crai, ºtiau cã,
atunci cînd se va ivi pe cer o asemenea stea, se va naºte un Mare Împãrat.
Cei trei crai au plecat îndatã sã-l caute pe noul Împãrat. Steaua mergea
înaintea lor ºi le arãta drumul, conducîndu-i spre locul unde S-a nãscut
Iisus. Dupã o cale lungã ºi anevoioasã, au ajuns în cetatea Ierusalim, iar
steaua s-a ascuns. Acolo rege era Irod. Craii au întrebat de el unde se
aflã noul Împãrat. Irod, cînd a auzit, se temea ca nu cumva noul Împãrat
sã-i ia tronul. De aceea el le-a spus magilor sã caute pe Pruncul Hristos,
iar dacã îl vor gãsi sã-i spunã ºi lui, sã se ducã ºi el sã i se închine. Irod
era un om rãu ºi viclean. El nu dorea sã se închine noului Împãrat, ci sã-
l prindã ºi sã-l ucidã.
Dupã ce au plecat craii de la Irod, pe cer iarãºi a apãrut steaua. Bucu-
roºi, au plecat pe drumul luminat de ea.
69
 Cînd au ajuns în Bethleem, steaua s-a oprit chiar deasupra locului
unde era Iisus. Au intrat în casã ºi au vãzut Pruncul împreunã cu Maria,
mama Sa. Ei s-au închinat Copilului dumnezeiesc ºi i-au adus daruri:
aur, smirnã ºi tãmîie. Aur i-au adus ca unui Împãrat, smirnã ca unui om
care se va jertfi pentru pãcatele tuturor, tãmîie ca unui Dumnezeu.
În vis îngerul le-a spus crailor sã nu mai treacã pe la Irod, ci sã se
ducã în þara lor pe altã cale.
Peste tot pe unde treceau, ei le vorbeau oamenilor despre cele vãzute în
Bethleem. Vestea despre Naºterea Domnului a ajuns astfel ºi la alte popoare.
Cel mai mare dar pe care îl putem aduce Pruncului Dumnezeiesc
este inima curatã. Copiii vestesc ºi ei Naºterea Domnului prin colinde.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine erau magii?
2. Ce au fãcut ei cînd au vãzut steaua?
3. Ce s-a întîmplat cînd au ajuns în Ierusalim?
4. Ce le-a spus Irod crailor?
5. Ce urmãrea Irod?
6. Cine i-a condus pe crai spre Bethleem?
7. Ce daruri i-au adus magii Pruncului Iisus?
8. Ce daruri oferã copiii Pruncului Iisus?
Lecturã
Artaban
Legat de cei trei crai de la Rãsãrit care, cãlãuziþi de stea au cãlãtorit
la Bethleem în zilele Naºterii Domnului, se spune cã ar fi existat ºi al
patrulea, numit Artaban, ºi s-au înþeles sã se întîlneascã într-un anumit
loc din Babilon, înainte de a porni la drum. Acesta din urmã ºi-a vîndut
toate bunurile ºi a cumpãrat trei pietre scumpe: un safir, un rubin ºi o
perlã, pe care sã le dãruiascã Noului Nãscut. Plecînd spre locul de întîl-
nire, a vãzut un om rãnit, i s-a fãcut milã de el ºi, pentru a-i plãti îngrijirea,
a vîndut safirul. Ajungînd la locul stabilit, nu i-a mai gãsit pe ceilalþi
trei, întîrziase. A plecat singur spre Bethleem, dar cînd a ajuns acolo,
ceilalþi plecaserã. Nici pe Prunc nu l-a mai gãsit, pentru cã din porunca
cereascã, familia plecase în Egipt.
– Voi pleca sã-l vãd în Egipt, sã mã închin noului rege – ºi-a zis el.
În acest timp, soldaþii lui Irod, executîndu-i poruncile, ucideau pruncii.
O femeie se lupta cu un soldat sã-ºi salveze copilul.
– Stai! – strigã Artaban. – Îþi dau rubinul acesta, dacã laºi copilul sã
trãiascã.
70
Soldatul, ispitit de piatra scumpã, o luã, lãsînd copilul în viaþã.
Artaban plecã spre Egipt, cãutîndu-l pe Iisus ani de zile, dar nu-l
gãsi. Abia peste 33 de ani, ajunse din nou în Ierusalim ºi aflã cã regele
lui Israel fusese rãstignit chiar în acea zi. κi dãdu seama cã era chiar
acela pe care-l cãuta el. Se hotãrî sã meargã pe Golgota, sã-i ofere ceea
ce-i mai rãmãsese. O tînãrã fatã nu putea scãpa din mîinile a doi soldaþi
romani, care o brutalizau, aºa cã le oferi perla, ca s-o lase în pace.
Abia dupã masã ajunsese în faþa crucii pe care era rãstignit Iisus.
Dar, de pe cruce, auzi vocea Mîntuitorului:
– ªtiu, ºtiu totul... Întrucît ai fãcut acestea unora din fraþii mei, mie
mi-ai fãcut! Darurile tale au ajuns la mine!
Dupã o atît de lungã cãutare, Artaban ajunsese la destinaþie, presãrînd
pe drumul parcurs ajutor ºi mîngîiere. Acum era fericit!
ªi s-a numãrat printre cei mîntuiþi, datoritã faptelor fãcute din iubire
pentru semenii sãi.
Tema 15. Mîntuitorul Hristos binecuvînteazã
copiii. Sfîntul IgnatieTeoforul – purtãtorul de
Dumnezeu
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
Cînd a împlinit vîrsta de treizeci de ani, Domnul nostru Iisus Hristos
a început sã înveþe pe oameni despre Împãrãþia Cerurilor.
Într-o zi, niºte mame iubitoare ºi-au adus copiii la El, ca sã-i binecu-
vînteze.
Domnul Iisus Hristos iubeºte copiii. Îi binecuvînteazã ºi îi ocroteºte.
Le dã sãnãtate ºi putere sã înveþe bine ºi sã facã doar fapte bune.
El a spus: „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi cã a unora ca
aceºtia este Împãrãþia lui Dumnezeu”. Pe acei copii, care sînt buni ºi
curaþi cu inima ºi pe toþi cei care se vor strãdui sã fie ca ei, Domnul Iisus
Îi va lua în cer în Împãrãþia lui Dumnezeu. Iisus binecuvinteazã copiii
care vin la El.
Sã mergem la bisericã, sã-L întîlnim pe Hristos ºi sã-I primim binecu-
vîntarea!
71
 Sfîntul Ignatie Teoforul
Într-o zi, pe cînd Iisus învãþa poporul, a luat un copil în braþe, l-a
binecuvîntat ºi a zis: „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi, cãci a
unora ca aceºtia este Împãrãþia lui Dumnezeu”. Pe acest copil îl chema
Ignat. El Îl iubea mult pe Domnul ºi-I pãzea poruncile, de aceea lui îi
mai spuneau Ignat-Purtãtorul de Dumnezeu. Odatã împãratul pãgîn
Traian, a poruncit lui Ignat sã se lepede de Dumnezeu ºi sã se închine ido-
lilor. El i-a rãspuns: „Dumnezeul nostru este Dumnezeul cel Adevãrat. El a
fãcut cerul ºi pãmîntul, eu doar Lui îi voi sluji toatã viaþa”. Auzind acest
rãspuns, Traian s-a mîniat ºi a poruncit ca Sfîntul Ignat sã fie dat în gura
leilor. Animalele flãmînde s-au nãpustit ºi l-au sfîºiat pe sfînt. I-a rãmas
întreagã doar inima. Pe inimã era scris cu litere de aur: „Iisus Hristos”.
Atunci pãgînii au înþeles cã Sfîntul Ignat l-a purtat în suflet pe Dumnezeu.
Îndemn: Fiþi ºi voi copii buni ºi credincioºi, ca Domnul Iisus sã vã
iubeascã ºi sã vã ocroteascã.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. De ce au adus mamele copiii la Iisus?
2. Ce a spus Domnul Iisus despre copii?
3. Pe care copii Îi iubeºte Iisus ºi-I dã ca exemplu?
4. Unde pot copiii de astãzi sã-L întîlneascã pe Domnul Iisus ºi sã ia
binecuvîntare?
5. De ce Sfîntul Ignat este numit „purtãtorul de Dumnezeu”?
Tema 16. Postul Mare: cãlãtorie cãtre Paºti
Obiective de referinþã:
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de îngrijire, preþuire ºi ocrotire a trupului
ºi a sufletului.
Vã amintiþi cã primii oameni trãiau în grãdina raiului. Dumnezeu le-
a dat o poruncã: „Sã nu mîncaþi din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului,
cãci în ziua în carte veþi mînca, veþi muri”. Însã primii oameni, fiind
înºelaþi de îngerul rãu, au mîncat din pomul oprit. Vedem cã pentru prima
datã postul a apãrut chiar în rai. Oamenii, pentru cã n-au postit, au pierdut
raiul, iar noi, dacã vrem sã ajungem din nou la Dumnezeu în Împãrãþia
Cerurilor, trebuie sã postim.
72
Postul Mare este o pregãtire pentru a întîmpina Paºtile. Adicã putem
spune cã Postul Mare este o cãlãtorie spre Înviere.
Cîte am greºit peste an, acum sã le îndreptãm; de cîte pãcate am fãcut,
acum sã ne spãlãm. Sã primim acest post, noi, creºtinii cu toatã bucuria.
Sã ne strãduim sã-l þinem, ca Dumnezeu sã ne dãruiascã pace ºi sãnãtate.
Sã ajungem la sãrbãtoarea Sfintelor Paºti spãlaþi ºi curaþi de pãcate.
Precizare: Postul înseamnã renunþarea de bunã voie la anumite
mîncãruri ºi bãuturi, dar ºi la faptele ºi gîndurile rele, pentru a ne curãþa
sufletul de pãcate (poate fi scris pe tablã).
Postul, pentru a fi bineplãcut lui Dumnezeu, trebuie unit cu rugãciunea
ºi milostenia. Sfinþii pãrinþi spun cã postul poate fi asemãnat cu o pasãre.
Cele douã aripi sînt rugãciunea ºi milostenia.
Vaporaºul pluteºte mai uºor, cînd nu este încãrcat tare, tot aºa ºi rugã-
ciunea se face mai uºor, mai plãcutã cînd trupul nu este îngreuiat cu
hranã de prisos.
Concluzie:
Cînd postim numai cu trupul, fãrã a ne ruga ºi a face milostenie, suf-
letul nostru nu se poate înãlþa spre Dumnezeu.
Învãþãtorul cere elevilor sã reprezinte printr-un desen asemãnarea
postului cu o pasãre, avînd cele douã aripi: rugãciunea ºi milostenia.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce înseamnã sã posteºti? (Sã nu mãnînci carne, lapte, ouã...).
2. Ce produse avem voie sã mîncãm în post? (Fructe, legume).
3. Care sînt cele douã aripi ale postului? (Rugãciunea ºi milostenia).
 Învãþãturi din Scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Porunca despre post are aceeaºi vechime ca ºi lumea însãºi.
Postul trupului este hranã pentru suflet.
Fã stomacul mic, limba tãcutã, pãstreazã-þi mintea curatã, inima blîndã
ºi smeritã. Iatã postul! (Sfîntul Vasile cel Mare).
Banca de informaþii !
Postul
Postul este o perioadã de timp – o zi sau mai multe – în care creºtinul
îºi sporeºte eforturile în vederea desãvîrºirii: pe de-o parte în privinþa
hranei, mîncînd alimente de provenienþã vegetalã, pe de altã parte, prin
73
rugãciune mai intensã, prin fapte bune ºi îndepãrtarea de pãcate, care
pot fi sãvîrºite cu gîndul, cu vorba ºi cu fapta.
Postul nu este regim alimentar
„El nu are scopul în el însuºi, ci este numai un mijloc. Alimentarea
vegetarianã, ca sã fie post, trebuie sã fie unitã cu smerenia, cu rugãciunea,
cu iubirea ºi cu filantropia. Postind, creºtinul nu se supune propriei sale
voinþe, ci îºi supune voinþa disciplinei Bisericii” (G. Mantzaridis. Timp
ºi om. Ed. Purnara, Salonic, 1992).
Ca diavolul sã fie biruit, este nevoie de post ºi rugãciune. (Mat. 17:21).
Postul nu înseamnã numai lupta împotriva Satanei, ci ºi împotriva prop-
riilor porniri, care ne-ar putea duce la pãcat. „Stãpîneºte-þi pîntecele
înainte sã te stãpîneascã el”, spune Sfîntul Ioan Scãrarul. (Scara, 14:4;
P.G. 88, 865 D). Postul adevãrat este fugã de pãcat ºi cultivarea virtuþilor.
Scopul lui este îmbunãtãþirea stãrii morale a creºtinului, curãþirea trupului
ºi a sufletului, astfel încît sã devenim cît mai vrednici de prezenþa lui
Dumnezeu. (Sfîntul Vasile cel Mare)
Postul Sfintelor Paºti
Postul Sfintelor Paºti dureazã ºapte sãptãmîni. Biserica a rînduit acest
post pentru pregãtirea credincioºilor în vederea întîmpinãrii cum se cuvine
a marii sãrbãtori – Învierea Domnului. Este cel mai aspru post. În zilele
obiºnuite ale sãptãmînii se mãnîncã bucate pregãtite fãrã ulei ºi numai
sîmbãta ºi duminica se permite consumarea untdelemnului ºi al vinului.
În acest post se permite a se consuma peºte doar de sãrbãtoarea Bunã-
vestirii (dacã aceasta nu cade în Sãptãmîna Mare) ºi de Florii.
Tema 17. Floriile: Întîmpinarea Domnului
Obiective de referinþã:
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de lãcaºurile sfinte.
Cuvinte noi:
Osana – dã, Doamne, mîntuire, ajutã-ne.
Învãþãtorul propune elevilor sã audieze cîntecul Colind de Florii ºi
apoi sã reprezinte printr-un desen mesajul acestui colind.
74
Colind de Florii
Azi cu toþi sã prãznuim Ca uu mare Împãrat
Pe Dumnezeu sã-L mãrim O minune,o minune!
Hristos vine-ncetinel Prunci cu stîlpãri în mînã
Spre patimã ca un miel. Cîntã cu toþii împreunã
O minune, o minune! Osana dintru înãlþime
Azi intrã în Ierusalim Cã Hristos Împãrat vine
Cãlare pe mînz asin O minune, o minune!
De popor e aºteptat
Cu ºase zile înainte de Paºtile iudeilor, Iisus ºi Apostolii Sãi se aflau
din nou în Betania, în casa lui Lazãr, pe care-l înviase din morþi. A doua
zi era duminicã ºi Isus a dorit sã meargã împreunã cu ucenicii Sãi la
Ierusalim, deºi ºtia cã va pãtimi ºi va fi rãstignit. El a cerut sã I se aducã
un mînz de asin. Iisus a încãlecat ºi a pornit spre Ierusalim înconjurat de
Apostoli ºi mult popor. Vestea despre faptele minunate ale Domnului
Iisus ºi despre învierea lui Lazãr a ajuns pînã la Ierusalim. De aceea
poporul îl aºtepta ca pe un împãrat: îºi aºterneau hainele înaintea Lui,
iar în mîini aveau ramuri verzi ºi flori, pe care le aºterneau pe unde
trecea Domnul. Tot poporul striga: „Osana, Fiul lui David; bine este
cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”
Intrarea lui Iisus în Ierusalim o sãrbãtorim în fiecare an în Duminica
Floriilor, cu o sãptãmînã înainte de Paºti. Atunci sînt aduse la bisericã
ramuri verzi de salcie, care se sfinþesc ºi se împart la toþi credincioºii.
Acestea sînt semne de bucurie ºi ne amintesc de Intrarea triumfalã a
Domnului în Ierusalim.
Din ele se fac coroniþe, care se aºeazã în case la icoane.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine l-a întîmpinat pe Iisus la poarta cetãþii Ierusalim?
2. Ce þineau ei în mîini ºi ce strigau?
3. Cînd sãrbãtoreºte Biserica Intrarea Domnului în Ierusalim?
4. Ce simbolizeazã ramurile verzi, care se sfinþesc la bisericã de du-
minica Floriilor?
75
 Tema 18. Rãstignirea Domnului Iisus Hristos Maica Domnului, vãzînd suferinþa Fiului Ei, a plîns mult ºi a suferit
alãturi de El, aºa cum suferã ºi mama voastrã, cînd vouã vi se întîmplã
Obiective de referinþã: vreun rãu. Durerea Maicii Domnului o vom afla din poezia Salcia.
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
Salcia
1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de lãcaºurile sfinte.
Lîng-o salcie înaltã, Atunci salcia înaltã
Domnul Iisus Hristos era iubit de oamenii buni, care îl ascultau ºi îl
Maica Sfîntã se ruga Cãtre Maica se-apleca.
urmau peste tot. Dar oamenii rãi îl urau ºi ei au hotãrît sã-L omoare. Ei
ªi cu vocea ei miloasã Maica i-a fãcut cununa
L-au prins, L-au judecat ºi L-au condamnat la moarte. Dupã ce a fost
Cãtre salcie grãia: ªi s-a dus la Golgota.
judecat de oameni minciunoºi, a fost biciuit ºi scuipat. Apoi I s-a pus o
Dacã îmi cunoºti durerea Dar, iudeii n-o lãsarã
cununã de spini pe cap. Pe umeri I s-a pus o cruce mare, pentru a urca cu
ªi voieºti sã mi-o alini, Cu-o cununã fãrã spini
ea dealul Golgotei. Acolo a fost dezbrãcat de haine ºi rãstignit. În mîini
Dã-mi din ramurile tale Ci voiau ca El sã moarã
ºi în picioare I s-au bãtut cuie mari. Era într-o zi de vineri la amiazã.
O cununã fãrã spini. Însîngerat ºi-n mare chin.
Iisus însã le rãbda pe toate în tãcere. ªi-a ridicat ochii în sus, spre cer ºi
Fiul meu e sus, pe cruce De-atunci salcia înaltã
S-a rugat Tatãlui Ceresc, spunînd: „Pãrinte, iartã-i cã nu ºtiu ce fac!”
Însîngerat ºi-n mare chin Nu s-a mai uitat în sus
Pe la ora trei dupã amiazã, Iisus a strigat cu glas mare: „Pãrinte, în
ªi cu ea la El m-oi duce ªi-a rãmas aºa plecatã
mîinile Tale îmi încredinþez Duhul Meu!”. ªi apoi a murit. În clipa aceea
Durerea sã I-o alin. Ca sã-L plîngã pe Iisus.
soarele s-a întunecat. Pãmîntul s-a cutremurat. Pietrele s-au despicat ºi
mulþi morþi au înviat. Ostaºii, vãzînd aceste minuni, s-au înspãimîntat ºi Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
au zis: „Cu adevãrat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”.
Spre searã, doi dintre ucenicii Sãi, I-au luat trupul de pe cruce ºi L-au 1. Cine L-a condamnat la moarte pe Iisus Hristos? (Oamenii rãi, care
uns cu smirnã, L-au înfãºurat cu o pînzã albã, numitã giulgiu, ºi L-au nu-L iubeau).
pus într-un mormînt nou. La uºa mormîntului au pus o piatrã mare. 2. Ce chinuri a îndurat Iisus de la oamenii care nu-L iubeau? (A fost
Domnul Iisus Hristos nu avea pãcate. El ºi-a dat viaþa Sa din iubire bãtut, biciuit, scuipat, I s-a pus o coroanã de spini pe cap, a fost bãtut în
faþã de oameni. Iisus a murit pentru pãcatele noastre. cuie pe o cruce mare de lemn).
Creºtinii cinstesc Rãstignirea Domnului, Patimile, Moartea ºi Îngro- 3. Cum s-a comportat Domnul Iisus în faþa acestor suferinþe? (A rãb-
parea, prin post ºi rugãciune în fiecare an în Vinerea Mare. dat în tãcere, nu i-a certat pe cei care-L chinuiau, ci s- a rugat Tatãlui
Maica Domnului ºi alte femei sfinte plîngeau de durere. Ceresc sã-I ierte pentru ceea ce fac).
4. Ce învãþãturã putem noi lua, vãzînd comportamentul Domnului
Învãþãtorul solicitã pe elevi sã priveascã icoane cu aspecte din timpul Iisus? (Sã-i iertãm pe cei care ne fac rãu).
Patimilor Domnului, sã le numeascã ºi sã le aºeze în ordinea desfãºurãrii 5. Dar voi iertaþi pe cei care vã fac rãu?
evenimentelor. 6. Ce s-a întîmplat cu Iisus dupã ce a murit? (Doi prieteni L-au în-
Precizare: Dacã Iisus Hristos i-a iertat pe oamenii care L-au chinuit mormîntat).
îngrozitor ºi nu s-a rãzbunat pe ei, ºi noi trebuie sã-i iertãm pe toþi ºi sã 7. Cînd cinstesc creºtinii Patimile, Moartea ºi Îngroparea Domnului?
ne rugãm pentru toþi chiar ºi pentru cei care ne fac rãu. (În Vinerea Mare).
Domnul Hristos a acceptat aceste suferinþe din iubire faþã de oameni, 8. Cum cinstesc creºtinii Patimile Domnului? (Prin post ºi rugãciune,
pentru iertarea pãcatelor tuturor oamenilor. merg la bisericã în Vinerea Mare ºi ascultã slujba specialã).

76 77
 Tema 19. Învierea Domnului Iisus simplificat ºi se zicea simplu: „Dominica” – „a Domnului”. De aici ºi
numele de Duminicã).
Obiective de referinþã: Pentru cã duminica este ziua cînd a Înviat Domnul, e bine sã o cinstim
în mod deosebit: sã mergem la bisericã, sã citim cãrþi sfinte, sã facem
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
milostenie, sã nu lucrãm.
2.1. Sã înþeleagã prin aproapele orice om din societate.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
Au trecut trei zile de la Îngroparea Domnului. Era duminicã. Deodatã
1. În ce zi a sãptãmînii a avut loc Învierea Domnului?
s-a fãcut iarãºi cutremur mare de pãmînt. Îngerul Domnului s-a coborît
2. Cum a avut loc Învierea Domnului?
din cer, a rãsturnat piatra de la poarta mormîntului ºi-a ºezut deasupra
3. Cine a vãzut pentru prima datã cã mormîntul Domnului era gol.
ei. Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar îmbrãcãmintea albã ca zãpada. De
4. De ce creºtinii cinstesc ziua de duminicã?
fricã, soldaþii care pãzeau mormîntul s-au fãcut ca morþi. Se petrecuse
cea mai mare minune: Iisus biruise moartea ºi Înviase din morþi, iar În ajunul Paºtelui
mormîntul era gol.
Foarte de dimineaþã, Maria Magdalena ºi alte femei credincioase au Ce bine-mi pare!...Mîine e ziua
venit la mormînt. Ele au luat miresme ca sã ungã trupul lui Iisus, dupã Cînd mã îmbrac frumos, curat,
cum era obiceiul. Dar ce-au vãzut? ªi spun în loc de bunã-ziua,
Piatra rãsturnatã, mormîntul gol... Femeile s-au speriat, dar îngerul le- Pãrinþilor: – Hristos a Înviat!
a încurajat, spunîndu-le cã Iisus a Înviat ºi le-a poruncit sã ducã aceastã ªi ºtiu „Hristos a Înviat” ce-nseamnã,
veste ºi Apostolilor. Cãci am o mamã bunã eu,
Peste puþin timp, Iisus S-a arãtat femeilor mironosiþe ºi le-a spus: Ce-n toate zilele mã-ndeamnã,
„Bucuraþi-vã!”, iar ele I s-au închinat. Sã mã închin la Dumnezeu
Pline de bucurie, Maria Magdalena ºi celelalte femei, au venit în ªtiu Tatãl Nostru, ºi ºtiu a spune
grabã la Apostoli ºi le-au spus cã L-au vãzut pe Domnul. ªi alte rugi ce-mi plac nespus,
Iisus cel Înviat S-a mai arãtat apoi Apostolilor ºi altor oameni timp de ªtiu sã cînt ºi-o rugãciune
patruzeci de zile. Astfel mulþi au înþeles cã Iisus este Dumnezeu Adevãrat. Cu Învierea lui Iisus.
Vestea despre Învierea Domnului s-a rãspîndit în tot Ierusalimul.
Precizare: Femeile mironosiþe au fost primele care au vestit Învierea Tema 20.Cum sãrbãtoresc copiii
lui Hristos. Noi continuãm sã transmitem vestea Învierii Domnului prin  Sfintele Paºti
salutul: „Hristos a Înviat!”, pe care îl adresãm tuturor oamenilor timp
de patruzeci de zile, iar ei ne rãspund: „Adevãrat a Înviat!” Obiective de referinþã:
Învierea Domnului o sãrbãtorim în fiecare an la Paºti. Ea este cea mai
mare sãrbãtoare creºtinã, fiind numit㠄Sãrãtoarea sãrbãtorilor”. Prin 1.3. Sã manifeste dragoste ºi respect faþã de lãcaºurile sfinte.
Învierea Sa, Iisus Hristos a biruit moartea pentru totdeauna ºi a dovedit cã 2.1. Sã înþeleagã prin aproapele orice om din societate.
El este Fiul lui Dumnezeu. Învierea Domnului este cea mai mare sãrbãtoare a creºtinilor. Natura
Concluzie: întreagã se bucurã împreunã cu oamenii de parcã ºi ea învie: florile în-
În amintirea Învierii Domnului, creºtinii cinstesc ziua de duminicã. floresc, pomii înmuguresc, seminþele rãsar ºi încolþesc.
(Pentru aceastã zi, exista în limba latinã expresia „Dies Domini” – „Ziua În noaptea de Înviere, bisericile sînt frumos împodobite ºi-i aºteaptã
Domnului”, adicã ziua în care Domnul a Înviat. Cu timpul expresia s-a pe creºtini. La miezul nopþii creºtinii se adunã în numãr mare, pentru a

78 79
participa la slujba Învierii. Copiii merg cu bucurie la bisericã împreunã
cu pãrinþii ºi bunicii. Preotul aduce o lumînare, pe care o aprinde din
altar ºi spune: „Veniþi de luaþi luminã!” Toþi creºtinii îºi aprind lumînarea
lor de la cea a preotului. Aceastã lumînare este simbolul Învierii, al biru-
inþei vieþii asupra morþii ºi a luminii lui Hristos asupra întunericului
pãcatului. Creºtinii, împreunã cu preotul, cîntã: „Hristos a Înviat din morþi
cu moartea pe moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le”.
Iar atunci cînd preotul ridicã crucea în sus ºi spune: „Hristos a Înviat!”,
toþi rãspund: „Adevãrat a Înviat!” Dupã slujbã preotul sfinþeºte
cozonacul, ouãle ºi alte daruri pe care le aduc creºtinii la bisericã.
Existã tradiþia ca de Paºti sã se mãnînce carne de miel. Mielul sim-
bolizeazã pe Domnul Iisus, Care S-a jertfit ca un miel nevinovat pentru
pãcatele întregii omeniri. Culoarea roºie simbolizeazã sîngele vãrsat de
Mîntuitor pe cruce. Ouãle preînchipuie mormîntul închis în care a stat
Domnul Iisus trei zile, dupã care a Înviat. Ciocnirea ouãlor simbolizeazã
deschiderea mormîntului. Cel care ciocneºte, spune: „Hristos a Înviat!”,
iar celãlalt rãspunde: „Adevãrat a Înviat!”
Precizare: Femeile credincioase au fost primii vestitori ai Învierii
lui Hristos. Noi continuãm sã transmitem vestea Învierii Domnului prin
salutul: Hristos a Înviat! pe care îl adresãm tuturor oamenilor timp de
40 de zile, de la Învierea Domnului ºi pînã la Înãlþarea Domnului.
Îndemn: Mergeþi ºi voi, copii, cu pãrinþii la slujba Învierii. Învãþaþi
pe de rost ºi cîntaþi împreunã cu toþi: „Hristos a Înviat din morþi cu
moartea pe moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le!”
Respectaþi toate datinile de Paºti, deoarece ele ne amintesc de Patimile
Domnului, Moartea, Îngroparea ºi Învierea Lui.
Concluzie:
Domnul Iisus a Înviat în zi de duminicã. De acea Duminica este ziua
Domnului.
Duminca trebuie sã o cinstim în mod deosebit: sã mergem la bisericã,
sã nu lucrãm, sã facem fapte bune, sã citim cãrþi sfinte.
Iisus ne învaþã cã aºa cum El a Înviat din morþi, aºa ne va învia ºi pe
noi la sfîrºitul lumii.
În ziua de Paºti e bine sã ne ducem la slujbã, sã ne rugãm Domnului
ºi sã-I mulþumim cã am ajuns cu bine la Învierea Domnului.
La Învierea Domnului se sfinþeºte cozonacul, pasca, ouãle roºii.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Unde merg copiii în noaptea Învierii?
80
2. De la cine aprind lumînarea creºtinii?
3. Ce cîntare se cîntã în noaptea de Paºti?
4. Ce simbolizeazã mielul pascal?
5. Ce simbolizeazã ouãle roºii ºi ciocnirea lor?
6. Cît timp se salutã creºtinii cu „Hristos a Înviat”?
Lecturã
Ce a fãcut Dumnezeu pentru mine?
Sundar Singh povesteºte urmãtoarea întîmplare:
Am întrebat un tînãr cum îl slujeºte pe Mîntuitorul sãu.
– Dar ce face el pentru mine, ca sã-i fiu dator? – m-a întrebat acesta.
– Nu ºi-a vãrsat sîngele sãu ºi nu ºi-a dat viaþa sa pentru tine?
– Te rog sã mã ierþi, – a rãspuns tînãrul, – dar asta nu a fãcut-o numai
pentru mine. El ºi-a dat viaþa pentru toþi! Ce-a fãcut El în mod special
pentru mine, ca sã-i fiu obligat sã-i slujesc?
Peste cîteva luni, tînãrul cãzu grav bolnav, fiind în primejdie de moarte.
Duhul Sfînt veni asupra lui ºi el avu o vedenie: pereþii camerei sale se
acoperiserã de tablouri, reprezentînd diferite scene din viaþa sa.
Se vãzu copil, cãzînd din înãlþimea unui balcon. Un om îl prinse în braþele
sale ºi îl aºezã uºor pe pãmînt. Mîinile acestui om aveau urme de cuie.
Un alt tablou îl arãtã cã tînãr fiind, cãzuse de pe înãlþimea unei stînci
ºi se credea pierdut; ºi acolo a fost salvat de acela ale cãrui mîini erau rãnite.
Într-un alt tablou, mergînd pe cale, tînãrul întîlni un ºarpe veninos,
însã a fost cineva care reþinuse ºarpele, împiedicîndu-l a-i face rãu. ªi
mîinile acestui om erau rãnite de cuie.
Mai tîrziu, în ascunziºul camerei sale sufletul tînãrului cedã în faþa
pãcatului; omul apãru, îi arãtã rãnile ºi îl încurajã sã se înfrîneze.
În vreme ce tînãrul contempla aceste tablouri, El se apropie de dînsul
ºi-i zise:
– Eu am fãcut toate acestea pentru tine ºi tu ai crezut cã nu am fãcut
nimic! Acum tu eºti în pericol de moarte ºi vei ajunge în iad. Dar ºi de
data aceasta eu te voi salva din ghiarele morþii. Mergi ºi vesteºte fiecãruia
lucrurile mari pe care Domnul le-a fãcut pentru tine!
Cînd s-a fãcut sãnãtos ºi l-am întîlnit, tînãrul mi-a spus:
– În ignoranþa mea, credeam cã Dumnezeu n-a fãcut nimic pentru
mine! Cînd am scãpat de nenorociri, credeam în noroc ºi în soartã. Acum
ºtiu cã acesta este Mîntuitorul, care a fãgãduit sã fie cu mine pînã la
sfîrºitul lumii.
81
 Tema 21.Iisus S-a Înãlþat la cer,
dar nu ne-a pãrãsit

Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
1.2. Sã identifice pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu.
Ca sã-i întãreascã ºi mai mult în credinþa Învierii pe Apostoli ºi pe
toþi cei ce-L iubeau, Iisus Hristos a mai rãmas pe pãmînt încã patruzeci
de zile dupã Învierea Sa din morþi. În acest timp le-a vorbit despre Împã-
rãþia lui Dumnezeu, le-a poruncit sã boteze pe toþi oamenii care vor
crede în numele Tatãlu ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Apoi le-a fãgãduit
cã se va Înãlþa la cer, dar nu-i va pãrãsi, ci va fi în biserica Sa, în toate zilele.
În cea de a patruzecea zi de la Înviere, Iisus, împreunã cu Maica Sa ºi
cu Apostolii, s-au dus pe muntele Mãslinilor ºi i-a binecuvîntat ºi pe
cînd îi binecuvînta S-a despãrþit de ei ºi S-a Înãlþat la Cer. Un nor luminos
L-a acoperit ºi L-a luat de sub ochii lor. Doi îngeri s-au arãtat Apostolilor
ºi le-au spus cã Domnul va veni a doua oarã pe pãmînt la sfîrºitul lumii
ca sã judece viii ºi morþii.
Auzind aceste cuvinte de mîngîiere, Apostolii s-au întors în Ierusalim
cu o bucurie mare.
Minunea Înãlþãrii Domnului la cer o sãrbãtorim în fiecare an la pat-
ruzeci de zile dupã Paºti.
Domnul Iisus este mereu alãturi de cei care-L iubesc. El a spus: „Unde
sînt doi sau trei adunaþi în numele Meu, acolo sînt ºi Eu în mijlocul lor”.
În bisericã, unde creºtinii se adunã la rugãciune,Domnul Iisus este
totdeauna prezent.
Iisus Hristos ºi astãzi este tot aºa de aproape de cei care cred în El.
Este de ajuns doar sã-L chemãm în rugãciune ºi Domnul ne ajutã.
Hristoase, ajutã-ne!
Odatã doi cãlugãri cãlãtoreau prin pustie. Ajungînd ei la o vale plinã
cu apã au vãzut niºte crocodili. Trei mai mari stãteau lungiþi pe malul
bãlþii. Cãlugãrii au crezut cã crocodilii sînt morþi ºi s-au dat mai aproape
sã-i vadã. Deodatã crocodilii s-au trezit ºi s-au pornit spre cãlugãri. Ei
atunci au strigat cu mare glas, chemînd numele lui Hristos, zicînd: „Hris-
toase, ajutã-ne!” Crocodilii s-au întors înapoi mînaþi de un înger. Astfel
Dumnezeu i-a izbãvit pe cãlugãri de o moarte cumplitã.
82
Sã luãm aminte ºi noi la aceastã întîmplare, ºi atunci cînd ne vom
afla într-o primejdie sau necaz, sau boalã sã cerem îndatã ajutorul lui
Dumnezeu, zicînd: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cîte zile a mai rãmas Domnul Hristos pe pãmînt dupã Învierea Sa?
2. Ce poruncã le-a dat Apostolilor?
3. De pe care munte S-a Înãlþat Domnul la cer?
4. Ce le-a fãgãduit Domnul Apostolilor înainte de Înãlþare?
5. Ce le-au spus îngerii Apostolilor pe cînd Iisus se Înãlþa?
Tema 22. Duminica Mare: ziua de naºtere
a Bisericii
Obiective de referinþã:
1.1. Sã cunoascã despre existenþa lui Dumnezeu ºi a Sfintei Biserici.
2.3. Sã iubeascã natura ca pe o creaþie a lui Dumnezeu.
Cine a fost la Duminica Mare în bisericã, a observat cã în aceastã zi
Casa lui Dumnezeu este înfrumuseþatã cu flori, ierburi, tei. Totul e verde!
Chiar ºi veºmintele preoþilor! E o adevãratã sãrbãtoare!
Aºa cum fiecare din noi avem o zi de naºtere, pe care o aºteptãm, tot aºa
ºi Biserica îºi are ziua ei de naºtere. Vreþi sã aflaþi cînd S-a nãscut Biserica?!
Înainte de a Se Înãlþa la cer, Domnul Iisus le-a spus ucenicilor Sãi, cã
El nu-i va pãrãsi chiar dacã Se va Înãlþa la cer. Domnul Hristos s-a întors
la Tatãl Sãu Ceresc, dar le-a promis apostolilor cã va întemeia Biserica Sa
pe care „nici porþile iadului nu o vor birui”.
Au trecut zece zile de cînd Domnul Iisus S-a înãlþat la cer. Apostolii
s-au adunat într-o zi de duminicã la rugãciune. Deodatã s-a auzit un
vuiet mare ºi asupra fiecãrui apostol s-a coborît Duhul Sfînt în chip de
limbi de foc. Îndatã apostolii au primit darul de a vorbi în limbi strãine.
Acest dar le-a fost de mare ajutor, deoarece apostolii s-au împrãºtiat în
toatã lumea ca sã le vorbeascã oamenilor despre Fiul lui Dumnezeu,
care S-a jertfit pe Cruce, ca sã elibereze omenirea de moarte ºi pãcate.
În acea zi apostolul Petru a botezat primii trei mii de oameni, care au
crezut în Domnul Iisus. Aceºtia au fost primii creºtini. Astfel Biserica
Domnului a început sã creascã.
83
 Duminica Mare este numitã sãrbãtoare verde. În aceastã zi casele
sînt împodobite cu ramuri verzi de tei, nuci. În biserici icoanele sînt ºi
ele înfrumuseþate cu coroniþe din flori, veºmintele preoþilor sînt de culoare
verde, iar fetiþele îmbacã rochiþe verzi ºi se leagã cu broboade verzi. De
unde s-a luat acest obicei?
Culoarea verde este culoarea Sfîntului Duh. Iar Sfîntul Duh este numit
Dãtãtorul de viaþã. Verdele simbolizeazã reînvierea la o viaþã fãrã de
pãcate.

CLASA A II-A

84 85
 Tema 1. Biblia: Cuvîntul lui Dumnezeu
adresat oamenilor
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele perso-
najelor biblice ºi ale sfinþilor.
Dragi copii, vreau sã vã întreb: dacã un om ne-a fãcut un bine oare nu
încercãm noi sã aflãm cine este el, cum îl cheamã, unde locuieºte? ªi cît
de plãcut este atunci cînd îl aflãm, facem cunoºtinþã cu el, devenim apro-
piaþi ºi în sfîrºit îi mulþumim pentru binefacerile lui, îi sîntem nespus de
recunoscãtori.
Dar v-aþi gîndit Cine este Cel mai mare Binefãcãtor al oamenilor.
Cine a fãcut cel mai mult bine întregii lumi? Dumnezeu. El ne-a dat
viaþã tuturor. ªi noi trebuie Sã-l cãutãm, sã aflãm cît mai multe despre
El, Sã-i mulþumim pentru purtarea de grijã. Dar unde putem afla despre
Dumnezeu? Sã ºtiþi, copii, cã noi niciodatã n-am fi putut afla despre
Dumnezeu dacã El Singur nu avea sã Se descopere nouã. Toatã învãþãtura
despre Dumnezeu ºi creaþia Sa o gãsim în Biblie, care este Cuvîntul
Lui Dumnezeu adresat oamenilor.
Sfînta Scripturã se mai numeºte descoperire dumnezeiascã, deoarece
în ea Dumnezeu ne descoperã tainele Sale. Scopul Bibliei, în Vechiul Tes-
tament, este de a arãta istoria poporului evreu, cãruia i s-a încredinþat
pãstrarea credinþei într-un Singur Dumnezeu. În Noul Testament, Însuºi
Mîntuitorul neamului omenesc, Iisus Hristos – Dumnezeul Cel adevãrat –
ne descoperã voia ºi învãþãturile Sale. În Biblie se mai aratã cã toate eveni-
mentele din istoria omenirii nu sînt întîmplãtoare, ci toate sînt conduse de
Dumnezeu ºi se întîmplã din voia Lui, deci nu soarta ne conduce în viaþa
aceasta, cum spun unii: „Ce sã fac? N-am noroc; asta-i soarta mea!”
Dumnezeu poartã grijã de noi ºi ne pãzeºte de tot rãul dupã cum ºi
pãrinþii se îngrijesc de copiii lor. Noi trebuie sã ascultãm de Domnul ºi
sã avem încredere în toate cuvintele Lui aºa cum avem încredere în pã-
rinþii noºtri, chiar ºi mai mult.
Precizare: Biblia trebuie cititã cu luare aminte ºi cu smerenie în pi-
cioare sau aºezaþi la masã, dar în nici un caz culcaþi în pat. Aceasta
demonstreazã cã nu avem respect faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu. Fetele
trebuie sã fie cu broboadã, la citirea Sfintei Scriãturi. Fiecare creºtin
86
este dator sã citeascã cît mai des aceastã Sfîntã Carte. Ea a fost scrisã în
timp de circa 1500 de ani de cãtre aproximativ 40 de scriitori sfinþi: fie
prooroci, fie ucenici direcþi care L-au cunoscut, L-au iubit, L-au ascultat
pe Dumnezeu ºi, fiind insuflaþi de Duhul Sfînt, au fost în stare sã ne
descopere ºi nouã voia Lui. Totuºi, Autorul Bibliei este Dumnezeu, Care
a vorbit prin gura proorocilor.
Noi putem mai uºor înþelege învãþãturile cuprinse în Sfînta Scripturã
participînd la slujbele divine, împãrtãºindu-ne cu Sfintele Taine ºi
ascultînd predicile preotului.
Cuvîntul Biblie în traducere din limba greacã înseamn㠄cãrþi”, adicã
Biblia cuprinde mai multe cãrþi.
Ea se compune din douã pãrþi: Vechiul Testament ºi Noul Testament.
Vechiul Testament a fost scris înainte de naºterea Domnului Iisus
Hristos. El ne vorbeºte despre crearea lumii, despre pãcatul primilor
oameni, despre poporul ales al Lui Dumnezeu, despre profeþi. Textul
cuprinde ºi psalmi – o culegere de rugãciuni ºi imnuri de slãvire a lui
Dumnezeu. Vechiul Testament a fost scris în limba ebraicã ºi cuprinde
istoria sfîntã de la crearea lumii pînã la Naºterea Domnului Hristos, pe o
perioadã de 5500 de ani.
Noul Testament începe cu Naºterea Fiului lui Dumnezeu, relateazã
viaþa Mîntuitorului, învãþãturile Lui, minunile, Rãstignirea ºi Moartea
pentru rãscumpãrarea pãcatelor omenirii, Învierea ºi Înãlþarea Domnului
la ceruri. Noul Testament este scris în limba greacã ºi mai cuprinde istoria
primilor creºtini, relatatã în scrisorile Sfinþilor Apostoli. Se încheie Noul
Testament cu „Apocalipsa” – o carte cu profeþii despre sfîrºitul lumii.
Învãþãtura Domnului Iisus poartã numele de Evanghelie. Cuvîntul
acesta este de origine greacã ºi înseamnã veste bunã. Despre ce ne vor-
beºte vestea cea bunã? – Mîntuirea noastrã prin Hristos – Dumnezeu –
Omul: „Dumnezeu a iubit lumea atît de mult, încît L-a dat pe singurul
Sãu Fiu, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.”
(Ioan 3:16)
Concluzie:
Aºa precum trupul are nevoie de hranã ºi sufletul are nevoie de hranã.
Hrana pentru suflet o gãsim în Biblie ºi mergînd la Bisericã.
Sfînta Scripturã este importantã pentru viaþa creºtinului, deoarece în
ea gãsim Cuvîntul lui Dumnezeu.
Îndemn: Dragi copii, sã vã folosiþi de învãþãturile Bibliei, sã le îndep-
liniþi ºi atunci inima voastrã o sã devinã o carte scrisã de Duhul lui
Dumnezeu.
87
  Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi fiinþã curatã. Deci, primeºte-mã pe mine, cel ce mã pocãiesc ºi cad
înaintea ta ºi ajutã-mã ca de acum înainte sã mã depãrtez de tot pãcatul.”
În rugãciune noi stãm de vorbã cu Dumnezeu, în Sfînta Scripturã
Cu aceste fãgãduinþe am ieºit din bisericã, hotãrînd în sufletul meu
Dumnezeu stã de vorbã cu noi (Fericitul Augustin).
sã nu mai fac nici un rãu înaintea lui Dumnezeu.
Sfãtuiesc pe fiecare sã-ºi cumpere Biblia sau cel puþin Noul Testa-
ªi auzind acestea, toþi strigau într-un glas lui Dumnezeu: „Cît s-au mãrit
ment! Aceste cãrþi vã vor sluji întotdeauna spre învãþãtura voastrã.
lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut.” (Psalmul 105:25).
Cine are Biblia, ea poate sã-i aducã o mare mîngîiere ºi un mare folos.
Astfel cuvintele din Sfînta Scripturã l-au ajutat pe pãcãtos sã-ºi
Adesea numai o privire aruncatã asupra acestei cãrþi ne alungã pofta de
schimbe viaþa ºi sã-i slujeascã lui Dumnezeu.
a mai pãcãtui.
Biblia trebuie sã fie pentru fiecare dintre noi o carte de învãþãturã ºi
cea dintîi carte de cãpãtîi pentru toatã viaþa (Sfîntul Ioan Gurã de Aur). Tema 2. Crearea lumii ºi a primilor oameni
Lecturã Obiective de referinþã:
Puterea Cuvîntului Biblic 1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
Cuviosul Pavel, ucenicul sfîntului Antonie cel Mare, a spus cãlugãrilor grija Lui faþã de lume.
un lucru ca acesta: „Fiind ora intrãrii în Bisericã pentru sfînta Liturghie, 2.2. Sã înþeleagã cã omul este o parte a naturii.
cuviosul lua seama la fiecare din cei ce intrau sã vadã cu ce feþe la suflet Crearea lumii
intrã la Slujb㠖 cã avea acest dar de la Dumnezeu – sã vadã sufletul omului.
Þi s-a întîmplat probabil adeseori, plimbîndu-te prin pãdurea de
ªi-i vedea pe toþi intrînd cu faþa luminatã, însoþiþi fiind de îngerul pãzutor,
toamnã, sã vezi þesãtura finã a pãienjeniºului în care strãlucesc, sub razele
bucurîndu-se. Numai pe un bãtrîn l-a vãzut negru ºi întunecat ºi dracii îl
solare, briliantele picãturilor de rouã… Atunci, cînd tu întrebai cu admi-
trãgeau înapoi, iar îngerul, mergînd în urma lui, era trist ºi posomorît.
raþie : „Ce-i asta?”, maturii rãspundeau cã aceasta e o simplã plasã, împle-
Pavel a rãmas la uºa Bisericii plîngînd ºi rugîndu-se pentru el.
titã de un pãianjen, iar picãturile strãlucitoare nu sînt altceva decît rouã…
Dupã ce s-a isprãvit slujba, în timp ce toþi ieºeau afarã, cuviosul iar
ªi atunci îþi apãreau multe alte întrebãri: „De unde a apãrut pãianjenul,
luã aminte la feþele lor. L-a vãzut astfel pe bãtrînul acela cã iese din
roua, soarele?”. Într-adevãr, care este provenienþa tuturor vietãþilor de pe
bisericã luminat la faþã, alb la trup, cu dracii mergînd triºti, mult în urma
planeta noastrã minunatã? Cine a creat soarele cel auriu, luna argintie,
lui, iar îngerul foarte aproape de el, bucurîndu-se.
stelele atrãgãtoare, mãrile albastre, rîurile fugare, lacurile tihnite, piscurile
Apropiindu-se de el, Pavel îl rugã sã-i spunã pricina acestei fericite
munþilor? Oare poate fi adevãrat cã toate cele din jur au apãrut de la sine?
schimbãri. ªi iatã rãspunsul bãtrînului:
Sigur cã nu. Doar nu poate un tablou minunat sã se picteze singur sau o
– Eu sînt om pãcãtos ºi de multã vreme petrec în lene ºi în curvie.
casã sã se construiascã fãrã ajutorul cuiva. Astfel cum tabloul este desenat
Dar astãzi, auzind cuvîntul lui Dumnezeu, grãind prin proorocul Isaia „Nu
de un pictor, cartea – scrisã de un scriitor, casa înãlþatã de un zidar, la fel
mai faceþi rãu înaintea ochilor mei. Încetaþi odatã!… ªi de vor fi pãcatele
ºi lumea înconjurãtoare are un Creator.
voastre cum e cîrmîzul, ca zãpada le voi albi, ºi de vor fi ca purpura, ca
Dumnezeu nu numai cã a creat universul, El i-a dat viaþã ºi a întemeiat
lîna albã le voi face. De mã veþi ºi asculta, bunãtãþile pãmîntului le veþi
o ordine minunat㠖 armonia. Stelele se miºcã una dupã alta în ordine ºi
mînca. Iar de nu mã veþi asculta, atunci sabia vã va mînca …” (Isaia 1,
înþelegere, dupã cãi ºi legi prestabilite. Toate plantele ºi animalele sînt
16–20). Iar eu, umilindu-mã de cuvîntul acesta ºi suspinînd din sufletul
aºezate pe pãmînt conform acestei ordini. ªi fiecare se alimenteazã cu ce
meu, am zis cãtre Dumnezeu: „Tu, Dumnezeule, care ai venit în lume sã
i se cuvine. Toate au primit de la Dumnezeu timpul, locul ºi destinaþia sa.
mîntuieºti pe cei pãcãtoºi, cel ce acum prin proorocul tãu ai fãgãduit
acestea, cu lucrul împlineºte-le ºi la mine pãcãtosul ºi nevrednicul, cã Precizare: Dumnezeu a creat lumea în ºase zile, iar a ºaptea zi S-a
iatã de acum mã fãgãduiesc cã nu voi mai face pãcatul ºi-þi voi sluji cu odihnit. Întreaga naturã El a creat-o doar prin cuvînt: a zis ºi s-a fãcut.

88 89
Numai omul a fost creat în mod deosebit. Dumnezeu a luat pãmînt ºi a
modelat trupul lui Adam, apoi a suflat asupra lui ºi i-a dat viaþã. Omul
este creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, adicã are raþiune,
voinþã, libertate, poate iubi ºi poate fi iubit. Voinþa ne permite sã alegem
între bine ºi rãu, de aceea fiecare om va da rãspuns înaintea lui Dumnezeu
pentru faptele sale. Animalele nu sînt create dupã chipul lui Dumnezeu:
nu au raþiune, deci nici cuvînt, nu pot iubi ºi nu au voinþã, de aceea nici
nu vor rãspunde înaintea lui Dumnezeu.
„Omul pe toate le stãpîneºte” (Facerea 1–26).
Sensul vieþii omeneºti este unul deosebit: de a se asemãna cu Dum-
nezeu ºi de a se bucura veºnic de dragostea Lui în Împãrãþia Sa. La
aceasta putem ajunge doar dacã, aici pe pãmînt, Îl iubim pe Dumnezeu
din tot sufletul, din toatã puterea ºi din tot cugetul ºi pe aproapele nostru
ca pe noi înºine. Dumnezeu pe toþi ne iubeºte, ºi cu toate cã Îl supãrãm,
nu-L ascultãm ºi ne facem voile noastre, El totuºi nu ne pierde, ci ne
rabdã, ne aºteaptã sã ne schimbãm, are grijã de noi, rãsare soarele Sãu
peste toþi, peste cei buni ºi peste cei rãi. Aºadar, sã ne asemãnãm ºi noi
cu Dumnezeu ºi sã iertãm aproapelui toate ºi sã facem cele ale iubirii.
S-a fãcut singur...
Un om care nu credea în Dumnezeu avea obiceiul sã spunã cã soarele,
luna, pãmîntul ºi lumea întreagã s-au fãcut ele singure.
Într-o zi s-a dus la un vecin care, spre deosebire de el, credea în
Dumnezeu.
Necredinciosul a vãzut pe unul din pereþii casei un covor foarte frumos.
L-a întrebat atunci pe vecin:
– Cine a fãcut covorul acesta?
Gazda îi rãspunse liniºtit:
– Nimeni.
– Cum aºa, nimeni?
Omul îi rãspunse liniºtit:
– Uite-aºa: m-am trezit cu el pe perete...S-a þesut singur!
Necredinciosul s-a supãrat:
– Vorbeºti aiurea, vecine...
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi tot spui cã nu este Dum-
nezeu, ºi cã soarele, pãmîntul ºi toate celelalte s-au fãcut singure. Dacã-
i aºa, atunci ºi dumneata trebuie sã mã crezi pe mine, nu?
Necredinciosul a plecat nasul în pãmînt ºi din ziua aceea n-a mai zis
cã nu e Dumnezeu, iar cu vremea a început ºi el sã creadã.
90
Tema 3. Greºeala primilor oameni
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
3.2. Sã-ºi formeze deprinderi de analizã a faptelor proprii.
Ceea ce s-a întîmplat cu îngerul pe nume Lucifer, din pãcate, nu este o
poveste, ci o realitate. Acest înger a fost unul dintre cele mai frumoase ºi
mai luminoase duhuri, cea mai îndrãgitã creaturã a lui Dumnezeu. Dar
el s-a mîndrit ºi n-a dorit sã îndeplineascã voia Creatorului. Dumnezeu
l-a pedepsit ºi l-a aruncat din ceruri jos, în adîncul iadului împreunã cu
alþi îngeri, care n-au ascultat ºi care s-au lepãdat de Dumnezeu. Fiind
lipsiþi de Dumnezeu, îngerii cãzuþi au devenit duhuri întunecate ºi rele.
Acum ei se numesc demoni, diavoli, adicã clevetitori, duºmani.
Diavolul i-a învãþat ºi pe primii oameni, Adam ºi Eva, sã nu asculte
de Dumnezeu, adicã sã pãcãtuiascã.
Dumnezeu a aºezat pe Adam ºi Eva în Eden, care era raiul pãmîntesc,
chipul raiului ceresc. Aceastã grãdinã avea pomi foarte frumoºi ºi cu
roade bune de mîncat. Dumnezeu le-a spus: „Tot ce vedeþi este al vostru.
Din toþi pomii puteþi sã mîncaþi dar, din pomul cunoºtinþei binelui ºi
rãului sã nu mîncaþi, cãci în ziua în care veþi mînca veþi muri.”
Diavolul îi invidia pe oameni cã aceºtia se aflau în grãdina raiului ºi
cã Dumnezeu îi iubea. De aceea el a hotãrît sã-i depãrteze pe oameni de
Dumnezeu. El i-a învãþat ºi pe primii oameni sã nu asculte de Creatorul
lor ºi sã mãnînce din pomul oprit.
Pentru aceasta diavolul a luat chipul unui ºarpe, s-a apropiat de Eva
ºi a minþit-o, spunînd cã nu vor muri dacã vor mînca din pomul oprit, ci
vor deveni ca Dumnezeu, cunoscînd binele ºi rãul. Eva l-a crezut ºi a
mîncat fructul oprit, apoi i-a dat ºi lui Adam. Dupã aceasta ei s-au ascuns
de Dumnezeu în tufiºuri. S-au ascuns aºa cum se ascund ºi copiii neas-
cultãtori atunci cînd fac vreun rãu. Ei au uitat cã de Dumnezeu nu te poþi
ascunde. Domnul i-a întrebat: „Adam, unde eºti? – Aici sînt, am vãzut
cã sîntem goi, ne-am temut ºi ne-am ascuns. – Dar cine v-a spus cã
sînteþi goi, nu cumva aþi mãncat din pomul oprit?” Adam în loc sã-ºi
recunoascã vina a început sã dea vina pe femeie ºi pe însuºi Dumnezeu,
zicînd: „Femeia pe care mi-ai dat-o Tu, ea mi-a dat ºi eu am mîncat”.
Eva a dat vina pe ºarpe. Nici unul, nici altul nu ºi-au recunoscut vina,
dar s-au îndreptãþit.
91
 Pentru neascultarea lor Adam ºi Eva au fost alungaþi din Eden, grãdina
minunatã a raiului.
Toþi oamenii, se trag din Adam ºi Eva, de aceea noi ne naºtem în
stare de pãcat. Pãcatele sînt gîndurile ºi faptele rele, care nu sînt plãcute
lui Dumnezeu.
Probabil ai observat ºi tu, cã îþi vin în minte diferite gînduri – bune ºi
rele. Cele bune sînt de la îngerul pãzitor, iar cele rele – de la demoni.
Gîndurile rele sînt foarte ademenitoare: a fugi de la lecþii, a lua un lucru
strãin (adicã a fura), sã nu-þi pregãteºti temele pentru a doua zi º.a. Ai
liberul arbitru, adicã poþi alege, dar sã ºtii: pãcatul întotdeauna ne înde-
pãrteazã de Dumnezeu ºi aduce suferinþe ºi boli. Noi singuri, cu propriile
puteri nu putem birui pãcatul. Este greu pentru un om, care a cãzut în
mlaºtinã sã iasã de acolo, trãgîndu-se de pãr. Ne poate ajuta sã ne vinde-
cãm de pãcate doar Acel, Care ne-a creat.
Iatã pentru ce Dumnezeu-Tatãl L-a trimis pe pãmînt pe propriul Fiu
– Iisus Hristos –Mîntuitorul nostru. (Ioan 3:16)
Pentru ca oamenilor sã le fie mai uºor sã se elibereze de pãcat, Domnul
Iisus Hristos a instituit pe pãmînt Sfînta Sa Bisericã, cãreia i-a dat mijloace
eficiente pentru vindecarea oamenilor de pãcate.
Tata conduce corabia
Un vapor, încãrcat cu oameni ºi cu mãrfuri, cãlãtorea pe ocean. Cãpi-
tanul era un marinar bun. El a luat cu sine pe corabie pe fetiþa lui care
avea opt aniºori. În timpul cãlãtoriei se stîrni o furtunã mare. Cãlãtorii
începurã sã se înfricoºeze.
Cãpitanul stãtea necontenit la cîrmã ºi conducea vaporul. Vijelia se
mãrea ºi cãlãtorii erau cuprinºi de spaimã. În jur era tulburare ºi strigãte
ºi doar fetiþa stãtea liniºtitã ºi zicea: „Tata conduce corabia ºi eu nu mã
tem de nimic, pentru cã am încredere în tãticul meu”.
Aºa e ºi cu noi, dragii mei. Vaporul lumii acesteia este condus de Dum-
nezeu – Tatãl nostru al tuturor, de aceea trebuie sã avem încredere în El cã
ne va conduce cu bine în Împãrãþia Cereascã.
Precizare: Dacã am pierdut raiul din cauza neascultãrii, atunci vom
intra din nou în rai numai dacã vom fi ascultãtori.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Trebuie sã avem o mare grijã, pentru cã vrãjmaºul nostru, diavolul,
nu doarme; mai înainte ne-a aruncat jos din rai, iar acum nu ne îngãduie
sã ne urcãm la cer. (Sfîntul Ioan Pustnicul)
92
De nimeni nu se apropie diavolul aºa de uºor ca de cel ce trãieºte în
trîndãvie ºi în lene.
Fã ceva bun ca întotdeauna diavolul sã te gãseascã ocupat ºi sã nu
poatã sã se apropie de tine. (Fericitul Ieronim)
Lecturã
Acesta este rodul ascultãrii
Un mare cuvios din veacul al IV-lea, care a trãit în pustia Egiptului,
este Sfîntul Ioan Colov. Cînd Ioan Colov a ales viaþa cãlugãreascã, s-a dus
la un mare stareþ, anume Pavel, ºi-i slujea lui. ªi-l învãþa stareþul despre
ascultare. Iar dupã ce Ioan a fãgãduit ca întru toate sã-l asculte pe stareþ, a
luat bãtrînul un lemn uscat, l-a înfipt în pãmînt cu un capãt în sus ºi i-a zis:
– În toate zilele sã-l uzi cu un vas de apã, pînã se va face rod.
ªi era apa departe de dînºii, încît se ducea de seara ºi venea dimineaþa.
Iar vreme de trei ani fãcînd aceasta, a înverzit lemnul ºi ºi-a dat rodul sãu.
Deci, stareþul a împãrþit fraþilor în bisericã din acest rod, zicîndu-le:
– Luaþi de mîncaþi, acesta este rodul ascultãrii.
Tot despre Avva Ioan Colov, ucenicul lui Avva Pavel, se mai spun ºi
acestea: Erau într-un loc morminte ºi locuia acolo o leoaicã. Iar bãtrînul
Pavel i-a poruncit lui Ioan sã se ducã în acel loc ºi sã-i aducã ceva. Iar
Ioan i-a zis:
– Dar ce voi face, Avvo, dacã vine leoaica?
Bãtrînul, glumind, a spus:
– De va veni asupra ta, leag-o ºi o adu aici!
Deci s-a dus fratele acolo seara ºi iatã cã a venit leoaica. ªi alergînd
dupã ea, zicea:
– Aºteaptã! Pãrintele meu mi-a poruncit sã te leg!
ªi prinzînd-o, a legat-o.
Bãtrînul stareþ îl aºtepta neliniºtit. ªi iatã a venit fratele, þinînd leoaica
legatã. Vãzînd bãtrînul, s-a minunat, a dezlegat-o îndatã pe leoaicã ºi a
slobozit-o sã se ducã.
Prin aceste minuni trebuie sã învãþãm cît de plãcutã Îi este lui Dum-
nezeu ascultarea. Deoarece oamenii au pierdut raiul din pricina neascul-
tãrii ºi ca sã putem intra din nou în rai, trebuie sã fim ascultãtori, aºa
cum a fost ºi Sfîntul Ioan Colov.
Veselindu-ne de aceste minunate întîmplãri, sã-i mulþumim Bunului
Dumnezeu pentru toate, iar Sfîntului Ioan Colov sã ne rugãm aºa:
„Sfinte Ioane, roagã-l pe Hristos Dumnezeu ca în toatã vremea vieþii noas-
tre sã ne dea putere sã ascultãm cele ce ne sînt spre folos ºi mîntuire.”
93
 Pomenirea acestui minunat pãrinte Ioan se prãznuieºte în ziua a 9-a a
lunii noiembrie.
Tema 4. Om bun, om rãu: Cain ºi Abel
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
“Jertfa celor fãrã de lege este urîciune înaintea Domnului, iar
rugãciunea celor drepþi este plãcerea Lui” (Pilde 15:8).
Cuvinte noi:
Posomorît – trist, mohorît, posac, supãrat.
Invidie – pãrere de rãu sau ciudã faþã de numele
sau situaþia bunã a altora.
Omucidere – omor, crimã, asasinat.
Se citeºte elevilor o povestire moralã pentru a-i ajuta sã descopere
de ce existã în lume oameni buni ºi oameni rãi.
Într-o searã un copil l-a întrebat pe tatãl sãu.
– Tatã, spune-mi, te rog, cum se face cã unii oameni sînt buni ºi alþii
rãi. De ce nu-s toþi la fel?
– Ei, bãiatul meu, vezi tu, toþi oamenii sînt fiii lui Dumnezeu. ªi aºa
cum Domnul iubeºte pe toþi la fel trebuie sã ne iubim ºi noi unii pe alþii.
Dragostea Domnului este ca ºi lumina soarelui, care încãlzeºte pe buni
ºi rãi laolaltã.
Sufletele noastre ar trebui sã fie pline de bunãtate ºi iubire. Dar pãca-
tele sînt norii care ne întunecã sufletul ºi nu lasã razele dumnezeieºti sã
ne lumineze. Cu cît avem mai multe pãcate, cu atît mai întunecat este
sufletul, ºi lumina dragostei lui Dumnezeu nu poate pãtrunde în inimã.
Sufletul omului este o bucãþicã de cer. Pe acest cer trebuie sã strãlu-
ceascã Soarele iubirii, care este Dumnezeu.
Dragul meu, sã te fereºti de pãcate, cãci acestea îþi întunecã viaþa, te
fac rãu ºi invidious. Cel ce-ºi pãstreazã sufletul curat, se bucurã mereu
de dragostea lui Dumnezeu, de liniºte ºi de fericire.
94
Cain ºi Abel
Dupã cãlcarea poruncii lui Dumnezeu, Adam trãia împreunã cu soþia
sa Eva în afara grãdinii raiului. Acolo au avut doi fii, pe Abel ºi pe Cain.
Abel a fost pãstor de oi, iar Cain agricultor. Deºi ei nu fuseserã nãscuþi
în grãdina raiului ºi nu vãzuserã pe Dumnezeu faþã în faþã, au aflat de la
pãrinþii lor despre Creatorul ºi Pãrintele tuturor celor vãzute ºi nevãzute.
De aceea, într-o zi s-au hotãrît sa-i mulþumeascã lui Dumnezeu pentru
toate roadele dobîndite prin munca lor.
În acea vreme, oamenii slãveau pe Dumnezeu ºi-i mulþumeau prin
jertfe. Pe un altar fãcut din lemne puneau darul închinat lui Dumnezeu
ºi-i dãdeau foc. Fumul se înãlþa spre ceruri în semn de mulþumire.
Abel a adus jertfã din oile sale, iar Cain din roadele pãmîntului.
Aprinzînd ei focul, fumul de la jertfa lui Abel s-a înãlþat direct spre
cer, iar cel de la jertfa lui Cain s-a împrãºtiat în vãzduh.
Dumnezeu a primit jertfa lui Abel, pentru cã era om cu inima curatã
ºi a respins jertfa întinatã a lui Cain, pentru cã acesta era om rãu, zgîrcit
ºi invidios. Dumnezeu se uitã întotdeauna la inima omului.
Vãzînd acestea, Cain s-a întristat, ºi faþa lui s-a posomorît.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu cãtre Cain: „Pentru ce te-ai întristat
ºi pentru ce s-a posomorît faþa ta? Cînd faci bine, oare nu-þi este faþa
seninã? Iar de nu faci bine, pãcatul bate la uºã ºi cautã sã te tîrascã, dar
tu biruieºte-l!”
Dar Cain era cuprins de invidie ºi de urã. Voind sã se rãzbune, el a zis
fratelui sãu: „Sã ieºim la cîmp!” Iar cînd erau ei în cîmpie, Cain s-a
aruncat asupra lui Abel ºi l-a omorît.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu cãtre Cain: „Unde este Abel, frate-
le tãu?” lar el, minþind a raspuns: „Nu ºtiu! Oare sînt eu pãzitorul fra-
telui meu?”
ªi a zis Domnul: „Ce ai facut? Glasul sîngelui fratelui tãu strigã cãtre
Mine din pãmînt. ªi acum eºti blestemat de pãmîntul care ºi-a deschis
gura sa ca sã primeascã sîngele fratelui tãu din mîna ta. Cînd vei lucra
pãmîntul, acesta nu-ºi va mai da roadele sale þie; zbuciumat ºi fugar vei
fi tu pe pãmînt”.
Apoi i-a pus Dumnezeu semn lui Cain, ca nimeni sã nu-l omoare ºi sã-l
lase sã se chinuiascã pe pãmînt pentru omorul sãvîrºit, pînã la sfîrºitul zilelor.
Dumnezeu a dãruit lui Adam ºi Evei un alt fiu în locul lui Abel ºi ei i-
au pus numele Set. Pînã la adînci bãtrîneþe ei au avut mulþi alþi fii ºi fiice.
Creºtinii aduc ºi ei rugãciuni, cîntãri, daruri ºi mulþumiri lui Dumnezeu
95
pentru toate. Darurile nu le mai ard pe altare ca în vechime, ci le aduc în
bisericã, în faþa sfintelor altare, spre a fi binecuvîntate de cãtre Dumnezeu
prin preoþi. Apoi le împart celor sãraci, lipsiþi ºi neajutoraþi. Dumnezeu
primeºte întotdeauna jertfa adusã cu gînd curat ºi inimã bunã.
Creºtinii adevãraþi respectã viaþa ºi o apãrã, deoarece ºtiu cã singurul
ei Stãpîn este Dumnezeu, care a dat-o. Ei nu sãvîrºesc omucideri, adicã
nu ucid oameni.
În timpul sfintelor slujbe, preotul îndeamnã pe credincioºi de nenu-
mãrate ori zicînd: „Toatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm!”,
iar aceºtea rãspund: „Þie, Doamne!”.
Ei sînt hotãrîþi sã-i dãruiascã lui Dumnezeu o viaþã curatã, cu fapte
de milostenie, de pace ºi jertfe de laudã.
Precizare: În lume, alãturi de bine, existã ºi mult rãu, iar începutul
tuturor relelor este mîndria, cãci prin ea Lucifer, cel mai luminos înger,
a devenit întunecat ºi rãu. Tot din cauza mîndriei primii oameni au pierdut
nemurirea. Astãzi am vãzut cã rãdãcinile acestui pãcat nu se opresc doar
aici, ci ele pãtrund mai adînc în sufletul omului ºi dau naºtere la alte
pãcate. Omul mãndru este invidios, egoist, trufaº ºi chiar ucigaº, aºa
cum a fost Cain.
Din lecþia de astãzi am aflat cît de grav este pãcatul omuciderii. El
este numit pãcat strigãtor la cer. Cãci Dumnezeu l-a întrebat pe Cain:
„Ce ai fãcut cã iatã glasul sîngelui fratelui tãu strigã din pãmînt la cer.”
Dumnezeu l-a creat pe om sã trãiascã în legãturã cu El ºi în comuniune
cu alþi oameni. Astfel omul este o fiinþã socialã. Fiecare dintre noi are
familie, rude, prieteni, pe care trebuie sã-i iubim sincer ºi curat. Roadele
ce rezultã din iubirea faþã de aproapele sînt enumerate de sfîntul Apostol
Pavel, ele fiind: rãbdarea, bunãtatea, îngãduinþa, blîndeþea, mila, cinstea,
dreptatea. Omul nu poate trãi singur. Mai mult. Singurãtatea îl chinuie
pe om. De aceea Dumnezeu l-a pedepsit pe Cain cu înstrãinarea. Toþi
oamenii îl ocoleau pe Cain ºi toatã viaþa lui a fost strein ºi pribeag.
Nimeni nu l-a iubit, ºi n-a avut nici un prieten. Acest blestem i-a fost dat
ca el sã conºtientizeze cît de mare e pãcatul uciderii de oameni.
Apostolul Pavel îi numeºte pe creºtini ca fiind pãrticele din Trupul
lui Hristos. Astfel omul nu este izolat, ci este o parte dintr-un tot întreg
ºi slujeºte acestui întreg, de aceea el trebuie sã se lepede de interesele
egoiste ºi sã trãiascã pentru semenii sãi.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine erau Abel ºi Cain ºi cu ce se ocupau ei?
96
2. Cum s-au hotãrît ei sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu?
3. Ce este jertfa ºi cum era adusã în vechime?
4. De ce a primit Dumnezeu jertfa lui Abel ºi a respins-o pe cea a
lui Cain?
5. De ce l-a omorît Cain pe Abel?
6. Ce jertfe aduc creºtinii lui Dumnezeu ºi cum îngrijesc ei de viaþa
lor ºi a celorlalþi oameni?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Aºa cum rugina roade fierul, tot astfel invidia roade sufletul în care
trãieºte ea.
Invidia este mîhnirea pentru bunãstarea aproapelui. (Sfîntul Vasile
cel Mare)
Invidia este rãdãcina uciderii. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur)
Invidia este fiica mîndriei. (Fericitul Augustin)
Tema 5. Pãcat ºi pedeapsã: Noe ºi potopul
Obiective de referinþã:
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Plata pãcatului este moartea”. (Rom. 6:23)
Cuvinte noi:
Cugete –gînduri.
Legãmînt –promisiune, angajament, fãgãduinþã,
înþelegere fãcutã cu cineva.
Urmaºii lui Adam au început sã se înmulþeascã ºi s-au rãspîndit peste
tot pãmîntul. Dar cu timpul ei au uitat de Dumnezeu. Rãutatea s-a mãrit
pe pãmînt ºi toate cugetele ºi dorinþele inimii lor erau îndreptate spre
rãu în toate zilele.
Vãzînd acestea, Dumnezeu s-a cãit cã a fãcut pe om pe pãmînt ºi a
zis: „Pierde-voi de pe faþa pãmîntului pe omul pe care l-am fãcut! De la
om pînã la dobitoc ºi de la tîrîtoare pînã la pãsãrile cerului, tot voi pierde,
cãci îmi pare rãu cã le-am fãcut!”.
97
 Între pãcãtoºii din vremea aceea era însã un om drept ºi plãcut lui
Dumnezeu. Numele lui era Noe ºi se trãgea din seminþia lui Set. El avea
trei fii: Sem, Ham ºi Iafet.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu cãtre Noe: „Fã-þi o corabie din lemn
de salcîm ºi iatã, Eu voi aduce asupra pãmîntului potop de apã ca sã
pierd tot trupul de sub cer, în care este suflare de viaþã, ºi tot ce este pe
pãmînt va pieri. Iar cu tine voi face legãmîntul meu; ºi vei intra în corabia
ta ºi împreunã cu tine vor intra fiii tãi, femeia ta ºi femeile fiilor tãi.”
Apoi i-a poruncit sã ia cu el din toate felurile de animale, care se
gãseau pe pãmînt, parte bãrbãteascã ºi parte femeiascã, ºi destulã hranã
pentru toþi cei din corabie. Iar dupã ºapte zile au venit asupra pãmîntului
apele potopului ºi a plouat patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi. Apele
s-au ridicat atît de mult, încît au acoperit ºi cei mai înalþi munþi care erau
sub cer ºi au înecat toate fiinþele de pe pãmînt. Dupã o sutã cincizeci de
zile, ploaia a încetat ºi apele scãzînd, corabia s-a oprit pe munþii Ararat.
Dupã o anumitã vreme, Noe a dat drumul corbului sã vadã dacã a scãzut
apa de pe pãmînt. Dar corbul nu s-a mai întors. Atunci a dat drumul
porumbelului, dar acesta s-a întors în corabie pentru cã încã mai era apã
pe faþa pãmîntului. Dupã ºapte zile, Noe a dat iarãºi drumul porumbelului
ºi s-a întors spre searã cu o ramurã verde de mãslin în cioc. Atunci a
cunoscut Noe cã s-a scurs apa de pe faþa pãmîntului. Dupã alte ºapte
zile, Noe a deschis corabia ºi au ieºit afarã familia lui ºi toate vietãþile
care fuseserã împreunã cu el.
Apoi a fãcut Noe un jertfelnic ºi a adus Domnului jertfã de mulþumire.
Iar Dumnezeu a zis cãtre Noe: „Iatã, Eu închei legãmîntul Meu cu urmaºii
voºtri cã nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului ºi nu va mai fi
potop ca sã pustiascã pãmîntul”. ªi ca semn al acestui legãmînt, a pus
Dumnezeu în nori curcubeul.
Fiii lui Noe ºi toate vietãþile care scãpaserã de la înec s-au înmulþit ºi
s-au rãspîndit din nou pe toatã suprafaþa pãmîntului.
Faptele omului sînt întotdeauna rãsplãtite. Cel ce face fapte bune ºi
urmeazã cãile lui Dumnezeu se bucurã întotdeauna de ajutor ºi binecu-
vîntare cereascã. Cel ce face fapte rele ºi se îndepãrteazã de Dumnezeu
sãvîrºeºte pãcatul ºi îºi atrage judecata Cerului asupra sa. Iar urmarea
cea mai grea a pãcatului este moartea.
98
Concluzie:
1. Dumnezeu îi ocroteºte pe cei cu suflet curat.
2. Dumnezeu pedepseºte pe pãcãtoºi pentru a-i îndrepta.
3. Dumnezeu iartã pe cei care mãrturisesc pãcatele ºi promit cã nu le
mai sãvîrºesc.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
„Noe a bine plãcut lui Dumnezeu. Care om poate fi mai fericit decît
cel ce poate fi atît de virtuos, încît sã aibã laudã de la Însuºi Stãpînul
Universului? Pentru un om cu o judecatã sãnãtoasã, faptele sãvîrºite de
Noe sînt mai presus de orice bogãþie, de orice slavã, de orice putere ºi de
orice altã fericire omeneascã; pentru un om care iubeºte sincer pe Dumne-
zeu, o viaþã ca a lui Noe e mai de dorit decît împãrãrþia. Pentru cã adevã-
rata împãrãþie este sã poþi face blînd ºi milostiv pe Dumnezeu prin viaþa
ta curatã.” (Sfîntul Ioan gurã de Aur)
Lecturã
Inscripþia salvatoare
În timpul marelui împãrat Iustinian (527–565), locuitorii cetãþii An-
tiohiei L-au supãrat pe Dumnezeu prin multe ºi grozave pãcate. Dorind
sã-i întoarcã la viaþa cea curatã, Dumnezeu i-a pedepsit printr-un cutremur
mare. Timp de o orã s-a auzit înfricoºãtoare scrîºnire în cer. Au murit
atunci sub zidurile dãrîmate 10000 de oameni. Înþelegînd cã Dumnezeu
îi pedepseºte pentru pãcatele lor, locuitorii cetãþii au început sã facã
rugãciuni, ieºind cu crucile din biserici pe strãzi, împreunã cu preoþii.
Dupã multe rugãciuni fãcute cu lacrimi ºi multã pãrere de rãu, un
înger i s-a arãtat unui om credincios ºi i-a spus, sã scrie fiecare cetãþean
al Antiohiei, deasupra uºilor casei sale: „Hristos S-a împãcat cu noi”.
Ascultînd cuvintele îngerului, credinciosul a vestit locuitorilor
cele aflate.
Cînd cetãþenii Antiohiei au îndeplinit porunca primitã prin înger, în-
datã a încetat mînia lui Dumnezeu ºi cutremurul s-a oprit. Toþi au înþeles
cã Dumnezeu vrea ca ei sã ducã o viaþã sfîntã ºi fãrã de pãcate.
99
 Tema 6. Descoperirea Sintei Cruci de cãtre
Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena
Obiective de referinþã:
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
Pentru noi, creºtinii ortodocºi, e important sã aflãm cã Sfinþii Împãraþi
Constantin ºi Elena îºi au originea în pãmîntul sfînt al strãmoºilor noºtri.
Sfînta Elena este mama Sfîntului Constantin ºi se trãgea din spiþa nea-
mului daco-roman. Ea a fost creºtinã de micã ºi îºi creºtea unicul sãu fiu
în frica lui Dumnezeu ºi dragoste pentru aproapele. Ea este prima femeie
din lume care ºi-a eliberat toþi sclavii. Avea o inimã mare ºi îi ajuta pe
toþi cei care aveau nevoie.
Sfîntul Constantin a fost împãratul Galiei ºi Bretaniei. În acel timp în
Roma împãrat era Maxenþiu. El era foarte rãu ºi toþi locuitorii sufereau
din cauza nedreptãþii lui. De aceea cetãþenii din Roma s-au adresat Sfîn-
tului Constantin dupã ajutor. În acel moment Sfîntul Constantin încã nu
era pe deplin convins în credinþã. El a început rãzboi contra lui Maxenþiu.
Dar armata lui Maxenþiu era mai numeroasã ºi mai puternicã. Domnul a
fãcut o minune în care a arãtat cã biruie nu cel puternic, ci cel cãruia îi
ajutã Dumnezeu.
Sfîntul Constantin s-a rugat Domnului ca sã-i deie putere ºi sã-l ajute
în luptã. ªi rugãciunea i-a fost auzitã. Într-o zi, privind pe cer, Sfîntul
Constantin a vãzut o cruce mare formatã din stele luminoase, iar alãturi,
tot din stele era scris: „Cu acest semn vei birui.” Noaptea în vis împãra-
tului i S-a arãtat Domnul Iisus care i-a poruncit sã facã un steag pe care
sã punã o cruce mare ºi astfel sã porneascã la luptã. Sfîntul Constantin a
îndeplinit întocmai cele spuse ºi a mai poruncit ca fiecare soldat sã poarte
cruciuliþã. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfîntul Constantin l-a biruit
pe Maxenþiu.
În anul 326 împãrãteasa Elena, la îndemnul fiului ei Constantin cel
Mare, întocmai cu Apostolii, s-a îndreptat spre Ierusalim pentru a cãuta
crucea pe care a fost rãstignit Iisus Hristos. Timp îndelungat cãutãrile
pãreau a fi zãdarnice, pînã cînd într-o bunã zi un iudeu, pe nume Iuda, i-
a comunicat împãrãtesei cã Crucea se aflã sub templul zeiþei Venera.
Templul a fost distrus ºi în urma sãpãturilor au fost gãsite trei cruci.
100
Pe una dintre aceste cruci a fost rãstignit Mîntuitorul, iar pe celelalte
dou㠖 doi tîlhari. Dar trebuia sã se afle care e totuºi Sfînta Cruce pe care
a fost rãstignit Domnul.
La acel moment pe lîngã ei trecea un cortegiu funerar. Patriarhul Ma-
carie, fiind insuflat de Duhul Sfînt, a atins pe rînd crucile de rãposat ºi cînd
a fost apropiatã crucea Domnului, mortul a înviat. Rudele înviatului plîn-
geau de bucurie, iar Crucea cea de viaþã dãtãtoare a fost înãlþatã atît de sus,
încît sã fie vãzutã de departe ºi sã i se închine toþi cei care veneau la Golgota.
O aºchiuþã din lemnul Crucii pe care a fost rãstignit Domnul Hristos
se aflã ºi la noi în þarã, la mãnãstirea din satul Chiþcani.
Tema 7. „Tatãl nostru” – model de rugãciune
Obiective de referinþã:
1.4. Sã înþeleagã cã rugãciunea este modalitate de comunicare cu
Dumnezeu.
3.3. Sã se respecte pe sine ca parte componentã a Bisericii lui Hristos.
Cînd spunem o rugãciune, noi vorbim cu Dumnezeu, cu îngerii, cu
Maica Domnului, cu sfinþii.
Domnul a zis sã-L chemãm în ziua necazului ºi El ne va ajuta. ªi sã
ºtiþi, copii, cã nu este nici un lucru cu neputinþã la Dumnezeu. ªi orice
vom cere bun pentru sufletele noastre, El ne va da, pentru cã este Tatãl
Nostru. Vreau sã vã povestesc o istorioarã despre un bãieþaº care i- a
scris o scrisoare lui Dumnezeu.
O scrisoare lui Dumnezeu
O vãduvã sãracã avea doi copii. O fetiþã micã de trei aniºori ºi un
bãieþel de vreo ºase aniºori. Într-o zi, sãrmana familie a rãmas fãrã nici
un ban ºi n-aveau nici o bucãþicã de pîine. Mãmica le-a spus: „Dragii
mei copilaºi, astãzi n-avem ce mînca.”
Rugaþi-vã lui Dumnezeu sã ne ajute, cãci El este mare ºi bun. În
Cartea lui Sfîntã este scris: „Cere-þi ºi vi se va da, bateþi ºi vi se va des-
chide”. Mãmica a plecat sã caute de lucru. Surioara a început a plînge ºi
a cere pîine de la frãþior. Bãiatul nu ºtia cum s-o mai mîngîie, s-a aºezat
la masã ºi I-a scris o scrisoare chiar lui Dumnezeu: „Sfinte ºi Milostive,
Doamne! Surioara mea vrea sã mãnînce. Trimite-mi, te rog, cîþiva bani
sã mã duc sã cumpãr o pîine.” Dupã ce a terminat de scris, a luat scrisoarea
ºi a ieºit repede din casã, fugind spre cutia poºtalã. Dorind sã punã scri-
101
soarea în cutie, nu putea, fiindcã ea era fixatã prea sus. S-a ridicat copilul
în vîrful degetelor, dar tot nu reuºea. În timp ce el se chinuia, pe alãturi
a trecut preotul. Vãzîndu-l pe bãiat, el l-a întrebat: „Ce vrei sã faci?” A
luat hîrtia din mîna bãiatului ºi a început sã citeascã. Pãrintele a rãmas
adînc cutremurat de necazul bãiatului ºi a plecat acasã la copil. Convin-
gîndu-se cã aceastã familie trãieºte în mare sãrãcie, preotul i-a dat bãia-
tului toþi banii care îi avea. Iar duminicã la slujbã pãrintele a anunþat
credincioºilor necazul familiei bãiatului ºi i-a îndemnat pe oamenii de
bunã credinþã sã ajute familia nevoiaºã, cu ce poate fiecare. S-a adunat o
sumã foarte mare care le-a fost de mult folos.
Iatã cum Dumnezeu l-a ajutat pe acest copil, care a avut o credinþã
sincerã ºi puternicã în Dumnezeu. Domnmul ne ajutã prin oamenii buni.
Rugãciunea domneascã
Prin rugãciune creºtinul vorbeºte cu Dumnezeu. Îl laudã ºi Îl mãreºte.
Îi mulþumeºte pentru toate ºi Îi cere ajutorul pentru împlinirea faptelor
bune ºi a nevoilor zilnice.
Într-o zi Apostolii L-au rugat: „Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm!”
Iar Iisus a zis: „Cînd vã rugaþi, ziceþi:
Tatãl nostru Care eºti în ceruri,
Sfinþeascã-Se numele Tãu;
Vie împãrãþia Ta;
Facã-se voia Ta, precum în cer aºa ºi pe pãmînt;
Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi;
ªi ne iartã nouã greºalele noastre,
Precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri;
ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel viclean”.
Fiindcã a fost rostitã de Însuºi Domnul nostru Iisus Hristos, aceastã
rugãciune a fost numitã: Rugãciunea Domneascã.
Este cea mai însemnatã dintre toate rugãciunile, deoarece cînd o spunem,
folosim chiar cuvintele Domnului Iisus Hristos. În ea se cuprinde, pe scurt,
tot ceea ce vrem sã cerem de la Dumnezeu pentru trup ºi suflet.
La începutul Rugãciunii Domneºti mintea noastrã se înalþã spre Dum-
nezeu. Îl numim Tatãl Nostru, fiindcã El ne-a creat pe noi ºi ne poartã de
grijã. El face sã rãsarã soarele ºi peste cei buni ºi peste cei rãi. El trimite
ploaia, face cîmpul sã rodeascã ºi El hrãneºte pe toþi oamenii. Dumnezeu
este Tatãl nostru iar noi, oamenii, sîntem fraþi. De aceea trebuie sã ne
iubim, sã ne ajutãm ºi sã ne rugãm unii pentru alþii.
102
Zicem, Care eºti în ceruri pentru cã, spre deosebire de tatãl pãmîntesc,
El locuieºte în cerurile nevãzute ºi sfinte. El ne aºteaptã ºi pe noi sã
ajungem acolo.
Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu ºi pe fraþii lor ºi fac numai fapte bune
vor locui împreunã cu Tatãl Ceresc al tuturor în Casa Lui.
ªapte Cereri
Rugãciunea Domneascã este alcãtuitã din ºapte cereri.
În prima cerere: Sfinþeascã-se Numele Tãu, recunoaºtem cã Dumnezeu
este Sfînt. Totodatã Îi cerem ajutorul ca numele Lui sã fie sfinþit ºi prin
cuvintele ºi faptele noastre bune.
În cererea a doua: Vie Împãrãþia Ta Îl rugãm pe Dumnezeu sã reverse
în lume pacea, dreptatea ºi bunãvoirea între toþi oamenii ºi sã ne facã
moºtenitori ai Împãrãþiei cereºti.
În cererea a treia: Facã-se voia Ta precum în cer aºa ºi pe pãmînt,
cerem ca Dumnezeu sã ne ajute sã facem voia Lui cea Sfîntã, aici pe
pãmînt, aºa cum o împlinesc îngerii în ceruri.
În cererea a patra: Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã
astãzi, rugãm pe Dumnezeu sã ne ajute ca prin muncã cinstitã sã putem
avea tot ce ne este de trebuinþã în fiecare zi.
În cererea a cincea: ªi ne iartã nouã greºalele noastre, precum ºi noi
iertãm greºiþilor noºtri, Îl rugãm sã ne ierte pãcatele noastre, în mãsura
în care ºi noi iertãm celor ce ne greºesc nouã.
În cererea a ºasea: ªi nu ne duce pe noi în ispitã, Îl rugãm pe Domnul
sã ne fereascã de pãcate ºi sã ne ajute sã le biruim.
În cererea a ºaptea: Ci ne izbãveºte de cel viclean, Îl rugãm sã ne
scape ºi sã ne apere de cel viclean, adicã de diavol.
Dupã cele ºapte cereri, Îl lãudãm pe Domnul ºi zicem: Cã a Ta este
Împãrãþia ºi puterea ºi mãrirea, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh,
acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
La sfîrºitul rugãciunii Domneºti, spunem Amin, care înseamnã: Aºa sã
fie. Prin acest ultim cuvînt ne arãtãm încrederea cã Dumnezeu împlineºte
toate cererile bune, care sînt fãcute cu credinþã, nãdejde ºi dragoste.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Nu este nimic aºa de mare ca omul cu Dumnezeu ºi nu este nimic aºa
de neînsemnat ca omul fãrã Dumnezeu.
Cine Îl are pe Dumnezeu acela le are pe toate.
Dumnezeu este pretutindeni, iar tu în fiecare clipã stai înaintea ochilor
Lui ºi El îþi cunoaºte toate gîndurile tale.
103
 A venit bucuria – mulþumeºte-i lui Dumnezeu ºi bunãstarea îþi va fi
puternicã. A sosit nenorocirea – mulþumeºte-i lui Dumnezeu ºi nenoro-
cirea se va opri. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur)
Cautã-L pe Dumnezeu cu gîndul în cer, cu dragostea în inimã, cu evlavie
în bisericã, cautã-L pretutindeni. (Sfîntul Filaret, mitropolitul Moscovei)
Tema 8. Sfînta Filofteia – fetiþa
care iubea pe sãraci
Obiective de referinþã:
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
2.2. Sã manifeste atenþie, înþelegere ºi sensibilitate faþã de problemele
celor din jur.
Cuvinte noi:
Moaºte – trupurile neputrezite ºi frumos mirositoare ale sfinþilor.
Milostenie – dar fãcut sãracilor.
Mucenic – sfînt care ºi-a dat viaþa slujind lui Dumnezeu.
Acum cîteva sute de ani în urmã trãia o fetiþã cu numele Filofteia.
Buna ei mamã o învãþase de micã sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi pe toþi
oamenii ºi o îndemna sã aibã grijã de sãraci.
La cîþiva ani dupã naºtere, mama ei muri pe neaºteptate ºi micuþa
rãmase orfanã. Tatãl se cãsãtori cu o altã femeie ºi aceasta nu o iubea pe
fetiþã. Filofteia, însã rãmase cu aceeaºi inimã bunã faþã de Dumnezeu ºi
faþã de cei sãraci.
Într-o zi, pe cînd se afla în bisericã la sfînta slujbã, a auzit cuvintele pe
care le-a spus Domnul Iisus: „Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui”.
Aºa de mult i-au pãtruns în inimã aceste cuvinte, încît de atunci nu mai
putea sã treacã pe lîngã un sãrac fãrã a-l ajuta. Pe cel flãmînd îl sãtura cu
o parte din hrana ei; pe cel gol îl îmbrãca cu hainele sale, iar cînd auzea de
vreun copil bolnav, se ruga pentru însãnãtoºirea lui.
Vãzîndu-i faptele de milostenie, mama vitregã o certa mereu, o bãtea ºi
o pîra tatãlui ei, iar acesta o ameninþa ºi o oprea de la astfel de fapte bune.
Într-o primãvarã, cînd Filofteia împlinise 21 de ani, tatãl ei a ieºit în
cîmp sã are ºi sã semene. Spre prînz, mama vitregã trimise pe Filofteia sã-
i ducã mîncare tatãlui. Vãzînd-o, sãracii i-au ieºit bucuroºi în cale ºi ne-
avînd ce le da, ea le-a împãrþit o parte din mîncarea pe care o ducea tatãlui
104
sãu. Acest lucru s-a repetat în mai multe zile. Rãmînînd mereu flãmînd ºi
bãnuind ce fãcea fetiþa lui, tatãl se aºezã în una din zile la pîndã. Cînd o
vãzu pe Filofteia cu cîtã bucurie împãrþea din mîncarea lui la sãraci, mînia
îi întunecã mintea. Luã securea de la brîu ºi o aruncã în ea. Fata cãzu la
pãmînt ºi muri pe loc, dîndu-ºi sufletul în mîinile lui Dumnezeu.
O luminã cereascã învãlui deodatã trupul Filofteii. Dumnezeu a prea-
mãrit-o ºi a aºezat-o în ceata sfinþilor Sãi.
Deoarece Filofteia a avut o viaþã sfîntã, trupul ei s-a pãstrat nestricat.
El se aflã ºi astãzi în bisericuþa mãnãstirii Curtea de Argeº din România.
Sfînta muceniþã Filofteia este pomenitã pe data de 7/20 decembrie.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Domnul ne iubeºte pe noi toþi; ºi noi trebuie sã-i iubim pe toþi.
Ceea ce nu-þi doreºti þie nu-i face altuia ºi ceea ce doreºti sã-þi facã
alþii, fã mai înainte tu altora.
Dacã l-ai dispreþuit pe sãrac, te va dispreþui ºi pe tine Dumnezeu,
Cel, Care a sãrãcit pentru tine.
N-ai deschis celui ce bate, nu þi se vor deschide nici þie porþile Împã-
rãþiei lui Dumnezeu; n-ai auzit glasul celui necãjit, nu se va auzi nici
strigãtul rugãciunii tale.
Cine dã sãracului, împrumutã pe Dumnezeu.
Lecturã
Iubirea aproapelui
Într-un sat trãia un cizmar care într-o odãiþã îºi avea atelier ºi bucãtãrie
ºi tot. Din meºteºugul sãu de a repara încãlþãmintea oamenilor abia îºi
scotea hrana de toate zilele. Dar omul era foarte credincios, iubitor de
bisericã ºi cu inimã bunã pentru toþi. O dorinþã mare nutrea cizmarul: sã
se învredniceascã ºi el cumva sã vadã faþa Mîntuitorului.
Într-o noapte i se arãtã în vis Domnul Iisus ºi-i zise: „Mîine voi fi la
tine, fiule. Sã mã aºtepþi!”. Omul se trezi cuprins de o nemãrginitã fericire.
Dereticã prin casã, îºi puse toate lucrurile în rînduialã, se îmbrãcã curat
ºi cu ochii pe fereastrã începu a aºtepta oaspetel divin.
Cãutînd aºa pe geam, zãri o femeie sãracã cu un prunc în braþe trecînd
pe drum. Omul nostru deschise uºa, o pofti înãuntru, îi fãcu ceai fierbinte
sã se încãlzeascã ºi o omeni cum putu mai bine. Dupã plecarea ei, iarãºi
se aºezã la geam, ca nu cumva sã-L scape pe cel aºteptat. Pe la amiazã
vãzu un mãturãtor de stradã rebegit de ger. ªi pe acela îl primi cu bunãtate
105
ºi îl mîngîie. Dar Domnul nu venea. Cãtre searã primi cizmarul un soldat
bãtrîn, care trecea pe drum. ªi lui îi oferi ceva mîncare, cãldurã ºi ceai…
ªi aºa pînã ce afarã se întunecã de-a binelea. Omul, întristat adînc, se
aºezã sã se odihneascã. Într-un tîrziu adormi ºi-l visã iarãºi pe Mîntuitorul,
care-i zise: „Bine M-ai primit fiule! Aflã cã îndurarea ºi bunãtatea pe
care le-ai arãtat semenilor tãi, mie mi le-ai arãtat. Cãci doar grãit-am
vouã: „Întrucît aþi fãcut un bine unuia dintre aceºti fraþi mai mici ai
mei, mie mi-aþi fãcut”. (Matei 25:40)
Puterea milosteniei
Patriarhul Alexandriei, Sfîntul Ioan cel Milostiv, îi îndemna pe disci-
polii sãi spre facerea milosteniei cu urmãtoarea istorioarã:
Pe la poarta unui om zgîrcit trecu într-o zi un cerºetor ºi ceru ceva de
pomanã. Acela nu se îndurã sã-l miluiascã, dar pînã la urmã, ca sã scape
de vãicãrelile lui, îi aruncã sãracului o bucatã de pîine.
Peste noapte bogatul avu un vis înfricoºat, în care se vãzu dus la
judecata de pe urmã. Talerul balanþei în care se aflau pãcatele sale se
lãsã tot mai greu în jos, de vreme ce diavolii puneau pe el mulþime de
fapte rele. Celãlalt capãt, al faptelor bune, se ridicã sus, fiindcã nu conþi-
nea nici o faptã vrednicã de Împãrãþia lui Dumnezeu. O groazã cumplitã
cuprinsese sufletul bogatului.
Atunci se apropie de locul judecãþii un înger cu bucãþica de pîine pe
care în ajun o dãruise cerºetorului. O aruncã în talgerul virtuþilor ºi iatã,
acela deveni mai greu ºi cumpãni cîntarul în favoarea lui: omul scãpã de
osîndã.
Trezindu-se din somn, bogatul pricepu sensul visului ºi de atunci se
strãduia ca prin milostenie sã repare ceea ce pînã atunci strica sufletul
prin zgîrcenie.
106
Tema 9. Viaþa Maicii Domnului la Templu
Obiective de referinþã:
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
Dragi copii, vã amintiþi cã în oraºul Nazaret trãiau Ioachim ºi Ana. Ei
erau din neamul regelui David. Aveau fricã de Dumnezeu. Duceau o viaþã
sfîntã ºi fãceau multe fapte bune. Dar ei erau scîrbiþi pentru cã n-aveau
copii. Mult s-au rugat ei lui Dumnezeu sã le dãruiascã un copil ºi au fãgãduit
cã dacã vor avea un copil o sã-l închine Domnului. Pentru credinþa, rãbdarea
lor Dumnezeu le-a trimis o bucurie mare: lor li s-a nãscut o fetiþã. Îngerul
Domnului le-a spus sã o numeascã Maria, ceea ce înseamn㠄Doamnã”,
„Împãrãteas㔠ºi „Stãpînã”. Naºterea Mariei a adus bucurie întregii lumi,
fiindcã ea va deveni Mama Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica Orto-
doxã sãrbãtoreºte naºterea Maicii Domnului în fiecare an pe data de 8/21
septembrie.
Cînd Maria a împlinit trei aniºori, pãrinþii ºi-au þinut fãgãduinþa ºi au
adus-o la Templu, închinînd-o lui Dumnezeu. Înaintea uºii Templului era o
scarã din 15 trepte. Pãrinþii au pus-o pe prima treaptã ºi ea singurã a alergat,
urcînd cu uºurinþã celelalte trepte. Arhiereul Zaharia, spre uimirea tuturor, a
condus-o pe Maria în Sfînta Sfintelor. Acolo nu era îngãduit sã intre femeilor,
nici bãrbaþilor, nici chiar preoþilor. Maica Domnului a fost mai sfîntã decît
altarul, deoarece avea sã-L nascã chiar pe Fiul lui Dumnezeu.
La Templu, Fecioara Maria a trãit 12 ani. Timpul îl petrecea în post ºi
rugãciune, citea cãrþi sfinte. Lucra cu mult spor la toarcerea lînii, þesea cu
fir de aur ºi mãtase, cosea haine preoþeºti. Mai tîrziu Ea avea sã þese hitonul
Domnului Iisus. Hitonul era þesut din întregime, fãrã nici o cusãturã, din
care motiv ostaºii nu l-au sfîºiat, ci au aruncat sorþi sã vadã cui îi va reveni
haina. (Dupã interpretarea dogmaticã a Sf. Ciprian al Cartaginei, acest
hiton sau cãmaºã este simbolul Bisericii celei una ºi nedespãrþite. Nici
mãcar ostaºii pãgîni nu au îndrãznit sã o sfîºie; cu atît mai mult noi, trebuie
sã facem totul pentru a evita dezbinãrile din sînul Bisericii).
Hrana care i se dãdea, Fecioara Maria o împãrþea sãracilor. Îngerii
veneau ºi-i aduceau pîine cereascã.
În bisericã, Maria trãia liniºtitã: îi uimea pe toþi prin hãrnicie, cumin-
þenie, ascultare, rugãciune. Într-o bunã zi a venit la bisericã numai tatãl
107
Mariei, Ioachim. A plîns mult cînd a aflat cã Ana, mama ei, murise. Dar
nu a trecut mult de la aceastã întîmplare ºi Dumnezeu l-a chemat în
lumea cealaltã ºi pe bãtrînul Ioachim. Maria a rãmas orfanã, dar avea
nãdejdea în Dumnezeu. Se ruga permanent cãtre Dumnezeu, fãgãduind
cã toatã viaþa îi va sluji numai Lui. Dumnezeu nu a uitat de Maria, aºa
cum nu uitã de nici un om credincios. Cînd Maria a împlinit 15 ani,
Domnul a trimis la bisericã pe un om bãtrîn ºi credincios, rudã cu Maria,
pe Iosif, un bãtrîn temãtor de Dumnezeu care avea 80 de ani. El a luat-o
pe Fecioara Maria ºi a dus-o în oraºul Nazaret ca sã aibã grijã de ea. În
casa lui Iosif, Fecioara îºi petrecea vremea aproape tot aºa ca ºi la bisericã.
Precizare: Pentru a rãspunde, folosiþi întrebãrile: Sînt eu, cu adevãrat,
ascultãtor, cuminte? Ce trebuie sã fac pentru a obþine aceste calitãþi?
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce s-a întîmplat, dupã un timp, cu pãrinþii Mariei? (...au murit).
2. Pe cine a trimis Dumnezeu ca sã îngrijeascã de Maria? (...pe un
om bãtrîn ºi credincios, pe Iosif).
3. Ce calitãþi avea Maria? (... era harnicã, cuminte, ascultãtoare,
rugãtoare).
4. Numiþi o calitate pe care aþi dori sã o dobîndiþi! (... ascultarea,
cuminþenia...).
Tema 10.Bunavestire: începutul
mîntuirii noastre
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
Într-o zi, tocmai cînd Maria stãtea în genunchi ºi se ruga cu multã
rîvnã, îngerul Gavriil i s-a arãtat cu un crin în mînã ºi i-a spus cã Dum-
nezeu, vãzînd cã este cea mai bunã, mai credincioasã ºi cea mai curatã
fecioarã din lume, a hotãrît cã din ea sã se nascã un Prunc; El se va chema
Iisus ºi va fi Fiul lui Dumnezeu.
Fecioara Maria a stat uimitã. ªi-a plecat ochii spre pãmînt, s-a închinat
cu fricã ºi apoi a zis: „Fie voia lui Dumnezeu”. În acest moment Preasfînta
Fecioarã s-a umplut de o bucurie sfîntã, vestea i-a pãtruns în suflet ca o
108
razã luminoasã. Duhul Sfînt S-a coborît peste Ea ºi a zãmislit pe Fiul lui
Dumnezeu. Îngerul a fãcut ºi el o închinãciune adîncã în faþa Mariei, ca
înaintea Împãrãtesei Cerului ºi a pãmîntului, apoi a dispãrut.
Dupã un timp, îngerul Domnului s-a arãtat în vis ºi bãtrînului Iosif,
dîndu-i vestea minunatã.
Îngerul s-a adresat Maicii Domnului, spunînd: „Bucurã-te, Cea plinã
de dar, Domnul este cu tine”.
Biserica a alcãtuit (Sf. Chiril al Alexandriei) o rugãciune cãtre Maica
Domnului, care cuprinde ºi aceste cuvinte aduse de înger. E bine ca fiecare
creºtin sã o înveþe pe de rost ºi sã o spunã zilnic, cel puþin de 10 ori pe zi, iar
Maica Domnului îi va ajuta.
Rugãciune cãtre Maica Domnului
Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã, bucurã-te, Cea plinã de har, Marie,
Domnul este cu tine, binecuvîntatã Eºti Tu între femei ºi binecuvîntat este
rodul pîntecelui tãu, cã ai nãscut pe Mîntuitorul sufletelor noastre.
Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, mîntuieºte-ne, pe noi. Amin.
O mînã de ajutor
Pe la mijlocul veacului al XVI-lea, era un pictor de icoane care se
chema Ioan. Acesta avea multã evlavie ºi dragoste cãtre Nãscãtoarea de
Dumnezeu. El picta frumos toate icoanele, dar cînd zugrãvea icoanele
Maicii Domnului, atît de frumos le fãcea, încît toþi se minunau de frumu-
seþea pe care o au icoanele Maicii Preacurate.
Ioan, cînd îl zugrãvea pe diavol, îl fãcea atît de urît, încît nu putea sã
vadã un lucru mai îngrozitor ºi mai fioros. Dar Ioan, dupã adevãr îl picta
pe diavol aºa, pentru cã diavolul a fost la început, cînd asculta de Dumne-
zeu, cea mai frumoasã fãpturã a Ziditorului, dar dupã ce s-a rãzvrãtit ºi a
cãlcat porunca, s-a fãcut cea mai urîtã din toate fãpturile.
Pe acest pictor diavolul îl vrãjmãºea foarte mult, pentru cã picta chipul
Maicii Domnului foarte frumos, iar frumuseþea icoanelor aducea multã
evlavie în sufletul credincioºilor.
În vremea aceea, se zidea într-o cetate o bisericã înaltã ºi Ioan a fost
chemat sã o picteze. Pe cînd picta icoana Maicii Domnului, îl vede pe
diavol cã apare înaintea lui ºi-i zice:
– Iatã, acum nu poþi sã-mi scapi ºi te voi arunca jos, pentru cã pictezi
aici aºa de frumos icoana Maicii Domnului!
Apoi, îndatã, diavolul a stricat schela pe care stãtea pictorul. Atunci
Ioan a strigat:
109
 – Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, ajutã-mã!
O, minune preaslãvitã! Icoana Maicii Domnului l-a þinut pe pictor de
mîini, pentru cã Maica Domnului a întins mîna sa dreaptã ºi l-a prins pe
Ioan ºi nu l-a lãsat sã cadã jos ºi sã moarã. Pictorul a atîrnat aºa multã vreme,
pînã cînd au venit niºte credincioºi cu o scarã ºi l-au dat jos. Ioan nu era
deloc vãtãmat, iar cei de faþã se uimeau ºi mulþumeau Maicii Domnului
pentru aceastã minune. Dupã ce ºi-a venit în fire, Ioan a mulþumit îndelung
Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi a povestit tuturor cele petrecute.
De atunci diavolul n-a mai îndrãznit sã se apropie de el ca sã-i facã
vreun rãu. Necuratul a vrut sã-l omoare pe Ioan ºi fãrã voie a fãcut un
bine, deoarece credincioºii, auzind despre minunea aceasta, îl chemau
peste tot pe Ioan ca sã le picteze bisericile.
Profesorul îi solicitã pe elevi sã priveascã icoana Bunavestire ºi
sã rãspundã la întrebãri:
– Priviþi cu atenþie aceastã icoanã! Pe cine vedeþi în icoanã? (...pe
Sfînta Fecioarã Maria ºi pe Îngerul Gavriil).
– Cum a primit Sfînta Fecioarã Maria vestea îngerului? (...cu uimire,
cu fricã).
– Ce veste minunatã a primit Fecioara Maria? (...cã Ea îl va naºte pe
Isus, Fiul lui Dumnezeu).
– Cum o mai numim noi, creºtinii, pe Fecioara Maria? (...Maica
Domnului).
– De ce credeþi cã Fecioara Maria se mai numeºte Maica Domnului?
(...pentru cã ea L-a nãscut pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul nostru Isus
Hristos).
– Vestea bunã adusã de înger a fost numai pentru Sfînta Fecioarã
Maria? (Nu doar pentru Maica Domnului, ci ºi pentru întreaga lume).
Observaþii:
În funcþie de rãspunsurile elevilor învãþãtorul intervine, precizînd:
„Vestea bunã adusã de înger a fost pentru toatã lumea.”
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce fac oamenii cînd primesc o veste bunã? (...se bucurã).
2. Cum îºi aratã oamenii bucuria? (...sãrbãtorind).
Precizare: De atunci, în fiecare an, oamenii sãrbãtoresc vestea cea
bunã adusã de înger pe data de 25 martie/7 aprilie.
Se propune elevilor sã deprindã din viaþa Maicii Domnului învãþãturi
folositoare în familie, în bisericã ºi în ºcoalã.
110
Lecturã
Vestea adusã de înger
Vasile Militaru
Drept aceea din luminã, Înger luminos coboarã
Buna veste sã-i aducã Celei Pururea Fecioarã:
„Bucurã-te”, zice Sfintei, solul slãvilor cereºti
„Ceea ce eºti Preacuratã ºi de daruri plinã eºti.
Nu te teme, cãci aflat-ai har la Dumnezeu Cel viu,
Iatã-n pîntec zãmisli-vei ºi vei naºte-n tainã un Fiu!”
Tainã sfîntã, face firea-ntreagã sã tresalte
ªi odatã cu pãmîntul cîntã cerurile-nalte:
„Bucurã-te, Preacuratã, Care peste a firii legi
Vei naºte pe Mîntuitorul lumii întregi!
Bucurã-te, Cea prin care, Dumnezeu în trup vine,
Bucurã-te, tu fãclie de luminã sfîntã plinã,
Bucurã-te cã prin Tine pogorîta blînd mereu
Dumnezeu în om, iar omul, se ridicã-n Dumnezeu!”
Maica Domnului – Grabnica noastrã Ajutãtoare
Odatã un copil a rãmas orfan. Dumnezeu, însã a avut grijã de el ºi i-
a trimis în cale un om bogat care l-a luat sã-l creascã. Casa acestui om
bogat era lîngã bisericã. În ograda bisericii se afla o icoana mare a Maicii
Domnului cu pruncul Iisus în braþe. De multe ori copilul se uita la micuþul
Iisus ºi credea cã pe icoanã se aflã un copil viu. De aceea cînd orfanul
primea pîine, o rupea în douã, se apropia de icoanã, îi întindea ºi lui
Iisus o bucãþicã ºi îi zicea: „Na, mititelule! Mãnîncã, cred cã eºti ºi Tu
flãmînd ”. ªi ce minune! Pruncul Iisus întindea mîna ºi lua pîinea. Odatã
bogatul a vãzut cele întîmplate, s-a mîniat pe copil ºi l-a alungat din casa
sa, zicîndu-i: „Acum du-te ºi Tu la mititelul acela ca sã-þi dea ºi El de
mîncare, cãci eu nu-þi mai dau nimic”!
Orfanul a plecat din casa bogatului. El s-a dus la bisericã ºi s-a aºezat
lîngã icoanã, a plîns ºi a zis cãtre Iisus:
– Pruncule mic, eu sînt tare flãmînd... Dacã poþi dã-mi ceva sã mãnînc!
Tu ºtii, cã ºi eu þi-am dat cînd am avut.
ªi, deodatã, Maica Domnului, fiindu-i milã de copil a coborît de pe
icoanã. Ea avea în mînã o pîine mare, puhavã ºi caldã. S-a apropiat de
orfan ºi i-a zis: „Þi-ne copile! Cine dã lui îºi dã. Tu ai dat Fiului Meu
Iisus. Acum Eu îþi întorc darul, ca sã ai ce mînca pentru multã vreme”.
111
 Elevilor li se pun urmãtoarele întrebãri, pentru a formula mesajul
povestirii:
1. Ce calitãþi avea copilul orfan? (era milostiv, credincios, darnic, bun...).
2. De ce l-a ajutat Maica Domnului? (pentru cã ºi el a împãrþit pîinea
sa cu Iisus ºi pentru cã a cerut ajutor de la Iisus).
Concluzie:
Maica Domnului îi ocroteºete pe copiii buni ºi credincioºi.
Precizare: Învãþãtorul împarte copiilor cîte o iconiþã a Maicii Domnu-
lui ºi-i îndeamnã ca atunci cînd vor avea un necaz sau vor avea nevoie
de ajutor sã stea în genunchi în faþa iconiþei ºi sã se roage Maicii Domnu-
lui. Ea îi va ajuta ºi-i va ocroti dacã se vor ruga cu credinþã.
Tema 11. Fuga în Egipt a familiei Sfinte
Obiective de referinþã:
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume.
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
Dragi copii, vã amintiþi cã Domnul Iisus s-a nãscut în peºtera din Beth-
leem. De naºterea Lui s-a bucurat cerul ºi pãmîntul, îngerii ºi oamenii.
Din þãri îndepãrtate au venit sã I se închine trei crai care i-au adus în dar:
aur, smirnã ºi tãmîie. ªi doar regele Irod nu s-a bucurat de Naºterea Dom-
nului. El voia sã omoare Pruncul dumnezeiesc, deoarece se temea sã nu
ajungã împãrat în locul lui. Însã Iisus nu S-a nãscut sã ajungã un împãrat
pãmîntesc, aºa precum era Irod, ci El este Împãratul împãraþilor ºi Domnul
domnilor ºi împãrãþeºte peste toatã lumea, deoarece este Fiul lui Dumnezeu.
Irod a dat poruncã sã fie uciºi toþi copiii mai mici de doi ani. Tocmai
în noaptea cînd Irod îºi fãcea planul sã-L ucidã pe Iisus ºi pe ceilalþi
copii, Dumnezeu a trimis un înger în peºtera unde se aflau dreptul Iosif,
Fecioara Maria ºi Pruncul Iisus, care în acel moment dormeau. Îngerul
S-a închinat Copilului Sfînt, apoi i s-a arãtat în vis lui Iosif ºi i-a zis:
„Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui ºi fugi în Egipt, ºi stai acolo pînã
ce îþi voi spune, fiindcã Irod are sã caute Pruncul ca sã-L omoare”. Iosif
a fãcut întocmai cum a spus îngerul ºi au plecat departe-departe în Egipt.
Zadarnic au cãutat soldaþii lui Irod pe Iisus, deoarece Dumnezeu Care
112
ºtie gîndurile oamenilor, ºtia ºi gîndul lui Irod cã vrea sã-L omoare pe
Iisus. Domnul S-a îngrijit de Fiul Sãu ºi I-a salvat viaþa.
Mare jale a fost în zilele celea în Bethleem! Soldaþii nemiloºi ucideau
copiii, iar mamele plîngeau de durere. Dar în curînd Domnul l-a pedepsit
pe Irod cel ucigaº. Irod s-a îmbolnãvit de o boalã grea. Viermii de viu îi
mîncau trupul. Irod a murit în chinuri groaznice. Aºa pãþesc cei care
îndrãznesc sã lupte împotriva lui Dumnezeu!
Iar copilaºii nevinovaþi care au suferit pentru Hristos au ajuns în ceruri,
lîngã Dumnezeu. Acum ei împreunã cu îngerii se aflã în mare bucurie,
slãvind pe Domnul. Irod a ucis în acele zile 14000 de copii. Biserica
sãrbãtoreºte pe aceºti copii sfinþi pe data de 29 decembrie/11 ianuarie.
Precizare: Domnul a avut grijã nu doar de Fiul Sãu, El iubeºte pe toþi
oamenii ºi are grijã de ei.
Vã propunem cîteva cazuri din vieþile sfinþilor, cînd aceºtia au fost
salvaþi în chip minunat.
Salvarea Sf. Policarp al Smirnei
Odatã, Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, întorcîndu-se dintr-o cãlã-
torie, s-a oprit sã înnopteze într-o casã de oaspeþi. Pe cînd dormea, îngerul
Domnului l-a trezit ºi i-a spus: „Policarp, ieºi imediat afarã, cãci clãdirea
se va risipi!” ªi numai a reuºit Sfîntul sã iasã în stradã, cã îndatã casa s-
a prãbuºit, omorînd pe toþi care se aflau în ea. Clãdirea era a pãgînilor ºi
în ea se fãceau multe fãrãdelegi, beþii, desfrîuri, ucideri, de aceea Dum-
nezeu a nimicit-o, iar pe Sfînt l-a salvat.
Ucenicul Sfîntului Ioan Scãraru e salvat de înger
Odatã Sfîntul Ioan Scãraru l-a trimis pe Moise, ucenicul sãu, într-o
livadã sã aducã pãmînt pentru flori. Era arºiþã, ucenicul obosit de drum
s-a aºezat sub o stîncã sã se rãcoreascã la umbra ei ºi a adormit. În acel
timp, Sfîntul Ioan se afla în chilia lui ºi, citind o carte sfîntã, a adormit ºi
el. În vis i-a apãrut un înger care i-a spus: „Tu dormi, dar ucenicul tãu se
aflã în primejdie!” Sfîntul Ioan s-a trezit ºi a început sã se roage pentru
ucenicul sãu.
Cînd Moise s-a întors, sfîntul l-a întrebat dacã nu i s-a întîmplat vreo
primejdie pe drum. Moise i-a rãspuns: „Eu am adormit sub o stîncã, deo-
datã am auzit cum tu mã chemi, m-am trezit, m-am ridicat din acel loc ºi
cãutam sã vãd de unde se aude glasul. În acel moment stînca s-a prãvãlit.
Dacã nu mã trezeam, muream.”
113
 Tema 12. Copilãria Domnului.
Iisus la Templu la 12 ani
Obiective de referinþã:
1.1. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
Dupã moartea lui Irod, familia sfîntã, dreptul Iosif, Fecioara Maria ºi
Pruncul Iisus s-au întors din Egipt înapoi în þara lor ºi s-au dus în oraºul
Nazaret. Iisus creºtea ascultãtor ºi niciodatã nu ieºea din vorba ºi îndem-
nurile Maicii Domnului ºi ale Dreptului Iosif, îi ajuta la lucru. Adesea îl
ajuta pe dreptul Iosif la tîmplãrie.
În lumea întreagã nu se afla un copil mai bun ºi mai cuminte ca Dînsul.
Nici chiar îngerii din cer nu erau atît de sfinþi ca Iisus. Din gura Lui nu
auzeai nici o vorbã urîtã, nu fãcea niciodatã nici un rãu. În fiecare zi se
ruga fierbinte Tatãlui Sãu Cel din Cer. Iisus era Fiul lui Dumnezeu, dar
cei mai mulþi dintre oameni nu ºtiau aceasta.
Familia sfîntã în fiecare an la Paºtile Iudeilor mergeau sã se roage la
Templul din Ierusalim, cãci aºa le poruncea legea lui Dumnezeu.
Odatã, cînd Iisus împlinise 12 ani au plecat la Templul din Ierusalim,
ca de obicei, sã întîmpine Paºtile Iudeilor. La aceastã sãrbãtoare la Ieru-
salim se adunaserã multã lume din toate pãrþile Þãrii Sfinte. Dupã sãrbã-
toare toþi s-au îndreptat spre casle lor. Iisus a rãmas la Templul din Ieru-
salim, dar Maica Domnului ºi Dreptul Iosif nu ºtiau acest lucru. Ei credeau
cã Iisus merge alãturi de alþi copii sau rude. Cînd au aflat cã lipsea, s-au
întors plini de spaimã la Ierusalim sã-L caute. Dupã trei zile de cãutare
L-au aflat în Templu, stînd de vorbã cu învãþaþii, bãtrînii ºi cãrturarii din
Ierusalim. Aceºtia îi dãdeau întrebãri din cãrþile sfinte, iar Iisus le rãspun-
dea cu multã înþelepciune ºi toþi se mirau de priceperea Lui.
Vãzîndu-L, Maica Sfîntã s-a apropiat ºi i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai
fãcut una ca aceasta? Iatã, tatãl Tãu ºi eu Te-am cãutat îngrijoraþi!” Iar
Iisus le-a rãspuns: „De ce Mã cãutaþi? Oare nu ºtiaþi cã în cele ale Tatãlui
Meu trebuia sã fiu?”
Prin aceste cuvinte, Iisus spunea, de fapt cã Dumnezeu este adevãratul
Sãu Tatã ºi cã biserica este Casa lui Dumnezeu.
Dupã aceasta s-au întors toþi împreunã la Nazaret. Iisus era supus ºi
ascultãtor în toate, sporind cu înþelepciunea ºi cu darul lui Dumnezeu.
Proverb: Cine de pãrinþi ascultã are bucurie multã.
114
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum se purta Iisus cu Mama Sa ºi cu Dreptul Iosif?
2. Unde se duceau pãrinþii lui în fiecare an de Paºtile Iudeilor?
3. Ce fãcea Iisus cînd a rãmas în Templu?
4. Ce i-a spus Fecioara Maria cînd L-a aflat înTemplu?
5. Ce i-a rãspuns Iisus?
Tema 13. Sfîntul Ioan Botezãtorul pregãteºte
lumea pentru venirea Domnului Hristos
Obiective de referinþã:
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
3.2. Sã-ºi formeze deprinderi de analizã a faptelor proprii.
Cuvinte noi:
Propovãdui – a predica, a face cunoscutã voia ºi legea lui Dumnezeu.
Pocãinþ㠖 pãrere de rãu ºi cãinþã pentru pãcatele fãcute; hotãrîre de
a renunþa la ele ºi de a începe o viaþã nouã, curatã ºi sfîntã.
În vremurile de demult, înainte de a Se naºte Iisus pe pãmînt, trãiau
în Þara Sfîntã doi bãtrîni: Zaharia ºi soþia sa Elisabeta. Amîndoi erau
drepþi înaintea lui Dumnezeu, dar n-aveau copii. Zaharia era preot ºi-i
slujea lui Dumnezeu în Templul din Ierusalim.
Într-o zi, cînd tãmîia în templu, i s-a arãtat îngerul Gavriil ºi i-a zis:
„Nu te teme, Zaharia, pentru cã rugãciunea ta a fost ascultatã ºi Elisabeta,
femeia ta, îþi va naºte un fiu ºi-l vei numi Ioan. El va fi mare înaintea
Domnului ºi încã din pîntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfînt!”
Dar Zaharia nu credea vorbelor îngerului, pentru cã ei erau bãtrîni. Îngerul
Gavriil i-a spus: „Iatã vei fi mut ºi nu vei putea sã vorbeºti pînã în ziua
cînd vor fi acestea, pentru cã n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor
împlini la timpul lor”.
Într-adevãr, dupã aproape un an de zile, femeia sa, Elisabeta, a nãscut
un fiu, aºa dupã cum i-a spus îngerul. Bucurie mare a fost atunci în casa
lui Zaharia. Rudele l-au întrebat pe Zaharia ce nume sã-i punã, dar el era
mut ºi nu putea sã voreascã. A luat, atunci o tãbliþã ºi a scris pe ea: „Ioan
este numele lui”. În clipa ceea gura ºi limba lui s-a deschis ºi a început sã-
L slãveascã pe Dumnezeu. Duhul Sfînt S-a coborît peste el ºi Zaharia a
proorocit despre fiul sãu: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te
115
vei chema, cã vei merge înaintea feþei Domnului, ca sã gãteºti cãile Lui, sã
dai poporului tãu cunoºtinþa mîntuirii întru iertarea pãcatelor lor.”
Copilaºul creºtea ºi se întãrea cu duhul. Cînd a crescut mare, s-a
retras în pustie ºi îºi ducea viaþa în post ºi rugãciune, slujind neîncetat
lui Dumnezeu.
Cînd a împlinit treizeci de ani, a venit în oraºele ºi satele din Þara
Sfîntã ºi le vorbea oamenilor despre Iisus Hristos. Îi îndemna pe oameni
sã nu mai facã pãcate, sã-ºi schimbe viaþa ºi sã se întoarcã la Dumnezeu.
El le spunea: „Pocãiþi-vã, cã s-a apropiat Împãrãþia Cerurilor!”. Sfîntul
Ioan îi îndemna pe oameni sã facã fapte bune: „Cel ce are douã haine sã
dea ºi celui ce nu are ºi cel ce are bucate sã facã asemenea! Sã nu asupriþi
pe nimeni ºi sã nu învinuiþi pe nedrept!”
Locuitorii din Ierusalim ºi din alte pãrþi veneau la Sfîntul Ioan ºi
primeau botezul pentru iertarea pãcatelor. Se botezau în rîul Iordan ºi
atunci cînd intrau în apã îºi mãrturiseau pãcatele lor. Mulþi credeau cã
Ioan este Domnul Iisus, dar Ioan le spunea: „Eu vã botez pe voi spre
pocãinþã, dar dupã mine vine Cel Care este mai mare decît mine, Cãruia
eu nu-i sînt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmitei. Eu vã botez pe voi
cu apã, dar dupã mine vine Cel Care vã va boteza cu Duh Sfînt.”
Sfîntului Ioan îi mai spunem Botezãtorul, deoarece el îi boteza pe
oameni cu botezul pocãinþei ºi tot el L-a botezat pe Iisus Hristos.
Precizare: Sfîntul Ioan a folosit apa pentru a-i boteza pe oameni.
Putem spune cã apa simbolizeazã viaþa ºi curãþenia. Deci botezul Sfîn-
tului Ioan reprezenta viaþa cea nouã a sufletului fãrã de pãcate. Acel
botez se numea botezul pocãinþei, dar el este mai mic decît botezul care
ni l-a dat Domnul Hristos.
Sfîntului Ioan noi îi mai spunem Înaintemergãtorul, deoarece el mer-
gea înaintea Domnului Iisus ºi-i pregãtea pe oameni sã-L primeascã ºi
sã-L asculte pe Iisus, cãci El este Fiul lui Dumnezeu Care a venit pe
pãmînt pentru a-i salva pe oameni din robia pãcatelor.
Precizare: Dupã cum oamenii se pregãtesc în mod deosebit cînd
aºteaptã un musafir, tot aºa ºi Sfîntul Ioan îi pregãtea pe oameni sã-L
primeascã pe Oaspetele Ceresc Iisus Hristos. Dacã pe oaspete îl primesc
în casã ºi pentru aceasta fac curãþenie, atunci Oaspetele Ceresc trebuie
primit tot în casã, dar nu în casa de piatrã, ci în casa sufletului. De
aceea ºi le spunea Sfîntul Ioan sã-ºi cureþe oamenii sufletele prin
pocãinþã ºi botez.
116
Sfîntul Ioan mai tîrziu l-a mustrat ºi pe rege, deoarece acesta a încãlcat
porunca lui Dumnezeu ºi s-a cãsãtorit cu soþia fratelui sãu. Pentru aceasta
Sfîntului Ioan i s-a tãiat capul.
Biserica sãrbãtoreºte pe Sfîntul Ioan pe data de 7/20 ianuarie.
Naºterea Sfîntului Ioan Botezãtorul se sãrbãtoreºte pe data de 24
iunie/7 iulie.
Tãierea capului Sfîntului Ioan Botezãtorul se pomeneºte pe data de
29 august/11 septembrie.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce i-a descoperit îngerul lui Zaharia cînd acesta tãmîia în templu?
2. De ce a rãmas Zaharia mut?
3. Ce a proorocit preotul Zaharia despre fiul sãu?
4. De ce Sfîntului Ioan îi spunem Botezãtorul ºi Înaintemergãtorul?
5. Ce le spunea Sfîntul Ioan oamenilor?
6. Ce semnificã botezul pocãinþei?
7. Care sînt sãrbãtorile închinate Sfîntului Ioan Botezãtorul?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþii Pãrinþi
Pocãinþa este scara care ne urcã la cer.
Nu spune: „Astãzi voi pãcãtui, iar mîine mã voi pocãi”, ci mai bine
este sã ne pocãim astãzi, pentru cã nu ºtim dacã vom trãi mîine. (Sfîntul
Efrem Sirul)
Pãcatul pune pe noi o astfel de patã pe care n-o putem spãla cu o mie
de izvoare, ci numai cu lacrimi ºi cu pocãinþa. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur)
Pocãinþa este lupta cu pãcatul.
Recunoaºte cã ai greºit ºi-þi vei ºterge astfel pãcatul! (Sfîntul Nil
Sinaitul)
Lecturã
Adevãrata pocãinþã
Fiul unui împãrat, vizitînd o închisoare, îi întreba pe condamnaþi des-
pre vinovãþia lor ºi dacã au fost judecaþi cu dreptate. Unii au spus cã sînt
pedepsiþi pe nedrept, iar alþii cã pedepsele primite sînt prea mari pentru
faptele sãvîrºite ºi cã ar fi vrednici de iertare. Intrînd în ultima celulã,
gãsi un tînãr cu cãtuºe la picioare ºi-i puse ºi lui aceeaºi întrebare.
– Am comis multe ticãloºii, rãspunse el. – Încã de mic copil n-am
ascultat de pãrinþi, o meserie n-am deprins, m-am þinut de tovãrãºii rele,
117
am furat, chiar ºi moarte de om am fãcut ºi acum îmi dau seama cã
trebuie sã mã pocãiesc ºi apoi sã mã întorc de pe calea cea rea, sã mã
îndrept spre cele bune!
Prinþul, gîndindu-se puþin, impresionat de cãinþa tînãrului, zise:
– Ei bine, atunci locul tãu nu este aici, între oamenii aceºtia, aºa cã
pleacã chiar azi! Luaþi-i chiar azi cãtuºele ºi sã iasã de aici!
E lesne de înþeles ce a vrut sã spunã prinþul prin vorbele sale. El a
gîndit: „Nimeni, în afarã de acest tînãr, nu ºi-a recunoscut fãrãdelegile.
El este, aºadar, vrednic de îndurarea mea!”
Istorioara are un înþeles adînc. Viaþa noastrã se aseamãnã cu o temniþã
în care zacem noi, pãcãtoºii. Fiul Împãratului ceresc umblã prin lume sã
ne elibereze de pãcat. Dar vrednici de mila lui sînt numai acei care-ºi
recunosc pãcatele ºi fac eforturi pentru a nu le mai sãvîrºi. Dumnezeu
lasã în pãcatele lor pe cei ce se scuzã sau pun vina pe alþii ºi-i iartã pe cei
ce se cãiesc din toatã inima. Numai prin pocãinþã adîncã ne putem uni
cu prea Sfînt Trupul ºi cu prea scump Sîngele Domnului ºi numai în
aceste condiþii sfintele Taine ne aduc har mîntuitor. Cînd, înainte de
Sfînta Împãrtãºanie, rostim cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: „Cred,
Doamne ºi mãrturisesc, cã tu eºti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai
venit în lume sã mîntuieºti pe cei pãcãtoºi, dintre care cel dintîi sînt eu”
(Timotei 1:15), sã credem cu adevãrat aceasta, fãrã a ne compara cu
alþii, cã nu ºtim noi sufletul ºi cugetul nimãnui.
Tema 14. Copilul darnic:
Înmulþirea pîinilor ºi a peºtilor
Obiective de referinþã:
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
3.2. Sã-ºi formeze deprinderi de analizã a faptelor proprii.
În una din zile Iisus ºi Apostolii Sãi se aflau într-un loc pustiu. Mulþime
mare de oameni L-au urmat în acel loc. Lui Iisus I S-a fãcut milã de ei. A
vindecat mulþi bolnavi ºi a început sã-i înveþe despre Împãrãþia Lui Dum-
nezeu. Mulþimea se simþea atît de bine lîngã Domnul, încît au uitat de
casele lor, de foame ºi de sete, iar timpul a trecut pe nesimþite. Spre
searã, Apostolii au venit îngrijoraþi la Iisus ºi I-au spus: „Locul e pustiu
ºi ceasul e tîrziu. Deci dã drumul mulþimilor ca sã se ducã în sate sã-ºi
118
cumpere mîncare”. Iisus, însã le-a rãspuns: „N-au trebuinþã sã se ducã.
Daþi-le voi sã mãnînce “ Unul dintre Apostoli I-a zis: „Este aici un bãiat
care are cinci pîini de orz ºi doi peºti, dar ce sînt acestea la atîþea?”
Atunci Iisus le-a poruncit: „Aduceþi-le aici!”.
Cînd copilul a auzit cã Iisus îi cere pîinile ºi peºtii, s-a luminat la faþã
ºi le-a dat bucuros.
Iisus a poruncit ca mulþimea de oameni sã se aºeze. A luat cele cinci
pîini ºi cei doi peºti, ºi, privind la cer, a mulþumit lui Dumnezeu, Le-a
binecuvîntat ºi apoi le-a dat Apostolilor ca sã le împartã oamenilor. Au
mîncat toþi ºi s-au sãturat. La sfîrºit au mai rãmas douãsprezece coºuri
de firimituri, pe care le-au adunat Apostolii. Iar cei ce mîncaserã erau în
jur de cinci mii de bãrbaþi, afarã de femei ºi copii. (Luca 9, 12–17).
Precizare: Dumnezeu a primit ºi a binecuvîntat darul copilului. Pîinile
ºi peºtii dãruiþi de el s-au înmulþit ºi au sãturat tot poporul. Atunci toþi au
învãþat cã Dumnezeu voieºte ca cei ce au pîine ºi hranã sã ºi-o împartã
cu cei flãmînzi ºi lipsiþi.
Mi-am amintit o istorioarã despre un copil care, auzind cã milostenia
este prima virtute pe care trebuie sã o posede creºtinul, a zis: „Eu sînt
sãrac ºi nu am ce dãrui, cum sã fac eu milostenie? Iatã dacã aº avea ºi eu
mai mulþi bani aº da cu dragã inimã, dar aºa…” La aceste cuvinte, mãmica
lui i-a rãspuns: „Fiule, nu asta înseamnã milã, ci uite, de exemplu, ieri
dimineaþã am vãzut pe drum pe vecina care a ajutat pînã acasã o bãtrînã,
ce se ostenea cu o legãturã de lemne; mai tîrziu, am zãrit-o iarãºi îndru-
mînd un cãlãtor ce se rãtãcise ºi chiar dacã nu l-a putut ospãta, un sfat
bun ºi o canã de apã rece s-au gãsit pentru el. Spre searã, cînd doi sãteni
se certau, a ieºit cu vorbe frumoase ºi i-a împãcat. Vezi tu, acum, ce este
mila? Chiar dacã nu ai bani sã dai ºi celorlalþi, nimic nu te împiedicã sã-
i ajuþi cu atît cît poþi, nu trebuie sã dai din buzunar, ci din suflet. Sf. Ioan
Gurã de Aur spune: „Cu un bãnuþ poþi cumpãra cerul, nu pentru cã
cerul ar fi atît de ieftin, ci fiindcã Dumnezeu este atît de plin de iubire.
Dacã n-ai nici mãcar acel bãnuþ, atunci dã un pahar cu apã rece.”
Vãzînd minunea pe care o fãcuse Iisus, toþi ziceau cã El este, cu
adevãrat, Mîntuitorul lumii Cel mult aºteptat.
ªi creºtinii aduc daruri la bisericã: pîine, vin, grîu, untdelemn ºi alte
roade ale pãmîntului.
Preotul le binecuvînteazã ºi se roagã lui Dumnezeu, zicînd: „Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvîntat cele cinci pîini
în pustie ºi ai sãturat cu ele cinci mii de bãrbaþi. Însuþi binecuvînteazã ºi
119
pîinile acestea... ºi le înmulþeºte... iar pe credincioºii care se împãrtãºesc
dintr-însele, îi sfinþeºte.”
Darurile binecuvîntate se împart apoi tuturor credincioºilor din bisericã.
Aceastã slujbã se numeºte Litie ºi se sãvîrºeºte seara, de obicei în
ajunul sãrbãtorilor.
Precizare: Mîntuitorul a fãcut aceastã minune pentru ca oamenii sã
creadã în toate învãþãturile lui ºi sã creadã cã El este Fiul lui Dumnezeu
Cel Atotputernic.
A doua zi mulþimile Îl cãutau pe Iisus, iar El le-a spus: „Mã cãutaþi...
pentru cã aþi mîncat din pîini ºi v-aþi sãturat. Lucraþi nu pentru mîncarea
cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rãmîne spre viaþã veºnicã”.
Dar v-aþi gîndit cã aºa cum trupul are nevoie de pîine ca sã nu moarã
la fel ºi sufletul are nevoie de pîine ca sã nu moarã pentru veºnicie. Iar
acum sã vedem: care este pîinea pentru suflet?
Pîinea sufletului este Sfînta Împãrtãºanie. Cînd ne îmãrtãºim gustãm
din Pîinea Veºnicã. Dar voi, copii, v-aþi împãrtãºit? Aþi mîncat Pîinea
Cereascã, Pîinea Veºnicã?! Dacã n-aþi reuºit încã nu e tîrziu. Domnul
aºteaptã ca voi sã veniþi la El. ªtiþi cum sã vã pregãtiþi pentru Sfînta
Împãrtãºanie?
Precizare: Pentru Sfînta Împãrtãºanie ne pregãtim astfel:
1. Postim cel puþin trei zile.
2. Ne mãrturisim la preot.
3. În ajun ascultãm slujba de searã.
4. Dimineaþa nu mîncãm ºi nu bem nimic, plecãm la bisericã, ne strãduim
sã nu întîrziem, ascultãm cu luare aminte slujba ºi apoi ne împãrtãºim.
5. Venim acasã ºi ne strãduim ca aceastã zi sã o închinãm Domnului:
sã citim Biblia pentru copii, sã citim vieþile sfinþilor, sã facem fapte bune.
Nu e bine ca în aceastã zi sã facem acele activitãþi care ne desparte
mintea de Dumnezeu, ºi anume: nu e bine sã privim televizorul, sã ne
certãm, sã plecãm la teatru sau la dansuri.
Îndemn: Nu fiþi nepãsãtori faþã de sufletul vostru: hrãniþi-l ºi pe el
cu Pîinea Veºnicã - Sfînta Împãrtãºanie, ca sã nu moarã.
120
Tema 15. Prietenii adevãraþi.
Vindecarea slãbãnogului
Obiective de referinþã:
2.3. Sã manifeste atenþie, înþelegere ºi sensibilitate faþã de problemele
celor din jur.
3.1. Sã-ºi formeze deprinderi de a dezvolta darurile pe care le are de
la Dumnezeu.
Cuvinte noi:
Cãrturari – învãþaþi.
Farisei – oameni îngîmfaþi, fãþarnici, care se credeau a fi cei mai buni,
cei mai credincioºi ºi pe alþii îi judecau, socotindu-i a fi mai prejos decît ei.
Slãbãnog – bolnav care nu putea sã-ºi miºte mîinile ºi picioarele; paralitic.
Blastfemie – batjocurã de Dumnezeu.
Înt-o zi Domnul Iisus se afla într-o casã din orãºelul Capernaum.
Auzind de minunile pe care le fãcuse, mulþi oameni au venit sã-L asculte,
astfel casa era plinã cu oameni, încît nu mai era loc nici înaintea uºii. Iar
Iisus le vorbea.
De faþã erau niºte cãrturari ºi farisei. Aceºtia nu-L iubeau pe Iisus ºi
cãutau sã-I facã rãu. Locuia în acel oraº un om foarte bolnav, care zãcea
de mult timp la pat. El a auzit de Iisus ºi ar fi dorit sã vinã la el, dar nu
putea din pricina bolii. Patru prieteni ai sãi au apucat patul pe care zãcea
slãbãnogul ºu l-au dus la Iisus. Cînd au ajuns în faþa uºii, nu puteau intra
din cauza mulþimii. Ei îºi iubeau prietenul ºi voiau sã-l ajute cu orice
preþ. ªtiau cã numai Iisus îl mai poate vindeca. Au urcat atunci bolnavul
cu patul sãu pe acoperiºul casei, au fãcut o spãrturã ºi pe acolo l-au
coborît în faþa lui Iisus.
Vãzînd credinþa prietenilor, Domnul a hãtãrît sã-l vindece pe bolnav.
Iisus a dorit sã-i vindece slãbãnogului nu numai trupul, ci ºi sufletul.
Apoi ca sã înþeleagã cã boala i-a fost trimisã ca pedeapsã pentru pãcate,
Iisus i-a zis: „Îndrãzneºte, fiule, iertate îþi sînt pãcatele.”
Cãrturarii care erau de faþã ºi care nu credeau cã Iisus este Fiul lui
Dumnezeu, auzindu-i cuvintele ziceau în gîndurile lor: „Acesta blasfe-
meazã. Cine poate sã ierte pãcatele decît numai Fiul lui Dumnezeu?”
Cunoscînd gîndurile lor, Iisus le-a zis cu mîhnire: „Pentru ce cugetaþi
cele rele în inimile voastre? Cãci ce este mai lesne a zice: iertate îþi sînt
pãcatele tale, sau a zice: scoalã-te ºi umblã? Dar ca sã ºtiþi ce putere are
121
Fiul Omului pe pãmînt a ierta pãcatele, a zis slãbãnogului: Scoalã-te, ia-
þi patul ºi mergi la casa ta.”
Auzind aceste cuvinte, slãbãnogul s-a sculat îndatã, ºi-a luat patul pe
umeri, a ieºit afarã ºi a trecut prin faþa tuturor. Toþi se mirau de puterea
lui Iisus ºi preamãreau pe Dumnezeu, zicînd: „Asemenea lucruri n-am
vãzut niciodatã”.
Prietenii se iubesc ºi se ajutã neîncetat, dar mai ales la nevoie. Iisus
l-a vindecat pe slãbãnog, datoritã credinþei ºi dragostei celor patru
prieteni ai sãi.
Puterea prieteniei
Într-o localitate fusese o furtunã atît de mare, încît toþi arborii au fost
smulºi din rãdãcinã. Dupã liniºtirea vîntului, oamenii au observat doi
copaci înalþi, stînd unul lîngã altul nevãtãmaþi. Se tot gîndeau locuitorii
cum de au supravieþuit aceºti pomi. Rãspunsul l-au aflat dupã ce au
dezgropat rãdãcinile. Rãdãcinile celor doi pomi s-au împletit atît de strîns
între ele, încît furtuna nu avusese nici o putere asupra lor. Tot aºa ºi
prietenia dintre oameni, atunci cînd este mare ºi unitã, îi salveazã ºi nici
o primejdie sau încercare nu poate sa-i vatãme sau sã-i despartã.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Cea mai bunã dobîndã este un prieten credincios.
Mai bine e sã primeºti aur falsificat, decît un prieten fals.
Nu existã duºman mai groaznic decît acela care se preface cã e prieten.
(Avva Evagrie)
Nu e nimic mai frumos pe lume ca o prietenie. Ce poate fi mai
mîngîietor decît faptul cã ai un om sincer devotat care la fericire se
bucurã împreunã cu tine, iar în timpuri grele îþi dã sfaturi ºi te ajutã.
(Sfîntul Ambrozie de Mediolan)
122
Tema 16. Sã-i mulþumim lui Dumnezeu
pentru binefacerile Lui.
Vindecarea celor zece leproºi
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
Într-una din zile, Domnul nostru Iisus Hristos se afla în drum spre
Ierusalim, capitala Þãrii Sfinte. Ajungînd într-un sat, I-au ieºit în cale
zece leproºi. Lepra era o boalã incurabilã ºi foarte molipsitoare. Cei
bolnavi mureau în chinuri groaznice. Pe vremea ceea nu erau spitale în
care sã fie trataþi. De aceea, aceºti bolnavi pãrãseau casa, familia ºi trãiau
în locuri pãrãsite, în peºteri, în morminte goale, unde nu pãtrundea nimeni.
Trãiau din mila rudelor ºi a oamenilor cu inimã bunã. Legea din acel
timp le poruncea sã nu se apropie de alþi oameni, ca sã nu-i îmbolnãveascã.
Dacã cineva se apropia, ei trebuiau sã strige de departe: „Necuraþi, ne-
curaþi!”, pentru ca oamenii sã ºtie sã se ferascã de ei.
Cei zece leproºi auziserã de Iisus, de bunãtatea ºi mila Lui faþã de cei
bolnavi ºi de puterea cu care îi vindeca. Tocmai aflase cã Iisus trecea
prin apropiere. I-au ieºit în cale ºi, pe cînd încã se aflau departe de El, au
strigat toþi odatã, cu toatã credinþa: „Învãþãtorule, fie-Þi milã de noi!”.
Iisus se uitã cu durere la toþi ºi-L cuprinse mila. Atunci El le zise:
„Duceþi-vã ºi vã arãtaþi preoþilor”. Iar ei pornirã îndatã sã împlineascã
aceastã poruncã.
Dar pe cînd mergeau, deodatã simþirã cã rãnile de pe trupurile lor se
vindecaserã pe neaºteptate; pielea li se fãcuse albã ºi sãnãtoasã, aºa cum
fusese înainte de boalã. Se uitarã miraþi unul la altul ºi o bucurie nespusã
îi cuprinse pe toþi.
Se vindecaserã de leprã.
Unul dintre cei zece, care nici nu era de neam evreu, vãzînd cã s-a
vindecat, „s-a întors cu glas mare, slãvind pe Dumnezeu”. A venit la
Iisus ºi „a cãzut cu faþa la pãmînt, la picioarele Lui, mulþumindu-I”.
Dar ceilalþi nouã, vãzîndu-se vindecaþi de leprã, s-au întors la casele
lor ºi au uitat de Cel Care i-a vindecat.
Cînd a vãzut Iisus în faþa lui pe cel care s-a întors sã-I mulþumeascã,
a zis: „Oare nu zece s-au curãþit? Dar ceilalþi nouã unde sînt? Nu s-a gãsit
123
sã se întoarcã sã dea mãrire lui Dumnezeu decît numai acela care este de
alt neam?”. Iar celui ce s-a întors ºi I-a mulþumit I-a zis: „Scoalã-te ºi du-
te, credinþa ta te-a mîntuit”.
Plin de recunoºtinþã ºi de bucurie, acesta a plecat la casa lui.
Dumnzeu doreºte ca sã-I mulþumim pentru darurile Lui ºi sã fim recu-
noscãtori faþã de cei ce ne fac bine.
Creºtinii se roagã lui Dumnezeu sã-i vindece de bolile sufleteºti ºi
trupeºti. Ei cer ajutor, zicînd: „Doamne miluieºte-ne ºi ne apãrã”.
Precizare: Dragi copii, gîndiþi-vã: dacã un om ne-a fãcut un bine,
oare nu încercãm noi sã aflãm cine este el, cum îl cheamã, unde locuieºte?
ªi cît de bucuroºi sîntem atunci cînd îl aflãm! Facem în sfîrºit cunoºtinþã
cu el, devenim prieteni ºi îi mulþumim pentru toate cîte ne-a fãcut.
Dar v-aþi gîndit vreo datã Cine este Binefãcãtorul întregii omeniri?
Acesta este Dumnezeu. El ne-a creat pe toþi, ne-a dat viaþã, a creat cerul
ºi pãmîntul, iar pe om l-a pus rege peste întreaga naturã. Dumnezeu are
grijã de noi în fiecare zi, ne dã ploaie, face pãmîntul sã rodeascã, ne
fereºte de boli ºi primejdii. ªi atunci cum sã nu ne strãduim noi sã aflãm
mai multe despre Domnul? Sã-L cãutãm ºi sã-I mulþumim pentru toate?!
La fel cum pãrinþii se îngrijesc pentru copii, tot aºa Domnul ne fereºte
de tot rãul. El ne spune: „Dacã tu vei trece prin ape, Eu sînt cu tine, ºi în
valuri tu nu vei fi înecat. Dacã vei trece prin foc, nu vei fi ars ºi flãcãrile
nu te vor mistui. Cã Eu sînt Domnul Dumnezeul tãu, ...Mîntuitorul. Nu
te teme Eu sînt cu tine”.
Lecturã
Sã-i mulþumim Domnului pentru toate
Sfîntul Dimitrie, care a fost mitropolit al Rostovului în veacul al XVII-
lea, istoriseºte spre folosul nostru duhovnicesc cele ce urmeazã:
Un învãþãtor s-a rugat lui Dumnezeu mult ºi cu rîvnã, ca El sã-i arate
pe acel om de la care ar fi putut sã înveþe calea adevãratã spre Împãrãþia
Cerurilor. ªi iatã cã odatã întîlneºte lîngã uºile bisericii un cerºetor bãtrîn,
îmbrãcat în zdrenþe, plin de bube ºi rãni puroinde. Trecînd pe alãturi,
dascãlul îl salutã dupã obicei, zicînd:
– Bunã ziua, bãtrîne!
Bãtrînul îi rãspunde:
– Nu þin minte sã fi avut vreo datã o zi rea!
124
Învãþãtorul, auzind un asemenea rãspuns, s-a oprit ºi, ca ºi cum ar fi
voit sã-ºi îndepãrteze salutarea, a spus:
– Sã-þi dea Domnul fericire!
Bãtrînul a rãspuns:
– Eu niciodatã n-am fost nefericit!
S-a mirat învãþãtorul ºi, gîndindu-se cã poate bãtrînul nu a auzit bine,
ºi-a preschimbat salutul ºi a grãit:
– Ce spui, bãtrîne? Eu îþi doresc sã fii în bunãstare...
Bãtrînul i-a rãspuns iar:
– Eu niciodatã nu am fost nenorocit.
Încercîndu-l pe bãtrîn, învãþãtorul a mai spus:
– Îþi doresc ceea ce singur îþi doreºti.
Bãtrînul a rostit:
– Nu duc lipsã de nimic, fiindcã toate, cum le doresc, aºa mi se ºi
întîmplã, iar bunãstare vremelnicã nu caut.
– Sã te mîntuiascã Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu eºti
singurul dintre nãpãstuiþi care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai
putut feri de nenorociri!
– Domnul meu, aºa este precum am rãspuns salutãrii tale. Nu am
cunoscut vreo datã o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat
Dumnezeu, pentru aceea ºi-I mulþumesc. Iar dacã nu-mi doresc bu-
nãstare, tocmai întru aceasta se aflã bunãstarea mea. Eu nesocotesc feri-
cirea ºi niciodatã nu o cer Tatãlui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea
cu cei cãrora toate li se fac dupã a lor dorinþã. Dacã sufãr de foame,
pentru aceea mulþumesc lui Dumnezeu, ca unui Pãrinte care ºtie ce-mi
trebuieºte. Dacã îndur frigul sau sînt pãtruns de ploaie, sau altceva rabd
din vitregiile vãzduhului, Îi mulþumesc, de asemenea, lui Dumnezeu.
Cînd toþi mã hulesc, Îl slãvesc pe Domnul, ºtiind cã toate acestea sînt
rînduite de El. Asemenea ºi cu toate cîte le îngãduie Dumnezeu – bune
sau rele, dulci sau amare – toate le primesc îndeobºte din mîna Bunului
Pãrinte, ºi astfel voiesc numai ce voieºte ºi Dumnezeu. ªi aºa se fac
toate dupã dorinþa mea. Cu adevãrat, nenorocit este cel care cautã fericire
în aceastã lume, pentru cã în viaþa aceasta fericirea cea nemincinoasã
este a te înceredinþa în toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu întot-
deauna este desãvîrºitã, bunã ºi dreaptã. Eu însã, strãduindu-mã în toatã
vremea sã-mi plec voia mea înaintea dumnezeieºtii voiri, mã socotesc
peste mãsurã de fericit.
Învãþãtorul, considerînd cã-l va pune pe bãtrîn în cumpãnã, a zis:
125
 – Spune-mi, rogu-te, aceleaºi þi-ar fi gîndurile ºi dacã Dumnezeu te-
ar trimite în iad?
– Oare chiar El o sã mã trimitã în iad? El ºtie cã eu mã þin puternic de
El prin adîncã smerenie ºi prin dragostea nefãþarnicã ce Îi port. Cu aceste
douã legãturi eu m-am legat atît de puternic de Domnul, încît oriunde m-
ar trimite, acolo Îl voi lua ºi pe El cu mine. ªi pentru mine e cu mult mai
bine sã fiu cu Domnul în afara Cerurilor, decît în ceruri fãrã El.
S-a minunat dascãlul de asemenea rãspunsuri ºi a cugetat în sine cã
aceasta este, cu adevãrat, calea cea mai scurtã spre Dumnezeu, cînd
oamenii îºi pleacã voia lor înaintea sfintei ºi dumnezeieºtii Voinþe. Do-
rind însã dascãlul sã mai încerce înþelepciunea cerºetorului, a întrebat:
– De unde ai venit aici?
– De la Dumnezeu am venit.
–Unde L-ai gãsit pe Dumnezeu?
– Acolo unde mi-am întors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin
gînduri ºi conºtiinþã curatã.
– Cine eºti tu?
– Cine vezi, dar sînt mulþumit de aceastã stare ºi n-aº da-o pe toatã
bogãþia împãraþilor pãmînteºti. Adevãratul împãrat este oriºicare om care
ºtie sã-ºi fie stãpîn ºi sã-ºi cîrmuiascã gîndurile sale.
– Dar unde este împãrãþia ta?
Cerºetorul a rãspuns, arãtînd cu mîna la cer:
– Acolo este împãrãþia mea.
– Cine te-a învãþat pe tine, bãtrîne, toate acestea ºi cine þi-a dat aceastã
înþelepciune?
– Domnul meu, îþi voi spune despre mine cã toatã vremea petrec în
tãcere ºi, de mã rog ori cuget la cele cuviincioase, mã sîrguiesc mai mult
decît toate a fi în unire cu Dumnezeu ºi deplin împãcat cu voia Sa.
Învãþãtorul l-a lãsat pe cerºetor ºi, mergînd întru ale sale, lãuda pe
Domnul Dumnezeu Care a dat atîta înþelepciune bãtrînului cel sãrac. Încã
I-a mulþumit Mîntuitorului cã a împlinit rugãciunea sa ºi i-a arãtat omul de
la care sã poatã învãþa grabnic calea cea scurtã ºi adevãratã spre Împãrãþia
Cerurilor, calea de a fi mulþumit întotdeauna de ceea ce-þi dã Tatãl Ceresc.
126
Tema 17. Dragostea faþã de pãrinþi
Obiective de referinþã:
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
3.2. Sã-ºi formeze deprinderi de analizã a faptelor proprii.
Dintre oameni, mai întîi trebuie iubiþi pãrinþii, care ne-au nãscut ºi
ne-au crescut, ºi ca atare, dupã Dumnezeu, sînt binefãcãtorii noºtri cei
mai mari în viaþa noastrã pãmînteascã. Domnul ne-a poruncit: „Cinsteºte
pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca s㠖þi fie bine þie ºi sã trãieºti ani mulþi pe
pãmînt pe care Domnul Dumnezeul Tãu þi-i va da þie.”
Demult-demult, ºtiþi ce fãceau unele popoare? Îi ucideau cu pietre pe
copiii care nu-ºi cinsteau pãrinþii.
Copiii trebuie sã fie recunoscãtori faþã de pãrinþi, adicã sã le mulþu-
meascã pentru dragostea ºi grija lor.
Cum le putem mulþumi? Ajutîndu-i la treabã dupã puterile noastre ºi
ascultîndu-le sfaturile ºi învãþãturile. Mama ºi tata au grijã de noi cînd
ne îmbolnãvim. Tot aºa ºi noi trebuie sã ne înrijim pãrinþii cînd vor fi
bãtrîni ºi bolnavi.
ªi niciodatã nu trebuie sã uitãm sã ne rugãm pentru sãnãtatea, bunãs-
tarea ºi fericirea lor, iar dupã moarte trebuie sã ne rugãm pentru odihna
sufletelor lor.
Precizare: Copiii care nu ascultã de pãrinþi nu ascultã nici de Dumnezeu.
Concluzie: Datoriile copiilor faþã de pãrinþi sînt urmãtoarele:
1. Sã-i iubim pe pãrinþi.
2. Sã ne rugãm pentru pãrinþi.
3. Sã le mulþumim.
4. Sã-i ascultãm.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Copii! Preþuiþi binecuvîntarea pãrinþilor de o mie de ori mai mult
decît orice altã moºtenire.
A ocãrî pe tatãl tãu ºi pe mama ta, înseamnã sã te ocãrãºti pe
tine însuþi.
Cum vei fi tu faþã de pãrinþii tãi aºa vor fi ºi copiii tãi faþã de tine.
127
 Lecturã Tema 18. Sã ne îngrijim de trup ºi suflet
Cinstirea pãrinþilor Obiective de referinþã:
„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta...”
1.4. Sã înþeleagã cã rugãciunea este modalitate de comunicare cu
(Ieºire 20:12)
Dumnezeu.
Carol al XII-lea, regele Suediei în tinereþe a fost mare prieten al vinului 3.3. Sã se respecte pe sine ca parte componentã a Bisericii lui Hristos.
ºi deseori îºi pierdea cumpãtul în bãuturã. Fiind o datã în aceastã stare,
ºi-a jignit mama, pe care o stima foarte mult. A doua zi un prieten îi Omul este alcãtuit din trup ºi suflet. Pentru a moºteni viaþa veºnicã,
trebuie sã ne îngrijim nu numai de trup, ci ºi de suflet.
atrãsese atenþia asupra acestui fapt. El se fãcu palid de ruºine ºi umplînd
un pahar cu vin se duse la mama sa ºi zise: Ce se cuvine sã dãm trupului?
– Mamã, ieri te-am jignit, astãzi voiesc sã-mi cer iertare!
La ora de religie, profesorul a fost întrebat de un elev:
Cu aceste cuvinte, goli paharul ºi adãugã:
– Ce se cuvine sã dãm trupului nostru?
– Acesta a fost cel din urmã vin, pe care l-am bãut în viaþa mea!
Voind profesorul sã vadã care este pãrerea lor, nu le rãspunse imediat,
ªi se þinu de cuvînt.
ci mai întîi îi întrebã pe fiecare. Unul a zis:
Cîþi dintre tinerii noºtri i-ar putea urma exemplul? – Trupul este aducãtor de rele ºi cu el facem pãcate. Deci trebuie sã-
l dispreþuim ºi sã nu-i dãm nici o îngrijire.
Cuvîntul bun al mamei – Nu este adevãrat ce spui, – zise profesorul. – Trupul este locuinþa
sufletului nostru, ºi unealta cu care sufletul face fapte bune. Dumnezeu
Cuvîntul bun al mamei S-o ai mereu în faþã a zidit aceastã casã pentru a pune în ea sufletul cel nemuritor. Deci trebuie
Nu-L lepãda, copile, ªi calea bunã-n care s-o îngrijim ca sã nu se ruineze. Dacã nu îngrijim trupul ºi el se îmbol-
Cît va mai fi pe lume, Pãrinþii te-ndrumeazã nãveºte, atunci nu mai putem nici sã postim, nici sã ne rugãm, nici sã
Sã ai urechi ºi zile, Cu inima întreagã, mai ajutãm pe cineva. Fiecare om trebuie sã aibã grijã de casa sufletului
Sã i le- asculþi pe toate, Iubeºte-o ºi-o urmeazã. sãu pînã la moarte.
Cã nu-i pe lume nimeni Cãci fericit e numai Cred cã nu existã pe pãmînt cineva mai nefericit ca omul care, necu-
Ca ea, sã þi-le-arate. Acel ce-ºi preþuieºte noscîndu-L pe Dumnezeu ºi nedorind mãcar a-L cunoaºte ºi a-I urma
Nici pilda bunã a tatei Pãrinþii ºi credinþa poruncile Sale, respinge darul mîntuitor al harului din propria sa voinþã.
N-o lepãda în viaþã Prin care Domnu-l creºte. Un astfel de suflet neînþelept cu siguranþã va cãdea pradã duhurilor celor
Spre tot ce-i vrednicie rele care-l vor închide în temniþa întunecatã a neºtiinþei, lipsindu-l de
putinþa de a-L cunoaºte vreo datã pe Dumnezeu cel viu. Mulþi au pãcãtuit
necitind Evangheliile, necunoscînd viaþa Bisericii, neiubindu-L pe Dum-
nezeu ºi pe Mîntuitorul nostru Iisus Hristos cu toatã inima lor. Sã ne
ferim de acest pãcat grozav, cãci el aruncã ºi trupul ºi sufletul la loc de
întuneric, departe de Dumnezeu. În primul rînd trebuie sã ne îngrijim de
suflet, cãci el este nemuritor ºi este dat de Dumnezeu. Sufletul este mai
scump decît lumea întreagã, decît tot aurul. Creºtinul trebuie sã se îngri-
jeascã de suflet ºi de trup în aºa mãsurã încît sã dobîndeascã Cerul.
Dupã cum Dumnezeu conduce lumea, tot aºa ºi sufletul trebuie sã con-
ducã trupul spre Împãrãþia lui Dumnezeu.

128 129
 Pãcatele distrug ºi trupul ºi sufletul, dupã cum vom vedea din poves-
tioara de mai jos.
Nemurirea sufletului
Într-o ºcoalã, la ora de religie, învãþãtorul le vorbea elevilor despre
nemurirea sufletului.Vãzînd chipurile nedumerite ale micuþilor, scoase
un ceas mare de masã ºi îl arãtã tuturor:
–Vedeþi cum merge acest ceas ? Ca ºi un om care trãieºte, tot astfel
ceasul ticãie si rotiþele lui se învîrt.
Dupã aceea, a pus ceasul pe catedrã, i-a demontat cu grijã carcasa de
metal ºi a scos mecanismul plin de rotiþe mici, ce continuau sã se învîrtã.
– Vedeþi, chiar dacã am scos motoraºul din carcasã, el continuã sã
meargã. Tot aºa ºi sufletul, cînd pãrãseºte trupul, dupã moarte, continuã
sã trãiascã.
Precizare: Sufletul este nemuritor ºi de aceea trebuie sã ne îngrijim
nu doar de trupul nostru, ci ºi de suflet. Aºa cum aveþi grijã sã nu vã
murdãriþi hainele sau sã nu vã rãniþi lovindu-vã, tot aºa trebuie sã fiþi
mereu atenþi ca nici sufletul vostru sã nu se întineze de pãcate sau sã fie
doborât de ispite ºi neputinþe. Sufletul trebuie sã fie mereu curat, fãrã
rãutate ºi fãrã. Aceasta este posibil doar atunci cînd sufletul e plin de
dragoste dumnezeiascã ºi omeneascã, respectiv, doar astfel poate trãi în
lumina dumnezeirii ºi a comuniunii cu Creatorul.
Doar aºa sufletele noastre pot iubi ºi pot fi iubite.
Povestioara ce urmeazã ne va da sfaturi cum sã pãstrãm curat sufletul.
Sã închidem uºile
Era o bãtrînã într-un sat, cãreia nepoþii îi spuneau Bunica-închide-uºa.
Acest nume ºi-l cãpãtase pentru cã, ori de cîte ori plecau în oraº, la
ºcoalã sau la oricare altã treabã, ea le spunea:
– Dumnezeu sã-þi ajute, nepoate, sã poþi închide uºile bine.
Iar dacã vreo unul o întreba: „Ce uºi, bunico?”. Ea îi rãspundea:
– Pe unde vei merge, bagã bine de seamã sã închizi întîi uºile urechilor
tale la toate ºoaptele ispititoare ale Satanei. Pe urmã sã închizi uºile
ochilor tãi: sã nu citeºti cãrþi rele, pline de otravã, ºi sã nu te duci unde
inima ta se poate otrãvi cu priveliºtea ochilor. Tot aºa cu uºa gurii. Adu-
þi aminte de vorba veche: „Pune, Doamne, strajã gurii mele.” ªi mai
adu-þi aminte de ce-a spus Mîntuitorul: pentru orice cuvînt nefolositor
sau rãu, omul va da socotealã în Ziua Judecãþii. Dar, mai presus de
130
toate, nepoate dragã, sã închizi bine uºa inimii tale împotriva ispitelor
rele. Sã laºi deschise uºile tale numai pentru Dumnezeu. De vei face aºa,
noroc mare te va întîmpina în viaþã.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Atunci vei fi înþelept cînd te vei îngriji de suflet cum acum te îngrijeºti
de trup.
Dã-i trupului tãu doar ceea ce-i de folos ºi nu-i da tot ce vrea el. Cãci
trupul este un prieten nerecunoscãtor. Cînd îi faci pe plac, tocmai atunci
cautã sã-þi facã mai mult rãu.
Lecturã
Pãcatul ruineazã
Odatã Michelangelo, pictorul ºi sculptorul renumit al Renaºterii, se
apucã sã redea în culori icoana Judecãþii din urmã. Era o lucrare grea.
Omul trebuia sã înfãþiºeze cu penelul mulþime mare de chipuri: al lui
Dumnezeu, ale îngerilor, ale diavolilor, ale sfinþilor, raiul ºi iadul.
Într-o zi pictorul se gîndi sã facã chipul sfîntului Ioan Evanghelistul.
Avea nevoie de un model strãlucind de frumuseþe ºi curãþie sufleteascã.
Într-o piaþã întîlni un tînãr cu faþa blîndã ºi seninã, priviri luminoase ca
de înger. Îl pofti în atelierul de lucru ºi-l rugã sã-i serveascã de model.
Tînãrul se învoi, primi oferta ºi veni mai multe zile la artist, pînã ce
icoana fu gata. La urmã primi plata cuvenitã ºi se duse.
Trecurã ani. Tabloul Judecãþii se apropia de sfîrºit. Mai lipsea doar
înfãþiºarea unui diavol. Pictorul ieºi iarãºi în oraº sã caute un model.
Dupã multã umblãturã gãsi ceea ce cãuta: dãdu peste un cerºetor zdren-
þuros ºi murdar, cu faþa schimonositã de patima beþiei, cu pecetea ruinei
ºi a decãderii totale în toatã fiinþa sa. Pentru cîþva bãnuþi omul se învoi
sã vinã la pictor sã-i serveascã de model pentru duhul cel rãu.
Strãinul intrã în atelier, se aºezã pe scaun ºi maestrul se apucã de
lucru. Însã nu micã îi fu mirarea cînd peste cîtva timp vãzu cã cerºetorul
izbucni în lacrimi. „De ce plîngi, omule?”, zise pictorul. „Plîng, domnule,
plîng de jalea sufletului meu. Aflã cã eu am fost tînãrul frumos de altãdatã,
care þi-a servit ca model pentru Sfîntul Apostol Ioan. Da, da, eu. Însã
iatã ce-am ajuns… Am apucat cãi rele, am trãit în petreceri ºi beþii, am
dus o viaþã destrãbãlatã ºi asta mi-a ruinat viaþa. ªi iatã-mã astãzi bun
doar pentru chipul unui drac… Sã nu plîng?”.
131
 Tema 19. Postul – mijloc de curãþare a sufletului
Obiective de referinþã:
1.4. Sã înþeleagã cã rugãciunea este modalitate de comunicare cu
Dumnezeu.
3.3. Sã se respecte pe sine ca parte componentã a Bisericii lui Hristos.
Probabil mulþi dintre voi, dragi copii, aþi intrat în bisericã în perioada
Postului Mare. ªi poate aþi observat cã ea este înveºmîntatã în culoare
neagrã- culoare a doliului, dar ºi a pocãinþei. Cîntãrile bisericeºti sînt mai
triste, mai umile. Foarte des auziþi cuvintele miluieºte-mã Dumnezeule,
miluieºte-mã... Despre ce ne vorbesc toate acestea? S-a întîmplat o tragedie
în istoria omenirii ºi despre ea ne vorbeºte biserica în aceste zile.
Postul Mare – cãlãtorie spre Înviere ºi viaþã veºnicã
ªtiþi deja cã Dumnezeu a creat întreaga naturã ºi pe om în ºase zile.
Primii oameni au fost aºezaþi în gradina raiului ºi se bucurau de toate
bunãtãþile. Dar ei au primit o poruncã de la Dumnezeu pe care trebuiau
sã o pãzeascã. Domnul le-a zis: „Din toþi pomii din rai puteþi sã mîncaþi,
dar din pomul cunoaºterii binelui ºi rãului sã nu mîncaþi. Cãci în ziua în care
veþi mînca, veþi muri negreºit.” Dar ºarpele prin vicleºug a îndemnat-o
pe Eva sã mãnînce din pomul oprit, ºi ea l-a îndemnat pe Adam. Astfel
primii oameni au încãlcat porunca datã de Dumnezeu ºi moartea a pus
stãpînire pe ei.
Deci, vedem cã prima poruncã despre post o aflãm chiar în rai. Sfîntul
Vasile cel Mare spune: „Pentru cã n-am postit, am pierdut raiul ºi ca sã
intrãm din nou în rai trebuie sã postim.”
Dumnezeu i-a pedepsit pe oameni pentru neascultare ºi i-a alungat
din rai. Postul Mare ne aminteºte nouã cã am fost creaþi pentru a trãi
veºnic cu Dumnezeu în Împãrãþia Sa, dar din cauza pãcatelor noi am
pierdut ºi viaþa veºnicã ºi pe Dumnezeu.
„Adu-þi aminte de unde ai cãzut, pocãieºte-te...”, aºa îi spune Domnul
îngerului Bisericii din Efes în Apocalipsã. Iatã aceastã poruncã trebuie
sã ne-o amintim fiecare creºtin. Domnul ºi pe noi ne îndeamnã: „Adu-þi
aminte de fericirea primilor oameni în rai, fericire mare ºi cu neputinþã
de povestit, fericire care a fost pierdutã prin cãderea în pãcat. Prin aceastã
amintire sã stîrneºti în tine rîvna ºi grija de a te ridica din noroiul pãcatelor
ºi sã redobîndeºti ceea ce ai pierdut”. Bolnavul, spre exemplu, aducîndu-
ºi aminte de plãcuta stare a sãnãtãþii doreºte mai cu osîrdie însãnãtoºirea;
robul, amintindu-ºi bucuria libertãþii, cautã eliberarea.
132
Pãcatul este otrava amãgitoare a satanei, care ucide sufletul ºi trupul
pe veci. Acelaº diavol care i-a înºelat pe Adam ºi Eva, înºealã pînã acum
pe toþi oamenii cu mîncarea peste mãsurã, cu beþia, uciderea, furtul,
desfrîul. Sfîntul Apostol Petru ne spune: „Satana umblã ca un leu rãcnind,
cãutînd pe cine sã înghitã.” Vrãjmaºul sufletelor noastre nu doarme nici
ziua, nici noaptea. De aceea ºi Biserica în aceste zile de pocãinþã ne
îndeamnã sã priveghem ca sã nu cãdem în cursa lui.
Postul Mare ne mai aminteºte ºi despre importanþa Jertfei de pe Cruce.
Rãstignirea Domnului Hristos este cel mai important eveniment pentru
eliberarea noastrã din robia pãcatelor ºi totodatã este mãrturia celei mai
înalte iubiri, iubire care se jertfeºte pentru alþii. Chiar Domnul Hristos
spunea cã nu existã iubire mai mare decît aceea de a-þi pune viaþa ta
pentru alþii. Pentru ce trebuia sã moarã Domnul Hristos? Iisus s-a jertfit
pe cruce, luînd asupra Sa pãcatele întregii omeniri ºi astfel oamenii au
fost eliberaþi din robia diavolului.
Domnul Iisus a fost rãstignit pentru noi, a pãtimit, a fost îngropat,
dar a trea zi a Înviat ºi astfel moartea a fost învinsã!
Postul Mare este o pregãtire pentru a întîmpina Paºtile. Adicã putem
spune cã Postul Mare este o cãlãtorie spre Înviere.
Postul înseamnã renunþarea de bunã voie la anumite mîncãruri ºi bãuturi,
dar ºi la faptele ºi gîndurile rele pentru a ne curãþa sufletul de pãcate.
Precizare: Postul Sfintelor Paºti dureazã ºapte sãptãmîni. Biserica a
rînduit acest post pentru pregãtirea credincioºilor în vederea întîmpinãrii
cum se cuvine a marii sãrbãtori – Învierea Domnului. Este cel mai aspru
post. În zilele obiºnuite ale sãptãmînii se mãnîncã bucate pregãtite fãrã
ulei ºi numai sîmbãta ºi duminica se permite untdelemn. În acest post se
permite de a consuma peºte doar la sãrbãtorile Bunavestire ºi Florii.
Cîte am greºit peste an, acum sã le îndreptãm; de cîte pãcate am fãcut
acum sã ne spãlãm. Sã primim acest post, noi, creºtinii cu toatã bucuria.
Sã ne strãduim sã-l þinem, ca Dumnezeu sã ne dãruiascã pace ºi sãnãtate.
Sã ajungem la sãrbãtoarea Sfintelor Paºti spãlaþi ºi curaþi de pãcate.
Vaporaºul pluteºte mai uºor cînd nu este încãrcat tare, tot aºa ºi rugã-
ciunea se face mai uºor, mai plãcutã cînd trupul nu este îngreuiat cu
hranã de prisos.
Precizare: Postul, pentru a fi bineplãcut lui Dumnezeu, trebuie unit
cu rugãciunea ºi milostenia. Sfinþii pãrinþi spun cã postul poate fi
asemãnat cu o pasãre. Cele douã aripi sînt rugãciunea ºi milostenia.
133
  Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Porunca despre post are aceeaºi vechime ca ºi lumea însãºi.
Postul trupului este hranã pentru suflet.
Fã stomacul mic, limba tãcutã, pãstreazã-þi mintea curatã, inima blîndã
ºi smeritã.
Iatã postul! (Sfîntul Vasile cel Mare).
Tema 20. Patimile Domnului
Obiective de referinþã:
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
A treia zi dupã Intrarea Domnului în Ierusalim, arhiereii ºi bãtrînii
poporului s-au adunat ºi s-au sfãtuit ca sã-L prindã ºi sã -L omoare. Dar
nu ºtiau unde se aflã. Atunci au plãtit 30 de arginþi lui Iuda, unul dintre
Apostoli, care l-a trãdat ºi L-a vîndut pe Iisus. În noaptea de Joia Mare,
pe cînd se afla în Grãdina Ghetsimani ºi se ruga, Iuda a venit însoþit de
slugi ale cãpeteniilor poporului ºi de soldaþi înarmaþi cu sãbii ºi suliþe.
Ei L-au prins, L-au legat ºi L-au dus sã-L judece. Au plãtit martori min-
ciunoºi ca sã spunã minciuni împotriva lui Iisus. Judecata L-a condamnat
pe Iisus la moarte.
Dupã aceea L-au scuipat pe obraz ºi L-au bãtut cu pumnii. Alþii îi
dãdeau palme ºi îi ziceau în batjocurã: „Ghiceºte-ne, Hristoase, cine
este cel ce te-a lovit!”
Sentinþa lor trebuia sã fie aprobatã ºi de guvernatorul roman Ponþiu Pi-
lat, care era atunci în Ierusalim. Dar Pilat nu i-a gãsit Lui Iisus nici o vinã. ªi
voia sã-L elibereze. Însã mulþimea a început sã strige: „Rãstigneºte-L! Rãstig-
neºte-L!”. Atunci Pilat de teamã, L-a dat pe Iisus în mîinile lor.
L-au biciuit, L-au dezbrãcat de hainele Lui ºi L-au îmbrãcat într-o
mantie roºie. Pe cap i-au pus o cununã de spini ºi o trestie în mîna dreaptã,
în semn de batjocurã. Ei îngenuncheau în faþa Lui, îºi bãteau joc de El,
zicînd: „Bucurã-Te, rege al Iudeilor!” ªi scuipînd asupra Lui, au luat
trestia ºi-L bãteau peste cap.
Dupã ce L-au batjocorit, I-au pus pe umeri o cruce mare ºi L-au dus
sã-L rãstigneascã. (Abia dupã ce a Înviat Hristos, Crucea a devenit semnul
134
biruinþei. Tocmai de aceea, avînd în vedere cã se relateazã evenimente
de pînã la Înviere cuvîntul „cruce” este scris cu literã micã.)
Cînd au ajuns pe muntele Golgota, L-au întins pe cruce, I-au bãtut
cuie mari în mîini ºi picioare ºi L-au rãstignit între doi tîlhari.
Era dimineaþa în Vinerea Mare.
Fiind Iisus pe cruce, în chinuri cumplite, Îl batjocoreau nu numai cei
ce-L condamnaserã la moarte, ci ºi trecãtorii, ba chiar ºi unul dintre cei
doi tîlhari care fuseserã rãstigniþi împreunã cu El.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, nu a urît pe duºmanii Sãi. Învãluindu-I pe
toþi cu privirea lui iertãtoare, se ruga pentru ei, zicînd: „Pãrinte, iartã-I
cã nu ºtiu ce fac!”
Lîngã crucea Lui sta adînc îndureratã Fecioara Maria, mama Lui,
precum ºi Apostolul Ioan ºi celelalte femei care credeau în El. Toþi plîn-
geau ºi se tînguiau.
Creºtinii cinstesc Patimile Domnului, prin post ºi rugãciune, în fiecare
an în Vinerea Mare.
Domnul Iisus Hrisos nu avea pãcate. El ºi-a dat viaþa din iubire pentru
pãcatele noastre.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce s-au sfãtuit sã facã arhiereii ºi bãtrînii poporului cu Iisus?
2. Cum ºi unde L-au prins?
3. Ce striga mulþimea, vãzînd cã Pilat voia sã-L elibereze pe Iisus?
4. Cum se ruga Iisus pe cruce pentru cei ce-L rãstigneau?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Hristos a murit ca în noi sã moarã pãcatul.
Hristos parcã ne vorbeºte de pe Cruce fiecãruia dintre noi: „Iatã ce
am fãcut Eu pentru tine! Dar ce-ai fãcut tu pentru Mine?!”
Lecturã
Mielul cel nevinovat
Cîþiva oameni discutau. Unul din ei a zis:
– Zilele acestea s-a întîmplat ceva foarte rar. Vecinul lucra pe casã.
Soarele era prea puternic, omului i s-a fãcut rãu ºi, neavînd de ce se
agãþa, a cãzut...
Unul dintre cei de faþã a întrebat cu grãbire:
– ªi a murit?
135
 Povestitorul rãspunse:
– Nu, ci s-a întîmplat cã sub streaºinã pãºtea un miel. ªi atunci cînd
omul s-a prãbuºit de pe casã, a cãzut tocmai pe el. Astfel vecinul a scãpat
cu viaþã, dar,... dar sãrmanul miel a murit...
Preotul, care a ascultat ºi el aceastã întîmplare a zis:
– Asemeni este ºi cu Jertfa Domnului Hristos. El a murit pe cruce, ca
sã ne scape pe noi de moartea veºnicã. El, Mielul cel nevinovat, a murit
ca sã scãpãm noi.
Tema 21. Moartea ºi Îngroparea Domnului
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele
personajelor biblice ºi ale sfinþilor.
Cuvinte noi:
Sutaº – ofiþer roman; comandant peste o sutã de soldaþi.
Giulgiu – pînzã de in în care se înfãºura trupul celui mort înainte de
a fi îngropat.
Prohod – slujbã de înmormîntare.
Rãstignirea pe cruce era o pedeapsã deosebit de grea, iar cel pedepsit
astfel trebuia sã îndure chinuri mari. Sîngele îi curgea într-una din mîini
ºi din picioare. Iar în bãtaia razelor de soare, setea îl chinuia cumplit.
De aceea ºi Iisus a zis: „Mi-e sete!” Atunci un ostaº, punînd în vîrful
unei trestii un burete înmuiat în oþet, i-a dus la gura Lui. În batjocurã, în
loc de apã i-au dat sã bea oþet.
Vineri, pe la ora trei dupã amiazã, Iisus a strigat cu glas mare ºi a zis:
„Pãrinte, în mîinile Tale încredinþez Duhul Meu!” ªi ªi-a dat duhul. A murit.
În clipa aceea soarele s-a întunecat, pãmîntul s-a cutremurat, pietrele
s-au despicat ºi mulþi morþi au înviat. Iar pierdeaua din mijloc a Templului
s-a rupt în douã, de sus pînã jos. Vãzînd toate acestea, sutaºul care Îl
pãzea pe Iisus s-a înfricoºat foarte tare ºi a strigat: „Cu adevãrat, Fiul lui
Dumnezeu a fost Acesta.”
Erau de faþã Mama lui Iisus ºi multe femei care Îl urmaserã, precum
ºi prietenii ºi cunoscuþii Lui. Trupurile celor rãstigniþi trebuiau luate de
136
pe cruce ºi înmormîntate chiar în acea zi, înainte de a se lãsa noaptea.
Cãci a doua zi era sîmbãtã ºi iudeii sãrbãtoreau Paºtile.
Ca sã vadã dacã Iisus a murit cu adevãrat, unul dintre soldaþi L-a
strãpuns cu suliþa în coastã. ªi îndatã a curs singe ºi apã, semn cã murise.
Doi prieteni ai lui Iisus, Iosif din Arimateia ºi Nicodim, au cerut voie
de la Pilat sã punã trupul Domnului în mormînt. L-au dat jos de pe cruce,
L-au spãlat, L-au înfãºurat într-un giulgiu ºi L-au pus într-un mormînt
nou, aflat aproape de locul unde a fost rãstignit. Apoi au pus o piatrã
mare la uºa mormîntului. Soldaþii pãzeau mormîntul lui Iisus.
Pentru pomenirea morþii ºi a înmormîntãrii Domnului, în Vinerea
Mare, la ora trei dupã amiazã, în bisericã se sãvîrºeºte slujba punerii în
mormînt a Domnului Iisus.
Pe o masã împodobitã cu Sînta Cruce, lumînãri ºi flori, preotul aºeazã
Epitaful, o icoanã mai mare pe pînzã în care este înfãþiºatã înmormîntarea
lui Iisus. Toþi credincioºii vin pe rind, se închinã ºi sãrutã Epitaful. Masa
cu tot ce este pe ea ne aduce aminte de mormîntul Domnului Iisus.
Seara se slujeºte Prohodul Domnului, pe care-l cîntã toþi creºtinii ºi
se face înconjurarea bisericii cu lumînãri aprinse, ca la înmormîntare.
Toþi cîntã: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte,
miluieºte-ne pe noi.”
Prin toate acestea creºtinii cinstesc înmormîntarea Domnului.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. În ce zi a fost rãstignit Domnul Iisus?
2. Cine L-a înmormîntat pe Iisus?
3. Cînd cinstesc creºtinii Patimile ºi Punerea în mormînt a Domnului
nostru Iisus Hristos?
4. Ce slujbe se sãvîrºesc în amintirea Îngropãrii Domnului Hristos?
137
 Tema 22. Biruinþa vieþii asupra morþii:
Învierea Domnului
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
3.3. Sã se respecte pe sine ca parte componentã a Bisericii lui Hristos.
Cuvinte noi:
Mir – ulei din flori, frumos mirositor.
Duminica dimineaþa a treia zi de la punerea în mormînt a Domnului
Iisus, cînd se lumina de ziuã, un mare cutremur a zguduit pãmîntul.
Îngerul Domnului s-a coborît din cer, a ridicat piatra de la uºa mor-
mîntului, a rãsturnat-o la pãmînt ºi a ºezut deasupra ei. Înfãþiºarea lui
era ca fulgerul, iar îmbrãcãmintea lui albã ca zãpada.
De fricã, soldaþii care pãzeau mormîntul au cãzut la pãmînt ca morþi.
Se petrecuse cea mai mare minune: Iisus biruise moartea ºi înviase din
morþi, iar mormîntul era gol.
În aceaºi zi, cînd încã mai era întuneric, Maria Magdalena ºi alte
femei credincioase, care-l urmaserã pe Domnul Iisus, au venit la mormînt
ca sã-I ungã trupul cu miresme. Dar mormîntul era gol. Iar îngerul le-a
vestit cã Iisus a înviat ºi le-a poruncit sã ducã aceastã veste ucenicilor Sãi.
Uimiþi de aceastã veste neaºteptatã, Apostolii Petru ºi Ioan au mers
repede la mormînt. Gãsindu-l gol, ei au crezut în Înviera lui Iisus.
Maria Magdalena s-a întors ºi ea la mormînt ºi acolo, iatã Iisus I S-a
arãtat înviat ºi i-a spus sã meargã la Aposoli ca sã le spunã cã se va arãta
ºi lor.
Domnul Iisus Hristos S-a arãtat apoi ºi celorlalte femei cãrora le-a
spus: „Bucuraþi-vã!”. Iar ele I s-au închinat. Pline de bucurie, Maria
Magdalena ºi celelalte femei au venit în grabã la Apostoli ºi le-au spus
cã L-au vãzut pe Domnul.
Dimineaþa, soldaþii care au pãzit mormîntul lui Iisus, au venit la arhi-
erei ºi le-au relatat ce s-a întîmplat. Aceºtea, adunîndu-se împreunã cu
bãtrînii poporului, ºi þinînd sfat, au dat bani mulþi soldaþilor ca sã spunã
cã, pe cînd dormeau, Apostolii au venit ºi au furat trupul lui Iisus. Soldaþii
luînd banii, au spus aºa cum au fost învãþaþi.
Domnul Cel înviat S-a mai arãtat apoi, de mai multe ori, vreme de
patruzeci de zile, Sfinþilor Apostoli ºi altora dintre cei ce-L cunoscuserã.
138
Astfel, vestea Învierii Domnului s-a rãspîndit în tot Ierusalimul ºi tot
mai mulþi au crezut în dumnezeirea Lui.
Învierea Domnului o sãrbãtorim în fiecare an la Paºti, la o sãptãmînã
dupã Florii. Este cea mai mare sãrbãtoare creºtinã.
Prin Înviera Sa, Domnul Iisus Hristos a biruit moartea pentru totdea-
una ºi a dovedit cã El este Fiul lui Dumnezeu.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce s-a întîmplat Duminica dimineaþa, în a treia zi de la Punerea
Domnului în mormînt?
2. Ce au vãzut femeile cînd au ajuns la mormînt?
3. Cui au vestit ele cã Hristos a înviat?
4. Cui S-a mai arãtat Iisus cel înviat din morþi?
5. Ce au fãcut soldaþii dimineaþa, dupã Învierea Domnului?
6. Ce le-au poruncit lor arhiereii ºi bãtrînii poporului iudeu?
7. Cînd sãrbãtoresc creºtinii Învierea Domnului.
Tema 23. Devotament ºi curaj:

Femeile mironosiþe
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã deprindã reguli de comportament moral din faptele persona-
jelor biblice ºi ale sfinþilor.
Pe parcursul vieþii Sale pãmînteºti, Domnul nostru Iisus Htistos a
avut în apropierea Sa, pe lîngã Apostoli, ºi cîteva femei credincioase.
Aceste femei ºi-au dovedit credinþa ºi dragostea lor faþã de Iisus chiar ºi
atunci cînd El a pãtimit ºi a murit.
Ele sînt numite Femei Mironosiþe, adicã purtãtoare de mir, deoarece
în dimineaþa Învierii Domnului au venit la mormîntul Lui ºi au adus cu
ele miresme ca sã-I ungã trupul.
Cînd Iisus S-a lãsat prins ºi legat în Grãdina Ghetsimani, iar Apostolii
s-au ascuns de fricã sã nu fie ºi ei prinºi, femeile mironosiþe L-au urmat
ºi au rãmas mereu lîngã El. Iar cînd îºi purta crucea spre Golgota, L-au
urmat plîngînd, împreunã cu Maica Domnului.
În timpul Patimilor Domnului, cînd toþi îl batjocoreau, lîngã crucea
Lui stãteau numai Fecioara Maria ºi aceste femei care plîngeau de durere.
139
 Dupã Rãstignirea Domnului, femeile mironosiþe iau parte la punerea în
mormînt a Domnului. Apoi rãmîn multã vreme alãturi de Maica Domnului.
În duminica învierii, dis-de-dimineaþã, cînd încã era întuneric, femeile
mironosiþe sînt primele care merg la mormînt. Ele sînt cele dintîi care
vãd piatra rãsturnatã ºi mormîntul gol. Ele sînt primele care se întîlnesc
cu Hristos Cel Înviat. ªi tot ele sînt cele dintîi vestitoare ale Învierii.
Creºtinii ortodocºi cinstesc ziua femeilor mironosiþe în a treia Dumi-
nicã dupã Învierea Domnului sau Sfintele Paºti.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum le numim pe femeile care se aflau mereu lîngã Domnul Iisus?
2. Ce au fãcut aceste femei cînd Iisus îºi ducea crucea spre Golgota ºi
cînd a fost rãstignit?
3. Cui I S-a arãtat mai întîi Domnul Iisus dupã Învierea Sa din morþi?
4. Cine sînt primele vestitoare ale Învierii Domnului?
5. Cînd cinstesc creºtinii ortodocºi pe femeile mironosiþe?
Tema 24. Datini de Paºti. Ouãle roºii
Obiective de referinþã:
1.2. Sã înþeleagã cã prin Biblie Dumnezeu se adreseazã tuturor
oamenilor.
2.1. Sã manifeste atenþie, înþelegere ºi sensibilitate faþã de problemele
celor din jur.
Mare bucurie le fac copiilor de sfintele Paºti ouãle roºii, pe care le
ciocnesc unii cu alþii, zicînd: „Hristos a Înviat” ºi „Adevãrat a Înviat”.
Datina aceasta o avem din moºi-strãmoºi, din timpuri strãvechi. Se
spune cã în Vinerea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, cînd era
rãstignit pe cruce ºi suferea pentru pãcatele noastre, în cetatea Ierusalimului
venise din altã parte o femeie care adusese cuiva un coº cu ouã.
Pe cînd trecea prin oraº, a auzit cã Domnul nostru Iisus Hristos a fost
osîndit la moarte ºi a fost dus sã fie rãstignit pe dealul Golgota. Cînd
femeia a auzit vestea aceasta cutremurãtoare, inima ei a fost cuprinsã de
o mare durere. Mîntuitorul trecuse odatã ºi prin satul ei ºi îi vindecase
fiul care zãcea bolnav de moarte.
Aºa cum era, purtînd coºul plin cu ouã, a alergat într-un suflet la
Golgota. Cînd a ajuns, L-a vãzut pe Mîntuitorul rãstignit, ºi soldaþii stînd
ºi pãzindu-l. Din mîinile ºi picioarele sfinte ale Domnului, stropi mari
de singe curgeau ºiround ºi cãzînd in þãrînã, lîngã crucea Lui.
140
Femeia ºi-a aºezat coºul ei cu ouã acolo jos, lîngã crucea Domnului
ºi, aruncîndu-se la pãmînt, se ruga plîngînd de durere ºi frîngîndu-ºi
mîinile. Ea zicea:
– Doamne, Iisuse Hristoase, mîinile Tale care au fãcut numai bine,
picioarele Tale care au umblat numai sã mîntuiascã, iatã oamenii rãi le-
au strãpuns...! Binefãcãtorul meu ºi Izbãvitorul fiului meu, cum se poate
ca Tu sã fii rãstignit, Tu care n-ai fãcut decît bine tuturor oamenilor...!
O, Dumnezeul meu, Tu Te duci acum de la noi. Te rugãm, Iartã-ne ºi
lasã-ne un semn, sã ne aducem totdeauna aminte de Patimile Tale cele
pentru noi!
Cînd s-a ridicat femeia de jos, ouãle din coºul ei erau toate roºii de
sîngele care picurase peste ele, din rãnile Domnului.
Femeia n-a mai mers acasã, ci a rãmas la Ierusalim.
În dimineaþa Învierii a mers ºi ea cu alte femei, ºi cu Apostolii, la
mormîntul Domnului, pe care l-au gãsit gol ºi atunci ºi-au spus cu bucurie
unii altora: „Hristos a Înviat!”
Plinã de lumina Învierii, femeia spunea tuturor despre ouãle roºii din
coºul ei, care era semnul Patimilor pe care Domnul i-l lãsase. Cu ochii
strãlucind de bucurie, ea împãrþea tuturor cîte un ou roºu, spunîndu-le:
„Hristos a Înviat!”
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasã
îºi pregãtea cîte un coº cu ouã roºii în amintirea Rãstignirii ºi Învierii
Domnului. Apoi le împãrþea copiilor ºi celor mai sãraci, spunîndu-le
despre Patimile Mîntuitorului, rãbdate pentru mîntuirea oamenilor.
Dupã aceea punea sã le ciocneascã în amintirea deschiderii mormîn-
tului, vestind cu toþii marea bucurie: „Hristos a Înviat!”
De la femeia aceasta a rãmas obiceiul sã fie vopsite ouã de Paºti ºi sã
fie dãruite în amintirea Patimilor ºi Învierii Domnului.
Dupã Traian Dorz, Poveºti nemuritoare.
Precizare: În trecut oul era simbolul Universului. Oul semnificã viaþa
nouã. Precum din ouãle ciocnite iese o viaþã nou㠖 puiºorii, tot aºa ºi
din mormînt a rãsãrit Hristos – Viaþa cea nouã.
Paºtile este sãrbãtoarea Împãcãrii Cerului ºi Pãmîntului.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce întîmplare stã la originea vopsirii ouãlor de Paºti?
2. Ce rostesc creºtinii cînd ciocnesc ouã roºii?
3. Despre ce ne amintesc ouãle roºii?
141
 Tema 25. Pleacã, dar nu ne pãrãseºte: Domnul nostru Iisus Hristos este mereu alãturi de cei ce-L iubesc. El
Înãlþarea Domnului a spus: „Unde sînt doi sau trei adunaþi în numele Meu, acolo sînt ºi Eu în
mijlocul lor”.
Obiective de referinþã: În bisericã, unde creºtinii se adunã la rugãciune, Hristos este
mereu prezent.
1.1. Sã numeascã unele din lucrãrile lui Dumnezeu care demonstreazã
grija Lui faþã de lume. Rugãciunea lui Iisus:
3.3. Sã se respecte pe sine ca parte componentã a Bisericii lui Hristos. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi.
Au trecut cîteva zile de la Înviere. Locuitorii Ierusalimului nu erau Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
lãmuriþi deplin cu privire la cele ce se întîmplaserã la mormîntul lui Iisus. 1. Cîte zile a mai rãmas Domnul Hristos pe pãmînt dupã Învierea Sa?
Vestea Învierii Domnului a ajuns la mulþi ºi doar unii credeau în 2. Ce poruncã le-a dat Apostolilor?
adevãrul ei. Iar alþii ascultau de spusele minciunoase ale soldaþilor, pre- 3. De pe care munte S-a Înãlþat Domnul la cer?
cum cã Apostolii i-au furat trupul în timp ce ei dormeau. 4. Ce le-a fãgãduit Domnul Apostolilor înainte de Înãlþare?
Ca sã-I întãreascã ºi mai mult în credinþa Învierii pe Apostoli ºi pe 5. Ce le-au spus îngerii Apostolilor pe cînd Iisus Se Înãlþa?
toþi cei ce-L iubeau, Iisus Hristos a mai rãmas pe pãmînt patruzeci de
zile dupã Învierea Sa din morþi.
În timpul acestor patruzeci de zile, Iisus S-a arãtat în mai multe rînduri
Apostolilor Sãi ºi prin multe semne le-a întãrit credinþa în Învierea Sa.
În acest timp le-a vorbit despre Împãrãþia lui Dumnezeu. Le-a spus cã ei
au fost aleºi sã înveþe pe toþi oamenii ceea ce i-a învãþat El ºi le-a poruncit
sã-I boteze în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Apoi le-a
fãgãduit cã, deºi va pleca din mijlocul lor, nu-I va pãrãsi, ci va fi tot
timpul cu ei prin puterea Duhului Sfînt. ªi le-a spus: „Iatã Eu sînt cu voi
în toate zilele, pînã la sfîrºitul veacului”.
În cea de a patruzecea zi de la Înviere, Iisus I-a dus pe Apostoli
afarã din Ierusalim, spre Betania, pe muntele Mãslinilor ºi „ridicîndu-
ºi mîinile i-a binecuvîntat. ªi pe cînd îi binecuvînta S-a despãrþit de ei
ºi S-a Înãlþat la cer”.
Cu privirile aþintite spre Iisus, Apostolii L-au urmãrit pînã cînd „un
nor luminos L-a luat de la ochii lor”. Atunci li s-au arãtat doi îngeri, care
le-au spus cã Domnul va veni a doua oarã pe pãmînt, la sfîrºitul lumii, ca
sã judece viii ºi morþii. Astfel ei i-au încredinþat pe Apostoli cã, deºi
Domnul Se înãlþase la Tatãl, El nu i-a pãrãsit.
Convinºi de acest adevãr, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare. ªi
erau toatã vremea în templu, lãudînd ºi binecuvîntînd pe Domnul.
Minunea aceasta a Înãlþãrii Domnului la cer o sãrbãtorim în fiecare
an la patruzeci de zile dupã Paºti.

142 143
 Tema 1. Crearea Îngerilor. Despre cinstirea
Sfinþilor Îngeri
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Vedeþi sã nu dispreþuiþi pe vreunul din aceºtia mici, cã zic vouã:
Cã îngerii lor, în ceruri, pururea vãd faþa Tatãlui Meu, Care este în
ceruri.” (Matei 18:10)
Cuvinte noi:
Atotputernic – care poate face orice; care are putere nelimitatã.
CLASA A III-A Veºnic – care existã dintotdeauna ºi va exista întotdeauna.
Dumnezeu este veºnic ºi atotputeric, fãrã de început ºi fãrã de sfîrºit.
El singur nu a fost fãcut de nimeni ºi existã dintotdeauna.
Înainte de a fi soarele, pãmîntul ºi lumea întreagã, Dumnezeu a fãcut
mai întîi pe îngeri.
Îngerii sînt duhuri, adicã fiinþe spirituale fãrã de trupuri materiale. Nu-
mãrul lor este nespus de mare. Dumnezeu, Pãrintele ºi Creatorul lor i-a
împãrþit în cete: Între acestea, la loc de frunte sînt heruvimii ºi serafimii.
La început toþi îngerii au fost buni, strãlucind de frumuseþe ºi înþe-
lepciune. Trãiau împreunã în cerurile preaînalte ºi sfinte, bucurîndu-se
de prezenþa ºi vederea lui Dumnezeu pe care Îl slãveau neîncetat prin
cîntãri de laudã.
Dar, dupã o anumitã vreme, învidia ºi mîndria au început sã încolþeascã
în unii dintre îngeri. Împreunã cu Lucifer, cãpetenia lor, cel mai frumos,
mai strãlucitor ºi mai înzestrat dintre ei, s-au rãzvrãtit împotriva Zidito-
rului lor ºi n-au mai vrut sã-L asculte ºi sã-i fie supuºi. Ei doreau sã fie
ca Dumnezeu. Dar, gîndiþi-vã ºi voi, dargi copii, poate oare creatura sã
fie asemeni cu Creatorul?
Precizare: Îngerii nu pot sã fie ca Dumnezeu, deoarece ei sînt creaþi
ºi nu sînt atotºtiutori aºa cum este doar Dumnezeu. Îngerii nu cunosc
cum Dumnezeu a creat lumea ºi cum El o conduce.
Ca sã înþelegeþi mai bine acest lucru, am sã vã spun o povestioarã.

144 145
 Petricã ºi ceasul
Tatãl lui Petricã este ceasornicar. El ºtie cum lucreazã ceasul ºi îl
poate repara. Petricã are ºase aniºori. Într-o zi el s-a gîndit: „Iatã eu am
mîini ºi ochi, vãd cum tatãl meu reparã ceasul. ªi eu pot fi ceasornicar ºi
pot sã repar ceasul!” Zicînd acestea, a luat în mîini ceasul, l-a desfãcut,
iar apoi a încercat sã uneascã piesele din nou.
Cum credeþi va funcþiona ceasul lui Petricã? Sigur cã nu. Petricã este
mic ºi nu are cunoºtinþele pe care le are tatãl. Petricã poate doar sã se
implice în lucrul tãticului, sã încurce, sã distrugã, sã schimbe cu locul.
Concluzie:
Tot aºa ºi Lucifer nu are ºtiinþa lui Dumnezeu ºi el poate doar sã se
amestece în creaþia Domnului ºi sã aducã neorînduialã ºi încîlcire.
Lucifer a început sã cleveteascã pe Dumnezeu, sã I se împotriveascã,
sã nu asculte de El. O parte dintre îngeri au trecut de partea lui. Atunci
Arhanghelul Mihail a strigat: „Cine este ca Dumnezeu?! Nimeni afarã
de Domnul!” ªi a fost rãzboi în cer: Arhanghelul Mihail împreunã cu
îngerii buni luptau contra demonilor. Duhurile rele au cãzut ca un fulger
din cer în iad.
Întrucît prin voia lor liberã s-au împotrivit lui Dumnezeu ºi s-au rupt
de El, din îngeri buni au devenit rãi, duhuri necurate sau diavoli. Chi-
purile lor frumoase ºi strãlucitoare au devenit urîte ºi întunecate. Din
cerurile sfinte au cãzut în iadul cel înfricoºãtor ºi plin de chinuri.
Precizare: Rãul a apãrut din voinþa liberã ºi din mîndrie.
Dupã cãderea lui Lucifer ºi a îngerilor lui, îngerii buni au rãmas slu-
jitori credincioºi ai lui Dumnezeu. Prin ei, Dumnezeu a venit în ajutorul
oamenilor în diferite împrejurãri ºi ªi-a vestit voia Sa în lume. De aceea
cuvîntul înger înseamnã vestitor. Între mulþimile de îngeri buni, la loc
de frunte se aflã Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil.
Îngerii rãi sau diavolii luptã de atunci neîncetat împotriva lui Dum-
nezeu ºi a creaþiei Lui, adicã împotriva omului ºi a lumii întregi. Prin
viclenie, ei îndeamnã pe oameni sã nu asculte de poruncile lui Dumnezeu
ºi sã facã fapte rele. Ei nu doresc mîntuirea, ci pieirea oamenilor ºi se
luptã ca sã-i înºele ºi sã-i ducã împreunã cu ei în iadul cel întunecat.
Pentru a-i feri pe oameni de ispitele diavolilor, adicã de gînduri ºi de
fapte rele, Dumnezeu a dãruit fiecãruia, la botez, un înger pãzitor. El
este mereu alãturi de om în timpul zilei ºi îi vegheazã somnul în timpul
nopþii. Îi pãzeºte de rele ºi îl îndeamnã sã facã numai fapte bune.
146
Creºtinul adevãrat se roagã îngerului pãzitor, îi cere ajutorul ºi-i ur-
meazã sfaturile.
Împreunã cu îngerii, creºtinii cîntã în bisericã ºi-L laudã pe Dumnezeu,
zicînd: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, milueºte-
ne pe noi!”.
Biserica Ortodoxã sãrbãtoreºte pe Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil,
împreunã cu toate cetele îngereºti, în fiecare an la 8 noiembrie / 21 noiembrie.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Pe cine a fãcut Dumnezeu mai întîi?
2. Cine sînt îngerii ºi cum au fost ei la început?
3. Cum au apãrut îngerii rãi sau diavolii?
4. Ce fac îngerii buni ºi cum slujesc ei pe Dumnezeu?
5. Ce fac îngerii rãi?
6. Cum se roagã creºtinul îngerului pãzitor?
7. Cînd cinstesc creºtinii ortodocºi pe Sfinþii Arhangheli Mihail ºi
Gavriil ºi toate cetele îngereºti?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
Acela care trãieºte cu Hristos nu poate fi biruit de diavoli.
Cine luptã împotriva diavolului acela este în pace cu Dumnezeu.
Lecturã
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte,
miluieºte-ne pe noi!
Sfîntul Ioan Gurã de Aur a fost izgonit din Constantinopol dupã ce a
mustrat fãrãdelegile împãrãtesei Eudoxia, soþia împãratului Arcadiei. A
sfîrºit drumul sãu pãmîntesc la Comane, unde ºi-a dat sufletul în mîinile
lui Dumnezeu în anul 407.
Dupã un an de la moartea Sfîntului Ioan, ucenicul sãu Sfîntul Proclu
a fost ales patriarh al Constantinopolului. Proclu se ostenea mult ºi pãºtea
bine turma lui Hristos. El a fost cel care l-a sfãtuit pe împãratul Teodosie,
fiul lui Arcadie ºi al Eudoxiei, ca sã aducã moaºtele Sfîntului Ioan Gurã
de Aur din Comane la Constantinopol.
În vremea patriarhiei Sfîntului Proclu s-a fãcut cutremur mare de
pãmînt timp de ºase luni, tot se dãrîmau ziduri mari de piatrã ale cetãþii,
biserici ºi palate. De asemenea, multe sate ºi cetãþi mici le-a înghiþit
pãmîntul. Alte insule s-au scufundat cu totul în mare. Multe izvoare ºi
147
rîuri s-au uscat, iar în alte locuri, care înainte erau uscate, au izvorît
apele. Acel cutremur înfricoºãtor era pretutindeni, dar mai vîrtos împre-
jurul Constantinopolului. În Constantinopol, dupã cãderea mai multor
ziduri, care erau cele mai frumoase ºi mai tari, împãratul Teodosie împre-
unã cu sora sa Pulheria, cu Prea Sfinþitul Patriarh Proclu ºi cu tot poporul
au ieºit din cetate ºi umblau pe cîmpii, fãcînd rugãciuni cu lacrimi cãtre
Dumnezeu ca sã fie milostiv poporului Sãu.
Atunci s-a fãcut o minune mare.
A fost rãpit din mijlocul poporului un copil mic, care a fost ridicat în
înãlþime ºi toþi priveau, pînã cînd nu a mai fost cu putinþã sã-l mai vadã
înãlþîndu-se. Apoi copilul s-a coborît dupã un ceas pe aceeaºi cale. Co-
pilul a mãrturisit înaintea împãratului, a patriarhului ºi a tot poporul cã a
auzit îngerii în cer cîntînd astfel: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fãrã de moarte, miluieºte-ne pe noi!
Dupã aceea a început tot poporul a cînta aceastã cîntare întreit sfîntã ºi a
încetat cutremurul. Iar copilul acela îndatã ºi-a dat sufletul în mîinile lui
Dumnezeu ºi l-au îngropat cu cinste în biserica Sfintei Irina. Din acea vreme
s-a început a se cînta în toatã lumea creºtinã aceastã cîntare întreit sfîntã.
Sfîntul Proclu, ºezînd pe scaunul patriarhiei 20 de ani ºi 5 luni, cu
pace s-a dus cãtre Domnul în anul 446, iar prãznuirea sa se sãvîrºeºte în
fiecare an în ziua a 20-a a lunii noiembrie.
De învãþat: Imnul liturgic: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fãrã de moarte, milueºte-ne pe noi!”
Tema 2. Mîndria – mama tuturor relelor
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.1. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
Am vãzut cã primul pãcat prin care a luat naºtere rãul a fost mîndria.
Dupã cum norii ascund soarele de privirile noastre, în acelaºi chip
lumina ºi cãldura lui Dumnezeu sînt ascunse de cãtre mîndrie. Cel mîndru
la inimã este urît de Dumnezeu. Biblia ne spune cã Dumnezeu le stã
împotrivã celor mîndri.
Mîndria este un lucru dezgustãtor. Aceastã patimã îºi are rãdãcinile în
adîncurile inimii omului cãzut. Un om mîndru nu-L poate vedea pe Dum-
nezeu. Un om mîndru se considerã pe sine centrul universului. Mîndria este
148
dezgustãtoare la adulþi, dar la fel de neplãcutã este ºi în cazul celor mai
tineri. Cît de mult îngusteazã ea orizontul minþii ºi cît de mult desfigureazã
ea inima, care este creatã pentru smerenie, rãbdare ºi dragoste!
ªtiþi cum putem vedea dacã o persoanã este cuprinsã de boala mîn-
driei?! Mîndria este totdeauna însoþitã de neascultare, încãpãþînare,
cîrtire, împlinirea poftelor proprii, lipsa dorinþei de a-ºi cere iertare de
la cel pe care l-a necãjit, aroganþã, semeþie, înclinaþie cãtre ceartã sau
o pãrere exageratã despre propriile calitãþi, lãudãroºenie, slavã deºartã,
ipocrizie, dispreþ faþã de alþii, ironie ºi sarcasm, precum ºi o înclinaþie
de a observa numai lipsurile altora, exagerîndu-le în raport cu realitatea.
Aþi simþit vreodatã, tineri cititori, cum ºarpele mîndriei vã tulburã suf-
letul? Atunci cînd sînteþi capricioºi, îndãrãtnici ºi nesupuºi faþã de pãrinþii
voºtri înseamnã cã i-aþi îngãduit acestui ºarpe otrãvitor sã vã muºte inima.
N-ai ascultat nici prima, nici a doua oarã ºi nici a treia oarã cînd þi s-
a spus sã faci ceva?
Ai cãzut într-o stare de ridicolã isterie, agitîndu-þi braþele ºi bãtînd
din picioare, alergînd prin camerã ºi scoþînd þipete ascuþite, azvîrlind pe
jos tot ce þi-a cãzut în mînã ºi, ieºind val-vîrtej pe uºã, ai trîntit-o cu
putere în urma ta? N-ai vrut sã mãnînci ce þi s-a pus dinainte, ci ai fãcut
mofturi, ai dat farfuria deoparte ºi ai plecat de la masã, cu obrãznicie ºi
necuviinþã, supãrînd pe toatã lumea?
Iartã-ne, mult milostive Doamne!
Pînã de curînd, ai suferit de un nesfîrºit egoism, spunînd tot timpul
eu, ºi numai eu: eu vreau asta..., eu nu vreau asta, am sã fac asta..., n-am
sã fac asta, ºi altele asemenea?
N-ai stîrnit mînia lui Dumnezeu batjocorind ºi ridiculizînd pe cei
care sînt diferiþi faþã de noi - oamenii din altã þarã, de o altã rasã, pe cei
cu handicap, pe cei mai slabi ºi mai mici decît noi, pe cei bolnavi mintal,
pe cei care sînt pur ºi simplu diferiþi de noi? Sã ºtiþi, dragii mei, cã
acesta este un mare pãcat!
Copiii mîndri devin pe de-a dreptul supãrãtori cînd se aflã în preajma
adulþilor. Vorbesc tare în prezenþa acestora, le întrerup discuþiile cu obrãz-
nicie, fac tot felul de ºtrengãrii, aleargã ºi sar prin camerã, încercînd sã
atragã atenþia asupra lor. Un pãcat larg rãspîndit ºi o boalã foarte conta-
gioasã, feriþi-vã de ºarpele mîndriei.
Cuprinºi de boala mîndriei ºi a egoismului, copiii ignorã adesea sfa-
turile înþelepte ale pãrinþilor. În schimb, se încred în propria lor minte,
lipsitã de experienþã, ºi îºi necãjesc mamele prin grosolãnia, obrãznicia
ºi lipsa lor de respect. Adesea, chiar se ceartã cu propriii lor pãrinþi.
149
Mînaþi de diavol, aruncã cuvinte jignitoare ºi îndrãznesc chiar sã ridice Cugetãri smerite
mîna împotriva celor ce le-au dat naºtere.
Iartã-ne, mult milostive Doamne! Sfîntul Ioan Hozevitul
Dragii mei, se cuvine sã ne întristãm pentru aceºti nefericiþi tineri Suflete al meu smerite, Iar nevrednicia noastrã
care n-au nimic sfînt. Despre unii ca aceºtia se vorbeºte cu multã asprime Adã mai întîi de toate Sã o punem mai prejos
în Biblie: „Blestemat este cel ce stîrneºte mînia mamei sale ºi care-ºi Preamãrire Celui Veºnic, Decît vinovãþia
lasã tatãl fãrã ajutor; asemãna-se-va unul ca acesta huliþilor”. Pentru orice bunãtate. Celui mai mare pãcãtos.
De lucrezi ceva spre bine Nãdejdea sã ne fie
O, mult milostive Doamne, lumineazã-i pe toþi copiii lipsiþi de respect ºi
Nu te înãlþa în gînd, La „Cel fãrã de ani”,
ajutã-i sã se cãiascã de aceste pãcate grele!
Cãci nu este bunãtate, Iar nu la mintea noastrã,
Precizare: Sfinþii pãrinþi spun cã este mai plãcut lui Dumnezeu un Fãrã harul Lui Cel Sfînt. La slavã sau la bani.
om pãcãtos, dar smerit, decît unul drept ºi mîndru.
Smerenia e calea cea mai scurtã cãtre cer; mîndria te aruncã în adîncul
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
iadului! Iubeºte smerenia, pe care o iubeºte Dumnezeu.
Mîntuitorul însuºi ne spune: „Învãþaþi de la mine cã sînt blînd ºi La oameni e cinstitã bogãþia, iar la Dumnezeu vrednic de cinste este
smerit cu inima!”. Dumnezeu celor mîndri le stã împotrivã, iar celor un suflet smerit. (Sfîntul Isaac Sirul)
smeriþi le dã har! Dacã ai ceva bun acest bine nu este al tãu, ci este al lui Dumnezeu, tu
Omul cînd se judecã pe sine se poate judeca în mod real sau fals. Ju- nu ai nimic care sã fie al tãu, afarã de pãcate. Sluga care începe sã se
decîndu-se în mod real, se aflã un om pãcãtos; judecîndu-se în mod fals, se laude cu bogãþiile stãpînului este necredincioasã.
aflã un om drept. Aflîndu-se drept, e mîndru. Aflîndu-se pãcãtos - e smerit. Împlinind fapta bunã adu-þi aminte de Hristos care a spus: „Fãrã Mine
Mîndria poate fi trupeascã ºi sufleteascã. Cînd omul se crede mai bun nu puteþi face nimic”. (Ioan 15:5)
decît ceilalþi, e mîndrie sufleteascã. Cînd se crede mai frumos, mai bogat, Cel smerit nu-ºi aduce aminte de rãul pricinuit de alþii ºi nu-l judecã
mai înþelept - e mîndrie trupeascã. Sã fim cu luare aminte, sã nu cãdem în pe omul care pãcãtuieºte.
aceste mari pãcate, în stare sã ne zãdãrniceascã toate faptele noastre bune. Iubeºte smerenia ºi ea îþi va acoperi toate pãcatele tale. (Sfîntul
Antonie cel Mare)
Concluzie:
Mîndria poate fi biruitã prin smerenie. Lecturã
Dar acum, dragi prieteni, haideþi sã privim la sfîntul nostru înger pãzitor,
Mîndria pedepsitã
pe care ni l-a dat Dumnezeu la Botez. El e bogat în virtutea smereniei,
ascultãrii ºi umilinþei! Vedeþi cît de frumos îi este chipul ºi cît de luminoasã Proorocul Daniel ne descrie în cartea sa o întîmplare zguduitoare.
este înfãþiºarea acestei cereºti fãpturi! Adevãrata smerenie ºi ascultarea Nabucodonosor, împãratul Babilonului, se plimba într-o zi pe terasa
deplinã nu înseamnã deloc a fi slab, lipsit de demnitate. Supunerea faþã de palatului sãu. De acolo i se desfãºurã înaintea ochilor priveliºtea întregii
legea lui Dumnezeu nu numai cã nu a micºorat cu nimic aceastã sale capitale: clãdiri mari ºi puternice, temple strãlucitoare, splendide grã-
binecuvîntatã creaturã, ci chiar i-a întãrit voinþa spre lucrarea binelui, dini ºi parcuri, toate construite la porunca sa, pentru slava numelui sãu.
strãlucind cu lumina minþii ºi curãþia inimii. Priviþi cu atenþie! Din el radiazã La acea priveliºte împãratul se umplu de trufie ºi plin de satisfacþie stri-
sfînta ºi nestinsa putere a bucuriei celei nepãmînteºti, a pãcii ºi a iubirii. gã în auzul tuturor: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am
clãdit cu tãria puterii mele ºi spre cinstea strãlucirii mele, ca reºedinþã regalã?”.
Sfinte îngere al lui Dumnezeu, pãzitorul nostru, învaþã-ne cum sã Atunci mînia lui Dumnezeu s-a revãrsat asupra acelui monarh îngîmfat
biruim mîndria cea urîtã din sufletele noastre! ºi a lovit fãrã cruþare.
150 151
 Nabucodonosor a fost alungat de la cîrma þãrii ºi ºi-a pierdut nu doar
tronul ci ºi mintea: mînca iarbã ca animalele, pãrul capului arãta ca la
unul sãlbatic ºi unghiile ca ghiarele pãsãrilor. (Daniel 4)
O pedeapsã asemãnãtoare a venit asupra regelui Irod Agripa, care a
trãit în vremea sfinþilor Apostoli ºi a domnit în Iudeea. ªi aceluia îi
plãceau laudele oamenilor ºi linguºirile lor. ªi el se trufea cu podoabele
de metale scumpe ºi cu îmbrãcãminte regeascã. Astfel într-o zi, îmbrã-
cîndu-se în veºminte se urcã într-o tribunã ºi vorbea mulþimii. Iar lingu-
ºitorii îl proslãveau zicînd cã are glas dumnezeiesc, nu de om.
ªtiþi ce sfîrºit a avut? Sfîrºitul tiranului a fost cumplit: a murit în
chinuri mari, mîncat de viermi.
„Îndatã îngerul Domnului l-a lovit, pentru cã nu a dat slavã lui Dum-
nezeu. ªi mîncîndu-l viermii a murit.” (Fapte Ap. 12:23)
Tema 3. Facerea lumii vãzute
Obiective de referinþã:
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cît s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepcuine le-
ai fãcut! Umplutu-sa pãmîntul de zidirea Ta” (Ps. 103:25).
Cuvinte noi:
Nemãrginit – care nu are margini; necuprins, nelimitat, infinit.
Materie – substanþã din care sînt fãcute lucrurile.
Vãzduh – aerul care înconjoarã pãmîntul.
Lumea vegetal㠖 totalitatea plantelor.
A miºuna – a se miºca, în numãr mare, în toate direcþiile.
Lumea vãzutã cuprinde tot ceea ce existã ºi se vede în cer ºi pe pãmînt.
Foarte de demult, lumea ºi toate cele ce sînt în ea n-au existat. Un mare
pustiu ºi gol se întindea atunci pretutindeni.
Din dragoste nemãrginitã, Dumnezeu hotãrãºte sã facã întreaga lume
vãzutã ºi pe om, pentru ca acesta sã se bucure de toate frumuseþile creaþiei
ºi de darurile Sale.
Mai întîi, Dumnezeu creeazã din nimic, materia, din care va face
apoi întreg universul, în rãstimp de ºase zile. Pãmîntul era la început
acoperit de ape, iar Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra lor. Întu-
neric era peste tot.
152
În ziua întîi a zis Dumnezeu: „Sã fie luminã!” ºi sa fãcut luminã.
În ziua a doua Dumnezeu face tãria sau vãzduhul care desparte apele
de pe pãmînt de cele de deasupra, din nori.
În ziua a treia porunceºte apelor de pe pãmînt sã se adune la un loc ºi
sã se arate uscatul sau pãmîntul. Iar dupã aceea face pomii ºi plantele
sau lumea vegetalã.
În ziua a patra Dumnezeu a fãcut soarele, luna ºi stelele cerului, ca sã
lumineze pãmîntul, sã despartã ziua de noapte ºi sã deosebeascã anotim-
purile, zilele ºi anii.
În ziua a cincea a zis Dumnezeu: „Sã miºune apele de vietãþi, fiinþe
cu viaþã în ele ºi pãsãri sã zboare pe pãmînt ºi pe întinsul tãriei cerului!”.
ªi a fãcut Dumnezeu animalele din ape ºi pãsãrile zburãtoare.
În ziua a ºasea a fãcut animalele pãmîntului.
Dumnezeu a fãcut tot ceea ce existã în cer ºi pe pãmînt din nimic.
Prin puterea Cuvîntului ºi a voinþei Sale El a zis: „Sã fie!” ºi toate s-au
fãcut, pe rînd, în cele ºase zile.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este lumea vãzutã?
2. De ce a fãcut Dumnezeu lumea vãzutã ºi pe om?
3. Din ce a fãcut Dumnezeu lumea vãzutã?
4. Descrieþi ce a fãcut Dumnezeu în fiecare din cele ºase zile?
De învãþat: Cîntarea liturgicã: „Binecuvinteazã, suflete al meu, pe
Domnul ºi toate cele dinãuntrul meu, numele cel Sfînt al Lui. Binecuvîntat
eºti, Doamne!„
Lecturã
Adevãratele minuni
Un tînãr fãrã credinþã spunea mereu cã el nu crede în minuni. Dar
într-o zi, mergînd pe stradã, a întîlnit un om, care, plimbîndu-se încet, se
oprea la tot pasul ºi, privind în dreapta ºi în stînga, exclama întruna:
– Doamne, ce minune! Ce minunãþii mi-a fost dat sã vãd!
– Nu te supãra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiþi ºi te minunezi
aºa de tare?
– Cum la ce? La floarea aceasta minunatã! ªi la copacul de acolo ºi,
uite, priveºte norii, cît sunt de frumoºi!
– Ce þi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vãzut flori sau
copaci pînã acum? Ce, pînã acum nu te-ai mai uitat niciodatã la cer sã
vezi norii ºi pãsãrile zburînd.
153
 – Nu! – a rãspuns omul. – Vezi dumneata, pînã astãzi am fost orb din
naºtere. Insã, cu o sãptãmînã în urmã, familia m-a adus în acest oraº la
un medic celebru care m-a operat si m-a îngrijit cu multã dragoste. Chiar
azi dimineaþã mi-a scos bandajele de la ochi ºi, dupã ce a vãzut cã nu
mai am nimic ºi m-am vindecat complet, m-a lãsat sã plec. De cînd am
ieºit din spital, mã plimb însã pe strãzi ºi nu mã mai satur sã privesc
atîtea lucruri frumoase, atîtea minuni. Dumneata poate cã, vãzînd în fie-
care zi florile, copacii, oamenii din jurul tãu, nici nu mai realizezi cît
este de minunatã aceastã lume, cît este de uimitoare. Dar eu, eu o vãd
pentru prima oarã ºi, crede-mã, niciodatã nu mi-am imaginat ceva atît de
frumos. Mulþumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase
pe care le-a creat ºi pentru faptul cã mi-a ajutat sã pot, în sfîrºit, sã le vãd
ºi eu ºi sã mã bucur de ele.
Dar, dacã tot ne-am întîlnit, spune-mi încotro gãsesc o bisericã, fiindcã
vreau sã aprind o lumînare ºi sã mulþumesc Domnului pentru minunea
care a fãcut-o astãzi cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul 1-a însoþit pe acesta
pînã la o bisericuþã apropiatã. Au intrat împreunã, au aprins cîte o lumî-
nare ºi au început sã se roage încet, în faþa unei icoane. In sufletul sãu,
omul necredincios pînã atunci, a înþeles cã nu lumea era de vinã, ci el.
Toate erau pline de frumuseþe, toate erau minuni, dar el nu ºtia sã le
vadã. Trecea pe lîngã ele, fãrã sã le observe.
Ce minune este mai frumoasã decît o floare ce se deschide, oferindu-
ºi parfumul? Poate cineva sã-mi arate o minune mai mare decît dragostea
ºi devotamentul unei mame pentru copilul ei? Este cineva atît de crud,
încît sã nu simtã dragostea – minunea minunilor?
Adevãratele miracole nu trebuie sã le vezi, ci sã le simþi. ªi în orice
creºtin se întîmplã un miracol atunci cînd, apropiindu-se de ceilalþi prin
dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.
154
Tema 4. Facerea omului. Relaþiile lui cu
animalele ºi cu natura înconjurãtoare
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
3.2. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Ce este omul cã-þi aminteºti de el? Micºoratu-l-ai pe dînsul cu
puþin faþã de îngeri, cu mãrire ºi cu cinste l-ai încununat pe el.
Pusu-l-ai pe dînsul peste lucrul mîinilor tale, toate le-ai supus sub
picioarele lui”.
Cuvinte noi:
Adam – nume propriu care în limba ebraicã înseamnã pãmînt.
Hien㠖 animal sãlbatic, asemãnãtor cu cîinele.
Cãtre sfîrþitul zilei a ºasea a zis Dumnezeu: „Sã facem om dupã chipul
ºi dupã asemãnarea Noastrã, ca sã stãpîneascã peºtii mãrii, pãsãrile
cerului, animalele domestice, toate vietãþile ce se tîrãsc pe pãmînt ºi tot
pãmîntul!”.
Atunci a luat Dumnezeu þãrînã din pãmînt ºi l-a fãcut pe om. Aceasta
înseamnã cã omul poartã în el materia din care a fost fãcutã lumea întreagã
ºi se înrudeºte prin trup cu întreaga naturã înconjurãtoare ºi cu animalele.
Dar imediat dupã aceea, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu suflet. A
suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie. Prin suflet,
omul se înrudeºte cu Dumnezeu.
Spre deosebire de animale ºi de toate celelalte creaturi, omul a fost
fãcut dupã chipul lui Dumnezeu, adicã a fost înzestrat cu suflet, gîndi-
re,simþire ºi voinþã proprie.
Dumnezeu l-a pus stãpîn peste întreaga creaþie. L-a chemat la o viaþã
de sfinþenie ºi i-a dat posibilitatea ca prin rugãciune, credinþã ºi fapte
bune sã sporeascã neîncetat în asemãnarea cu El. ªi i-a pus Dumnezeu
numele Adam, care înseamnã pãmînt, cãci din pãmînt a fost fãcut.
Apoi Dumnezeu a sãdit grãdina Raiului în Eden, cu tot felul de pomi
plãcuþi la vedere ºi cu roade bune de mîncat ºi a pus acolo pe om ca s-o
lucreze ºi sã o pãzeascã. Aceastã grãdinã era raiul pãmîntesc, fãcut dupã
chipul raiului ceresc.
Iar în mijlocul raiului a sãdit pomul vieþii ºi pomul cunoºtinþei binelui
ºi rãului. ªi a zis Dumnezeu cãtre Adam: ,,Din toþi pomii din rai poþi sã
155
mãnînci, iar din pomul cunostinþei binelui ºi rãului sã nu mãnînci, cãci,
în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreºit!”
Apoi a adus Dumnezeu toate vieþuitoarele cîmpului ºi pãsãrile cerului
la Adam ca sã le dea nume. Iar Adam le-a numit pe fiecare dupã felul
lor. ªi animalele îi erau supuse ºi trãiau în pace cu omul pe care Dumnezeu
îl pusese stãpîn peste întreaga lume vãzutã.
Dar Adam se simþea singur ºi nu-ºi gãsea ajutor pe potriva lui. Atunci
Dumnezeu a adus somn greu asupra lui Adam ºi luînd una din coastele
lui, a fãcut din ea pe femeie. Iar Adam vãzînd-o a zis: ,,Iatã, aceasta-i os
din oasele mele ºi carne din carnea mea”.
ªi trãiau amîndoi fericiþi în grãdina raiului în prezenþa lui Dumnezeu.
Munceau cu bucurie, pentru cã la început munca nu era o povarã, iar
pãmîntul îi rãsplãtea cu frumuseþile ºi roadele sale bogate. Amîndoi erau
goi ºi nu se ruºinau.
În ziua a ºaptea, Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile Sale. ªi a
binecuvîntat Dumnezeu ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o.
Cine este Dumnezeu pentru noi?
Însuºi Iisus Hristos ne dã puterea ºi posibilitatea de a-L numi pe Dum-
nezeu Tatã, atunci cînd ne-a spus: „Deci voi aºa sã vã rugaþi: Tatãl
nostru, Care eºti în ceruri…”, acesta este începutul rugãciunii ºi apoi
urmeazã celelalte cereri. Tocmai pentru cã ne este Tatã, putem cere de la
El, ca fii, tot ceea de ce avem nevoie.
Dumnezeu ne este nouã Tatã, cãci suntem împreunã cu Iisus Hristos
moºtenitori ai bunãtãþilor viitoare. Iisus este Fiul lui Dumnezeu din fire,
iar noi sîntem fii din har. Chemîndu-ne la Sine, ne spune cã a fiilor este
împãrãþia cerurilor ºi numai acestora li s-au pregãtit bunãtãþile cele veº-
nice. ªi Apostolul Pavel zice: „Fiþi dar urmãtori ai lui Dumnezeu, ca
niºte fii iubiþi” (Efeseni 5–1) ºi iar: „Cãci voi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai
zilei; nu sunteþi ai nopþii nici ai întunericului” (Tesaloniceni 5–5), iar în
altã parte, Sfîntul Apostol Petru spune, „Sã fiþi ascultãtori, nu vã potriviþi
poftelor de mai înainte, din vremea neºtiinþei voastre.” (I. Petru 1–14)
Duminica este ziua Domnului, adicã ziua de odihnã a tuturor creºti-
nilor. Plugul þãranului în aceastã zi se odihneºte, în ateliere e liniºte,
ºcolile sînt închise. Oamenii îºi scot hainele de lucru ºi se îmbracã în
haine de sãrbãtoare. ªi doar uºile biseicilor în aceastã zi sînt larg deschise,
aºteptînd pe creºtini sã vinã la rugãciune.
Precizare: Duminica trebuie petrecutã în rugãciune. Sã citim Sfînta
Scripturã ºi vieþile sfinþilor. Sã facem milostenie.
156
Trebuie sã ne strãduim sã facem mai puþine pãcate, sã nu vorbim
cuvinte urîte, sã nu ne ducem în aceastã zi la distracþii, dansuri, cinema,
ci sã o închinãm în întregime lui Dumnezeu.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cînd ºi cum l-a fãcut Dumnezeu pe om?
2. Prin ce se înrudeºte omul cu animalele ºi cu întreaga naturã
înconjurãtoare?
3. Prin ce se deosebeºte omul de animale ºi de celelalte creaturi?
4. Ce este chipul lui Dumnezeu în om?
5. Ce trebuie sã facã omul ca sã poatã ajunge la asemãnarea cu Dumnezeu?
6. Unde l-a aºezat Dumnezeu pe om ºi ce i-a poruncit?
7. De ce ºi cum i-a fãcut Dumnezeu femeie lui Adam?
8. Ce îndatoriri are omul faþã de animale ºi natura înconjurãtoare?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
„O, Doamne, fã sã sporeascã în noi simþãmîntul prieteniei faþã de
toate vieþuitoarele, fraþii noºtri mai mici, cãrora Tu le-ai dãruit acest
pãmînt pentru a le sluji drept cãmin în care sã trãiascã alãturi de noi. Fie
ca noi sã înþelegem cã acestea nu trãiesc numai pentru noi, ci ºi pentru
ele ºi pentru Tine, ºi cã se bucurã de minunea vieþii la fel ca ºi noi ºi Îþi
slujesc dupã puterea lor.” (Sfîntul Vasile cel Mare).
Lecturã
Sfîntul Macarie ºi hiena
Sfîntul Macarie Alexandrinul s-a nãscut în anul 296 în Alexandria.
Este unul dintre sfinþii pãrinþi care a locuit în pustie.
Într-o zi, s-a întîmplat sã vinã la dînsul o hienã care îºi þinea puiul în
gurã. S-a aºezat lîngã uºã ºi a început sã batã în ea cu capul. Cuviosul a
auzit bãtãile ºi a deschis. Cînd a vãzut hiena, mult s-a mirat ºi se gîndea:
„Ce cautã aceastã hienã aici?”. Animalul a apucat puiul cu gura ºi l-a
aruncat înaintea bãtrînului, iar din ochi îi picurau lacrimi. Cînd Sfîntul
s-a uitat mai bine, a vãzut cã puiul era orb. Sfîntul Macarie l-a luat în
braþe, i-a fãcut semnul Sfintei Cruci în dreptul ochiului bolnav ºi puiul
îndatã a început sã vadã, ducîndu-se la mama sa. A doua zi hiena a venit
din nou la bãtrîn þinînd în gurã o piele de berbec pe care îl ucise în acea
zi. A lovit uºa cu capul. Cînd Sfîntul a deschis, a vãzut hiena avînd în
gurã blana de berbec.
– Unde ai fost? – a întrebat bãtrînul. – De unde ai aceastã piele? Nu
cumva ai mîncat o oaie a cuiva? Eu nu primesc ceea ce este furat.
157
 Fiara, plecîndu-ºi capul, i s-a închinat pînã la pãmînt, parcã rugîndu-l
sã primeascã pielea aceea în dar. Atunci, Sfîntul i-a zis: „De azi înainte
sã nu mai ucizi fãpturã vie, ci sã te hrãneºti numai cu animale deja ucise,
iar atunci cînd nu vei gãsi de mîncare sã vii la mine ºi îþi voi da pîine. Sã
nu mai faci rãu nici unei fãpturi”.
Hiena ºi-a plecat capul în jos, s-a închinat cu genunchii la pãmînt ºi
privind la cuvios ca ºi cum i-ar fi fãgãduit. Apoi cuviosul a luat pielea,
iar hiena a plecat. Cînd nu gãsea hranã, hiena venea la Cuvios ºi acesta
îi dãdea o pîine. Sfîntul Macarie a dormit pe blana adusã de hienã pînã
la moartea sa.
De repetat: Cîntarea liturgicã: „Fie numele Domnului binecuvîntat,
de acum ºi pînã-n veac!”
Tema 5. Unde duce neascultarea. Pãcatul
strãmoºesc ºi izgonirea din Rai
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
Fericirea primilor oameni în grãdina raiului n-a durat multã vreme.
În Biblie se spune cã în mijlocul raiului se aflau doi pomi: Pomul Vieþii
ºi Pomul Cunoaºterii Binelui ºi Rãului. Din Pomul Vieþii Dumnezeu le-
a dat voie sã mãnînce, pentru ca ei sã trãiascã veºnic. Dar din Pomul
Cunoaºterii Binelui ºi Rãului, Dumnezeu le-a interzis sã mãnînce, spu-
nîndu-le cã în ziua în care vor mînca vor muri negreºit. Deci Adam ºi
Eva se aflau în mijlocul a doi pomi: fructele primului pom le dãdea viaþã
veºnicã, iar fructele din al doilea pom le aducea moarte. Primii oameni
trebuiau sã aleagã: viaþa sau moartea. Vedem cã Dumnezeu i-a lãsat
liberi pe oameni. Domnul vrea ca oamenii din libertate sã asculte de El.
Într-o zi, diavolul, duºmanul lui Dumnezeu ºi al lumii întregi, dorind
sã-i scoatã pe Adam ºi pe Eva din rai ºi sã-i îndepãrteze de Dumnezeu, a
luat chip de ºarpe ºi a venit ca sã-i ispiteascã. Cu viclenie, el sa apropiat
de femeie ºi a îndemnat-o sã mãnînce din roadele pomului din mijlocul
raiului. Dar femeia i-a rãspuns cã Dumnezeu i-a oprit sã mãnînce din
pomul acela, ca sã nu moarã.
Atunci, vicleanul diavol a zis cãtre femeie: ,,Nu, nu veþi muri! Dar
Dumnezeu ºtie cã în ziua în care veþi mînca din el vi se vor deschide
ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele ºi rãul!”.
158
Prin minciunã ºi amãgire, diavolul i-a sãdit femeii în suflet dorinþa
de a fi întocmai cu Dumnezeu. Lucifer singur a dorit sã fie ca Dumnezeu
ºi prin aceasta a pierdut fericirea, devenind întunecat ºi rãu, de acea ºi
pe oameni i-a amãgit tot prin acest pãcat. Iar femeia, crezînd în vorbele
ºarpelui, a luat din rodul pomului oprit, a mîncat ºi a dat ºi bãrbatului
sãu ºi a mîncat ºi el.
Dupã ce au cãlcat porunca, pãcatul a intrat în ei ºi ºi-au dat seama cã
erau goi. ªi-au fãcut acopereminte din frunze de smochin ºi s-au ascuns
de la faþa lui Dumnezeu.
Precizare: Fiind înºelaþi de diavol, oamenii s-au îndepãrtat de Dum-
nezeu. Pãcatul le-a întunecat mintea, ei au uitat cã Dumnezeu este pretu-
tindeni ºi au încercat sã se ascundã.
La fel se întîmplã ºi cu acei copii care atunci cînd fac vreo poznã: fie
cã au spart gemul, sau vesela º.a de fricã vor sã se ascundã ca pãrinþii sã
nu-i vadã ºi sã nu-i pedepseascã. Tot aºa au procedat Adam ºi Eva.
Dumnezeu, care pe toate le vede, ºtia de fapta sãvîrºitã de Adam ºi
femeia lui, dar voia sã le mai dea o posibilitate de a se cãi de greºeala
fãcutã prin cãlcarea poruncii. Adam însã, în loc sã-ºi recunoascã fapta ºi
sã-ºi cearã iertare, aruncã vina pe femeie ºi pe Dumnezeu ºi zise: ,,Femeia
pe care mi-ai dat-o sã fie cu mine, aceea mi-a dat ºi am mîncat din pom”.
Femeia, de asemenea, a dat vina pe ºarpe, zicînd: ,,ªarpele m-a amã-
git ºi eu am mîncat”.
Atunci a zis Dumnezeu cãtre Adam: ,,Pentru cã ai ascultat vorba
femeii tale ºi ai mîncat din pomul din care þi-am poruncit sã nu mãnînci,
blestemat va fi pãmîntul pentru tine! Cu ostenealã sã te hrãneºti din el în
toate zilele vieþii tale! În sudoarea feþii tale îþi vei mînca pîinea ta, pînã
te vei întoarce în pãmîntul din care eºti luat; cãci pãmînt eºti ºi în pãmînt
te vei întoarce”.
Iar femeii i-a zis: „Voi înmulþi mereu necazurile tale, mai ales în
vremea sarcinii tale; în dureri vei naºte copii”. ªi Adam i-a pus atunci
femeii sale numele de Eva, care înseamnã viaþã, pentru cã ea era sã fie
mama tuturor oamenilor.
Apoi a zis Domnul Dumnezeu cãtre ºarpe: „Duºmãnie voi pune între
tine ºi femeie, între sãmînþa ta ºi sãmînþa ei. Acela îþi va zdrobi capul,
iar tu îi vei înþepa cãlcîiul”.
Acest cuvînt al lui Dumnezeu, rostit cãtre ºarpele cel vechi sau dia-
volul, este întîia veste bunã datã primilor oameni, pentu cã le promite,
încã de atunci, venirea unui Mîntuitor, Care îi va izbãvi de pãcatul neas-
cultãrii lor ºi de urmãrile acestuia. Apoi i-a izgonit din rai ºi a pus înger
159
ºi sabie de foc, sã pãzeascã drumul cãtre pomul vieþii. Timp de 5733 de
ani nici un om n-a mai gustat din Pomul Vieþii. Dupã ce Iisus Hristos S-
a jertfit pe Cruce, El ne-a dat din nou posibilitatea de a mînca din Pomul
Vieþii. Fructul acestui pom este Sfînta Împãrtãºanie. Cine se împãrtãºeºte
cu Trupul ºi Sîngele Lui Hristos acela gustã din viaþa veºnicã.
Precizare: Pãcatul lui Adam ºi al Evei se numeºte pãcatul strãmoºesc.
De atunci, fiecare nou nãscut, din toate timpurile ºi locurile, se naºte ca
fiinþã pãcãtoasã ºi va muri, pentru cã Adam ºi Eva sînt strãmoºii întregului
neam omenesc.
La împlinirea vremii, Domnul nostru Iisus Hristos, Mîntuitorul cel
promis ºi aºteptat, S-a nãscut din sãmînþa Evei, care a fost Fecioara
Maria, ºi a zdrobit capul ºarpelui, care este diavolul cel viclean.
Prin Taina Sfîntului Botez, Iisus Hristos ne curãþeºte de pãcatul strãmo-
ºesc ºi de orice alte pãcate ºi ne dãruieºte viaþa veºnicã, pentru cã prin
Moartea Lui pe cruce ºi prin Înviere a biruit moartea pentru totdeauna.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine era ºarpele ºi ce a îndemnat-o el pe Eva?
2. Ce cuvinte i-a spus ºarpele Evei, atunci cînd a îndemnat-o sã încalce
porunca datã de Dumnezeu?
3. De ce s-au ascuns Adam ºi Eva de la faþa Domnului?
4. Cum s-au îndreptãþit Adam ºi Eva în faþa Domnului atunci cînd
Dumnezeu i-a întrebat dacã ei au încãlcat porunca?
5. Ce le-a zis apoi Dumnezeu lui Adam, Evei ºi ºarpelui?
6. Care este prima veste bunã pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor ºi
cînd s-a împlinit ea?
7. Ce este pãcatul strãmoºesc?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Aºa cum un cîine cînd vede toiagul, cu care a fost lovit odatã, fuge
repede ºi departe de el; tot astfel ºi diavolul,vãzînd Semnul Crucii lui
Hristos, care l-a biruit, se teme, se scuturã ºi fuge din faþa celor credincioºi
care îºi fac cruce. (Mitropolitul Petru Movilã)
Numele lui Iisus e mai puternic decît oþelul, mai tare decît granitul.
Nu existã o armã mai puternicã în rãzboiul cu demonii decît rugãciunea
lui Iisus. (Avva Iov)
160
Lecturã
„Of, Adame, de ce ai greºit?”
Într-un sat, departe, un þãran ºi femeia sa aveau grijã de mica lor
grãdinã. Omul se tot plîngea ºi zicea:
– Adame, de ce ai greºit, cã de nu ai fi greºit tu, n-ar mai fi trebuit ca
astãzi noi sã ne cîºtigãm pîinea în sudoarea frunþii.
Într-o zi, trecînd pe lîngã casa lui un boier, îi aude plînsul, vine cãtre
el ºi-i zice:
– De ce te plîngi, omule?
Iar omul nostru îi spune necazul sãu. Boierul, atunci, îi face omului
nostru o invitaþie la masa sa. Vine omul nostru împreunã cu soþia la
masa boierului – o masã deosebit de îmbelºugatã, cu tot felul de bunãtãþi.
Zice boierul:
– Din toate aceste bunãtãþi puteþi mînca, dar acest vas din mijlocul
mesei sã nu-1 deschideþi.
ªi boierul plecã. Plini de curiozitate, cei doi se gîndeau numai la
vasul cu pricina.
– Ce-o fi în vasul acesta? – zise femeia. – Hai sã vedem!
– Cum sã vedem, mãi femeie? Ai vãzut ce-a zis boierul, cã nu avem voie.
Nu trecu mult timp, cã iarãºi zise femeia:
– Hai, bãrbate, sã ne uitãm, dacã nu vrei înseamnã cã nu mã iubeºti.
– Bine, femeie, – zise omul.
Nu ridicã femeia bine capacul de la vasul de pe masã cã din el a ºi
ieºit un ºoricel. S-au speriat cei doi, cã vai ce-i vor spune boierului cînd
acesta se va întoarce.
Se întoarce boierul, vede vasul desfãcut ºi zice: „Tot felul de bunãtãþi v-
am pus înainte ºi o singurã poruncã v-am dat, dar n-aþi îndeplinit-o. Aºadar,
nu mai daþi vina pe Adam, pentru cã oricare dintre noi ar fi fãcut la fel.”
Diavolul este legat
Preotul unui sat merse într-o zi la un enoriaº pentru a-i sfinþi casa,
dar cînd sã intre în ogradã un dulãu mare, negru ºi fioros se repezi la el.
Stãpînul casei ieºi repede ºi zise:
– Nu vã temeþi, pãrinte, cã e legat, ºi numai cît îi dã voie lanþul ajunge!
Dupã terminarea slujbei de sfinþire preotul îi zise omului:
– Vezi, fiule, adeseori îmi spui cã diavolul te ispiteºte, dar sã ºtii cã
acesta este legat de puterea lui Dumnezeu, la fel cum e ºi cîinele tãu.
Diavolul are atîta libertate cît îi îngãduie lanþul lui Dumnezeu, cãci de-
161
ar fi dezlegat nu ar mai trãi nimeni pe pãmînt, de atîta rãu cît poate ºi cît
vrea sã ne facã. Deci de nu te duci tu spre el, ca sã te ajungã, nu poate sã te
vatãme. Pãzeºte-te, deci, de a merge în legãtoarea lui, în care se zbate ºi
urlã, ºi stai la cuvenita depãrtare, aºa cum ºi eu mã feresc de cîinele pe
care-l ai, ca sã nu mã sfîºie!
Tema 6. Avraam: model de credinþã
în Dumnezeu
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
3.1. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
Dupã o vreme, urmaºii lui Noe care s-au înmulþit ºi rãspîndit peste tot
pãmîntul, au uitat de Dumnezeu cel adevãrat ºi s-au abãtut de la legea ºi
poruncile Lui. Au început sã se închine la soare, la lunã ºi la stele ºi,
fãcîndu-ºi idoli din lemn ºi din piatrã, slujeau acelora ca unor dumnezei.
Atunci a privit Dumnezeu spre pãmînt ºi a gãsit pe Avram, un om
neprihãnit, drept ºi credincios, care trãia, cu familia sa, în cetatea Ur din
Caldeea.
Voind Dumnezeu sã-ºi facã un popor ales prin care sã vesteascã în
lume Legea ºi Adevãrul Sãu ºi sã pregãteascã pe oameni pentru primirea
Mîntuitorului pe care-L promisese în grãdina Raiului, i-a zis lui Avram:
„Ieºi din pãmîntul tãu, din neamul tãu ºi din casa tatãlui tãu ºi vino în
pãmîntul pe care þi-I voi arãta Eu. ªi eu voi ridica din tine un popor mare,
te voi binecuvînta, voi mãri numele tãu ºi vei fi izvor de binecuvîntare.”
Avram a ascultat de chemarea pe care i-o fãcuse Domnul ºi luînd pe
Sarai, soþia sa, ºi pe Lot, nepotul sãu, au venit ºi s-au aºezat în þara
Canaanului împreunã cu toate turmele, averile ºi slujitorii lor.
Lot ºi-a ales tot þinutul dinspre rãsãrit, de lîngã rîul Iordan ºi s-a
aºezat lîngã cetatea Sodoma. Iar Avram a rãmas în pãmîntul Canaan ºi s-
a stabilit la stejarul Mamvri.
Dupã o vreme, Dumnezeu se arãtã iarãºi lui Avram ºi încheind cu el un
legãmînt îi spuse: „Vei fi tatã a mulþime de popoare ºi nu te vei mai numi
Avram, ci Avraam va fi numele tãu. Pe Sarai femeia ta, sã nu o mai numeºti
Sarai, ci Sarra sã-i fie numele ºi o voi binecuvînta ºi-þi voi da din ea un fiu”.
Dar Avraam ºi Sarra erau triºti pentru cã nu aveau copii ºi erau înaintaþi
în vîrstã.
162
Atunci Domnul s-a aratat iarãºi lui Avraam la stejarul Mamvri într-o
zi pe la amiazã, cînd ºedea el în uºa cortului sãu. ªi ridicîndu-ºi ochii a
privit. ªi iatã trei Oameni stãteau înaintea lui, ºi cum i-a vãzut a alergat
din pragul cortului sãu în întîmpinarea lor ºi s-a închinat pînã la pãmînt.
I-a chemat apoi în casã, le-a adus apã ca sã se spele ºi gãtind mîncare i-
a invitat la masã. Iar pe cînd mîncau ei, Unul a zis cãtre Avraam: „Iatã, la
anul pe vremea asta am sã vin iar pe la tine ºi Sarra, femeia ta, va avea
un fiu”. Dar Sarra nu credea pentru cã ºtia cã este bãtrînã.
Precizare: Cei trei cãlãtori reprezintã Sfînta Treime: Tatãl, Fiul ºi
Sfîntul Duh.
Dupã aceea, oaspeþii au pornit spre cetãþile Sodoma ºi Gomora. ªi
cercetînd ei, au aflat cã mai toþi locuitorii acestor cetãþi erau oameni rãi,
iar pãcatele lor erau cumplit de grele. Numai Lot ºi cu familia sa, care se
aºezaserã printre locuitorii Sodomei, mai rãmãseserã drepþi ºi neprihãniþi
în faþa lui Dumnezeu.
Atunci a poruncit Domnul lui Lot sa-ºi i-a familia sa ºi sã fugã din cetate,
fãrã sã se mai uite înapoi, ca sã nu piarã ºi ei împreunã cu acei pãcãtoºi. Iar
Domnul a slobozit peste Sodoma ºi Gomora ploaie de pucioasã ºi foc din
cer. Lot ºi cele douã fiice ale sale au scãpat cu viaþã, dar soþia lui, neascultînd
de porunca Domnului, s-a uitat înapoi ºi s-a prefãcut în stîlp de sare.
Mai tîrziu, la vremea arãtatã de Dumnezeu, Sarra a nãscut un fiu ºi i-
a pus numele Isaac.
Precizare: Dumnezeu iubeºte pe omul drept ºi neprihãnit ºi îºi
împlineºte totdeauna fãgãduinþa, pentru cã la El toate sînt cu putinþã.
Pãcatul este urîciune înaintea lui Dumnezeu. Iar pãcãtosul care nu se
îndreaptã ºi nu pãrãseºte cãile cele rele îºi va atrage asupra sa judecata
lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu voieºte moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu.
Concluzie: Exemplul dreptului Avraam ne îndeamnã:
1. Sã fim credincioºi!
2. Sã-L iubim pe Dumnezeu!
3. Sã fim ascultãtori!
4. Sã credem cã Dumnezeu împlineºte toate promisiunile.
163
 Tema 7. Copilul ascultãtor de pãrinþi: Isaac
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
2.3. Sã identifice datoriile tuturor membrilor de familie.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cãci Dumnezeu aºa a iubit lumea, încît pe Fiul Sãu Cel Unul-
Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnicã.” (Ioan 3:16).
Cuvinte noi:
Ardere-de-tot – jertfirea darurilor aduse prin arderea lor completã
pe altare special confecþionate în acest scop.
„Cel ce cinsteºte pe tatãl se va curãþi de pãcat ºi, ca cel ce
strînge comori, aºa este cel ce cinsteºte pe mama sa” (Înþe-
lepciunea lui Iisus Sirah 3, 3–4).
Avraam ºi Sarra trãiau fericiþi în cortul lor de la stejarul Mamvri ºi-i
mulþumeau neîncetat lui Dumnezeu pentru cã le-a dãruit un urmaº la
adînci bãtrîneþe. Iar pruncul Isaac creºtea ºi era întru toate ascultãtor
pãrinþilor sãi.
Într-o zi, voind Dumnezeu sã încerce credinþa lui Avraam i-a zis: „Ia pe
fiul tãu, pe Isaac, pe singurul tãu fiu, pe care îl iubeºti, ºi du-te în pãmîntul
Moria ºi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care þi-l voi arãta Eu!”.
Ascultînd cu credinþã de porunca Domnului, Avraam se sculã dis-de-
dimineaþã ºi tãie lemne pentru jertfã. Luã apoi cu sine douã slugi ºi pe
Isaac, fiul sãu, ºi punînd cele de trebuinþã pe un asin, pornirã spre locul
despre care-i grãise Dumnezeu.
Cînd au ajuns la poalele muntelui, Avraam a poruncit slugilor sã rãmî-
nã acolo cu asinul ºi sã aºtepte, iar el împreunã cu fiul sãu au pornit mai
departe. Isaac ducea pe umãrul sãu lemnele pe care trebuia sã fie jertfit,
iar tatãl sãu purta în mîini focul ºi cuþitul.
Mergînd ei pe cale, a zis Isaac: „Tatã, iatã foc ºi lemne avem; dar
unde este oaia pentru jertfã?” ªi Avraam a rãspuns: „Fiul meu, va îngriji
Dumnezeu de oaia jertfei Sale!”.
Iar cînd au ajuns la locul despre care-i grãise Dumnezeu, a ridicat
Avraam jertfelnic, a aºezat lemnele pe el ºi, legînd pe Isaac, fiul sãu, I-a
pus deasupra lemnelor. Apoi ºi-a întins mîna ºi a luat cuþitul ca sã-I
înjunghie. Atunci îngerul Domnului a strigat cãtre el din cer ºi a zis:
164
„Avraame, Avraame! Sã nu-þi ridici mîna asupra copilului, nici sã-i faci
vreun rãu, cãci acum cunosc cã te temi de Dumnezeu ºi pentru Mine n-
ai cruþat nici pe singurul fiu al tau”.
ªi ridicîndu-ºi Avraam ochii, a privit; ºi iatã, la spate era un berbec
încurcat cu coarnele într-un tufiº. ªi ducîndu-se, Avraam a luat berbecul
ºi I-a adus jertfã în locul lui Isaac, fiul sãu, mulþumind lui Dumnezeu,
care, purtînd de grijã pentru toate, îi iubeºte pe oameni ºi le aparã viaþa.
Precizare: Dumnezeu a cerut lui Avraam sã-l jertfeascã pe fiul sãu
ca sã-i încerce credinþa lui Avraam ºi ascultarea, cãci atunci cînd iubeºti
pe cineva jerfeºti pentru el ceea ce ai tu mai bun.
Dumnezeu, vãzînd credinþa puternicã a lui Avraam, îl binecuvînteazã
din nou ºi îi vesteºte cã prin neamul lui se vor binecuvînta toate neamurile
pãmîntului. Apoi s-au întors acasã.
Cînd Isaac a ajuns la vîrsta cãsãtoriei, ºi-a luat de soþie pe Rebeca. ªi
trãiau împreunã fãcînd numai fapte bune ºi plãcute lui Dumnezeu.
Din seminþia lui Avraam S-a nãscut, dupã trup, Fiul lui Dumnezeu,
Domnul nostru Iisus Hristos, prin care s-au binecuvîntat toate neamurile
pãmîntului.
Precizare: Jertfa lui Isaac, fiul lui Avraam, o preînchipuie pe cea a
lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Avraam îl iubea foarte mult pe fiul sãu,
dar pentru Dumnezeu, pe Care îl iubea ºi mai mult ºi în Care credea cã
are putere sã-l învie pe Isaac, nu l-a cruþat pe acesta.
La fel ºi Dumnezeu, iubind nespus de mult pe Fiul Sãu, L-a dat spre
a fi rãstignit pe Cruce pentru rãscumpãrarea noastrã. A treia zi L-a în-
viat ºi, împreunã cu El, ne-a înviat ºi pe noi, care eram morþi prin pãcat.
Precum Isaac nu s-a împotrivit tatãlui, la fel ºi Hristos S-a supus Tatãlui
Sãu ºi S-a jertfit de bunãvoie. Iisus, Însuºi fiind Dumnezeu, a acceptat
sã Se jertfeascã din dragoste pentru oameni. Dragostea lui Dumnezeu
este dragostea desãvîrºitã: sã jertfeºti ceea ce ai mai scump pentru cel
iubit, chiar ºi viaþa.
Ca ºi Isaac, Iisus a dus în spate, spre Golgota, lemnul jertfei, adicã
Crucea Sa. El S-a rãstignit, jertfindu-se pentru pãcatele lumii.
Concluzie:
Avraam ºi-a arãtat iubirea faþã de Dumnezeu prin credinþã ºi ascultare,
la fel ºi copiii dacã ascultã de pãrinþi sînt iubiþi de Dumnezeu.
165
 Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum se purta Isaac faþã de pãrinþii sãi?
2. Cum i-a încercat Dumnezeu credinþa lui Avraam?
3. Ce purta Isaac în spate, cînd urcau muntele pentru a aduce jertfa?
4. Ce a strigat îngerul cînd Avraam voia sã-l jertfeascã pe unicul
sãu fiu?
5. Ce legãturã vedeþi între acest caz din viaþa lui Isaac ºi Mîntuitorul
nostru Iisus Hristos?
Lecturã
Împãcarea celor rãzvrãtiþi
Un împãrat avea o întinsã împãrãþie. Într-o zi, supuºii unui þinut întreg
se rãzvrãtirã împotriva împãratului. Se þinu atunci un sfat mare. Unii
sfetnici îl îndemnarã pe împãrat sã porneascã rãzboiul împotriva rãzvrãti-
þilor; alþii, sã le dea pedepse grele acestora.
Singur fiul împãratului zise:
– Tatã, lasã-mã sã mã duc eu la ei. Cred cã prin rãbdare, bunãtate ºi
iubire reuºesc sã-i aduc iarãºi la ascultare.
Tatãl rãspunse:
– Tu ai dreptate, fiul meu.
ªi fiul a plecat ºi, fãcînd aºa precum i-a zis, a împãcat pe cei rãzvrãtiþi.
Împãrãþia întinsã e lumea, împãratul e Dumnezeu, cei rãzvrãtiþi îm-
potriva împãratului sîntem noi, iar fiul împãratului e chiar Mîntuitorul
nostru Iisus Hristos. Prin jertfa Lui de pe cruce ne-a adus iertare ºi dragos-
te. El ne poate împãca cu Dumnezeu, dîndu-ne astfel mîntuirea de pãcate.
Rãsplata
Un gospodar avea un fiu tare leneº. În timp ce tatãl era printre primii
gospodari în sat, fiul, era un leneº fãrã pereche. Încã ºi la învãþãturã era
printre ultimii, deºi, slavã Domnului, avea minte destulã. Un singur luc-
ru fãcea bãiatul cu temei: cerea pãrinþilor sãi bani cît mai mulþi ºi haine
cît mai costisitoare. ªi tot aºa, într-o zi, îi zise tatãlui:
– Tatã, colegii mei ºi-au cumpãrat niºte ghete foarte frumoase. Pînã
ºi cei mai sãraci s-au înnoit. Aº vrea ºi eu o pereche!
– O fi muncit pentru ele, zise tatãl amãrît. Îi vãd pe colegii tãi cum
muncesc alãturi de pãrinþi. Cînd merg la ºcoalã, îi vãd pe pãrinþii acestor
copii, mai sãraci decît noi, bucurîndu-se de notele mari ale fiilor lor.
Deºi eºti bine ºi frumos îmbrãcat ºi nu-þi lipseºte nimic, eu plec capul
166
cînd învãþãtoarea vorbeºte de tine. Sã ºtii cã, dacã nu munceºti ºi tu
cîtuºi de puþin, nu mai primeºti nimic. Dacã însã vei lucra, eu nu-þi voi
trece nici o dorinþã pe care aº putea-o împlini. De aceea pune mîna ºi
munceºte ºi eu îþi voi da banii pentru ghetele pe care le doreºti!
Copilul plecã îmbufnat, cãci nu era obiºnuit nici sã munceascã, nici
sã rabde vreo lipsã. A doua zi, însã, veni iar pe capul tatãlui cu aceeaºi
rugãminte. Tatãl îi zise:
– Uite, mãi copile, ce vom face: tu vei vîntura grîul din pod, iar eu îþi
voi cumpãra ghete. Aºa e drept ºi bine. Acum, du-te la treabã!
Vãzînd cã tatãl sãu nu cedeazã din hotãrîrea de a-l vedea muncind, bã-
iatul merse în pod unde, dupã o inspecþie generalã, începu sã caute cuiburi
de viespi, sã se dea huþa, þinîndu-se de cãpriori ºi alte asemenea. Dupã un
timp se sãturã însã ºi de joc ºi, considerînd cã a trecut suficient timp pentru
a-ºi convinge tatãl cã a muncit, coborî în curte spunînd:
– Am terminat, tatã, dã-mi banii! Întunecîndu-se la faþã, tatãl sãu îi zise:
– Vãd cã ai pierdut vremea, ca de obicei! Dacã þii cu adevãrat sã ai
ghete, mergi ºi fã ce þi-am spus!
Uimit cã tatãl, fãrã a se uita, ºtia totul, bãiatul merse iar în pod unde
de data asta se întinse înciudat pe fîn zicîndu-ºi cã, acum, va sta mai
mult ºi astfel îl va pãcãli pe tatãl sãu. Dupã o bunã bucatã de vreme
coborî, vesel, gîndind cã acum, în sfîrºit, va primi banii.
– Tatã, am vînturat pînã ºi ultimul bob de grîu! Acum dã-mi banii
pentru ghetele promise!
Dar s-a înºelat, cãci tatãl îl mustrã mai aspru:
– Te ºtiam leneº, dar nu mi-am închipuit cã eºti atît de mincinos încît
sã mã minþi cu atîta neruºinare! Acum, nu te mai rog, ci-þi poruncesc sã
vînturi grîul. Dacã nu înþelegi cu frumosul vei înþelege, în cele din urmã,
de nevoie, cã trebuie sã munceºti ºi sã asculþi!
Surprins din nou ºi ruºinat, bãiatul urcã iar în pod, unde începu a
vîntura, cu nãduf, grîul. ªi tot vînturînd el acolo ºi bombãnind, cînd
ajunse pe la jumãtatea grãmezii de grîu dãdu printre boabe de o pereche
de ghete noi, aºa cum îºi dorise. Abia acum ruºinea ºi cãinþa pentru
neascultare, lene ºi minciunã îl copleºi. Înþelese bunãtatea tatãlui sãu
care-i cumpãrase de îndatã ceea ce-i ceruse, dar aºteptase un mic semn
de bunãvoinþã ºi din partea lui.
Terminã de vînturat tot grîul apoi merse sã-i mulþumeascã tatãlui
sãu. Rãmase mult timp aproape de el, ruºinîndu-se de cele petrecute,
pînã cînd tatãl fãcîndu-se cã îl observã, se opri ºi îi zise:
– Spune-mi, nu te-ai simþit mai bine muncind dupã puterile tale? E
timpul, de acum, sã te deprinzi cu munca.
167
 Tema 8. Puterea binecuvîntãrii pãrinteºti:
Esau ºi Iacov
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Sã nu fie vreunul desfrînat sau întinat ca Esau, care pentru o
mîncare ºi-a vîndut dreptul de întîi-nãscut.” (Evrei 12:16)
Cuvinte noi:
Gemeni – fraþi care s-au nãscut într-o zi de la aceeaºi mamã.
Iscusit – îndemînatic, dibaci, priceput.
Linte – seminþele unei plante cu pãstaie, din care se poate pregãti
mîncare cu gust asemãnãtor cu cel al fasolei.
Întinat – pãcãtos, murdar, pãtat.
Dumnezeu a binecuvîntat pe Isaac, fiul lui Avraam, ºi pe soþia sa
Rebeca ºi le-a dãruit doi fii gemeni. Celui care s-a nãcut mai întîi i-au
pus numele Esau, iar celui de-al doilea Iacov.
Cînd au crescut ei mari, Esau a ajuns om iscusit la vînãtoare ºi trãia pe
cîmpii, iar Iacov era un om liniºtit ºi trãia acasã, în preajma pãrinþilor sãi.
Isaac îl iubea mai mult pe Esau, pentru cã era cel-dintîi-nãscut ºi îi
plãcea vînatul. Iar în vremurile acelea, cel dintîi nãscut, de parte bãrbã-
teascã, dintre fraþi, se bucura de cinste ºi drepturi deosebite.
Esau era un om lacom, pofticios ºi neînþelept. Într-o zi, venind el de
la cîmp obosit ºi flãmînd, i-a cerut lui Iacov sã-i dea sã mãnînce din
fiertura pe care acela o pregãtise. ªi pentru o bucatã de pîine ºi un blid
de linte ºi-a vîndut dreptul de întîi-nãscut.
Iar dupã ce a îmbãtrînit Isaac ºi vederea ochilor sãi a slãbit, a chemat
pe Esau ºi i-a zis: „Ieºi la cîmp ºi adu-mi ceva vînat; sã-mi faci mîncare,
cum îmi place mie, ºi adu-mi sã mãnînc, ca sã te binecuvinteze sufletul
meu pînã nu mor!”
Rebeca însã, auzind ce i-a cerut Isaac lui Esau, I-a chemat pe Iacov ºi
i-a spus: „Du-te la turmã, adu-mi de acolo doi iezi tineri ºi buni ºi voi
face din ei mîncare, cum îi place tatãlui tãu. Iar tu o vei duce tatãlui tãu
sã mãnînce, ca sã te binecuvinteze înainte de a muri”. Iar Iacov a fãcut
tocmai cum i-a poruncit mama sa. Rebeca i-a gãtit mîncarea ºi a înfãºurat
braþele ºi gîtul lui Iacov cu pieile iezilor, ca sã se asemene cu Esau care
era pãros. Apoi l-a trimis cu mîncarea la tatãl sãu.
168
Isaac era bãtrîn, iar auzul ºi vãzul îi slãbiserã. Pe cînd vorbea cu fiul
sãu, i se pãrea cã aude glasul lui Iacov. Dar dupã ce l-a pipãit ºi a simþit
cã era pãros, credea cã îl înºealã auzul ºi era convins cã cel ce i-a adus
mîncarea era Esau. Atunci l-a binecuvîntat Isaac pe Iacov în locul lui
Esau cu binecuvîntarea de întîi-nãscut.
La scurtã vreme a venit ºi Esau ºi i-a adus mîncare tatãlui sãu. Aflînd
el cã Isaac a dat binecuvîntarea pãrinteascã de întîi-nãscut lui Iacov, a
început sã plîngã. Sufletul i s-a umplut de urã ºi gelozie ºi cãuta prilej ca
sã-l omoare pe fratele sãu.
Ca sã-l scape de la moarte, Isaac l-a chemat pe Iacov ºi l-a sfãtuit sã
meargã în Mesopotamia, la unchiul sãu Laban. Iar Iacov, ascultînd de
tatãl sãu, a plecat de acasã.
Pe cînd cãlãtorea, într-o searã s-a oprit într-un loc ºi a adormit. ªi a
visat cã era o scarã, sprijinitã pe pamînt ºi care atingea cerul cu vîrful ei;
iar îngerii lui Dumnezeu se urcau ºi se coborau pe ea.
Dumnezeu era cu Iacov, îl ajuta ºi îl povãþuia. Pentru cã primise bine-
cuvîntarea tatãlui sãu, el a fost ales urmaº al seminþiei lui Avraam,
strãbunul sãu.
Mai tîrziu, Iacov a primit un nume nou: Israel, adica omul care l-a
vãzut pe Dumnezeu, iar urmaºii lui s-au numit israeliþi sau poporul lui
Israel. Au mai fost numiþi, de asemenea, evrei ºi iudei.
La Naºterea Domnului nostru lisus Hristos, visul lui Iacov s-a împlinit.
Scara pe care el o vãzuse în vis unind cerul cu pãmîntul este Sfînta Fecioarã
Maria, prin care Dumnezeu S-a pogorît în lume ºi S-a facut Om.
Precizare: Binecuvîntarea pãrinteascã este de mare valoare
înaintea lui Dumnezeu. Micuþii buni creºtini îºi iubesc pãrinþii, îi
respectã ºi-i ascultã. Pãrinþii lor nu-i blestemã, ci-i binecuvînteazã ºi
se roagã pentru ei.
În casele creºtinilor trebuie sã domneascã pacea, buna înþelegere ºi
binecuvîntarea lui Durnnezeu.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Care dintre fiii lui Isaac este cel întîi-nãscut?
2. Cum ºi-a vîndut Esau dreptul de întîi nãscut fratelui sãu?
3. Ce a fãcut Iacov ca tatãl sãu sã-l binecuvinteze cu binecuvîntarea
de întîi-nãscut?
4. Unde a plecat Iacov ca sã scape de mînia fratelui sãu?
5. Ce semnificaþie are scara pe care a vãzut-o Iacov în vis ºi cînd s-a
împlinit aceastã descoperire?
6. Ce însemnãtate ºi putere are binecuvîntarea pãrinteascã?
169
 Tema 9. Sã nu fim invidioºi: Iosif ºi fraþii lui
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
3.2. Sã aleagã modele demne de urmat.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Nu spune: Vreau sã rãsplãtesc cu rãu!” (Pilde 20:22)
„Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã,
faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi
vã prigonesc, ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru Celui din ceruri, cã El face
sã rãsarã soarele ºi peste cei rãi ºi peste cei buni ºi trimite ploaie
peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. Cãci dacã iubiþi pe cei ce vã
iubesc, ce rãsplatã veþi avea? Au nu fac ºi vameºii acelaºi lucru? ªi
dacã îmbrãþiºaþi numai pe fraþii voºtri, ce faceþi mai mult? Au nu
fac ºi neamurile acelaºi lucru? Fiþi, dar, voi desãvârºiþi, precum Tatãl
vostru Cel ceresc desãvârºit este.” (Matei 5, 44–48)
Cuvinte noi:
Faraon – nume purtat de vechii regi ai Egiptului.
A tîlcui – a explica, a interpreta.
Iacov a rãmas în Mesopotamia la unchiul sãu Laban douãzeci de ani,
iar dupã aceea s-a întors în Canaan ºi s-a împãcat cu fratele sãu Esau. A
avut douã soþii, pe Lia ºi pe Rahila, ºi doisprezece fii.
Dintre toþi fiii sãi, Iacov îl iubea cel mai mult pe Iosif, pentru cã i se
nãscuse la bãtrîneþe ºi era frumos, cuminte, ascultãtor ºi foarte înþelept.
Fraþii lui însã îl urau ºi îl invidiau.
Dar Dumnezeu îl iubea pe Iosif ºi i-a descoperit prin vis cã va veni
vremea cînd fraþii ºi pãrinþii sãi se vor închina înaintea lui.
Într-o zi tatãl sãu l-a trimis la fraþii sãi, care pãºteau oile pe cîmp, sã
vadã dacã sînt sãnãtoºi. Vãzîndu-l ei de departe, s-au umplut iarãºi de
mînie ºi s-au hotãrît sã-l omoare. Cînd a ajuns la ei, l-au dezbrãcat de
haine ºi l-au aruncat într-o fîntînã din pustie, în care nu era apã. Iar pe
cînd mîncau ei, o caravanã de negustori trecea prin locul acela. Atunci
fraþii sãi l-au scos pe Iosif din fîntînã ºi l-au vîndut negustorilor cu douã-
zeci de arginþi; iar negustorii, luîndu-l, l-au dus în Egipt. Dupã aceea
fraþii sãi, înjunghiind un ied, au muiat haina lui Iosif în sînge ºi au trimis-
o tatãlui lor spre a-l face sã creadã cã l-a mîncat o fiarã sãlbaticã.
170
În Egipt, negustorii l-au vîndut pe Iosif lui Putifar, comandantul gãrzii de
la curtea lui Faraon. Dar Domnul era cu Iosif. ªi pentru cã el era om în-
demînatic ºi priceput, Putifar l-a îndrãgit ºi l-a pus sã aibã grijã de casa lui.
Soþia lui Putifar era însã o femeie rea ºi pãcãtoasã. Supãrîndu-se pe
Iosif cã era drept ºi cã nu voia sã pãcãtuiascã, a spus minciuni soþului ei,
iar Putifar, dîndu-i crezare, l-a bãgat pe Iosif în închisoare.
În acel timp Faraon a avut douã vise înfricoºãtoare ºi nici unul dintre
înþelepþii Egiptului nu le putea tîlcui.
Faraon a auzit atunci de Iosif, care era priceput în tîlcuirea viselor, ºi l-
a scos din închisoare. Iosif i-a tîlcuit visele ºi i-a spus cã dupã ºapte ani de
belºug, asupra Egiptului vor veni ºapte ani de mare secetã ºi foamete.
Faraon i-a dat apoi lui Iosif loc de mare cinste în Egipt ºi l-a pus mai
mare peste tot poporul, ca sã adune hranã pentru anii de secetã ce vor urma.
Dupã ºapte ani de belºug, s-a fãcut foamete mare peste tot pãmîntul
ºi veneau oameni din toate þãrile ca sã cumpere pîine din Egipt. ªi au
venit ºi fraþii lui Iosif din þara Canaanului. Sosind ei, i s-au închinat lui
Iosif pînã la pãmînt, dar nu l-au recunoscut. Iosif însã ºtia cine sînt ei.
Cînd au venit a doua oarã ca sã cumpere grîu, au adus cu ei ºi pe Veniamin,
fratele lor cel mai mic. Atunci Iosif nu s-a mai putut stãpîni ºi le-a zis:
„Eu sînt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aþi vîndut în Egipt. Acum însã
sã nu vã întristaþi, nici sã vã parã rãu cã m-aþi vîndut aici, cã Dumnezeu
m-a trimis înaintea voastrã pentru pãstrarea vieþii voastre. Deci nu voi
m-aþi trimis aici, ci Dumnezeu, care m-a fãcut ca un tatã lui Faraon,
domn peste toatã casa lui ºi stãpîn peste tot pãmîntul Egiptului”. Apoi s-
au îmbrãþiºat ºi au plîns de bucurie.
Dupã aceea Iosif i-a trimis înapoi în Canaan, ca sã-l ia pe tatãl lor
Iacov, împreunã cu toate familiile lor, ºi sã se mute cu toþii în Egipt. ªi
venind ei în Egipt, s-au aºezat în Goºen, un þinut bogat ºi mãnos pe care
Faraon li-l dãruise.
Precizare: Invidia ºi gelozia sînt urîciune înaintea lui Domnului. Dum-
nezeu a rãmas mereu alãturi de Iosif cel bun, credincios ºi drept, care îºi
iubea fraþii. Din invidie voiau fraþii lui sã-l omoare, dar Dumnezeu i-a
dãruit viaþã lungã. Ei l-au vîndut crezînd cã-l vor face rob, dar Dumnezeu
l-a ridicat, a schimbat rãul în bine ºi l-a fãcut stãpîn peste tot Egiptul.
Datoritã lui Iosif au rãmas ei cu toþii în viaþã.
Dreptatea, bunãtatea ºi iubirea înving întotdeauna.
171
 Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cîþi fraþi a avut Iosif?
2. De ce îl urau ºi îl invidiau fraþii sãi?
3. Cum a ajuns Iosif în Egipt?
4. De ce a fost pus Iosif la închisoare ºi în ce împrejurare a fost eliberat?
5. Povestiþi cum s-a întîlnit Iosif cu fraþii sãi?
6. Ce le-a spus Iosif fraþilor cînd s-au întîlnit?
7. De ce s-au mutat în Egipt tatãl ºi fraþii lui Iosif?
Concluzie: Iosif ne îndeamnã:
1. Sã fim iertãtori!
2. Sã-i iubim pe semenii noºtri!
3. Sã fim cinstiþi!
Chiar de nu eºti vinovat, cere iertare!
Un sãtean era certat cu altul. Diavolul îi puse în minte gîndul sã ucidã
pe cel cu care se duºmãnea.
Celãlalt, care era un om credincios, cînd se duse la spovedit, îi spuse
pãrintelui despre aceastã vrãjmãºie.
Preotul îi spuse cã se va putea împãrtãºi numai dacã se împacã cu
duºmanul sãu.
Omul merse atunci la cel cu care era certat ºi-i zise:
– Iatã, prietene, am venit sã-þi cer iertare ºi sã mã împac cu tine, cã
vin Sfintele Paºti ºi aº vrea sã mã împãrtãºesc...
Celãlalt îi rãspunse:
– Bine-ai fãcut cã ai venit, pentru cã, uite, trebuie sã-þi spun cã de trei
ori te-am pîndit la loc dosnic sã te omor. Mulþumesc lui Dumnezeu c-ai
venit ºi m-ai ferit de un mare pãcat.
Cu sufletul plin de dragoste, cei doi sãteni îºi dãdurã mîna ºi de-
atunci rãmaserã buni prieteni.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
Invidia nu este înruditã oamenilor, ci este înruditã diavolului.
Cum sã biruim invidia? Cu blîndeþea, cu rãbdarea ºi cu nerãutatea.
Cu acestea ºi Domnul Iisus i-a biruit pe vrãjmaºii Lui; El ca un miel spre
junghiere S-a adus, ocãrît fiind nu rãspundea cu ocarã; suferind nu ame-
ninþa. (Sfîntul Dmitrie al Rostovului)
Cuvîntul cel rãu ºi pe cei buni îi face rãi, iar cuvîntul cel bun ºi pe cei
rãi îi face buni. (Avva Macarie)
172
Lecturã
Doamne, fie voia Ta
Iosif a rãmas neîncetat credincios lui Dumnezeu. Chiar ºi în clipele
cînd a fost vîndut ºi dus rob în Egipt, el nu ºi-a pierdut nãdejdea. Credea
cu tãrie în purtarea de grijã a lui Dumnezeu ºi se supunea voinþei Lui.
Mîntuitorul a învãþat pe Apostoli ºi pe toþi creºtinii sã spunã cînd se
roagã: Facã-se voia Ta.
Dumnezeu nu împlineºte orice rugãciune, ci numai pe acelea care
sînt spre binele oamenilor. El se îngrijeºte de toate în aºa fel încît ºi
greutãþile ºi necazurile le întoarce mai tîrziu în bine.
Creºtinii trebuie sã primeascã de la Dumnezeu, ca ºi Iosif, atît pe cele
bune cît ºi pe cele care li se par lor cã sînt rele. Totdeauna trebuie sã spunã,
dupã orice cerere pe care o fac lui Dumnezeu: Doamne, fie voia Ta!
Doamne, fie voia Ta!
Traian Dorz
O, iartã-mi, Te rog, Doamne, de atîtea rugãciuni,
Prin care-Þi cer doar pîine ºi pazã, ºi minuni,
Cãci am fãcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc sã vreau eu, Doamne, sã fie voia Ta,
Îþi cer, îþi cer întruna sã faci Tu voia mea.
Îþi cer s-alungi necazul, sã nu-mi trimiþi ce vrai,
Ci sã-mi slujeºti în toate, sã-mi dai, sã-mi dai, sã-mi dai.
Gîndindu-mã cã dacã îþi cînt ºi Te slãvesc,
Am drept sã-Þi cer întruna sã faci tot ce doresc.
O, iartã-mi felul acesta nebun de-a mã ruga
ªi-nvaþã-mã ca altfel sã stau în faþa Ta.
Nu tot cerîndu-þi Þie, sã fii Tu robul meu,
Ci Tu cerîndu-mi mie, iar robul sã fiu eu,
Sã înþeleg cã felul cel bun de-a mã ruga
E sã doresc ca-n toate sã fie voia Ta.
173
 Tema 10.Cum sã biruim mînia,
iritarea ºi cearta
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
Acum e vremea sã ne pocãim de pãcatele mîniei ºi iuþimii. Cu toþii
ºtim cît de puternicã este aceastã patimã. Ea începe cu lucruri mici, ca
slãbirea iubirii ºi a atenþiei faþã de cei din jur, care încetul cu încetul ne
fac din ce în ce mai puþin amabili cu toþi ceilalþi.
Observaþi cum, îndatã ce-ºi face sãlaº în sufletul nostru indiferenþa
cea rece, curînd îi urmeazã alþi oaspeþi neinvitaþi: învîrtoºarea inimii, un
sentiment de iritare, nemulþumirea, neglijenþa...
Dacã nu v-aþi cãit niciodatã de pãcatul mîniei, dacã nu v-aþi învinovãþit
pentru el înaintea lui Dumnezeu ºi nu l-aþi mãrturisit preotului, sufletul
vã va fi tulburat ºi înrobit de el. Cînd ne aflãm într-o astfel de stare,
rostim cu uºurinþã cuvinte rele negîndite. Mai întîi îl înþepãm cu ele pe
cel de lîngã noi, ºi apoi încercãm sã-l jignim ºi mai tare... ªi iatã, rãul
deja se bucurã cã în curînd ne va birui cu totul!
Iartã-ne, mult milostive Doamne!
E groaznic, dragii mei prieteni, sã uitaþi, chiar ºi pentru o clipã, cã
orice om este o creaturã a lui Dumnezeu deosebit de preþioasã, pentru
care Mîntuitorul ºi-a vãrsat pe cruce scump sîngele Sãu. Dacã am avea
pururea în minte lucrul acesta, ar mai rosti buzele noastre vorbe pline de
batjocurã ºi rãutate? Am mai putea noi sã rãspîndim zvonuri neîntemeiate
despre aproapele nostru, sã-l defãimãm, sã-l murdãrim cu rãutate?
Iartã-ne, mult milostive Doamne!
Sã-i privim acum pe cei care se ceartã. Nici puii de urs sau de lup nu
se poartã ca aceºti copii muºcaþi de ºarpele mîniei! Cum li se schimbã
chipurile, cum li se urîþeºte faþa, devenind de-a dreptul schimonositã ºi
urîtã! Unde au dispãrut într-o clipitã zîmbetul vesel ºi surîsul copilãresc?
De ce dintr-o datã ochii capãtã o strãlucire întunecatã ºi stranie ºi se
umplu de rãutate, aruncînd parcã flãcãri, faþa se schimonoseºte, buzele
se albesc ºi bãrbia începe sã tremure? Iatã cum patima mîniei îl desfigu-
reazã pe om...
Aþi vãzut astfel de bãtãuºi? Se repede unul la alul ca niºte cocoºi, cu
ghearele ºi ciocurile; îi smulg pãrul adversarului, îi sfîºie hainele. Cît de
ruºinaþi se simt pãrinþii acestor copii (ºtiþi doar cã îi judecãm pe pãrinþi
dupã purtarea copiilor).
174
Chiar dupã ce s-a sfîrºit cearta, focul mîniei continuã sã mocneascã în
inima deja înnegritã de cenuºã ºi funingine. Diavolul s-a fãcut cu totul
stãpîn pe acest nenorocit.
Sufletul violent, înãcrit, bolnav de urã ºi resentimente, nutreºte planuri
de rãzbunare împotriva vrãjmaºului sãu absent, dînd frîu liber rãzbunãrii
împotriva acestuia în imaginaþia sa. Cu adevãrat diavolii au întunecat un
astfel de suflet!
Poate cã cel mai cumplit pãcat îl comitem atunci cînd ne desfãtãm cu
rãutatea. E vorba despre bucuria nefireascã ºi rãutãcioasã pe care o simþim
atunci cînd auzim de necazul celui care ne-a jignit.
Dezleagã-ne de acest pãcat, o, Doamne, ºi ne iartã pe noi pãcãtoºii!
Pocãiþi-vã, bãtãuºilor, certãreþilor, voi toþi cei puºi pe rele! Pocãiþi-vã
ºi voi cei ce turnaþi gaz pe foc, încurajîndu-i pe bãtãuºi ºi certãreþi la ºi
mai mari pãcate.
ªi se poate întîmpla ca un astfel de bãtãuº nu numai cã ºi-a biruit
vrãjmaºul, dar chiar l-a pus la pãmînt, continuînd sã-l loveasc㠖 lucru
pe care nu îl fac nici fiarele sãlbatice.
Dragii mei prieteni, ieºiþi repede din prãpastia rãului ºi a mîniei, care
duc la pierzanie bietul nostru suflet, care a fost creat pentru milã, compa-
siune, dragoste ºi jertfã de sine.
Cine ne-ar putea uºura mîhnirea iscatã de amintirea propriilor noastre
pãcate sau de neputinþele altora?
Sã cerem ajutor de la Sfîntul Mare Mucenic ºi purtãtor de biruinþã
Gheorghe, vestitul luptãtor a cãrui inimã e plinã de nobilele daruri ale
curajului ºi vitejiei. El e gata sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi, iar purta-
rea sa e plinã de blîndeþe, de respect pentru cei mai vîrstnici, de milã faþã
de cei bolnavi ºi neputincioºi. Cît de nobil ºi de frumos este chipul biru-
itorului mare mucenic! Se vede pe faþa lui suferinþa înduratã cu bãrbãþie;
armura lui aratã voinþa-i de oþel, gata în orice clipã sã împlineascã
poruncile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
„Tineri ucenici ºi luptãtori ai lui Hristos! Avem Evangheliile drept
mãrturie cã oricine se mînie pe fratele sãu fãrã nici o pricinã, va da
socoteala la Judecata de Apoi. Iar oricine îi va spune fratelui sãu Nebu-
nule!, e vrednic de focul gheenei. Sã nu rãsplãtiþi rãul cu rãu, ci biruiþi
rãul cu binele. Binecuvîntaþi-i pe cei care vã persecutã; binecuvîntaþi, ºi
nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei ce se bucurã ºi plîngeþi cu cei ce plîng.
Pe cît este cu putinþã, trãiþi în pace cu toþi oamenii. Nu te rãzbuna tu, ci
lasã loc mîniei lui Dumnezeu, cãci El a spus: A mea este rãzbunarea; Eu
voi rãsplãti. Amintiþi-vã cã cel ce-ºi urãºte fratele este ucigaº de oameni.
175
Dacã vrãjmaºului tãu îi este foame, dã-i sã mãnînce, dacã-i este sete, dã-i
sã bea. Rugaþi-vã pentru vrãjmaºii voºtri aºa cum Însuºi Domnul s-a
rugat pentru cei ce l-au rãstignit: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac.
Fiþi desãvîrºiþi, precum Tatãl vostru cel din ceruri desãvîrºit este. Strîmtã
ºi grea e calea ce-l duce pe creºtin spre desãvîrºirea duhovniceascã, dar
Dumnezeu nu cere de la voi mai mult decît puteþi duce”.
Înainte de a merge mai departe, trebuie sã ne fie limpede cã nu le este
interzis creºtinilor sã ia apãrarea celor neajutoraþi, sã-i scoatã pe cei
slabi din mîinile rãufãcãtorilor, sã predice ºi sã apere adevãrul prigonit
ºi cãlcat în picioare. Mîntuitorul a spus rãspicat: „Mai mare dragoste ca
aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sã ºi-l punã pentru prietenii sãi”.
Hristos însuºi a fãcut aºa, iar printre nenumãraþii mucenici care au urmat
calea iubirii jertfelnice, Biserica îi numãrã pe toþi acei luptãtori creºtini,
aºa-numiþii „sfinþi militari”, care au cãzut pe cîmpul de luptã pentru
credinþa creºtinã ºi pentru patrie.
Rugãciune: Sfinte mare mucenice ºi purtãtorule de biruinþã
Gheorghe, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi!
Porunca Domnului care spune cã, atunci cînd cineva loveºte pe
obrazul drept, sã-i întindem ºi pe celãlalt, ne învaþã ce trebuie sã facã
creºtinul atunci cînd el însuºi este lovit ºi jignit. Lui i se porunceºte sã
îmblînzeascã mînia celui ce l-a jignit cu apa rãbdãrii ºi a smereniei.
Domnul nostru nu a rãsplãtit rãul ce i s-a fãcut cu rãu, ci a pãtimit de
bunãvoie, dîndu-ºi spatele spre bãtãi ºi neferindu-ºi sfînta Sa faþã de
scuipãri ºi lovirea cu palma.
Prin patima Sa mîntuitoare, Domnul ne-a descoperit puterea ºi tãria
de neînvins, pe care El o insuflã în inimile celor ce pãtimesc pentru
credinþã, cei chemaþi sã ia cununa muceniciei.
Porunca aceasta, totuºi, e datã pentru cei desãvîrºiþi în duh; ea nu le
interzice creºtinilor din zilele noastre sã înveþe cum sã se apere la nevoie,
atunci cînd sînt atacaþi de rãufãcãtori.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
E mai uºor sã birui împãrãþii decît mînia ta proprie.
Mînia esre un primejdios sfãtuitor pentru oricine. (Sfîntul Grigore
Teologul)
Bãrbatul înþelept rabdã multe. (Înþeleptul Solomon)
Mînia este începutul nebuniei. Ceea ce produce furtuna în aer, aceea
produce mînia în minte.
176
Iritarea este beþia sufletului; ea te scoate din minþi ca ºi vinul. Mîniosul
nu e stãpîn pe sine însuºi: se aruncã asupra tuturor, vorbeºte ce-i vine prin
minte, ocãrãºte, bate, ameninþã, þipã, se sfîºie. (Sfîntul Vasile cel Mare).
Blîndeþea ºi iertarea au mai multã putere decît mînia ºi încãpãþînarea.
Focul nu se stinge prin foc, ci prin apã; aºa ºi mînia nu poate fi biruitã
prin mînie, ci prin blîndeþe ºi îndelungã rãbdare.
Tema 11. Dumnezeu salveazã viaþa: Moise
Obiective de referinþã:
1.1. Sã analizeze faptele unor personaje biblice din Vechiul Testament.
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El ºi Dumnezeul
Neamurilor? Da, ºi al neamurilor” (Romani 3:29).
Cuvinte noi:
Pãpuriº – loc mlãºtinos, acoperit cu papurã.
Doic㠖 femeie care alãpteazã ºi îngrijeºte copilul altei femei.
Proorocie – descrierea ºi prevestirea unor fapte care se vor petrece
în viitor.
Prooroci (profeþi) – oameni sfinþi ºi aleºi de Dumnezeu ca sã vesteascã
în lume voia Sa prin proorocii sau profeþii.
Misiune – menire, datorie, rol, rost.
Neamuri – denumire datã de poporul lui Israel tuturor celorlalte popoare.
Urmaºii lui Iacob s-au înmulþit ºi s-au întãrit în þara Egiptului, iar
pãmîntul le dãdea roade bogate, pentru cã Dumnezeu era cu ei.
Dupã moartea fiilor lui Iacob, peste Egipt a venit un Faraon nou, care
nu-l cunoscuse pe Iosif ºi nici binefacerile fãcute de el poporului egiptean,
ºi era plin de urã faþã de neamul lui Israel. Într-o zi, regele ºi-a adunat popo-
rul ºi a zis: „Iatã, neamul fiilor lui Israel e mulþime mare ºi e mai mare ºi e
mai tare decît noi.”. A pus atunci pe israeliþi la munci grele ºi istovitoare ºi
a poruncit ca toþi pruncii lor de parte bãrbãteascã sã fie omorîþi la naºtere.
În vremea aceea, o femeie din neamul lui Israel a nãscut un bãiat ºi l-
a þinut ascuns vreme de trei luni. Zi ºi noapte se gîndea sãrmana mamã
cum sã salveze viaþa copilului sãu ºi cerea ajutorul lui Dumnezeu. Într-
o zi, luînd ea un coº de papurã, l-a uns cu smoalã ºi, punînd copilul în el
177
l-a aºezat pe apã în pãpuriº, la marginea rîului. Iar sora copilului pîndea
de departe, sã vadã ce se va întîmpla cu el.
La o micã depãrtare de copil era fiica lui Faraon, împreunã cu roabele ei,
ºi se scãlda în rîu. Vãzînd ea coºul în pãpuriº a trimis pe una dintre roabele
sale sã-l aducã ºi, deschizîndu-l a vãzut înãuntru un copil care plîngea. Atunci
i s-a fãcut milã de el ºi l-a îndrãgit, pentru cã bãiatul era foarte frumos. Sora
copilului, venind în grabã la fiica faraonului, i-a zis: „Voieºti sã mã duc eu
sã-þi chem o doicã dintre evreice, ca sã alãpteze copill?”
ªi ducîndu-se dupã doicã a adus-o pe mama sa. Dar fata lui Faraon
nu ºtia cã femeia aceea era mama copilului. Atunci fata lui Faraon i-a
zis: „Ia-mi copilul acesta ºi mi-l alãpteazã, cã eu am sã-þi plãtesc”. ªi a
luat femeia copilul ºi l-a alãptat.
Dupã o vreme, copilul a fost dus la fiica lui Faraon, iar aceea, luîndu-l,
l-a crescut ca pe propriul sãu fiu ºi i-a pus numele de Moise, ceea ce
înseamnã din apã l-am scos.
Dumnezeu a salvat viaþa lui Moise ºi a hotãrît ca prin el sã scoatã
poporul evreu din robia Egiptului ºi sã-l ducã în pãmîntul pe care îl fãgã-
duise lui Avraam, lui Isaac, lui Iacob ºi urmaºilor lor. La vremea hotãrîtã
de Dumnezeu, Moise a scos poporul evreu din robia egipteanã ºi a pornit
împreunã cu el prin pustie spre Þara Fãgãduinþei.
Domnul era alãturi de ei zi ºi noapte ºi a fãcut semne ºi minuni mari
prin mîna lui Moise.
Moise îi conducea ºi îi învãþa toate poruncile pe care Dumnezeu i le
descoperea lui, iar Dumnezeu îi povãþuia ºi-i pregãtea pentru a face din ei,
precum fãgãduise, poporul sãu ales ºi sfînt, din seminþia cãruia urma sã se
nascã, la împlinirea vremii, Mîntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
Moise a scris primele cinci cãrþi din Sfînta Scripturã, în care se gãsesc
multe proorociri despre venirea în lume a lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu.
Dupã naºterea lui Iisus Hristos, misiunea istoricã a poporului Israel
ia sfîrºit pentru cã el fusese ales ºi chemat sã pregãteascã toate popoarele
lumii pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Prin Iisus Hristos s-au binecuvîntat toate seminþiile pãmîntului ºi de
atunci toate popoarele sînt egale în faþa lui Dumnezeu.
Creºtinii din toate popoarele alcãtuiesc astãzi noul Israel, poporul
cel sfînt ºi ales de Dumnezeu ca sã-i vesteascã lumii întregi voia Sa,
descoperitã prin Hristos, ºi sã pregãteascã pe toþi oamenii pentru Împãrãþia
Cerurilor, pînã la a doua venire a Fiului Sãu, la sfîrºitul veacurilor.
178
Concluzie:
Dumnezeu i-a salvat viaþa lui Moise. Domnul este alãturi de noi
întotdeauna ºi ne ajutã.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum trãia poporul lui Israel în Egipt dupã moartea lui Iosif ºi ce
mãsuri a luat Faraon împotriva lui?
2. Cine a fost Moise ºi cum a fost salvat de la moarte?
3. De ce a salvat Dumnezeu viaþa lui Moise ºi ce misiune i-a
încredinþat lui?
4. Ce i-a învãþat Moise pe israeliþi în pustie?
5. Pentru ce a pregãtit Dumnezeu poporul lui Israel ºi cînd s-a încheiat
misiunea sa istoricã?
6. Cine este astãzi Noul Israel ºi care este misiunea sa?
Lecturã
Urmele Domnului
Se spune cã odatã un om mergea prin pustiu. Nu mai putea de obo-
sealã: nu mîncase nimic de mai multe zile, apã nu mai avea, iar soarele
puternic îl topea cu razele sale de foc. În afarã de întinderea nesfîrºitã de
nisip dogoritor, nu se vedeau decît urmele omului, urmele paºilor sãi.
Deodatã însã, omul a observat cã alãturi de el au apãrut ºi alte urme,
ca ºi cînd mai era cineva, o persoanã ce mergea odatã cu el ºi ale cãrei
urme le putea vedea alãturi de ale sale. Speriat a strigat:
– De ce sînt patru urme în nisip, cînd eu sînt singur? Cine eºti ºi de ce
nu te vãd?
O voce i-a rãspuns:
– Sînt Dumnezeu! Nu eºti singur, fiindcã Eu merg alãturi de tine.
Astfel vei fi ocrotit de orice rãu ºi vei ajunge cu bine la capãt!
Omul a cãzut în genunchi ºi I-a mulþumit Domnului cã S-a îndurat de
el, dupã care ºi-a continuat drumul, convins cã acum va reuºi. ªi a mers,
a mers, pînã cînd, într-un final a simþit cã nu mai poate face nici mãcar
un pas. Cãzut în genunchi, a privit în spate ºi...ce i-a fost dat sã vadã. Pe
nisip, nu se vedeau decît doar o pereche de urme.
– Doamne, – a spus omul îndurerat. – De ce m-ai pãrãsit, de ce nu
sînt decît doar douã urme în nisip?!
Dar aceeaºi voce i-a rãspuns cu blîndeþe:
– Sînt doar douã urme, fiindcã pînã acum, Eu te-am dus în braþe.
Deodatã, omul nostru a simþit ceva rece, rece, ºi a deschis ochii. Visase.
179
Obosit, încins de lumina soarelui, cãzuse în nisip, ajuns la capãtul pute- Dumnezeu Însuºi a scris pe douã table de piatrã ºi, chemîndu-l pe
rilor. Dar în timpul somnului a fost gãsit de o caravanã. Cãlãtorii l-au Moise pe Muntele Sinai, i le-a dat ca sã le ducã poporului Sãu ºi sã-l
ridicat de jos ºi l-au stropit cu apã. Atunci, cînd a simþit apa rece pe faþã înveþe Voia Sa.
s-a trezit, amintindu-ºi visul. Pe cele douã table erau scrise urmãtoarele porunci:
– Binecuvîntat sã fie Domnul! – a strigat omul. – Cum de m-aþi gãsit?!
1. Eu sînt Domnul Dumnezeul tãu, sã nu ai alþi dumnezei afarã
– Am vãzut niºte urme în nisip, ºi ne-am dat seama cã cineva s-a
rãtãcit. Erau într-adevãr urmele tale. de Mine.
– Voi credeþi, cã urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, Care a 2. Sã nu-þi faci chip cioplit ºi nici un fel de asemãnare a vreunui
avut grijã de mine, El va cãlãuzit spre mine, altfel aº fi murit. lucru, sã nu te închini lor, nici sã le slujeºti.
3. Sã nu iei numele Domnului Dumnezeului tãu în deºert.
Auzi-mã, Doamne 4. Adu-þi aminte de ziua odihnei, ca sã o sfinþeºti.
5. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta.
Tatiana Doibani 6. Sã nu ucizi.
Ochii mi-s la ceruri, Drumul se-ngusteazã, 7. Sã nu fii desfrînat.
Gîndul e spre El. Poarta e departe. 8. Sã nu furi.
Sînt în lumea asta Doamne, cerceteazã-mi 9. Sã nu mãrturiseºti strîmb împotriva aproapelui tãu.
Un mic firicel. Pãsurile toate! 10. Sã nu doreºti nimic din cîte are aproapele tãu.
Licãreºte steaua vieþii Nu permite, Sfinte,
Pe pãmînt, Sã mã pierd pe cale, Primele patru reglementeazã relaþiile noastre cu Dumnezeu, iar ulti-
Creºte-n mine viþa Lasã-mã, Pãrinte, mele ºase – raporturile cu aproapele.
Duhului cel Sfînt. În voia milei Tale. În cele zece porunci sînt cuprinse toate legile ºi poruncile pe care le-
a dat Dumnezeu prin proorocii Sãi. Ele sînt obligatorii pentru toþi oamenii
care doresc sã trãiascã aproape de Dumnezeu ºi sã se mîntuiascã.
Tema 12. Reguli de bunã purtare. Precizare: Dumnezeu nu forþeazã însã pe nimeni sã respecte porun-
Cele zece porunci cile. El i-a dat omului, încã de la crearea sa darul libertãþii de a alege
între bine ºi rãu. Însã, poruncile sînt obligatorii pentru oamenii care vor
Obiective de referinþã:
sã se mîntuiascã.
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat. De aceea, dupã ce Moise a învãþat poporul poruncile dumnezeieºti, a
zis: „Viaþã ºi moarte þi-am pus eu astãzi înainte, ºi binecuvîntare ºi
VCuvînt din Sfînta Scripturã: blestem. Alege viaþa ca sã trãieºti ti ºi urmaºii tãi”.
„Cine va pãzi toatã legea, dar va greºi într-o singurã poruncã, s-
a fãcut vinovat faþã de toate poruncile” (Iacov 2:10). Cei ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu aleg viaþa ºi binecuvîntarea.
Creºtinii ascultã de poruncile lui Dumnezeu ºi le împlinesc în viaþa lor.
Dumnezeu doreºte ca toþi oamenii sã cunoascã adevãrul ºi sã-l urmeze,
ca sã aibã viaþã paºnicã ºi binecuvîntatã, sã se mîntuiascã ºi sã dobîndeas- Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
cã fericirea veºnicã în Împãrãþia Sa Cereascã. 1. Pentru ce a dat Dumnezeu poruncile?
Încã de la începutul lumii, Dumnezeu i-a îndemnat pe oameni sã facã 2. Care sînt cele zece porunci?
numai fapte bune ºi plãcute Lui. Pentru a-i ajuta sã deosebeascã binele 3. Ce înþelegem prin darul libertãþii dat omului de cãtre Dumnezeu?
de rãu, El i-a dat lui Moise cele zece porunci, care vor rãmîne valabile 4. Care este deosebirea între oamenii care îndeplinesc poruncile divine
pentru toþi oamenii din toate timpurile. ºi între cei care nu le îndeplinesc?

180 181
  Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
E cu neputinþã sã fii creºtin fãrã sã trãieºti creºtineºte.
Viaþa plãcutã lui Dumnezeu: aducerea aminte de Dumnezeu; Nãdejdea
în Dumnezeu; Frica de Dumnezeu; Dragostea de Dumnezeu.
A fi plãcut lui Dumnezeu – iatã fericirea ta! (Sfîntul Efrem Sirul)
Înainte de a face vreun lucru, întreabã-te: va fi oare plãcut lui Dum-
nezeu? Nu va fi oare contra poruncilor Lui? (Sfîntul Filaret – Mitropolitul
Moscovei)
Lecturã
Dumnezeu este pretutindeni
– Mãmico, cum trebuie sã trãim ca sã simþim prezenþa lui Dumnezeu
întotdeauna? – a întrebat-o un bãieþel pe mãmica lui.
– ªtii, dragul meu, cînd eram micã mi-au explicat ºi mie ce sã fac,
încît sã-L simt pe Dumnezeu aproape de mine. ªi iatã cu plãcere o sã-þi
spun. Ascultã:
– trãieºte, copile, întotdeauna aºa de parcã L-ai vedea pe Dumnezeu
în faþa ta;
– nu fã nimic din ceea ce nu ai dori ca sã-L ai martor pe Dumnezeu;
– nu spune nici un cuvînt de care te-ai ruºina sã-l spui tare în faþa lui
Dumnezeu;
– nu te duce niciodatã acolo unde ºtii cã n-o sã-L vezi pe Dumnezeu;
– nu citi nici o carte de care tu n-ai dori sã auzi ca Domnul sã-þi
spunã: „Arat-o ºi Mie!”;
– niciodatã sã nu-þi petreci timpul aºa, încît sã te temi de întrebarea:
„Ce faci?” sau de cuvintele: „Cum nu-þi este ruºine?”.
Frica de Dumnezeu
Aceasta s-a petrecut în Roma Anticã. Împãrãteasa Romei, mergînd
în trãsurã, a pierdut în timpul cãlãtoriei lãdiþa cu bijuterii. În tot imperiul
a fost datã porunca: „Cine va gãsi lãdiþa ºi o va întoarce împãrãtesei în
timp de treizeci de zile, acela va primi cadouri foarte mari. Dar cel care
va gãsi lãdiþa, dar o va întoarce împãrãtesei dupã expirarea celor treizeci
de zile, acela va fi pedepsit cu moartea!”
Bãtrînul Samuil a gãsit în curînd bijuteriile pierdute. Dar abia dupã
ce au trecut cele treizeci de zile, a venit la palat sã le întoarcã împãrãtesei.
Strãjerii, cum au aflat, îndatã l-au dus la împãrãteasa mînioasã.
182
Ea l-a privit cu mirare pe bãtrînul, care a adus bijuteriile dupã ce a
trecut timpul stabilit.
– Ai fost plecat?! – l-a întrebat împãrãteasa pe Samuil.
– Nu, am fost acasã.
– Atunci, poate, n-ai auzit de ceea ce a fost anunþat? De ce ai venit
dupã timpul stabilit. ªtii cã acum vei fi omorît?
– Eu am vrut sã vã arãt cã vã întorc datoria, nu din frica pedepsei tale,
ci din fricã de Dumnezeu, – i-a rãspuns bãtrînul.
Auzind acestea, împãrãtesei i-a fost ruºine de îndrãzneala sa ºi a anulat
ordinul. Iar pe bãtrînul temãtor de Dumnezeu l-a lãsat sã plece în pace.
Tema 13. Dumnezeu vine pe pãmînt ca pe
oameni sã-i ridice la cer. Naºterea Domnului
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
nostru Iisus Hristos.
1.3. Sã participe la sãrbãtorile tradiþional-creºtine.
Adam a fost pãrintele omenirii vechi care zãcea în robia morþii ºi a
pãcatului. Iisus Hristos este Începutul omenirii noi. La crearea lui Adam,
Dumnezeu a luat þãrînã din pãmînt, ºi i-a fãcut trup, apoi a suflat asupra
lui dîndu-i suflet nemuritor.
Iisus este numit Adam cel Nou. La crearea trupului lui Adam cel
Nou, care este Domnul Hristos, Dumnezeu i-a dat o picãturã de sînge
din sîngele omenirii, adicã din sîngele Fecioarei Maria. Astfel, Fiul lui
Dumnezeu se face ºi Fiul Omului. Dumnezeu care era în ceruri, vine pe
pãmînt Sã se Jertfeascã ºi Sã rãscumpere omenirea din ghearele morþii
ºi a pãcatului. Dumnezeu vine pe pãmînt ca pe oameni sã-i ridice la cer.
Fecioara Maria a fost pregãtitã anume pentru aceastã conlucrare
dumnezeiascã.
Dumnezeu a trimis din înãlþimile cereºti pe arhanghelul Gavriil ca
sã-i aducã vestea bunã Fecioarei Maria. Îngerul n-a fost trimis la vreo
împãrãteasã bogatã, crescutã în lux ºi gãteli dupã modã, ci a fost trimis
la o Fecioarã sãrmanã, din neamul regelui David, ce locuia în orãºelul
Nazaret din Galileea. Prin aceasta Dumnezeu ne-a arãtat cã iubeºte pe
oamenii simpli, dar curaþi la inimã ºi cã nu în bogãþie stã dreptatea lui
Dumnezeu, ci în inimã curatã.
183
 Pe cînd Preasfînta se ruga, arhanghelul Gavriil a intrat în camerã ºi i-
a spus liniºtit: „Bucurã-te, ceea ce eºti plinã de har, Domnul este cu
tine. Binecuvîntatã eºti tu între femei!” Aceste cuvinte ale îngerului au
înspãimîntat-o pe Fecioara Maria. Arhanghelul Gavriil i-a zis cu mare
bunãvoinþã ºi veselie: „Nu te teme, Marie, cã ai aflat har înaintea lui
Dumnezeu... Iatã vei naºte Fiu ºi Îi vei pune numele Iisus. Acesta va fi
Mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va chema... ºi Împãrãþia Lui nu va avea
sfîrºit”. Fecioara Maria se neliniºti, deoarece a fãgãduit cã nu se va
cãsãtori, ci va rãmîne fecioarã pentru totdeauna. Ea cugeta în sine: „Ce
poate fi salutarea aceasta?” Apoi a zis cãtre înger: „Cum va fi mie aceasta,
de vreme ce nu ºtiu de bãrbat?” Îngerul s-a închinat cu respect înaintea
Împãrãtesei Cerului ºi a pãmîntului ºi i-a spus: „Duhul Sfînt Se va pogorî
peste tine ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta ºi Sfîntul
Care se va naºte din tine, Se va chema Fiul lui Dumnezeu”.
În acel moment, Preasfînta Fecioarã S-a umplut de o mare bucurie,
vestea a pãtruns în suflet ca o razã luminoasã. Cu credinþã, umilinþã ºi
nevinovãþie, Fecioara a rãspuns: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã
cuvîntul tãu”.
Odatã cu rostirea acestui cuvînt fie Duhul Sfînt S-a coborît peste Maria
ºi Cuvîntul lui Dumnezeu S-a zãmislit în pîntecele ei cel pururea fecioresc.
Dar în ce vreme a binevoit Tatãl Ceresc Sã-L trimitã pe Fiul Sãu pe
pãmînt!
În zilele de pe urmã, în timpul domniei pãgînului Cezar, cînd întreg
neamul omenesc era scufundat în pãcate. Rîurile fãrãdelegii ºi ale des-
frîului se revãrsau pe întreg pãmîntul, mîndria îºi înãlþa capul pînã la
cer. Pretutindeni se aduceau jertfe idolilor, oamenii au iutat de Adevãratul
Dumnezeu. Domnul a aºteptat pînã se va umplea „paharul rãutãþii”, ca
prin Jertfa Sa de pe Cruce sã vindece toate felurile de pãcate ale omenirii.
Nimic nu se întîmplã fãrã voia lui Dumnezeu. Ea se vede ºi în istoria
recensãmîntului general ordonat de Cezarul August, conform cãruia fie-
care locuitor trebuia sã se ducã în cetatea sa ºi sã se înscrie. Astfel s-a
împlinit proorocia despre Naºterea Mesiei în oraºul Bethleem a prooro-
cului Miheea: „ªi tu, Bethleeme Efrata, deºi eºti mic între miile lui Iuda,
din tine va ieºi Stãpînitor peste Israel.” (Miheea 5:11)
Cu evlavie adîncã ºi cutremur, trebuie sã-i mulþumim lui Dumnezeu
pentru aceastã tainã minunatã, dar ºi plinã de smerenie ºi înjosire a Mîn-
tuitorului, cãci cu robii S-a înscris de bunã voie, supunîndu-se poruncii
Cezarului ca prin Jertfa Sa sã elibereze omenirea din robia pãcatelor.
Numele Iisus, cel mai sfînt nume ºi mai slãvit de toatã oastea înge-
reascã, trebuia chiar din momentul naºterii sã fie înscris în rîndul supuºilor
184
împãratului pãgîn. Cezar nu ºtia cã printre ce-i care se vor înscrie va fi ºi
Cel care înscrie pe toþi oamenii în Cartea Vieþii.
Iatã ºi primul titlu pe care l-a luat Iisus „slugã ºi rob”. A binevoit sã
primeascã acest titlu ca pe noi, robii pãcatului sã ne facã liberi.
Urmînd porunca împãratului, dreptul Iosif ºi Fecioara Maria s-au pornit
din Nazaret spre Bethleem. Cînd au ajuns în oraº era noapte. Casele de
oaspeþi erau ocupate. Ei au fost nevoiþi sã-ºi caute un adãpost. La marginea
oraºului au gãsit o peºterã în care pãstorii se adãposteau de ploaie.
Despre locuitorii oraºului Bethleem se spune cã nu au nimic, dar pe
toþi îi îmbogãþesc, ei au o inimã mare ºi dragoste faþã de aproapele. De
aceea a binevoit Dumnezeu ca din locuinþele celor mai simpli agricul-
tori ºi pãstori sã strãluceascã pe pãmînt lumina lui Hristos.
În noaptea Sfîntã toþi locuitorii din Bethleem erau cufundaþi într-un
somn adînc. Nu dormeau doar pãstorii care vegheau lîngã turmele lor.
„ªi iatã îngerul Domnului a stãtut lîngã ei ºi slava Domnului a strãlucit
împrejurul lor.” (Luca 2:9) Aceastã vedere luminoasã pe fonul întunecat
al nopþii, i-a înspãimîntat pe pãstori. Îngerul le-a zis: „Nu vã temeþi, cã
iatã vã binevestesc bucurie mare, cãci vi s-a nãscut astãzi Mîntuitor”
(Luca 2:10), ºi îndatã s-a vãzut oaste cereascã lãudînd ºi slãvind pe
Dumnezeu: „Slavã întru Cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace
între oameni bunãvoire”.
Precizare: Vestind pacea ºi înþelegerea în lume,îngerii parcã ne spun
cã Domnul Hristos a venit pe pãmînt sã-i împace pe oameni cu Dumnezeu.
Iisus este pace, liniºte ºi sãlaº al oricãrui gînd bun.
Dumnezeu S-a coborît pe pãmînt,
ca pe oameni sã-i ridice la cer
Odatã o fetiþã de ºase aniºori a întrebat-o pe mãmica ei:
– Mãmico, Cine a creat-o pe Maica Domnului?
Mãmica i-a rãspuns:
– Dumnezeu a creat toatã lumea ºi tot El a creat-o ºi pe Sfînta Fecioarã
Maria.
Fetiþa a ascultat cu atenþie, s-a gîndit un pic, iar apoi a întrebat-o din
nou miratã:
– Dacã Dumnezeu a creat-o pe Maica Domnului, atunci cum ea L-a
nãscut pe Dumnezeu?!
Mãmica a luat-o pe fetiþã mai aproape lîngã dînsa ºi a început sã-i
explice: „Draga mea fetiþã, îþi este greu sã înþelegi, cum Dumnezeu Se
naºte în chipul unui Copil? Îþi aminteºti colindul Astãzi S-a nãscut Hris-
185
tos, acolo sînt aºa cuvinte: Dumnezeu e mititel, în scutec de bumbãcel. Ca Dar s-a deschis mormîntul Pe vatra caldã somnul,
sã înþelegi aceastã Tainã minunatã ascultã cu atenþie. Cînd ne facem sem- ªi El acum e-n cer suit Prin vis vedeam tot flori de mãr
nul Sfintei Cruci, spunem: „În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului ªi cînd tîrziu ne biruia ªi-n faþã, mic, pe Domnul.
Duh”. Deci Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh S-au sfãtuit sã creeze
lumea întreagã ºi pe om.Atunci cînd primii oameni au încãlcat porunca lui Lecturã
Dumnezeu, ei au devenit robii pãcatului ºi ai morþii. Lui Dumnezeu i-a
fost milã de oameni. Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh S-au sfãtuit cum sã-l elibereze Îngerul de Crãciun
pe om de moarte ºi sã-l aducã din nou în rai. Au trecut mai mult de 5000
– Daþi milostenie, pentru numele lui Hristos! Pentru numele lui Hris-
de ani de cînd oamenii au fost alungaþi din grãdina raiului. ªi iatã cã
tos, milostenie!
Dumnezeu Fiul din marea iubire faþã de oameni a acceptat sã vinã pe
Nimeni nu asculta cuvintele acestea plîngãcioase, nimeni nu lua în
pãmînt prin Fecioara Maria ºi Sã se nascã în chipul unui Copil. Deoarece
seamã lacrimile ce se simþeau în cuvintele femeii îmbrãcate sãrãcãcios
Dumnezeu Fiul a luat chip de om, El a primit ºi un nume, numele Iisus.
care sta însinguratã într-un colþ al strãzii pline de forfotã.
Deci Iisus Hristos este Dumnezeu ºi Om. El le-a vorbit oamenilor despre
- Daþi milostenie!
Dumnezeu Tatãl ºi despre Dumnezeu Duhul Sfînt. Iisus a vindecat bolnavi,
Oamenii treceau grãbiþi pe lîngã ea, trãsurile alergau cu zgomot pe
a înviat pe cei morþi ºi în sfîrºit S-a rãstignit pe Cruce, ca prin sîngele Sãu
drumul înzãpezit. În jur se auzeau rîsete, discuþii însufleþite...
sã ne elibereze din robia pãcatului ºi a morþii. Iar a treia zi a Înviat. Dupã
Peste pãmînt se lãsa sfînta, mãreaþa noapte dinaintea Naºterii lui Hris-
patruzeci de zile de la Înviere, Iisus S-a Înãlþat la cer. Dumnezeu S-a coborît
tos. Strãlucind de stele, ea înfãºura oraºul într-un întuneric de tainã.
pe pãmînt ca pe oameni sã-i ridice la cer”.
– Milostenie..., nu pentru mine, pentru copilaºii mei cer...
Colindãtorii Glasul femeii se frînse dintr-o datã ºi ea începu sã plîngã încetiºor. Tremu-
rînd sub hainele zdrenþuite, îºi ºtergea lacrimile cu mîinile înþepenite, însã
George Coºbuc acestea se revãrsau din nou pe obrajii ei traºi. Nimãnui nu-i pãsa de ea...
Cad fulgii mari, încet zburînd ªi pînã nu tãceau la prag, Ea însã nici nu se gîndea la sine, la faptul cã era îngheþatã pînã în
ªi-n casã arde focul, Noi nu vorbeam nici unul – mãduva oaselor, cã nu mîncase nici o fãrîmiturã de pîine în ziua aceea.
Iar noi pe lîngã mama stînd, Sãrac ne-a fost, dar cald ºi drag, Tot gîndul îi stãtea la copii, o durea inima pentru ei...
De mult uitarãm jocul. În casã-ne Crãciunul. Stau, sãrmanii, acolo, în cãmãruþa rece ºi întunecoasã, flãmînzi, dege-
De mult ºi patul ne-aºtepta, ªi auzi! Rãsar cîntãri acum, raþi..., ºi o aºteaptã... Ce o sã le aducã, ce o sã le spunã? Mîine e praznic
Dar cine sã se culce? Frînturi dintr-o colindã, mare, veselie pentru toþi copiii, numai sãrmanii ei copii sînt flãmînzi ºi
Rugatã, mama repeta ªi vin mereu, s-opresc în drum, nefericiþi.
Cu glasul rar ºi dulce. S-aud acum în tindã. Ce sã facã? Ce sã facã? În ultima vreme muncise ºi iar muncise, aºa
Cum sta pe paie-n frig Hristos, Noi stãm cu ochii pironiþi cum putuse, pînã îºi epuizase ultimele puteri...
În ieslea cea sãracã, ªi fãrã de suflare: Dupã aceia cãzuse la pat ºi îºi pierduse slujba...
ªi boul cum sufla milos, Sînt îngerii din cer veniþi, Se apropia praznicul, iar ea n-avea de unde sã ia un coltuc de pîine...
Cãldurã ca sã-I facã, Cu Leru-i, Domnul mare! Copilaºii, sãrmanii copilaºi! De dragul lor se hotãrîse sã cearã, pentru
Drãguþ un miel cum i-au adus Ei cîntã-nãlþãtor ºi rar, prima oarã în viaþã, de pomanã... Mîna nu voia sã se ridice, limba sã cearã...
Pãstorii de la stînã Cîntãri de biruinþã, Dar gîndul cã micuþilor ei le e foame, cã vor întîmpina praznicul flãmînzi,
ªi îngeri albi cîntau pe sus Apoi se-ntorc ºi plîng amar nefericiþi, o chinuia cumplit. Aºa încît era gata de orice - ºi în timp de
Cu flori de mãr în mînã. De-a Iudei necredinþã, cîteva ceasuri izbutise sã adune vreo cîþiva gologani... Bieþii copii! Alþi
ªi judecã pãmîntul. De spini, de-ostaºi, ºi c-a murit... copii au brad, se bucurã, sunt mulþumiþi de Crãciun. Numai copiii ei...

186 187
 „Daþi milostenie, oameni buni, daþi! Daþi, pentru numele lui Hristos!”
ªi, parcã rãspunzînd deznãdejdii ei, în apropiere prinserã sã batã clo-
potele, vestind slujba privegherii. „Da, trebuie sã merg, sã mã rog! Poate
cã rugãciunea o sã-mi uºureze sufletul; mã voi ruga cu rîvnã pentru ei,
pentru copii.” Cu paºi ºovãielnici, femeia se tîrî pînã la bisericã...
Biserica era plinã de luminã, plinã de oameni cu feþe vesele, mulþu-
mite. Ascunzîndu-se într-un colþ, ea cãzu în genunchi ºi rãmase nemiºcatã
acolo... Toatã nemãrginita durere de mamã, toatã grija ei pentru copii se
revãrsarã în rugãciune fierbinte, în suspine fierbinþi înãbuºite. „Doamne,
ajutã-ne! Ajutã-ne!”, plîngea ea. ªi la cine, dacã nu la Domnul, Acoperi-
torul ºi Apãrãtorul celor slabi ºi nefericiþi sã-ºi verse tot amarul, toatã
durerea sufletului? Încetiºor se ruga în colþul sãu, ºi lacrimile îi curgeau
ºiroaie pe faþa necãjitã.
Nici n-a bãgat de seamã cã slujba s-a sfîrºit, nici n-a vãzut cã s-a
apropiat cineva de ea...
– De ce plîngeþi? rãsunã în spatele ei un glas gingaº, care i se pãru
aidoma unei muzici cereºti.
Se dezmetici, îºi ridicã ochii - ºi vãzu inaintea sa o fetiþã în haine
scumpe. De pe chipul ei o priveau cu milã doi ochiºori luminoºi de copil.
Înapoia fetei stãtea o bãtrînã doicã.
– Aveþi un necaz? Da? Sãraca, sãraca de dumneavoastrã!
Aceste cuvinte, spuse cu glas dulce, copilãresc, o miºcarã pînã în
adîncurile fiinþei sale.
– Copiii mei sunt flãmînzi, nu au mîncat nimic de azi-dimineaþã... ªi
aºa ne gãseºte sãrbãtoarea cea mare...
– Nu au mîncat? Sunt flãmînzi? Pe chipul fetiþei se întipãri groaza.
– Doicã, ce înseamnã asta! Copiii nu au mîncat nimic! ªi mîine vor fi
flãmînzi! Doicã! Nu se poate aºa ceva!
Mînuþa de copil scotoci în manºonul de blanã.
– Uite, luaþi, aici sînt niºte bani..., cîþi, nu ºtiu... Luaþi de mîncare
pentru copii... pentru Durmnezeu... Ah, doicã, ce cumplit! Nu au mîncat
nimic! Cum se poate aºa ceva, doicã!
Din ochii fetei þîºnirã lacrimi mari.
– Ce sã-i faci, Mania! Sunt nevoiaºi! ªi stau, sãrmanii, în foamete ºi
în frig. Aºteaptã sã-i ajute Domnul!
– Ah, doicã dragã, îmi pare rãu de ei! Unde staþi, cîþi copii aveþi?
– Soþul a murit..., în curînd se face jumãtate de an... Mi-au rãmas trei
copii în grijã. Sã muncesc nu am mai putut, toatã vremea eram bolnavã...
188
Aºa cã am ajuns sã umblu cu cerºitul... Stãm nu departe... iatã, acolo...,
într-un subsol, pe colþ, în casa mare a negustorului Osipov...
– Doicã, stau aproape lîngã noi ºi nici nu am ºtiut! Sã mergem mai
repede, acum ºtiu ce am de fîcut!
Fetiþa ieºi cu paºi repezi din bisericã, însoþitã de bãtrînã.
Sãrmana femeie porni în urma lor fãrã sã îºi mai dea seama ce face.
În legãtura pe care o þinea în mîini se afla o hîrtie de cinci ruble. Nemai-
avînd în minte decît cã poate acum sã-ºi încãlzeascã ºi sã-ºi hrãneascã
dragii copii, intrã în magazin, cumpãrã mîncare, pîine, ceai, zahãr ºi
plecã spre casã fugind din rãsputeri.
Iatã ºi cãmãruþa întunecatã. Trei copilaºi se aruncarã în întîmpinarea ei.
– Mãmico! Ne e foame! Ne-ai adus ceva? Iubito!
Ea îi îmbrãþiºã pe toþi trei, udîndu-i din belºug cu lacrimi.
– A trimis Domnul ºi pentru noi! Nadia, aprinde soba! Petiuºa, pune
ibricul la fiert! o sã ne încãlzim, o sã mîncãm: mîine e praznic mare!
În cãmãruþa umedã ºi întunecoasã se simþea adierea praznicului. Copiii
erau veseli, se încãlziserã ºi sporovãiau. Mama se bucura de vioiciunea,
de sporovãiala lor. Numai din cînd în cînd îi venea în cap gîndul întristãtor:
„Ce va fi mai departe? Ce va fi mai departe?”
– Domnul nu ne va pãrãsi! îºi spunea ea, punîndu-ºi toatã nãdejdea
în Dumnezeu.
Micuþa Nadia se apropie lin de mama sa, se lipi de ea ºi zise:
– Spune, mãmico, este adevãrat cã în noaptea de Crãciun se coboarã
în zbor din cer îngerul Crãciunului ºi aduce daruri copiilor sãraci? Spune,
mãmico!
Bãieþii se apropiarã ºi ei. Dorind sã le aducã mîngîiere copiilor, ea
prinse a le povesti cã Domnul se îngrijeºte de copiii sãraci ºi le trimite în
marea noapte de Crãciun pe îngerul Sãu, ºi acest înger le aduce bunãtãþi.
– ªi brad, mãmico?
– ªi brad, puilor, un brad frumos, strãlucitor!
În uºa subsolului bãtu cineva. Copiii se aruncarã sã deschidã, ºi îna-
intea lor apãru un bãrbat care purta în braþe un brãduþ. În spatele lui – o
fetiþã frumoasã, bãlaie, însoþitã de doicã, ce ducea o sumedenie de pachete
ºi de cutii.
Copiii se strînserã sfioºi lîngã mama lor.
– E îngerul, mãmico, e îngerul?, ºoptirã ei încetiºor, privind cu evlavie
spre fetiþa cea atît de arãtoasã. Bradul era de acum aºezat pe podea.
Bãtrîna doicã desfãcea pachetele scotea din ele chifle ºi colãcei gustoºi,
189
brînzã, unt, ouã, împodobea brãduþul cu lumînãri ºi daruri. Copiii încã
nu îºi puteau veni în fire: se minunau de „înger” ºi tãceau, fãrã sã se
miºte din loc.
– Iatã, pentru voi, ca sã întîmpinaþi Naºterea Domnului cu veselie!
rãsunã glasul de clopoþel. Sãrbãtori fericite!
Fetiþa puse pe masã coºul ºi se fãcu nevãzutã mai înainte ca mama ºi
copiii sã se dezmeticeascã.
„Îngerul de Crãciun” venise aducînd copiilor brad, bunãtãþi, bucurie
– ºi se fãcuse nevãzut ca o vedenie luminoasã...
Pe Mania o aºtepta acasã mama, care o îmbrãþiºã fierbinte, strîngînd-
o la pieptul sãu.
– Fetiþa mea bunã! spuse ea, sãrutînd faþa fericitã a fetiþei. Ai renunþat
la brad, la bunãtãþi, ºi ai dat din ele copiilor sãraci! Ai o inimioarã de
aur! Dumnezeu îþi va rãsplãti...
Mania a rãmas farã brad ºi fãrã daruri, dar strãlucea de fericire. Cu
faþa ei drãgãlaºã, cu buclele aurii, semãna într-adevãr cu un „înger al
Crãciunului”.
Banca de informaþii !
Etimologia cuvîntului Crãciun nu este clarã. Unii se feresc de a folosi
acest cuvînt datoritã legendei cu Moº Crãciun. Se pare însã cã Legenda
a apãrut mult dupã ce s-a generalizat acest termen în limbajul românesc.
Cuvîntul „Crãciun” înseamnã în primul rînd ziua Naºterii Domnului, de
aceea folosirea lui nu este greºitã, dar nici nu trebuie fãcut prea mare
abuz de aceastã denumire, cãci de multe ori se uitã ce eveniment anume
sãrbãtoreºte Biserica la Crãciun.
190
Tema 14. Sfinþirea apelor la Botezul Domnului:
Aghiasma Mare
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
nostru Iisus Hristos.
1.3. Sã participe la sãrbãtorile tradiþional-creºtine.
Cuvinte noi:
Aghiasm㠖 apa sfinþitã.
Anafora – bucãþele din prescurile întrebuinþate la slujba bisericeascã,
binecuvîntate de preot, care se împart credincioºilor la sfîrºitul slujbei.
La vîrsta de treizeci de ani Iisus Hristos a început sã vesteascã oame-
nilor despre Împãrãþia lui Dumnezeu. Pentru prima datã Domnul S- a
arãtat poporului din Þara Iordanului. În acel timp în pustiul ce se afla
lîngã rîul Iordan, propovãduia Sfîntul Ioan Botezãtorul . El era fiul preo-
tului Zaharia ºi al Elizabetei, veriºoara Maicii Domnului. Ioan Botezã-
torul le spunea oamenilor: „Pocãiþi-vã, cã s-a apropiat Împãrãþia Ce-
rului!” Locuitorii ieºeau în întîmpinarea lui ºi îºi mãrturiseau pãcatele,
se pocãiau ºi se botezau în rîul Iordan. Sfîntului Ioan noi îi mai spunem
Înaintemergãtorul, deoarece el pregãtea oamenii pentru ca ei sã-l
primeascã ºi sã-L recunoascã pe Domnul Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu.
Într-o zi a venit Iisus Hristos la Iordan Sã Se boteze de la Ioan. Sfîntul
Ioan înþelegea cã Iisus este fãrã de pãcate, ºi nu are nevoie sã se mãrtu-
riseascã. El mai ºtia cã Iisus este Fiul lui Dumnezeu ºi Mîntuitorul lumii,
de acea i-a spus: „Doamne, eu am nevoie sã fiu botezat de Tine ºi Tu vii
la mine?” Atunci Iisus i-a zis: „Lasã acum, fiindcã aºa trebuie sã
împlinim toatã dreptatea”. Atunci Ioan l-a botezat.
ªi cînd Iisus ieºea din apã, Ioan a vãzut cerurile deschise ºi Duhul
Sfînt în chipul unui porumbel stînd deasupra lui Iisus. Din cer s-a auzit
un glas: „Acesta este Fiul Meu Iubit, Întru Care am binevoit!”
În timpul Botezului Dumnezeu S-a arãtat pe Sine oamenilor în Trei
Persoane: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt.
Tatãl a mãrturisit cã Iisus este Fiul Sãu Iubit, Fiul stãtea pe malul
Iordanului, iar Duhul Sfînt S-a coborît în chipul unui porumbel deasupra
Domnului Hristos. Astfel oamenii au înþeles cã Dumnezeu este Sfînta
Treime: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt. De aceea sãrbãtoarea Botezului
Domnului i se mai spune ºi Arãtarea lui Dumnezeu. În aceastã zi se
sfinþeºte Aghiasma Mare.
191
 Ce este Aghiasma Mare?
Cuvîntul „Aghiasmã”este de origine greacã ºi înseamn㠄sfinþire”.
Prin agheasmã înþelegem apa sfinþitã. Pentru prima datã apele au fost
sfinþite în ziua cînd S-a botezat Domnul Hristos în rîul Iordan. De atunci,
în fiecare an la sãrbãtoarea Botezul Domnului se sfinþesc apele. În aceastã
zi în bisericã se cîntã: „Astãzi apele sînt sfinþite”.
Agheasma Mare se sfinþeºte în Ajunul Botezului Domnului, pe data
de 5/18 ianuarie ºi în ziua de Boteazã, pe data de 6/19 ianuarie.
Ce putere are Aghiasma Mare ºi cum o folosim?
Aghiasma Mare are putere de a sfinþi ºi a vindeca. Ea se pãstreazã
proaspãtã vreme îndelungatã, rãmînînd tot aºa de proaspãtã, curatã ºi
plãcutã la gust. În bisericã Aghiasma Mare se pãstreazã într-un vas numit
aghiasmatar.
Fiecare creºtin trebuie sã ia Aghiasma Mare, sfinþitã la Botezul Dom-
nului ºi sã o pãstreze într-un vas curat, la loc de cinste. Aghiasma trebuie
sã ajungã pe un an de zile, pînã se va sfinþi alta. Se obiºnuieºte ca creºtinii
sã bea aghiasmã timp de opt zile la rînd începînd cu ziua de Boteazã. Pe
parcursul anului Aghiasma Mare se mai poate întrebuinþa dupã ce te
mãrturiseºti, în caz de boalã, se poate ºi mai des, dar pentru aceasta
creºtinul trebuie sã ducã o viaþa curatã ºi sfîntã.
Aghiasma Mare se mai foloseºte în urmãtoarele cazuri:
1. La botezul copiilor.
2. La sfinþirea bisericilor.
3. La sfinþirea clopotelor, crucilor, a vaselor ºi veºmintelor preoþeºti.
4. La rînduiala de curãþire a fîntînei spurcate.
5. La viile ºi grãdinile bîntuite de lãcuste ºi gîndaci.
6. La rugãciunile în caz de boalã.
Putem stropi cu Aghiasmã Mare: casa, curtea, grãdina, vitele pentru a le
feri de rele. Aghiasma are harul Sfîntului Duh, de aceea vindecã rãni, alungã
neputinþa, însãnãtoºeazã pe bolnavi, apãrã de rele, de necazuri ºi de primejdii.
Cînd ne împãrtãºim, Aghiasma Mare se ia dupã Sfînta Împãrtãºanie,
iar cînd luãm numai anaforã, Aghiasma Mare se foloseºte prima, fiind
mai mare ca anafora ºi se ia pe nemîncate.
Concluzie:
1. Dumnezeu este Sfînta Treime: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt.
2. Sãrbãtoarea Botezul Domnului se mai numeºte Arãtarea Domnului.
3. Biserica Ortodoxã sãrbãtoreºte în fiecare an Botezul Domnului pe
data de 6/19 ianuarie.
192
4. În ziua de Boteazã se sfinþeºte Aghiasma Mare.
5. Aghiasmã este apa sfinþitã de Dumnezeu prin preot. Cu ea sfinþim
pe oameni, locuinþa, grãdinile, animalele.
Fiºã de lucru:
Pe cînd ieºea Iisus din apã, ...................s-au deschis ºi ..................S-
a coborît deasupra lui Iisus în chip de .....................Iar din cer s-a auzit
glasul Tatãlui Ceresc zicînd: „..............................”.
Tema 15. Porunca I: Sã-L iubim pe Dumnezeu
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
Primele patru porunci le aratã oamenilor cum trebuie sã-L cinsteascã
ºi sã-L iubeascã pe Dumnezeu.
Porunca întîi: „Eu sînt Domnul Dumnezeul tãu, sã nu ai
alþi dumnezei afarã de Mine”.
În aceastã poruncã se afirmã cã nu existã decît un singur Dumnezeu,
pe care toþi oamenii sînt datori sã-L cinsteascã. Zeii popoarelor din
vechime, sînt Dumnezei falºi, nãscociþi de mintea omeneascã. Prin
cuvintele „Eu sînt Domnul Dumnezeul tãu”, Domnul parcã Se aratã pe
Sine oamenilor ºi ne porunceºte sã-L cunoaºtem. La fel procedeazã ºi
pãrinþii faþã de copiii lor. Încã din fragedã pruncie, ei se prezintã copila-
ºului ºi îi spun: „Eu sînt tatãl tãu, iar aceasta este mama ta.” Apoi îl
învaþã sã rosteascã primele cuvinte: mama, tata. Astfel, copilul îºi recu-
noaºte uºor pãrinþii ºi nu-i confundã cu alþii.
Dar sã vedem ce se întîmplã cu micuþii din casele de copii. Ei nu-ºi
cunosc pãrinþii, ºi cînd vãd pe cineva, îi întreabã: „Tu eºti tatãl meu?”,
„Poate tu eºti mama mea?”. Pãrinþii care i-au adus pe lume, i-au pãrãsit
pe aceºti micuþi ºi nu s-au prezentat lor, de aceea aceºti copii niciodatã
nu vor putea singuri sã-ºi recunoascã pãrinþii.
Precizare: Tot aºa ºi întreaga omenire nu L-ar fi cunoscut pe Dum-
nezeu, dacã El singur nu S-ar fi descoperit nouã. În slujbele bisericeºti
este chiar o cîntare în care se menþioneazã: „Dumnezeu este Domnul Ce
S-a arãtat nouã!”
193
 Ca sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu trebuie sã ºtim învãþãtura despre
El, Creatorul lumii.
Prima poruncã ne învaþã sã-L iubim pe Dumnezeu din toatã inima.
Aceasta înseamnã cã toatã viaþa noastrã lui Dumnezeu sã o dãm, sã o
trãim dupã voia Lui cea sfîntã.
Fiecare zi trebuie sã o închinãm Domnului ºi orice am face sã fim
întotdeauna cu gîndul la El.
Spre exemplu, ne-am trezit dimineaþa ºi primele cuvinte ale noastre
trebuie sã fie închinate Domnului, sã zicem: „Slavã Þie Celui Ce ne-ai
arãtat nouã lumina! Îþi mulþumim cã ne-ai mai dat o zi sã o trãim. Ajutã-
ne, Doamne, ca în aceastã zi sã ne ferim de pãcate”. Apoi, gîndeºte-te,
cã Dumnezeu îþi dã ziua:
– care n-ai fi putut sã þi-o dai singur ºi pune deopate prima orã sau cel
puþin un sfert de orã, din ziua ce þi-a dãruit-o, ºi ad-o în jertfã lui
Dumnezeu prin rugãciunea de dimineaþã;
– cu cît mai mult îþi vei sfinþi ziua prin rugãciune, cu atît mai bine te vei
îngrãdi de tot rãul care te înconjoarã pe parcursul întregii zile. Rugãciunea
de dimineaþã pentru om este întocmai ca roua dimineþii pentru plante;
– dupã ce aþi spus rugãciunea, luaþi prescurã (anaforã) ºi agheasmã.
Acum bisericile sînt deschise în fiecare localitate ºi e bine ca în fiecare
duminicã sã vã luaþi ºapte bucãþele de prescurã ºi o sticlã cu agheasmã
ca sã vã ajungã pentru toatã sãptãmîna.
Sfinþii Pãrinþi ne îndeamnã sã fim întotdeauna cu Dumnezeu. Cînd
sîntem cu Dumnezeu ºi El este cu noi. ªi totul e luminos! Cînd în camerã
toate ferestrele sînt deschise, soarele pãtrunde uºor ºi încãperea este lumi-
noasã-luminoasã. Dacã, însã, vom acoperi o fereastrã vom vedea cã în
camerã s-a întunecat puþin, iar dacã le vom acoperi pe toate, atunci, va fi
întuneric. La fel se întîmplã ºi cu sufletul nostru. Cînd din toate puterile
este deschis spre Dumnezeu, atunci, sufletul este luminos, vesel ºi liniºtit.
Iar, atunci, cînd uitãm de Dumnezeu ºi atragem atenþia la altceva, noi,
parcã i-am închide o fereastrã sufletului nostru ºi el se întunecã. Cu cît
mai mult uitãm de Dumnezeu cu atît mai negru se face.
Uitaþi-vã la planta numitã floarea-soarelui. În soare este viaþa ei. De
aceea o putere o atrage spre soare, astfel, încît, ea întotdeauna se în-
dreaptã spre el. La fel ºi sufletul nostru este de la Dumnezeu ºi numai în
Dumnezeu îºi poate gãsi liniºtea ºi fericirea.
Cine pãcãtuieºte împotriva acestei porunci?
Împotriva acestei porunci pãcãtuiesc:
– cei ce se închinã la idoli;
194
– cei care se leapãdã de învãþãtura Bisericii Ortodoxe;
– cei care aleargã la vrãjitori, descîntãtori, cheamã spiritele celor morþi;
– cei care spun cã ei vor face rãu ºi vor pãcãtui cît vor putea, pentru
cã Dumnezeu tot îi va ierta, precum ºi cei care s-au deznãdãjduit de mila
Domnului ºi spun cã Dumnezeu nu-I va mai ierta de aceea nici nu vor sã
se mai corecteze ºi fac în continuare pãcate;
– cei care se iubesc pe sine mai mult decît pe Dumnezeu.
Dacã cineva a încãlcat aceastã poruncã, e bine sã se ducã la bisericã
ºi sã se mãrturiseascã în faþa preotului, iar Dumnezeu Care stã de faþã
nevãzut va primi pocãinþa ºi-I va ierta pãcatele.
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
„Prin cuvintele Eu sînt Domnul, Dumnezeul tãu, sã nu ai alþi dumnezei
afarã de Mine, Domnul ne spune cã El este Dumnezeul cel Adevãrat,
Atotputernic, Atotºtiutor, Atotmilostiv. De la Dînsul a luat naºtere toatã
lumea, prin El toatã suflarea trãieºte ºi se miºcã. El este Sfînt, Veºnic ºi
nu are nevoie de nimic.
În Domnul este toatã puterea ºi nu este vreo putere în afarã de El. ªi
puterea luminii, ºi a apei, ºi a aerului ºi a pietrei este puterea lui Dumne-
zeu. Puterea, datoritã cãreia ºi furnica se miºcã ºi peºtele înoatã, ºi pasãrea
zboarã, este puterea Domnului. Dumnezeu dãruieºte fiecãrui atît cît do-
reºte El ºi ia înapoi atunci cînd hotãrãºte El. De aceea atunci cînd cauþi
putere, caut-o la Domnul, deoarece El este Izvorul Puterii Veºnice.
În Domnul este toatã înþelepciunea, ºi nu este nici o înþelepciune ºi
nici o ºtiinþã în afara Lui. De aceea atunci cînd cauþi înþelepciune, caut-
o la Dumnezeu.
În Domnul este tot binele. ªi Iisus Hristos a zis cã Dumnezeu este Bun.
Bunãtatea lui Dumnezeu se cuprinde în mila Lui, îndelunga rãbdare ºi
iertarea pãcãtoºilor. Atunci cînd vrei sã creºti în bine, cautã-l la Dumnezeu.
Dumnezeu ne porunceºte: Sã nu ai alþi dumnezei afarã de Mine. Ce
rost e sã mai ai alþi dumnezei, dacã Dumnezeul tãu este Domnul Atotºti-
itorul? Dacã ai doi dumnezei sã ºtii cã unul din ei este diavolul. Iar tu nu
poþi sã-I slujeºti în acelaºi timp ºi lui Dumnezeu ºi diavolului, la fel cum
nu poate un bou sã are în acelaºi timp douã ogoare diferite ºi tot aºa cum
nu poate o lumînare în acelaºi timp sã ardã în douã case diferite. N-are
nevoie pãdurea de al doilea soare, deoarece va arde. N-are nevoie furnica
de douã picãturi de apã, deoarece se va îneca. ªi nici, tu, omule, n-ai
nevoie de doi dumnezei, deoarece nu vei fi mai bogat, ci vei sãrãci. ªi
195
dacã vei avea aºa de mulþi dumnezei precum multe sînt furnicile, sã Domnul e cu mine
ºtii cã aceºti dumnezei vor fi tot atît de slabi, precum sînt furnicile. Tatiana Doibani
Deci, alungã pe toþi aceºti mulþi dumnezei din sufletul tãu ºi rãmîi
fidel doar Dumnezeului Cel Adevãrat, la Care este toatã puterea, ºi Domnul e cu mine Pe-un drum ce duce acasã...
– de cine mã voi teme? Domnul e cu mine
înþelepciunea, ºi bunãtatea. Lui Unuia îi slujeºte, doar Lui I te închinã
Cînd frigu-n suflet vine, – eu n-am de ce mã teme...
în vecii vecilor. Amin.” (Sfîntul Nicolae, Episcopul Serbiei)
Cînd inima îmi geme, Cãci de la Dînsul vine
Cînd mã pîndeºte hãul Tãria cea de cremne,
Lecturã Cuvîntul sã-mi distrugã, Cãci El mã dãruieºte
Cînd mã apleacã rãul Cu dragostea divinã
Cerul, pãmîntul ºi lumea Lãstarii sã mii smulgã… Cu ea El mã pãzeºte,
Domnul e cu mine Mã scapã de ruginã.
Doi sãteni, vecini ºi prieteni, discutau într-o zi despre treburile ºi – de cine mã voi teme? Din El vine izbînda,
necazurile pe care le aveau. În timp ce unul se plîngea mereu, celãlalt Cînd ispitirea vine Lumina ºi norocul
pãrea sã nu aibã vreo supãrare. Cel nemulþumit, observînd liniºtea celui- la rele sã mã cheme? Din El vine scînteia
lalt, îl întrebã: Cînd îmi strãpunge firea Ce-aprinde-n suflet focul.
– Cum de eºti totdeauna mulþumit, chiar cînd treburile nu-þi merg Plãcerea minciunoasã? Domnul e cu mine…
tocmai bine? Cînd mi se ia iubirea,
– Pentru cã în fiece dimineaþã fac judecatã sufletului meu ºi îi pun
hotãrîre de cele pe care trebuie sã le cugete ºi sã le facã. Cînd vãd lu-
mina zilei îmi spun: „Mulþumeºte lui Dumnezeu cã, iatã, þi-a mai dat o Tema 16. Porunca a II-a: Sã nu-þi faci chip cioplit
zi de trãit!” ºi mã gîndesc la cerul pe care l-a zidit Dumnezeu cu luminãtori
ce strãjuiesc timpul ºi care sînt vestitori ai zilei ºi ai nopþii, amintindu- Obiective de referinþã:
ne mereu cã ziua ce ne-o anunþã trebuie s-o folosim spre mîntuire, iar 2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
noaptea sã ne punã înainte nu numai odihna, ci ºi ceasul morþii. De aceea, 3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
dimineaþa la trezire, mã uit la soare ºi mã gîndesc la Dumnezeu, Care l- Porunca a doua: „Sã nu-þi faci chip cioplit ºi nici un fel
a zidit, mulþumindu-I. Apoi iau seama la pãmîntul pe care-l calc, amin- de asemãnare a vreunui lucru, sã nu te închini lor, nici sã
tindu-mi cã din el sînt luat, precum ne spune Sfînta Scripturã, ºi care-mi le slujeºti”.
dã toatã hrana de care am nevoie eu ºi familia mea.
Mã uit ºi-n jurul meu, la lumea cea asemenea mie, vãzînd în fiecare Aceastã poruncã este în strînsã legãturã cu prima. Oamenii cei de
pe fratele, care poate azi are nevoie de ajutorul sau de vorba mea. Mã demult, care L-au uitat pe Dumnezeul cel Adevãrat, au început sã se
gîndesc la cîtã supãrare sau boalã sau tristeþe duce unul sau altul din închine la soare, la lunã, la stele, la munþi, la ape, la pietre ºi la alte
fraþi, ºi mulþumesc lui Dumnezeu pentru sãnãtate, pentru toate cîte le lucruri din naturã. Fãcîndu-ºi statui ºi chipuri din lemn, metal sau piatrã,
am, hotãrînd ca, pentru aproapele, sã fiu grabnic ajutor. Aºa gîndind, ei slujeau acelora ºi le numeau dumnezeii lor. Porunca a doua înterzice
îmi trezesc ºi sufletul ºi cugetul cel împreunã lucrãtor, precum mi-am închinarea ºi slujirea la idoli în locul lui Dumnezeu.
trezit trupul, ºi, astfel, îmi plec genunchii cerînd lui Dumnezeu pîinea Dar, odatã cu venirea Domnului Iisus pe pãmînt, credinþa în idoli a
cea de toate zilele. Crede-mã, prietene, cã nu pot fi supãrat! început sã scadã, deoarece Iisus este Fiul lui Dumnezeu ºi El i-a învãþat
pe oameni cum sã se roage ºi Le-a descoperit învãþãtura despre Dumne-
zeul cel Adevãrat. Cãci nimeni nu poate sã ne spunã mai bine despre
Dumnezeu decît Însuºi Fiul lui Dumnezeu.

196 197
 Precizare: Icoanele din casele creºtinilor nu sînt idoli. Creºtinii nu
considerã icoanele idoli ºi nu se închinã lor în locul Dumnezeului Cel
Adevãrat. Ei nu se închinã materialului ºi vopselelor din care sînt fãcute
icoanele, ci lui Dumnezeu care este reprezentat pe ele.
Icoanele sînt ca niºte ferestre prin care oamenii privesc spre cer.
Creºtinii pãstreazã icoanele la loc de cinste ºi ele ne amintesc de Domnul
Iisus Hristos, de Maica Domnului, de sfinþi. Aºa precum atunci cînd privim
fotografiile celor dragi, gîndul zboarã la ei, la fel ºi cînd ne închinãm
sfintelor icoane, gîndul se îndreaptã la Cel care este reprezentat pe icoanã.
Sfîntul ªtefan – apãrãtorul icoanelor
Au trecut ºapte sute de ani de la Naºterea Domnului ºi asupra Bisericii
lui Hristos s-a început o luptã mare. Unii oameni nu înþelegeau de ce
creºtinii se închinã la icoane, chiar ºi împãraþii au început sã asupreascã
pe cei care cinsteau sfintele icoane.
Într-o zi, Împãratul Greciei, Constantin Copronimul, a poruncit sã
fie adus Sfîntul ªtefan, care apãra icoanele. Ajuns în faþa împãratului,
sfîntul a început sã explice de ce trebuie cinstite icoanele, dar toate do-
vezile ºi mai mult îl mîniau pe împãrat.
Dorind sã-l înþelepþeascã pe împãrat, sfîntul a luat o monedã ºi a în-
trebat: „A cui este chipul de pe monedã?” Strãjerii au rãspuns toþi într-un
glas: „Chipul este al împãratului!” Atunci Sfîntul ªtefan a aruncat moneda
jos ºi a început sã calce în picioare chipul împãratului. Vãzînd aceasta, îndatã
strãjerii au strigat: „Cum îndrãzneºti sã calci în picioare pe împãrat?!” Sfîntul
a rãspuns: „Pe bunã dreptate v-aþi mîniat voi, vãzînd cum eu îl calc în picioare
pe împãratul pãmîntesc. Dar, acum, vã rog, sã mã înþelegeþi ºi pe mine: cum
pot eu sã tac, vãzînd cum voi Îl cãlcaþi în picioare pe Împãratul Ceresc, pe
Domnul Iisus Hristos, pe Maica lui cea Sfîntã?!”
Cînd au apãrut primele icoane?
Încã din primele secole, creºtinii îºi amintesc despre existenþa imagi-
nilor Domnului Iisis Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea, încã prin
anii 300 dupã Hristos, menþioneazã despre statuia Mîntuitorului din Pa-
neade, înãlþatã de femeia cu scurgere de sînge, care a fost vindecatã de
Iisus: „Aici ºi pînã astãzi în faþa uºilor casei femeii vindecate stã o piatrã
înaltã ºi pe ea e înfãþiºatã o femeie turnatã din aramã, stînd în genunchi.
În faþa ei se aflã o altã figurã ce-L reprezintã pe Domnul Iisus. Eu personal
am vãzut-o la trecerea prin oraº”.
Un alt document atestã acelaºi fapt. Este vorba de cronografia lui
Ioan al Antiohiei, numit ºi Malalas „despre femeia cu scurgere de sînge”.
198
El scrie: „Întristîndu-se de tãierea capului Sfîntului Ioan Bãtezãtorul,
împãratul Irod s-a întors din Iudeea. ªi a venit la el o femeie bogatã, care
locuia în cetatea Paneada, cu numele Vernica (Veronica). Ea i-a adus o
cerere în care scria: „Augustului Irod, guvernatorul, legiuitorul Iudeilor
ºi al Grecilor, împãratul Trahonitidei, cerere ºi rugãciune din partea Ver-
nicãi, locuitoare vrednicã a cetãþii Paneada...
Din vîrsta copilãriei am fost cuprinsã de o boalã de scurgere de sînge
ºi mi-am cheltuit viaþa ºi bogãþia pe la doctori, dar vindecãri n-am avut.
Auzind de vindecãrile lui Iisus... am alergat ºi eu la El, ca la Dumnezeu.
M-am apropiat pe furiº ºi m-am atins de poala hainei lui Iisus ºi m-am
fãcut deodatã sãnãtoasã… Îngãduie, Auguste, sã ridic o statuie Domnului
Iisus care m-a vindecat.”
Împãratul, auzind acestea din cerere, s-a îngrozit de minune ºi temîn-
du-se de taina vindecãrii a spus: „Vindecarea ce s-a fãcut cu tine este
vrednicã de o mare statuie. Aºadar, ridicã-I statuia pe care o vrei, slãvind
pe Cel Care te-a vindecat.”
Statuia a fost ridicatã în timpul regelui Filip, care a murit în anul 34 dupã
Hristos. Acest monument este cea mai veche mãrturie despre un monument
creºtin ºi care a fost înãlþat chiar în timpul vieþii Domnului Iisus.
O altã mãrturie despre primele icoane o gãsim în istoria Chipului
Nefãcut de mînã al Domnului Iisus Hristos.
Chipul Nefãcut de Mînã al Mîntuitorului
În timpul aflãrii pe pãmînt a Mîntuitorului, în oraºul Edesa, trãia
împãratul Avgar. El era bolnav de leprã ºi era foarte slãbit.
Într-o zi Avgar a auzit despre Dumnezeu Iisus Hristos ºi minunile
Lui ºi inima lui s-a umplut de nãdejde în vindecare, cãci suferea foarte
mult. A chemat pe slujnica sa ºi a zis:
– Eu vreau sã-L vãd pe Iisus Hristos ºi sã primesc de la El vindecare.
Ce sã fac ºi cum sã procedez, ca El sã vinã la mine?
– Trimite, Domnul meu, un om, – a rãspuns sluga, – în Palestina ºi
învitã-l pe el la tine. Dacã însã nu va veni, sã spunã doar un cuvînt ºi tu
te vei însãnãtoºi, pentru cã el vindecã bolnavii ºi de la depãrtare. Se
spune cã e nevoie doar de credinþã.
– Eu cred. Dar aº dori sã vãd faþa divinã a acestui Doctor ºi Fãcãtor
de Minuni.
– Atunci trimite la El un pictor ºi porunceºte-i sã-I picteze chipul.
Avgar ascultînd sfatul slugii sale ºi trimiþînd în Palestina pictorul, i-
a spus cã dacã Dumnezeu nu va binevoi sã vinã singur la el, sã-i deseneze
chipul Domnului ºi sã-l aducã.
199
 Anania, venind la Ierusalim ºi gãsindu-L acolo pe Mîntuitor, i-a dat
scrisoarea trimisã de Avgar, dar el ºi-a ales timp ºi loc potrivit ºi începu
sã picteze pe un pergament faþa Lui. Dar acest lucru nicidecum nu-i
reuºea, deoarece chipul Mîntuitorului era schimbãtor.
Vãzînd dorinþa lui Anania, Hristos a luat un ºtergar, apã ºi ºi-a spãlat
faþa, apoi ºi-a ºters-o ºi – minune! – pe acest ºtergar a apãrut chipul lui
Iisus Hristos. Atunci Domnul a dat pictorului imaginea sa nefãcutã de
mînã ºi I-a zis:
– Dã-i celui ce te-a trimis!
Anania a luat ºtergarul cu imaginea minunatã ºi a dus-o împãratului
Avgar cu multã evlavie. În momentul cînd a primit darul sfînt, acesta a
cãzut în genunchi, l-a sãrutat ºi a început sã se roage cu lacrimi în ochi.
ªi chiar din acel moment s-a simþit sãnãtos.
Dupã patimile lui Iisus Hristos, în Edesa a venit apostolul Tadeu pentru
a propovãdui Evanghelia. Acesta l-a botezat pe Avgar ºi toatã casa lui ºi pe
mulþi credincioºi care se aflau în acel oraº. Avgar a atîrnat Chipul Nefãcut
de Mînã pe poarta lui, ca fiecare trecãtor sã i se închine, iar sub imagine a
scris: „Doamne Iisuse, oricine va crede în tine, nu va rãmîne ruºinat!”.
De la moartea lui Avgar au trecut mulþi ani. În oraºul Edesa trãia un
pãgîn. El intenþiona sã distrugã chipul nefãcut de mînã al Mîntuitorului. Dar
episcopul oraºului, aflînd despre aceasta, a fãcut o adînciturã în perete ºi a
aºezat aici icoana, acoperind-o cu pietre, astfel salvînd-o de nimicire.
Au mai trecut mulþi ani. Asupra oraºului Edesa au nãvãlit perºii. În
acest timp a venit la episcopul cetãþii o oarecare femeie, care a spus:
– De asupra porþilor oraºului e ascuns în perete Chipul Nefãcut de
Mînã al Mîntuitorului. Ia-l.
Episcopul într-adevãr a gãsit în locul indicat icoana sfîntã, care în
timpul luptelor era dusã dintr-un loc în altul ºi astfel, respingea nãvãlirile
dese ale duºmanilor. Perºii vãzînd zãdãrnicia nãvãlirilor lor au renunþat
sã mai atace oraºul Edesa.
În anul 944 Chipul Nefãcut de Mînã a fost vîndut de cãtre nobilul
Amir grecilor ºi dus cu mare alai în Þarigrad (Constantinopol). Se
presupune cã pe timpul cuceririi Bizanþului, acelaºi chip a fost adus
pentru ultima datã de cãtre cruciaþi în oraºul Veneþia. Dar corabia pe
care era transportat s-a scufundat în apele Mãrii Mediterane.
Precizare: Rugîndu-ne în faþa icoanei, trebuie sã ne amintim cã icoana
nu e Dumnezeu însuºi, ci doar chipul, înfãþiºarea Lui, sau a sfîntului. De
aceea noi nu ne rugãm icoanei, ci lui Dumnezeu sau sfîntului care e
200
zugrãvit pe icoanã. Icoana e acelaºi lucru ca ºi Sfînta Scripturã: în ea noi
citim cu evlavie cuvîntul lui Dumnezeu, iar pe icoane contemplãm cu
smerenie sfintele chipuri, care ca ºi cuvîntul Domnului sînt adresate
inimii ºi sufletului nostru. În jurul capului Mîntuitorului, al Maicii Dom-
nului, al sfinþilor, pe icoane este desenat un cerc luminos, numit nimb.
Nimbul este redarea iradierii luminii ºi slavei dumnezeieºti.
Existã icoane fãcãtoare de minuni. Prin harul Domnului ele fac minuni,
de exemplu, vindecã pe cei bolnavi, ajutã pe oameni sã facã fapte bune.
Precizare: În creºtinism cuvîntul idol, are ºi un alt sens. Tot ceea ce
iubeºte omul mai mult decãt pe Dumnezeu devine un idol pentru el. De
exemplu, iubirea de bani, Apostolul Pavel o numeºte” închinare la idoli”
(Coloseni, 3:5). Deci, banii, mîncarea, bãutura, hainele luxoase-toate
acestea devin idolii noºtri atunci cînd le acordãm atenþie prea mare.
Creºtinul trebuie sã iubeascã simplitatea ºi sã facã totul cu mãsurã ºi
numai atît de cît are nevoie, nimic nu trebuie sã-i robeascã inima.
Tema 17. Porunca a III-a: Sã nu iei numele
Domnului Dumnezeu în deºert
Obiective de referinþã:
2.2. .Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
Porunca a treia: „Sã nu iei numele Domnului Dumnezeului
tãu în deºert, cã nu va lãsa Domnul nepedepsit pe cei ce iau
în deºert numele Lui”.
Prin porunca a treia: „Sã nu iei numele Domnului Dumnezeu în de-
ºert”, oamenilor li se cere sã nu facã glume pe seama lui Dumnezeu, sã
nu înjure ºi sã nu-ºi batã joc de Pãrintele ºi Creatorul lumii întregi.
Numele Domnului este un nume sfînt. În Sfînta Scripturã gãsim multe
învãþãturi, în care se spune cã Domnul ne va rãsplãti cu bine, atunci,
cînd vom chema numele Lui. Astfel în Cartea Ieºirea (20:24), Dumnezeu,
spune: „În tot locul unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi
veni la tine ca sã te binecuvintez”. Iar în psalmi Domnul ne îndeamnã:
„Cheamã-mã în ziua necazului tãu; ºi Eu te voi izbãvi ºi tu mã vei
preaslãvi”. Apostolul Pavel ne spune: „Oricine va chema numele Domnu-
lui se va mîntui” (Rom. 10:13). Iisus Hristos le-a spus ucenicilor Sãi:
„Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni
201
vor izgoni, în limbi noi vor grãi, ºerpi vor lua în mînã ºi chiar dãtãtor de
moarte de vor bea, nu-i va vãtãma, peste cei bolnavi îºi vor pune mîinile
ºi se vor face sãnãtoºi.” (Marcu 16:17). Sfinþii Apostoli,vorbind despre
Iisus Hristos ne spun: „Nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni
în care sã ne mîntuim noi.” (Fap. Apost. 4:12).
Urmînd acestor sfaturi, Sfinþii Apostoli, iar apoi urmaºii acestora, în
numele Domnului vindecau pe cei bolnavi, înviau morþi. ªi astãzi, orice
creºtin, dacã va chema cu evlavie, umilinþã, dragoste numele Domnului,
va pimi ajutor la necazuri, în boli ºi suferinþe.
Porunca a treia ne învaþã cã este oprit a huli numele lui Dumnezeu,
adicã a-L rosti fãrã cinstea cuvenitã. Deoarece numele oricãrei fiinþe
sau lucru trezeºte în noi ceva din acea fiinþã sau lucru. Aºa se înþelege cã
anumite cuvinte au în ele ceva frumos ºi atrãgãtor. De exemplu, cuvîntul
mamã sau tatã trezeºte în inima celui care le rosteºte o mare bucurie ºi
preþuire. Cu atît mai frumos este pentru adevãratul creºtin numele Tatãlui
Ceresc, Care i-a dat viaþa ºi binecuvîntãrile cereºti ºi Care este Izvorul a
toatã sfinþenia ºi dragostea.
Precizare: Numele lui Dumnezeu este Sfînt precum ºi Dumnezeu
este Sfînt.
„Cum îndrãznesc unii oameni sã pronunþe numele Domnului în deºert,
acest nume minunat ºi sfînt?! Atunci, cînd în cer se pronunþã numele
Domnului, cerurile se pleacã, stelele strãlucesc mai puternic, arhanghelii
ºi îngerii cîntã: Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Savaot, plin e cerul ºi pãmîntul
de mãrirea Ta, iar sfinþii cad cu faþa la pãmînt. Cum îndrãznesc oamenii
muritori sã pronunþe cel mai sfînt nume fãrã cutremur ºi evlavie, fãrã
fricã ºi dragoste de Dumnezeu?!
Cînd omul zace pe patul de moarte, oricare nume ar chema, nici unul
dintre ele nu este în stare sã-i aducã bolnavului putere ºi liniºte sufleteas-
cã. Ci doar Numele Domnului Iisus Hristos, pronunþat cel puþin o singu-
rã datã îi dã omului curaj ºi liniºte.
Omule! Atunci cînd te vor pãrãsi rudele ºi cei apropiaþi, cînd te vei
simþi singur în aceastã lume, cheamã numele Domnului ºi el va fi pentru
tine sprijin ºi ajutor.
Atunci cînd în viaþã vei avea necazuri grele, ºi vei simþi cã mintea ta
slabã ºi neputincioasã nu le poate rezolva, cheamã numele Domnului,
numele Dumnezeului celui Atotºtiutor ºi Înþelept ºi lumina îþi va lumina
sufletul ºi vei gãsi rãspuns la întrebarea ta”.
Sfîntul Nicolae, Episcopul Serbiei
202
Sã nu chemãm numele Domnului în deºert
Un meºter, lucrînd în atelier, întotdeauna chema numele Domnului
în deºert. Într-o zi, un cãlugãr a trecut pe alãturi ºi a auzit cum acesta tot
pomeneºte de Dumnezeu: cînd în glumã, cînd înjura, cînd în bãtaie de
joc. Dorind sã-l înveþe minte, cãlugãrul l-a strigat cu glas tare pe meºter
ºi l-a rugat sã iasã afarã, dar singur s-a ascuns. Meºterul a ieºit afarã ºi n-
a vãzut pe nimeni. Mirat, s-a întors în atelier ºi a continuat lucrul.
Dupã cîtva timp, cãlugãrul l-a strigat din nou pe meºter sã iasã afarã.
Meºterul a ieºit, iar cãlugãrul se fãcea ca ºi cum nu ºtie nimic.
Meºterul s-a supãrat ºi a zis:
– Ce-þi baþi joc de mine, cînd eu am atît de mult de lucru? Tu mã
strigi, eu lepãd lucrul, ies afarã, dar tu te prefaci cã nu ºtii nimic!
Cãlugãrul i-a rãspuns:
– Cu siguranþã, Dumnezeu are mai mult de lucru decît tine, dar tu
întotdeauna chemi numele Domnului în deºert. Te-ai supãrat pe mine cã
te-am sustras de la lucru, dar, spune-mi, te rog, cine are motiv sã se
supere mai tare: Dumnezeu sau tu?!
Auzind acestea, meºterul ruºinat a intrat în atelier ºi de atunci nici-
odatã n-a mai chemat numele Domnului în deºert.
În ce chip se poate lua numele Domnului în deºert?
Numele Domnului se mai poate lua în deºert prin:
1. Purtarea necuviincioasã în bisericã, adicã atunci cînd:
– vorbim, rîdem, facem gãlãgie în bisericã;
– intrãm fãrã fricã ºi evlavie în Casa lui Dumnezeu;
– sîntem îmbrãcaþi necuviincios ºi intrãm în bisericã: fetele sînt cu
buzele rujate, în pantaloni, fãrã broboadã;
2. Necinstirea lucrurilor sfinte:
– fãrã evlavie ne apropiem de sfintele icoane, de sfînta cruce, de ageasmã;
– am lãsat din nelijenþã sã se prãfuiascã iconiþele;
3. Cînd sîntem nemulþumiþi de ceea ce a rînduit Dumnezeu.
De exemplu am zis: de ce a îngãduit aºa Dumnezeu, mai bine era altfel.
De ce a plouat cu grindinã º. a
4. Înjurãturi sau blesteme.
5. Nesocotirea fãgãduinþelor fãcute în numele Domnului.
6. Jurãmînt minciunos, adicã atunci cînd Dumnezeu este luat ca martor
pentru ceea ce nu este adevãrat.
7. Cãlcarea jurãmîntului cu ºtiinþã ºi voinþã.
203
 Exemple de pedepsire a celor care au chemat
numele Domnului în deºert:
1. În timpul Vechiului Testament, adicã, înainte de Naºterea Domnului
Iisus, cei care îndrãzneau sã pronunþe numele Domnului fãrã fricã ºi
umilinþã, fãrã respect ºi evlavie, erau omorîþi cu pietre.
2. Primii creºtini dacã auzeau pe cineva cã huleºte numele lui Dumne-
zeu, îl alungau pe acesta din oraº, sat, pe trei sãptãmîni sau îl legau de
stîlp în centru oraºului, satului, spre ruºinea tuturor.
3. Odatã, la Sfîntul Axentiu au venit doi leproºi ºi-l rugau stãruitor
ca sã-i vindece. Sfîntul Axentiu i-a întrebat: „Pentru ce pãcate v-a pedepsit
Dumnezeu aºa de aspru?”
Bolnavii, ruºinaþi, tãceau. Atunci, Sfîntul le-a spus: „Dumnezeu, mi-a
descoperit cã boala este trimisã pentru pãcatul înjurãrii de cele sfinte. Pentru
voi a devenit o obiºnuinþã sã luaþi în deºert numele Domnului Dumnezeu.”
Auzind aceste cuvinte, cei doi s-au speriat cã sfîntul le cunoaºte pã-
catele ºi au cãzut cu faþa la pãmînt, cerînd iertare de la Dumnezeu ºi-l
rugau cu lacrimi pe sfînt ca sã-i vindece.
Sfîntul Axentiu, vãzînd pocãinþa lor, a luat ulei sfinþit ºi i-a uns pe
bolnavi în numele Domnului Iisus Hristos ºi ei s-au vindecat
Din ziua aceea, niciodatã ei n-au mai luat numele Domnului în deºert.
4. Pe timpul împãratului Iulian Apostatul (Lepãdatul), (se numea aºa
deoarece s-a lepãdat de credinþa creºtinã ºi de Hristos), dregãtorul lui a
venit în Antiohia sã jefuiascã biserica din centrul oraºului care era foarte
bogatã ºi foarte frumoasã. Intrînd în bisericã, el a luat vasele sfinte, cãrþile
sfinte, icoanele ºi le-a aruncat pe jos. Cãlcîndu-le în picioare, el lua
numele lui Dumnezeu în rîs ºi batjocurã.
Dar deodatã pe trupul lui au apãrut viermi care-i mîncau carnea de
viu. Cît a încercat acesta sã se vindece, nici un medicament nu i-a ajutat.
Astfel, duºmanul lui Dumnezeu a murit în chinuri groaznice.
Istoricul Sozomen, în timpul cãruia s-a întîmplat acest caz, ne mãrturi-
seºte: „Atunci toþi au înþeles, cã dregãtorul a fost pedepsit pentru cã el a
luat în batjocurã cele sfinte ºi a rîs de numele lui Dumnezeu”.
Concluzie:
Toate aceste cazuri, dragi copii, ne îndeamnã sã nu luãm în rîs cele
sfinte, sã fim atenþi faþã de obiectele sfinte: icoane, sfînta cruce, sfînta
Evanghelie, agheasmã, prescurã. Sã ne atingem de ele cu umilinþã ºi
evlavie, sã nu luãm numele Domnului în deºert.
204
Tema 18. Porunca a IV-a:
Cinsteºte ziua Domnului
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
Porunca a patra: „Adu-þi aminte de ziua odihnei ca sã o
sfinþeºti. Lucreazã ºase zile ºi-þi fã în acelea toate treburile
tale, iar ziua a ºaptea este ziua Domnului Dumnezeului tãu”.
Aceastã poruncã ne învaþã:
1. Datoria de a munci în timpul celor ºase zile ale sãptãmînii.
2. Datoria de a sãrbãtori ziua a ºaptea ca zi de odihnã închinatã Domnului.
1. Datoria de a munci
Munca este o datorie pentru fiecare creºtin. Sfîntul Apostol Pavel
spune: „Dacã cineva nu vrea sã lucreze, acela nici sã nu mãnînce.”
(II Tesalon. 3:10). Iar în Pildele lui Solomon citim: „Cea mai scumpã
comoarã pentru om este munca.” (Pilde 12:27)
Lenea este o jignire la adresa lui Dumnezeu, care ne-a poruncit: ªase
zile sã vã osteniþi ºi sã vã faceþi tot lucrul”, ºi care i-a spus lui Adam,
dupã cãdere în sudoarea frunþii îþi vei mînca pîinea.
Iartã-ne, milostive Doamne, fiindcã nu ne ostenim aºa cum se
cuvine, fiindcã nu ne împlinim îndatoririle noastre obiºnuite! Ne
cãim pentru aceasta ºi Te rugãm sã te milostiveºti de noi, pãcãtoºii!
Leneºului totul i se pare posomorît ºi trist. Culorile lumii create de
Dumnezeu pãlesc, viaþa întreagã i se pare apãsãtoare ºi lipsitã de orice
mulþumire. Pîinea pe care o mãnîncã nu îi e pe plac ºi-l supãrã pînã ºi
soarele care strãluceºte cînd el e trist ºi supãrat.
Nu te poþi încrede în cel leneº, el n-are simþul responsabilitãþii. Un
astfel de om nu face nimic la timp, întotdeauna întîrzie, nu-ºi împlineºte
îndatoririle aºa cum ar trebui; îi face pe ceilalþi sã aºtepte, fiind pricinã
de supãrare ºi ispitã.
„Piatra care nu se miºcã este acoperitã de muºchi”, spune un înþelept
proverb. Leneºul pierde minutele, ceasurile, zilele, lunile ºi anii, tot timpul
care i-a fost dãruit spre pocãinþã, pentru a lupta cu patimile, pentru desã-
vîrºire duhovniceascã ºi pentru a face fapte bune. Ne aºteaptã veºnicia
205
ºi dreapta judecatã a lui Hristos, Atotputernicul nostru Domn, dar leneºul
uitã acest lucru.
Cei nepãsãtori ºi leneºi se îmbolnãvesc de contagioasa boalã a dez-
nãdejdii, sau, aºa cum o numesc în zilele noastre medicii, a „depresiei”.
Nu vorbim aici de nefericiþii oameni care sînt bolnavi mintal, ci de aceea
pe care lenea i-a fãcut sã cadã în deznãdejde. Viaþa însãºi îi alunecã print-
re degete celui deznãdãjduit. El îºi lasã treburile ºi îndatoririle neterminate
ºi e adesea trist ºi posac fãrã nici o pricinã, fãcîndu-i nefericiþi ºi pe cei din
jurul lor. Oamenii descurajaþi se închid în ei înºiºi ºi sînt nepãsãtori la
necazurile ºi suferinþele aproapelui.
Iartã-ne, milostive Doamne!
Astfel de oameni nu sînt deloc plãcuþi. Privirea abãtutã, umerii
cãzuþi, înfãþiºarea tristã, toate acestea îi îndepãrteazã pe ceilalþi de un
astfel de om!
Adesea deznãdejdea se iscã ºi sporeºte din pricina pãcatelor pentru
care nu ne-am cãit. Pãcatele nemãrturisite dintr-o necuvenitã ruºine ori
din uitare fac inima grea ºi tristã. Dacã vreunul dintre noi are o astfel de
povarã pe suflet, sã-ºi ia inima în dinþi ºi sã se ducã la duhovnic ºi sã se
spovedeascã. Nu uitaþi cã însuºi Dumnezeu aºteaptã cãinþa noastrã!
Lucrul cel mai rãu însã este cã cei descurajaþi pãcãtuiesc împotriva
Domnului nostru, Care, fiind nespus de bun, atotputernic ºi înþelept, ne
ajutã ºi ne susþine în toate, insuflîndu-ne nãdejde, încredere, rãbdare ºi
recunoºtinþã. Ne-am arãtat noi oare nerecunoscãtori ºi necredincioºi faþã
de iubirea pe care ne-o aratã Domnul, lãsîndu-ne pradã deznãdejdii?
Copiii leneºi suferã adesea de o grozavã nerãbdare atunci cînd se aflã
în clasã sau atunci cînd îºi fac temele. Le lipseºte perseverenþa ºi hãrnicia;
nu pot fi fãcuþi sã lucreze nici mãcar cinci minute spre propriul lor bine!
Bieþii copii care cad pradã duhului leneviei nu pot sta liniºtiþi în timpul
orelor de clasã, n-au nici un astîmpãr, se scarpinã, tropãie cu picioarele
pe sub bancã.
Nu e de mirare cã aceºti copii nu învaþã bine, cã îºi memorizeazã
lecþiile cu mare greutate ºi îºi supãrã pãrinþii cu note proaste.
Foarte des, campionii notelor proaste sînt ºi cei dintîi la înºelãciunile
comise la examene, îºi petrec timpul copiind lucrãrile altora sau fãcînd
fiþuici ori alte lucruri nepermise.
Terminînd înºiruirea vrednicã de plîns a pãcatelor leneviei, sã mai
adãugãm faptul cã cei leneºi ºi descurajaþi au, paradoxal, o vie ºi nestã-
pînitã dorinþã de distracþii.
206
Au lene ºi nepãsare faþã de lucrurile bune ºi folositoare (mersul la
bisericã, împlinirea canonului de rugãciune, facerea temelor, studiul muzi-
cii, citirea de cãrþi instructive, curãþenia casei etc.) se transformã dintr-o
datã într-o vioiciune, atunci, cînd e vorba de petrecerea timpului într-un
chip cu totul fãrã rost.
Frecventarea locurilor de distracþie la momente nepotrivite, adesea fãrã
ºtirea pãrinþilor, plimbãrile fãrã rost prin magazine sau pe bulevarde, cãs-
cînd gura la toate cele din jur, ca sã nu mai pomenim de numeroasele ceasuri
petrecute în faþa televizorului, toate acestea reprezintã adevãrate pãcate!
ªi tot aºa, alergînd dupã distracþii ºi plãceri, scurta noastrã viaþã pã-
mînteascã trece pe nesimþite, iar lenea ºi deznãdejdea vor însoþi bietul
suflet în neagra veºnicie.
Sã amintim ºi faptul cã unii dintre adolescenþi sînt inexplicabil de
cruzi faþã de oameni ºi animale, ajungînd uneori chiar la crimã, ºi toate
acestea din pricina trîndãviei!
Doamne, îndreaptã viaþa copiilor noºtri, salveazã-i de relele ºi mai
mari care-i pîndesc, adu-i la pocãinþã, ºi pe noi toþi fereºte-ne de lene,
tristeþe ºi deznãdejde! Amin.
Cel de la care, acum aºteptãm un cuvînt de mîngîiere ºi învãþãturã
este sfîntul ºi de Dumnezeu purtãtorul pãrinte Serafim de Sarov, fãcãtorul
de minuni! Acest vrednic bãtrîn care nu ºtia ce înseamnã lenea, a fost
hãruit de Dumnezeu cu darul bucuriei pascale, încît întotdeauna, tuturor
le spunea: „Hristos a înviat, bucuria mea!” În timpul cît a trãit, faþa acestui
sfînt a fost minunat de luminoasã ºi veselã, iar razele harului dumnezeiesc
care încã izvorãsc de la smeritul slujitor al Maicii Domnului, dupã cum
el însuºi îºi spunea, aduc ºi acum pace ºi luminare celor ce-ºi îndreaptã
cãtre el rugãciunile lor.
„Albinele harnice, bine plãcute lui Dumnezeu, iubiþilor, nu au timp
de supãrare. Alungaþi lenevia. Pururea vã rugaþi, zicînd: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul!, ºi nici
o supãrare sau necaz nu vã vor atinge. Atunci cînd vã apucaþi de o lucrare
bineplãcutã lui Dumnezeu ºi aproapelui, amintiþi-vã s-o faceþi spre slava
lui Dumnezeu, aºa încît harul Sfîntului Duh, Mîngîietorul, sã se pogoare
peste voi, luminîndu-vã mintea ºi umplîndu-vã inima cu pacea Sa.
Sã ºtiþi, copiii mei, cã nu e voia lui Dumnezeu ca noi sã deznãdãjduim.
Bucuraþi-vã pururea întru Domnul, ºi iarãºi vã spun: Bucuraþi-vã! Bucu-
raþi-vã ºi mulþumiþi-I Atotînþeleptului Creator pentru nenumãratele Sale
binefaceri, cãci toate Dumnezeu le lucreazã spre binele celor ce-L iubesc
pe El. Blîndul nostru Mîntuitor, Domnul pãcii, va împlini toate cererile
207
noastre, chiar ºi pe cele ce privesc nevoile pãmînteºti, numai sã pãstrãm
neîntinatã credinþa noastrã ortodoxã. Pãstraþi credinþa ortodoxã ca pe
lumina ochilor, iar Dumnezeu vã va întãri ºi vã va desfãta în toate. Dacã
vi se întîmplã vreun necaz, nu deznãdãjduiþi, puneþi-l înaintea Împãrãtesei
cerului ºi pãmîntului, Prea Sfîntã Maicã a lui Dumnezeu ºi Pururea Fe-
cioara Maria. ªi ca ceea ce este mijlocitoare plinã de îndrãznealã înain-
tea Dumnezeiescului Sãu Fiu, ea îndatã Îl va pleca spre milã, ºi pacea de
nespus a Domnului nostru Iisus Hristos vã va umple inimile. Pururea vã
bucuraþi, iubiþilor, rugaþi-vã neîncetat ºi pentru toate mulþumiþi, cãci aceasta
este voia lui Dumnezeu pentru voi toþi! Hristos a înviat!”.
2. Duminica – ziua Domnului
În ziua a ºaptea Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrãrile Sale. ªi a
binecuvîntat Dumnezeu ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o. Domnul ne-a poruncit:
„Adu-þi aminte de ziua odihnei ca sã o sfinþeºti. Lucreazã ºase zile ºi fã
în acelea toate treburile tale, iar ziua a ºaptea este odihna Domnului tãu.
Sã nu faci în ziua aceea nici un lucru”. (Ieºire 20, 8–11).
În Vechiul Testament, poporul evreu þinea ca zi de odihnã, sîmbãta în
amintirea ieºirii din robia egiptenilor. Creºtinii, însã þin duminica fiindcã
în aceastã zi a înviat Domnul din morþi ºi prin aceasta ne-a eliberat pe
noi din robia morþii ºi a pãcatului, descizîndu-ne tutror porþile raiului.
Duminica este ziua Domnului, adicã ziua de odihnã a tuturor creºti-
nilor. Plugul þãranului în aceastã zi se odihneºte, în ateliere e liniºte,
ºcolile sînt închise. Oamenii îºi scot hainele de lucru ºi se îmbracã în
haine de sãrbãtoare. ªi doar uºile biseicilor în aceastã zi sînt larg deschise,
aºteptînd pe creºtini sã vinã la rugãciune.
Precizare: Duminica trebuie de dus la rugãciune, apoi toatã ziua s-o
închinãm Domnului. Sã citim Sfînta Scripturã ºi vieþile sfinþilor. Sã facem
milostenie.
Trebuie sã ne strãduim a face puþine pãcate, sã nu vorbim cuvinte
urîte, sã nu mergem în aceastã zi la distracþii, dansuri, cinema, ci sã o
închinãm în întregime lui Dumnezeu.
Sfîntul mucenic Iustin ne scrie cum sãrbãtoreau duminica primii creº-
tini: „În ziua Domnului noi, toþi creºtinii ºi cei din sate ºi cei din oraºe,
ne adunãm la un loc, citim din Cãrþile Sfinte ºi din Faptele Apostolilor.
Dupã aceasta explicãm învãþãturile din textele biblice; apoi toþi stãm la
rugãciune ºi ne rugãm nu numai pentru cei vii, ci ºi pentru cei morþi.
Dupã aceasta preotul se roagã Domnului sã sfinþeascã Pîinea ºi Vinul, ºi
pe urmã ne împãrtãºim”.
208
Banca de infomaþii !
Duminica
Este ziua de sãrbãtoare sãptãmînalã a creºtinilor, ca semn de comemo-
rare a zilei în care a înviat Iisus Hristos. Creºtinii au început sã serbeze
duminica imediat dupã Învierea Mîntuitorului, considerînd-o „ziua Dom-
nului”, aºa cum ne relateazã evanghelistul Ioan în Apocalipsã (1:10),
text scris pe la anul 94 d. Hr. Numele acestei zile în limba românã nu
face altceva decît sã reproducã sensul ei creºtin. Duminica provine din
vocabularul creºtin latin, în care ziua serbatã de primii misionari creºtini
veniþi la noi se numea, ca în perioada apostolicã, dies Dominica (ziua
Domnului). Românii au substantivizat adjectivul Dominica, numind-o
ziua în care a înviat Hristos ºi pe care ei au serbat-o în fiecare sãptãmînã
Duminica.
Duminica este ºi ziua în care apostolii au fost trimiºi la propovãduire
(Ioan 20, 19–21). Tot duminicã a fost ziua în care apostolii ºi ucenicii
Mîntuitorului se adunau ºi sãvîrºeau Euharistia, deci a fost, încã din
secolul I, ziua în care s-a comemorat Învierea lui Hristos printr-un cult
public. În zilele noastre, creºtinul continuã sã serbeze cu conºtiinþa cã
este consacratã comemorãrii celui mai important eveniment din istoria
mîntuirii – Învierea lui Hristos, participînd la Liturghia sãvîrºitã în cadrul
cultului divin public în biserici.
Tot duminica s-a pogorît Duhul Sfînt peste comunitatea ucenicilor
lui Hristos (Fapt. 2, 1–4), transformînd-o în biseric㠖 spaþiu în care
Duhul Sfînt e prin excelenþã prezent, pînã la sfîrºitul veacurilor.
Crescînd numãrul creºtinilor, la începutul secolului al IV-lea aproape
toatã populaþia Imperiului roman adoptase duminica drept zi de sãrbãtoare
sãptãmînalã, ceea ce l-a determinat pe împãratul Constantin cel Mare sã
o proclame oficial ca zi de odihnã pentru toþi creºtinii imperiului. ªi-a
consfinþit hotãrîrea prin decretul din anul 321. Constantin cel Mare nu a
„inventat” aceastã sãrbãtoare, ci a recunoscut-o – ea existînd încã din
secolul I în practica Bisericii – printr-un act oficial.
Dar nu a rînduit Dumnezeu sîmbãta drept zi de sãrbãtoare?
Nu. Sîmbãta a fost ziua de odihnã sãptãmînalã a evreilor, prin care
aceºtia comemorau ziua ieºirii din robia egipteanã în vremea lui Moise,
adicã în secolul al XIII-lea î.Hr. (Ieº.31, 16–17). Din porunca lui Dumne-
zeu, Moise a rînduit sîmbãta ca zi de odihnã, nu de sãrbãtoare. Nu trebuie
confundatã ziua de sãrbãtoare cu cea de odihnã, care poate fi în orice
moment al sãptãmînii.
209
 Expresia „Iahve sabbat”, atribuitã zilei a 7-a, nu înseamnã Dumnezeu
s-a odihnit, ci Dumnezeu a încetat, adicã Dumnezeu a încetat lucrarea de
creaþie a lumii în ritmul ºi dupã rostul primelor „6 zile” ale creaþiei, ºtiut
fiind cã Dumnezeu nu are nevoie de odihnã, precum are omul. Iar Iisus
Hristos avea sã spunã: „Tatãl meu pînã acum lucreazã ºi eu lucrez.”
(In. 5:17). Biserica ortodoxã considerã fiecare zi drept ocazie de întîlnire
cu Dumnezeu, cu sfinþii, altfel spus, fiecare zi este cinstitã în felul ei, deci
ºi sîmbãta. Lunea este ziua consacratã cinstirii celor nouã cete îngereºti,
marþia este pentru cinstirea proorocilor ºi a sfîntului Ioan Botezãtorul,
miercurea este ziua în care se pomeneºte vinderea lui Iisus Hristos, joia
este pentru cinstirea apostolilor, a Sfîntului Nicolae ºi a ierarhilor Bisericii,
vinerea este consacratã comemorãirii patimilor ºi morþii Mîntuitorului
Hristos, iar sîmbãta se cinstesc martirii ºi ceilalþi creºtini rãposaþi. De
aceea, sîmbãta este ziua consacratã slujbelor pentru pomenirea morþilor.
Tema 19. Porunca a V-a:
Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta
Obiective de referinþã:
2.1. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele
2.2. Sã identifice datoriile tuturor membrilor de familie.
Porunca a cincea: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta,
ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmîntul pe care
Domnul Dumnezeul tãu þi-l va da þie”.
Primele patru porunci dumnezeieºti au arãtat datoriile creºtinului faþã
de Dumnezeu.
Dupã Dumnezeu, dintre oameni, mai întîi trebuie cinstiþi pãrinþii care
ne-au nãscut ºi ne-au crescut.
Aceasta este unica poruncã, în care se aminteºte despre fericirea ºi
binecuvîntarea pe care omul, dacã o respectã, le primeºte pe pãmînt.
Precizare: A cinsti pe pãrinþi înseamnã:
1. A-i iubi, adicã a le dori ºi a le face tot binele.
2. A asculta de ei. În Biblie se spune: „Copii, ascultaþi de pãrinþii
voºtri în Domnul, cã aceasta este cu dreptate.” (Efeseni 6:1)
3. A nu-i supãra cu ceva ºi a ne purta faþã de ei cu toatã cuviinþa,
vorbind cu ei ºi despre ei doar de bine. Dumnezeu i-a spus lui Moise
210
urmãtoarea poruncã: „Cine va grãi de rãu pe tatãl sãu sau pe mama sa sã
fie daþi morþii, cã a grãit de rãu pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi sîngele sãu
este asupra sa.” (Levitic 20:9)
4. A-i ajuta la nevoie, mîngîindu-i în necazuri ºi ajutîndu-i la bãtrîneþe.
„Fiule, sprijineºte pe tatãl tãu la bãtrîneþe ºi nu-l mîhni în viaþa lui.”
(Înþelepciunea lui Iisus Sirah 3:12)
5. A ne ruga lui Dumnezeu pentru sãnãtatea lor, iar dupã moarte,
pentru odihna sufletelor lor, împlinindu-le ultima dorinþã ºi pãstrîndu-le
frumoasa amintire.
Copiii au datoria sã cinsteascã, asemenea pãrinþilor lor, pe toþi oamenii
care într-un fel oarecare poartã grijã de fericirea ºi binele lor. Aºa sînt:
preoþii, care se îngrijesc de sufletele lor, învãþãtorii, care le lumineazã ºi
îmbogãþesc mintea cu învãþãturi folositoare pentru viaþã, precum ºi naºii
de Botez.
Concluzie:
Cinstirea pãrinþilor este oglinda cinstirii lui Dumnezeu.
Lecturã
Copilul bine crescut
Trei femei s-au întîlnit odatã la o fîntînã. ªi vorbind ele, ba de una, ba
de alta, se tot apropiau de casã. În calea lor, întîlnirã un grup de copii,
printre care erau ºi bãieþii lor, care jucau foarte aprinºi mingea. Atunci,
una dintre ele, zise:
– Ia uitaþi-vã la bãiatul meu, e neîntrecut la acest joc! Fãrã el, ceilalþi
bãieþi nici nu încep jocul. Toatã ziua mi-l cheamã ºi mã roagã sã-l las cu
ei. E ca un ºef printre ei. De altfel, se ºi vede ce bine e dezvoltat! mai
adãugã mama, privindu-ºi cu drag odorul.
– Al meu e mai slãbuþ, dar e aºa de priceput la toate ºi aºa de bun la
carte, cã nici nu mã gîndesc cã nu se va descurca în viaþã! ªi mie îmi bat,
toatã ziua, copiii în poartã, cãutîndu-l pe bãiat, dar ca sã le ajute la lecþii,
zise, un pic înþepatã, o altã mamã.
Cea de-a treia privind cu bucurie spre copiii ce se jucau spuse:
– Ce bine cã sînt sãnãtoºi, veseli ºi fericiþi. Sã mulþumim lui Dumnezeu
cã este pace ºi avem pîine sã-i creºtem.
Dar nu spuse nimic de copilul ei, care, în acest timp, dezlipindu-se
de lîngã ceilalþi, alergã la mama sa, luîndu-i din mînã gãleata cu apã.
211
Aceastã femeie avea într-adevãr cel mai bun copil dar, smeritã, nu se
lãuda niciodatã cu el. Ea se bucura de pacea în care Dumnezeu îi dãduse
sã-ºi creascã copilul, iubind în acelaºi timp în toþi copiii pe copilul sãu.
Ea nu vorbea, dar, în locul ei, vorbeau faptele: copilul pe care-l crescuse
cuviincios ºi în frica lui Dumnezeu.
Dragostea de mamã
O vãduvã locuia cu singura ei fiicã într-o cãsuþã din marginea oraºului
unde duceau o viaþã tihnitã ºi modestã. Fata, de acum mare, îºi cîºtiga
singurã pîinea muncind din greu într-o fabricã. În necazurile ei, deseori,
mama o consola. Într-o zi, însã, fata se întoarse acasã de la serviciu
foarte nervoasã, pentru cã avusese o zi grea, cu multe încercãri. Mama,
ca de obicei, îi ieºi înainte ºi observã îndatã supãrarea fiicei sale. În timp
ce stãteau la masã, încercã sã o mîngîie ºi sã o liniºteascã prin tot felul
de vorbe. Atunci fata, înfuriatã de insistenþa, ºi „cicãleala” mamei, îi
spuse rãstit:
– Lasã-mã, mamã, odatã în pace! Crezi cã poþi rezolva sau schimba
ceva? Habar n-ai de lucrurile astea!
– Sînt tare îngrijoratã ºi aº vrea sã-þi fie bine. Poate povestindu-mi
vei simþi o uºurare, draga mamei, poate reuºim sã gãsim o soluþie. Din
pãcate nu le pot schimba, cum nu pot schimba multe din cele ce te amã-
rãsc, dar aº vrea atît de mult sã te ajut...
– Lasã-mã în pace cu sfaturile ºi cu ajutatul! M-am sãturat de atîtea
sfaturi! Lasã-mã în pace! – ªi ieºi trîntind uºa dupã ea.
Peste cîtva timp se întoarse acasã mai liniºtitã ºi se gîndea cã ar fi bine,
totuºi, ca sã vorbeascã cu mama ei. κi dãdea seama cã greºise faþã de ea
ºi-i pãrea rãu, dar ºtia cã o va ierta ºi va trece peste supãrarea pe care i-o
fãcuse. Merse, deci, spre fotoliul în care era aºezatã mama ºi, vãzînd-o cã
doarme, îi luã uºor mîna. Dar..., vai..., mîna mamei era rece: mama murise!
Lacrimile, þipãtul de durere ºi cãinþa ei, nu au mai trezit-o pe mamã, ce se
stinsese din viaþã cu durere pentru fiica ei. Fata avea sã-ºi ducã pînã la
moarte povara grea a întristãrii ºi cãinþei, cã mama ei murise cu inima
îndureratã de vorbele ei: „Lasã-mã în pace”. Nu reuºise sã-ºi cearã nici
iertare ºi nici sã-i spunã mamei cît de mult o iubeºte ºi, Doamne, cîtã
nevoie avea de dragostea, de vorba ºi de sfaturile ei de mamã!
212
Tema 20. Porunca a VI-a: Sã nu ucizi!
Obiective de referinþã:
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
Porunca a ºasea: „Sã nu ucizi”.
Viaþa pãmînteascã este cel mai mare bun al omului. Dumnezeu fiind
Creatorul vieþii omeneºti, numai El, ºi nu omul, are drepturi asupra vieþii.
Porunca a ºasea opreºte omucidera. Viaþa vine de la Dumnezeu, Care o
dã fiecãrui om ce se naºte în lume. Sinuciderea precum ºi uciderea
propriilr copii sau a altor oameni este un pãcat foarte mare. Viaþa pãmîn-
teascã este timpul de pregãtire pentru viaþa veºnicã. În aceasta se cuprinde
preþul mare al vieþii pãmînteºti pentru creºtini. Sfîntul Ioan Gurã de Aur,
spune: „Vreþi sã ºtiþi pentru ce este de preþ aceastã viaþã? Fiindcã este
pentru noi temelia vieþii viitoare ºi loc de luptã pentru dobîndirea cunu-
nilor cereºti.”
Precizare: Uciderea este pãcatul cel mai mare pe care-l poate cineva
sãvîrºi faþã de aproapele ºi faþã de sine însuºi.
De ce uciderea este un pãcat foarte greu?
Uciderea este un pãcat foarte greu, fiindcã prin ea:
1. Se distruge o fiinþã care poartã în sine chipul lui Dumnezeu.
2. Se încalcã drepturile faþã de Dumnezeu, Care este unicul Stãpîn al
vieþii ºi al morþii.
3. Se rãpeºte cel mai mare drept al omului – dreptul la viaþã, pe care
nimeni niciodatã nu-l mai poate înapoia.
4. Se încalcã porunca dragostei.
5. Se ucid generaþii întregi de urmaºi, care aveau dreptul la viaþã ºi
puteau fi de mare folos societãþii.
Concluzie:
Uciderea este un pãcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva firii omului
ºi împotriva societãþii.
Porunca a ºasea opreºte ºi sinuciderea, adicã nimicirea cu bunã ºtiinþã
ºi voie a vieþii proprii. Cãci, dacã este împotriva firii a ucide pe om, care
este asemenea nouã, cu atît mai mult este împotriva firii a ne ucide pe noi
înºine. Dupã învãþãtura Sfintei noastre Biserici, viaþa noastrã este a lui
Dumnezeu, Care ne-a dat-o, ºi deci nu avem voie sã facem cu ea ce voim.
213
 Biserica ne învaþã cã Dumnezeu iubeºte pacea, ºi doreºte ca toþi oame-
nii sã trãiascã în bunãînþelegere ºi iubire. Dumnezeu nu vrea ca în lume
sã fie rãzboi. Dimpotrivã, Domnul Iisus Hristos a spus, cã nu existã o
iubire mai mare decît cineva sã-ºi deie viaþa pentru salvarea aproapelui.
Domnul a fãgãduit cea mai mare rãsplatã pentru cei care fac pace, zicînd:
„Fericiþi fãcãtorii de pace, cãci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Împã-
rãþia lui Dumnezeu este împãrãþia pãcii ºi a dreptãþii. În noaptea, cînd S-
a nãscut Domnul Iisus, îngerii cîntau: „Slavã Întru Cei de sus lui
Dumnezeu ºi pe pãmînt pace între oameni bunãvoire”.
Pacea între oameni ºi popoare izvorãºte din pacea omului cu Dumne-
zeu ºi din pacea cu sine însuºi, de aceastã pace se bucurã doar cel care
face bine. Iisus Hristos a venit pe pãmînt sã ne împace prin Jerfa de pe
Cruce cu Dumnezeu. El le-a spus ucenicilor Sãi: „Pace vã las vouã,
pacea Mea o dau vouã”.
Sfîntul Vasile cel Mare, menþioneazã: „Cela ce cautã pacea, acela
cautã pe Hristos, fiindcã El este pacea”.
Psalmistul David ne îndeamnã: „Cautã pacea ºi o urmeazã pe ea”.
Astfel au procedat ºi vecinii buni din povestioarele ce urmeazã.
Lecturã
Cãrbunii aprinºi
Erau odatã doi vecini, unul bun ºi celãlalt rãu. Vecinul rãu îl inpunea
pe copil sã dea gunoiul peste gard, în curtea vecinului bun. Vecinul bun
rãbda, nu zicea nimic, se ruga lui Dumnezeu pentru el. Odatã, dorind sã
facã pace cu vecinul sãu, a cumpãrat un coº nou ºi l-a umplut cu cele
mai frumoase mere din grãdinã.
Apoi i-a dat copilului sãu acest coº sã-l punã în curtea vecinului rãu.
– De ce mi-ai dat coºul cu mere? întrebã vecinul rãu.
– Fiecare dã celuilalt ce are mai bun! zice gospodarul cel bun.
Acest gest l-a înduioºat pe vecinul cel rãu ºi-a învãþat copilul sã nu
mai arunce gunoiul peste gard sau sã facã rãutãþi.
Aceasta se numeºte metoda cãrbunilor aprinºi: sã faci bine celui ce-
þi face rãu ºi cîºtigi astfel un suflet.
Cei doi vecini
Vaca unui om, rupîndu-ºi legãtura, intrã într-o zi în ogorul þãranului
vecin. Acesta, om aspru ºi zgîrcit, dupã ce bãtu bine animalul, îl închise
o vreme, þinîndu-l flãmînd. În timpul acesta stãpînul vacii alerga încolo
ºi încoace cãutînd-o, sub privirile vecinului ce tãcea cu rãutate.
214
Abia a doua zi scoase vaca din grajd, flãmîndã ºi bãtutã, ºi i-o dãdu,
spunîndu-i:
– Vaca ta mi-a distrus ogorul! Dacã o mai prind odatã pe ogorul meu,
sã ºtii cã o sã-i primeºti numai pielea. Acum ia-o, pînã nu mã rãzgîndesc!
– Iartã-mã, vecine, cã þi-am fãcut supãrare cu vaca asta! Animalul
nu-i vinovat, el se hrãneºte neºtiind cã e ogorul meu sau al tãu, eu, însã,
am greºit nepãzind-o.
S-a întîmplat, însã, cã dupã cîteva zile turma de oi a celui cu ogorul
intrã pe semãnãturile celuilalt, iar caprele îi stricarã ºi gardul, pe care s-au
urcat sã mãnînce lãstari. Gãsindu-le ºi cunoscîndu-le, stãpînul semãnã-
turilor le scoase afarã ºi le bãgã într-un þarc al lui, unde le dãdu cîteva
braþe de iarbã, zicîndu-ºi în sine:
– Animalul e animal, ce minte are el sã cunoascã unde e voie ºi unde
nu e voie, el aleargã dupã mîncare. Dar, ca sã nu umble ceasuri întregi
dupã ele, sau, Doamne fereºte, sã le piardã, le închid aici, ºi, cînd o veni
vecinul acasã, am sã-l chem sã ºi le ia. ªi, cu inima lui bunã ºi judecata
sãnãtoasã, aduse ºi apã, pentru a adãpa animalele cele strãine. Spre searã,
cînd vecinul se întoarse acasã, se duse ºi-l chemã sã-ºi ia oile. Stînjenit,
acesta îngãimã niºte mulþumiri ºi vru sã loveascã animalele vinovate,
dar omul cel milos îi zise:
– Lasã-le, vecine, ce ºtiu animalele! Crezi cã ele vor pricepe de ce
sînt bãtute?
– Iartã-mã, i-a rãspuns celãlalt, mi-e ruºine ºi ciudã în acelaºi timp,
cã atunci nu mi-am stãpînit mînia ºi þi-am bãtut vaca.
Blîndeþea ºi nerãutatea celuilalt îl biruiserã.
Tema 21. Porunca a VII-a: Sã nu fii desfrînat
Obiective de referinþã:
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
Porunca a ºaptea: „Sã nu fii desfrînat”.
Prin aceastã poruncã se opresc toate dorinþele pãcãtoase, gîndurile,
cuvintele ºi faptele necuviincioase de care creºtinul trebuie sã se ruºineze
înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor. De asemenea, porunca aceasta
opreºte toate acele lucruri ºi fapte care pot duce pe creºtin în pãcatul
desfrînãrii: îmbrãcãmintea necuviincioasã, mîncarea ºi bãutura peste mã-
surã, jocurile ºi cîntecele necuviincioase, beþia ºi lenea.
215
 Pînã la cãsãtorie creºtinul trebuie sã se pãzeascã curat, iar dupã ce s-
a cãsãtorit trebuie sã pãstreze fidelitatea faþã de soþ sau soþie.
Dumnezeu doreºte ca bãrbatul ºi femeia sã se uneascã în Taina Cununiei,
sã întemeieze o familie, sã se iubeascã, sã se ajute ºi sã nascã copii.
Concluzie:
Orice legãturã în afara cãsãtoriei este urîciune înaintea lui Dumnezeu
ºi este încãlcarea poruncii a ºaptea.
Virtutea care se opune patimii desfrînãrii este fecioria, curãþia. Cînd
vrem sã descriem curãþia folosim cuvintele:nevinovãþie, puritate, sfialã,
roºeala obrazului cînd se petrece un lucru necuvenit, bunã-cuviinþa.
Biserica ne învaþã ca fiecare suflet sã-ºi pãzeascã fecioria ºi curãþia
ca pe ochii din cap. Pentru aceasta trebuie sã ne strãduim sã fugim de
acele tovãrãºii unde se vorbesc glume urîte ºi neruºinate, sã ne reþinem
de priviri prea îndrãzneþe, ci sã avem întotdeauna o purtare modestã ºi
reþinutã. Tinerii nici nu înþeleg ce comoarã posedã ei – fecioria, ºi nu-ºi
dau seama cum ard diavolii de invidie atunci cînd vãd pe cineva curat la
inimã ºi feciorelnic.
Precizare: Sufletul curat se bucurã de mari binecuvîntãri:
– îl are pe Domnul drept cel mai mare prieten;
– în toatã ziua îºi înalþã uºor mintea la Dumnezeu, vorbind cu Domnul
în rugãciune cu teamã ºi cutremur;
– se aflã în grija îngerilor;
– are spor ºi ajutor în toate cîte face ºi reuºeºte sã le facã repede ºi
la timp;
– este bun cu toatã lumea ºi e iubit de toþi.
Din pãcate astãzi totul ce ne înconjoarã e fãcut sã murdãreascã haina
albã a sufletului. La televizor în fiecare zi sînt filme ºi imagini necuviin-
cioase unde se proclamã desfrîul. În unele cãrþi ºi reviste de asemeni
gãsim reclamarea acestui pãcat.
De aceea nu e de mirare cã unele fete tinere acordã multã atenþie la
felul cum aratã, la modã, la haine ºi podoabe. Mintea lor nu este plinã de
poveºti cu Alba ca Zãpada sau Cenuºãreasa, ci cu vedete, cîntãreþe împo-
dobite þipãtor, mai curînd dezbrãcate decît îmbrãcate. Fetiþele voind sã
le imite pe aceste sãrmane stele de cinema, stau ore în ºir în faþa oglinzii,
ºi desigur, în felul acesta ele niciodatã n-au timp sã-ºi facã rugãciunile.
Camerele lor sînt pline cu poze decupate din reviste, ºi în loc de
icoane, îºi pun pe pereþi poze cu stelele mizicii rock.
216
Fãrã îndoialã, folosirea cosmeticelor, a rujului ºi a parfumului þin de
pãcatul necurãþiei. Faþa unei fete, aºa cum este datã de la Dumnezeu,
este plinã de frumuseþe dacã pe ea se citeºte nevinovãþie, curãþie. Fetele,
care au bunul obicei sã se roage, strãluceasc ca florile scãldate în razele
soarelui ºi cine o vede se bucurã de frumuseþea ei.
Sfîntul Apostol Petru le sfãtuie pe femei sã poarte „îmbrãcãminte
cuviincioasã, fãcîndu-ºi podoabã din sfialã ºi din cuminþenie, nu din pãr
împletit ºi din aur, sau din mãrgãritare, sau din veºminte de mult preþ; ci
din fapte bune, precum se cuvine unor femei temãtoare de Dumnezeu”.
Lecturã
Valoarea femeii
Un tînãr avea ca unchi un cuvios pãrinte. Mergînd la el la mãnãstire,
îi spuse:
– Pãrinte, m-am cãsãtorit!
– Foarte bine, – spuse cuviosul.
– Mi-am luat o fatã bogatã!
Cuviosul scrie pe hîrtie un zero.
– E ºi foarte frumoasã!
Cãlugãrul mai adãugã un zero.
– ªi e ºi mare gospodinã!
Unchiul sãu mai scrie ºi al treilea zero.
– E ºi învãþatã, a terminat o facultate.
Cãlugãrul scrie ºi al patrulea zero lîngã celelalte.
– ªi e de neam foarte bun!
Monahul scrie ºi al cincilea zero.
– Iar acum e directoare la o ºcoalã!
Cuviosul scrie ºi al ºaselea zero.
– ªi e foarte credincioasã!
Astfel cãlugãrul pune înaintea celor ºase zerouri cifra unu.
Aºa, cele scrise pe hîrtie se transformã din nimic într-un milion. Cre-
dincioºia femeii le-a dat valoare la toate celelalte calitãþi!
„Cel care gãseºte o femeie bunã aflã un lucru de mare preþ ºi dobîn-
deºte dar de la Dumnezeu” (Pilde 18:22) – îi spune cuviosul nepotului,
citîndu-l pe înþeleptul Solomon.
217
 Tema 22. Porunca a VIII-a: Sã nu furi
Obiective de referinþã:
2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni.
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
Porunca a opta: „Sã nu furi”.
Prin aceastã poruncã, Dumnezeu le cere oamenilor sã nu ia nimic din
bunurile altora, ci sã se foloseascã doar de rodul muncii lor. Dumnezeu
vede pe tot omul ºi faptele lui. Cînd cineva furã, chiar dacã nu-l vede
nimeni, îl vede Dumnezeu. Furtul este un pãcat mare, deoarece încalcã
datoria de a fi drepþi ºi a iubi pe aproapele nostru.
Concluzie:
Datoria creºtinului este sã-ºi cîºtige cele de trebuinþã numai prin
muncã cinstitã ºi sã nu-ºi atribuie pe nedrept lucruri strãine.
Precizare: Cel care furã, niciodatã nu va avea folos de obiectele furate.
Dreptatea lui Dumnezeu
Se povesteºte cã într-un oraº era un negustor bogat. De fiecare datã
cînd cîntãrea, amãgea pe cumpãrãtori. Astfel, în curînd, el s-a îmbogãþit.
Dar, copiii lui au început sã se îmbolnãveascã ºi ca sã-i vindece, negus-
torul a cheltuit foarte mulþi bani. Cu cît cheltuia mai mult pentru leacuri,
cu atît amãgea mai mult pe cumpãrãtori. Odatã, pe cînd negustorul se
afla la taraba sa, a vãzut cum cerul s-a deschis, iar acolo se petrecea ceva
neobiºnuit. Îngerii stãteau lîngã niºte cîntare foarte mari, pe care se cîn-
tãreau toate bunãtãþile ce le dãruieºte Dumnezeu oamenilor. Cînd a ajuns
rîndul la familia negustorului, el a vãzut cum îngerii puneau pe taler
sãnãtate copiilor sãi mai puþin decît arãta cîntarul, atunci negustorul s-a
revoltat de ce îngerii amãgesc la cîntar. Îgerii i-au rãspuns: „De ce te
mînii? Aceastã mãsurã este adevãratã. Noi cîntãrim sãnãtatea copiilor
tãi cu atîtea grame mai puþin cu cîte amãgeºti tu pe cumpãrãtorii care vin
la tine, ºi iatã aºa noi facem dreptatea lui Dumnezeu”. Auzind acestea,
negustorul s-a pocãit de pãcatul furtului ºi din acea zi n-a mai amãgit pe
nimeni la cîntar. Iar copiii sãi au început sã se însãnãtoºeascã.
218
Lecturã
Vinovatul dovedit
Demult, trãia într-un sat un brutar renumit pentru pîinea sa. Dar,
într-o zi, brutarului i se pãru cã sînt cam uºoare bucãþile de unt pe care
tocmai le cumpãrase de la un þãran ºi le aºezã pe cîntar. Cînd colo, ce sã
vezi?! In loc de l kg, cît trebuia sã aibã o bucatã, fiecare cîntãrea doar
800 gr. Supãrat foc, omul s-a dus degrabã la judecãtorie, spunînd cã
þãranul înºalã lumea ºi cerînd, bineînþeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici douã ceasuri ºi þãranul a fost adus în faþa judecãtorului,
care 1-a ameninþat:
– Dacã este adevãrat ce spune brutarul, cã îi înºeli pe oameni la cîntar,
te bag imediat la închisoare.
– Sã-mi fie iertat, – zise þãranul, – dar sunt nevinovat.
– Cum îndrãzneºti sã minþi? – sãri brutarul. – Chiar astãzi am cumpãrat
aceste bucãþi de unt de la tine. Domnule judecãtor, trebuie sã-1 închideþi
pe acest ºarlatan, care a încercat sã mã pãcãleascã!
– Aºa este, omule? – spuse atunci judecãtorul. Este untul acesta al tãu?
– Al meu este, însã, vedeþi dumneavoastã, eu nu am prea mulþi bani.
Mi-am cumpãrat un cîntar, dar nu am mai avut bani ºi pentru greutãþi,
aºa cã pun unt pe un braþ al cîntarului, iar pe celãlalt pun o pîine de-a
brutarului, care, – zice el, – are l kg. Acum, dacã pîinea brutarului n-a
avut l kg, eu ce vinã am?
Auzind una ca asta, judecãtorul a cîntãrit imediat o pîine si, într-
adevãr, aceasta nu avea decît 800 gr. In locul þãranului, la închisoare a
ajuns adevãratul vinovat, brutarul, care nu doar cã înºela oamenii, dar
mai dorea ºi sã fie aspru pedepsit cel care ar fi fãcut exact ca el.
Cel ce vrea sã înºele, singur se înºalã. Chiar dacã nu vede nici un om
greºeala sa, Dumnezeu îi vede pãcatul; iar atunci cînd îl mai descoperã
ºi oamenii, ruºinea este cu atît mai mare.
Gîndul cel bun
Indreptîndu-se spre casã, un þãran a gãsit la marginea drumului, pe cîmp,
un sac plin cu porumb. Uitîndu-se el de jur-împrejur, s-a hotãrît sã-1 ia
acasã, fiindcã i-ar fi prins tare bine ºi oricum nu-1 vedea nimeni. S-a mai
uitat o datã înainte, înapoi, în dreapta ºi în stînga ºi s-a apleacat sã ia sacul.
Dar, deodatã, s-a oprit, amintindu-ºi cã într-o singurã direcþie nu s-a
uitat – în sus. Privind cerul, lãsã acolo sacul ºi, zîmbind, îºi continuã li-
niºtit drumul spre casã, spunîndu-ºi:
219
 – Mulþumesc, Doamne, cã mi-ai dat gîndul cel bun. E drept cã aº
avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un
cuget curat ºi liniºtit. Cu siguranþã cã vreun vecin din sat nu a putut duce
prea mult deodatã ºi se va întoarce dupã sac. Dacã 1-aº fi luat nu m-ar fi
vãzut nici un om, dar m-ar fi vãzut Dumnezeu.
Banca de informaþii !
Ce opreºte porunca a opta?
Împotriva acestei porunci se pãcãtuieºte prin:
1. Luarea pe ascuns a lucrurilor strãine (furt).
2. Luarea cu sila ºi pe faþã a lucrurilor altuia (prãdare).
3. Luarea bunurilor strãine prin mijloace viclene, înºelãciune, de pildã,
prin falsificare a actelor, cumpãrare cu bani falºi.
4. Vînzarea mãrfii cu preþul de douã ori mai mare (speculã).
5. Luarea de dobîndã mare (cãmãtãrie).
6. Oprirea plãþii cuvenite lucrãtorilor.
7. Luarea de bani pentru lucruri pe care cineva este îndatorat sã le
facã, sau pentru a le face altfel de cum cere legea (mitã).
8. Neîntoarcerea lucrului luat cu împrumut.
9. Primirea unei plãþi fãrã a munci.
10. Trãirea din cerºetorie, atunci, cînd cineva poate munci.
11. Însuºirea lucrurilor închinate lui Dumnezeu sau lãsate prin daruri
ºi testamente Bisericii (sacrilegiu).
Tema 23. Porunca a IX-a: Sã nu mãrturiseºti
strîmb împotriva aproapelui
Obiective de referinþã:
2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni.
3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
Porunca a noua: „Sã nu mãrturiseºti strîmb împotriva
aproapelui”.
Prin porunca a noua se opreºte minciuna, pentru a nu înºela, tãinui,
rãtãci ºi pãgubi pe alþii. Oamenii sînt datori sã spunã în orice împrejurare
adevãrul. Vorbele minciunoase sau mãrturia falsã poate cauza moartea
aproapelui care este nevinovat. Dumnezeu urãºte pe cei ce mint, mãrturisesc
strîmb, sau rãspîndesc zvonuri urîte ºi neadevãrate despe alþii.
220
Minciuna se poate sãvîrºi cu vorba, cu scrisul, sau chiar cu tãcerea.
Spre exemplu, cineva ºtie cã ceea ce se spune despre altul nu este adevãrat
ºi, totuºi, nu descoperã adevãrul, ci tace, zîmbeºte sau face un semn de
încuviinþare a celor spuse.
Minciuna este un mare pãcat. Ea este lucrul diavolului, care prin
minciunã i-a fãcut pe Adam ºi Eva sã încalce porunca lui Dumnezeu ºi
de atunci îndeamnã mereu la acest pãcat. De aceea în Sfînta Scripturã,
diavolul este numit „tatãl minciunii”. (Ioan 8:44)
Precizare: Pentru a pãzi porunca a noua cel mai bine e sã vorbim mai
puþin. Proorocul David, zice: „Pune, Doamne, pazã gurii mele ºi uºã de
îngrãdire împrejurul buzelor mele”.
Domnul ne spune cã pentru orice cuvînt rostit în deºert, vom da so-
cotealã în Ziua Judecãþii de Apoi. Sfinþii Apostoli Pavel ºi Iacov, ne
îndeamnã: „Din gura voastrã sã nu iasã nici un cuvînt rãu, ci numai ce
este bun.” (Efeseni 4, 30). ªi: „Din aceeaºi gurã iese binecuvîntare ºi
blestem. Nu trebuie, fraþii mei, sã fie aºa!” (Iacob 3, 10–11)
Omul trebuie sã fie atent la cuvîntul pe care îl spune. Putem compara
cuvîntul cu o pãsãricã ce se aflã în colivie. Atîta timp cît uºile coliviei sînt
închise, omul este stãpînul pãsãrii ºi o stãpîneºte cum doreºte, dar numai
dacã deschide uºiþa ºi-i dã drumul, pasãrea îºi ia zborul ºi n-o mai prinde
cît de mult nu se va strãdui. Aceastã pasãre este cuvîntul, colivia este
inima omului, uºiþa sînt buzele. Cît timp gura este închisã, tace, omul este
stãpîn pe cuvintele sale, dar îndatã ce a deschis gura ºi a vorbit, cuvintele
au zburat departe de el, ºi niciodatã el nu le va mai putea întoarce.
Omului îi este dat sã trãiascã împreunã cu alþii. Societatea poate înflori
numai dacã oamenii au încredere unii în alþii, iar încrederea poate fi
doar acolo unde este adevãr. Minciuna, dimpotrivã, înãbuºã adevãrul,
roade încrederea între oameni, otrãveºte legãturile de dragoste ºi de
dreptate ºi face cu neputinþã viaþa în societate.
Sfîntul Ioan Gurã de Aur, spune: „Omul pîrîtor, trãdãtor ºi martor
minciunos, este fiarã prefãcutã, ºi face mult rãu: dezbinãri, varsã sînge,
pãgubeºte, rãpeºte, nedreptãþeºte, desparte prietenii, dezbracã orfanii, întris-
teazã vãduvele, dãrîmã casele, risipeºte sate, pustieºte oraºe ºi pierde
popoare întregi”.
Concluzie:
Creºtinul întotdeauna trebuie sã spunã adevãrul.
221
  Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi
E mai bine sã suferi un necaz pentru adevãr, decît sã spui o minciunã.
Liniºtea ta ºi a altora o poþi întemeia numai pe adevãr ºi dreptate.
(Sfîntul Filaret, Mitropolitul Moscovei)
Lumea nu-i crede pe minciunoºi nici atunci, cînd spun adevãrul.
A trece adevãrul sub tãcere înseamnã sã ascunzi aurul sub pãmînt.
(Avva Ivagrie)
Banca de informaþii !
Minciuna poate lua diferite chipuri. Iatã pe cele mai însemnate
dintre ele:
1. Mãrturia minciunoasã, jurãmîntul strîmb ºi pîra nedreaptã împotriva
aproapelui.
2. Obiºnuinþa de a mai adãuga cîte ceva la adevãrul lucrurilor, încît
nu se mai poate ºti care este adevãrul.
3. Viclenia sau vorba cu douã înþelesuri, din care nu se poate deosebi
adevãrul ºi prin care se urmãreºte înºelarea cuiva.
4. Prefãcãtoria, adicã ascunderea minciunii sub chipul prieteniei,
dragostei ºi al binefacerii, spre a înºela ºi pãgubi pe alþii.
5. Linguºirea.
6. Fãþãrnicia. Cei fãþarnici una gîndesc ºi alta spun.
7. Vorbirea de rãu, clevetirea sau calomnia, adicã a vorbi de rãu pe
cineva fãrã sã fie adevãrat.
Tema 24. Porunca a X-a: Sã nu doreºti nimic
din cîte are aproapele tãu
Obiective de referinþã:
2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni.
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
Porunca a zecea: „Sã nu doreºti nimic din cîte are
aproapele tãu”.
Prin aceastã poruncã, Dumnezeu cere oamenilor sã se mulþumeascã fie-
care cu rodul muncii lui ºi sã nu rîvneascã la familia, soþul, soþia sau bu-
nurile altuia. Dorinþa de cîºtig necinstit, ura ºi invidia sînt pãcate grele ºi
urîte înaintea lui Dumnezeu. Aceastã poruncã opreºte toate cugetele, do-
rinþele ºi poftele necurate ale inimii, fiindcã din ele se nasc tot felul de fapte
222
rele. Nu este de ajuns numai sã nu furãm lucrul aproapelui, dar nici nu ne
este îngãduit sã-l dorim ºi sã-l poftim în sufletul nostru, fiindcã pofta naºte
pãcatul, iar pãcatul înfãptuit aduce moartea veºnicã. (Iacov 1:15)
Precizare: Porunca a zecea cere stîrpirea din rãdãcinã a cauzelor
rãului, care sãlãºluieºte în inima omului ºi se cuprinde în pofta pãcãtoasã.
Creºtinul este dator sã se curãþeascã de poftele rele, sã lupte împotriva
lor prin rugãciune, post ºi prin împãrtãºirea cu Sfintele Taine.
Mîntuitorul Iisus Hristos, referindu-se la cele zece porunci, le-a rezu-
mat ºi le-a împãrþit în douã, zicînd: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul
tãu, cu toatã inima, cu tot sufletul ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta este marea
ºi întîi poruncã. Iar a doua, la fel ca ºi prima: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca
pe tine însuþi. În aceste douã porunci se cuprinde toatã legea ºi proorocii.”
Concluzie:
Creºtinii sînt datori sã îndeplineascã toate poruncile.
Lecturã
Sinceritate
In timpul rãzboiului viaþa era grea si oamenii sufereau de foame. Un
om bogat s-a hotãrît sã-i ajute pe cei sãrmani ºi a trimis vorbã în tot
tîrgul cã, din ziua urmãtoare, el va oferi pîine oricãrui copil si asta fãrã
nici un ban. A doua zi, încã din zori, mulþi prichindei se strînseserã în
faþa casei în care locuia omul atît de bun la suflet. Cînd acesta a apãrut
cu niºte coºuri mari, pline cu pîine, copiii s-au repezit, îmbrîncindu-se,
lovindu-se, cãutînd fiecare sã apuce o pîine cît mai mare. Fiecare, cum
punea mîna pe cîte o pîine, o lua la goanã, bucuros fiindcã prinsese o
bucatã mai mare. Era acolo o hãrmãlaie...
Dar omul a observat cã undeva, la marginea curþii, aºtepta cuminte o
fetiþã. Dupã ce toþi ceilalþi copii ºi-au ales ce pîini au vrut ºi au plecat cu
ele, fetiþa s-a apropiat ºi ea de primul coº ºi s-a uitat în el. Dar acolo nu
mai rãmãsese nimic. A cãutat ºi în cel de-al doilea coº, dar ºi acesta era
gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coº a gãsit o pîinicã
micã, micã, pe care nici un copil nu o bãgase în seamã. Fetiþa a luat-o, a
mulþumit frumos pentru pîine ºi a plecat spre casã.
Toata ziua a stat omul ºi s-a gîndit la cum se purtase acea fatã ºi, ca
urmare, a dat poruncã la bucãtãrie sã fie coaptã o pîine micã, dar în care
sã fie puºi 10 galbeni. Apoi, dis-de-dimineaþã, a aºezat pîinicã deasupra
celorlalte pîini ºi a ieºit iarãºi cu toate coºurile în curte, unde copiii deja
223
se strînseserã ºi aºteptau nerãbdãtori. Din nou s-au repezit ºi s-au luat la
harþã. La sfîrºit, fetiþa noastrã, care aºteptase cuminte, ca ºi în ziua pre-
cedentã, s-a ales tot cu pîinea cea mai mica, singura rãmasã. ªi de aceastã
datã, i-a mulþumit frumos omului ºi s-a grãbit spre casã, unde mama ei o
aºtepta. Cînd s-au aºezat la masã ºi femeia a rupt pîinea, ce sa vezi?!
Galbenii s-au rãsturnat pe masã din aluatul proaspãt.
– Vai, s-a speriat mama, ce sã fie cu aceºti bani? Dacã banii au ajuns
din greºealã în pîinea adusã de tine? Poate i-au cãzut brutarului, în timp
ce frãmînta aluatul. Ia-i ºi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiþa la casa omului ºi i-a dat acestuia toþi banii, spunîndu-i
cum mama ei i-a gãsit în pîinicã primitã. Privind-o cu drag, omul i-a rãspuns:
– Banii aceia nu au ajuns întîmplãtor acolo. Dupã ce am vãzut ieri
cum ai avut rãbdare ºi cum te-ai mulþumit chiar ºi cu puþin, am hotãrît sã
te rãsplãtesc. Astãzi, am vãzut ºi cît eºti de cinstitã, fiindcã ai fi putut
pãstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept rãsplatã, în fiecare di-
mineaþã cînd vei veni sã iei ºi tu o pîinicã, vei primi ºi cîte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasã a fost fetiþa. Nu ºtia cum sã-i mulþumeascã
omului pentru atîta bunãtate. S-a dus în fugã la mama ei ºi i-a dat bãnuþii,
dupã care i-a povestit totul, iar mama a povãþuit-o si de aceastã datã, iar
fata i-a urmat sfatul.
Aºa se face cã, de atunci, în fiecare dimineþã, cînd primea galbenii,
fata se ducea în mijlocul celorlalþi copii si împãrþea cu ei toþi bãnuþii.
ªtia cã ºi ceilalþi au nevoie de milostenie la fel de mult ca ºi ea.
Cel ce înºalã
Cu mult timp în urmã, a trãit un boier tare bun. Intr-o zi, 1-a chemat
la el pe un þãran ºi i-a spus:
– Uite, omule, fiindcã ºtiu cã familia ta o duce destul de greu, vreau sã te
ajut. Îþi dau de muncã ºi te plãtesc foarte bine. Vrei sã lucrezi pentru mine?
– Sigur, boierule, a zis omul bucuros, ce trebuie sã fac?
– Sã-mi construieºti o casã, la marginea pãdurii.
Þãranul a plecat bucuros ºi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabã.
Boierul îi dãdea bani pentru tot ce trebuia sã cumpere, însã omul ce ºi-a
spus? „El, ºi aºa nu mã vede, ce-ar fi sã-1 înºel?!”
ªi, în loc sã facã totul aºa cum ar fi trebuit, a început sã cumpere
lucruri ieftine ºi proaste ºi sã cheltuiascã banii ce îi rãmîneau. Cînd a
terminat, casa arãta tare frumos pe dinafarã, dar þãranul ºtia cã n-o fãcuse
bine ºi cã, destul de repede, ea se va ruina.
Cînd i-a arãtat casa boierului, acesta i-a spus:
224
– Fiindcã ºtiu cã tu ºi familia ta locuiþi într-o cocioabã micã, îþi fac
cadou aceastã casã. De-aia te-am lãsat pe tine sã o construieºti ºi þi-am
spus acum, la sfîrºit, tocmai pentru ca bucuria voastrã sã fie mai mare.
Acum ºi-a dat seama omul de greºeala sa. A vrut sã-1 înºele pe altul
ºi, de fapt, s-a înºelat pe sine.
Tema 25. Predica de pe munte – esenþa
 învãþãturii creºtine
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
nostru Iisus Hristos.
3.1. Sã cunoascã atitudinea creºtinului faþã de suflet.
Cuvinte noi:
Fãþarnici – oameni care vor sã parã ceea ce nu sînt, prefãcuþi.
A smoli – a murdãri.
Într-o zi, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se afla împreunã cu ucenicii
Sãi pe munte ºi a început sã-I înveþe.
La cererea unuia dintre Apostoli, i-a învãþat rugãciunea Tatãl nostru.
Apoi le-a explicat cã rugãciunea trebuie sã fie însoþitã de post ºi milostenie.
În acel timp poporul evreu era împãrþit în douã clase mari. Clasa de
jos o alcãtuiau þãranii simpli care lucrau din greu. Deasupra poporului
de jos erau fariseii. Cuvîntul fariseu, înseamnã despãrþit, adicã deosebit
de gloatã, de mulþime. Iar deosebirea consta în faptul cã fariseii erau
cãrturari ºi iubeau sã-i înveþe pe alþii. Fariseii erau oameni fãþarnici,
care se rugau ºi posteau afarã, în stradã, ca sã-I vadã lumea. Se îmbrãcau
în sac, îºi puneau cenuºã pe cap ºi se rugau cu voce tare, sã fie auziþi de
trecãtori. Iar faptele de milostenie le fãceau în vãzul tuturor, ca sã fie
lãudaþi ºi cinstiþi de oameni.
Dorind sã-I fereascã pe Apostoli de asemenea greºeli, Iisus le-a spus:
„Luaþi aminte ca faptele dreptãþii voastre sã nu le faceþi înaintea oame-
nilor, ca sã fiþi vãzuþi de ei; astfel nu veþi avea platã de la Tatãl vostru cel
din ceruri. Deci, cînd faci milostenie, nu trîmbiþa înaintea ta, cum fac
fãþarnicii în sinagogi ºi uliþe, ca sã fie slãviþi de oameni; adevãrat grãiesc
vouã: ªi-au luat plata lor. Tu însã, cînd faci milostenie, sã nu ºtie stînga
ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sã fie într-ascuns ºi Tatãl tãu, Care
vede în ascuns, îþi va rãsplãti þie.
225
 Cînd postiþi nu fiþi triºti ca fãþarnicii; cã ei îºi smolesc feþele, ca sã se
arate oamenilor cã postesc. Tu însã, cînd posteºti, unge capul tãu ºi faþa
ta o spalã, ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãl tãu care vede în
ascuns, Îþi va rãsplãti þie”.
Precizare: Dumnezeu primeºte doar rugãciunea, postul ºi milostenia
fãcute cu inimã bunã ºi curatã. El nu ascultã pe oamenii mîndri, încrezuþi
ºi fãþarnici, care se cred mai drepþi ºi mai sfinþi decît alþii ºi care fac
fapte bune pentru a fi lãudaþi de oameni.
Creºtinii nu trebuie sã aºtepte laude, ci trebuie sã-i ajute pe cei sãraci
din dragoste ºi cu inimã curatã.
Cum sã ne rugãm?
Într-o zi un cãlãtor îl întrebã pe Sfîntul Macarie:
– Cum sã ne rugãm?
Iar el îi rãspunse:
– Nu e nevoie de cuvinte multe, ci doar sã zici din adîncul inimii:
„Doamne, precum voieºti ºi precum ºtii, miluieºte-mã!”
Cu ce se aseamãnã fãþãrnicia?
Patru oameni discutau despre fãþãrnicie. Fiecare dintre ei a spus cîte
un exemplu, prin care au încercat sã defineascã fãþãrnicia.
Primul a zis:
– Lebãda îºi ascunde pielea neagrã sub penele albe ºi strãlucitoare.
Tot aºa ºi fãþarnicul, sub un chip ales, ascunde un suflet negru.
Al doilea spuse pilda aceasta:
– Struþul este o pasãre care cu toate cã are aripi, nu poate zbura.
Asemenea ºi fãþarnicul: pare cã e sfînt, dar nu este.
Cel de al treilea spuse:
– Un fãþarnic se aseamãnã cu o grãmadã de gunoi acoperitã cu zãpadã,
care la prima vedere pare albã ºi curatã, dar înãuntru e plinã de toatã murdãria.
Al patrulea a zis:
– Fãþarnicul este asemenea unui ban fals, care pare ceea ce nu este ºi
cu care nu se poate cumpãra nimic.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce ne învaþã Domnul Iisus despre milostenie?
2. Ce ne învaþã Iisus despre rugãciune?
3. Ce ne învaþã Iisus despre post?
226
Lecturã
Rugãciunea lui Nicuºor
(povestire)
Cîte nu se mai întîmplã pe lumea asta!
Dacã doreºti sã le afli – ascultã-mã.
Deci, ascultaþi copii, ce-am sã vã povestesc.
... S-a trezit în zori Nicuºor ºi încã nu a reuºit sã deschidã ochii, dar
de acum a ºi dorit o prãjiturã. ªi nu una simplã, ci cu dulceaþã de caise!
ªi atît de mult o dorea, încît nu mai putea sta culcat ºi se gîndea: „Bine
ar fi dacã toate dorinþele s-ar împlini! Te-ai gîndit la ceva ºi – minune! –
îndatã s-a ºi împlinit”.
ªi îºi aminti Nicuºor ce spunea bunica atunci cînd îl învãþa sã se roage.
Roagã-te mai des Domnului ºi Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu,
îngerului pãzitor, dar ºi de sfinþi sã nu uiþi. Dacã îi vei ruga stãruitor, ei
neapãrat îþi vor îndeplini dorinþa.
„Bine ar fi dacã aº avea un asemenea sfînt, care sã-mi prefacã gîndurile
în realitate”, – visa Nicuºor. Nici nu reuºi sã-ºi ducã pînã la capãt gîndul, cã-
i ºi apãru un nouraº luminînd. ªi pe nouraºul cela sta un bãtrîn ciudat, îmbrãcat
în straie cãlugãreºti, þinînd crucea în mînã! Un bãtrîn ce semãna leit celui de
pe icoana care stã în colþ alãturi de cele ale Mîntuitorului ºi Maicii Sale!
ªi-i spuse bãtrînul:
– Nu-s chiar bune gîndurile tale, copile! Dar fie voia ta. Vom vedea
cu ce ne vom alege. Însã sfatul bunicii sã-l ai totdeuna în gînd – ºi dispãru
de parcã nici nu a fost.
Se chinuia Nicuºor sã-ºi aminteascã ce-l povãþuia bunica. ªi-ºi aminti:
„Nepoþele, de cum te trezeºti ºi deschizi ochii, gîndeºte-te la Dumnezeu
ºi la Preasfînta Maicã a Lui. Ridicîndu-te, apropie-te de icoanã, aprinde
candela ºi spune cu bucurie rugãciunea care te-am învãþat”.
Dar era departe Nicuºor de rugãciuni. Mult mai aproape era gîndul la
plãcinte. ªi decise: „Nu-mi pasã de spusele bunicii, ci doresc ca plãcinta
chiar acum sã aparã pe masã”.
Numai îi trecu acest gînd ºi Nicuºor observã: pe aºternutul sãu apãru
un vierme! Se tîrîie viermele, parcã trage un car, un vierme urît ºi murdar.
Aruncã Nicuºor viermele cît colo ºi se dumeri pe datã: „Se vede cã gîndul
meu de a nu o asculta pe bunica s-a prefãcut în vierme”. S-a speriat
bãiatul, nu glumã. A înþeles cã trebuie ascultatã neapãrat bunica.
Dar atît de tare dorea plãcinta cu caise, cã nu-i prea era a rosti rugã-
227
ciuni: gîndul la plãcinte era mai puternic. Însã dacã nu va îndeplini sfatul Credinþa creºtinã fãrã fapte bune este zadarnicã
bunicii, va fi ocãrît. Neapãrat va fi ocãrît.
Sandu Neagu
ªi decise Nicuºor: „Dar eu o voi minþi pe bunica ºi voi spune cã am
rostit rugãciunea. Dar mã voi gîndi la plãcinte. Dacã va apãrea pe masã De eºti creºtin, dar pe vecin De suflet nu te îngrijeºti,
plãcinta rumenã ºi mirositoare, atunci poate cã bunica va fi mai bunã ºi Tu nu-l ajuþi ºi nu-l cinsteºti Creºtin zadarnic te numeºti.
nu mã va ocãrî”. Sau pe bogat îl pizmuieºti De eºti creºtin, dar prigoneºti,
ªi numai îi venirã aceste gînduri, cã observã pe aºternut o broascã. O ªi pe sãrac nu-l miluieºti În nedreptate tu trãieºti,
broascã urîtã, cu ochi de tãciuni, plini de spaimã. Creºtin zadarnic te numeºti. Cu rãutatea te mîndreºti,
Iarãºi se sperie bãiatul. Aruncã broasca de pe plapumã ºi iarãºi ajunse De eºti creºtin, dar minþi ºi furi, Pe oameni tu îi învrãjbeºti,
la gîndul: „Minciunile mele s-au prefãcut în broascã!” Spui vorbe rele ºi înjuri Creºtin zadarnic te numeºti.
Dar foarte mult îºi dorea el plãcinta! ªi-ºi imaginã cã stã la masã, Sau bãutura o-ndrãgeºti De eºti creºtin cu adevãrat,
într-o cãmãºuþã nouã ºi bea ceai cu prãjiturã. Prietenii privesc prin geam ªi în desfrîu mereu trãieºti, Despartã-te de-al tãu pãcat,
ºi-l invidiazã. Iar el se umflã în pene de mîndrie: da, eu sînt acela care Creºtin zadarnic te numeºti. Cu Duhul Sfînt sã vieþuieºti,
pot nãscoci prãjituri! De eºti creºtin, dar nu munceºti Cu lumea-n pace sã trãieºti,
Nu reuºi bine sã se gîndeascã la acestea, cã în aºternut apãru un ºarpe Ci munca altuia rîvneºti, ªi atunci creºtin tu te numeºti.
încolãcit, sîsîind ca o gîscã. Acum s-a speriat de-a binelea. A înþeles cã Biserica o ocoleºti,
orgoliul sãu s-a prefãcut în ºarpe.
A pãrãsit în grabã aºternutul ºi s-a apropiat de colþiºorul sfînt, a aprins
candela ºi a început sã se roage. Cu atîta sîrguinþã s-a rugat, încît i s-a fãcut
Tema 26. Sã iertãm ºi sã iubim
prea dulce pe inimã, de parcã ar fi mîncat prãjituri cu caise, dar poate ºi mai
pe aproapele nostru
dulce! A încheiat Nicuºor rugãciunea ºi s-a gîndit: „Dau o fugã pînã la
Obiective de referinþã:
prieteni ºi le povestesc cît de dulci sînt rugãciunile ºi pocãinþa de dimineaþã”.
ªi numai i-au apãrut în minte aceste gînduri, cã îndatã viermele, bro- 2.1. Sã conºtientizeze importanþa pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni.
asca ºi ºarpele au dispãrut, iar în prag stãtea bunica þinînd în mîini un 3.2. Sã aleagã modele de comportament demne de urmat.
prosop brodat ºi o prãjiturã fierbinte cu dulceaþã de caise. A observat VCuvînt din Sfînta Scripturã:
candela aprinsã ºi s-a bucurat: „Dacã vrãjmaºul tãu este flãmînd, dã-i de mîncare; dacã îi este
– Nepoþele dragã! Þi-ai spus rugãciunile de dimineaþã! E timpul sã sete, dã-i sã bea; cãci, fãcînd acestea, vei grãmãdi cãrbuni de foc
treci la masã. Am copt azi prãjitura ta preferatã. pe capul lui. Nu te lãsa biruit de rãu, ci biruieºte rãul cu binele.”
Mare, mare minune! (Romani 12, 20–21)
– Bunico,– întrebã Nicuºor,– dar se poate sã-i invit la masã pe
prietenii mei? Iisus Hristos în rugãciunea Tatãl Nostru, ne-a spus cã vom fi iertaþi
– Desigur, Nicuºor. Cu atît mai mult cã tu azi nu poþi fi fãrã ei. Doar precum ºi noi iertãm celor ce ne-au greºit nouã. Iisus ne învaþã cã fãrã
azi e ziua îngerului tãu. Te felicit! iertare nu putem înþelege Evanghelia ºi nici nu putem sã îndeplinim po-
Se uitã Nicuºor: iarãºi apare pe nouraºul alb sfîntul bãtrînel. A spus runcile Lui. Fãrã cuvintele „Iartã-mã”, „Te iert”, viaþa ar fi de neîndurat.
doar atît: Noi dacã am ºti cîte ne iartã nouã Dumnezeu în fiecare zi ºi ceas, ne-am
– Aºa sã faci întotdeauna! - ºi a dispãrut. grãbi ºi noi ruºinaþi sã iertãm altora.
Nicuºor a sãrutat-o pe bunica ºi a fugit sã-ºi invite prietenii la masã. Într-o zi Apostolul Petru l-a întrebat pe Domnul de cîte ori trebuie sã
Iatã aceasta e povestea. iertãm pe fratele: „Oare pînã de ºapte ori?”. Iisus i-a rãspuns: „Nu zic
þie pînã de ºapte ori, ci pînã de ºaptezeci de ori cîte ºapte!”.

228 229
 Mîntuitorul ne învaþã cã Dumnezeu se va purta faþã de noi tot aºa
cum vom proceda noi faþã de aproapele nostru: „Cu judecata cu care
judecaþi, veþi fi judecaþi, ºi cu mãsura cu care mãsuraþi, vi se va mãsura”.
Oricît de mare ar fi datoria unui om faþã de altul, oricît de mult ar
greºi cineva faþã de fratele sau de prietenul sãu, e o nimica toatã faþã de
uriaºa datorie pe care o avem cãtre Domnul fiecare dintre noi.
Sã ne grãbim sã iertãm altora toate greºelile ºi toate jignirile, pentru ca
ºi Dumnezeu sã ne ierte nouã mulþimea de greºeli ºi pãcate. Dincolo de
pragul morþii nu vom mai putea ierta ºi nici nu vom mai putea fi iertaþi.
O pildã frumoasã pentru iertarea celor care ne fac rãu o gãsim la
împãratul David.
David salveazã viaþa lui Saul
Într-o zi regele Saul, împreunã cu trei mii de bãrbaþi îl cãutau pe
David ca sã-l omoare.
David a aflat unde s-a oprit Saul împreunã cu oastea sã înopteze.
Noaptea, David, împreunã cu prietenul sãu, sa-u dus pe ascuns în tabãra
lui Saul ºi l-au vãzut pe rege cum dormea în cort, suliþa lui era înfiptã
lîngã dînsul, iar strãjerii dormeau împrejurul lui. Atunci cel care îl însoþea
pe David i-a propus sã-l strãpungã cu suliþa pe Saul. David, însã n-a vrut
sã rãsplãteascã rãul cu rãu ºi a zis: „Sã nu-l ucizi! Viu este Domnul! El
dar sã-l loveascã; sau va veni ziua lui ºi va muri, sau va merge la rãzboi
ºi va pieri; iar mie sã nu-mi îngãduie Domnul sã-mi ridic mîna asupra
unsului Domnului! Ia suliþa lui Saul, care se aflã la cãpãtîiul lui ºi vasul
cu apã ºi sã mergem”. Aºa ºi au fãcut. Au luat suliþa ºi vasul cu apã ºi
nimeni nu i-a vãzut nici nu i-a simþit, cã Domnul trimise peste ei somn
adînc ºi dormeau toþi.
Cînd s-au depãrtat de tabãrã, David a strigat cãtre slujitorul lui Saul:
„De ce nu pãzeºti pe regele tãu? Iatã suliþa lui ºi vasul cu apã”. Saul a
recunoscut vocea lui David ºi a zis: „Am greºit! Întoarce-te fiul meu Da-
vid, cã nu-þi voi mai face rãu, pentru cã sufletul meu a fost scump în
ochii tãi; nebuneºte m-am purtat ºi am greºit foarte mult”.
Sfîntul Apostol Pavel ne-a lãsat cel mai frumos imn al dragostei.
Imnul Dragostei
Dragostea îndelung rabdã; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieºte, nu se laudã, nu se trufeºte.
230
Dragostea nu se poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu
se aprinde de mînie, nu gîndeºte rãul.
Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.
Toate le suferã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate
le rabdã.
Dragostea nu cade niciodatã. (I Corinteni 13, 4–8) (I Regi 26).
Lecturã
Ajutînd pe alþii te ajuþi pe tine
Într-o iarnã tîrzie, pe o zãpadã mare, ºi un ger aspru, un cioban se
întorcea de la munte în sat. Pe drum a fost cuprins de un somn greu. Deºi
ºtia cã somnul îi va aduce moarte, cãci va îngheþa, totuºi se pregãtea sã
se aºeze jos. Deodatã, a vãzut nu departe un om amorþit de frig. „Trebuie
sã-l trezesc ºi sã-l duc în sat!”, se gîndi ciobanul.
S-a apropiat de cel cãzut ºi-l spãlã pe faþã cu zãpadã, apoi l-a luat în
spate. În felul acesta ºi-a alungat ºi el somnul. În timp ce-l purta în spate,
coborînd spre sat, s-au încãlzit unul de altul. Astfel, ajutînd pe cel cãzut,
ciobanul ºi-a salvat ºi el propria viaþã.
Greºeala
In timp ce mergea pe drum, un cãlãtor a vãzut într-o grãdinã un pom
frumos, de crengile cãruia atîrnau niºte mere mari ºi roºii de-þi lãsa gura
apa. Vãzînd omul cã nu-i nimeni prin preajmã, ce s-a gîndit? Bine ar fi
dacã ar gusta ºi el cîteva, aºa, de poftã.
Dar cum sã facã? Pînã la pom trebuia sã treacã de un gard înalt ºi de
o mare bãltoacã. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învîrit, dar, nemaiavînd
rãbdare, ºi-a zis: „Fie ce-o fi!” ºi a-nceput sã se caþãre pe gard. Cu greu,
a reuºit sã ajungã în curte, dar supãrat nevoie mare, fiindcã îºi agãþase
haina în gard ºi o rupsese. Acum, ce sã mai facã?!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grãbindu-se, a uitat de
bãltoaca plinã cu noroi ºi s-a afundat în mîl.
Cînd, în sfîrºit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cîteva mere, dar,
uitîndu-se la ele cum aratã, si-a spus:
– E drept cã am obþinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea
cea bunã e ruptã, încãlþãmintea ºi pantalonii murdari...
Cum stãtea el aºa ºi îºi plîngea singur de milã, apare în curte stãpînul
casei. Cînd 1-a vãzut pe cãlãtor cum aratã, i-a zis:
231
 – Bine, omule, trebuia sã te munceºti atîta pentru cîteva mere? Uite
ce-ai pãþit! Ca sã nu mai spun cã nu înþeleg de ce-ai încercat sã le iei pe
furiº? Dacã bãteai la mine în poartã ºi mi-ai fi cerut cîteva mere, eu þi-aº
fi dat cu drag. Acum, haide în casã sã te speli ºi sã te odihneºti ºi apoi îþi
vei vedea de drum!
Tare bucuros si mulþumit a fost cãlãtorul, vãzînd bunãtatea gazdei sale,
dar, în acelaºi timp, ºi-a promis sieºi cã altãdatã nu va mai face aºa ceva.
In viaþã sînt multe ispite, important este sã le biruieºti! Sînt unii oameni
care vor sã aibã mai mult si, atunci muncesc fãrã tihnã. Alþii, însã, furã,
gîndindu-se mereu cum sã fugã de muncã ºi sã înºele. Aceºtia singuri se
înºalã, fiindcã nu este totul sã ai un lucru; conteazã ºi cum 1-ai obþinut!
Tema 27. Iisus vindecã pe cei bolnavi
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa
Domnului nostru Iisus Hristos.
Vindecarea orbului din naºtere
Într-o zi, cînd Iisus se apropia de Ierihon, un orb ºedea lîngã drum ºi
cerºea. Orbul a auzit mulþimea care trecea pe alãturi ºi a întrebat ce e
aceasta. I s-a rãspuns cã trece Iisus Nazarineanul. ªi el a strigat: „Iisuse,
Fiule al lui David, fie-þi milã de mine!” Cei care mergeau înainte îl certau
sã tacã, iar el striga ºi mai tare: „Fiule al lui David, fie-þi milã de mine!”
Iisus S-a oprit ºi a poruncit sã-l aducã la El, apoi l-a întrebat: „Ce voieºti
sã-þi fac? ” Iar el a zis: „Doamne, sã vãd!” Iisus i-a zis: „Vezi! Credinþa
ta te-a mîntuit!” ªi îndatã orbul a vãzut ºi mergea dupã Iisus, slãvind pe
Dumnezeu. Tot poporul a dat slavã lui Dumnezeu.
Prin credinþa acestui orb, Domnul a vrut sã ruºineze necredinþa cãr-
turarilor ºi fariseilor care peste cîteva zile aveau sã-L rãstigneascã.
Omul orb ne dã o pildã minunatã de stãruinþã în credinþã. Certat fiind,
el nu încetã sã strige cãtre Iisus. Vãzînd strãduinþa lui, Iisus i-a rãspuns:
„Credinþa ta te-a mîntuit”. Domnul prin aceste cuvinte a dorit sã-i înveþe
pe oameni smerenia. Crede numai ºi Domnul va sãvîrºi ceea ce voieºti
pentru credinþa ta.
232
Tema 28. Iisus învie morþii.
 Învierea tînãrului din Nain
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
nostru Iisus Hristos.
3.3. Sã conºtientizeze valoarea vieþii ca dar al lui Dumnezeu.
Învierea fiicei lui Iair
Iisus Hristos se afla în una din zile în oraºul Capernaum. Mai marele
sinagogii din Capernaum se numea Iair. El avea o fiicã de doisprezece
ani care era foarte bolnavã. Într-o zi, Iair a venit la Iisus ºi cãzînd în
genunchi, L-a rugat sã intre în casa lui ºi sã-i vindece fiica. Însã pe cînd
vorbeau ei, a venit un slujitor ºi i-a zis lui Iair: „A murit fiica ta, nu mai
supãra pe Învãþãtorul”. Iisus i-a spus lui Iair: „Nu te teme, crede numai
ºi se va izbãvi”, iar Iair a crezut.
Ajungînd la casa lui Iair, Iisus n-a lãsat pe nimeni sã intre, decît pe
tatãl copilei, pe mama ºi pe trei dintre Apostolii Sãi mai apropiaþi. Toþi
plîngeau ºi se tînguiau. Iisus a apucat-o pe fetiþã de mînã ºi a strigat-o
zicînd: „Copilã, scoalã-te” ºi sufletul ei s-a întors ºi ea a înviat îndatã.
Iisus a poruncit sã i se dea sã mãnînce.
Pãrinþii au rãmas uimiþi, iar Iisus le-a poruncit sã nu spunã nimãnui
ce s-a întîmplat.
Învierea tînãrului din Nain
Într-o zi, Iisus S-a dus în cetatea Nain, împreunã cu El se aflau mulþi
ucenici ºi multã mulþime. Cînd s-au apropiat de poarta cetãþii, au vãzut
cum scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, ºi ea era vãduvã.
Vãzînd-o Domnul, I s-a fãcut milã de ea ºi i-a zis: „Nu plînge!”, apoi s-
a apropiat de sicriu ºi a zis: „Tinere, þie îþi zic, scoalã-te”. ªi s-a ridicat
cel mort ºi a început sã vorbeascã, ºi l-a dat mamei lui.
Mulþimea de oameni care era de faþã ºi a vãzut ce s-a întîmplat, a fost
cuprinsã de fricã ºi a început sã-L slãveascã pe Dumnezeu, zicînd: „Pro-
oroc mare s-a ridicat între noi”!
Iisus i-a spus mamei îndurerate sã nu plîngã ºi prin aceasta a dorit sã le
demonstreze încã odatã cã El este Dumnezeu ºi are putere sã învieze morþii.
Minunea învierii tînãrului din Nain, a fost sãvîrºitã din milã faþã de o
mamã îndureratã.
Precizare: Prin aceaste minuni Domnul vrea sã ne înveþe cã El este
233
Stãpînul ºi celor vii ºi celor morþi, aflãm cã la Dumnezeu toþi sînt vii ºi
duhurile ascultã de El, aºa cum au ascultat ºi sufletele tinerilor pe care
i-a înviat Domnul Hristos. Deci, viaþa sufletului stã în Dumnezeu.
Iisus a dorit sã ne înveþe pe toþi sã credem în învierea morþilor, care
va fi la sfîrºitul lumii.
Tema 29. Cina cea de tainã
Obiective de referinþã:
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
nostru Iisus Hristos.
2.2. Sã deosebeascã faptele bune de cele rele.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cel ce mãnîncã Trupul Meu ºi bea Sîngele Meu rãmîne întru
Mine ºi Eu întru El” ( Ioan 6:56).
Cuvinte noi:
Legea nou㠖 legea descoperitã lumii prin Iisus Hristos, spre
deosebire de Legea Veche, descoperitã prin Moise ºi alþi prooroci.
A se lepãda – a nu recunoaºte, a tãgãdui.
Pomenire – (aici) amintire.
Cina cea de Tainã
Miercuri, dupã Intrarea Domnului în Ierusalim, arhiereii ºi bãtrînii
poporului iudeu s-au adunat laolaltã ºi s-au sfãtuit sã-L omoare pe Iisus,
dar nu ºtiau unde sã-L caute ca sã-L prindã. Atunci au gãsit pe Iuda,
unul dintre Apostolii lui Iisus, care era un om lacom ºi rãu. Ei i-au plãtit
treizeci de arginþi, iar Iuda luînd banii, le-a vîndut pe Învãþãtorul sãu.
Iisus ºtia toate cele ce se întîmplaserã ºi simþea cã Patimile Sale se apropie.
Joi seara, Iisus s-a aºezat cu toþi Apostolii Sãi ca sã mãnînce împreunã
ultima Cinã de Paºti, numitã ºi Cina cea de Tainã.
Iar pe cînd mîncau ei, Iisus a luat pîinea, a binecuvîntat-o, a frînt-o ºi
a dat-o ucenicilor Sãi, zicînd: „Luaþi, mîncaþi, Acesta este Trupul Meu
care se dã pentru voi. Aceasta sã faceþi spre pomenirea Mea”.
De asemeni, a luat paharul ºi mulþumind, le-a dat zicînd: „Beþi dintru
acesta toþi, cã acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor”. ªi toþi Apostolii au luat, pe
234
rînd, ºi au mîncat din pîinea pe care a frînt-o Iisus ºi au bãut din paharul
pe care îl dãduse lor.
Dupã aceea Iisus le-a zis: „Adevãrat, adevãrat zic vouã cã unul dintre
voi Mã va vinde”. Ucenicii se uitau nedumeriþi unii la alþii, întrebîndu-
se de cine vorbeºte.
Iisus le-a rãspuns: „Acela este, Cãruia Eu, întingînd bucãþica de pîine,
i-o voi da.”
ªi întinzînd bucãþica, i-a dat-o lui Iuda, care, luînd-o, a ieºit afarã. Dar
nimeni din cei care ºedeau la masã n-au înþeles atunci vorbele lui Iisus.
Iisus era trist. Privindu-ºi Apostolii cu duioºie, le-a mai spus: „Voi
toþi vã veþi lepãda de Mine în noaptea aceasta...” Apostolul Petru, însã Îl
contrazicea ºi-i spunea cã el nu se va lepãda niciodatã, chiar de ar fi sã
moarã împreunã cu El.
Dar Iisus i-a zis: „Adevãrat zic þie, cã în noaptea aceasta mai înainte
de a cînta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de Mine”.
Dupã aceea, Iisus cu Apostolii au mers într-o grãdinã numitã Ghetsi-
mani. ªi era noapte.
Hristos le-a poruncit Apostolilor Sãi ºi urmaºilor lor sã facã ºi ei,
spre pomenirea Sa, ceea ce a fãcut El la Cina cea de Tainã, cînd a frînt
pîinea ºi a binecuvîntat paharul cu vin ºi le-a dat sã mãnînce ºi sã bea.
Precizare: În bisericã, Cina cea de Tainã se trãieºte la fiecare Sfîntã
Liturghie. La rugãciunea preotului ºi a întregii Biserici, Duhul Sfînt se
pogoarã din ceruri ºi preface pîinea ºi vinul de pe masa Sfîntului Altar
în Trupul ºi Sîngele Domnului Hristos. Apoi preotul, frîngînd pîinea
sfinþitã, se împãrtãºeºte cu Trupul ºi Sîngele Domnului. Dupã aceea îi
cheamã ºi pe cei credincioºi sã se împãrtãºeascã.
Concluzie:
Pîinea ºi vinul care s-au prefãcut în Trupul ºi Sîngele Domnului se
mai numeºte ºi Sfînta Împãrtãºanie sau Euharistie.
Creºtinii se pregãtesc din timp pentru împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele
lui Hristos. Se roagã, þin post, fac numai fapte bune ºi îºi mãrturisesc
pãcatele adicã se spovedesc la preot.
Prin Împãrtãºanie, creºtinul se uneºte cu Iisus Hristos.
Hristos îi chemã pe creºtini sã fie mereu pregãtiþi ºi sã se împãrtãºeascã
tot mai des cu El prin Trupul ºi Sîngele Sãu.
235
 Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri: Cel mai important moment din Sfînta Liturghie este acela în care se
pogoarã Sfîntul Duh peste pîinea ºi vinul aduse Domnului.
1. Ce s-a întîmplat miercuri, dupã Intrarea Domnului în Ierusalim?
Dacã vã amintiþi în Grãdina Raiului se vorbea despre doi pomi: Pomul
2. Ce a fãcut Iisus cu pîinea ºi cu vinul la Cina cea de Tainã?
Vieþii ºi Pomul Cunoºtinþei Binelui ºi Rãului. Din Pomul Vieþii oamenii
3. Care este slujba prin care Cina cea de Tainã se reînnoieºte ºi se
aveau dreptul sã mãnînce pentru a rãmîne în viaþã, dar din celãlalt pom
trãieºte neîncetat în Biserica Ortodoxã?
Dumnezeu le-a interzis sã mãnînce ca sã nu moarã.
4. Cum se pregãtesc creºtinii ortodocºi pentru a se împãrtãºi cu Trupul
Dupã ce Adam ºi Eva au încãlcat porunca, Dumnezeu a pus un Ar-
ºi Sîngele lui Hristos?
hanghel cu sabie de foc lîngã Pomul Vieþii sã-l pãzeascã ca oamenii sã
Cina cea de Tainã nu mai guste din el. Aproape timp de cinci mii de ani nici un om n-a
mîncat din Pomul Vieþii. Dar a venit Iisus Hristos pe pãmînt, ºi prin
Traian Dorz Jertfa Sa de pe Cruce , El ne-a dat voie din nou sã gustãm din Pomul
Acum Domnul e la Cina Sã mîncaþi ºi beþi din Mine, Vieþii. Aceasta este Sfînta Împãrtãºanie. De aceea cînd creºtinii se împãr-
Cea de Tainã, cu ai Sãi, Ca sã Mã aveþi în voi tãºesc în bisericã se cîntã: „Trupul lui Hristos primiþi ºi din Izvorul
În curînd se vor desparte Eu în voi ºi voi în Mine, Cel fãrã de moarte gustaþi”.
ªi-o sã-L prindã toþi cei rãi. Asta-i Taina Vieþii Noi... Creºtinii cînd se duc la bisericã iau cu ei ºi careva daruri pe care le
El ia Pîinea ºi le-o frînge, Cu cel ce se-mpãrtãºeºte aduc jertfã Domnului: fãinã, vin, ulei, fructe, flori. Din fãinã se coace
Zicînd: „Iatã Trupul Meu Cu al Meu trup ºi Sînge Sfînt prescura, vinul este folosit la Sfînta Împãrtãºanie, iar uleiul se toarnã în
ªi Paharul acesta este ªi trãieºte-n curãþie candeluþele ce ard la sfintele icoane.
Sîngele ce-mi dãrui Eu... Eu fac veºnic Legãmînt.” În bisericã creºtinii oferã preotului un pomelnic în care sînt scrise
numele rudelor, apropiaþilor pentru care dorim ca preotul sã se roage. În
pomelnic sînt scrise numele atît a celor vii cît ºi a celor care au plecat
Tema 30. Sfînta Liturghie – Hristos din aceastã viaþã.
în mijlocul nostru Primii creºtini asistau la Sfînta Liturghie ºi se împãrtãºeau în fiecare zi.
Domnul a zis cã fãrã El noi nu putem face nici un bine. Fãrã Domnul,
Obiective de referinþã: Sufletul nostru nu poate trãi singur aºa cum nu poate o frunzã sã trãiascã
dupã ce s-a rupt de copac. Sfînta Împãrtãºanie este leacul împotriva morþii.
1.2. Sã povesteascã despre momente semnificative din viaþa Domnului
Nimeni nu va putea trãi în veºnicie dacã, aici, pe pãmînt nu se va Împãrtãºi
nostru Iisus Hristos.
cu Trupul ºi Sîngele Domnului.
1.3. Sã participe la sãrbãtorile tradiþional-creºtine.
Prima Sfîntã Liturghie a fost sãvîrºitã de Însuºi Mîntuitorul Iisus Lecturã
Hristos la Cina cea de Tainã.
De atunci Sfinþii Apostoli ºi apoi urmaºii lor, preoþii sãvîrºesc Sfînta Leacul minunat
Liturghie neîncetat. Într-o casã de muncitor sãrac, dar plin de credinþã în bunãtatea lui
Definiþie: Sfînta Liturghie este slujba religioasã cea mai importantã Dumnezeu zãcea de grea boalã un copilaº. Doctorul nu mai avea nici o
în care pîinea ºi vinul închinate lui Dumnezeu se transformã în Trupul ºi nãdejde sã-l scape. Mama copilului, ostenitã de veghe, aºtepta voia lui
Sîngele Domnului Hristos prin rugãciunile preoþilor, a credincioºilor ºi Dumnezeu.
prin pogorîrea Sfîntului Duh. Vãzînd cã boala nu se dã bãtutã, femeia îl chemã pe preot sã-l
împãrtãºeascã pe copil.

236 237
 Dupã ce-i dãdu Sfînta Împãrtãºanie, pãrintele îl întrebã pe copil:
– Cum îþi este?
Copilul îºi adunã toate puterile ºi rãspunse:
– Da, mi-e foarte bine.
A doua zi, cînd veni doctorul, a rãmas foarte uimit: copilul era mult
mai bine.
Peste o sãptãmînã, copilaºul se juca în ogradã cu fraþii lui, însãnãtoºit
pe deplin, cu toate cã nu mai fusese nici o nãdejde.
Una-i puterea omului ºi alta este cea a lui Dumnezeu.
Valoarea Sfintei Liturghii
Un mare poet a participat la Sfînta Liturghie, în fiecare zi, pînã la
adînci bãtrîneþe. Într-o zi, fiind un mare viscol, ai sãi nu l-au lãsat sã
plece la bisericã. Din aceastã cauzã toatã ziua era trist. Un prieten care a
venit sã-l vadã, l-a întrebat de ce este atît de trist. Auzind de ce este
vorba, prietenul rîse de el. Poetul, însã îi zise:
– Închipuie-þi cã ai cîºtigat cu un bilet de loterie un milion de lei. Dar
abia astãzi ai auzit ºi este ultima zi cînd mai poþi primi banii. Ce ai face:
te-ai duce pe un aºa viscol sã-þi primeºti banii?
– Desigur cã m-aº duce, rãspunse prietenul.
Poetul atunci îi spuse:
– O Liturghie e mai scumpã decît orice cîºtig de loterie. Mai mult:
toþi banii din lume nu-i poþi cîntãri cu o singurã sfîntã Liturghie.
Banca de informaþii !
Ce este Liturghia
Numele vine de la grecescul liturghia, care înseamn㠄slujbã, funcþie,
activitate de interes public în serviciul poporului” (de la „litos” – popor
ºi „ergon” – lucrare). În ortodoxie, Liturghia este slujba sau rînduiala
bisericeascã în cadrul cãreia se reactualizeazã în Bisericã în chip nesîn-
geros jertfa Mîntuitorului de pe Golgota, prin puterea ºi lucrarea Duhului
Sfînt. În cadrul Liturghiei pîinea ºi vinul vor fi transfigurate prin invocarea
Duhului Sfînt în Sfînt Trupul ºi Sîngele lui Hristos, care se vor oferi
credincioºilor spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci, dupã porunca
Mîntuitorului.
Liturghia este cea mai importantã slujbã a Bisericii, fiind o comemo-
rare, o anamnezã a Cinei celei de Tainã, o reactualizare a jertfei lui Hristos
238
de pe Golgota ºi o tainã, în care ne împãrtãºim euharistic din Trupul ºi
Sîngele Mîntuitorului.
Euharistia (de la grecescul „euharistia” – mulþumire) a fost înfiinþatã
în seara Cinei celei de Tainã, atunci cînd Hristos, în mod anticipat, în
formã sacramentalã ºi nesîngeroasã de pîine ºi vin a dat apostolilor Trupul
ºi Sîngele sãu, poruncindu-le: „Aceasta sã faceþi întru pomenirea mea”
(Luc. 22, 19–20; Mat. 26, 27–29; Marcu 14, 22–24; 1Corinteni 14, 24–
26). ªi aceasta face Biserica în cadrul Liturghiei.
Efectul, scopul ºi mijloacele Liturghiei
„Sãvîrºirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în dum-
nezeiescul Trup ºi Sînge, iar ca scop, sfinþirea credicioºilor care, prin
aceasta, dobîndesc iertarea pãcatelor ºi moºtenirea Împãrãþiei Cerurilor;
iar mijloacele care pregãtesc ºi înlesnesc împlinirea acestui efect ºi acelui
scop sînt rugãciunile, cîntãrile, citirile din Sfînta Scripturã ºi, în general,
toate cele ce se sãvîrºesc ºi se rostesc, cu sfîntã rînduialã, înainte ºi dupã
sfinþirea darurilor.” (Nicolae Cabasila. Tîlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii.
Trad. din greacã de prof. Ene Braniºte. Editura Arhiepiscopiei Bucu-
reºtilor, 1989).
Se poate spune cã Liturghia are douã pãrþi: una discretã, pe care preotul
o sãvîrºeºte în tainã, în timpul utreniei, numitã proscomidie, ºi alta solemnã,
Liturghia propriu-zisã, care se sãvîrºeºte imediat dupã utrenie. În cadrul
proscomidiei se pregãtesc ofrandele de vin, prescurã ºi apã pentru Liturghia
propriu-zisã. Aceasta se împarte, la rîndul ei, în douã: Liturghia cate-
humenilor – al cãrui centru îl constituie lecturile biblice ºi, eventual, ex-
plicarea lor – ºi liturghia euharistic㠖 în cadrul cãreia cinstitele daruri
pregãtite la proscomidie sînt sfinþite, devenind trupul ºi Sîngele lui Hristos
euharistic, iar credincioºii pregãtiþi se împãrtãºesc cu ele. Am putea spune,
aºadar, cã Liturghia se împarte în trei pãrþi: proscomidia, Liturghia catehu-
menilor ºi Liturghia euharisticã. În fapt, este vorba de una ºi aceeaºi slujbã.
Aducerea ofrandelor la altar. Vinul, prescura ºi apa, servind exclusiv
ca daruri pentru Liturghie, trebuie aduse înaintea începerii slujbei de
dimineaþã spre a putea fi folosite la proscomidie. Lista cu numele celor
vii ºi ale celor morþi, care vor fi pomenite la proscomidie ºi prescura din
care se va scoate cîte o pãrticicã pentru fiecare persoanã pomenitã, ros-
tindu-se pentru acea persoanã o rugãciune, pot fi prezentate înaintea
începerii Liturghiei, în timpul utreniei sau, cel tîrziu, pînã la ieºirea
preotului cu cinstitele daruri. Este nepotrivit ca în aceastã parte a Litur-
239
ghiei, cînd preotul sfinþeºte cinstitele daruri, sã-l chemi la uºa altarului
pentru a-i da ofranda liturgicã.
Tãmîierile. Tãmîierea în timpul Liturghiei ºi altor slujbe este un semn
de cinstire a prezenþei lui Dumnezeu. În bisericã, preotul tãmîiazã Sfînta
Masã, pe care este prezent Hristos, sub formã euharisticã; tãmîiazã
icoanele sfinþilor, în care este prezent haric Dumnezeu, îi tãmîiazã pe
credincioºi – temple ale Duhului Sfînt. Cînd este tãmîiat, credinciosul
trebuie sã se închline cu respect, ca rãspuns la actul de sfinþire al preotului.
Cînd îngenunchem? De obicei, în timpul vohodului mic (ieºirea pre-
otului cu sfînta Evanghelie) ºi în timpul citirii Evangheliei, care simbo-
lizeazã ieºirea Mîntuitorului la propovãduire, în timpul vohodului mare
(ieºirea cu sfintele daruri), care simbolizeazã ducerea Mîntuitorului la
rãstignire; în timpul rostirii crezului; în timpul imnului „Pe Tine te lãu-
dãm…”, cînd în altar sînt sfinþite darurile.
Putem pãrãsi biserica în timpul Liturghiei? Participarea la Litur- CLASA A IV-A
ghie înseamnã participarea la Jertfa lui Hristos. Cine pãrãseºte biserica
în timpul Sfintei Liturghii se aseamãnã cu Iuda, trãdãtorul care a plecat
de la Cina Domnului. E recomandabil, aºadar, sã nu pãrãsim biserica
înainte ca liturghisitorul sã spunã credincioºilor „Cu pace sã ieºim” ºi sã
le dea binecuvîntarea finalã.

240 241
 Tema 1. Primirea învãþãturii:
Pilda semãnãtorului
Obiective de referinþã:
1.1. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi
dobîndirea vieþii veºnice.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Fiule, þine cu tãrie învãþãtura ºi nu o pãrãsi; pãzeºte-o, cãci ea
este viaþa ta.” (Pilde 4:13)
Cerul ºi pãmîntul, lumea întreagã ºi toate cele ce sînt în ea vorbesc
cu negrãite laude ºi în chip minunat despre Dumnezeu, Creatorul lor.
Privindu-le cu atenþie ºi ascultîndu-le graiurile tainice, ele ne învaþã cum
sã trãim, cum sã ne comportãm în viaþã ºi cum sã-L cinstim ºi sã-L
slujim pe Tatãl cel ceresc, Creatorul ºi Purtãtorul de grijã al tuturor.
Pentru a fi înþelese mai cu uºurinþã predicile Sale despre Dumnezeu
ºi despre Împãrãþia Cerurilor de cãtre toate categoriile de oameni, Mîn-
tuitorul nostru Iisus Hristos S-a folosit de exemple din natura înconjurã-
toare ºi de întîmplãri sau fapte din viaþa de zi cu zi a oamenilor din acele
timpuri. Aceste exemple, prezentate sub formã de scurte istorioare, se
numesc pilde sau parabole.
Într-una din zile, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos se afla pe malul mã-
rii ºi învãþa poporul care venise sã-L asculte. Mulþimi de oameni soseau
însã neîncetat. Atunci, pentru a fi mai bine auzit de toþi, Iisus intrã într-o
corabie ºi de pe mare vorbea poporului care ºedea pe mal ºi-L asculta.
Oamenii acelor vremuri îºi cîºtigau existenþa mai ales din agriculturã,
pescuit ºi creºterea animalelor. De aceea, þinînd seama de ocupaþia zilnicã
a acelor ce Îl ascultau, Mîntuitorul îi învaþã adevãrurile adînci despre
Cuvîntul lui Dumnezeu, folosindu-Se de importantul moment agricol al
semãnatului. Astfel pilda spune urmãtoarele:
Ieºit-a semãnãtorul sã semene sãmînþa sa. ªi semãnînd el, una a
cãzut lîngã drum ºi a fost cãlcatã în picioare ºi pãsãrile cerului au
mîncat-o. ªi alta a cãzut pe piatrã ºi, rãsãrind, s-a uscat pentru cã nu
avea umezealã. ªi alta a cãzut pe pãmîntul cel bun ºi, crescînd, a fãcut
rod însutit. (Luca 8, 5–15)
Dupã plecarea mulþimilor, la rugãmintea ucenicilor Sãi ºi a altor cîþiva
oameni care mai rãmãseserã în jurul Sãu, Iisus le-a explicat înþelesul
profund al pildei pe care le-o spusese.
242
Sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar locurile unde cade, atunci
cînd este semãnatã sînt diversele categorii de oameni cãrora li se adre-
seazã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Din categoria seminþei care a cãzut lîngã drum, iar pãsãrile cerului
au venit ºi au mîncat-o fac parte acei oameni care, deºi aud Cuvîntul lui
Dumnezeu, nu-L pãstreazã deloc în cugetul ºi inima lor, pentru cã dia-
volul, cu viclenia lui, le insuflã alte gînduri ºi preocupãri ºi le furã cuvîntul
semãnat în inimile lor. De ce furã diavolul sãmînþa din inima oamenilor?
Domnul ne spune: „Ca nu cumva crezînd sã se mãntuiascã.” De aici se
vede bine cã credinþa în Cuvîntul Domnului e rãdãcina mîntuirii noastre.
Fericit este omul care pãstreazã sãmînþa credinþei în sufletul sãu ca pe o
comoarã de mare preþ.
Locul pietros unde, odatã cãzutã sãmînþa, rãsare imediat, dar se usucã
la primul rãsãrit de soare, sînt oamenii care primesc cu bucurie Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi îl pãstreazã o vreme în inima lor, dar, nefiind tari ºi
statornici, la vreme de prigoanã sau persecuþii pentru credinþã se leapãdã
de el. Aceºtia sînt cei fricoºi în credinþã, ei se îndoiesc în adevãr ºi cred
în minciunã.
Sãmînþa cãzutã între spini reprezintã pe acei oameni care, deºi ascultã
ºi primesc Cuvîntul lui Dumnezeu, îl înãbuºã cu plãcerile ºi cu dorinþa
lor de îmbogãþire, împiedicîndu-l astfel sã dea rod în inima lor.
În sfîrºit, sãmînþa care cade pe pãmîntul cel bun ºi dã rod înfãþiºeazã
pe acei oameni care cu inimã curatã ºi bunã aud Cuvîntul, îl pãstreazã ºi
rodesc întru rãbdare, fiecare dupã rîvna ºi puterile sale.
Biserica Ortodoxã, urmaºã credincioasã a învãþãturilor Mîntuitorului
nostru Iisus Hristos ºi a Sfinþilor Apostoli, a rînduit ca pilda semãnãto-
rului sã se citeascã ºi sã se explice în biserici în perioada de toamnã,
cînd agricultorii tocmai încep semãnatul grîului.
Aceastã perioadã corespunde în vremea noastrã ºi cu începutul noului
an ºcolar, cînd elevii ºi studenþii îºi pregãtesc sufletele, ca ºi agricultorii
ogoarele, pentru a primi învãþãtura cea folositoare, semãnatã de cãtre
dascãlii lor.
Dupã tradiþia dintotdeauna a creºtinului de a începe orice lucrare cu
ajutorul lui Dumnezeu, în aceastã perioadã preotul binecuvinteazã ogoa-
rele ºi seminþele înaintea semãnatului.
Tot acum se sãvîrºeºte slujba de început a anului ºcolar, în cadrul
cãreia se citeºte Sfînta Evanghelie a pildei Semãnãtorului. Preotul se
roagã apoi ca Dumnezeu sã trimitã asupra tuturor ºcolarilor duhul înþe-
lepciunii ºi al înþelegerii ºi sã le deschidã mintea ºi cugetul, ºi sã le
243
lumineze inima lor spre primirea învãþãturilor celor bune. Pentru ca
prin înþelepciune, viaþã bunã ºi dreaptã credinþã, sã fie ei bucurie ºi
mîngîiere pãrinþilor lor ºi întãrire Bisericii ºi þãrii.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce sînt pildele sau parabolele ºi în ce scop au fost folosite de
Mîntuitorul Hristos?
2. În ce perioadã a anului se citeºte în bisericile ortodoxe pilda semã-
nãtorului ºi care este semnificaþia acesteia?
3. Ce rînduieli specifice mai are Biserica Ortodoxã pentru perioada
de la începutul toamnei?
4. Cum îºi pregãtesc tinerii ogorul sufletului pentru primirea învãþãturii
celei bune ºi folositoare?
5. Cum pot tinerii semãna ºi dãrui ºi altora sãmînþa cea bunã?
 Învãþãturi din scrierile Sfinþilor Pãrinþi:
1. Sã ascultãm ºi sã împlinim Cuvîntul lui Dumnezeu!
2. Sã plivim „spinii” pãcatelor din sufletele noastre.
Lecturã
Timpul schimbãrii
La un bãtrîn cãlugãr, a venit într-o zi un tînãr pentru a se spovedi ºi a-i
cere sfat. Din vorbã în vorbã, tînãrul îi spuse:
– Pãrinte, sînt destul de rãu. Aº vrea sã mã schimb, dar nu pot. Îmi
pierd uºor rãbdarea. Atunci cînd mã enervez, vorbesc urît ºi multe altele.
Am încercat sã mã schimb, dar nu am putut. Totuºi, eu sper cã dupã ce
voi mai creºte, voi putea sã mã schimb, nu-i aºa?
– Nu, – i-a rãspuns bãtrînul. – Vino cu mine!
L-a dus pe tînãr în spatele chiliei, unde începea pãdurea, ºi i-a spus:
– Vezi acest vlãstar, ºtii ce este?
– Da, pãrinte, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tînãrul a scos brãduþul imediat. Mergînd mai departe, cãlugãrul s-a
oprit lîngã un brãduþ ceva mai înalt.
– Acum, scoate-1 pe acesta.
S-a muncit bãiatul cu copãcelul acela ºi cu puþin efort a reuºit pînã la
urmã sã-1 scoatã. Arãtîndu-i un brad ceva mai mare, cãlugãrul i-a mai spus:
244
– Smulge-1 acum pe acela!
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te ºi mai cheamã pe cineva.
Întorcîndu-se tînãrul cu încã doi flãcãi, au tras ce-au tras de pom si,
cu multã greutate, au reuºit, în sfîrºit, sã-1 scoatã.
– Acum scoateþi bradul falnic de acolo.
– Pãrinte, dar acela este un copac mare ºi bãtrîn. Nu am putea niciodatã
sã-1 smulgem din rãdãcini, chiar de-am fi ºi o sutã de oameni.
– Acum vezi, fiule? Ai înþeles cã ºi relele apucãturi din suflet sînt
la fel? Orice viciu sau orice neputinþã pare, la început, inofensivã si
fãrã mare importanþã, dar cu timpul ea prinde rãdãcini, creºte ºi pune
stãpînire din ce în ce mai mult pe sufletul tãu. Cît este încã micã, o poþi
scoate ºi singur. Mai tîrziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereºte-te sã
laºi rãul sã þi se cuibãreascã adînc în suflet, cãci atunci nimeni nu va
mai putea sã þi-1 scoatã.
Nu amîna niciodatã sã-þi faci curãþenie în suflet ºi în viaþã, cãci
mai tîrziu, va fi cu mult mai greu.
Învaþã de la toate
Învaþã de la toate sã ai statornic drum,
Învaþã de la flãcãri cã toate-s numai scrum,
Învaþã de la umbrã sã taci ºi sã veghezi,
Învaþã de la stîncã cum neclintit sã crezi,
Învaþã de la soare cum trebuie s-apui,
Învaþã de la piatrã cît trebuie sã spui,
Învaþã de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniºtit sã treci,
Învaþã de la toate, cã toate-þi sînt surori,
Cum treci frumos prin viaþã,
Cum poþi frumos sã mori.
245
 Tema 2. Cum folosim darurile lui
Dumnezeu: Pilda talanþilor
Obiective de referinþã:
1.1. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
3.1. Sã cunoascã datoriile creºtinului faþã de sine însuºi.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Oare nu ºtiþi cã trupul vostru este templu al Duhului Sfînt, Care
este în voi, pe Care-L aveþi de la Dumnezeu, ºi cã voi nu sînteþi ai
voºtri?” (I Corinteni 6:19)
Cuvinte noi:
Talant – monedã valoroasã de aur sau argint.
Zaraf – persoanã care se ocupã cu schimbul banilor.
Litie – slujbã care se face de obicei seara, în ajunul sãrbãtorilor,
binecuvîntîndu-se pîinea, vinul, grîul ºi untdelemnul aduse de credincioºi.
Dumnezeu este Stãpînul milostiv al tuturor fãpturilor celor vãzute ºi
nevãzute, pentru cã El le-a creat pe toate, le-a dat viaþã ºi le poartã de
grijã neîncetat.
Omul, coroana creaþiei, nu are nimic de la sine ºi prin sine. Nici chiar
propria viaþã nu-i aparþine, ci i-a fost datã în dar de cãtre Dumnezeu, izvorul
vieþii. El înzestreazã pe fiecare, încã de la naºtere, cu daruri diverse:
frumuseþea trupeascã, inteligenþã, voce frumoasã, talent de picturã ºi multe
altele. Dupã a Lui ºtiinþã ºi înþelepciune, El împarte darurile potrivit puterii
fiecãruia de a lucra cu ele: unora le dã mai multe, iar altora mai puþine.
Fiecare om este, însã, rãspunzãtor de darurile primite, avînd obligaþia
de a lucra cu ele ºi de a le înmulþi atît pentru binele personal cît ºi pentru
cel al aproapelui sãu.
Dumnezeu judecã faptele fiecãrui om dupã felul cum a înmulþit da-
rurile pe care le-a primit: de la cei cu multe daruri aºteaptã mai mult, iar
de la cei cu mai puþine daruri, atît cît pot da.
Lenea este însã un pãcat foarte mare, pentru cã leneºul þine îngropate
în sine ºi pentru sine darurile pe care Dumnezeu i le-a dãruit, refuzînd sã
lucreze cu ele, sã le înmulþeascã pentru folosul celorlalþi oameni.
Pentru a înþelege mai uºor adevãrul despre darurile lui Dumnezeu ºi
cum trebuie acestea folosite de cãtre oameni, Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos le-a spus mulþimilor urmãtoarea pildã:
„Un om, plecînd departe, ºi-a chemat slugile ºi le-a dat pe mînã avuþia
246
sa: unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi, altuia unul, deci fiecãruia dupã
puterea lui, ºi a plecat.
Îndatã mergînd cel ce luase cinci talanþi, a lucrat cu ei ºi a cîºtigat alþi
cinci talanþi. De asemenea, ºi cel cu doi a cîºtigat alþi doi. Iar cel ce luase un
talant s-a dus, a sãpat o groapã în pãmînt ºi a ascuns argintul stãpînului sãu.
Dupã multã vreme a venit ºi stãpînul acelor slugi ºi a fãcut socotealã
cu ele.
Cel ce primise cinci talanþi a mai adus încã cinci talanþi, iar cel ce
primise doi talanþi mai fãcuse doi. Bucuros, Stãpînul îi spune fiecãruia
în parte: Bine, slugã bunã ºi credincioasã, peste puþine ai fost credin-
cioasã, peste multe te voi pune; intrã întru bucuria domnului tãu.
Cel ce primise un singur talant ºi-l ascunsese în pãmînt, dezgro-
pîndu-l l-a înapoiat stãpînului zicînd: „Temîndu-mã, m-am dus de am
ascuns talantul tãu în pãmînt; iatã ai aici ce este al tãu.” Iar stãpînul,
supãrîndu-se, i-a zis slugii: „Slugã vicleanã ºi leneºã, se cuvenea ca tu
sã pui banii mei la zarafi, ºi eu, venind, aº fi luat ce este al meu cu
dobîndã”. Adresîndu-se apoi însoþitorilor a zis: „Iar pe sluga netrebnicã
aruncaþi-o întru întunericul cel mai din afarã. Acolo va fi plîngerea ºi
scrîºnirea dinþilor”. (Matei 25, 14–30).
Bunii creºtini lucreazã ºi înmulþesc darurile lui Dumnezeu, împãrtã-
ºindu-le ºi celorlalþi fraþi ai lor. Ei nu se mîndresc niciodatã cu ceea ce
au sau cu talentele ºi calitãþile lor. Nici nu dispreþuiesc pe alþii care sînt
mai puþin înzestraþi, pentru cã ºtiu cã toate acestea au fost date în dar de
cãtre Dumnezeu. Ei sunt buni, smeriþi, ajutãtori întru nevoi ºi iubitori de
aproapele.
De aceea, în Biserica Ortodoxã, rugãciunea de mulþumire are un loc
aparte. Creºtinii nu uitã niciodatã sã dea mulþumire lui Dumnezeu pentru
toate: pentru bucurii ºi necazuri, pentru roadele pãmîntului ºi pentru
hrana cea de toate zilele, pentru viaþã ºi sãnãtate ºi pentru lumea întreagã.
La slujba Litiei ºi în alte împrejurãri, preotul binecuvinteazã darurile
aduse de creºtini la bisericã pentru a fi împãrþite celor prezenþi, celor
nevoiaºi ºi lipsiþi.
În timpul Sfintei Liturghii, preotul oferã lui Dumnezeu rugãciunile
de mulþumire ale credincioºilor împreunã cu darurile de pîine ºi vin pe
care aceºtia le-au adus la altar, zicînd: Ale Tale, dintru ale Tale, Þie îþi
aducem de toate ºi pentru toate. Prin aceasta se mãrturiseºte cu smerenie
ºi mulþumire cã darurile pe care oamenii ºi le fac unii altora sau le aduc
la bisericã nu le aparþin, ci sînt daruri luate din darurile pe care Dumnezeu
la face neîncetat lumii întregi.
247
 Explicaþia simbolurilor:
Stãpînul – Dumnezeu
Slujitorii – oamenii
Talanþii – darurile primite de oameni de la Dumnezeu
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine este Stãpînul acestei lumi ºi al tuturor lucrurilor din ea?
2. Se poate spune cã omul este stãpînul vieþii ºi al calitãþilor cu
care se naºte?
3. Care este datoria omului faþã de darurile cu care a fost înzestrat
de Dumnezeu?
4. De ce este lenea un pãcat mare?
5. De ce adevãraþii creºtini nu se laudã cu darurile lor ºi nu
dispreþuiesc pe alþii?
6. Care este semnificaþia cuvintelor „Ale Tale, dintru ale Tale, Þie
îþi aducem de toate ºi pentru toate” pe care preotul le rosteºte la
Sfînta Liturghie?
Concluzii:
1. Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darurile primite!
2. Sã folosim bine darurile primite de la Dumnezeu!
3. Sã fim harnici!
Lecturã
Patru piersici
Odatã, un þãran a vrut sã-i încerce pe cei patru fii ai sãi. I-a chemat
dimineaþa la el si i-a dat fiecãruia cîte o piersicã. A plecat apoi la cîmp,
lãsîndu-i sã-ºi vadã de treburi ºi sã-ºi împartã ziua cum cred ei de cuviinþã.
Seara însã, cînd s-a întors, i-a chemat pe toþi patru în tindã ºi 1-a întrebat
pe cel mai mare:
– Spune-mi, ce-ai fãcut cu piersica ta?
– Ce sã fac, tatã, am mîncat-o si-þi mulþumesc. A fost bunã. Am luat
apoi sîmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul ºi nãdãjduiesc
sã creascã acolo un piersic frumos ºi roditor.
– Bine ai fãcut, bãiatul tatii, sigur tu o sã ajungi un bun gospodar. Dar
tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai fãcut cu piersica ta?
– Am mîncat-o. A fost atît de bunã, coaptã si fragedã...
– ªi apoi?
– Pãi, am aruncat sîmburele si m-am dus la mama sã-i mai cer cîteva,
cã tare bune erau.
248
– Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijã sã nu ajungi un
om lacom c㠄lacomul mai mult pierde si leneºul mai mult aleargã”.
– Dar þie þi-a plãcut piersica, a fost bunã? – 1-a întrebat þãranul si pe
cel de-al treilea fiu al sãu.
– Nu ºtiu.
– Cum nu ºtii, da’ce-ai fãcut cu ea?
– Am vîndut-o. M-am dus cu ea în tîrg ºi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
– Fiule, tu sigur o sã ajungi mare negustor, dar ai grijã cã nu sînt toate
de vînzare în viaþã; mai ales ce ai primit de la pãrinþi.
In sfîrºit, þãranul 1-a întrebat ºi pe ultimul bãiat, cel mai mic dintre toþi.
– Dar þie þi-a plãcut piersica?
– Nici eu nu ºtiu, tãtucã.
– Cum, ºi tu ai vîndut-o?
– Nu, tatã. Eu m-am dus în vizitã la prietenul meu de peste drum,
care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a mul-
þumit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tatãl ºi-a luat copilaºul pe genunchi si i-a spus:
– Nu ºtiu ce te vei face tu în viaþã, dar ºtiu cã, indiferent ce drum vei
urma, vei fi un bun creºtin ºi asta e tot ce conteazã.
Tema 3. Sã nu dispreþuim pe aproapele.
Pilda vameºului ºi a fariseului
Obiective de referinþã:
2.3. Sã demonstreze îngãduinþã ºi dragoste faþã de cei din jurul sãu.
3.3. Sã demonstreze priceperi de autoanalizã.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Dumnezeu celor mîndri le stã împotrivã, iar celor smeriþi
le dã har.” (Iacob 4:6)
Cuvinte noi:
Vameº – om care încasa taxe pentru mãrfuri la vamã, înºelînd adesea
ºi luînd mai mult decît se cuvenea.
Egoism – faptul de a se interesa exagerat doar de propria persoanã
neglijînd pe ceilalþi.
Arogant – om mîndru care dispreþuieºte pe alþii.
Pe vremea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos era un grup de oameni
numiþi farisei care se credeau sfinþi ºi drepþi înaintea lui Dumnezeu ºi se
249
lãudau cu credinþa ºi cu faptele lor bune. Foarte adesea ei se rugau pe la
colþuri de stradã ºi îºi puneau pe cap sac ºi cenuºã, doar ca sã fie vãzuþi,
lãudaþi ºi respectaþi de cãtre trecãtori. În faþa oamenilor se arãtau cã fac
numai fapte bune, dar pe ascuns fãceau pãcate ºi nedreptãþi nenumãrate.
Erau mîndri ºi aroganþi ºi dispreþuiau pe toþi ceilalþi fraþi ai lor, dar mai
ales pe cei pe care îi considerau pãcãtoºi.
De nenumarate ori Iisus a vorbit împotriva fãþãrniciei fariseilor. Iar
pentru unii ca aceºtia, care se credeau drepþi ºi priveau cu dispreþ pe
ceilalþi, le-a spus pilda aceasta:
„Doi oameni s-au suit la templu ca sã se roage: unul fariseu ºi celãlalt
vameº. Vameºii erau dispreþuiþi ºi urîþi de ceilalþi semeni ai lor din vremea
aceea, fiind consideraþi nedrepþi ºi pãcãtoºi.
Fariseul, stînd drept, aºa se ruga în sine: Dumnezeule, Îþi mulþumesc
cã nu sînt ca ceilalþi oameni, rãpitori, nedrepþi, adulteri, sau ca ºi acest
vameº. Postesc de douã ori pe sãptãmînã, dau zeciuialã din toate cîte cîºtig.
Iar vameºul, departe stînd, nu voia nici ochii sã ºi-i ridice cãtre cer,
ci-ºi bãtea pieptul zicînd: Dumnezeule, milostiv fii mie, pãcãtosului.
Zic vouã cã acesta s-a coborît mai îndreptat la casa sa decît acela.
Fiindcã oricine se înalþã pe sine se va smeri, iar cel ce se smereºte pe
sine se va înãlþa.” (Luca 18, 10–14)
Mîndria este începutul tuturor pãcatelor. Lucifer, îngerul cel frumos
ºi strãlucitor, ºi toþi ceilalþi ce i s-au alãturat, au cãzut din cerurile cele
prea înalte ale lui Dumnezeu ºi s-au fãcut diavoli. Mîndria a fost cauza
cãderii lor.
Smerenia este calea care duce spre cer. Omul smerit este conºtient de
valoarea ºi de faptele lui, dar niciodatã nu se laudã cu acestea. El ºtie cã
tot ce are este darul lui Dumnezeu ºi cã tot ce face bun vine din ajutorul
lui Dumnezeu fãrã de care nu se poate face nimic.
Adevãratul creºtin este smerit pentru cã Fiul lui Dumnezeu Însuºi,
deºi este atotputernic ºi atotsfînt, este blînd ºi smerit. Cu umilinþa, creº-
tinul îºi recunoaºte ºi îºi mãrturiseºte întotdeauna pãcatele ºi greºelile
pe care le sãvîrºeºte zilnic cu voie ºi fãrã de voie, cu ºtiinþã ºi cu neºtiinþã.
El nu dispreþuieºte pe nimeni, ci se roagã pentru toþi oamenii, iubindu-i
deopotrivã, întrucît pe toþi îi considerã fraþi ai sãi.
Dumnezeu ne îndeamnã sã fim smeriþi. În bisericã, în timpul sfintelor
slujbe, preotul care slujeºte în faþa Sfîntului Altar îºi recunoaºte, de ase-
menea, pãcatele ºi greºelile pe care le-a fãcut ca un om ºi zice adeseori
rugãciunea: Dumnezeule, curãþeºte-mã pe mine, pãcãtosul, ºi mã milu-
ieºte!. Totodatã, smerindu-se, el îºi cere iertare ºi de la credincioºi zicînd:
Iertaþi-mã, fraþilor!
250
Credincioºii, de asemenea, îºi mãrturisesc pãcatele cu smerenie ºi îºi
cer iertare de la preot ºi de la cei pe care i-au supãrat cu ceva.
Cea mai importantã virtute a unui om cu viaþã adevãrat sfîntã este
smerenia. Cel ce se laudã cu faptele sale sau îºi pune toatã nãdejdea în
puterile sale dispreþuind pe alþii, nu poate fi un om sfînt, oricît de drept
ar pretinde ori s-ar pãrea cã este.
Dumnezeu urãºte pãcatul, dar iubeºte pe pãcãtoºi. El îi îndreaptã pe
toþi sã se întoarcã la El, schimbîndu-ºi viaþa pãcãtoasã.
Creºtinul adevãrat este bun, blînd, modest ºi smerit, nu dispreþuieºte
pe nimeni, ci iubeºte pe toþi oamenii deopotrivã. El vede în fiecare om
chipul lui Dumnezeu ºi faþa lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care S-a
fãcut om pentru mîntuirea oamenilor.
Omul modest sau smerit este iubit, cãutat ºi apreciat de ceilalþi oameni.
Omul mîndru, egoist, arogant, încrezut ºi dispreþuitor este evitat, nu
este iubit ºi apreciat ºi nu are prieteni adevãraþi.
Concluzie:
Mîndria îi coboarã pe oameni, iar smerenia îi înalþã.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine erau fariseii ºi prin ce se caracterizau ei?
2. Care pãcat este începutul ºi cauza tuturor celorlalte pãcate?
3. Ce este smerenia?
4. Cum trebuie sã fie creºtinul în bisericã, acasã ºi în relaþie cu alþi oameni?
De învãþat Rugãciunea Sfîntului Efrem Sirul:
„Doamne ºi Stãpînul vieþii mele, Duhul trîndãviei, al grijii de
multe, al iubirii de stãpînire ºi al grãirii în deºert, nu mi-l da mie.
Iar duhul curãþiei, al gîndului smerit, al rãbdãrii ºi al dragostei,
dãruieºte-l mie, robului tãu.
Aºa Doamne, dãruieºte-mi ca sã-mi vãd greºelile mele ºi sã nu
osîndesc pe fratele meu, cã binecuvîntat eºti în vecii vecilor. Amin.”
Lecturã
Cele douã grãunþe
Intr-o zi un þãran ieºi pe ogor la semãnat. Un grãunte, rãmas pe vîrful
unui bulgãre de pãmînt, a început sã se laude cãtre altul, aflat adînc sub
brazdã:
– Vezi tu, frate, zaci acolo luptîndu-te cu frigul pãmîntului ºi cu bezna,
tînjind dupã o razã de soare, dupã luminã ºi cãldurã. Eu, frãþioare, o duc
mult mai bine în timp ce tu te chinui.
251
 Dar, în clipa aceea, o cioarã a coborît pe neaºteptate din vãzduh ºi a
înghiþit grãuntele rãmas la vedere, în schimb, fratele sãu de sub brazdã
încolþi peste puþin timp ºi, din micul grãunte, ieºi din pãmînt un spic
frumos ºi trainic. De-abia acum, lumina ºi cãldura soarelui îi fãceau cu
adevãrat bine. Cu vremea, spicul deveni copt ºi dãdu roadã multã.
Astfel, speranþa ºi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevãrata
viaþã, în timp ce mîndria 1-a costat scump pe primul. Greutãþile vieþii nu
trebuie sã ne sperie ºi sã ne descurajeze, cãci Dumnezeu vede suferinþa
ºi credinþa noastrã ºi ne va rãsplãti negreºit. Cu speranþã ºi rugãciune,
putem trece peste orice obstacol al vieþii.
Insã cei a cãror inimã este plinã de ei înºiºi, în care nu mai este loc ºi
pentru Dumnezeu, adicã pentru iubire, pentru speranþã ºi încredere, aceia
sfîrºesc, asemenea primului grãunte, în ghearele pãsãrii negre – diavolul.
Cine-i drept si sfînt?
Demult, un om 1-a întrebat pe un bãtrîn cãlugãr:
– Pãrinte, cine-i drept înaintea lui Dumnezeu? Am auzit povestindu-
se despre o mare minune: un om care putea sã zboare, sã se înalþe singur
în vãzduh. Este acesta semn cã-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea
sfinþilor?
– Nu, fiule, nici vorbã!
– Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sã meargã pe
apã. Este acesta drept înaintea lui Dumnezeu?
– Nici acesta.
– Dar atunci, cine este drept?
– Este cel ce-ºi duce viaþa liniºtit, în credinþã si în fricã de Dumnezeu.
Dacã Dumnezeu ar fi vrut ca noi sã zburãm, atunci ne-ar fi dat aripi.
Rostul nostru este de a fi buni creºtini. Pentru a fi sfînt nu trebuie sã te
înalþi în vãzduh cu trupul; doar sufletul sã þi se înalþe spre cer prin rugã-
ciuni ºi fapte bune. Nici nu trebuie sã mergi pe ape; dar sufletul tãu sã
rãmînã mereu deasupra pãcatelor ºi sã nu se afunde în ele. Doar aºa, cu
un suflet curat poþi avea o viaþã curatã. Doar aºa te poþi chema bun
creºtin ºi poþi spera în mîntuire. Cel cu inima curatã se va cunoaºte,
astfel, dupã viaþa sa liniºtitã ºi dupã traiul cumpãtat. Acela este om drept
ºi înaintea oamenilor, ºi înaintea lui Dumnezeu.
252
Tema 4. Sã nu fim nepãsãtori faþã de cei în
suferinþã: Pilda bogatului nemilostiv
Obiective de referinþã:
2.3. Sã demonstreze îngãduinþã ºi dragoste faþã de cei din jurul sãu.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi
dobîndirea vieþii veºnice.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Împarte pîinea ta cu cel flãmînd, adãposteºte în casã pe cel
sãrman, ºi pe cel gol îmbracã-l.” (Isaia 58:7)
Dupã ce Dumnezeu l-a creat pe om, l-a binecuvîntat, i-a dat în grijã
lumea pe care tot El o crease, l-a pus în raiul cel din Eden ca sã-l mun-
ceascã ºi sã-l pãzeascã.
Aºa dar, Dumnezeu este adevãratul stãpîn al pãmîntului ºi a toate
cele ce sînt pe el, iar omul este doar administratorul ºi îngrijitorul acestora.
De aceea, cel ce are din belºug trebuie sã mulþumeascã pentru toate
cu recunoºtinþã ºi sã împartã ºi cu cel ce nu are deloc. Cel fericit ºi îndes-
tulat trebuie sã aline durerea ºi suferinþa celui în nevoi ºi sã ajute pe cel
lipsit. Bogatul este dator sã-i priveascã pe cei sãraci cum i-ar privi Dum-
nezeu, Tatãl tuturor ºi Stãpînul a toate, ºi sã le împlineascã lipsurile.
La sfîrºitul veacurilor, fiecare va fi judecat dupã faptele de dragoste,
milostenie ºi într-ajutorare pe care i le-a fãcut aproapelui suferind, pãrãsit,
lipsit ºi neajutorat.
Ca sã ajute pe oameni sã înþeleagã aceste adevãruri, Iisus le-a spus
pilda aceasta:
„Era un om bogat care se îmbrãca în porfirã ºi în vison, veselindu-se
în toate zilele în chip strãlucit.
Iar un sãrac, anume Lazãr, zãcea înaintea porþii lui, plin de bube,
poftind sã se sature din cele ce cãdeau de la masa bogatului; chiar ºi
cîinii, venind, lingeau bubele lui.
ªi a murit sãracul ºi a fost dus de cãtre îngeri în sînul lui Avraam. A
murit ºi bogatul ºi a fost îngropat.
ªi în iad, fiind în chinuri, ridicîndu-ºi ochii a vãzut de departe pe
Avraam, ºi pe Lazãr în sînul lui. ªi el, strigînd, a zis: „Pãrinte Avraame,
fie-þi milã de mine ºi trimite pe Lazãr sã-ºi ude vîrful degetului în apã ºi
sã-mi rãcoreascã limba, cãci mã chinuiesc în aceastã vãpaie.”
Dar Avraam a zis: „Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune ale tale
în viaþa ta, ºi Lazãr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici se mîngîie, iar
253
tu te chinuieºti. ªi peste toate acestea, între noi ºi voi s-a întãrit prãpastie
mare, încît cei ce voiesc sã treacã de aici la voi sã nu poatã, nici cei de
acolo sã treacã la noi.”
Iar el a zis: „Rogu-te, dar, pãrinte, sã-l trimiþi în casa tatãlui meu, cãci am
cinci fraþi, sã le spunã lor acestea, ca sã nu vinã ºi ei în acest loc de chin.”
ªi i-a zis Avraam: „Au pe Moise ºi pe prooroci, sã asculte de ei!„
Iar el a zis: „Nu, pãrinte Avraame, ci dacã cineva dintre morþi se va
duce la ei, se vor pocãi.„
ªi i-a zis Avraam: „Dacã nu ascultã de Moise ºi de prooroci, nu vor
crede nici dacã ar învia cineva dintre morþi.” (Luca 16, 19–31)
Totuºi trebuie sã înþelegem cã Lazãr nu s-a mîntuit doar pentru cã era
sãrac, ci pentru cã a rãbdat ºi a mulþumit lui Dumnezeu pentru starea
care i-a rînduit-o; deci nu sãrãcia în sine la mîntuit, cã sînt foarte mulþi
sãraci care nu se mîntuiesc, mai ales dacã se apucã de furat sau dacã sînt
sãraci din lenevie. Nici bogatul nu s-a osîndit doar pentru cã era bogat,
ci pentru cã nu a ºtiut sã foloseascã bogãþia ºi pentru ajutorul ºi folosul
altora. Dumnezeu dã bogãþie unor oameni nu ca sã o foloseascã doar ei,
ci sã-i ajute ºi pe alþii.
Urmînd acestei învãþãturi a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, biserica
i-a îndemnat întotdeauna pe creºtini la milostenie ºi la fapta cea bunã
faþã de cei sãraci ºi lipsiþi, bolnavi ºi neajutoraþi.
Primele spitale, orfelinate, aziluri de bãtrîni ºi ºcoli au luat naºtere
pe lîngã biserici ºi în mãnãstiri.
Creºtinii ºi-au împãrþit întotdeauna pîinea cu cei flãmînzi ºi lipsiþi. Ei
dau de pomanã ºi ajutã pe cei nevoiaºi, fiecare dupã puterea ºi dragostea sa.
Milostenia cea adevãratã ºi plãcutã lui Dumnezeu este aceea care se
face cu dragoste de frate ºi din inimã, nu doar din obligaþie ºi cu dispreþ
faþã de cel lipsit.
Cel ce ajutã pe un alt frate lipsit, Îl ajutã pe Însuºi Hristos.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine este adevãratul Stãpîn al lumii ºi al tuturor celor ce sînt în ea?
2. Este omul stãpîn desãvîrºit asupra propriei sale vieþi ºi asupra
lucrurilor sale?
3. De ce trebuie creºtinul sã se îngrijeascã ºi de cel lipsit ºi neajutorat?
4. Care este adevãrata milostenie?
5. Cui fac milostenie cei ce ajutã pe cei lipsiþi?
A cãrui nume nu ne dã anume pentru cã nu este vrednic de a fi pomenit, nu poate constitui
exemplu de urmat.
254
Palat în cer
Ondafor, împãratul Indiei, vrînd sã-ºi facã palate frumoase, precum
cele din Roma, a trimis pe slujitorul sãu Avan în pãrþile Palestinei sã
caute un meºter iscusit pentru acest lucru. Prin voia lui Dumnezeu, s-a
întîlnit cu Sfîntul Apostol Toma, care a mãrturisit despre sine cã poate
sã zideascã asemenea palate.
Ajungînd înaintea împãratului, acesta i-a arãtat locul pentru zidire ºi
i-a dat aur din destul, cerîndu-i sã facã un palat mãreþ. Sfîntul Apostol
Toma luã aurul, dar nu se gîndi deloc sã înalþe vreo zidire vãzutã, ci sã
zideascã în sufletele oamenilor credinþã mîntuitoare în Iisus Hristos. Aºa
cã, a împãrþit tot aurul sãracilor, semãnînd totodatã ºi cuvîntul lui Dum-
nezeu în inimile lor.
Trecînd cîtãva vreme, împãratul dorea sã ºtie cum stau lucrurile, iar
Sfîntul Toma îi spusese cã lipseºte numai acoperiºul. Împãratul, bucu-
rîndu-se, i-a dat încã aur spunîndu-i sã-l termine cît mai repede pentru a
lãuda sîrguinþa ºi ºtiinþa sa, cînd va vedea palatul cu ochii sãi. Dar Toma
a împãrþit ºi acest aur sãracilor.
Unii dintre apropiaþii ºi supuºii împãratului au mers ºi i-au spus cã
strãinul nu a fãcut nici o zidãrie ºi cã tot aurul l-a împãrþit la sãraci ºi
încã propovãduieºte pe un Dumnezeu neºtiut de ei. Umplîndu-se de nes-
pusã mînie, împãratul a trimis de l-au adus pe Toma ºi pe slujitorul sãu
ºi i-a întemniþat.
Fratele împãratului, întristat ºi el de mîhnirea ºi paguba acestuia, cãzu
în mare suferinþã de inimã ºi muri. Atunci, îngerul Domnului, luîndu-i
sufletul i-a arãtat frumuseþea lãcaºurilor drepþilor ºi-l întrebã unde i-ar
plãcea lui sã se sãlãºluiascã. Privind, el ceru ca într-un anumit loc sã-l
lase, vãzînd un palat de toatã frumuseþea, dar îngerul i-a spus cã nu se
poate, fiincã acesta este al fratelui sãu, împãratul, pe care i l-a fãcut
Toma strãinul. Atunci el i-a zis:
– Rogu-te, lasã-mã sã mã duc la dînsul, cã-l voi cumpãra cu puþin
preþ ºi mã voi întoarce, cã el nu-i ºtie frumuseþea! Îngerul i-a îndeplinit
dorinþa ºi a întors sufletul în trup ºi mortul s-a trezit ca dintr-un somn
greu ºi chemînd pe fratele sãu i-a spus toate ºi i-a cerut palatul din cer,
zicînd cã-i lasã în schimb toatã moºtenirea sa. Dar împãratul n-a voit, ci,
eliberînd pe Apostol ºi pe Avan din temniþã, a cãzut la picioarele lui,
cerîndu-i iertare. Iar fratelui sãu i-a zis:
– De vreme ce meºterul este de faþã, ia-l ºi-þi va face mai frumoase
palate decît cele ce ai vãzut!
255
 Iar Sfîntul apostol Toma, mulþumind lui Dumnezeu, i-a luminat pe – Doamne, Iisuse Hristoase, Care numai cu singurã voia Ta toate le
amîndoi cu învãþãtura Domnului nostru Iisus Hristos, dîndu-le ºi arvuna faci ºi le prefaci, Cel Care odinioarã în faþa împãratului Egiptului ai
împãrãþiei celei veºnice, adicã Sfîntul Botez. prefãcut în ºarpe toiagul lui Moise, Însuþi ºi aurul acesta, precum atunci
ªi s-a dus mai departe, propovãduind mîntuirea venitã neamului ome- l-ai prefãcut într-acest chip, aºa ºi acum porunceºte sã se întoarcã la
nesc prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. chipul sãu cel dintîi, pentru ca ºi acest om sã cunoascã multa purtare de
grijã ce ai Tu pentru noi ºi cu fapta sã se înveþe ceea ce este scris în
Lecturã dumnezeiascã Scripturã: „Cã toate, oricîte voieºte Dumnezeu, le face”.
Astfel rugîndu-se el, îndatã aurul acela, luînd puterea de fãpturã, a
Bulgãrele de aur început a se miºca ºi se vedea întorcîndu-se ºi tîrîndu-se ca un ºarpe. ªi
Sfîntul Spiridon al Trimitundei s-a nãscut în anul 270 ºi a fost mai aºa, ºarpele care mai înainte se fãcuse aur prin atingerea mîinilor Sfîntului,
întîi pãstor de oi, dar pentru viaþa sa cea plinã de virtuþi ºi pentru darul prin minune iarãºi s-a prefãcut în ºarpe. Plugarul, vãzînd acea minune,
facerii de minuni pe care l-a primit de la Dumnezeu, a fost ales episcop, tremura de fricã ºi, cãzînd la pãmînt, se socotea pe sine nevrednic de o
adicã pãstor al turmei celei duhovniceºti. facere de bine ca aceea. Deci, ºarpele acela a intrat în vizuina sa, iar plu-
În vreme de foamete, un plugar care îi era cunoscut Sfîntului, a mers garul s-a întors la casa lui cu mulþumire, înspãimîntîndu-se de mãrimea
la un bogat nemilostiv sã cearã grîu cu dobîndã pînã la seceriº. Acel minunilor lui Dumnezeu, minuni care s-au fãcut prin rugãciunile Sfîntului.
bogat, fiind însã prea zgîrcit, ºi-a închis inima cu nemilostivire, încît nu Sfinte Pãrinte Spiridon, te rugãm sã te milostiveºti ºi spre noi ºi
voia sã audã defel rugãminþile sãrmanului. Mai apoi, însã, i-a zis: sã înrãdãcinezi în mintea noastrã gîndul cã, atunci cînd sîntem în
– Fãrã aur, nu vei lua de la mine nici un bob de grîu! nevoi ºi în necazuri, se cuvine sã cerem mai întîi ajutorul lui
Auzind sãracul unele ca acestea, a mers plîngînd la arhiereul lui Dumnezeu ºi apoi al oamenilor, pentru cã numai aºa binele ce-l vom
Hristos, Spiridon, spunîndu-i necazul sãu. Arhiereul, mîngîindu-l cu cu- dobîndi ne va fi spre mîntuire.
vintele sale, l-a trimis acasã. Apoi, a doua zi, a mers singur la plugarul
acela, ducîndu-i un bulgãre mare de aur. De unde a luat aurul acela, mai pe Sfîntul Ierarh Spiridon al Trimitundei a trecut la cele veºnice în
urmã se va vedea. Deci, punînd aurul acela în mîinile plugarului, a zis: anul 348, iar prãznuirea sa se sãvîrºeºte în fiecare an în ziua a 12-a a
– Du-te, frate, la bogatul vînzãtor de grîu ºi dã-i acest bulgãre de aur lunii decembrie.
ca zãlog, ca sã-þi dea pe datorie grîu, cît va fi spre trebuinþa ta. ªi cînd va
veni seceriºul ºi te vei îndestula cu pîine, atunci, rãscumpãrînd zãlogul Colind
acela, iarãºi îl vei aduce la mine. Coborît-a, coborît, La marginea satului
Luînd sãracul aurul din mîinile arhiereului, s-a dus cu sîrguinþã la Domnul Sfînt pe-acest pãmînt La casa sãracului
acel bogat. Acela, cum a vãzut aurul, s-a bucurat, fiind iubitor de aur, ºi În mijlocul satului – Bunã seara, om sãrac,
îndatã a dat pe datorie grîu sãracului cît îi trebuia. Dupã aceasta, trecînd La casa bogatului Gata-i cina de cinat?
vremea foametei, apoi fiind îmbelºugare ºi sosind seceriºul, plugarul a – Bunã seara, om bogat, – Gata-i cina de cinat,
dat cu dobîndã grîul bogatului ºi, rãscumpãrînd zãlogul, l-a dus cu mulþu- Gata-i cina de cinat? E puþin, dar e de dat!
mire Sfîntului Spiridon. Sfîntul, luînd aurul, s-a dus în grãdina sa ºi l-a – Gata-i cina de cinat, Dumnezeu S-a aºezat
luat cu sine ºi pe plugar, zicînd: E gata, dar nu-i de dat! ªi la masã a cinat,
– Vino cu mine, frate, ca sã dãm împreunã acest bulgãr Celui Care, Dumnezeu S-a supãrat La marginea satului,
cu bunã îndurare, ni l-a dat nouã cu împrumut. ªi din casã a plecat Domnul cu sãracii Lui.
Deci, intrînd în grãdinã împreunã cu plugarul ºi punînd aurul lîngã
gard, ºi-a ridicat ochii în sus, zicînd:

256 257
 Ajutã, Doamne insista asupra faptelor rele fãcute de acesta în timpul vieþii sale în trup.
Judecata va fi dreaptã ºi fãrã pãrtinire.
Tatiana Doibani În urma judecãþii particulare, fiecare suflet este trimis în rai sau în
Ajutã-i, Doamne, pe sãrmani, Ajutã-i, Doamne, pe orfani, iad precum bogatul ºi sãrãcul Lazãr din pilda spusã de Iisus. Un alt loc
Ce cad pe la picioare. Deschide-le lor poarta. sau o altã stare între rai ºi iad nu existã.
Pe cei ce duc un car de ani Ajutã-i, Doamne pe bolnavi, Raiul este locul de odihnã ºi de fericire negrãitã, unde locuieºte Dum-
De viaþã trecãtoare. Le uºureazã soarta. nezeu împreunã cu toþi îngerii ºi sfinþii Sãi. El se mai numeºte cer, paradis
Ajutã-i, Doamne, pe calici, O, Doamne! Neamul omenesc... ºi sînul lui Avraam.
Ei suferã durere. Îndurã-te de el, Iadul este locul de chin cumplit al diavolilor ºi al celor ce l-au urmat
Ajutã-i, Doamne pe cei mici, Cãci în imensul univers, ºi au fãcut voia lui. Acesta se mai numeºte gheenã, întunericul cel mai
Ei sînt fãrã putere. E-atît de mititel. din afarã, osîndã veºnicã, infern etc.
Judecata particularã nu este definitivã, ci numai provizorie, pînã la
cea de a doua venire a lui Hristos, cînd toþi cei adormiþi vor învia cu
Tema 5. Despre viaþa viitoare trupurile lor ºi va avea loc Judecata obºteascã sau universalã.
Înainte de cea de a doua venire a lui Hristos va avea loc sfîrºitul
Obiective de referinþã: lumii. La porunca lui Dumnezeu, cerurile vor pieri cu vuiet mare, iar
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine. pãmîntul ºi toate lucrurile de pe el vor arde.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi Atunci Mîntuitorul Iisus Hristos va veni pentru a doua oarã în lume,
dobîndirea vieþii veºnice. însoþit de îngeri, cu mare putere ºi strãlucire.
La sunetul de trîmbiþã al îngerului, toþi morþii vor învia. Iar trupurile
† Cuvînt din Sfînta Scripturã: celor care vor fi vii în momentul acela se vor schimba într-o clipã ºi vor
„Cele ce ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a auzit, pe acestea le-a deveni ca ºi trupurile celor înviaþi din morþi. Universul întreg se va schim-
gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.” (I Corinteni 2:9) ba: va fi un cer nou ºu un pãmînt nou.
Cuvinte noi: Deºi fiecare om va învia cu trupul pe care l-a avut în timpul vieþii
Duhuri necurate – îngeri rãi, diavoli. pãmînteºti, acesta va fi cu totul schimbat. Din trup stricãcios sau muritor,
Provizorie – pentru un timp oarecare, limitat, adicã nu pentru la înviere se va transforma în trup nestricãcios ºi nemuritor. Iar trupurile
totdeauna. celor drepþi vor fi pline de slavã, putere ºi strãlucire, asemenea trupului
lui Hristos dupã Învierea Sa din morþi.
Sufletul omului este veºnic viu; el nu moare niciodatã.
Judecata obºteascã sau universalã va începe imediat dupã învierea
La moartea omului, trupul se desparte de suflet ºi se reîntoarce în
morþilor. Aceasta se mai numeºte ºi Judecata de Apoi, deoarece are loc
pãmînt de unde a fost luat. Iar sufletul, însoþit de îngerul sãu pãzitor, de
la sfîrºitul lumii.
alþi îngeri buni ºi de duhuri necurate, se înalþã direct la Dumnezeu ºi se
Judecata obºteascã este necesarã, deoarece imediat dupã moarte fie-
înfãþiºeazã înaintea Tronului Sãu.
care suflet a fost judecat doar pentru faptele pe care le-a fãcut în timpul
Imediat dupã moarte are loc o primã judecatã a fiecãrui suflet. Deoarece
vieþii sale pe pãmînt. Însã faptele unui om nu înceteazã odatã cu moartea
este fãcutã fiecãrui om în parte, aceastã se numeºte Judecata particularã.
lui, ci continuã ºi dupã aceea prin urmãrile lor asupra celor vii.
În faþa lui Dumnezeu fiecare suflet îºi va vedea atunci, într-o oglindã,
Un om care a fãcut bine în timpul vieþii, ºi-a crescut copiii în frica lui
toate faptele pe care le-a fãcut în viaþa sa de pe pãmînt: bune sau rele.
Dumnezeu, a ajutat ºi a contribuit la binele omenirii, continuã sã trãiascã
Totodatã, îngerii buni, dorind mîntuirea sufletului, îl vor apãra arãtînd
în lume ºi dupã moarte, prin faptele ºi ideile sale. Iar la judecata obºtescã
faptele lui bune. Iar duhurile necurate, voind pierzarea sufletelor, vor

258 259
Dumnezeu va þine seama de tot ce s-a fãcut în lume ca urmare a seminþei
bune pe care acesta a semãnat-o în timpul vieþii sale pe pãmînt.
Iar de cel care a semãnat sãmînþa cea rea, care rodeºte pãcatul, dis-
trugerea, ura ºi dezbinarea chiar ºi dupã moartea lui, la Judecata obºteascã
Dumnezeu îl va judeca ºi pentru acele fapte rele de care este responsabil.
La judecata particularã a fost judecat numai sufletul, dar la sfîrºitul
veacurilor sufletul vine la judecatã împreunã cu trupul înviat din moarte.
La judecata particularã fiecare suflet a fost judecat separat, dar la cea
obºteascã fiecare om va fi judecat în faþa celorlalþi. Atunci faptele ascunse
ale tuturor se vor descoperi, ºi toþi vor putea sã vadã ºi sã judece ce au
fãcut bine sau rãu unii pentru alþii.
Judecata obºteascã este definitivã. Dupã aceea, fiecare om va merge
la fericire sau la osîndã veºnicã, dupã faptele sale, bune sau rele.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este judecata particularã ºi cînd are ea loc?
2. Ce este raiul ºi iadul?
3. Ce înþelegeþi prin sfîrºitul lumii?
4. Ce este învierea morþilor ºi cînd va avea loc?
5. Ce este judecata obºteascã ºi prin ce se deosebeºte ea de judecata
particularã?
Atenþie, cã timpul trece!
Plimbîndu-se pe malul mãrii, un om a gãsit o pungã plinã cu niºte
pietricele mãrunte. Nu ºtia ce valoare reprezintã ºi, ca sã se distreze,
începu a azvîrli cu ele în pãsãrile care zburau deasupra apei. Cînd ajunse
acasã avea doar o singurã pietricicã. De curiozitate o aruncã în foc sã
vadã ce se întîmplã ºi, ce spetacol minunat! Piatra împãrºtia în jurul ei
numai luminã ºi strãlucire. Se duse cu ea la un bijutier sã vadã ce este,
iar acela îi spuse cã este un diamant de mare preþ. Omul alergã în garbã
la þãrm în nãdejdea cã va gãsi ceva din „pietricelele” aruncate. Dar în
zãdar, toate cãzuserã în apã ºi nu mai aflã niciuna.
Istorioara are urmãtoarea semnificaþie:
Pietricelele sînt zilele noastre, timpul cel preþios ce ni s-a dat de Bunul
Dumnezeu ca o comoarã de mare preþ, ca sã dobîndim cu el Viaþa veºnicã.
Fiecare an, fiecare lunã, zi sau ceas sînt ca diamantele cele scumpe prin
care ne putem cîºtiga fericirea de dincolo de aceastã lume, care este la
Dumnezeu. Însã, cu durere constatãm cã mulþi dintre noi risipim comoara
260
ce ni s-a încredinþat, pentru lucruri pieritoare, nefolositoare pentru mîntu-
irea sufletului.
Sã fim foarte atenþi la timpul care trece, sã nu fie pierdere pentru
sufletele noastre, ci cîºtig. Timpul este bunul cu care putem cumpãra
Viaþa Veºnicã!
Lecturã
O primire meritatã
Un þãran, om bun la suflet, avea obiceiul sã spunã tuturor: „Vedeþi
cum e lumea asta? Cei mari au de toate ºi sînt primiþi oriunde cu mare
pompã, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagã în seamã. Cum
de este posibil aºa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe
lumea cealaltã ºi vom vedea cum o fi ºi acolo...”
Azi aºa, mîine aºa, pînã cînd omul nostru a visat într-o noapte ceva
nemaipomenit: se fãcea cã murise ºi ajunsese la Poarta Raiului. Acolo –
ce sã vezi – veselie multã, îngeri adunaþi sã-1 îtîmpine pe noul sosit,
bucurie mare! Omului nu-i venea sã-ºi creadã ochilor. Atîtea pregãtiri
doar pentru el, un simplu creºtin. Oricum, era fericit cã urma sã intre în
rai, nici n-ar fi sperat ºi la o asemenea primire. Dar, cînd sã între pe
poarta aceea minunatã, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de
þãran ºi îi spuse:
– Omule, nu poþi intra pe aici, du-te ceva mai încolo ºi vei gãsi o
portiþã mai micã, pãzitã de un înger. Intrã pe acolo si, mai tîrziu, ne vom
revedea în grãdinile minunate ale Raiului.
– Atunci pentru cine sînt toate aceste pregãtiri? – a mai întrebat omul
mirat.
– Ei, aºteptãm pe un boier care a murit odatã cu tine ºi care, din clipã
în clipã, trebuie sã ajungã aici. Pentru venirea lui este sãrbãtoare ºi ne
pregãtim sã-1 întîmplinãm cum se cuvine.
– Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta? Cît am trãit în lume,
am vãzut nedreptãþi multe, dar si aici, cum de e cu putinþã? De ce el,
fiindcã este boier, trebuie primit cu atîta fast?
– Conteazã cã el are bogãþii ºi eu nu?
– Omule, pentru a te mîntui nu conteazã ce ai avut – fie cã ai fost
sãrac, fie bogat – ci ceea ce ai fãcut cu tot ce Dumnezeu þi-a dãruit. Dacã
ai fost sãrac ºi ai ºtiut sã împãrþi ºi celorlalþi din puþinul de care ai avut
parte, te vei mîntui negreºit. Dacã ai fost bogat, cu atît mai mult ai fi
261
putut dãrui cu drag celor mai necãjiþi decît tine. Fie cã eºti sãrac sau
bogat, important este sã rãmîi om.
– Dar atunci, dacã ºi eu ºi boierul vor intra în rai, pentru ce este
venirea lui aºa o sãrbãtoare?
– Omule, creºtini ca tine vin aici zi de zi, cu miile ºi sînt toþi bine
primiþi. Dar un boier de cînd n-a mai ajuns ºi aici, în rai...
Sãrac sau bogat, oricine poate fi bun ºi darnic, din atît cît are. Cel
bogat, însã, cu atît mai mult ar trebui sã dea milostenie. ªi fiecare din
noi este bogat în felul sãu, cãci oricînd putem gãsi pe cineva mai sãrman
decît noi, pe care sã îl ajutãm. Dacã vom fi egoiºti ºi zgîrciþi, ce folos
vom avea? Cine a vãzut vreodatã un om rãu sau zgîrcit care sã fie fericit?
Tema 6. Faptã ºi rãsplatã: Pilda neghinei
Obiective de referinþã:
1.2. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
3.1. Sã cunoascã datoriile creºtinului faþã de sine însuºi.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte pe oameni. Orice pom bun
face roade bune, iar pomul rãu face roade rele. ªi orice pom care nu
face roadã bunã se taie ºi se aruncã în foc.” (Matei 7, 16–18)
În Sfînta Scripturã se relateazã cã dupã ce Dumnezeu a creat lumea a
privit la ceea ce a fãcut ºi toate erau foarte bune.
Aºadar, Dumnezeu este autorul numai al binelui. Iar autorul rãului
este diavolul, duºmanul ºi potrivnicul lui Dumnezeu, al omului ºi al
întregii creaþii.
Toþi oamenii, fiind creaþi de Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea
Sa, sînt buni la naºtere. Abia mai tãrziu, datoritã marelui dar al voinþei
libere cu care au fost înzestraþi de Creator, fiecare poate decide calea pe
care sã meargã în viaþã: pe cea a binelui sau pe cea a rãului.
Însã va veni o vreme, ºtiutã numai de Dumnezeu, cînd fiecare om va
fi chemat sã dea seamã în faþa Sa pentru toate faptele pe care le-a sãvîrºit
în aceastã viaþã.
Dumnezeu nu forþeazã pe nimeni, dar îi cheamã ºi îi aºteaptã pe toþi
oamenii sã meargã pe calea binelui care duce spre Împãrãþia Sa.
Aceste învãþãturi le-a spus Iisus folosindu-Se de urmãtoarea pildã:
262
„Asemenea este împãrãþia cerurilor omului care a semãnat sãmînþã
bunã în þarina sa. Dar pe cînd oamenii dormeau, a venit vrãjmaºul lui, a
semãnat neghinã printre grîu ºi s-a dus.
Iar dacã a crescut paiul ºi a fãcut rod, atunci s-a arãtat ºi neghina.
Venind slugile stãpînului casei, i-au zis: „Doamne, n-ai semãnat tu,
oare, sãmînþã bunã în þarina ta? De unde dar are neghinã?”
Iar el a rãspuns: „Un om vrãjmaº a fãcut aceasta.”
Slugile i-au zis: „Voieºti deci sã ne ducem ºi s-o plivim?”
El însã a zis: „Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sã smulgeþi odatã
cu ea ºi grîul. Lãsaþi sã creascã împreunã ºi grîul ºi neghina, pînã la
seceriº, ºi la vremea seceriºului voi zice secerãtorilor: Pliviþi întîi neghina
ºi legaþi-o în snopi ca s-o ardem, iar grîul adunaþi-l în hambarul meu.”
Iar ucenicii Sãi s-au apropiat de El ºi L-au rugat: „Lãmureºte-ne nouã
pilda cu neghina din þarinã.”
Iar El le-a zis: „Cel ce seamãnã sãmînþa bunã este Fiul Omului.
Þarina este lumea; sãmînþa cea bunã sînt fiii Împãrãþiei; iar neghina sînt
fiii celui rãu. Duºmanul care a semãnat-o este diavolul; seceriºul este
sfîrºitul lumii, iar secerãtorii sînt îngerii.
ªi, dupã cum se alege neghina ºi se arde în foc, aºa va fi la sfîrºitul
veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Sãi ºi vor culege din împã-
rãþia Lui toate smintelile ºi pe cei ce fac fãrãdelegea. ªi-i vor arunca pe
ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plîngerea ºi scrîºnirea dinþilor.
Atunci drepþii vor strãluci ca soarele în Împãrãþia tatãlui lor. Cel ce
are urechi de auzit sã audã.” (Matei 13, 24–30)
La sfîrºitul veacurilor, cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos se va
întoarce cu slavã multã ºi va judeca viii ºi morþii, fiecare faptã îºi va
primi rãsplata ei.
Cei ce au urmat voia lui Dumnezeu ºi au mers pe calea Sa fãcînd binele
se vor bucura de binecuvîntarea, fericirea ºi strãlucirea Împãrãþiei Sale.
Iar cei ce au sãvîrºit rãul ºi au urmat diavolul ºi sfaturilor acestuia se
vor chinui împreunã cu duhurile rele pentru cã au refuzat iubirea lui
Dumnezeu ºi poruncile Lui.
Creºtinii ortodocºi sînt chemaþi prin toate slujbele bisericieºti sã-ºi
deschidã inima ca sã primeascã sãmînþa cea bunã a Cuvîntului lui Dum-
nezeu, pe care sã o rodeascã întru fapte bune, pentru a dobîndi mîntuirea
ºi fericirea veºnicã.
263
 Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine este autorul rãului?
2. Cum sînt toþi oamenii la naºtere?
3. De ce existã în lume oameni buni ºi oameni rãi?
4. Ce semnificaþie au grîul, neghina ºi seceriºul din pilda de mai sus?
5. Ce îndeamnã Biserica pe credincioºi prin toate slujbele ei?
6. Care este legãtura între faptã ºi rãsplatã?
Lecturã
Despre Judecata de Apoi
Cînd va veni Fiul Omului întru slava Sa, ºi toþi Sfinþii Îngeri cu El,
atunci va ºedea pe tronul slavei Sale. ªi se vor aduna înaintea Lui toate
neamurile ºi-i va despãrþi pe unii de alþii precum desparte pãstorul oile
de capre. ªi va pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stînga.
Atunci va zice Împãratul celor de-a dreapta Lui: „Veniþi, binecuvîntaþii
Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea pregãtitã vouã de la întemeierea lumii.
Cãci flãmînd am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnînc; însetat am fost ºi Mi-aþi dat
sã beau; strãin am fost ºi M-aþi primit; gol am fost ºi M-aþi îmbrãcat;
bolnav am fost ºi M-aþi cercetat; în temniþã am fost ºi aþi venit la Mine.”
Atunci drepþii îi vor rãspunde, zicînd: „Doamne, cînd Te-am vãzut
flãmînd ºi Te-am hrãnit? sau însetat ºi Þi-am dat sã bei? sau cînd Te-am
vãzut strãin ºi Te-am primit, sau gol ºi Te-am îmbrãcat? sau cînd Te-am
vãzut bolnav sau în temniþã ºi am venit la Tine?”
Iar Împãratul, rãspunzînd, va zice cãtre ei: „Adevãrat zic vouã, întrucît
aþi fãcut unuia dintr-aceºti fraþi ai Mei foarte mici, Mie Mi-aþi fãcut.”
Atunci va zice ºi celor de-a stînga: „Duceþi-vã de la Mine, blestema-
þilor, în focul cel veºnic, care este gãtit diavolului ºi îngerilor lui. Cãci
flãmînd am fost ºi nu Mi-aþi dat sã mãnînc; însetat am fost ºi nu Mi-aþi
dat sã beau; strãin am fost ºi nu M-aþi primit; gol, ºi nu M-aþi îmbrãcat;
bolnav ºi în temniþã, ºi nu M-aþi cercetat.”
Atunci vor rãspunde ºi ei, zicînd: „Doamne, cînd Te-am vãzut flãmînd,
sau însetat, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în temniþã ºi nu Þi-am slujit?”
El însã le va rãspunde, zicînd: „Adevãrat zic vouã: Întrucît nu aþi
fãcut unuia dintre aceºti foarte mici, nici Mie nu Mi-aþi fãcut.”
ªi vor merge aceºtia la osînda veºnicã, iar drepþii la viaþa veºnicã.
(Matei 25, 31–46)
264
Semãnãtorul
Un cãlugãr bãtrîn îi sfãtuia pe ucenicii sãi:
– Fiilor, aveþi mare grijã de faptele voastre, cãci prin ele vã puteþi
osîndi, pentru cã noi ne asemãnãm cu semãnãtorul care seamãnã seminþe
în þarina sa, care dacã seamãnã grîu are hranã, iar de seamãnã neghinã
moare de foame.
Aºa ºi noi, cînd vorbim, noi semãnãm. Semãnãm seminþe bune, dacã
vorbim cele cuviincioase ºi plãcute lui Dumnezeu, sau semãnãm neghinã,
dacã vorbim fãrã rînduialã, cu neruºinare, repetînd cuvintele diavolului.
ªi cînd tãcem, noi semãnãm. Cînd tãcem din rãbdare ºi smerenie, se-
mãnãm grîu, iar cînd tãcem din îndãrãtnicie sau rãutate, semãnãm neghinã.
Cînd scriem iarãºi semãnãm. Semãnãm lucruri bune dacã scriem cele
plãcute lui Dumnezeu ºi folositoare pentru oameni, sau otravã omorîtoare
de suflete, atunci cînd scriem cuvinte inspirate de cel rãu.
Cînd lucrãm de asemeni semãnãm. Cînd lucrãm cu dreptate, cînd
facem lucrul lui Dumnezeu, semãnãm pildã bunã, ziditoare de suflet, iar
cînd lucrãm cu nedreptate, lucruri minciunoase, semãnãm pildã rea, luc-
rînd astfel la osîndirea noastrã.
ªi cînd ne odihnim, noi semãnãm. Dacã odihna este rãsplata muncii,
semãnãm exemplu bun, iar dacã numim trîndãvia odihnã, atunci semãnãm
lucru rãu.
Cînd privim, noi iarãºi semãnãm. Cînd privim cu milã ºi blîndeþe la
cel necãjit, noi semãnãm lucru bun, iar atunci cînd privirea este rea,
invidioasã, desfrînatã, mînioasã, semãnãm lucru rãu.
Semãnãtorul, prin munca sa, înmulþeºte seminþele, de aceea trebuie
sã avem mare grijã de ceea ce semãnãm ca nu cumva ºi pe altul sã smin-
tim, înmulþind astfel rodul cel blestemat al pãcatului.
Comori adunate
Intr-un oraº, trãia odatã un om tare zgîrcit. Toatã viaþa n-a fãcut altceva
decît sã strîngã ºi sã strîngã tot mai multã avere. Niciodatã nu i-a fost
milã de cineva sãrman. Nu dãdea ceva de pomanã, nici în ruptul capului.
O singurã data, într-o duminicã, trecînd prin faþa unei biserici, i-a aruncat
unui cerºetor doi bãnuþi. In rest, toatã viaþa lui nu a dat nimic. Cînd
cineva îl mustra, el rãspundea mereu:
– În lumea asta totul poate fi cumpãrat. Cu siguranþã cã ºi în lumea
cealaltã este la fel. Cu cîte bogãþii am strîns eu, nu se poate sã nu
ajung în rai!
Oricîte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte. Azi aºa, mîine
265
aºa, pînã cînd, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se fãcea cã murise Tema 7. Sã fim prevãzãtori:
ºi ajunsese la poarta Raiului, cînd, la intrare, îngerul 1-a întrebat: Pilda celor zece fecioare
– Bine, omule, ce-i cu tine aici?
– Sfinte îngere, aº vrea si eu sã intru în rai. Obiective de referinþã:
– Dar crezi tu cã poþi?
– Sfinte îngere, dacã trebuie, eu plãtesc. Am comori nenumãrate... 1.2. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
– Pãi de ce n-ai spus aºa, omule, dacã ai comori strînse nu-i nici o 3.2. Sã cunoascã semnificaþia postului ºi a rugãciunii.
problemã. Ia sã vedem cîtã avere ai la tine. † Cuvînt din Sfînta Scripturã:
N-a mai putut omul de bucurie cînd a auzit cã poate plãti. Doar toat㠄De aceea ºi voi fiþi gata, cã în ceasul în care nu gîndiþi, Fiul
viaþa nu fãcuse altceva decît sã strîngã ºi sã strîngã. A început sã se Omului va veni.” (Luca 12:40)
scotoceascã prin toate buzunarele, dar, sã vezi ºi sã nu crezi, nu mai gãsea
nici un ban. Vãzîndu-1 atît de încurcat, îngerul i-a spus: Cuvinte noi:
– Mai cautã, mai cautã, poate vei gãsi totuºi ceva! Prevãzãtor – om care este totdeauna pregãtit pentru orice întîmplare
ªi, într-adevãr, omul a gãsit pe fundul unui buzunar doi bãnuþi. neaºteptatã.
– Aoleu, dar de ce n-am decît atît?! Pe pãmînt aveam de mii de ori Candel㠖 lampã cu ulei care se pune de obicei la icoane.
mai mulþi. Aici de ce am ajuns doar cu doi bãnuþi? Untdelemn – ulei.
– E, omule, – i-a rãspuns îngerul, – cînd ajungi aici ai doar ceea ce ai Tropar – cîntare bisericeascã.
dãruit în viaþã. Acestea sînt comorile pe care fiecare ºi le strînge în cer. Priveghere – stare de veghe, de atenþie a sufletului, de rugãciune.
Cu ele poþi, într-adevãr, sã intri în rai, dar crezi cã doi bãnuþi sînt de Înainte de înãlþarea la ceruri, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos le-a
ajuns?! În toatã viaþa, n-ai dãruit decît aceºti bani unui sãrman om ce fãgãduit Apostolilor Sãi cã la sfîrºitul veacurilor va veni a doua oarã în
aºtepta ajutorul tãu în poarta unei biserici. Dacã, în timpul vieþii, ai fi lume cu putere ºi cu slavã multã ºi va judeca, dupã faptele lor, atît pe cei
strîns mai multe comori cereºti, poate ai fi intrat în Rai, dar aºa... vii cît ºi pe cei morþi care atunci vor învia. Iar ucenicii Sãi L-au întrebat
Tocmai în acea clipã omul nostru s-a trezit din vis, speriat. Din acea pe Iisus: „Spune-ne nouã cînd vor fi toate acestea ºi care este semnul
zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cãutat sã adune comori doar în cer. venirii Tale ºi al sfîrºitului veacului? Iisus rãspunzînd le-a zis: De ziua ºi
Erau atîþia sãraci ce aveau nevoie de ajutorul sãu! de ceasul acela nimeni nu ºtie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatãl… De aceea ºi voi fiþi gata, cã în ceasul în care nu gîndiþi, Fiul
O, om! omului va veni.” ªi, dupã obiceiul Sãu, pentru a înþelege mai bine toate
O, om! Ce mari rãspunderi ai Ai spus o vorbã, vorba ta, acestea, le-a spus pilda celor zece fecioare.
De tot ce faci pe lume; Mergînd din gurã-n gurã. Dupã obiceiul nunþilor din timpurile acelea îndepãrtate, zece fecioare
De tot ce spui, prin scris ºi grai, Va-nveseli sau va-ntrista, aºteptau sosirea mirelui ca sã-i iasã întru întîmpinare cu candelele cu
De pilda ce la alþii dai, Rodind sãmînþa, pusã-n ea untdelemn aprinse.
Cãci ea mereu, spre iad sau rai, De dragoste sau urã. Cinci dintre ele, care erau înþelepte, îºi pregãtiserã din timp candelele
Pe mulþi o sã-i îndrume. Scrii un cuvînt, cuvîntul scris ºi-ºi procuraserã ºi untdelemnul necesar.
Ce grijã trebuie sã pui E leac sau e otravã; Celelalte cinci, care erau însã neînþelepte, lãsãtoare ºi leneºe, nu-ºi
În a ta viaþã toatã, Tu vei muri, dar tot ce-ai scris, pregãtiserã untdelemnul de care aveau nevoie pentru candelele lor. Iar
Cãci gîndul, care-l scrii sau spui, Rãmîne-n urmã, drum deschis mirele întîrziind, au aþipit toate ºi au adormit.
S-a dus în veci nu-l mai aduni Spre înãlþare sau abis ªi la miezul nopþii s-a fãcut strigare: „Iatã, mirele vine! Ieºiþi întru
ªi vei culege roada lui, Spre ocarã sau spre slavã. întîmpinarea lui!”
Ori viu, ori mort, odatã.
266 267
 Atunci s-au deºteptat toate acele fecioare ºi ºi-au împodobit candelele încui. Ci te deºteaptã, strigînd: Sfînt, Sfînt, Sfînt eºti Dumnezeule; pentru
lor. Cele neînþelepte, dîndu-ºi abia atunci seama cã nu mai au untdelemn, Nãscãtoarea de Dumnezeu miluieºte-ne pe noi.
au zis cãtre cele înþelepte: „Daþi-ne din untdelemnul vostru, cã se sting Se cuvine sã ne trãim viaþa în sfinþenie, pentru ca sã fim pregãtiþi în
candelele noastre.” Dar cele înþelepte le-au rãspuns zicînd: „Nu, ca nu orice moment sã-L întîmpinãm cu vrednicie pe Hristos, Mirele Bisericii.
cumva sã nu ne ajungã nci nouã ºi nici vouã. Mai bine mergeþi la cei ce
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
vînd ºi cumpãraþi pentru voi.”
Deci plecînd ele ca sã cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata 1. Ce simbolizeazã candelele ºi uleiul din pilda de mai sus?
au intrat cu el la nuntã ºi uºa s-a închis. 2. Cînd va fi sfãrºitul veacurilor ºi Judecata de Apoi?
Iar mai pe urmã au sosit ºi celelalte fecioare, zicînd: „Doamne, Doam- 3. Cum se pregãteºte adevãratul creºtin pentru întîmpinarea lui Hristos,
ne, deschide-ne nouã.” Mirele Bisericii?
Iar el rãspunzînd, a zis: „Adevãrat zic vouã: Nu vã cunosc pe voi.” 4. Ce este miezonoptica?
Drept aceea, priveghiaþi, cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul cînd vine Fiul 5. Explicaþi pe larg troparul miezonopticii?
Omului. (Matei 25, 1–13)
Mirele din pilda de mai sus este Mîntuitorul Iisus Hristos, Care va Lecturã
veni a doua oarã în lume, în ziua de apoi.
Pilda celor zece fecioare
Fecioarele sînt douã feluri de oameni din lume. Unii, ca ºi fecioarele
înþelepte, îºi împodobesc candelele sufletelor cu credinþã, dragoste ºi fapte De Ioan Soricu
bune. Ceilalþi, leneºi, rãi ºi lãsãtori, ca ºi fecioarele cele neînþelepte, nu se
Zis-a Domnul: „Priveghiaþi, De ispite neînvinse,
îngrijesc de sufletele lor, amînînd mereu întoarcerea la Dumnezeu.
ªi pe Mire-L aºteptaþi Aveau candelele-aprinse.
Biserica Ortodoxã învaþã, pe baza Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii,
Toþi cu candelele pline, Celelalte cinci fecioare,
cã nimeni în afarã de Dumnezeu nu ºtie cînd va fi sfîrºitul veacurilor ºi
Cã nu ºtiþi ceasul cînd vine”. Cu ispite-nºelãtoare,
Judecata de apoi. De aceea, creºtinul adevãrat trebuie sã fie întotdeauna
Miezul nopþii a sunat, Valul lumii le-a cuprins,
pregãtit pentru întîmpinarea Mirelui Bisericii, care este Mîntuitorul nostru
Mirele S-a arãtat, Candelele li s-au stins…
Iisus Hristos. Rugãciunea sa neîncetatã îi lumineazã întreaga viaþã ca ºi
ªi cele zece fecioare Tu, Cerescule Pãrinte,
o candelã mereu aprinsã, iar faptele sale bune nu se împuþineazã niciodatã
Ies întru întîmpinare. Fã ca-n suflete ºi-n minte
ca ºi untdelemnul celor cinci fecioare înþelepte. El este bun ºi milostiv
Iarã Mirele voios, Sã luceascã-al Tãu îndemn
cu cei din jur ºi ajutãtor celor din nevoi, nu numai uneori, ci întotdeauna.
De-al credinþei drag prinos, Ca aprinsul untdelemn;
Prin credinþã dreaptã, rugãciune, ºi fapte bune, sufletul creºtinului se
Pe-nþelepte le-a primit, Ca o candelã cereascã,
aflã în stare de priveghere. În cultul ortodox existã o slujbã care se nu-
În palatul strãlucit. Inima sã înfloreascã
meºte miezonoptica, pentru cã se sãvîrºeºte la miezul nopþii. De obicei,
Dar pe cele ce-L uitarã, Sfînt izvor de fapte bune
ea se face în mãnãstiri, dar sînt ºi unii creºtini mai evlavioºi care o citesc
Le-a lãsat pe prag afarã, ªi de-a Ta înþelepciune.
la casele lor. Troparul acestei slujbe aminteºte de Mirele care a sosit pe
Ca sã-ºi ispãºeascã vina Sã vestim între popoare
neaºteptate, la miezul nopþii, ºi îndeamnã pe creºtini la priveghere ºi
ªi sã nu guste lumina. A Ta sfîntã îndurare,
pregãtire neîncetatã, prin fapte bune: Iatã, Mirele vine în miezul nopþii
Cinci fecioare înþelepte, Cã din moarte ºi din chin
ºi fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednicã este
Au ºtiut cum sã-L aºtepte: Ne înalþi spre cer senin.
iarãºi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul
sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai morþii ºi afarã de împãrãþie sã te

268 269
 Tema 8. Pogorîrea Sfîntului Duh ºi
întemeierea Bisericii creºtine
Obiective de referinþã:
1.3 .Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouã de
la Tatãl, Duhul Adevãrului, Care de la Tatãl purcede, Acela va
mãrturisi despre Mine.” (Ioan 15:26)
Cuvinte noi:
Vuiet – zgomot.
Profeþie – proorocie.
Mîngîietor – cel care mîngîie, alinã.
Vistier – izvor, sursã, tezaur.
A sãlãºlui – a locui.
Întinãciune – necurãþie, greºeli, pãcate.
A se pocãi – pãrere de rãu ºi cãinþã pentru pãcatele fãcute ºi hotãrîrea
de a începe o viaþã nouã, curatã ºi sfîntã.
Înainte de Înãlþarea la Ceruri, Iisus ºi-a mîngîiat Apostolii, fãgãduindu-
le, cã deºi pleacã de la ei nu-i va lãsa orfani. ªi le-a promis cã va rãmîne
cu ei pînã la sfîrºitul veacurilor. Atunci le-a zis: „Voi însã ºedeþi în cetatea
Ierusalimului pînã ce vã veþi îmbrãca cu putere de sus. Cã veþi lua putere,
venind Duhul Sfînt peste voi, ºi Îmi veþi fi Mie martori în Ierusalim ºi în
toatã Iudeea, ºi în Samaria, ºi pînã la marginea pãmîntului”.
La cincizeci de zile dupã Înviere ºi la zece zile dupã Înãlþarea sa la
ceruri, dimineaþa, pe cînd Apostolii erau împreunã la rugãciune, deodatã
din cer s-a fãcut un vuiet ca de suflare de vînt ºi a umplut toatã casa unde
ºedeau ei. Pe fiecare dintre ei s-a coborît Duhul Sfînt în chip de limbi de
foc. Toþi s-au umplut de Duhul Sfînt ºi au început sã vorbeascã în limbi
diferite. (Faptele Apostolilor, cap. II)
În acea zi la Ierusalim se gãseau iudei veniþi din multe þãri ale lumii,
pentru cã era o sãrbãtoare însemnatã în calendarul lor. Auzind mulþimea
vuietul acela, s-a adunat în grabã ºi a pornit spre casa unde erau adunaþi
Apostolii. Iar cînd i-au auzit pe Apostoli cã vorbesc în limbile popoarelor
de unde venise ei, se minunau ºi se întrebau iumiþi: „Oare aceºtia care
vorbesc nu sînt toþi galileeni? ªi cum de auzim noi, fiecare, limba noastrã
în care ne-am nãscut?”. Dar alþii ziceau în batjocurã cã sînt beþi.
270
Atunci Apostolul Petru, ridicîndu-ºi glasul, le-a spus tuturor cã Apos-
tolii nu sînt beþi, ºi vorbesc în alte limbi pentru cã s-a împlinit vechea
profeþie fãcutã de Dumnezeu cã va trimite pe Duhul Sãu în lume. ªi a
început sã le explice Scriptura ºi sã le vorbeascã despre Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Cel rãstignit, Înviat ºi Înãlþat la Ceruri.
Mulþi dintre cei care L-au ascultat au fost pãtrunºi la inimã ºi au
întrebat de Apostoli: „Bãrbaþi, fraþi, ce sã facem?” Iar Petru le-a rãspuns:
„Pocãiþi-vã, ºi sã se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos
spre iertarea pãcatelor voastre, ºi veþi primi Darul Sfîntului Duh.”
În ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, trei mii de oameni au primit cuvîntul
apostolilor ºi s-au botezat. Astfel a luat naºtere Biserica creºtinã. Din
zuia aceea toþi creºtinii se adunau împreunã la rugãciune, iar apoi se
împãrtãºeau cu Trupul ºi Sîngele Domnului.
O parte din cei botezeþi s-au întors din Ierusalim în þãrile lor ºi
acolo le-au vestit ºi altora despre Hristos, întemeind noi comunitãþi
ale Bisericii creºtine.
Prin Taina Sfîntului Botez orice om devine membru al Bisericii lui
Hristos, i se iartã pãcatele (pãcatul strãmoºesc ºi, dupã caz, pãcatele
personale dacã este matur) ºi primeºte darul Sfîntului Duh.
Sãrbãtoarea Coborîrii Sfîntului Duh se mai numeºte ºi Duminica Mare
sau Rusalii.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cînd ºi cum a avut loc Pogorîrea Sfîntului Duh peste Apostoli?
2. Ce a spus Apostolul Petru mulþimilor care s-au adunat acolo ºi ce
au fãcut Apostolii cu cei care crezuserã în cuvintele lor?
3. Cîþi oameni s-au botezat în ziua aceea?
4. Cum s-a înfiinþat Biserica creºtinã?
5. Cum s-a rãspîndit învãþãtura creºtinã ºi în alte pãrþi ale lumii?
6. Cînd omul devine membru al Bisericii creºtine?
7. Ce fãceau primii creºtini cînd se adunau sã se roage?
8. Cum se mai numeºte sãrbãtoarea Pogorîrii Sfîntului Duh?
Rugãciune cãtre Duhul Sfînt:
Împãrate Ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevãrului, Carele pretu-
tindeni eºti ºi pe toate le împlineºti; Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule
de viaþã, vino ºi te sãlãºluieºte întru noi ºi ne curãþeºte pe noi de toatã
întinãciunea ºi mîntuieºte, Bunule, sufletele noastre.
271
 Lecturã
Sfînta Biserica
Dorind sã-1 contrazicã, un necredincios îi spuse unui creºtin:
– Voi, creºtinii, spuneþi cã Dumnezeu este oriunde. Daca este aºa, de ce
te mai duci la Bisericã sã asculþi predica, cînd oricum Il vedem peste tot.
– Aºa este, pe Dumnezeu cei cu credinþã Îl vãd peste tot ºi prin toate,
însã, priveºte! Chiar dacã aerul este încãrcat pretutindeni cu vapori de
apã, aceºtia nu-þi astîmpãrã setea ºi, de aceea, mergi la fîntînã. La fel ºi
noi, creºtinii, mergem la Bisericã aºa cum tu mergi la fîntînã. Tu îþi
astîmperi setea trupului cu apa proaspãtã ºi rece a fîntînii, noi ne
astîmpãrãm setea sufletului cu apa dãtãtoare de viaþã veºnicã: Cuvîntul
lui Dumnezeu.
Tema 9. Simbolul credinþei sau Crezul
Obiective de referinþã:
1.1. Sã înþeleagã semnificaþia ºi importanþa Simbolului de Credinþã.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Þine dreptarul cuvintelor sãnãtoase pe care le-ai auzit de la mine
cu credinþã ºi cu iubirea care este în Hristos Iisus. Cãci va veni o
vreme cînd unii oameni nu vor mai suferi învãþãtura sãnãtoasã, ci
dornici sã-ºi desfãteze auzul, îºi vor îngrãmãdi învãþãturi dupã
poftele lor. ªi îºi vor întoarce auzul de la adevãr ºi se vor abate cãtre
basme.” (II Timotei 1:13;3, 3–4)
La scurtã vreme dupã rãspîndirea credinþei în Hristos, unii dintre
creºtini au început sã schimbe dupã mintea ºi dorinþa lor Evanghelia pe
care o primiserã de la Sfinþii Apostoli ºi sã propovãduiascã alte învãþãturi
decît cele adevãrate ºi apostolice. Aceste învãþãturi greºite ºi false poartã
numele de erezii.
Sfinþii Apostoli, prin epistolele sau scrisorile pe care le-au trimis
primilor comunitãþi creºtine pe care le-au întemeiat, au sfãtuit pe cre-
dincioºi sã se depãrteze de erezii ºi sã urmeze învãþãturilor adevãrate.
Dupã trecerea la cele veºnice a Sfinþilor Apostoli, au apãrut alte multe
erezii ºi au început sã se rãspîndeascã peste tot.
În faþa acestui mare pericol, Biserica cea adevãratã ºi apostolicã a
fost nevoitã sã-ºi apere credincioºii de învãþãturile false ale ereziilor.
272
În acest scop, reprezentanþi ai Bisericilor din lumea întreagã s-au
adunat laolaltã, de mai multe ori de-a lungul vremii, pentru a se sfãtui ºi
a formula clar ºi pe scurt adevãrata învãþãturã a Bisericii lui Hristos.
Aceste adunãri sau soboare poartã numele de sinoade ecumenice. În
total, de-a lungul istoriei, au avut loc ºapte sinoade ecumenice.
Primul sinod ecumenic a avut loc în oraºul Niceea în anul 325, iar cel
de-al doilea sinod ecumenic în oraºul Constantinopol în anul 381.
La aceste douã sinoade s-a alcãtuit Simbolul de credinþã sau Crezul .
În acest simbol se cuprinde pe scurt adevãrata credinþã a Bisericii din-
totdeauna ºi de pretutindeni despre Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh,
despre Hristos ºi activitatea Sa mîntuitoare, despre Bisericã ºi Sfintele
Taine, despre Judecata obºteascã, învierea morþilor ºi viaþa viitoare.
Simbolul de credinþã sau Crezul:
„Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl Atotºtiitorul, Fãcãtorul cerului
ºi al pãmîntului, vãzutelor tuturor ºi nevãzutelor.
ªi Întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut,
Care din Tatãl S-a nãscut mai înainte de toþi vecii: Luminã din Luminã,
Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut iar nu fãcut, Cel
de o fiinþã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut;
Care, pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mîntuire, S-a pogorît
din ceruri ºi S-a întrupat de la Duhul Sfînt ºi din Fecioara Maria ºi S-a
fãcut om;
ªi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Ponþiu Pilat ºi a pãtimit ºi S-
a îngropat;
ªi a înviat a treia zi, dupã Scripturi;
ªi S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui;
ªi iarãºi va sã vinã cu slavã sã judece viii ºi morþii, a Cãruia
împãrãþie nu va avea sfîrºit.
ªi întru Duhul Sfînt, Domnul de viaþã Fãcãtorul, Care din Tatãl
purcede, Cel ce împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul este închinat ºi slãvit,
Care a grãit prin prooroci.
Întru una, sfîntã, soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã;
Mãrturisesc un botez spre iertarea pãcatelor;
Aºtept învierea morþilor;
ªi viaþa veacului ce va sã fie. Amin.”
În bisericile ortodoxe, acest simbol de credinþã se rosteºte pînã astãzi.
În primul rînd, el se mãrturiseºte la Sfînta Tainã a Botezului pentru a
arãta care este credinþa în care boteazã ºi în care va trãi creºtinul.
273
 Se mai rosteºte apoi ºi la fiecare Sfîntã Liturghie, arãtînd adevãrata niciodatã cu mintea noastrã n-am fi putut afla Cine este Dumnezeu, dacã
credinþã pe care o mãrturisesc cei care participã la viaþa Bisericii. El nu avea Sã se descopere nouã prin Fiul Sãu Iisus Hristos. De aceea
Crezul se mai spune ºi la alte slujbe bisericeºti. Unii creºtini evlavioºi Ortodoxia este credinþa adevãratã, credinþa care ne-a descoperit-o nouã
îl rostesc în fiecare zi, ca rugãciune, cãtre Dumnezeu ºi ca mãrturisire a Însuºi Domnul Iisus Hristos.
credinþei ºi speranþei lor. Iisus Hristos ne-a descoperit cã Dumnezeu este Sfînta Treime: Tatãl;
Fiul ºi Sfîntul Duh. Dar sã fim atenþi ºi sã înþelegem corect aceastã Învã-
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
þãturã. Nu avem trei dumnezei, ci Un Sigur Dumnezeu în Trei Persoane.
1. Ce sînt ereziile ºi cum au apãrut ele? Ca sã fie mai pe înþeles vom face o comparaþie cu soarele. Soarele este
2. Ce sînt soboarele sau sinoadele ecumenice? alcãtuit din cercul luminos, raze ºi cãldurã. Din cercul luminos se naºte
3. Unde a fost alcãtuit simbolul de credinþã sau Crezul creºtinului? lumina (razele) ºi tot din cercul luminos izvorãºte cãldura. Soarele e
4. În ce împrejurãri se rosteºte Crezul? unul, nu trei, dar e alcãtuit din trei elemente. La fel ºi Dumnezeu e Unul,
Memorizaþi fiecare articol al Crezului. dar are Trei Persoane: Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh. Deci Dumnezeu este
Sfînta Treime. Din Tatãl veºnic se naºte Fiul ºi Din Tatãl veºnic purcede
Duhul Sfînt. Toþi Trei existã din veºnicie împreunã. N-a fost nici o clipã
Lecturã cînd sã fi existat doar Tatãl ºi sã ni fi fost Fiul sau Duhul Sfînt.
Cîntec Sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã ne-am nãscut în credinþa adevãratã
George Coºbuc ºi cã sîntem fiii lui Dumnezeu cel Adevãrat. Sã ne cunoaºtem credinþa,
s-o iubim ºi niciodatã sã nu ne schimbãm credinþa pe alta, pentru cã
ªtim ºi noi o lege sfîntã, ªtie Dumnezeu de-i bine atunci ne vom asemãna cu acei copii care îºi trãdeazã pãrinþii, îi leapãdã
ªi de mii de ani acum Ori de facem vreun pãcat ºi se duc la oameni strãini.
Stãm cu ochii tot spre þintã, Dar noi ºtim c-aºa e bine
Mergem tot pe-acelaºi drum. Sã þinem ce-am apucat. Adevãrul este în Ortodoxie
Pentru sfîntã lege-a Crucii Pentru lege, pentru limbã, Chiar din primele secole creºtine, Biserica lui Hristos a fost prigonitã.
Pentru limba ce-o vorbim: Noi cu gura prindem foc: În secolul patru a apãrut o aºa învãþãturã greºitã numitã arianism. Mulþi
Ca de-oþel pe sãbii lucii Numai vîntul se tot schimbã, au cãzut pradã acestei erezii, printre care ºi Împãratul Bizanþului, Valent.
Pus-am noi de cînd trãim! Însã munþii stau pe loc. El a dat poruncã sã se închidã toate bisericile ortodoxe. Atunci preoþii s-
au dus la împãrat ºi i-au zis:
Tema 10. Credinþa adevãrat㠖 Tu eºti împãrat ºi se cuvine sã rezolvi aceastã situaþie chibzuit ºi
cumpãtat. Noi cerem ca Însuºi Dumnezeu Sã ne arate în care bisericã
Obiective de referinþã: este religia adevãratã: în acea ortodoxã sau arianã!
– Dar, cum putem afla aceasta? – a întrebat mirat împãratul.
1.2. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii. – Permiteþi-i Sfîntului Vasile cel Mare sã se roage în faþa bisericii
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii. încuiate. ªi apoi lasã ºi arienii sã se roage tot în faþa bisericii încuiate. ªi
vom vedea în timpul cãrei rugãciuni Dumnezeu va descuia Singur uºile
Dumnezeu – Sfînta Treime
bisericii, înseamnã cã acea credinþã este adevãratã.
Dumnezeu a descoperit oamenilor adevãrul prin Biserica Ortodoxã, Valent a cãzut de acord. El împreunã cu ceilalþi arieni au început sã
pe care Sfîntul Apostol Pavel o numeºte „Stîlpul ºi temelie a adevãrului”. se roage în faþa uºii încuiate a bisericii de dimineaþã pînã seara. Dar în
La bisericã se cîntã: „Dumnezeu este Domnul Ce S-a arãtat nouã”. zadar, uºile rãmîneau a fi încuiate. În sfîrºit a venit rîndul ortodocºilor
Adicã Dumnezeu este Cel Care S-a descoperit pe Sine oamenilor. Noi sã se roage. Sfîntul Vasile cel Mare împreunã cu alþi preoþi au început sã
274 275
se roage. ªi o minune! În timpul rugãciunii, s-a auzit un tunet, s-a cutre-
murat pãmîntul ºi uºa s-a descuiat singurã. Toþi s-au înspãimîntat...Iar
apoi au început sã-L slãveascã pe Dumnezeu.
Dupã aceastã întîmplare, regele Valent, a anulat hotãrîrea sa ºi a re-
deschis bisericile ortodoxe.
Lecturã
Mãrturisirea dreptei Credinþe
Dreptcredincioºii împãraþi Marcian ºi Pulheria (450–457), vãzînd Bi-
serica tulburatã de erezia care învãþa cã Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii,
este o persoanã numai cu o fire ºi o lucrare, neprimid dreapta credinþã,
care învaþã cã Dumnezeu cel întrupat este Persoana Fiului din Sfînta
Treime, avînd douã firi, o fire de om ºi o fire de Dumnezeu, unite între
ele ºi lucrînd împreunã la mîntuirea noastrã, au poruncit sã se adune toþi
sfinþii ca prin rugãciuni sã cearã adeverirea dreptei credinþe.
Acest sobor s-a adunat în biserica marii muceniþe Eufimia din Calce-
don, de la ale cãrei sfinte moaºte se fãceau multe minuni ºi au participat
630 de episcopi.
Soborul, la care participau ºi ereticii, n-a reuºit sã hotãrascã nimic,
din cauza neînþelegerii cu ereticii.
Atunci Sfinþii Pãrinþi au zis cãtre eretici:
– Voi sã scrieþi într-o scrisoare mãrturisirea credinþei voastre ºi vom
scrie ºi noi mãrturisirea credinþei noastre ºi amîndouã scrisorile, pecet-
luindu-le, sã le punem în raclã cu preacinstitele moaºte ale marii muce-
niþe Eufimia, apoi sã ne rugãm lui Dumnezeu cu postire, ca prin aceastã
plãcere a lui sã ne descopere care este credinþa cea adevãratã!
Ereticii au consimþit ºi, pecetluind racla cu pecetea împãrãteascã, au
pus pãzitori, rugîndu-se fiecare. A patra zi împãratul ºi tot soborul au
deschis racla ºi au gãsit scrisoarea ortodocºilor în mîna dreaptã a sfintei,
iar pe cea a ereticilor la picioarele ei. Astfel s-a adeverit, prin conlucrarea
Duhului Sfînt, credinþa cea dreaptã ºi ereticii au fost excomunicaþi.
Sfînta muceniþã Eufimia s-a nãscut în acea cetate, închinîndu-ºi
toatã viaþa lui Iisus Hristos, iar în vremea sîngerosului împãrat Galeriu
(305–311), fiind pîrîtã cã este creºtinã, a fost supusã la multe chinuri ºi
apoi arsã de vie, iar sfintele ei moaºte sãvîrºesc, pînã astãzi, multe minuni.
Biserica noastrã face pomenirea ei în 11 iulie, la prãznuirea minunii
de la Calcedon ºi la 16 septembrie, ziua ei de muceniceascã pãtimire, cu
ale cãrei sfinte rugãciuni sã ne miluiascã ºi pe noi bunul Dumnezeu!
276
Rîvna în apãrarea credunþei
Vrînd sã întãreascã credinþa cea dreaptã în Hristos Dumnezeu, bine-
credinciosul Împãrat Constantin cel Mare (306–337) a poruncit în anul
325 sã se þinã primul sinod (Sobor) a toatã lumea în cetatea Niceea unde,
adunîndu-se un numãr de 318 episcopi, au propovãduit dreapta credinþã,
alcãtuind ºi primele 8 articole din Simbolul Credinþei.
Aprinzîndu-se de rîvnã dumnezeiascã în apãrarea dreptei credinþe,
Sfîntul Ierarh Nicolae a îndrãznit în mijlocul soborului sã-i dea o palmã
ºi sã-l ruºineze pe Arie-ereticul. Arie dusese blasfemia pînã acolo încît
învãþa cã Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci numai o creaturã omeneas-
cã, mai perfectã decît altele ºi fãcutã înaintea lor, dar nu din veºnicie.
Deci pentru aceastã faptã a Sf. Nicolae, Pãrinþii de la I Sinod Ecumenic
(a toatã lumea) au luat de la Sf. Nicolae semnele arhiereºti ºi l-au închis
în temniþã.
Dar Domnul nostru Iisus Hristos ºi Preacurata Sa Maicã, privind din
înãlþime, au binevoit spre faþa lui cea cu îndrãznealã ºi au lãudat rîvna
lui cea dumnezeiascã. ªi în vedenie, S-au arãtat unui Sfînt Pãrinte Însuºi
Domnul nostru Iisus Hristos cu Evanghelia în mînã ºi Preacurata Fe-
cioarã Nãscãtoare de Dumnezeu cu Omoforul în mîinile sale, stînd de o
parte ºi de alta a Sfîntului Nicolae, i-au dat înapoi cele luate de arhierei.
Din aceasta s-a fãcut cunoscut cã acea îndrãznealã a Sfîntului Nicolae
pentru apãrarea dreptei credinþe a fost plãcutã lui Dumnezeu!
Tema 11. Mãrturisirea credinþei
prin semnul Sfintei Cruci
Obiective de referinþã:
1.1. Sã înþeleagã semnificaþia ºi importanþa Simbolului de Credinþã.
V Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cãci cuvîntul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru
noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1:18)
Semnul Sfintei Cruci însoþeºte neîncetat pe creºtinul ortodox de la
naºtere ºi pînã în ultimul ceas al vieþii sale pe acest pãmînt.
Chiar ºi dupã trecerea la cele veºnice, crucea rãmîne semnul tare ºi
sfînt care îl strãjuieºte ºi în mormînt pînã la venirea cea de-a doua a lui
Hristos ºi învierea morþilor.
277
 Însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, creºtinul are pururea în minte
iubirea lui Hristos care a suferit ºi a murit pe crucea Golgotei pentru
iertarea pãcatelor ºi mîntuirea lumii întregi.
Cinstind crucea, creºtinul nu se închinã la materialul din care aceasta
este fãcutã, ci lui Hristos ºi patimilor Sale.
Semnul Sfintei Cruci este însã ºi cea mai scurtã formã prin care creº-
tinul îºi mãrturiseºte întreaga sa credinþã în Dumnezeu.
Pentru a face semnul Sfintei Cruci se împreuneazã mai întîi cele trei
degete de la mîna dreaptã: degetul mare, cel arãtãtor ºi cel mijlociu.
Prin împreunarea celor trei degete se mãrturiseºte credinþa creºtinã
în Dumnezeu, Sfînta Treime, care este Unul în Fiinþã ºi întreit în Persoane.
Precum cele trei degete au devenit una prin împreunare, la fel ºi Sfînta
Treime, deºi are trei Persoane, pe Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh, este o singurã
Fiinþã, un singur Dumnezeu.
Creºtinul ortodox crede în Sfînta Treime, o mãrturiseºte ºi i se închinã
atunci cînd împreuneazã cele trei degete de la mîna dreaptã pentru a se
însemna cu semnul Sfintei Cruci.
Celelalte douã degete de la mîna dreaptã le strînge laolatã ºi le lipeºte
în palmã.
Acest gest are, de asemenea, o deosebitã importanþã, mãrturisind cã
Iisus Hristos este Dumnezeu adevãrat ºi Om adevãrat. Fiul lui Dumnezeu
fiind, El S-a fãcut Om din iubire pentru oameni, unindu-se cu lumea
pentru ca sã dea viaþã veºnicã lumii.
Lipirea degetelor în palmã vrea sã arate cã Dumnezeu nu a rãmas
departe ºi despãrþit de lume, ci a trimis pe Fiul Sãu care, prin Întrupare,
S-a lipit de noi, S-a fãcut om ca ºi noi, luînd firea noastrã pentru a o
ridica în slava ºi fericirea cerului.
Ducem apoi mîna dreaptã astfel pregãtitã la frunte ºi spunem: În nu-
mele Tatãlui. Prin acesta mãrturisim cã noi credem în Dumnezeu cel
Unul ºi întreit în Persoane, care locuieºte sus în ceruri.
Coborîm apoi mîna la piept ºi spunem: ªi al Fiului.
Prin aceastã coborîre mãrturisim cã Fiul lui Dumnezeu a venit din ceruri
pe pãmînt, S-a fãcut om, a pãtimit ºi a înviat pentru mîntuirea lumii.
Ridicãm apoi mîna în sus ºi o atingem de umãrul din partea dreaptã.
Fãcînd aceasta mãrturisim cã, dupã Înviere, Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos s-a înãlþat la ceruri ºi a stat de-a dreapta Tatãlui.
În timp ce atingem umãrul drept ºi apoi ºi cel stîng zicem: ªi al
Duhului Sfînt.
Tot ce este mai greu, oamenii carã, de obicei, pe umeri. De aceea,
atingînd umerii ºi pomenind pe Duhul Sfînt, mãrturisim cã dupã Înãlþarea
278
Domnului la cer Sfîntul Duh a fost trimis în lume ca sã facã prezentã ºi
sã continue, prin Bisericã ºi prin Sfintele Taine, lucrarea mîntuitoare a
lui Hristos ºi sã sfinþeascã pe oameni ºi întreaga creaþie.
La sfîrºit spunem: Amin, ceea ce înseamnã Aºa este. Prin aceste cu-
vinte adeverim cu tãrie cã tot ce am mãrturisit cînd am fãcut semnul
Sfintei Cruci este credinþa ºi nãdejdea dupã care ne conducem ºi trãim
în viaþa de zi cu zi.
Astfel, creºtinul ortodox se închinã Tatãlui care voieºte mîntuirea
lumii, Fiului care sãvîrºeºte mîntuirea coborînd în lume, fãcîndu-Se om,
pentru ca sã ridice lumea din pãcat ºi moarte, ºi Duhului Sfînt care
desãvîrºeºte mîntuirea lumii, sfinþindu-o.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Care este importanþa semnului Sfintei Cruci pentru creºtinul ortodox?
2. Explicaþi semnificaþia celor trei degete unite laolaltã pentru a face
semnul Sfintei Cruci.
3. Ce înseamnã cele douã degete unite ºi lipite în palmã?
4. Explicaþi semnificaþia fiecãrei miºcãri cînd se face semnul Sfintei
Cruci ºi a cuvintelor care însoþesc fiecare miºcare.
Lecturã
Slava ºi puterea Sfintei Cruci
Sfîntul Ioan Gurã de Aur a sãvîrºi multe minuni în viaþa sa.
În pãrþile unde se afla mãnãsrirea sa un leu foarte cumplit se nãpustea
asupra oamenilor ºi animalelor. Poporul de multe ori se aduna cu sãbii ºi
sãgeþi, ca sã-l prindã ºi sã-l ucidã, însã nu reuºeau. Cãci fiara, ieºea pe
neaºteptate, se nãpustea asupra oamenilor, pe mulþi îi sfîºia, iar alþii abia
scãpau din ghearele ei, fiind rãniþi. Se întîmplau ºi aºa cazuri, cînd pe
cei rãniþi îi cãra în culcuºul sãu ºi acolo îi mînca.
Neavînd nici o scãpare, poporul s-a dus la Sfîntul Ioan Gurã de Aur,
cerîndu-i ajutor. Sfîntul le-a dat o Cruce mare de lemn ºi le-a poruncit ca
ei sã o înfigã în locul de unde ieºea fiara. Oamenii au luat crucea ºi au
înfipt-o acolo, dupã cum le-a poruncit Sfîntul. Au trecut cîteva zile ºi
poporul a observat cã fiara nu se mai aratã. Dupã aceasta, au mers cu
toþii la Cruce ºi l-au gãsit pe leu mort.
Vãzînd aceastã minune, poporul s-a bucurat nespus pentru cã au vãzut
cã puterea Crucii ºi rugãciunile Sfîntului Ioan au omorît fiara cea
ucigãtoare.
279
 Tema 12. Creºtinismul la români.
 Sfîntul Apostol Andrei
Obiective de referinþã:
2.4. Sã demonstreze iubire faþã de Patrie.
Istoria Bisericii aratã cã dupã Pogorîrea Sfîntului Duh în ziua de Ru-
salii, Sfinþii Apostoli au tras la sorþi pentru a hotãrî în ce þinuturi sã
meargã fiecare dintre ei pentru a predica Evanghelia.
Sfîntului Apostol Andrei, care era frate cu Sfîntul Apostol Petru,
i-au cãzut sorþii sã vinã ºi sã propovãduiascã învãþãtura cea nouã a lui
Hristos ºi pe teritoriul Sciþiei Mici, pe malurile de Nord ºi de Vest ale
Mãrii Negre, unde se afla Dobrogea de astãzi.
Tradiþia popularã din regiunea Dobrogei a pãstrat în colinde ºi balade
amintirea Sfîntului Andrei, care a venit ºi a adus creºtinismul la strãmoºii
noºtri. O peºterã din aceste þinuturi se numeºte pînã astãzi „peºtera Sfîn-
tului Andrei”, iar un mic pîrîiaº, „pîrîiaºul Sfîntului Andrei”. Se spune
în popor cã în acea peºterã ar fi poposit ºi s-ar fi adãpostit Sfîntul Andrei
cînd a venit pe meleagurile noastre.
Sfîntul Apostol Andrei a întemeiat primele Biserici creºtine la strã-
moºii noºtri ºi a hirotonit primii preoþi pentru pãstorirea credincioºilor.
Apoi s-a îndreptat spre pãrþile Greciei, unde a fost prins ºi rãstignit în
localitatea Patras, pe o cruce în formã de X. De atunci, aceastã formã de
cruce poartã denumirea de „crucea Sfîntului Andrei”.
Sfîntul Apostol Andrei se sãrbãtoreºte cu mare cinste în fiecare an la
data de 30 noiembrie/13 decembrie.
Întrucît a doua zi dupã acest praznic începe luna decembrie, bãtrînii
noºtri au numit aceastã lunã ºi Undrea, adicã luna Sfîntului Andrei.
În anul 106, dupã un rãzboi îndelungat ºi crîncen, romanii cuceresc o
parte din teritoriile Romîniei de astãzi, care atunci se numea Dacia. Pentru
a o apãra de nãvãlirile barbarilor ºi pentru a împiedica populaþia localnicã
sã se rãscoale împotriva noilor stãpînitori, ei aduc în aceste locuri mulþi
soldaþi ºi alþi cetãþeni ºi slujbaºi din Imperiul Roman. Mulþi dintre noii
veniþi în Dacia erau din pãrþile de Rãsãrit ale Imperiului Roman, unde
trãise Hristos ºi predicaserã Sfinþii Apostoli ºi unde erau deja întemeiate
comunitãþi creºtine.
Cu timpul, cele douã populaþii, dacii ºi romanii, se cãsãtoresc unii cu
alþii ºi întemeiazã familii. Limba dacilor se împleteºte în mod firesc cu
limba latinã a romanilor, iar credinþa creºtinã se rãspîndeºte ºi dã roade
280
bogate în multe din noile familii. Dupã cîteva sute de ani de vieþuire
împreunã se naºte un popor nou cu o limbã ºi o credinþã nouã: poporul
român, care-ºi vorbeºte propria limbã românã ºi care mãrturiseºte ºi trã-
ieºte dupã legea creºtinã. Deci poporul român s-a format o datã cu creºti-
narea lui.Românii s-au nãscut creºtini ºi nu au fost încreºtinaþi la co-
mandã, într-un an anume, ca alte popoare vecine.
De-a lungul timpului, Biserica creºtinã se întãreºte ºi se organizeazã.
Se construesc biserici ºi se întemeiazã parohii ºi episcopii. La primele
sinoade ecumenice, unde s-au pus bazele Simbolului de credinþã ºi ale
învãþãturilor creºtine adevãrate, episcopii de la Tomis (Constanþa de
astãzi) participã deja alãturi de alþi episcopi din lumea întreagã. Mulþi
tineri intrã în viaþa monahalã sau cãlugãreascã ºi se remarcã prin studiile
ºi scrierile lor în întreaga creºtinãtate.
Printre personalitãþile din aceastã perioadã care s-au remarcat în mod
deosebit sînt Sfîntul Ioan Casian ºi Cuviosul Dionisie cel Mic sau Exiguul.
Sfîntul Ioan Casian a trãit în a doua jumãtate a secolului al IV-lea ºi
prima jumãtate a secolului al V-lea dupã Hristos. Pleacã din þinuturile
noastre ºi se aºeazã la Marsilia, în Franþa de astãzi, ducînd cu el bogatele
valori ale creºtinismului ortodox rãsãritean în pãrþile de Apus ale Europei.
Acolo întemeiazã douã mînãstiri: una de cãlugãri ºi alta de cãlugãriþe ºi
scrie lucrãri de credinþã ºi spiritualitate creºtinã. Moaºtele sale se gãsesc
pînã astãzi într-o bisericã din acel oraº.
Cuviosul Dionisie cel Mic sau Exiguul, strãromân care a trãit în
secolul al IV-lea dupã Hristos, a fãcut calcule minuþioase ºi a pus bazele
calendarului nostru de astãzi, care este folosit de o mare parte din þãrile
lumii. Acest calendar începe cu anul 1 de la Naºterea Domnului nostru
Iisus Hristos.
Sãpãturile arheologice efectuate în spaþiul românesc au descoperit
numeroase urme de biserici, cruci ºi icoane din aceastã perioadã primarã
a creºtinismului, de o valoare ºi semnificaþie deosebite. Alãturi de acestea,
au mai fost scoase la lumina zilei inscripþii cu nume de preoþi ºi episcopi
ºi multe nume ºi oseminte de martiri care, prin cumplite chinuri ºi sufe-
rinþe, au trecut la viaþa veºnicã mãrturisind pe Hristos.
Aºadar, Biserica noastrã Ortodoxã, avîndu-ºi începuturile în lucrarea
Sfîntului Andrei, este de origine apostolicã. Ea a pãstrat, prin vitregia
tuturor timpurilor, credinþa întreagã ºi neschimbatã a Sfinþilor Apostoli
ºi a Bisericii primare. Ea a fost scut, mîngîiere, adãpost ºi cãlãuzitor al
poporului român printre atîtea necazuri, robii, suferinþe ºi umiliri de-a
lungul istoriei sale.
281
 Credinþa creºtinã a devenit în timp parte componentã a sufletului ªi sub scutu-I vom strãbate Pe Români, poporul Sãu.
poporului nostru, modelîdu-i gîndirea, cultura ºi întreaga sa viaþã. De Cu credinþa Lui în piept. El ne-a fost din veci Pãrinte
aceea, marele poet Mihai Eminescu a ºi numit Biserica Ortodox㠄mama Lãudaþi-L cã e mare ªi Stãpîn.
spiritualã a poporului român”. Dumnezeu, Nici de astãzi înainte
Ce-a pãzit cu mînã tare N-o sã-l uite pe român.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cine a predicat mai întîi strãmoºilor noºtri învãþãtura creºtinã?
2. Cum s-a fãcut încreºtinarea poporului nostru?
3. La ce mari adunãri creºtine cu episcopi prezenþi din toatã lumea au Imn religios
participat episcopii de la Tomis?
Vasile Alecsandri
4. Cine au fost Sfîntul Ioan Casian ºi Cuviosul Dionisie Exiguul?
5. Ce au scos la ivealã sãpãturile arheologice pe teritoriul României? Etern, Atotputernic, O, Creator sublime,
6. De ce Biserica noastrã Ortodoxã este o Bisericã Apostolicã ºi ce Tu ce dai lumii viaþã ºi omului cuvînt,
înseamnã aceasta? În Tine crede, sperã întreaga Românime…
Glorie Þie-n ceruri, glorie pe pãmînt!
Lecturã Sub ochii Tãi în lume, lungi valuri de-omenire
Pe marea veºnicie dispar ca nori în vînt,
Lãudaþi-L cã e mare Dumnezeu ªi-n clipa lor de viaþã, trecînd strigã-n uimire…
L. Lapadatu Glorie Þie-n ceruri, glorie pe pãmînt!
Lãudaþi-L cã e mare Ne dã braþe de eroi. Tu din sãmînþa micã, înalþi stejarul mare,
Dumnezeu, ªi ne-a scris pe Sfînta Cruce: Tu junelor popoare dai un mãreþ avînt,
Ce-a pãzit în mîna tare „Biruiþi! Tu-n inimile noastre ai sacre, vii altare…
Pe români, poporul Sãu! ªi oriunde vã veþi duce Glorie Þie-n ceruri, glorie pe pãmînt!
El din veci ne-a fost Pãrinte Laurii sã-i dobîndiþi.”
ªi Stãpîn. ªi ne-a dat apoi cercãrii, În Tine-i viitorul, trecutul ºi prezentul,
Nici de astãzi înainte S-arãtãm Tu duci la nemurire prin tainicul mormînt,
N-o sã-l uite pe român! Cã ºi-n jurul apãsãrii ªi numele-Þi cu stele luminã firmamentul…
Mare e a Lui putere Al Sãu nume-L adorãm... Glorie Þie-n ceruri, glorie pe pãmînt!
ªi va fi, Cînd purtan în grea robie Etern, Atotputernic, O, Creator sublime,
ªi de cîte ori vom cere Lanþul greu, Tu care þii la dreapta pe ªtefan, erou sfînt,
Se ne-ajute, va veni. Noi credeam cu bãrbãþie Fã-n lume sã strãluce iubita-i Românime…
Avem veacuri mãrturie Într-al nostru Dumnezeu. Glorie Þie-n ceruri, glorie pe pãmînt!…
C-al Sãu scut, L-am chemat sã ne ridice
Apãrîndu-ne-n urgie ªi-a venit,
Printre valuri ne-a trecut. ªi din lanþuri inamice
Cînd veneau gloate barbare Braþele ne-a despletit.
Peste noi, El ne-a dus la libertate,
Dumnezeul nostru mare ªi la drept;

282 283
 Tema 13. Duminica ºi praznicile împãrãteºti.
Naºterea Domnului
Obiective de referinþã:
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
2.2. Sã înþeleagã semnificaþia riturilor de binecuvîntare ºi de sfinþire
a casei, a fîntînei, a grãdinilor.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Mãreºte, suflete al meu pe Domnul, cã a cãutat spre smerenia
roabei Sale. Cã, iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.”
(Luca 1, 46–48)
Sãrbãtorile sînt anumite zile din timpul anului închinate lui Dumnezeu,
Maicii Domnului sau altor sfinþi, în care creºtinii nu lucreazã, ci se în-
grijesc îndeosebi de sufletele lor, mergînd la bisericã, rugîndu-se ºi fãcînd
fapte de milostenie.
Sãrbãtoarea sãptãmînalã ºi cea mai obiºnuitã a creºtinilor este Dumi-
nica sau Ziua Domnului în amintirea ºi spre cinstirea Învierii lui Hristos,
care a avut loc în zi de Duminicã. În vremurile Vechiului Testament se
cinstea ziua sîmbetei, dar dupã Învierea lui Hristos într-o zi de Duminicã,
Duminica a devenit ziua de odihnã ºi de închinare a creºtinilor.
Dupã însemnãtatea lor, sãrbãtorile creºtine se împart astfel: sãrbãtori
sau praznice împãrãteºti, sãrbãtori închinate Maicii Domnului ºi sãr-
bãtori închinate unor sfinþi mai importanþi.
Sãrbãtorile împãrãteºti sînt închinate lui Dumnezeu sau uneia dintre
Persoanele Sfintei Treimi, îndeosebi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
Acestea sînt urmãtoarele:
1. Paºtile sau Învierea Domnului este cea mai importantã ºi cea mai
mare sãrbãtoare din timpul unui an bisericesc. Ea este închinatã prea-
mãririi Învierii din morþi a lui Hristos. Nu are o datã fixã, ci schimbãtoare,
ºi se serbeazã totdeauna primãvara, într-una din duminicile lunii aprilie
sau a primei pãrþi a lunii mai.
2. Înãlþarea Domnului la cer ºi ºederea Lui de-a dreapta Tatãlui se
sãrbãtoreºte la patruzeci de zile dupã Paºti, totdeauna cãzînd într-o zi de
joi. În aceastã zi, în Biserica Ortodoxã se face ºi pomenirea eroilor.
3. Pogorîrea Duhului Sfînt sau Rusaliile, întru preamãrirea Duhului
Sfînt care S-a pogorît peste Sfinþii Apostoli, cade întotdeauna în zi de Du-
minicã, la cincizeci de zile dupã Paºti ºi la zece zile dupã Înãlþarea la cer. În
284
aceastã zi se sãrbãtoreºte ºi întemeierea Bisericii creºtine, prin botezarea
celor trei mii de suflete, în urma predicii Sfîntului Apostol Petru.
4. Schimbarea la faþã a Domnului se sãrbãtoreºte la data de 6 august/
19 august. În aceastã zi se preamãreºte Hristos care, urcîndu-se pe
Muntele Taborului împreunã cu Apostolii Sãi Petru, Iacov ºi Ioan, s-a
schimbat la faþã înaintea lor, strãlucind ca soarele, iar veºmintele Lui
fãcîndu-se albe ca lumina. Moise ºi Ilie, marii prooroci ai Vechiului
Testament, s-au arãtat atunci ºezînd de-a dreapta ºi de-a stînga lui Iisus,
iar glas din cer s-a auzit zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care
am binevoit; pe Acesta sã-L ascultaþi.
La aceastã sãrbãtoare se aduc la bisericã struguri în semn de mulþumire
ºi recunoºtinþã faþã de Dumnezeu pentru primele roade ale viþei de vie ºi
pentru celelalte daruri ale Sale. Strugurii sînt binecuvîntaþi de cãtre preot
ºi apoi sînt împãrþiþi credincioºilor.
5. Naºterea Domnului sau Crãciunul se sãrbãtoreºte la data de 25
decembrie/7 ianuarie, întru preamãrirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
care S-a întrupat ºi S-a nãscut în peºtera Bethleemului pentru mîntuirea
oamenilor ºi a lumii întregi.
6. Tãierea împrejur sau punerea numelui lui Iisus se sãrbãtoreºte la
opt zile dupã Crãciun, la data de 1 ianuarie/14 ianuarie. Tot în aceeaºi
zi se mai sãrbãtoreºte Anul Nou ºi Sfîntul Vasile cel Mare.
7. Botezul Domnului sau Boboteaza, întru preamãrirea lui Hristos
care a fost botezat de cãtre Sfîntul Ioan Botezãtorul în rîul Iordan. Se
sãrbãtoreºte la data de 6 ianuarie/19 ianuarie.
8. Întîmpinarea Domnului spre preamãrirea lui Hristos care la 40
de zile dupã naºtere a fost dus la templu, fiind întîmpinat de bãtrînul ºi
dreptul Simeon. Se sãrbãtoreºte la data de 2 februarie/15 februarie.
9. Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile se sãrbãtoreºte cu o
sãptãmînã înainte de Paºti, într-o zi de Duminicã. În aceastã sãrbãtoare,
la bisericã se sfinþesc ramuri verzi de salcie ºi se împart credincioºilor
spre a le duce la casele lor, în amintirea ramurilor de finic cu care au
întîmpinat mulþimile pe Hristos în Ierusalim înainte de Patima Sa.
Sãrbãtorile Maicii Domnului
La loc de mare cinste între toþi sfinþii strãluceºte Sfînta Fecioarã Maria,
mama Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este mai cinstitã ºi mai mãritã
decît toþi îngerii pentru cã prin ea Dumnezeu S-a întrupat ºi S-a fãcut om
pentru mîntuirea lumii.
Sfinþii sînt oameni care prin credinþa lor puternicã, prin faptele lor
285
jertfelnice ºi prin mãrturisirea lui Hristos chiar cu preþul vieþii lor, au 8. De ce Fecioara Maria are un loc special între sfinþi?
fost preamãriþi de Dumnezeu încã din aceastã viaþã pãmînteascã ºi au 9. Care sînt principalele sãrbãtori ale Maicii Domnului?
fost trecuþi în rîndul cetelor cereºti din Împãrãþia Sa. Trupurile unora
De învãþat Rugãciunea Cuvine-se cu adevãrat
dintre ei n-au cunoscut putrezirea ºi au rãmas întregi, fiind izvor de bi-
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim pe tine, Nãscãtoare de
necuvîntare, mîngîiere ºi vindecare pentru creºtini.
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã ºi Maica Dum-
Sfinþii sînt prietenii ºi casnicii lui Dumnezeu. Ei se roagã neîncetat
nezeului nostru. Ceea ce eºti mai cinstitã decît heruvimii ºi mai
pentru mîntuirea întregii lumi ºi rãmîn în permanentã legãturã cu cei de
mãritã fãrã de asemãnare decît serafimii, care fãrã stricãciune pe
pe pãmînt prin comuniunea de rugãciune a Bisericii.
Dumnezeu – Cuvîntul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare
Cinstirea sfinþilor nu este aceeaºi cu preamãrirea sau adorarea lui Dum-
de Dumnezeu, te mãrim.
nezeu. Cinstind pe sfinþi, creºtinii ortodocºi nu se închinã oamenilor ci lui
Dumnezeu, Cel ce face pe oameni sfinþi. Sãrutînd moaºtele sfinþilor ºi
îngenunchind înaintea lor, creºtinii ortodocºi cinstesc harul lui Dumnezeu Lecturã
care a sfinþit aceste trupuri încît ele n-au cunoscut putrezirea fireascã.
Harul ºi mîntuirea vin numai de la Dumnezeu, dar pe sfinþi îi chemãm, Rugãciune
ca pe niºte fraþi ºi prieteni apropiaþi ai noºtri, sã se roage neîncetat lui Mihai Eminescu
Dumnezeu pentru viaþa, pacea, sãnãtatea, ajutorul ºi mîntuirea noastrã. Crãiasã alegîndu-te Noi, ce din mila Sfîntului
În zilele de sãrbãtoare ale sfinþilor, creºtinii nu lucreazã, merg la bisericã Îngenunchem rugîndu-te Facem umbrã pãmîntului,
ºi îi cinstesc în mod deosebit. Înalþã-te, ne mîntuie Rugãmu-ne-ndurãrilor
Sãrbãtorile Maicii Domnului Din valul ce ne bîntuie. Luceafãrului mãrilor,
1. Naºterea Maicii Domnului, din sfinþii ei pãrinþi, Ioachim ºi Ana, Fii scut de întãrire Ascult-a noastre plîngeri,
se sãrbãtoreºte la data de 8 septembrie/21 septembrie. ªi zid de mîntuire! Reginã peste îngeri,
2. Intrarea în bisericã a Maicii Domnului sau ducerea ei la templu Privirea-þi adoratã Din neguri te aratã,
la vîrsta de trei ani spre a fi închinatã lui Dumnezeu, se prãznuieºte la Asupra-ne coboarã Luminã dulce, clarã
data de 21 noiembrie/4 decembrie. O, Maicã Preacuratã O, Maicã Preacuratã
3. Bunavestire, pe care îngerul Gavriil a adus-o Sfintei Fecioare Maria ªi pururea Fecioarã ªi pururea Fecioarã
cã prin pogorîrea Duhului Sfînt asupra ei va naºte pe Fiul Celui Preaînalt, se Marie! Marie!
sãrbãtoreºte la data de 25 martie/7 aprilie, cu nouã luni înainte de Crãciun.
4. Adormirea Maicii Domnului sau trecerea la cele veºnice a Sfintei De Crãciun
Fecioare Maria ºi mutarea ei la cer, se sãrbãtoreºte la data de 15 august/ Teodor Ciceu
28 august. Cad fulgi încet ºi liniºtit S-a coborît cucernicia,
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri: În curtea noastrã ºi-n grãdinã Pe faþa mamii s-a lãsat
1. Ce sînt sãrbãtorile? Parc-a sosit din Rãsãrit Evlavia ºi bucuria.
2. Care este sãrbãtoarea sãptãmînalã a creºtinilor ºi de ce? O lungã dîrã de luminã. Încet apare lunã plinã
3. Cum se împart sãrbãtorile creºtine? În partea satului de sus Deasupra satului cu vie,
4. Care sînt principalele sãrbãtori împãrãteºti? Trei copilaºi, ca altãdatã, Aduce satului luminã
5. Explicaþi care este semnificaþia Crãciunului pentru creºtini. Vestesc venirea lui Iisus ªi sufletului bucurie.
6. Cine sînt sfinþii? Cu „O, ce veste minunatã!” Încet, aºa cum noaptea vin
7. Care este deosebirea între adorarea lui Dumnezeu ºi cinstirea sfinþilor? În casa noastrã de la sat Vin vestitori din Rãsãrit…

286 287
 – Colindãtori cu traiste pline – Sã intre copilaºii-n tindã.
ªi pomii parc-au înflorit. Le-mparte mama, rînd pe rînd,
De la fereastrã’ncepe-acum Colaci frumoºi ºi mere moi…
Duios sã tremure-o colindã, Privind la ei mi-am zis în gînd:
Niºte fetiþe-aºteaptã-n drum De ce nu pot sã merg cu voi?..
Tema 14. Biserica – Viaþa tainicã în Hristos:
Pilda viþei-de-vie ºi a mlãdiþelor
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„De acum nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine.”
(Galateni 2:20)
„Pe cît stã în putinþa voastrã, trãiþi în pace cu toþi oamenii.”
(Romani 12:18)
Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, S-a întrupat ºi S-a
fãcut om, a pãtimit, S-a rãstignit ºi a înviat, S-a înãlþat la ceruri ºi a stat
de-a dreapta Tatãlui pentru viaþa ºi mîntuirea lumii întregi.
Prin Duhul Sãu cel Sfînt El este mereu în lume, alãturi de prietenii Sãi.
Dorind mîntuirea lumii întregi, El îi cheamã pe toþi oamenii sã vinã
ºi sã se împãrtãºeascã din adevãrata viaþã pe care Dumnezeu o dãruieºte
tuturor celor ce-L cautã ºi trãiesc dupã voia Lui.
În acest scop, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat Biserica
Sa ºi Sfintele Taine.
Între Bisericã ºi SfinteleTaine este o legãturã foarte strînsã.
Biserica este Trupul lui Hristos. Termenul grecesc pentru Bisericã
„eclesia” înseamnã adunare, comunitate. Totalitatea oamenilor care se
unesc cu Hristos ºi se împãrtãºesc de viaþa lui Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi
Sfîntul Duh, prin Sfintele Taine, formeazã Biserica.
Naºterea Bisericii a avut loc în ziua Cincizecimii, cînd S-a pogorît Sfîn-
tul Duh peste Apostoli. Atunci au fost botezaþi cu noul Botez al lui Hristos
trei mii de oameni ºi a luat fiinþã prima comunitate creºtinã sau Biserica.
Din ziua aceea, Biserica a continuat sã creascã ºi sã se rãspîndeascã
în toatã lumea.
288
Iar unirea cu Hristos în Biserica Sa se face ºi se pãstreazã prin Sfintele
Taine ºi prin pãzirea poruncilor Lui.
Definiþie:
Sfintele Taine sînt, aºadar, lucrãri sfinte prin care oamenii se
unesc cu Hristos, se întãresc, cresc, se hrãnesc, se sfinþesc ºi trãiesc
din viaþa pe care El le-o dã.
Sfintele Taine sînt în numãr de ºapte: Botezul, Mirungerea, Euharistia,
Pocãinþa, Preoþia, Nunta ºi Maslul.
Pentru a le explica Apostolilor Sãi aceastã mare tainã a unirii oame-
nilor cu Trupul Sãu ºi a împãrtãºirii lor de viaþa lui Dumnezeu, Mîntuitorul
nostru Iisus Hristos le spune pilda viþei-de-vie ºi a mlãdiþelor.
„Viþa este una singurã, iar mlãdiþele care cresc din butucul ei sînt
multe. Toate mlãdiþele se hrãnesc însã, cresc ºi aduc rod din seva pe care
ºi-o iau din viþa cea una, de care toate sînt legate. ªi le-a spus Iisus:
Eu sînt viþa cea adevãratã ºi Tatãl Meu este lucrãtorul. Orice mlãdiþã
care nu aduce roadã întru Mine, El o taie; ºi orice mlãdiþã care aduce
roadã, El o curãþeºte, ca mai multã roadã sã aducã.
Rãmîneþi în Mine ºi Eu în voi. Precum mlãdiþa nu poate sã aducã
roadã de la sine, dacã nu rãmîne în viþã, tot aºa nici voi, dacã nu rãmîneþi
în Mine. Eu sînt viþa, voi sînteþi mlãdiþele.
Cel ce rãmîne în Mine ºi Eu în el, acela aduce roadã multã, cãci fãrã
Mine nu puteþi face nimic. Dacã cineva nu rãmîne în Mine, se aruncã
afarã ca mlãdiþa ºi se usucã; ºi le adunã ºi le aruncã în foc ºi se ard.”
Hristos este viþa cea adevãratã, iar creºtinii sînt mlãdiþele care se
hrãnesc ºi trãiesc din viaþa Lui.
Toamna tîrziu ºi la începutul primãverii, gospodarii se pregãtesc ºi
aºteaptã venirea cãldurii ºi reînvierea naturii întregi. Acum este vremea
cînd se face altoirea pomilor. În trunchiul unui copac sãnãtos, tînãr ºi
plin de viaþã se face o crestãturã. Se ia apoi o rãmuricã dintr-un alt pom,
se introduce în acea crestãturã ºi se leagã totul cu mare grijã.
Odatã cu venirea primãverii, cînd natura toatã revine la viaþã, seva
trunchiului inundã ºi plãpînda rãmuricã pusã în el. O prinde de sine pentru
totdeauna, o hrãneºte ºi-i dã din viaþa sa pentru a aduce roade bogate.
Tot astfel, oamenii se altoiesc în Hristos prin Taina Sfîntului Botez ºi
prin celelalte Sfinte Taine, devenind membre vii ale Trupului Sãu care
este Biserica. Din acel moment viaþa lui Hristos se rãspîndeºte ºi se dã-
289
ruieºte tuturor membrelor Trupului Sãu. Iar prin Hristos, care este ne-
despãrþit de Tatãl ºi de Duhul Sfînt, toþi cei ce se unesc cu El prin Botez ºi
prin celelalte Sfinte Taine se împãrtãºesc de viaþa întregii Sfinte Treimi.
Despre însuºirile Bisericii
Biserica este una, sfîntã, soborniceascã ºi apostoleascã.
Ea este una ºi sfîntã pentru cã unul ºi sfînt este Întemeietorul ºi Capul
ei, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Este soborniceascã pentru cã cuprinde pe toþi oamenii care vin la
Hristos, se unesc cu El prin Botez, Mirungere ºi Împãrtãºanie. De aceea ºi
comunitatea credincioºilor de pretutindeni, care este Biserica, nu este
condusã pe pãmînt de un singur om, ci de episcopi întruniþi în sinoade. Pe
aceºtia Sfinþii apostoli i-au rînduit sã pãstoreascã credincioºii, sã-i fereascã
de învãþãturile rãtãcite ºi false, sã-i înveþe credinþa cea adevãratã ºi sã le
împãrtãºeascã viaþã din viaþa dãruitã de Hristos prin Sfintele Taine.
Biserica este apostoleascã pentru cã toate învãþãturile pe care ea le
învaþã ºi toate lucrãrile sfinte sînt primite direct de la Sfinþii Apostoli.
Din Bisericã fac parte atît cei vii cît ºi cei morþi pentru cã moartea
nu-i desparte de Hristos pe cei care cred ºi îl iubesc pe El.
De aceea, în rugãciunile Bisericii se pomenesc atît cei vii cît ºi cei morþi.
La început, creºtinii au avut aceeaºi credinþã ºi erau uniþi în dragoste
frãþeascã. Cu timpul, însã, au apãrut neînþelegeri între ei ºi s-au despãrþit
în mai multe Biserici, confesiuni sau grupãri creºtine.
Precizare: Biserica noastrã se numeºte Ortodoxã, sau dreptcredin-
cioasã ºi dreptmãritoare. Ea poartã acest nume pentru cã a pãstrat ºi se
strãduieºte sã pãstreze pînã la sfîrºitul veacurilor învãþãtura dreaptã ºi
neschimbatã a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ºi a Sfinþilor Sãi
Apostoli.
Totodatã, cuvîntul bisericã mai înseamnã ºi lãcaºul de cult unde se
adunã creºtinii, mai ales în duminici ºi sãrbãtori, ºi unde se sãvîrºesc
sfintele slujbe ºi rugãciuni de cãtre preoþi, împreunã cu poporul drept-
credincios.
Rostul Bisericii în lume este tocmai de a arãta tuturor, prin cuvînt ºi
faptã, iubirea lui Dumnezeu faþã de toþi oamenii.
De reþinut: Cînd cuvîntul Bisericã se referã la instituþie, adicã la
totalitatea credincioºilor, se scrie cu literã mare, iar cînd se referã la
lãcaºul de cult se scrie cu literã micã. De pildã, scriem cu literã mare:
290
„Biserica Ortodoxã este mama spiritualã a poporului nostru”, dar
scriem cu literã micã: „elevii ortodocºi se roagã în biserica ortodoxã
din apropierea ºcolii lor”.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce se întîmplã cu ramura altoitã în alt trunchi ºi cum se hrãnesc
mlãdiþele din aceeaºi viþã?
2. Ce este Biserica, cine a întemeiat-o ºi cînd a luat naºtere?
3. Ce sînt Sfintele Taine ºi care este numãrul lor?
4. Ce fel de viaþã trãiesc oamenii care s-au unit cu Hristos în Biserica
Sa prin Sfintele Taine?
5. Care sînt însuºirile Bisericii ºi ce înseamnã fiecare dintre ele?
6. Ce înseamnã cuvîntul ortodox pe care îl poartã Biserica noastrã?
7. Cînd se scrie cuvîntul Bisericã cu literã mare ºi cînd cu literã micã
ºi care este diferenþa între ele?
Lecturã
Nu lãsa biserica pentru mai tîrziu
Fiind dusã de micã la Bisericã, o tînãrã din pãrinþi credincioºi a în-
drãgit atît de mult rugãciunea, încît mereu alerga la Sfînta Liturghie.
Însã diavolul, care se luptã sub toate formele spre a ne abate din calea
binelui, i-a ieºit în drum sub chipul unei femei bãtrîne ºi, apropiindu-se
de ea, i-a zis:
– Acum eºti tînãrã, de ce mergi toatã ziua la Bisericã, mai bine te
gãteºte, te înfrumuseþeazã pentru a aprinde inima flãcãilor, ca sã te poþi
mãrita cu un tînãr frumos ºi bogat. Lasã acum Biserica, trãieºte-þi tinereþea!
Urmînd sfatul bãtrînei, fata începe a nu mai merge la Bisericã ºi,
într-adevãr nu peste mult timp se mãritã.
Începînd iarãºi sã frecventeze biserica, din nou diavolul, deghizat, îi
apare în cale ºi-i zice:
– Ascultã sfatul unei bãtrîne, nu-þi mai risipi tot timpul ºi toatã tinereþea
cu Biserica, ai grijã mai bine de soþ ºi de copii, iar cînd vor creºte mari ºi
soþul tãu va îmbãtrîni, vei avea destul timp de rugãciune! ªi iar a ascultat
sfatul bãtrînei, fãrã a se gîndi mãcar cã ar putea sã fie înºelãtorie diavoleascã.
Avînd copii mai mulþi, pînã i-a crescut pe toþi a slãbit, s-a îmbolnãvit
dar, gîndindu-se la sfîrºitul vieþii, a început a merge la Bisericã.
Întîmpinînd-o ºi acum, bãtrîna-diavol îi zice:
291
 – Ce te duci acum la Bisericã, mereu tuºeºti ºi strici liniºtea celorlalþi,
nu e bine sã-i tulburi, mai bine stai acasã ºi lasã copiii sã meargã, ei au
nevoie sã audã ce se spune la Bisericã, tu te poþi ruga ºi acasã!
Aºa cã biata femeie s-a lãsat înºelatã ºi de data aceasta ºi a pãrãsit
biserica definitiv, iar sfîrºitul vieþii a aflat-o îndepãrtatã de Dumnezeu.
Din pãcate, în situaþia acestei nefericite femei sînt încã foarte ºi foarte
mulþi care nu merg cu regularitate la Bisericã din diferite motive, ascultînd
îndemnuri din afarã sau dinãuntru: am de mers la cumpãrãturi, am de
gãtit, am de terminat cutare lucru, nu am haine frumoase ca altele sau ca
alþii, mai bine stau în faþa televizorului ºi alte asemenea motive.
Trebuie sã ºtim cã a lipsi de la Sfînta Liturghie, cînd nu avem motive
deosebite, este un sacrilegiu. Canoanele Sfintelor paºti spun cã un om
bolnav, doar atunci este scutit de a merge la Sfînta Slujbã, cînd s-ar aprinde
casa pe el ºi n-ar putea fugi. Iar creºtinul care nu merge trei duminici la
rînd la Bisericã trebuie sã fie excomunicat din rîndul credicioºilor!
Dacã se întîmplã totuºi sã nu putem merge în timpul cît se sãvîrºeºte
Sfînta Liturghie, sã nu facem altceva decît rugãciuni, sã citim Paraclisul
Maicii Domnului ºi Acatistul Mîntuitorului, ori cîteva catisme din Psaltire
ºi o lecturã duhovniceascã.
Sã ne ajute Dumnezeu ca pînã la ultima zi a vieþii noastre sã ne
putem împãrtãºi de harul mîntuitor al Sfintei Liturghii!
Ce înseamnã a fi în bisericã
Un sfînt pustnic a coborît odatã de la chilia sa în care îºi ducea viaþa
ºi a venit într-un sat la Sfînta Liturghie. ªi intrînd el în pridvorul bisericii,
iar biserica era foarte plinã, a zis: „Cît de puþini oameni sunt în bisericã”.
Iar un om de lîngã el, auzind aceste cuvinte, s-a minunat foarte tare ºi a
zis: „Cum zici tu cã sunt puþini oameni în bisericã? Nu vezi oare cã
oamenii abia de mai încap în ea?”
Atunci cuviosul i-a rãspuns: „Biserica e goalã, cãci puþini oameni
sunt cu sufletul aici. Iar cei mai mulþi sunt cu gîndul la grijile lor de
acasã, deci nu sunt decît numai cu trupul în bisericã.”
292
Tema 15. Taina Sfîntului Botez
Obiective de referinþã:
1.2. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
VCuvînt din Scripturã:
„Cîþi în Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi îmbrãcat.”
(Galateni 3:27)
Botezul – naºterea din nou
Odatã noaptea, la Iisus a venit Nicodim ºi i-a zis: „Învãþãtorule, ºtim
cã Dumnezeu ai venit Învãþãtor; cã nimeni nu poate face aceste minuni
pe care le faci tu, dacã nu este Dumnezeu cu El”. Iisus i-a rãspuns: „Ade-
vãrat, adevãrat, zic þie: de nu se va naºte cineva de sus, nu va putea sã
vadã Împãrãþia lui Dumnezeu!” Auzind aceste cuvinte, Nicodim a întrebat
mirat: „Cum poate omul sã se nascã fiind bãtrîn? Oare, poate sã...se
nascã a doua oarã?!” Atunci, Domnul i-a lãmurit: „Adevãrat zic þie de
nu se va naºte cineva din apã ºi din Duh nu va putea sã intre în Împãrãþia
lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 1–3)
Prin aceste cuvinte, Domnul ne aratã necesitatea Botezului ºi cã fãrã
Botez nu putem sã ne naºtem din nou ºi sã intrãm în Împãrãþia Cereascã.
Botezul – uºa de intrare în Împãrãþia Cerului
Dupã cum intrãm în curte prin poartã ºi în casã prin uºã, tot aºa omul
intrã în Împãrãþia cerului prin Taina Botezului.
Toþi ºtim cã atunci cînd un copil se naºte, lui i se elibereazã un document
– Certificatul de naºtere. Conform acestui document, copilul devine ce-
tãþean cu drepturi egale al þãrii în care s-a nãscut. Pãrinþii sînt datori sã-l
înveþe legile ºi cele mai importante reguli de comportare în þara respectivã.
Ceva asemãnãtor are loc ºi în Taina Botezului, dar cu un înþeles mult
mai profund ºi caracterizat de urmãtoarele:
1. „Nou-nãscutul”, adicã nou-botezatul poate fi atît un copil cît ºi un
om matur care a venit la credinþã.
2. Patria, cetãþean al cãreia devine cel botezat este una pentru toþi oame-
nii din întreaga lume ºi din toate timpurile – Împãrãþia lui Dumnezeu.
3. Pãrinþii celui nou botezat sînt naºii de botez.
4. Legile ºi regulile de comportare sînt date de Însuºi Domnul Hristos
ºi se cuprind în Sfînta Evanghelie.
293
 Precizare: Dupã cum omul o singurã datã în viaþã se naºte din pãrinþi
trupeºti, tot aºa trebuie sã primeascã botezul doar o singurã datã în viaþã.
Cine poate fi naº de botez ºi ce trebuie sã ºtie?
Cel ce se boteazã trebuie sã aibã un naº de botez. Dacã e fetiþã atunci
e bine sã fie o femee, care se va numi „mamã spirutualã, iar dacã e un
bãieþel – un bãrbat care se va numi „tatã spiritual”.
Naºii sînt martori la botez ºi apoi vor adeveri în faþa oricui ºi oricînd
cã finul lor, într-adevãr, a fost botezat. Naºii fãgãduiesc cã vor educa pe
finul lor în credinþa ortodoxã.
Finii au datoria sã cinsteascã ºi sã iubeascã pe naºi ca ºi pe pãrinþii
lor trupeºti, pentru cã prin mãrturisirea ºi garanþia acestora au fost re-
nãscuþi la o viaþã nouã în Hristos.
Cum se face botezul?
Mai întîi preotul sfinþeºte apa ºi în timpul acesta el roagã pe Dumnezeu
sã-l spele pe cel ce vrea sã se boteze de toate pãcatele ºi prin aceastã
sfinþire sã-l uneascã cu Hristos. Apoi îl unge pe copil cu ulei sfinþit, care
preînchipuie mila, pacea ºi bucuria. Preotul spune cuvintele: „În numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh” ºi în acest timp îl unge în formã
de cruce pe ochi, nas, urechi, mîini, picioare.
Un moment important în rînduiala Botezului este ca cel ce se boteazã,
dacã este matur, trebuie sã rosteascã singur Crezul, adicã Simbolul cre-
dinþei. Dacã este copil, atunci naºii de botez rostesc Crezul în locul co-
pilului. Naºii fãgãduiesc sã-ºi creascã finii în credinþa ortodoxã.
Apoi, preotul scufundã în apã de trei ori pe cel ce se boteazã, rostind
cuvintele: „Se boteazã robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele), în numele
Tatãlui amin, ºi al Fiului, amin ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Scufundarea în apã simbolizeazã moartea pentru pãcat, iar scoaterea
din ap㠖 învierea la o viaþã nouã fãrã de pãcate, curatã ºi sfîntã.
Biserica noastrã, moºtenind practica veche din timpul Sfinþilor Apos-
toli, boteazã pruncii. Iar de se întîmplã ca un prunc sã moarã nebotezat,
pãrinþii acestuia au pãcat foarte mare.
Definiþie:
Botezul este Sfînta tainã prin care oamenii se unesc cu Hristos ºi
devin membri ai Bisericii Sale prin întreita scufundare în apã, în
numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
294
El se mai numeºte ºi baia naºterii din nou sau renaºtere, pentru cã
spalã pãcatul strãmoºesc ºi toate celelalte pãcate ale celui ce se boteazã,
îl uneºte cu Hristos ºi-i dãruieºte o viaþã nouã cu Dumnezeu, în Bisericã.
Taina Sfîntului Botez a fost instituitã de Mîntuitorul nostru Iisus Hris-
tos. El a poruncit Apostolilor Sãi dupã Învierea Sa din morþi, zicînd:
Mergînd, învãþaþi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatãlui ºi al
Fiului ºi al Sfîntului Duh.
Punerea numelui la Botez
Fiecãrui om la botez i se dã un nume. Numele e bune sã-l alegem în
cinstea unui sfînt, care va deveni ocrotitorul nostru ceresc ºi se va ruga
pentru noi lui Dumnezeu. Ziua de pomenire a sfîntului, numele cãruia îl
purtãm, va deveni ziua noastrã onomasticã.
Cum sãrbãtorim ziua onomasticã?
Ziua onomasticã este o adevãratã sãrbãtoare pentru fiecare creºtin. E
bine în aceastã zi sã ne ducem la bisericã ºi sã ne împãrtãºim cu Trupul
ºi Sîngele Domnului.
Dupã Liturghie, îl putem ruga pe preot sã slujeascã o rugãciune de
mulþumire lui Dumnezeu ºi Sfîntului, al cãrui nume îl purtãm, pentru cã
ne-a pãzit de tot felul de rãutãþi, nenorociri, boalã ºi vom cere în continuare
sã ne fereascã de tot rãul, ºi sã ne ajute sã dobîndim Împãrãþia Cereascã.
Sfîntul este ocrotitorul nostru ceresc. E bine ca fiecare creºtin sã cu-
noascã viaþa sfîntului sãu ºi sã-l imite în fapte bune. Sfîntul, în mod ne-
vãzut vede dorinþa copilului de a-i fi asemenea ºi-l ajutã la tot lucrul bun.
În fiecare dimineaþã, la rugãciune, trebuie sã citim ºi rugãciunea sfîn-
tului nostru.
Rugãciune cãtre sfîntul al cãrui nume îl purtãm:
Roagã-te lui Dumnezeu pentru mine Sfinte( Numele), cãci cu
osîrdie alerg cãtre tine ºi mã rog þie, grabnic ajutãtor ºi rugãtor
pentru sufletul meu.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Taina Sfîntului Botez ºi cine a instituit-o?
2. Cum se mai numeºte Botezul ºi care sînt efectele lui asupra celui
ce se boteazã?
3. Cum se sãvîrºeºte Taina Sfîntului Botez?
4. Care este legãtura între Botez ºi dobîndirea mîntuirii?
5. Cine sînt naºii ºi finii ºi ce datorii au unii faþã de alþii?
295
 Lecturã
De ce botezãm copiii
Într-o zi un om i-a spus preotului:
– Chiar dacã în Biblie Mîntuitorul spune sã ne botezãm, eu nu cred
cã e bine sã-i botezãm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie sã
aºtepþi pînã ce copiii vor fi mari ºi abia atunci sã-i întrebi dacã vor sau
nu sã fie botezaþi.
– Spune-mi, – îi rãspunse preotul, dupã ce îl ascultã cu rãbdare, – ºtiu
cã dumneta ai copii. Cînd erau mici i-ai dus la doctor sã-i vaccineze?
– Pãi, da, i-am dus, rãspunse omul.
– Ei! De ce n-ai aºteptat sã creascã ºi sã-i întrebi mai întîi dacã vor
sau nu sã fie vaccinaþi?! Îl mai întrebã preotul pe om.
– Pãi, fiindcã nu voiam sã se îmbolnãveascã ºi ºtiam cã e bine pentru ei.
– Ei, vezi?! Tot aºa ºi noi ºtim cã Sfîntul Botez este bun pentru copii
ºi nu avem de ce aºtepta. Aºa cum vaccinezi un copil micuþ ca sã nu se
îmbolnãveascã trupul lui fragil, tot aºa ºi-l botezãm ca sã nu se îmbolnã-
veascã sufletul lui tînãr. Prin puterea Sfîntului Duh, prin harul Sãu coborît
peste prunc, copilul devine un om nou, pregãtit pentru o viaþã nouã ºi
luminoasã, viaþa creºtinã”.
(Pilde ºi povestiri pentru copii. Argeº, 1998, p. 17–18).
Tema 16. Sfînta Tainã a Mirungerii
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Iar Cel ce ne întãreºte în Hristos ºi ne-a uns pe noi este
Dumnezeu, Care ne-a ºi pecetluit ºi ne-a dat arvuna Duhului în
inimile noastre.” (II Corinteni 1, 21–22)
Cuvinte noi:
Arvun㠖 garanþie, avans, anticipare.
Taina Mirungerii – Pecetea harului Duhului Sfînt
Prin Taina Sfîntului Botez, omul se naºte la viaþã nouã.
Dar pentru a aduce roadã el trebuie sã primeascã putere, sã se hrã-
neascã ºi sã creascã spre asemãnarea cu Dumnezeu, dupã chipul Cãruia
a fost creat. De aceea imediat ce omul iese din apa botezului primeºte ºi
296
cea de a doua Tainã, Taina Mirungerii. Aceastã Tainã preînchipuie co-
borîrea Duhului Sfînt în chip de porumbel asupra Domnului Iisus, cînd
ieºea din apele Iordanului.
Sfînta Tainã prin care noul botezat primeºte Sfîntul Duh spre întãrire
ºi creºtere în Biserica lui Hristos se numeºte Mirungere sau Ungere cu
Sfîntul Mir.
Aceastã Tainã a fost întemeiatã de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ºi
a fost sãvîrºitã încã din primele zile ale Bisericii de cãtre Sfinþii Apostoli.
Mirungerea se sãvîrºeºte împreunã cu Botezul ºi constã din ungerea
de cãtre preot cu Sfînt Mir a pãrþilor principale ale trupului celui botezat.
La fiecare ungere care se face în semnul Sfintei Cruci, preotul spune:
Pecetea Darului Sfîntului Duh. Amin.
Mirul este un untdelemn special, pregãtit dupã o rînduialã deosebitã,
fiind amestecat ºi fiert cu multe mirodenii ºi plante frumos mirositoare.
Parfumurile multe pe care Sfîntul Mir le rãspîndeºte în jur aratã darurile
multe ºi bogate ale Sfîntului Duh care se dãruiesc celui ce este uns cu el.
Sfîntul Mir se sfinþeºte printr-o slujbã specialã sãvîrºitã de cãtre toþi
episcopii ºi mitropoliþii împreunã cu patriarhul Bisericii Ortodoxe dintr-
o anumitã þarã. Dupã aceea Sfîntul Mir se trimite tuturor bisericilor, pa-
rohiilor ºi mînãstirilor din þara respectivã spre a fi folosit de cãtre preoþi
cînd sãvîrsesc Sfînta Tainã a Mirungerii ºi sfinþirea bisericilor noi.
În unele biserici ºi mãnãstiri se obiºnuieºte ca la sfîrºitul slujbelor
cei prezenþi sã se ungã pe frunte cu untdelemn binecuvîntat la Litie, luat
dintr-o candelã care arde pe masa Sfîntului Altar sau în faþa unei icoane.
În mod obiºnuit, aceastã ungere se numeºte miruire. Acest untdelemn
nu trebuie însã confundat cu Sfîntul Mir. Miruirea cu untdelemn bine-
cuvîntat din bisericã se poate face de nenumãrate ori, dar ungerea cu
Sfîntul Mir sau Mirungerea se face fiecãrui creºtin o singurã datã în
viaþã, împreunã cu Botezul.
Prin Sfîntul Botez, omul este dezlegat de pãcatul strãmoºesc ºi devine
membru al Bisericii lui Hristos; prin Taina Mirungerii i se dã celui botezat
puterea de a lupta împotriva pãcatului.
Pentru a înþelege mai bine lucrarea celor douã taine asupra omului sã
facem o comparaþie între creºtin ºi ostaº.
Creºtinul este adesea numit în Sfînta Scriptir㠄ostaº al lui Hristos”.
Dupã cum ostaºul este dator sã-ºi apere þara de duºmani, tot aºa ºi creºtinul
trebuie sã-ºi apere sufletul de pãcate ºi sã lupte împotriva diavolului. ªtim
cã mai întîi ostaºul este chemat ºi înscris în lista armatei, iar mai apoi i se
dã haina militarã ºi armele cu care trebuie sã lupte. Tot aºa ºi creºtinul,
297
mai întîi, prin botez este înscris în lista Bisericii, iar apoi prin Mirungere i
se dau ºi armele duhovniceºti ca sã poatã lupta împotriva pãcatului.
Celui botezat i se dã o cruciuliþã sfinþitã pe care trebuie sã o poarte
toatã viaþa. Ea niciodatã nu se scoate de la piept, ºi chiar dupã moarte
este îngropat cu ea. Sfînta Cruce este semnul mîntuirii noastre ºi armã
de biruinþã împotriva diavolului.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Sfînta Tainã a Mirungerii ºi cine a întemeiat-o?
2. Cum se sãvîrºeºte ºi care sînt efectele acestei Taine?
3. Ce este Sfîntul Mir ºi de cãtre cine se sfinþeºte?
4. Care este diferenþa între Sfîntrul Mir ºi uleiul binecuvîntat folosit
în biserici ºi mînãstiri pentru miruire dupã sfintele slujbe?
Tema 17. Sfînta Tainã a Euharistiei
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
3.1. Sã cunoascã datoriile creºtinului faþã de sine însuºi.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Sã se cerceteze omul pe sine ºi aºa sã mãnînce din pîine ºi sã bea
din pahar. Cãci cel ce mãnîncã ºi bea cu nevrednicie, osîndã îºi mãnîncã
ºi bea, nesocotind trupul Domnului.” (I Corinteni 11, 28–29)
Definiþie:
Sfînta Tainã prin care Mîntuitorul nostru Iisus Hristos se
dãruieºte credincioºilor ca hranã cu Însuºi Trupul ºi Sîngele Sãu,
spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci, se numeºte Euharistie,
Împãrtãºanie sau Cuminecãturã.
Sfînta Euharistie a fost întemeiatã de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos
la Cina cea de Tainã, cu cîteva zile înainte de Patima Sa. Luînd atunci
pîinea în mîinile Sale, a mulþumit, a binecuvîntat-o ºi, frîngînd-o, a zis:
Luaþi, mîncaþi, Acesta este Trupul Meu. Apoi a luat paharul cu vin ºi,
binecuvîntîndu-l, a zis: Beþi dintru acesta toþi, acesta este Sîngele Meu,
al legii celei noi, care pentru voi ºi pentru mulþi se varsã, spre iertarea
pãcatelor. ªi Apostolii s-au împãrtãºit cu toþii din cele ce le oferise Iisus.
Sfînta Euharistie sau Împãrtãºania se sãvîrºeºte în timpul slujbei bi-
sericeºti care se numeºte Sfînta Liturghie.
298
Atunci se aduce pe altar, înaintea lui Dumnezeu, jertfã nesîngeroasã
de pîine ºi vin. Iar la rugãciunea preotului ºi a întregii Biserici, Duhul
Sfînt se coboarã ºi preface, în mod tainic ºi nevãzut, pîinea în Însuºi
Trupul lui Hristos, iar vinul în Însuºi Sîngele Sãu.
Dupã aceea credincioºii sînt chemaþi sã se împãrtãºeascã.
Noul botezat, dupã ce a fost pecetluit sau uns cu Sfîntul Mir, se îm-
pãrtãºeºte cu Trupul ºi Sîngele Domnului, pentru cã prin Sfînta Împãrtã-
ºanie creºtinul se uneºte ºi mai strîns cu Hristos ºi se hrãneºte din viaþa
veºnicã pe care El singur o are ºi o dãruieºte acestuia.
Hristos îi cheamã pe creºtini, prin glasul slujitorilor Bisericii, sã se
pregãteascã ºi sã se împãrtãºeascã cît mai des, cu Trupul ºi Sîngele Sãu,
spre iertarea pãcatelor ºi viaþã veºnicã. Cãci El a zis: Cel ce mãnîncã
Trupul Meu ºi bea Sîngele Meu petrece în Mine ºi Eu în el. Iar de nu veþi
mînca Trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea Sîngele Lui, nu veþi avea
viaþã în voi.
Pregãtirea pentru împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele Domnului se face
prin post ºi rugãciune, prin mãrturisirea pãcatelor sau spovedanie în faþa
preotului, prin fapte bune de dragoste frãþeascã, de milostenie, de ajuto-
rare a celor sãraci, bolnavi, orfani, singuri ºi neputincioºi, dar mai ales
prin iertarea celor care ne-au supãrat ºi împãcarea cu ei.
Sfînta Împãrtãºanie se ia întotdeauna pe nemîncate, fiindcã în ziua
aceea nici o mîncare ºi nici o bãuturã nu sînt mai de preþ ca iubirea lui
Hristos arãtatã în Sfînta Euharistie.
Biserica îndeamnã pe creºtini sã fie mereu pregãtiþi ºi sã se împãrtã-
ºeascã cît mai des. Dacã, din anumite motive, acest lucru nu este posibil,
fiecare creºtin are datoria sã se pregãteascã, sã-ºi mãrturiseascã pãcatele
ºi sã se împãrtãºeascã cu Trupul ºi Sîngele Domnului cel puþin în cele
patru mari perioade de post din timpul anului: Postul Crãciunului, Postul
Paºtilor, Postul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel ºi Postul Sfintei Marii.
Sfînta Împãrtãºanie ne dã puterea sã iubim mai mult pe Dumnezeu ºi
pe aproapele nostru. Ea ne aduce pace ºi bucurie în suflet ºi sãnãtate în
trup, dacã ne împãrtãºim cu respect, credinþã ºi dragoste.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Sfînta Tainã a Euharistiei ºi cînd a fost ea instituitã?
2. În cadrul cãrei slujbe bisericieºti se sãvîrºeºte Taina Sfintei Euharistii?
3. Ce efecte are asupra creºtinului împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele
Domnului?
4. Cît de des trebuie sã se împãrtãºeascã creºtinul?
299
 5. Cum trebuie sã se pregãteascã creºtinul pentru împãrtãºirea cu
Trupul ºi Sîngele Domnului?
Lecturã
Fierbinþeala cuptorului de sticlãrie
Pe la anul 540, cînd Sfîntul Mina era Patriarh al Constantinopulului,
iar împãrat al Bizanþului era Iustinian, a avut loc, în cetatea Constanti-
nopulului, aceastã minune:
Un copil de evreu a intrat în bisericã în timpul împãrtãºirii cu Precura-
tele Taine ale Trupului ºi Sîngelui lui Hristos. ªi împreunã cu alþi copii
creºtini s-a apropiat de Sfintele Taine ºi s-a împãrtãºit deoarece, vãzîndu-l
cã este împreunã cu ceilalþi copii, preoþii nu ºtiau cã nu este botezat.
Apoi, mergînd copilul acasã, l-a întrebat tatãl sãu unde a fost ºi de ce a
zãbovit atît; iar el ca un copil, i-a spus adevãrul cã a fost în biserica
creºtinã ºi a primit Sfînta Împãrtãºanie. Auzind tatãl lui acestea, s-a mîniat
foarte tare ºi, luîndu-l pe sus, l-a aruncat într-un cuptor aprins în care
fãcea sticle pentru cã era meºter de sticlãrie. Iar femeiei sale nu i-a spus
nimic despre toate cele petrecute. Mama copilaºului, cãutîndu-l, plîngea
ºi-l striga pretutindeni însã nu l-a gãsit. A treia zi, venind lîngã cuptorul
cel încins în care se facea sticla, mama ºi- a strigat copilul, iar acesta i-
a rãspuns din mijlocul cuptorului. Atunci ea îndatã s-a sîrguit sã-l scoatã
de acolo. Apoi l-a întrebat:
– Cum ai stat în cuptorul încins de foc atîta vreme ºi acum eºti viu ºi
nevãtãmat?
Copilul i-a rãspuns:
– Adeseori venea la mine o femeie luminoasã ºi rãcorea focul din jurul
meu ºi-mi dãdea sã beau apã. Iar cînd îmi era foame, îmi aducea de mîncare.
Vestea despre aceastã minune a strãbãtut degrabã toatã cetatea ºi s-a
înºtiinþat ºi împãratul Iustinian ºi Sfîntul Patriarh Mina de cele petrecute.
Apoi copilul acela ºi mama lui au fost botezaþi de Sfintul Mina, iar
tatãl cel rãu la inimã, pentru cã n-a voit sã se pocãiascã de fapta sa, a fost
judecat de împãrat ca un ucigaº...
300
Tema 18. Iubirea pãrinteascã:
Pilda fiului risipitor
Obiective de referinþã:
3.4. Sã argumenteze deciziile personale în diverse situaþii.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi
dobîndirea vieþii veºnice.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Eu sînt Acela care ºterge pãcatele tale ºi nu îºi mai aduce aminte
de fãrãdelegile tale.” (Isaia 43:25)
Cuvinte noi:
Gelozie – invidie, pizmã.
Roºcov㠖 fruct dulce care are forma unei pãstãi cu multe seminþe.
Argat – slugã, servitor.
Dumnezeu iubeºte în mod egal pe toþi oamenii, precum un tatã îºi
iubeºte copiii. El doreºte ca toþi sã se mîntuiascã ºi sã se împãrtãºeascã
de fericirea ºi binecuvîntarea Împãrãþiei Sale.
Pe cei ce s-au îndepãrtat de El ºi s-au rãtãcit pe cãile pãcatului, îi
aºteaptã sã se reîntoarcã acasã, în Biserica Fiului Sãu Iisus Hristos. Iar
pe cei ce se reîntorc, pocãindu-se de pãcatele sãvîrºite ºi încep o viaþã
nouã de fapte bune, dupã voia Sa, îi iartã ºi-i reprimeºte cu bucurie în
braþele Sale pãrinteºti ºi iubitoare ca pe niºte fii adevãraþi.
Împãrãþia Sa cereascã este deschisã tuturor celor care, prin pocãinþã,
renunþare la pãcate ºi stãruinþã în credinþã ºi în fapte bune, doresc sã
intre în ea. Sfînta Scripturã ne spune cã ºi îngerii din ceruri se bucurã
pentru fiecare pãcãtos care se pocãieºte de pãcatele sale ºi se întoarce
spre Dumnezeu.
Vorbind despre pocãinþã sau despre reîntoarcerea pãcãtosului la Dum-
nezeu, Iisus a spus celor ce-L ascultau urmãtoarea pildã:
Un om avea doi fii. ªi a zis cel mai tînãr dintre ei tatãlui sãu: Tatã,
dã-mi partea ce mi se cuvine din avere. ªi el le-a împãrþit averea. ªi nu
dupã multe zile, adunînd toate, fiul cel mai tînãr s-a dus într-o þarã
îndepãrtatã ºi acolo ºi-a risipit averea, trãind în desfrînãri.
ªi dupã ce a cheltuit totul, s-a fãcut foamete mare în þara aceea, ºi el
a început sã ducã lipsã. ªi ducîndu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii
acelei þãri, ºi acesta l-a trimis la þarinile sale sã pãzeascã porcii. ªi dorea
301
sã-ºi sature pîntecele din roºcovele pe care le mîncau porcii, însã nimeni
nu-i dãdea.
Dar, venindu-ºi în sine, a zis: „Cîþi argaþi ai tatãlui meu sînt îndestulaþi
de pîine, iar eu pier aici de foame! Sculîndu-mã, mã voi duce la tatãl
meu ºi-i voi spune: Tatã, am greºit la cer ºi înaintea ta ºi nu mai sînt
vrednic sã mã numesc fiul tãu. Fã-mã ca pe unul din argaþii tãi.” ªi,
sculîndu-se, a venit la tatãl sãu.
ªi încã departe fiind el, l-a vãzut tatãl sãu ºi i s-a fãcut milã ºi, alergînd,
a cãzut pe grumazul lui ºi l-a sãrutat. ªi i-a zis fiul: „Tatã, am greºit la
cer ºi înaintea ta ºi nu mai sînt vrednic sã mã numesc fiul tãu.”
ªi a zis tatãl cãtre slugile sale: „Aduceþi degrabã haina lui cea dintîi
ºi-l îmbrãcaþi ºi daþi inel în mîna lui ºi încãlþãminte în picioarele lui. ªi
aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi-l înjunghiaþi ºi, mîncînd, sã ne veselim.
Cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat, pierdut era ºi s-a aflat.” ªi au
început sã se veseleascã.
Fiul cel mare ºi ascultãtor, care rãmãsese acasã, venind de la þarinã s-
a mîniat cînd a auzit cã tatãl îl reprimise cu cinste pe fratele sãu cel mic
ºi tãiase ºi viþelul cel îngrãºat în cinstea întoarcerii lui. ªi de necaz ºi
gelozie nu voia sã intre în casã.
Iar tatãl ieºind afarã îl ruga sã intre, zicîndu-i: Fiule, tu totdeauna
eºti cu mine ºi toate ale mele, ale tale sînt. Trebuia însã sã ne veselim ºi
sã ne bucurãm, cãci fratele tãu acesta mort era ºi a înviat, pierdut era ºi
s-a aflat. (Luca 15, 11–32)
Pe fiii cei risipitori, rãtãciþi ºi pãcãtoºi, care s-au înstrãinat de Sine ºi
de Biserica Sa, Hristos îi aºteaptã neîncetat sã se reîntoarcã, sã se pocã-
iascã de pãcate, sã primeascã iertarea ºi sã redobîndeascã demnitatea ºi
cinstea de fii adevãraþi.
Pentru reprimirea celor pãcãtoºi ºi iertarea pãcatelor lor, Mîntuitorul
nostru Iisus Hristos a instituit Sfînta Tainã a Pocãinþei, numitã ºi Spove-
danie sau Mãrturisire a pãcatelor.
Fiecare creºtin este dator sã se îngrijeascã ºi sã-ºi mãrturiseasã propriile
pãcate ºi sã nu judece pãcatele altora, criticîndu-i sau desconsiderîndu-i.
Nimeni nu trebuie sã se mînie ºi sã fie gelos pe fratele sãu, ca fiul cel
mare din pildã, ci sã se bucure împreunã cu îngerii din ceruri pentru
orice om pãcãtos care se întoarce la Dumnezeu, pocãindu-se ºi mãrturi-
sindu-ºi pãcatele.
Simbolurile din pildã:
Tatãl – Dumnezeu
Fiul mic – oamenii care se depãrteazã de Dumnezeu ºi petrec în pãcate
302
Fiul mare – oamenii credincioºi, care-L ascultã pe Dumnezeu ºi-I
împlinesc poruncile
Averea – darurile lui Dumnezeu
Þara îndepãrtat㠖 pãcatul
Slugile – îngerii care îi slujesc lui Dumnezeu
Concluzii:
1. Sã fiu ascultãtor faþã de Dumnezeu ºi faþã de pãrinþi!
2. Sã cerem iertare de la cei pe care i-am supãrat!
3. Sã ne mãrturisim pãcatele!
4. Sã nu fim invidioºi!
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum credeþi: ce a simþit Tatãl atunci cînd fiul a plecat de acasã?
2. Ce a simþit fiul cel mic cînd ºi-a dat seama de ceea ce fãcuse?
3. Cum l-a întîmpinat tatãl pe fiul rãtãcitor?
4. Ce se înþelege prin iubirea pãrinteascã a lui Dumnezeu faþã de oameni?
5. Pentru cine a pregãtit Dumnezeu Împãrãþia sa ºi pe cine aºteaptã
sã intre în ea?
6. Ce înseamnã pocãinþa sau cãinþa de pãcate?
7. Care este Sfînta Tainã prin care oamenii se pocãiesc de pãcate ºi
primesc iertare de la Dumnezeu?
Lecturã
Apostolul Iubirii
Într-o zi, Apostolul ºi Evanghelistul Ioan s-a întors dintr-o cãlãtorie
în oraºul Efes. Creºtinii cînd au aflat cã în sfîrºit îl pot vedea pe Apostolul
iubit, au alergat toþi sã-l întîmpine. L-au înconjurat din toate pãrþile.
Bucuroºi îi povesteau pe rînd despre viaþa lor, îi cereau sfaturi în anumite
greutãþi, cereau binecuvîntare ºi sfinte rugãciuni. Apostolul Ioan era
obosit, însã le rãspundea la fiecare cu rãbdare ºi blîndeþe. Deodatã l-a
întrebat pe episcop: „Dar, unde este acel tînãr care þi l-am încredinþat sã
ai grijã de el pînã ce eu mã voi întoarce?”
Episcopul a plecat capul în jos, oftînd din greu. E vorba despre un
tînãr pe care Apostolul Ioan îl învãþa credinþa creºtinã, pregãtindu-l sã
primeascã botezul. Cînd a trebuit sã plece în cãlãtorie, Apostolul i-a
încredinþat episcopului sã aibã grijã de acest tînãr. La început tînãrul
asculta de episcop, dar în curînd a nimerit într-o ceatã de tîlhari care
furau, petreceau timpul doar în beþii. Tînãrul a început ºi el sã ducã o
303
astfel de viaþã. Fiindcã era foarte iscusit în puþin timp a fost ales sã fie
chiar conducãtorul unei cete de tîlhari.
Toate acestea episcopul i le-a spus cu durere în suflet Apostolului
Ioan. S-a mîhnit sfîntul, auzind acestea, apoi a zis: „Aduceþi-mi un cal.
Eu mã voi duce sã-l caut pe tînãrul nenorocit”.
Dupã o noapte de mers, în sfîrºit Sfãntul Ioan a ajuns la peºtera din
munþi în care ºi-a gãsit adãpost ceata tîlharilor. Apostolul Ioan, care era
deja foarte bãtrîn a fost prins de tîlhari ºi dus în faþa atamanului. Ata-
manul, care era tocmai tînãrul pe care-l cãuta Sfîntul Ioan, cînd l-a vãzut
l-a recunoscut ºi ruºinat s-a întors ºi a început sã fugã.
– Opreºte-te, – a strigat Sfîntul Ioan. – De ce, fiul meu, fugi de la
mine. De ce mã faci pe mine, un bãtrîn, sã alerg dupã tine? Opreºte-te,
nu te teme, cãci mai este încã nãdejde de salvare a sufletului. Eu voi
rãspunde în faþa lui Dumnezeu pentru tine!
Auzind aceste cuvinte, tînãrul s-a oprit, a cãzut la picioarele Apos-
tolului iubirii, ºi a început sã plîngã. Dupã aceastã întîmplare el a ascultat
întru toate de Apostolul Ioan, s-a botezat ºi a devenit un creºtin bun.
Fiul rãtãcitor
Tatiana Doibani
Eu la poarta Ta Stãpîne, ªi-am rãmas sã-i plîng de dor,
Stau ca bietul cerºetor. Dor de casa cea cereascã,
Milã Tatã ai de mine Dor de binele avut,
ªi nu mã lãsa sã mor. De cîntarea îngereascã
C-am schimbat o-mpãrãþie ªi de raiul cel pierdut.
Pe un drum rãtãcitor „Ia-mã, Tatã, rob în casã
Am pierdut o veºnicie Îþi voi fi o slugã bunã...”
Tema 19. Sfînta Tainã a Pocãinþei
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
3.3. Sã demonstreze priceperi de autoanalizã.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Dacã zicem cã pãcate nu avem, ne amãgim pe noi înºine ºi
adevãrul nu este întru noi. Iar dacã ne mãrturisim pãcatele noastre,
El este credincios ºi drept, ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne curãþeascã
pe noi de toatã nedreptatea.” (I Ioan 1, 8–9)
Pãcatele sau faptele rele sãvîrºite împotriva voii ºi poruncilor lui Dum-
nezeu murdãresc haina cea albã ºi curatã a Botezului ºi-l înstrãineazã pe
om de Hristos.
Creºtinii pãcãtoºi sînt membrele bolnave ale Bisericii. Aceºtia sînt
ca mlãdiþele din pilda spusã de Iisus, care nu mai aduceau roadã ºi înce-
peau sã se usuce.
Pãcatul întunecã ochiul sufletului, îl înstrãineazã pe creºtin de Dum-
nezeu ºi îl împiedicã de a se împãrtãºi din viaþa pe care Hristos o dã-
ruieºte tuturor membrelor Trupului Sãu.
Pentru vindecarea de boala pãcatului ºi pentru curãþirea hainei Bote-
zului de pãcat, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Sfînta Tainã a
Pocãinþei sau Spovedania. Venind în mijlocul Apostolilor dupã Învierea
Sa din morþi, Iisus le-a zis: Luaþi Duh Sfînt: cãrora veþi ierta pãcatele,
se vor ierta ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute… Oricîte veþi lega pe
pãmînt vor fi legate ºi în cer ºi oricîte veþi dezlega pe pãmînt vor fi
dezlegate ºi în cer.
Sfinþii Apostoli ºi apoi urmaºii lor, arhiereii ºi preoþii, au sãvîrºit
neîncetat aceastã Sfîntã Tainã, dezlegînd pãcatele oamenilor, mãrturisite
cu umilinþã înaintea lor.
Definiþie:
Pocãinþa este, aºadar, Sfînta Tainã prin care Dumnezeu iartã
creºtinului toate pãcatele pe care le mãrturiseºte, cu pãrere de rãu
ºi umilinþã, înaintea preotului, hotãrîndu-se sã nu le mai repete, ci
sã stãruie în fapte bune.
Fiecare creºtin ortodox are obligaþia de a se îngriji de suflet. Pentru
aceasta trebuie sã se spovedeascã ori de cîte ori simte nevoia ºi sã se
împãrtãºeascã cel puþin în cele patru posturi din timpul anului.

304 305
 Chiar ºi cei mai tineri, de la vîrsta cînd îºi dau seama de greºelile pe
care le sãvîrºesc, trebuie sã-ºi mãrturiseascã pãcatele.
Preotul duhovnic, ascultînd mãrturisirea pãcatelor, vorbeºte cu cel
ce se spovedeºte ºi îi cerceteazã sufletul la fel cum doctorul cerceteazã
trupul unui om bolnav, pentru a-i descoperi boala ºi a-l vindeca.
În primul rînd, cautã sã vadã dacã cel ce se spovedeºte se cãiºte sau
îi pare rãu de pãcatele ce le-a fãcut.
În al doilea rînd, cautã sã afle dacã acesta a luat hotãrîrea sã nu mai
repete pãcatele ºi sã se îndrepteze.
Dacã cele douã condiþii sînt îndeplinite, atunci preotul îl sfãtuieºte
pe cel ce s-a spovedit ce sã facã pentru a se vindeca de boala pãcatelor
lui. Acest sfat se numeºte canon.
Precum medicul dã fiecãrui bolnav, în funcþie de boala sa, un anumit
medicament, tot aºa preotul duhovnic dã fiecãrui om ce se spovedeºte
un anumit canon.
Canonul nu este pedeapsã pentru pãcatele sãvîrºite, ci medicament
pentru vindecarea sufletului.
De obicei, canonul constã din rugãcini mai dese, post, fapte de mi-
lostenie ºi de ajutorare faþã de cei nevoiaºi ºi suferinzi etc. El este mai
uºor sau mai greu, în raport cu pãcatele sãvîrºite.
La sfîrºit, dacã pãcatele nu sînt foarte mari ºi grele, iar cel ce s-a
spovedit dovedeºte cã se cãieºte de ele ºi se hotãrãºte sã nu le mai repete,
preotul rosteºte rugãciunea de dezlegare. Punîndu-ºi mîna pe capul aces-
tuia, preotul se roagã ca Dumnezeu sã se milostiveascã spre el, sã-i ierte
toate pãcatele sãvîrºite pe care le-a mãrturisit, sã-l împace ºi sã-l uneascã
din nou cu Sfînta Sa Bisericã.
Prin rugãciunea de dezlegare rostitã de preoþi, care au fost rînduiþi de
Hristos sã slujeascã în Biserica Sa, toate pãcatele mãrturisite sînt iertate
de cãtre Dumnezeu cel atotputernic, milostiv ºi iubitor de oameni.
Dupã spovedanie, creºtinul vindecat de pãcate devine din nou membru
sãnãtos ºi viu al Bisericii, se împãrtãºeºte de viaþa lui Hristos prin Trupul
ºi Sîngele Lui din Sfînta Euharistie ºi rodeºte fapte bune spre mîntuire.
Pentru pãcate deosebit de grave (lepãdare de credinþã, omor, desfrîu
º.a) preotul chiar poate opri pe o perioadã de la Împãrtãºanie pe cel ce se
mãrturiseºte. Aceastã oprire se numeºte epitimie ºi ea are un rol
duhovnicesc. Pe toatã perioada cît este oprit de la Împãrtãºanie, creºtinul
trebuie mai intens sã frecventeze biserica, sã se roage ºi sã posteascã, iar
la timpul cuvenit, el va primi dezlegare pentru Împãrtãºanie ºi va deveni
iarãºi membru deplin al Bisericii.
306
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Taina Sfintei Pocãinþe ºi cine a instituit-o?
2. Cum se mai numeºte Pocãinþa ºi care sînt efectele ei?
3. Care sînt condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã cel ce se
spovedeºte, pentru a i se ierta pãcatele?
4. Ce este dezlegarea ºi canonul?
5. Cine trebuie sã se spovedeascã ºi cînd?
Importanþa Spovedaniei
Discutînd despre cele sfinte, un om îi spuse unui cãlugãr:
– Pãrinte, eu cred în Dumnezeu, însã nu prea merg la Bisericã, n-am
mai fost la slujbe sau la Sfînta Spovedanie, de foarte mult timp ºi nu
cred cã este neapãrat nevoie sã mergi. Este suficient sã crezi doar în
Dumnezeu ºi atît.
Cãlugãrul îl ascultã gînditor, ºi-i spuse:
– Ai o cãmaºã foarte frumoasã!
Nedumerit, omul n-a mai ºtiut ce sã zicã, însã cãlugãrul a continuat:
– Spune-mi, porþi toatã ziua aceastã cãmaºã?
– Da, – rãspunse omul.
– Dar, douã zile o porþi?
– S-ar putea.
– Dar o sãptãmînã, sau o lunã, o porþi?
– Ei, nu, pãrinte, bineînþeles cã nu!
– Dar de ce? – îl mai întrebã cãlugãrul ca ºi cînd nu ar fi priceput.
– Pãi... pentru cã se murdãreºte, pãrinte. ªi apoi trebuie spãlatã: abia
dupã aceea o iau iarãºi, cînd este curatã ºi frumoasã.
– Vezi, fiule?! Aºa cum se murdãreºte cãmaºa ta ºi trebuie spãlatã
pentru a o purta iarãºi, la fel ºi sufletul se murdãreºte cu pãcate ºi rãutate
ºi îl putem curãþa din nou doar la spovedanie, la slujbe cu ajutorul harului
Domnului pe care îl primim doar în Sfînta Bisericã. (Pilde ºi povestiri
pentru copii, Argeº, 1998, p. 32).
Amînarea pocãinþei
Se zice cã diavolii au þinut sfat despre mijlocele cele mai iscusite de a
cîºtiga sufletele creºtinilor. Tartorul cel mare îºi arãtã nemulþumirea zicînd:
– Prea puþinã lume se prinde în cursele noastre – sã vedem ce-i de
fãcut!
– Propun sã le ºoptim oamenilor cã nu existã Dumnezeu, – glãsui un
drac din adunare.
307
 – Nu e bine, – rãspunse tartorul. – Oamenii se vor convinge de exis-
tenþa lui Dumnezeu, privind cerul înstelat, armonia universului, frumu-
seþea cîmpului ºi a fãpturilor…
– Sã le spunem cã nu existã Rai ºi nici Iad, – propuse altul.
– Lesne de spus, dar cine ne va crede? Oamenii totdeauna au crezut
în vaþa veºnicã, – zise mai marele diavolilor.
Din banca din spate se ridicã un diavol bãtrîn ºi slut, care propuse:
– Eu zic sã-i convingem pe oameni cã existã Dumnezeu, existã Rai ºi
iad, cã trebuie sã-ºi mîntuiascã sufletele – dar sã le spunem cã grija
pentru suflet pot s-o amîne pentru mai tîrziu, pentru bãtrîneþe, cînd vor
fi pe patul de maorte. ªi amînînd mereu, vor fi în stãpînirea noastrã!
ªi toþi au gãsit propunerea foarte bunã, hotãrînd cã aºa trebuie sã
procedeze.
Dar vai nouã, fiindcã amînarea pocãinþei e spre nenorocirea
multor suflete!
La acestea sã ne gîndim mereu ºi sã ne rugãm: „Doamne, ajutã-mã,
ca sfîrºitul vieþii sã nu mã afle departe de harul Tãu! Amin!”
Taina Spovedaniei
Un preot din sudul Franþei a fost acuzat cã a omorît un om. S-a dovedit
cã la locul crimei nu s-a aflat decît preotul ºi toate aparenþele erau împot-
riva lui. Fiind judecat în faþa satului întreg, el s-a apãrat cu tãrie, susþinînd
cã nu este vinovat, dar cum nu erau alþi suspecþi, probele gãsite erau îm-
potriva sa ºi a fost condamnat la moarte ºi spînzurat în faþa sãtenilor.
Dupã vreo 30 de ani la magistratul oraºului s-a prezentat o femeie
foarte bãtrînã care i-a spus:
– Domnule magistrat, nu pot sã mor înainte de a spune ceva ce îmi
apasã conºtiinþa. Eu sînt cea care l-a omorît pe omul pentru care a fost
condamnat la moarte preotul nostru acum 30 de ani. ªi am venit sã mãr-
turisesc pentru cã nu pot duce în mormînt cumplita tainã. Dar aceasta nu
e totul. În seara zilei m-am dus la bisericã ºi am mãrturisit preotului
fãrãdelegea sãvîrºitã; la proces însã n-am avut tãria sã-mi spun ticãloºia,
lãsînd sã fie el condamnat în locul meu. Deci, preotul a ºtiut cã eu sînt
criminala ºi nu m-a denunþat. A preferat sã fie condamnat în locul meu
ºi a primit moartea, dar nu a spus ce a auzit de la mine la Taina Sfintei
Spovedanii!
308
Tema 20. Sã-i iubim pe toþi oamenii:
Pilda Samarineanului milostiv
Obiective de referinþã:
2.3. Sã demonstreze îngãduinþã ºi dragoste faþã de cei din jurul sãu.
3.3. Sã demonstreze priceperi de autoanalizã.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cãci dacã iubiþi pe cei ce vã iubesc ºi faceþi bine numai celor ce
vã fac vouã bine, ce rãsplatã puteþi avea? Cã ºi pãcãtoºii acelaºi
lucru fac.” (Luca 6, 32–33)
Cuvinte noi:
Dinari – monede, bani.
Într-una din zile, un învãþãtor, bun cunoscãtor al Legii Vechiului Tes-
tament, se apropie de Iisus ºi îl întreabã: Învãþãtorule, ce sã fac ca sã
moºtenesc viaþa de veci? Iar Iisus i-a rãspuns: Ce este scris în lege?
Cum citeºti? Învãþãtorul de lege, rãspunzînd, a zis: Sã iubeºti pe Domnul
Dumnezeul tãu din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toatã
puterea ta ºi din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuþi.
Auzind acestea, Iisus i-a zis: Drept ai rãspuns; fã acestea ºi vei trãi.
Cei mai mulþi oameni din acele vremuri ajunseserã sã considere cã
aproapele este rudenia, vecinul sau cel din acelaºi neam. De aceea învã-
þãtorul continuã cu încã o întrebare: ªi cine este aproapele meu?
Pentru a-i da adevãratul rãspuns ºi pentru a arãta cine este aproapele pe
care Dumnezeu ceruse prin lege sã fie iubit, Iisus spune urmãtoarea pildã:
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon ºi a cãzut între tîlhari, care,
dupã ce l-au dezbrãcat ºi l-au rãnit, au plecat, lãsîndu-l aproape mort.
Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea ºi, vãzîndu-l, a trecut
pe alãturi. De asemenea ºi un levit, ajungînd la acel loc ºi vãzînd, a
trecut pe alãturi.
Iar un samarinean, mergînd pe cale, a venit la el ºi, vãzîndu-l, i s-a
fãcut milã. ªi, apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnînd pe ele untdelemn
ºi vin, ºi, punîndu-l pe dobitocul sãu, l-a dus la o casã de oaspeþi ºi a
purtat grijã de el.
Iar a doua zi, scoþînd doi dinari, i-a dat gazdei ºi i-a zis: „Ai grijã de
el, ºi ce vei mai cheltui, eu, cînd mã voi întoarce, îþi voi da.”
Atunci Iisus l-a întrebat: „Care dintre aceºtia trei þi se pare cã a fost
aproapele celui cãzut între tîlhari?”
309
 Învãþãtorul de lege i-a rãspuns: „Cel care a fãcut milã cu el!”
Iar Iisus i-a zis: „Mergi ºi fã ºi tu asemenea!” (Luca 10, 30–37)
Samarinenii erau consideraþi în vremea aceea pãcãtoºi ºi necuraþi,
iar evreii se fereau sã aibã vreo legãturã cu ei. Dar în pilda pe care o
spusese Mîntuitorul, tocmai un samarinean, un strãin de alt neam, sal-
veazã viaþa omului aproape mort. Iar pentru fapta sa cea bunã ºi milostivã,
învãþãtorul de lege a fost nevoit sã-l recunoascã ºi sã-l numeascã pe
samarinean aproapele celui cãzut între tîlhari.
Înþelesul acestei pilde este foarte bogat ºi adînc. Omul cãzut între
tîlhari, rãnit ºi prãdat de aceºtia, simbolizeazã pe primii oameni care,
fiind înºelaþi de diavol, au fost prãdaþi ca de niºte tîlhari de binecuvîntarea
lui Dumnezeu ºi de fericirea raiului Sãu, fiind alungaþi afarã.
Preotul ºi levitul care au trecut pe cale fãrã sã-l ajute pe cel rãnit sim-
bolizeazã Legea Vechiului Testament ºi pe slujitorii ei, care n-au reuºit sã-
i vindece pe oameni de urmãrile pãcatului strãmoºesc ºi sã le deschidã din
nou porþile raiului. De aceea a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu sã se facã
Om, sã vinã între oameni, ca ºi un samarinean smerit ºi dispreþuit.
El, Samarineanul cel Milostiv, vindecã pe om de rãnile pãcatului,
ungîndu-le cu untdelem ºi cu vin.
Untdelemnul înseamnã darurile Duhului Sfînt, pe care oamenii le
primesc imediat dupã Botez prin Taina Mirungerii. Iar vinul reprezintã
Sîngele Mîntuitorul nostru Iisus Hristos vãrsat pe Crucea Golgotei pentru
vindecarea ºi mîntuirea omului, prezent în Taina Sfintei Euharistii sau
Împãrtãºanii.
Casa de oaspeþi, unde este dus cel rãnit, este Biserica, unde toþi cei
pãcãtoºi primesc iertare ºi vindecare de pãcate, iar gazda simbolizeazã
pe preoþii Noului Testament, slujitorii lui Hristos ºi ai Bisericii Sale.
În Bisericã Hristos este pururea prezent. Casa Sa este deschisã pentru
toþi oamenii, indiferent de neam, vîrstã, sex, sau de culoarea pielii, pentru
cã Dumnezeu iubeºte pe toþi oamenii. În iubirea Sa pãrintescã, toþi oamenii
sînt fii ºi fiice, fraþi ºi surori laolaltã, fiecare fiind aproapele celorlalþi.
De aceea sîntem datori sã iubim ºi sã ajutãm nu numai pe rubedeniile,
prieteni sau cunoscuþi, ci pe orice om care are nevoie de dragostea ºi
ajutorul nostru.
Explicarea simbolurilor:
Tîlharii – diavolii.
Omul cãzut – primii oameni care au cãzut în pãcat ºi au pierdut
darurile lui Dumnezeu.
310
Preotul ºi levitul – slujitorii lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
Samarineanul – Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Untdelemnul – Sfîntul ºi Marele Mir – bogãþia darurilor Sfîntului
Duh primite de creºtini prin Sfînta Tainã a Mirungerii.
Vinul – Sîngele Domnului Iisus Hristos (Sfînta Împãrtãºanie).
Casa de oaspeþi – Biserica.
Gazda – preoþii Noului Testament.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Care este marea poruncã datã de Dumnezeu oamenilor prin împli-
nirea cãreia se moºteneºte viaþa de veci?
2. Cine este aproapele nostru?
3. De ce sîntem datori cu dragoste, respect ºi ajutor faþã de toþi oamenii?
4. Cine este Samarineanul milostiv din pilda de mai sus ºi ce
simbolizeazã untdelemnul ºi vinul cu care acesta a vindecat pe cel rãnit?
Lecturã
Aripile de aur ale milostivirii
Sfîntul Martin a vieþuit în vremea lui Graþian ºi Valentinian, împãraþii
Romei, în anul 381deupã Hristos. Mai întîi, Sfîntul Martin a fost mare
cîrmuitor de oaste, iar mai apoi, prin dumnezeiasca purtare de grijã, a
fost fãcut episcop al Galiei.
Aºadar, într-una din zile, trecînd Sfîntul printr-o cetate, a vãzut un sãrac
care era schingiuit pentru trei sute de galbeni cu care era dator ºi nu avea
de unde sã-i dea. Fãcîndu-i-se milã, Sfîntul a rugat pe împrumutãtorii
aceluia sã se îndure ºi sã mai aºtepte pe sãrac, cã-ºi va plãti datoria. Însã
cei ce i-au împrumutat bani n-au voit nicidecum aceasta.
Din aceastã pricinã, Sfîntul, înãlþîndu-ºi mîinile ºi ochii sãi la cer, a zis:
– Doamne, Cela Care ai plouat din cer manã în pustie ºi ai hrãnit pe
poporul Tãu 40 de ani ºi prin Apostolul Tãu Petru ai scos banul din gura
peºtelui, trimite ºi acum, dintru înãlþime, datoria sãracului, spre slava
Preasfîntului Tãu nume. Cã Tu eºti Dumnezeu singur preaslãvit ºi mi-
nunat în toatã lumea ºi Þie se cuvine slava în veci. Amin.
Atunci, o minune! Îndatã s-a pogorît un porumbel ºi a ºezut pe umãrul
drept al Sfîntului ºi, prinzîndu-l cu mîna, s-a prefãcut porumbelul tot în
aur. Sfîntul a dus porumbelul la un argintar ºi i-a zis:
– Primeºte porumbelul acesta ca zãlog ºi împrumutã-mã cu 300 de
galbeni, iar mîine þi-i voi da.
311
 Argintarul, minunîndu-se de îndemînarea ºi priceperea meºterului
care l-a lucrat, i-a dat 300 de galbeni cu bucurie, nãdãjduind cã acel
porumbel de aur va fi al lui. Iar Sfîntul, luînd banii, i-a dat împrumu-
tãtorului aceluia ºi l-a scãpat pe sãrac de datorie.
A doua zi au venit la Sfînt niºte creºtini din locuri depãrtate ºi, folo-
sindu-se de cuvintele cele de Dumnezeu insuflate, i-au adus mulþi bani
ca milostenie, pe care Sfîntul i-a primit. Pe aceºti creºtini Sfîntul i-a
povãþuit cu multã bucurie duhovniceascã, arãtîndu-le toate cele ce sînt
de trebuinþã pentru mîntuire. Apoi, rugîndu-se pentru dînºii, i-a slobozit
în pace. ªi îndatã, ducîndu-se la argintar, a zis:
– Ia-þi, fiule, cei 300 de galbeni ºi încã alþi 30, pentru facerea de bine
pe care mi-ai fãcut-o ºi dã-mi înapoi zãlogul.
Iar argintarul, mîhnindu-se, a luat banii ºi i-a dat porumbelul cel de
aur. Luîndu-l, Sfîntul ºi înãlþînd ochii la cer ºi a zis:
– Mulþumesc Þie, Doamne, cã ai auzit rugãciunea mea!
Dupã aceasta a zis cãtre porumbel:
– Du-te ºi tu, pasãre, în cuibul tãu.
ªi îndatã a zburat porumbelul din mîinile lui. Argintarul vãzînd aceastã
preaslãvitã minune, a cãzut la picioarele Sfîntului ºi i-a cerut sã primeascã
cei 330 de galbeni ca sã-i dea la sãraci, zicînd:
– Destul îmi este mie, Sfinte al lui Dumnezeu, cã m-am învrednicit a
vedea aceastã mare ºi preaslãvitã minune.
Iar Sfîntul, primindu-i, s-a rugat pentru dînsul, zicînd:
– Domnul sã te miluiascã pe tine, fiule, în ziua Judecãþii!
Pentru rugãciunile Sfîntului Martin, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mîntuieºte pe noi!
Pomenirea Sfîntului Martin se sãvîrºeºte în ziua a 10-a a lunii noiembrie.
Îndemn
I. Nistor
Dacã-þi iese pe cãrare Fie insectã sau floare,
O furnicã, n-o cãlca Ori pasãre zburãtoare
Doar ºi tu poþi fi asemeni Vrea aer, apã ºi soare.
În cãrarea altora. Dacã tu nu le poþi da,
Nu strivi firul de iarbã, Cel puþin nu le lua!
Nici plãpînzii ghiocei Sã nu provoci, þi se cere,
Ce-þi strãjuiesc drumul vieþii, Nici lipsuri ºi nici durere.
Cãci ºi tu poþi fi ca ei. Ci, dimpotrivã, creºtine,
Tot ce este viu sub soare Fã bine la oriºicine!
312
Tema 21. Taina Sfîntului Maslu:
 Vindecare, iertare ºi iubire
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi
dobîndirea vieþii veºnice.
† Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Este cineva bolnav între voi? Sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se
roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn în numele Domnului.”
(Iacob 5:14)
Cuvinte noi:
Apostol – pasaje biblice despre faptele ºi învãþãturile Sfinþilor Apostoli.
Evanghelie – pasaje biblice despre viaþa ºi învãþãtura Mîntuitorul
Iisus Hristos.
Mîntuitorul Iisus Hristos a fost deosebit de milostiv în faþa suferinþei.
A vindecat bolile multor oameni. Ei obþineau vindecare datoritã credinþei
lor sau a apropiaþilor care se rugau pentru vindecare. Iisus Hristos de
multe ori se comparã ºi chiar este una cu cei aflaþi în suferinþã. De aceea
El spune: „Am fost bolnav ºi M-aþi vizitat”. Deci, atunci cînd avem grijã
de un bolnav, în mod nevãzut avem grijã chiar de Hristos.
Bolile apar mai ales în urma pãcatelor. De aceea Iisus Hristos mai
întîi ne îndeamnã sã ne pocãim ºi apoi vom primi ºi vindecare.
Biserica Ortodoxã are Taina Sfîntului Maslu care se sãvîrºeºte în caz
de boalã.
Definiþie:
Taina Sfîntului Maslu, este Taina care, prin rugãciunile preoþilor
ºi ungerea cu untdelemn sfinþit de ei, împãrtãºeºte harul cel
dumnezeiesc, pentru tãmãduirea bolilor trupului ºi a sufletului ºi
iertarea pãcatelor.
Aceastã Tainã a fost instituitã de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos,
cînd i-a trimis pe Apostoli la propovãduirea Evangheliei, spunîndu-le:
„Celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: În numele Meu demoni
vor scoate... ºi peste bolnavi mîinile îºi vor pune ºi se vor face sãnãtoºi”.
Sfîntul Maslu se poate sãvîrºi atît în bisericã cît ºi în casa creºtinului.
Pentru sãvîrºirea acestei Taine, se foloseºte un vas cu grîu sau cu
313
fãinã, un vas cu untdelemn, ºapte lumînãri ºi ºapte beþiºoare de busuioc
înfãºurate în vatã.
Slijba constã în primul rînd dintr-o rugãciune pentru sfinþirea untde-
lemnului, pe care o citesc preoþii de ºapte ori. Urmeazã apoi ºapte lecturi
din cartea Apostol ºi ºapte lecturi din Sfînta Evanghelie.
Dupã fiecare citire se fac rugãciuni stãruitoare cãtre Dumnezeu pentru
vindecarea celui bolnav. Apoi acesta se unge cu untdelemn sfinþit. În
total, în timpul Sfîntului Maslu, cel bolnav se va unge cu untdelemn
sfinþit de ºapte ori.
Sfîntul Maslu ajutã atît în vindecarea bolilor trupeºti cît ºi în vinde-
carea sufletului de pãcate.
Untdelemnul sfinþit de la Maslu se deosebeºte de Sfîntul ºi Marele
Mir, cu care se sãvîrºeºte Mirungerea de la Botez.
Uleiul, fãina, grîul, sfinþite la Taina Sfîntului Maslu se pãstreazã cu sfin-
þenie. Credincioºii fac din acestea pîine pe care o dau bolnavului sã mãnînce.
Trebuie în caz de boalã sã ascultãm sfaturile medicului, dar mai întîi
e bine sã ne facem Sfîntul Maslu, sã cerem ajutorul lui Dumnezeu. Deo-
arece medicul este cel care consultã, scrie medicamentele, face operaþii,
dar Dumnezeu este Cel care vindecã.
Pentru cã ºi pe medic l-a binecuvîntat Dumnezeu ca sã slujeascã ºi sã
vindece pe oameni de bolile lor.
Iar medicamentele sînt fãcute, de asemenea, plante ºi substanþe luate
din natura creatã de Dumnezeu.
Sfînta Scripturã ne învaþã cã, pentru vindecarea de boli, omul trebuie
sã împleteascã rugãciunea cu consultarea medicului ºi ascultarea de el:
Fiule! În boala ta nu fii nebãgãtor de seamã ci te roagã Domnului ºi El
te va tãmãdui. Dar cinsteºte ºi pe doctor, cã ºi pe el l-a fãcut Domnul, ºi
sã nu se depãrteze de la tine, cã ºi de el ai trebuinþã.
(Înþelepciunea lui Isus Sirah 38, 9–12)
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Sfînta Tainã a Maslului ºi cine a întemeiat-o?
2. Cum se sãvîrºeºte aceastã Tainã?
3. Pentru cine se sãvîrºeºte aceastã Tainã?
4. Care este deosebirea între Sfîntul Mir ºi untdelemnul sfinþit de la
Sfîntul Maslu?
5. Ce sfat ne dã Sfînta Scripturã pentru vindecarea de bolile trupeºti?
314
Lecturã
Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon
Tãmãduitorul de boli
Domnul nostru Iisus Hristos a dat har ºi putere ucenicilor Sãi de a
vindeca tot felul de boli. Un astfel de dar l-a avut ºi Sfîntul Mare Mucenic
Pantelimon pe care Biserica îl prãznuieºte pe data de 27 iulie / 9 august.
Sfîntul Pantelimon s-a nãscut în cetatea Nicomidiei. El a trãit pe vre-
mea a doi împãraþi pãgîni: Maximilian ºi Diocleþian. În acea perioadã pe
creºtini îi prindeau ºi-i impuneau sã se lepede de Hristos ºi sã se închine
idolilor, iar cine nu-i asculta erau omorîþi foarte groaznic.
Tatãl Sfîntului Pantelimon era pãgîn ºi slujea idolilor, iar mama sa
era creºtinã. Ea l-a învãþat Sã-L cunoascã pe adevãratul Dumnezeu ºi sã
asculte de poruncile Domnului Hristos. Dar mama a murit cînd încã
Pantelimon era foarte mic, ºi atunci tatãl s-a ocupat de educaþia copilului
învãþîndu-l credinþa pãgînã.
Cînd a mai crescut, tatãl l-a dat pe Pantelimon sã înveþe medicina la
un medic renumit pe nume Eufrosin ºi în curînd tînãrul învãþãcel a deprins
arta medicinei, devenind ºi el unul dintre cei mai buni doctori. Despre
aceasta a auzit împãratul Maximilian.
În vremea ceea în Nicomidia locuia un preot bãtrîn, Ermolae care, de
frica pãgînilor slujea pe ascuns lui Dumnezeu într-o casã micã ºi neº-
tiutã. Aici venea uneori ºi Pantelimon cu învãþãtorul sãu. Într-o zi pre-
otul Ermolae a vorbit cu Pantelimon, ºi l-a întrebat: „Dar tu, fiule, în
care credunþã vrei sã fii? În credinþa tatãlui sau a mamei?”. Sfîntul i-a
rãspuns cã din pruncie a deprins creºtinismul, acum însã, tatãl îl impune
sã fie pãgîn. Preotul Ermolae, vãzîndu-i sufletul curat, i-a zis: „Crede-
mã pe mine, idolii sînt zei minciunoºi ºi nu au nici o putere. Sã ºtii cã
adevãratul Dumnezeu este Iisus Hristos. El a venit pe pãmînt ca sã
elibereze oamenii din robia morþii ºi a pãcatului. El este bun ºi atot-
puternic ºi sã þii minte, cã numai dacã vei chema numele Lui în ajutor
vei putea vindeca bolile omeneºti. Iisus Hristos a vindecat orbi, morþilor
le-a dat viaþã, pe demoni i-a izgonit”. Tînãrul Pantelimon i-a zis preotului
Ermolae: „Eu asemenea cuvinte am auzit de la mama mea cînd eram
mic, ea întotdeauna se ruga Domnului Hristos”.
Cînd se întorcea acasã, Sfîntul Pantelimon a vãzut pe cãrare un copil
mort, care fusese muºcat de un ºarpe. Atunci Sfîntul ºi-a amintit de cu-
vintele preotului Ermolae ºi s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: „Doamne
315
Iisuse Hristoase, de voieºti sã cred în Tine, aratã-þi puterea Ta ºi înviazã
acum pe acest copil, ucis de un ºarpe.” În clipa aceea copilul a înviat, iar
ºarpele care l-a muºcat a murit. Vãzînd aceastã minune, Pantelimon s-a
dus îndatã la preotul Ermolae ºi i-a povestit ce s-a întîmplat, apoi i-a
spus cã vrea sã fie creºtin ºi sã se boteze.
Dupã botez, Sfîntul Pantelimon a vindecat foarte mulþi bolnavi pe
care alþi doctori nu-i puteau vindeca. Odatã au adus la el un orb pe care
nimeni nu-l putea tãmãdui. Sfîntul a pus degetele sale pe ochii orbului ºi
a zis: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a luminat pe cei
orbi, cautã ºi vezi!” În clipa aceea orbul a vãzut. Auzind despre acesatã
minune, tatãl Sfîntului Pantelimon, a crezut ºi El în Domnul Hristos ºi s-
a botezat devenind creºtin.
Vestea cã Pantelimon este creºtin ºi vindecã pe bolnavi cu numele
Domnului Hristos a ajuns pînã la urechile împãratului Maximilian. El
a dat poruncã sã fie prins Sfîntul Pantelimon ºi aruncat în temniþã.
Apoi împãratul l-a chemat pe sfînt la judecatã, spunîndu-i sã se lepede
de Hristos ºi sã aducã jerfã idolilor. Dar Sfîntul a mãrturisit cã crede în
Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cel Adevãrat. Auzind acest rãspuns,
împãratul s-a mîniat ºi a poruncit ca Sfîntul sã fie dezbrãcat, iar ostaºii
cu un cleºte de fier sã-i rupã carnea de pe trup, apoi au adus fãclii
aprinse ºi cu ele îl ardeau. În aceste chinuri Sfîntul se ruga Domnului
sã-L ajute în suferinþã ºi îndatã a auzit cuvintele Domnului Iisus, Care
i-a zis: „Nu te teme, Eu sînt cu tine”. Deodatã ostaºii au înlemnit ºi nu
puteau sã facã vreo miºcare. Împãratul s-a înfuriat ºi mai tare, a poruncit
ca de gîtul Sfîntului sã fie legatã o piatrã foarte grea ºi sã fie aruncat în
mare. ªi de data aceasta Domnul l-a ajutat pe sfînt ºi acesta a ieºit
nevãtãmat din apã. Au încercat apoi sã-l dea pe Sfînt ca sã-l mãnînce
fiarele sãlbatice, dar leii nu l-au vãtãmat, ci îi lingeau picioarele. Înfu-
riat, împãratul nu mai ºtia ce sã mai facã ºi a poruncit ca Sfîntului sã-i
taie capul. Pentru chinurile muceniceºti care le-a îndurat, Sfîntul Pan-
telimon este numit Mare Mucenic. El a plecat la Domnul în anul 305,
pe cînd avea doar 25 ani.
Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon ajutã ºi astãzi pe toþi cei bolnavi
care se roagã cu credinþã.
316
Tema 22. Sfînta Tainã a Preoþiei – exemplu
de iubire ºi de slujire faþã de Dumnezeu
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Nu fi nepãsãtor faþã de harul care este întru tine, care þi s-a dat
prin proorocie, cu punerea mîinilor…” (I Timotei 4:14)
„Aºa sã ne socoteascã pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos
ºi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4:1)
Cuvinte noi:
Monahism – viaþã cãlugãreascã.
Iconomi – administratori, purtãtori de grijã.
Dupã învierea din morþi, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit în
mijlocul Apostolilor Sãi ºi le-a zis: Pace vouã! Precum M-a trimis pe
Mine Tatãl, vã trimit ºi Eu pe voi. A suflat apoi asupra lor ºi le-a zis:
Luaþi Duh Sfînt; cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fi iertate ºi cãrora le
veþi þine, vor fi þinute.
În acel moment, prin cele ce a spus ºi a fãcut, Hristos a întemeiat
Sfînta Tainã a Preoþiei. Suflînd asupra lor, Mîntuitorul Hristos le-a dãruit
Apostolilor Sãi puterea harului Duhului Sfînt de a învãþa, de a conduce
ºi de a sfinþi pe credincioºi prin sãvîrºirea Sfintelor Taine.
Prin lucrarea Apostolilor Sãi ºi a urmaºilor acestora, Mîntuitorul Hris-
tos a rãmas mereu printre ai Sãi, continuîndu-ºi opera de mîntuire a
lumii ºi a neamului omenesc.
Foarte curînd, numãrul creºtinilor a crescut ºi noua credinþã s-a rãs-
pîndit în multe pãrþi ale lumii. Iar noile comunitãþi creºtine aveau ºi ele
nevoie de preoþi, pentru a învãþa, a conduce ºi a sfinþi prin Sfintele Taine,
dupã rînduiala lãsatã de Hristos.
Atunci Sfinþii Apostoli, dupã porunca datã lor de Hristos, au ales
oameni vrednici dintre creºtini de prin oraºe ºi sate, ºi punîndu-ºi mîinile
peste ei ºi rugîndu-se, aceºtia primeau Sfînta Tainã a Preoþiei prin puterea
harului Duhului Sfînt care se cobora asupra lor de la Dumnezeu.
Taina Preoþiei are trei trepte: cea de arhiereu, de preot ºi de diacon.
Arhiereul are cea mai înaltã treaptã pentru cã lui i s-a dat puterea apos-
tolicã de a-ºi pune mîinile peste alþii ºi de a sãvîrºi Sfînta Tainã a Preoþiei.
317
 Preoþia este, aºadar, Sfînta Tainã prin care cei chemaþi de Dumnezeu
ºi anume pregãtiþi de a sluji Bisericii Sale primesc, prin punerea mîinilor
arhiereului, puterea de a învãþa, de a sfinþi pe credincioºi prin sãvîrºirea
Sfintelor Taine ºi de a-i conduce la mîntuire.
Preotul este atît reprezentantul ºi slujitorul lui Hristos, cît ºi al comu-
nitãþii. Cînd binecuvinteazã poporul, întorcîndu-se cu faþa spre credin-
cioºi, preotul reprezintã pe Hristos, Care împãrtãºeºte binecuvîntarea
Sa Bisericii.
Cînd stã însã cu faþa spre altar, aºa cum stau ºi toþi ceilalþi credincioºi,
el reprezintã ºi adunã pe toþi membrii Bisericii, rugîndu-se lui Dumnezeu
în numele lor, pentru ei ºi împreunã cu ei.
Punerea mîinilor de cãtre arhiereu peste un credincios anume ales spre
a-l învrednici de harul Preoþiei se numeºte hirotonie sau Taina Preoþiei.
Arhiereul sau episcopul hirotoneºte pe preot, pe diacon ºi, împreunã
cu alþi arhierei, pe noii arhierei.
Succesiunea apostolicã. Apostolii au hirotonit pe primii episcopi,
aceia pe alþii ºi acest ºir de hirotonii s-a continuat neîntrerupt pînã în
zilele noastre.
Aceastã comuniune de episcopi care leagã în timp ºi spaþiu Bisericile
creºtine unele de altele ºi direct de Sfinþii Apostoli se numeºte succesiune
apostolicã.
Biserica Ortodoxã are succesiune apostolicã, adicã o continuitate în
dreapta credinþã a Sfinþilor Apostoli.
Istoria ne dovedeºte cã Biserica Ortodoxã a rãmas întotdeauna cre-
dincioasã învãþãturii apostolice, iar arhiereii sau episcopii ei sînt în le-
gãturã neîntreruptã cu ºirul de episcopi hirotoniþi de Sfinþii Apostoli.
Cele trei trepte ale Preoþiei: Episcopul, preotul ºi diaconul.
Episcopul sau arhiereul reprezintã cea mai înaltã treaptã a Preoþiei.
Dupã rãspunderile pe care le au în Bisericã, arhiereii au diferite nume:
episcopi, arhiepiscopi, mitropoliþi.
Arhiereul care stã în fruntea Bisericii unui neam sau popor într-o
anumitã þarã se numeºte patriarh.
Însã toþi arhiereii, indiferent de numele sau de rãspunderile ºi cinstea
pe care o au în Bisericã, au aceeaºi putere haricã.
Cînd ne adresãm patriarhului Bisericii spunem: Prea Fericirea Voastrã
sau Prea Fericite Pãrinte.
Unui arhiepiscop ºi unui mitropolit ne adresãm: Înalt Prea Sfinþia
Voastrã sau Prea Sfinþite Pãrinte.
318
Iar unui episcop ne adresãm: Prea Sfinþia Voastrã sau Prea Sfinþite
Pãrinte.
Arhiereii se aleg întotdeauna dintre cãlugãri, adicã dintre acei creºtini
care, hotãrîndu-se sã nu se cãsãtoreascã niciodatã, ºi-au dãruit viaþa lui
Dumnezeu în totalitate, intrînd în monahism.
Preotul este înzestrat cu puterea haricã de a sãvîrºi toate Sfintele
Taine ca ºi arhiereul, în afarã de Taina Preoþiei sau Hirotonia. De aseme-
nea, preotul nu poate sfinþi Sfîntul Mir, ci numai arhiereii.
Preotul este pãrintele cel mai apropiat al credincioºilor sãi, pentru cã
el este alãturi de ei la toate bucuriile ºi necazurile lor. El îi boteazã, îi
mirunge ºi îi împãrtãºeºte cu Trupul ºi Sîngele Domnului. El le dezleagã
pãcatele, le dã sfaturi ºi-i conduce pe calea mîntuirii, dupã porunca ºi
învãþãturile lui Hristos. El este alãturi de ei cînd sînt bolnavi ºi se roagã
pentru vindecarea lor. El se bucurã împreunã cu tinerii care se cãsãtoresc
ºi îi cununã. ªi tot el însoþeºte pe fiii sãi duhovniceºti în ultimul drum al
acestei vieþi, rugînd pe Dumnezeu sã le primeascã sufletele în Împãrãþia
Sa ºi sã le învieze trupurile, spre viaþa veºnicã, la sfîrºitul veacurilor.
Preotul este pãrintele duhovnicesc al credincioºilor sãi. De aceea mo-
dul de adresare cãtre un preot este simplu ºi familiar. Oamenii îl numesc
pãrinte. Unii credincioºi dorind sã-i arate preotului un respect deosebit
i se adreseazã cu Prea Cucernice Pãrinte.
Preoþilor cãlugãri li se spune tot pãrinte sau Prea Cuvioase Pãrinte.
Diaconul reprezintã prima treaptã a Sfintei Taine a Preoþiei. Pentru a
fi cineva fãcut episcop, trebuie mai întîi sã fie fãcut diacon, apoi preot ºi
abia dupã aceea episcop. La fel ºi preotul, a fost hirotonit ºi a slujit
pentru o vreme ca diacon.
Slujirea diaconului constã în a-i ajuta pe arhierei ºi pe preoþi la sãvîr-
ºirea Sfintelor Taine. El singur nu are dreptul sã sãvîrºeascã nici o Sfîntã
Tainã. În caz de necesitate, însã, poate ºi el, ca oricare dintre creºtini, sã
sãvîrºeascã Botezul la necesitate.
Forma de adresare cãtre un diacon este la fel ca ºi cãtre un preot, Pãrinte.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Sfînta Tainã a Preoþiei ºi cine este întemeietorul ei?
2. Cine sînt primii oameni care au primit de la Hristos Taina Preoþiei?
3. Cum au sãvîrºit Sfinþii Apostoli Taina Preoþiei altor creºtini?
4. Cum se numeºte sfinþirea unui creºtin în preot prin punerea mîinilor
arhiereului ºi prin rugãciuni de invocare a Duhului Sfînt?
5. Ce înseamnã succesiunea apostolicã ºi care este importanaþa ei
pentru Biserica Ortodoxã?
319
 6. Care sînt cele trei trepte ale Preoþiei?
7. Cine este arhiereul ºi prin ce se deosebeºte el de preot ºi de diacon?
8. Care sînt formele de adresare cãtre un episcop, arhiepiscop ºi
mitropolit?
9. Cine este patriarhul, prin ce poate fi recunoscut ºi cum i se adreseazã?
10. Cine este preotul ºi care este lucrarea sa în bisericã?
11. Cine este diaconul ºi care este slujirea sa?
Sfîntul Vasile cel Mare –
slujitor adevãrat al lui Dumnezeu
Sfîntul Vasile cel Mare s-a nãscut în anul 330 în oraºul Cezareea
Capadociei din Asia Micã, într-o familie creºtinã. Pãrinþii lui se numeau
Vasile ºi Emilia, ei au avut zece copii. Aceasta a fost o familie de sfinþi,
deoarece în calendarul bisericesc sînt pomeniþi ca Sfinþi tatãl, mama,
bunica Macrina ºi cinci copii: Sfîntul Vasile, Sfîntul Grigore, episcop
de Nyssa, Sfîntul Navgratie, mare pustnic ºi fãcãtor de minuni în pustia
Sinaiului, Sfîntul Petru, Episcopul Sevastiei ºi sora Macrina, stareþã la o
mãnãstire din Pont.
Sfîntul Vasile a primit o educaþie aleasã în familie. Mai întîi Sfîntul
Vasile învaþã în oraºul natal, apoi în capitalã, la Constantinopol ºi în
sfîrºit la Atena, care se considera pe atunci centru de ºtiinþã, unde erau
cele mai mari instituþii de învãþãmînt ºi cei mai buni profesori ºi oameni
de ºtiinþã. Sfîntul a studiat limba greacã, medicina, matematica, filozofia.
În Atena se întîlneºte cu Sfîntul Grigore Teologul care îi devine cel
mai apropiat prieten pe toatã viaþa. Amîndoi învãþau, se rugau împreunã,
aveau o minte ºi un suflet în faþa lui Dumnezeu. Fiind în Atena, ei cu-
noºteau doar douã drumuri: unul la ºcoalã ºi altul la bisericã.
Din Atena, Sfîntul Vasile s-a întors în patrie, unde este hirotonit mai
întîi preot, iar apoi episcop al Cezareii Capadociei. Apoi a înfiinþat o
mãnãstire de cãlugãri ºi o mãnãstire de cãlugãriþe.
Toatã avuþia sa el a împãrþit-o sãracilor, a întemeiat primele aziluri
pentru bãtrîni, primele spitale din istoria omenirii, orfelinate pentru copiii
sãraci. Un cartier întreg din oraº era destinat acestei mari opere filantro-
pice de ajutorare a celor nevoiaºi ºi tratare gratuitã a celor bolnavi, cu
cheltuiala episcopiei, care avea grijã de toate. Sfîntul Vasile era pentru
toþi un model de rãbdare, bunãtate, dragoste, jertfire pentru alþii. Încã în
viaþa sa Sfîntul Vasile cel Mare a fãcut numeroase minuni: a vindecat
bolnavi, a izgonit demoni.
Odatã Sfîntul Efrem Sirul l-a rugat pe Dumnezeu sã-i arate cum este
320
Sfîntul Vasile. ªi noaptea a vãzut un stîlp de foc care ajungea pînã la cer,
ºi a auzit un glas de sus care-i zicea:” Efreme, Efreme, cum este acest stîlp
de foc, aºa este Vasile”. ªi cu adevãrat era un stîlp al Bisericii Ortodoxe.
Prin credinþa cea mare care o avea în Dumnezeu, pentru rugãciunile pu-
ternice ºi inima iubitoare ce o avea pentru toþi oamenii, Sfîntul a fost
numit Vasile cel Mare. El a alcãtuit o mulþime de rugãciuni frumoase,
unele din ele le gãsim atunci cînd citim rugãciunile înainte de Sfînta Îm-
pãrtãºanie. Sfîntul Vasile a alcãtuit ºi o Liturghie, care-i poartã numele.
Viaþa Sfîntului Vasile a fost ca o fãclie aprinsã ce ardea în mijlocul
Bisericii, spre luminarea tuturor, încît ºi îngerii se minunau de sfinþenia
vieþii lui, iar diavolii se cutremurau ºi fugeau de la faþa lui.
Sfîntul Vasile a pãrãsit aceastã lume în anul 379, în vîrstã de numai
49 de ani.
Sfîntul Vasile cel Mare este un model în apãrarea credinþei, oricînd
gata sã-ºi dea viaþa pentru Hristos ºi Evanghelie.
Tema 23. Sfînta Tainã a Nunþii.
Datoriile faþã de familie ºi societate
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
2.1. Sã numeascã unele datorii ale creºtinului faþã de stat.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Copiilor, ascultaþi pe pãrinþii voºtri întru toate, cãci aceasta
este bine plãcut Domnului. Pãrinþilor, nu aþîþaþi la mînie pe copiii
voºtri, ca sã nu se deznãdãjduiascã.” (Coloseni 3, 20–21)
Cuvinte noi:
A perpetua – a continua.
Cãsãtoria sau însoþirea bãrbatului cu femeia întru iubire, ajutor re-
ciproc ºi naºtere de prunci a fost binecuvîntatã de cãtre Dumnezeu încã
de la crearea omului. Dumnezeu a binecuvîntat pe primii oameni ºi le-a
zis: Creºteþi ºi vã înmulþiþi, umpleþi pãmîntul ºi-l stãpîniþi… Pentru aceea
va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va însoþi cu femeia sa ºi vor
fi amîndoi un trup.
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, prin participarea la Nunta din Cana
Galileii ºi prin transformarea apei în vin, a sfinþit ºi a ridicat Nunta la
rang de Sfîntã Tainã.
321
 Sfînta Scripturã spune cã nunta este o Tainã tot aºa de mare ca ºi
Taina unirii lui Hristos cu Biserica Sa.
Nunta sau Cununia este Sfînta Tainã prin care mirele ºi mireasa
primesc de la Dumnezeu harul ºi biniecuvîntarea spre a se iubi, a se
ajuta reciproc ºi spre a da naºtere ºi a creºte copii buni.
Taina Nunþii este precedatã de Logodnã, care constã din rugãciuni ºi din
binecuvîntarea inelelor pe care mirele ºi mireasa le vor purta toatã viaþa.
Inelele fiind rotunde, deci neavînd început ºi sfîrºit, simbolizeazã dra-
gostea neîntreruptã dintre soþ ºi soþie, care nu trebuie sã se sfîrºeascã niciodatã.
Taina Nunþii se mai numeºte ºi Cununie, pentru cã în timpul oficierii
acestei Sfinte Taine se pun pe capetele mirelui ºi miresei cununi sau coroane.
Aceste cununi, asemãnîndu-se cu cele pe care le poartã regii ºi împã-
raþii, simbolizeazã cinstea cu care i-a înzestrat Dumnezeu pe oameni
cînd le-a dat pãmîntul în stãpînire ºi puterea de a perpetua viaþa prin
naºterea de prunci.
Trãirea laolaltã a bãrbatului cu femeia este plãcutã ºi binecuvîntatã
de Dumnezeu numai atunci cînd este cãsãtorie legitimã, întemeiatã cu
binecuvîntarea ºi sfinþirea ei prin Taina Nunþii, sãvîrºitã în bisericã.
Trãirea laolaltã în afara cãsãtoriei ºi fãrã binecuvîntarea lui Dumnezeu
prin Sfînta Tainã a Nunþii este un pãcat.
Familia este pentru creºtini Biserica cea micã sau Biserica de acasã,
dupã chipul Bisericii celei mari care este Trupul lui Hristos. În familie,
ca ºi în Bisericã, oamenii sînt chemaþi sã trãiascã în armonie, înþelegere,
comuniune ºi pace, dupã modelul vieþii Tatãlui, Fiului ºi Sfîntului Duh.
Membrii unei familii au datorii unii faþã de alþii.
Soþii au obligaþia de a se iubi reciproc, a se înþelege ºi a trãi în ar-
monie. Fiecare, dupã puterea sa, trebuie sã munceascã, sã-l ajute ºi sã-i
împlineascã lipsurile celuilalt. Trebuie sã rãmînã credincioºi unul altuia
pînã la ultimul ceas al acestei vieþi, aºa cum au promis la cununie în faþa
Sfîntului Altar. Datori sînt, de asemenea, sã-ºi creascã copiii cu dra-
goste, sã le dea toate cele de trebuinþã ºi sã-i pregãteascã pentru viaþã.
Dar mai ales sã-i creascã în frica lui Dumnezeu ºi cu dragoste faþã de
Bisericã ºi de cele sfinte.
Copiii la rîndul lor sînt datori sã-i iubeascã pe pãrinþi, sã-i asculte, sã
se roage lui Dumnezeu pentru sãnãtatea ºi mîntuirea lor ºi sã-i ajute.
Familia este alcãtuitã din pãrinþi ºi copii, rude apropiate ºi rude mai
îndepãrtate, iar în sens larg termenul familie se poate referi ºi la întreaga
societate sau la întregul neam omenesc. Creºtinii, avînd un singur
Dumnezeu-Tatã, sînt fraþi ºi surori. Datoria tuturor membrelor societãþii
este de a se iubi frãþeºte, de a se respecta ºi de a se ajuta reciproc.
322
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cînd a avut loc prima cãsãtorie sau nuntã?
2. Cine a ridicat Nunta la rang de Tainã ºi în ce împrejurare?
3. Ce este Sfînta Tainã a Nunþii?
4. Care este semnificaþia inelelor ºi a cununiilor de la slujba Logodnei
ºi a Nunþii?
5. Ce este familia ºi ce datorii au membrii ei unii faþã de alþii?
6. Ce este societatea sau marea familie umanã ºi ce datorii avem faþã
de aceasta?
Lecturã
O femee tristã a venit odatã la un preot sã-i cearã un sfat pentru cã
apãruse neînþelegeri cu soþul sãu care devenise mai puþin interesat de
familie. Atunci preotul i-a promis femeii cã va sta de vorbã cu soþul ei.
Dupã cîteva zile preotul s-a întîlnit cu soþul ei ºi l-a întrebat cum se
descurcã cu familia sa.
Omul n-a dat un rãspuns clar. Atunci preotul i-a zis:
– Vezi tu pasãrea aceea care zboarã acum chiar deasupra casei tale?
– Da, pãrinte, o vãd.
– Ei bine, cãsãtoria este ºi ea, fiule, tot aºa ca o pasãre. Iar bãrbatul ºi
femeia sînt cele douã aripi ale ei. Dacã nu bate aerul amîndouã aripile
odatã, pasãrea nu poate zbura. Oricît s-ar strãdui o singurã aripã, fãrã
ajutorul celeilalte, nu poate face nimic. Aºa este ºi în familie.
Soþul ºi soþia trebuie sã se ajute reciproc, sã se iubeascã, sã aibã
rãbdare unul cu altul, sã fie sinceri, sã se respecte.
Rugãciunea mamei
Teodor Castriºanu
Copilaºi din toatã lumea, ºtiþi voi cum se roagã mama
Pentru voi în orice searã? Nu ºtiþi? Sigur! N-aþi luat seama
Cînd cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii sfinte
κi ºopteºte-n blînde ºoapte rugãciunea ei fierbinte.
Uite-aºa grãieºte dînsa: „Maicã sfîntã, Preacuratã,
Vezi-i ce frumos dorm dînºii?… Ei îmi sînt averea toatã.
Pentru ei din greu mã zbucium, pentru ei trãiesc în lume
ªi îndur atît noianul de dureri fãrã de nume!
I-am culcat ºi-acum spre tine vin ca ei sã nu mã vazã
ªi te rog, Mãicuþã sfîntã, sã cobori o blîndã razã,
323
 Raza bunãtãþii tale, pe frumoasele lor plete,
Ca sã n-aibã vise rele ºi nici pleoapele muiete.
ªi le-adu în suflet raiul liniºtit al vieþii tale
ªi mi-i fã ca-n zori de ziuã, cînd or fi ca sã se scoale
Sã-i vãd blînzi, cuminþi ºi veseli, îndreptînd spre mine paºii
Cum i-ndreaptã cãtre tine, colo-n cer, sus, îngeraºii”.
Tema 24.Posturile de peste an.
Sfintele Paºti
Obiective de referinþã:
3.2. Sã cunoascã semnificaþia postului ºi a rugãciunii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cînd postiþi, nu fiþi triºti ca fãþarnicii; cã ei îºi smolesc feþele,
ca sã se arate oamenilor cã postesc. Tu însã cînd posteºti… faþa ta
o spalã, ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu care
este în ascuns, ºi Tatãl tãu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãti þie.”
(Matei 6, 16–18)
Printre mijloacele date oamenilor de Dumnezeu pentru a-ºi schimba
viaþa ºi a se apropia de El prin biruirea pãcatului, a ispitelor ºi a tuturor
rãutãþilor este ºi postul.
Proorocii, patriarhii ºi toþi drepþii Vechiului Testament au postit ºi au
îndemnat ºi pe contemporanii lor sã posteascã, sã-ºi schimbe viaþa pãcã-
toasã ºi sã se întoarcã la Dumnezeu.
În Noul Testament, Sfîntul Ioan Botezãtorul, Înaintemergãtorul Dom-
nului nostru Iisus Hristos, a fost un mare postitor de-a lungul întregii
sale vieþi, hrãnindu-se doar cu miere sãlbaticã ºi cu cele ce gãsea prin
pustia unde locuia.
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos confirmã ºi întãreºte valoarea postu-
lui, El Însuºi postind adesea, dar mai ales timp de patruzeci de zile înainte
de începerea activitãþii Sale în mijlocul oamenilor.
Postul este înfrînarea de bunã voie de la mîncare ºi bãuturã, de la
gînduri, pofte, ºi fapte rele, pentru curãþirea de pãcate, înnoirea vieþii ºi
trãirea dupã voia lui Dumnezeu.
Postul este izvor de putere dumnezeiascã, de bucurie ºi de libertate.
Prin post omul se controleazã pe sine însuºi, se elibereazã de poftele ºi
patimile care pînã atunci îl stãpîneau ºi se curãþeºte de pãcate. Postul
324
este calea care duce spre cer, coborînd bucuria ºi pacea raiului în sufletul
celui care posteºte.
Postul unit cu rugãciunea biruieºte toate rãutãþile, pe potrivnici ºi
duhurile necurate. Rãspunzînd Apostolilor care nu au putut scoate un
duh necurat dintr-un tînãr, Mîntuitorul Iisus Hristos le spune: Acest soi
de demoni nu iese decît numai cu rugãciune ºi cu post.
Postul îi schimbã pe oameni, îi face mai buni, mai smeriþi, mai înþe-
legãtori ºi mai iubitori de aproapele.
Primii creºtini cînd posteau puneau deoparte mîncarea sau banii pe
care i-ar fi consumat dacã nu ar fi postit ºi cu aceºtea hrãneau, îmbrãcau
sau îngrijeau pe sãraci.
Pînã în ziua de astãzi, creºtinii ortodocºi îmbinã postul cu rugãciunea
ºi cu faptele de milostenie faþã de cei lipsiþi.
Dupã asprimea lui, postul este de mai multe feluri:
1. Ajunarea sau postul negru este acela cînd creºtinul nu mãnîncã ºi nu
bea nimic cel puþin o zi întreagã. Cei sãnãtoºi ºi puternici pot ajuna chiar
ºi mai multe zile, însã trebuie evitate exagerãrile. Postul care distruge
sãnãtatea ºi pune în pericol viaþa omeneascã nu este bineplãcut lui Dum-
nezeu. Copiii, bãtrînii, bolnavii sau cei neputincioºi sînt scutiþi de ajunare.
2. Postul obiºnuit, cînd se mãnîncã la orele obiºnuite din zi, dar mai
puþin ºi numai mîncare de post, adicã legume ºi fructe, fãrã peºte, carne
ºi alte produse care provin de la animale: ouã, lapte, brînzã, smãntînã,
unt etc. Mîncãrurile cu carne ºi alte produse animaliere se numesc mîn-
cãruri de dulce.
3. Postul uºor, cînd se face dezlegare, adicã se permite în anumite
zile de sãrbãtoare importante din timpul unui post, sã se mãnînce peºte,
icre, untdelemn ºi sã se bea vin. Aceste zile de dezlegare sînt prevãzute
în calendarul creºtin ortodox.
Dupã lungimea lui, postul este de o zi ºi de mai multe zile.
Posturile de o zi în primul rînd miercurile ºi vinerile de peste an.
Postim miercurea, pentru cã este o zi de întristare, amintindu-ne cã Iuda,
din lãcomie pentru bani, L-a trãdat pe Mîntuitorul Iisus Hristos; postim
ºi vinerea în amintirea rãstignirii Sale pe cruce. În unele miercuri ºi
vineri de peste an, în dreptul cãrora scrie în calendar cuvîntul harþi, nu
se mãnîncã de post, ci de dulce.
Alãturi de miercurile ºi vinerile de peste an, mai sînt ºi alte cîteva zile
în care se posteºte. Acestea sînt trecute, de asemenea, în calendarul ortodox.
325
 Posturile de mai multe zile sînt în numãr de patru: Postul Paºtelui, Lecturã
Postul Crãciunului, Postul Sfinþilor Apostoli ºi Postul Sfintei Marii.
În ziua de Paºti
1. Postul Paºtelui sau Postul Mare este postul de dinaintea Paºtilor,
prin care creºtinii cinstesc rãstignirea ºi Patimile Mîntuitorul nostru Iisus Elena Farago
Hristos ºi se pregãtesc sã întîmpine în curãþie trupeascã ºi sufleteascã Toþi copiii azi se-mbracã Toþi copiii azi sînt darnici,
Sfînta Înviere. Cu ce au ei mai frumos, Cãci ei ºtiu cã lui Hristos
Postul Paºtelui þine ºapte sãptãmîni, fiind cel mai lung ºi mai aspru ªi pãrinþilor le cîntã: Îi sînt dragi numai copiii
post din timpul anului. Învierea lui Hristos. Cei cu sufletul milos.
ªi la masã, ciocnesc astãzi ªi copiii buni la suflet,
2. Postul Crãciunului este postul de dinaintea Naºterii Domnului, Toþi copiii cei cuminþi, Azi, cu bucurie dau
în timpul cãruia creºtinii se pregãtesc sã-L întîmpine ºi sã-L primeascã Ouã roºii ºi pestriþe, Cozonaci ºi ouã roºii
în ieslea sufletului lor pe Hristos care vine sã se nascã în lume. Acest Cu iubiþii lor pãrinþi. La copiii care n-au.
post þine patruzeci de zile, din 15 noiembrie/28 noiembrie pînã la 25
decembrie/7 ianuarie, cînd se sãrbãtoreºte Crãciunul.
Tema 25. Pãrþile componente ale bisericii
3. Postul Sfinþilor Apostoli sau Postul Sîn-Petrului, care se þine în
cinstea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel. Lungimea acestui post este Obiective de referinþã:
schimbãtoare. Începerea postului depinde de data sãrbãtoririi Paºtilui,
dar se terminã întotdeauna pe data de 29 iunie/12 iulie, cînd se pomeneºte 1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
moartea muceniceacã a celor doi Sfinþi Apostoli. Durata lui este, de VCuvînt din Sfînta Scripturã:
asemenea, prevãzutã în calendar. „Vã îndemn deci, înainte de toate, sã faceþi cereri, rugãciuni,
4. Postul Sfintei Marii sau al Sfîntã-Mariei, care dureazã întotdea- mijlociri ºi mulþumiri pentru toþi oamenii.” (I Timotei 2:1)
una timp de douã sãptãmîni, de la 1–15 august. Acest post este fixat Cuvinte noi:
spre cinstirea Maicii Domnului, a cãrei adormire ºi mutare de pe pãmînt Catacomb㠖 galerie subteranã, folositã uneori ca cimitir.
la cer se sãrbãtoresc, în fiecare an, la data de 15 august. Tetrapod – suport înalt cu patru picioare pe care se aºeazã Evanghelia
Adevãraþii creºtini ortodocºi postesc abþinîndu-se atît de la mîncare sau icoanele.
cît ºi de la toate lucrurile ºi cuvintele rele ºi pierzãtoare de suflet. În Sfînta bisericã este locaºul unde creºtinii se adunã ca sã se roage ºi
aceastã perioadã, ei se strãduiesc îndeosebi sã-ºi înfrîneze limba de la sã-L preamãreascã pe Dumnezeu prin sfintele slujbe.
clevetire, minciunã, batjocurã, înjurãturi ºi grãire de rãu a aproapelui, sã Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, vorbind despre templul iudaic din
se lepede de orice rãutate, sã fie buni ºi milostivi. Ierusalim, l-a numit casa Tatãlui Meu. Biserica este, aºadar, casa lui
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri: Dumnezeu.
La început, în vremea Sfinþilor Apostoli ºi dupã aceea, timp de trei
1. Ce este postul ºi care este importanþa lui? sute de ani, creºtinii au fost persecutaþi ºi omorîþi pentru credinþa lor în
2. De cîte feluri este postul dupã asprimea lui? Hristos. Din aceastã perioadã avem în calendarul ortodox marea majo-
3. De ce se posteºte miercurea ºi vinearea? ritate a sfinþilor martiri, adicã acei creºtini care nu s-au lepãdat de Hristos,
4. Care sînt cele patru mari posturi din timpul anului bisericesc? ci au murit mãrturisindu-L cu nãdejde ºi curaj, pînã la ultima lor suflare.
5. Cu ce trebuie îmbinat postul de mîncare ca sã fie bine primit de Din aceste motive, primii creºtini s-au adunat la început pentru a
Dumnezeu? sãvîrºi Sfînta Liturghie în casele unora dintre ei. La scurtã vreme însã,

326 327
înmulþindu-se numãrul lor, au fost nevoiþi sã-ºi gãseascã ºi sã-ºi const-
ruiascã locaºuri de închinare speciale pentru rugãciune ºi pentru sãvîrºirea
Sfintelor Taine.
Din cauza persecuþiilor, primele locaºuri creºtine de rugãciune au
fost organizate, mai ales, în localuri ascunse din munþi ºi pãduri, în peºteri
ºi în catacombe. În acele locuri, în miez de noapte sau dimineaþa în zori,
se adunau primii creºtini pentru a-L slãvi pe Dumnezeu.
Pentru iluminat, ei foloseau lumînãri de cearã curatã sau candele cu
ulei. Sfînta Liturghie o sãvîrºeau, de obicei, pe mormîntul unuia dintre
martirii ale cãror oseminte erau îngropate cu mare cinste ºi preþuire.
În anul 313, Sfîntul Împãrat Constantin cel Mare a dat libertate creº-
tinismului. Atunci creºtinii au ieºit din catacombe, din munþi, din peºteri
ºi din pãduri ºi ºi-au zidit biserici sau locaºuri de rugãciune.
Privitã de departe, biserica ortodoxã are forma de corabie, pentru cã
ea este corabia mîntuirii care duce pe oameni spre Împãrãþia lui Dumne-
zeu, prin valurile cele mari ºi furtunoase ale ispitelor ºi pãcatelor din
lumea aceasta.
Deasupra bisericii se gãseºte turla, care este ca un deget ridicat spre
cer, arãtînd cã acel locaº este casa Tatãlui nostru care este în ceruri. Iar
în vîrful turlei se aflã crucea, care aratã iubirea sfîntã a lui Hristos, Care
prin moartea Sa pe cruce a împãcat cerul cu pãmîntul ºi a deschis
oamenilor Împãrãþia cerurilor.
Biserica ortodoxã este aºezatã cu altarul spre Rãsãrit, pentru cã, dupã
învãþãtura Sfintei Scripturi, la Rãsãrit a sãdit Dumnezeu, la început, grã-
dina raiului; în Rãsãrit S-a nãscut Mîntuitorul Hristos ºi dinspre Rãsãrit
va veni cu slavã la sfîrºitul veacurilor. Privind spre Rãsãrit în timpul
rugãciunii, creºtinii ortodocºi au pururea în faþa lor pe Mîntuitorul Hristos,
numit ºi Rãsãritul cel de sus, pentru cã este Lumina lumii care ne conduce
spre Împãrãþia lui Dumnezeu.
În interior, biserica este împãrþitã în trei pãrþi: pronaosul, naosul ºi altarul.
1. Pronaosul este prima încãpere în care se intrã dupã ce s-a trecut
pragul uºii din partea de apus a bisericii. În pronaos, în vremea din ve-
chime, stãteau catehumenii, adicã acei oameni care se pregãteau sã pri-
meascã botezul creºtin. Astãzi, în pronaos se pãstreazã cristelniþa, care
este vasul în care se boteazã pruncii.
2. Naosul este încãperea sau partea bisericii în care se intrã venind
din pronaos. În aceastã încãpere stãteau în vremurile de demult credincio-
ºii sau creºtinii botezaþi, cînd participau la sfintele slujbe ºi mai ales la
328
Sfînta Liturghie. Astãzi, creºtinii participã la sfintele slujbe stînd în naos
sau în pronaos, în raport de numãrul celor prezenþi în bisericã.
Naosul este despãrþit de cea de-a treia încãpere a bisericii care este
altarul printr-un perete de lemn sau de zid pe care se gãsesc multe icoane.
Acest perete se numeºte iconostas sau catapeteazmã .
În naos, în partea dinspre altar, se gãsesc douã strane, una în partea dreaptã
iar cealaltã în partea stîngã. În cele douã strane stau cîntãreþii, care în timpul
sfintelor slujbe conduc în cîntare pe toþi credincioºii din bisericã.
În faþa iconostasului se aflã unul sau douã tetrapoduri pe care se
gãseºte de obicei icoana Învierii, iar la sãrbãtori icoana praznicului sau
a sfîntului pomenit în ziua respectivã.
Tot în naos, în partea dreaptã, se mai gãseºte ºi scaunul arhieresc,
unde stã episcopul locului cînd viziteazã biserica respectivã ºi participã
la sfintele slujbe.
3. Altarul este cea de-a treia ºi cea mai sfîntã parte a unei biserici.
Din pronaos se intrã în altar prin trei uºi care sînt cuprinse în iconostas.
Uºile din mijloc se numesc uºi împãrãteºti pentru cã dincolo de ele se
aflã Sfînta Masã pe care se gãseºte Sfînta Împãrtãºanie sau Trupul ºi
Sîngele lui Hristos, Împãratul cel veºnic. Prin ele intrã arhiereul ºi preoþii
în timpul sfintelor slujbe. Cele douã uºi laterale, de-o parte ºi de alta a
uºilor împãrãteºti, se numesc uºi diaconeºti pentru cã acestea sînt folosite
mai ales de diaconi în timpul sfintelor slujbe. Tot prin uºile diaconeºti
intrã în altar ºi paracliserul sau credinciosul care se îngrijeºte de întreaga
bisericã ºi care ajutã pe preot cu cele necesare în timpul slujbelor.
În mijlocul altarului se aflã Sfînta Masã, locul cel mai sfînt dintr-o
bisericã. Pe Sfînta Masã se sãvîrºeºte Sfînta Liturghie, în timpul cãreia
pîinea ºi vinul se prefac în Trupul ºi Sîngele lui Hristos. Cînd o bisericã
nouã este sfinþitã pentru prima datã, dupã obiceiul creºtinilor din vechime
care sãvîrºeau Liturghia pe mormintele martirilor, în piciorul Sfintei Mese
se pun moaºte sau oseminte de martiri sau mucenici în amintirea credinþei
ºi iubirii pînã la moarte a acestora. Pe Sfînta Masã se aflã: Antimisul,
Evanghelia, una sau mai multe cruci, unul sau mai multe sfeºnice cu
lumînãri ºi un chivot în care se gãseºte Sfînta Împãrtãºanie.
Antimisul este o bucatã de pînzã de formã dreptunghiularã, pe care
este zugrãvitã icoana punerii în mormînt a Mîntuitorului Hristos. În spate,
antimisul are un mic buzunar în care se gãsesc, de asemenea, sfinte
moaºte. Antimisul stã de obicei pe Sfînta Masã, împãturit în patru, iar
peste el, Sfînta Evanghelie. În timpul Sfintei Liturghii, Antimisul se des-
329
face pe Sfînta Masã ºi pe el se aºeazã darurile de pîine ºi vin care se Lecturã
aduc lui Dumnezeu ca daruri de mulþumire pentru a fi sfinþite, devenind
astfel Sfîntul Trup ºi Sfîntul Sînge al Domnului Iisus Hristos. Fãrã antimis
nu se poate sãvîrºi Sfînta Liturghie. Antimisul este sfinþit ºi semnat de Biserica strãbunã
cãtre episcopul de care aparþine biserica respectivã. Nicolae Lungu
Evanghelia este pusã pe Sfînta Masã, pentru cã în ea se aflã Cuvîntul Bisericã strãbunã, locaº de închinare
lui Dumnezeu în Legea cea Nouã descoperitã oamenilor prin Hristos. În care s-au rugat în zi de sãrbãtoare
Crucea se gãseºte pe Sfînta Masã pentru cã ea ne aminteºte de jertfa Bãtrînii mei, pãrinþii ºi toþi strãmoºii-n ºir
ºi moartea Domnului nostru Iisus Hristos pe crucea Golgotei. Ce odihnesc sub cruce în micul cimitir!
Sfeºnicele cu lumînãri ne amintesc de Hristos Care este Lumina lumii. Pe lespezile tale îngenuncheam ºi eu
Lumînãrile au fost folosite chiar de primii creºtini care se rugau în timp Vorbind în rugãciune cu bunul Dumnezeu.
de prigoanã în peºteri ºi catacombe. Alãturi de lumînãri, se mai gãsesc Eram copil… ºi mama, zeloasã rugãtoare,
ºi candele cu ulei. Purtîndu-mã de mînã în orice sãrbãtoare,
Chivotul este o cutie de lemn sau metal care are de obicei forma Mã învãþa metanii cum trebuie sã bat
bisericii respective sau a unei alte biserici. În chivot se pãstreazã Sfînta La sfintele icoane, cu sufletul curat…
Împãrtãºanie din care se împãrtãºesc cei grav bolnavi care nu pot participa ªoptindu-mi grijulie: Vezi mamã, ia aminte!
la Sfînta Liturghie. În timp ce pãrintele în sfintele veºminte
În partea stîngã a Sfîntului Altar se aflã proscomidiarul, care este o Citea cu glasul rar dintr-o carte bãtrînã,
mãsuþã sau o niºã în perete, unde preotul pregãteºte darurile de pîine ºi Molitva dezlegãrii; ºi inima ei bunã
vin pentru Sfînta Liturghie. Sãlta de fericire la gîndul cã ºi eu
Întreaga bisericã este împodobitã cu icoane, pentru cã acolo Îl întîlnim Mã ºtiu ruga ca dînsa la bunul Dumnezeu.
pe Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni a luat chip de om ºi-i cheamã
pe oameni sã se apropie de El. Bisericã strãbunã! De mic copil te ºtiu;
Dupã obiceiul din vechime, creºtinii ortodocºi îºi fac chiar ºi în casele Cu inima sfioasã pe punþi de gînd iar viu
lor mici biserici sau colþuri de rugãciune, pe un perete înspre rãsãrit, îm- Sã sorb ca ºi-altã datã mireasmã de tãmîie
podobite cu icoane ºi candele. În aceste locuri, mai ales dimineaþa ºi seara, Ce-aº vre-o-ntotdeauna în suflet sã-mi rãmîie.
familia se adunã ºi aduce laude ºi mulþumiri lui Dumnezeu pentru toate. În triluri meºterite, pe strune de eter,
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri: Bãtrîna toacã-mi spune cã rugile nu pier!
Iar dangãtul de clopot adesea cînd rãsunã
1. Ce este biserica? Mi te recheamã-n suflet, bisericã strãbunã.
2. Unde se rugau creºtinii din primele veacuri?
3. Ce semnificaþie are forma de corabie a bisericii ortodoxe?
4. De ce este biserica ortodoxã aºezatã cu faþa spre Rãsãrit?
5. Care sînt pãrþile unei biserici ortodoxe ºi ce se gãseºte în fiecare
din ele?

330 331
 Tema 26. Mîntuirea: scopul vieþii creºtine
Obiective de referinþã:
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi dobîn-
direa vieþii veºnice.
Cuvinte noi:
Stareþ – persoanã care conduce o mãnãstire.
Chilie – cãmeruþã micã, încãpere în care locuieºte un cãlugãr.
Prin Învierea Sa din morþi, Iisus Hristos ne învaþã, cã aºa, cum El a
Înviat dupã ce a murit, tot aºa ne va învia ºi pe noi la Judecata cea de Apoi.
Prin Jertfa Sa de pe Cruce ºi prin Învierea Sa, Mîntuitorul nostru
Iisus Hristos a deschis porþile Împãrãþiei Cerurilor, adicã a dat posibilitate
tuturor oamenilor de a dobîndi un loc în Împãrãþia Sa. Fiecare dintre noi
poate sã dobîndeascã acest loc, dar pentru aceasta trebuie sã ne pregãtim,
adicã sã lepãdãm viaþa pãcãtoasã, sã ne sfinþim ºi astfel sã dobîndim
mîntuirea.
Prin mîntuire înþelegem schimbarea ºi transformarea unui om pãcãtos,
cu ajutorul lui Dumnezeu, într-un om bun, drept ºi sfînt, ºi dobîndirea
vieþii ºi fericirii veºnice în Împãrãþia Cerurilor.
Pentru dobîndirea mîntuirii sînt necesare trei condiþii: harul, credinþa
ºi faptele bune.
Noi nu putem prin puterile proprii sã dobîndim un loc în Împãrãþia
Domnului, ci mai întîi avem nevoie de har, care ni se dã prin Sfitele
Taine. Fãrã ajutorul lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic.
Harul este puterea lui Dumnezeu. Cînd omul îºi deschide inima ºi-L
primeºte pe Dumnezeu, harul se pogoarã în sufletul sãu. Prin har omul
simte prezenþa lui Dumnezeu în viaþa sa ºi astfel harul naºte credinþa.
Credinþa este încrederea în Dumnezeu, în existenþa, prezenþa ºi luc-
rarea Lui în lume ºi în viaþa fiecãrui om.
Pentru a dobîndi Împãrãþia Cerurilor, avem nevoie de credinþã. Iisus
Hristos, ne spune: „Eu sînt Învierea ºi Viaþa. Cel ce crede în Mine chiar
dacã va muri va trãi.” (Ioan 11:25)
Prin Taina Sfîntului Botez, credinþa devine lucrãtoare ºi face roade, iar
roadele credinþei sînt faptele bune. Omul nu poate face singur fapte bune,
ci numai împreunã cu Dumnezeu, Care-l ajutã. Credinþa fãrã fapte bune
este o credinþã moartã. Iar faptele fãrã credinþã în Dumnezeu cel Veºnic
nu ajutã la mîntuire. Sfîntul Apostol Iacov, scrie: „Precum trupul fãrã suflet
este mort, astfel ºi credinþa fãrã fapte este moartã.” (Iacov 2:26)
332
Odatã un învãþãtor de lege l-a întrebat pe Domnul Iisus: „Învãþãtorule,
ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa de veci?” Iar Iisus a zis cãtre el:”Ce este
scris în lege? Cum citeºti? Iar el, rãspunzînd a zis:”Sã iubeºti pe Domnul
Dumnezeul tãu din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toatã puterea
ta ºi din tot cugetul tãu. Iar pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”. Iisus i-a
zis: „Drept ai rãspuns, fã aceasta ºi vei trãi!”
Aºadar, omul se mîntuieºte atunci cînd harul, credinþa ºi faptele bune
lucreazã împreunã ºi sînt prezente în viaþa sa de zi cu zi.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este mîntuirea?
2. Cum se dobîndeºte mîntuirea?
3. Ce este harul?
4. Ce este credinþa?
5. Ce sînt faptele bune?
6. Care este scopul vieþii omului?
Sfîntul Serafim de Sarov ne sfãtuie cum sã ajungem la mîntuire. El
ne îndeamnã sã dobîndim Duhul Sfînt ºi în jurul nostru se vor mîntui mii
de oameni.
Sfîntul Serafim de Sarov:
model de sfinþenie ºi blîndeþe
Într-un mic orãºel din Rusia îºi duceau traiul liniºtit, în credinþã ºi
dragoste de Dumnezeu o familie creºtinã cu doi copilaºi. Cel mai mic,
Prohor, cînd a împlinit vîrsta de 17 ani, a ccerut binecuvîntare sã plece
la mãnãstire de la mama sa, cãci tatãl murise. Mama, fiind o creºtinã
evlavioasã, în semn de binecuvîntare i-a dãruit o cruce mare de aramã
pe care Prohor a purtat-o toatã viaþa.
Ajungînd la mãnãstirea Sarov a intrat sã slijeascã lui Dumnezeu ºi a
îmbrãcat haina cãlugãreascã cu numele Serafim. Dupã mulþi ani petrecuþi
în muncã ºi rugãciune, el cere binecuvîntare stareþului de a se retrage în
apropierea mãnãstirii.
În desiºul unei pãduri de brad, pe malul rîului Sarovca, pe o colinã
înaltã ºi-a construit o chilie din trunchiuri ºi ramuri de copac. Alãturi ºi-
a fãcut o grãdinã în care creºtea legume. Sfîntul lãuda pe Dumnezeu fãrã
încetare. În spate purta un sac în care þinea Sfînta Evanghelie, carte pe
care o citea în fiecare zi.
În chilie avea o piatrã colþuroasã pe care se ruga ziua întreagã. Noaptea
ºi-o petrecea într-o poieniþã din pãdure, pe o stîncã de granit, rugîndu-se
pentru toþi oamenii.
333
 Astfel, s-a rugat o mie de zile ºi o mie de nopþi. Avea un dor nesfîrºit
dupã Dumnezeu. În chilia sa se termina, parcã, pãmîntul ºi începea cerul.
Mulþi oameni au fost vindecaþi de Sfîntul Serafim, alþii au aflat ajutor
în necazuri. Pãrintele Serafim era un munte de blîndeþe. Atît de mult îl
purta pe Dumnezeu în suflet încît devenise asemeni unui înger de luminã.
Cînd întîlnea un om, îi spunea: „Hristos a Înviat, Bucuria mea!”.
Sfîntul Serafim îi sfãtuia pe creºtini: „Cel mai important în aceastã
viaþã este sã dobîndim Duhul Sfînt, ºi atunci în jurul nostru se vor mîntui
mii de oameni”. Duhul Sfînt noi îl putem dobîndi prin fapte bune, rugã-
ciune, pocãinþã, împãrtãºanie.
Dupã mulþi ani de nevoinþã s-a dus cãtre Domnul. Cãlugãrii din Mã-
nãstirea Sarovului l-au aflat stînd la rugãciune în faþa icoanei Maicii
Domnului, avînd pe piept crucea de aramã, dãruitã de iubita sa mamã,
cruce de care nu se despãrþise niciodatã.
Cele douã vîsle
Un bãtrîn sãrman îºi cîºtiga pentru traiul de toate zilele, transportînd
cu barca sa cãlãtori dintr-o parte într-alta a unui rîu. Era un om credincios
ºi în toate zilele lui s-a strãduit sã ducã o viaþã curatã ºi sfîntã.
Mergînd la bisericã în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare, a aflat cît de
necesare sînt pentru mîntuire credinþa ºi faptele bune, pe care harul lui
Dumnezeu le rodeºte în sufletul ºi viaþa oamenilor. De aceea, ca sã nu
uite nici o clipã de grija pentru mîntuirea sufletului sãu, a scris cu litere
mari, pe una dintre vîsle: credinþa, iar pe cealaltã: fapte bune.
Într-o zi transporta în barca sa pe un tînãr, care nu credea în Dumnezeu.
La un moment dat, cînd vãzu ce scria pe vîslele bãtrînului, îi zise:
– Nu-þi era de ajuns sã scrii pe amîndou㠄fapte bune?” Ce nevoie
ai de credinþã?
Bãtrînul îl privi blajin, dar nu-i rãspunse.
Cînd ajunserã la mijlocul rîului ridicã în barcã vîsla pe care scria
„credinþa” ºi continuã sã vîsleze doar cu o singurã vîslã pe care scria
„fapte bune”. Barca nu mai înainta ºi începu sã se învîrtea pe loc. Valuri
puternice o legãnau tot mai tare ºi era pe punctul de a se rãsturna. Nec-
redinciosul a înþeles lecþia bãtrînului...κi plecã ochii ruºinat, ºi nu mai
spuse nimic.
Atunci bãtrînul îi zise:
– Vezi dumneata, niciodatã nu poþi ajunge unde vrei, vîslind numai
cu o singurã vîslã, ci cu amîndouã. Tot aºa ºi în viaþã, nu poþi rãzbate
decît prin credinþã ºi fapte bune. ªi acestea douã sînt darul lui Dumnezeu,
334
Care ne ajutã prin Harul Sãu sã cãlãtorim spre þel, atît pe ape cît ºi în
viaþã. Iar scopul vieþii omului este mîntuirea.
Grãdina sufletului
Un creºtin 1-a întrebat pe duhovnicul sãu:
– Pãrinte, aº vrea sã fiu un bun creºtin, sã am o viaþã fãrã pãcate. Ce
trebuie sã fac mai întîi, ce este cel mai important?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacã ai o grãdinã în care
plantezi tot felul de flori frumoase ºi fãrã sã faci ceva aºtepþi sã creascã.
Vor creºte ele, cum crezi?
– Nu, pãrinte, trebuie sã le ud...
– Dar dacã le uzi ºi atît, vor creºte ele mari ºi frumoase?
– Nu, pãrinte, trebuie ºi sã muncesc, sã am grijã de ele, sã nu fie
distruse de buruieni...
– Dar dacã le dai toate acestea, ºi n-au luminã, pot creºte?
– In nici un caz, pãrinte, atunci toata munca mea nu-ºi are rostul,
florile nu vor creºte niciodatã.
– Acum ai înþeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grãdini,
în care sînt semãnate cele mai frumoase flori: dragostea, credinþa, bunã-
tatea, cumpãtarea, omenia... Noi, însã, trebuie sa avem grijã de aceastã
grãdinã din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sã înfloreascã. Doar astfel
sufletul omului se umple de frumuseþe.
Ce trebuie sã facem pentru toate acestea? Sã avem grijã ca buruienile
pãcatelor sã nu prindã rãdãcini în suflet, sã veghem mereu ca rãul sã nu
intre în noi, fiindcã, odatã intrat, este foarte greu sã-1 mai scoþi. ªi ce
mai trebuie sã facem pentru grãdina sufletului? Sã o udãm mereu cu apa
dãtãtoare de viaþã, care este rugãciunea.
Dar ele tot n-ar creºte, dacã nu le-ar încãlzi pe toate lumina binefãcã-
toare a dragostei dumnezeieºti. ªi unde ar putea gãsi sufletele noastre
mai multã cãldurã ºi luminã dumnezeiascã, daca nu în Bisericã?!
Poþi tu sã-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sînt importante.
Fii mereu atent la sufletul tãu, ai grijã de el, fiindcã atunci ºi Dumnezeu
te va ajuta.
Doar aºa, prin munca noastrã ºi cu ajutorul Domnului, florile minunate
din sufletele noastre, adicã dragostea, credinþa ºi toate faptele bune pe
care Dumnezeu ni le-a dãruit, vor creºte, ºi astfel vom fi fericiþi în aceastã
viaþã ºi vom dobîndi mîntuirea – viaþa veºnicã.
335
 Tema 27. Jertfa de pe Cruce a Domnului
Hristos ºi importanþa ei pentru omenire
Obiective de referinþã::
1.2. Sã-L descrie pe Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii.
3.5. Sã înþeleagã cã scopul omului este eliberarea de patimi ºi
dobîndirea vieþii veºnice.
Rãstignirea Domnului Iisus Hristos
Iisus Hristos a fost prins, bãtut, ºi schingiuit. I s-a pus pe umeri o
cruce grea pe care trebuia s-o ducã spre Golgota. Alãturi de Domnul mai
mergeau doi tîlhari ca sã fie rãstigniþi pentru fãrãdelegile lor.
De teamã ca sã nu moarã înainte de a ajunge la Golgota, iudeii L-au
silit pe Simon Cirineul, un trecãtor care se întorcea de la þarinã, ca sã-i
ducã crucea Lui.
În urmã venea Fecioara Maria ºi mulþime multã de bãrbaþi ºi femei
care Îl plîngeau. Atunci Iisus S-a întors spre ele ºi le-a adresat cuvinte
de mîngîiere.
Cînd au ajuns la locul numit Golgota, L-au dezbrãcat de haine ºi L-
au rãstignit pe cruce, bãtîndu-l în mîini ºi în picioare cuie mari. Iar la
stînga ºi la dreapta Sa au rãstignit pe cei doi tîlhari.
Deasupra crucii lui Iisus au pus apoi o inscripþie datã de Pilat pe care
era scris: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor”.
Dupã aceea, soldaþii care L-au rãstignit, luînd hainele lui Iisus, le-au
împãrþit între ei. Iar pentru cãmaºã, care nu avea nici o cusãturã, ci era
þesutã în întregime de sus pînã jos, au aruncat sorþi.
De pe cruce, Iisus privea cu milã ºi iertare spre duºmanii Sãi ºi Se
ruga pentru ei, zicînd: „Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac!”.
Trecãtorii, împreunã cu arhiereii, cãrturarii, bãtrînii ºi soldaþii, Îl hu-
leau ºi-l batjocoreau. Chiar ºi tîlharul rãstignit în stînga Sa Îi adresa
vorbe de hulã.
Dar tîlharul din dreapta, vãzînd cã Iisus suferea chinurile crucii ºi
murea nevinovat, Îi spuse: „Pomeneºte-mã, Doamne, cînd vei veni în
Împãrãþia Ta”. Iar Iisus i-a rãspuns: „Adevãrat grãiesc þie, astãzi vei fi
cu mine în rai”.
Din cauza suferinþelor cumplite, îndurate pe cãldura dogorîtoare, lui
Iisus i s-a fãcut sete ºi a zis: „Mi-e sete!”. Atunci, unul dintre soldaþi,
punînd un burete în vîrful unei trestii, l-a înmuiat în oþet ºi i-a dat sã bea.
Iar dupã ce a gustat din oþet, Iisus a spus: „Sãvîrºitu-s-a!”
336
Pe la ora trei dupã amiazã, Iisus a strigat din nou, cu glas mare ºi a
zis: „Pãrinte, în mîinile Tale încredinþez Duhul Meu!” ªi a murit. În
clipa aceea, catapeteasma templului s-a sfîºiat în douã, de sus, pînã jos,
pãmîntul s-a cutremurat ºi pietrele s-au despicat. Mormintele s-au deschis
ºi multe trupuri ale sfinþilor adormiþi s-au sculat. Iar sutaºul ºi cei care Îl
pãzeau pe Iisus, vãzînd toate cele întîmplate, s-au înfricoºat ºi au spus:
„Cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”
Întrucît a doua zi era sîmbãtã ºi iudeii îºi sãrbãtoreau Paºtile, trupu-
rile celor rãstigniþi trebuiau luate de pe cruce ºi înmormîntate înainte de
apusul soarelui. Unul din ostaºi, venind la Iisus, I-a împuns coasta cu
suliþa, ºi vãzînd cã curge sînge ºi apã, s-a convins cã era mort. Dupã
aceea, Iosif ºi Nicodim, prieteni apropiaþi ai lui Iisus, cu permisiunea lui
Pilat, au luat trupul de pe Cruce ºi înfãºurîndu-L într-un giulgiu curat,
L-au uns cu miresme ºi L-au pus într-un mormînt nou, sãpat în piatrã.
Iar pe uºa mormîntului au prãvãlit o piatrã mare.
Lîngã mormînt au rãmas Maica Domnului ºi celelalte femei, care
plîngeau.
A doua zi, arhiereii ºi fariseii au pus soldaþi ca sã pãzeascã mormîntul
lui Iisus ºi au pecetluit piatra de la uºã, de teamã ca sã nu-I fure Apostolii.
Creºtinii ortodocºi cinstesc Patimile, Moartea ºi Îngroparea Domnului
în fiecare an în ziua de vineri din Sãptãmîna Patimilor, numitã ºi Vinerea
Mare. Prin Post ºi rugãciune, ei îºi rãstignesc pornirile ºi faptele cele
rele, se strãduiesc sã lepede pãcatul ºi sã învieze împreunã cu Hristos la
o viaþã nouã, curatã ºi sfîntã, sã fie plãcuþi lui Dumnezeu ºi oamenilor.
În aceastã zi, dupã amiazã, în biserici se sãvîrºeºte Slujba Punerii
Domnului în mormînt, iar seara se slujeºte Prohodul Domnului.
Importanþa Jertfei de pe cruce pentru omenire
Dupã ce Adam ºi Eva au gustat din Pomul Cunoºtinþei Binelui ºi
Rãului, otrava morþii a intrat în trupurile oamenilor. Toþi oamenii s-au
nãscut fiind supuºi morþii, fiindcã ei au moºtenit trupurile din strãmoºii
Adam ºi Eva. Timp de mai mult de cinci mii de ani toþi oamenii dupã ce
mureau se duceau în iad. Raiul era închis. Chiar dacã au fãcut fapte
bune, oamenii nu se puteau vindeca de blestemul morþii ºi trecînd în
cealaltã viaþã se duceau la loc de întuneric. Omenirea era bolnavã, dar e
ºtiut cã boala are leac. Dar care este leacul înpotriva morþii?
Pentru a birui moartea, Fiul lui Dumnezeu I-a trup omenesc ºi prin
Naºterea, suferinþele, Rãstignirea, moartea ºi Învierea Sa vindecã natura
omeneascã de pãcat ºi de moarte. De acum înainte omul poate trãi veºnic.
337
 Prin Jertfa de pe Cruce Iisus Hristos ne-a deschis din nou porþile
raiului. Dar ca sã moºtenim Împãrãþia Cerurilor fiecare dintre noi trebuie
sã îndeplineascã anumite condiþii, sã depunã ºi singur un anumit efort,
deoarece omul este liber ºi singur trebuie sã doreascã mîntuirea.
Însuºi Domnul Iisus ne spune: „Cine nu se va naºte din nou din apã ºi
din Duh nu va intra în Împãrãþia Cerurilor”. Deci prima condiþie este sã
ne botezãm. Prin Botez, noi murim pentru pãcat ºi înviem pentru viaþa
veºnicã. Dar numai cu botezul nu putem sã ne mîntuim. Iisus Hristos ne
spune: „Cine nu va mînca Trupul Meu ºi nu va bea Sîngele Meu, nu
poate sã aibã viaþã întru el”. Deci o altã condiþie pentru a moºteni viaþa
de veci este sã ne împãrtãºim. Trupul ºi Sîngele Domnului este me-
dicamentul împotriva morþii. Împãrtãºania alungã moartea ºi ne dã viaþã.
Nicolae Cabasila, spune: „Pentru a aduce la viaþã pe cei ce au murit
din cauza pãcatelor, numai Împãrtãºania poate face aºa ceva. Omul cãzut
nu se mai poate ridica singur, prin puteri omeneºti... se cere o lucrare
mai sus de puterea omeneascã. Dupã cum Dumnezeu a luat trup omenesc
ºi a coborît pe pãmînt, tot aºa ºi noi, oamenii trebuie sã ne sfinþim, sã
luãm ceva dumnezeiesc ca sã ajungem la cer. ªi acesta este Trupul ºi
Sîngele Domnului, adicã Împãrtãºania. În timpul ei, noi ne unim cu Dum-
nezeu. Cît de fericiþi trebuie sã fim cã Îl avem pe Dumnezeu. ªi dacã Îl
avem pe Dumnezeu, atunci avem toate bunãtãþile!”
Atîta timp cît facem pãcatele sîntem robii pãcatului ºi fiii diavolului.
Doar Iisus Hristos ne poate elibera de pãcate ºi ne poate face fii ai lui
Dumnezeu. Legãtura cu Hristos este adevãrata noastrã viaþã, cãci ajungem
sã fim una cu El prin Sfînta Împãrtãºanie.
Sîntem creºtini pentru a-L imita pe Hristos în bunãtate, smerenie,
dragoste, blîndeþe.
338
Tema 28.Sfînta Liturghie – cea mai mare
lucrare ºi rugãciune a Bisericii
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
3.2. Sã cunoascã semnificaþia postului ºi a rugãciunii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Vã îndemn, deci, fraþilor, pentru îndurãrile lui Dumnezeu, sã
înfãþiºaþi trupurile voastre ca pe o jertfã vie, sfîntã, bineplãcutã lui
Dumnezeu” (Romani 12:1).
Cuvinte noi:
Veºminte – haine speciale pe care le îmbracã preoþii pentru sãvîrºirea
sfintelor slujbe.
Pomelnic – o bucatã de hîrtie pe care credincioºii au scris numele
viilor ºi al morþilor, pe care le va pomeni preotul la Sfîntul Altar.
Cea mai importantã Slujba religioasã prin care Biserica Îl cinsteºte ºi
Îl preamãreºte pe Dumnezeu este Sfînta Liturghie.
Prima Sfîntã Liturghie a fost sãvîrºitã de Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos, înainte de Patima Sa, la Cina cea de Tainã.
Atunci luînd Iisus pîinea ºi binecuvîntînd, a frînt ºi a dat ucenicilor
Sãi, zicînd: Luaþi mînacaþi, Acesta este Trupul Meu. Luînd apoi paharul
ºi mulþumind, le-a dat lor zicînd: Beþi dintru Acesta toþi: Acesta este
Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulþi se varsã spre iertarea
pãcatelor. Apoi a dat poruncã Apostolilor Sãi zicînd: Aceasta sã o faceþi
întru pomenirea Mea.
Dupã Pogorîrea Sfîntului Duh în ziua de Rusalii ºi, deci, dupã înte-
meierea Bisericii, Sfinþii Apostoli ºi apoi urmaºii lor, arhiereii ºi preoþii,
au sãvîrºit neîncetat, de-a lungul vremii, Sfînta Liturghie.
Sfînta Liturghie este slujba dumnezeiascã prin care pîinea ºi vinul
care se aduc lui Dumnezeu ca jertfã nesîngeroasã se prefac în Trupul ºi
Sîngele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos prin pogorîrea Sfîntului Duh
asupra lor, ºi se oferã credincioºilor pentru împãrtãºire spre iertarea pã-
catelor ºi viaþa de veci.
Sfînta Liturghie are douã pãrþi mari: Liturghia Cuvîntului Evangheliei
sau a catehumenilor ºi Liturghia Împãrtãºaniei sau a credincioºilor. Sfînta
Liturghie este însã precedatã de o parte introductivã sau pregãtitoare
numitã Proscomidie.
339
 Preotul se pregãteºte în mod deosebit înainte de a sãvîrºi Sfînta Litur-
ghie: posteºte, se spovedeºte, citeºte rugãciunile anume fixate de Bisericã
înainte de sãvîrºirea Sfintei Liturghii, se împacã cu cei cu care este certat,
iartã pe cei care l-au supãrat ºi îºi curãþeºte trupul ºi sufletul de toatã întinarea,
de toatã pofta rea ºi de tot gîndul pãtimaº. Înainte de începerea Sfintei Litur-
ghii, preotul se îmbracã cu toate veºmintele. Apoi îºi spalã mîinile rugînd pe
Dumnezeu sã-i spele toate pãcatele aºa cum apa spalã murdãria ºi sã-l facã
vrednic de a sãvîrºi taina cea mare a Jertfei nesîngeroase de pîine ºi vin, care
se vor preface în Trupul ºi Sîngele lui Hristos.
Credincioºii se pregãtesc, de asemenea, cu mare grijã pentru a parti-
cipa la Sfînta Liturghie. Se spalã, se îmbracã cu haine curate, se împacã
cu toþi oamenii ºi iartã toate. Vin la bisericã fãrã sã mãnînce ºi se roagã
lui Dumnezeu pentru ajutor, iertarea pãcatelor, sãnãtate ºi mîntuire.
Cînd vin la bisericã, creºtinii se prezintã în faþa lui Dumnezeu cu
întreaga lor fiinþã, cu toate problemele, bucuriile, necazurile, mulþumirile,
împlinirile sau neîmplinirile lor. Venind din lume, aduc cu ei lumea în
Bisericã. Ei se apropie de icoana lui Hristos, fac semnul sfintei cruci,
sãrutã icoana ºi aprind o lumînare. Mulþi dintre ei merg apoi spre Sfîntul
Altar cu lumînarea aprinsã în mîini ºi oferã preotului odatã cu pomelnicul
prescuri, vin, flori, fructe sau alte daruri. Florile se vor folosi la împodo-
birea bisericii, iar fructele ºi celelalte daruri se vor binecuvînta la sfîrºitul
Sfintei Liturghii ºi se vor împãrþi atît celor prezenþi cît ºi celor sãraci,
singuri, orfani, pãrãsiþi, bãtrîni ºi bolnavi.
Prescurile ºi vinul se vor folosi însã pentru Sfînta Liturghie.
Prescurile sînt pîini mici, rotunde sau în formã de cruce, fãcute din
grîu curat. Înainte de a se pune în cuptor, cu ajutorul unei ºtampile din
lemn numitã pristolnic se întipãreºte pe ele o pecete. Pecetea de pe pres-
curi are forma unui pãtrat cu o cruce în mijloc ºi literele IS, HS, NI, KA,
ceea ce înseamnã Iisus Hristos biruieºte.
Sfînta Liturghie este o slujbã obºteacã, sãvîrºitã pentru Biserica lui
Hristos ºi lumea întreagã. Sfînta Liturghie este împreunã-lucrare a preo-
þilor ºi a credincioºilor.
Preoþii, prin puterea harului primit la hirotonie, sãvîrºesc Sfînta Litur-
ghie, aducînd lui Dumnezeu jertfã nesîngeroasã de pîine ºi vin, de rugãciune
ºi cîntare, în numele Bisericii ºi cu participarea tuturor credincioºilor.
De aceea, credincioºii au datoria sã vinã la bisericã la începutul Sfintei
Liturghii ºi sã rãmînã pînã la sfîrºitul ei, unindu-ºi rugãciunile ºi cîntãrile
cu cele ale preoþilor slujitori.
340
Prin Sfînta Liturghie, preoþii ºi credincioºii trãiesc adevãrul ºi bucuria
cã Domnul nostru Iisus Hristos este cu ei pînã la sfîrºitul veacurilor. De
aceea, salutul preoþilor ºi credincioºilor în timpul Sfintei Liturghii este:
Hristos în mijlocul nostru, la care se rãspunde: Este ºi va fi!
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Sfînta Liturghie ºi cînd a fost ea sãvîrºitã prima datã?
2. În cîte pãrþi se împarte Sfînta Liturghie ºi care sînt acestea?
3. Cum se pregãteºte preotul pentru Sfînta Liturghie?
4. Cum se pregãtesc credincioºii pentru Sfînta Liturghie ºi ce aduc
cu ei cînd vin la bisericã?
5. Ce sînt prescurile, cum sînt ele fãcute ºi la ce sînt folosite?
6. Ce înseamnã cã Sfînta Liturghie este o slujbã obºteascã ºi care
este rolul credincioºilor în timpul acesteia?
Lecturã
Sfîntul Ioan Gurã de Aur
Sfîntul Ioan Gurã de Aur s-a nãscut în Antiohia Siriei. Tãtãl sãu Se-
cund era dregãtor împãrãtesc. Îndatã dupã naºterea fiului el a murit.
Mama sa Antuza, n-a mai dorit sã se cãsãtoreascã ºi întreaga viaþã ºi-a
consacrat-o fiului. Tînãrul Ioan îºi face mai întîi studiile la Atena, apoi
se întoarce în patria sa ºi îngrijeºte de mama bolnavã pînã cînd ea pãrã-
seºte aceastã viaþã. Dupã moartea mamei, Sfîntul Ioan devine cãlugãr,
mai tîrziu este hirotonit preot, iar apoi devine patriarh al Constantinopo-
lului. Sfîntul Ioan a scris foarte multe cãrþi în care combãtea pãcatele:
lãcomia, iubirea de bani, desfrîul, invidia ºi ura dintre oameni. În bisericã
þinea predici prin care îi învãþa pe oameni credinþa adevãratã, cum trebuie
sã se roage, sã posteascã, sã se pocãiascã ºi atît de dulci erau cuvintele
sale încît poporul l-a numit „Gurã de Aur”.
Sfîntul Ioan Gurã de Aur a scris Liturghia care-i poartã numele. În
Biserica Ortodoxã sînt trei Liturghii: Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare,
Liturghia Sfîntului Ioan Gurã de Aur ºi Liturghia Sfîntului Grigore. Pe
parcursul anului se slujesc cele mai multe Liturghii ale Sfîntului Ioan
Gurã de Aur.
341
 Oameni fãrã cap
Un cãlugãr cu viaþã sfîntã a coborît de la schitul în care îºi ducea
viaþa ºi a venit într-un sat la Sfînta Liturghie. Ridicîndu-ºi privirea, mult
s-a minunat, vãzînd cã cei mai mulþi dintre cei de faþã nu aveau cap, iar
pe unul din umeri fiecare purta cîte un pietroi greu.
Întorcîndu-se la schit, nedumerit de ceea ce i se descoperise, posti
cîteva zile ºi se ruga lui Dumnezeu sã-i desluºeascã arãtarea din Bisericã.
ªi iatã cã avu o vedenie: i s-a arãtat un înger, care i-a spus:
– Oamenii aceia nu aveau cap, deoarece stãteau în bisericã doar cu
trupul, iar mintea ºi sufletul lor erau duse la treburile de toatã ziua. Iar
piatra de pe umãr închipuie povara ºederii lor în Bisericã la rugãciune.
Cãlugãrul mulþumi lui Dumnezeu pentru desluºirea vedeniei pe care
o povesti credincioºilor spre luare aminte!
Tema 29. Proscomidia
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Deci, dacã îþi vei aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aduce
aminte cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã darul tãu acolo,
înaintea altarului, ºi mergi întîi ºi împacã-te cu fratele tãu ºi apoi,
venind, adu darul tãu.” (Matei 5, 23–24)
Rînduiala Proscomidiei se sãvîrºeºte de cãtre preot dimineaþa, înainte
de începutul Sfintei Liturghii, în partea stîngã a Sfîntului Altar, pe o
mãsuþã sau într-o niºã în perete care se numeºte proscomidiar.
Rugîndu-se, preotul ia prima prescurã ºi, folosindu-se de copie, care
este un cuþit în formã de lance, scoate pecetea sau pãtratul cu cruce ºi cu
însemnele IS, HS, NI, KA ºi îl aºazã pe o farfurie din metal care se
numeºte disc.
Pãtratul de pîine cu pecete poartã numele de agneþ ºi îl reprezintã pe
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Din celelalte prescuri, preotul scoate miridele, care sînt pãrticele de
pîine în formã de triunghi.
Mirida pe care o aºeazã în dreapta agneþului o reprezintã pe Sfînta
Fecioarã Maria, mama Domnului nostru Iisus Hristos.
342
Pentru pomenirea sfinþilor care trãiesc veºnic împreunã cu Dumnezeu
în Împãrãþia Sa, preotul scoate nouã miride care amintesc cele nouã cete
îngereºti, ºi le aºazã în stînga agneþului.
Imediat sub agneþ, preotul scoate alte trei miride prin care pomeneºte
pe episcopul locului, pe conducãtorii þãrii ºi pe ctitorii ºi binefãcãtorii
acelei biserici.
Mai jos, în douã grãmãjoare, preotul scoate miride pentru vii ºi pentru
morþi. Acum preotul pomeneºte toate numele de pe pomelnicele pe care
le-au adus credincioºii ºi pentru fiecare în parte scoate cîte o miridã,
rugîndu-se pentru sãnãtatea, ajutorul, iertarea pãcatelor ºi mîntuirea lor.
Vinul, amestecat cu puþinã apã este turnat de cãtre preot în potir, care
este un pahar metalic cu picior.
Apoi preotul acoperã discul cu un acoperãmînt mic ºi potirul cu un
alt acoperãmînt mic, iar apoi le acoperã pe amîndouã cu un acoperãmînt
mai mare, lãsîndu-le la proscomidiar pînã mai tãrziu, cînd le duce pe
masa Sfîntului Altar, la momentul potrivit din timpul Sfintei Liturghii.
Felul cum este dispusã pîinea pe Sfîntul disc reprezintã chipul întregii
Biserici, Trupul lui Hristos. Astfel, aproape de Hristos se aflã Sfînta
Fecioarã Maria ºi toþi sfinþii, împreunã cu toþi credincioºii vii ºi morþi
care acum, în cadrul Sfintei Liturghii, se întîlnesc în rugãciune ºi comu-
niune unii cu alþii. Aºadar, acolo unde este Hristos prezent este prezent
ºi Trupul Sãu care este Biserica.
Pîinea ºi vinul folosite la Proscomidie sînt ºi ele chip al Bisericii,
deoarece pîinea este fãcutã din fãinã provenitã din multe boabe de grîu
adunate laolaltã, iar vinul din multe boabe de struguri.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Ce este Proscomidia, cînd se sãvîrºeºte ºi în ce loc?
2. Ce sînt discul ºi copia ºi la ce se folosesc ele?
3. Ce este ºi pe cine reprezintã agneþul?
4. Ce sînt miridele? Explicaþi pe cine reprezintã mirida din partea
dreaptã a agneþului, cele din partea stîngã ºi cele de sub acesta?
5. Care pîine de pe disc se va preface în Trupul lui Hristos în timpul
Sfintei Liturghii, folosindu-se apoi pentru împãrtãºirea preoþilor ºi a
credincioºilor?
6. Ce este potirul ºi la ce este el folosit?
7. Ce face preotul cu cinstitele daruri dupã ce se terminã Proscomidia?
8. Explicaþi în ce fel pîinea ºi vinul de la Proscomidie sînt simbolul
întregii Biserici.
343
 Harul Sfintei Liturghii Lecturã
În Pesoa, într-o minã, scoteau aur pentru stãpînire lucrau foarte mulþi Aºa grãieºte Domnul slavei
oameni, unii fiind robi de rãzboi. Sãpînd foarte adînc, a cãzut muntele
peste ei ºi toþi au murit, afarã de unul, peste care au cãzut niºte pietre Aºa grãieºte Domnul slavei ªi de pãcat sã vã feresc.
mari, formînd o boltã ca un acoperiº. Omul era îngropat de viu, neavînd În glasul Sfintei Liturghii: Eu vreau cu voi sã fiu de-a
nici o comunicare cu lumea din afarã. Deºi M-am înãlþat la ceruri, pururi,
Femeia lui, fiind creºtinã, a fãcut cele cuvenite pentru sufletul soþului, Eu nu vã las orfani, copii. Deschideþi, nu mai amînaþi!
adicã a cerut preotului sã facã 40 de Sfinte Liturghii, aducînd la Bisericã În fiecare Liturghie Primiþi-Mã, creºtini, cu toþii
în fiecare zi cîte o prescurã, vin ºi lumînãri. Eu iarãºi mã cobor la voi, Ca pacea Mea sã o aflaþi.
Cînd preotul a slujit 20 de Liturghii, diavolul a pizmuit evlavia femeii Din nou e coasta Mea strãpunsã ªi din potirul cinei Mele
ºi, schimbîndu-ºi chipul, a întîmpinat-o dimineaþa, cînd mergea cu daru- ªi-mi curge sîngele ºuvoi. Gustaþi, iubiþii Mei cu dor;
rile la bisericã ºi i-a zis: Mã rãstignesc din nou pe cruce Eu vreu cu voi sã fiu de-a
– Preotul a avut o trebã grabnicã ºi a slujit mai devreme, nu te mai În umbra Sfîntului Altar, pururi,
osteni sã mergi! Poimîine îi vei da datoria. Primiþi-mi Sîngele ºi Trupul Sã fiu în viaþa tuturor.
Asemenea a fãcut preavicleanul ºi în alte douã zile. Sã nu vin iarãºi în zadar. ªi-n fiecare pãrticicã
Între timp, cînd se fãceau Liturghiile, oamenii care sãpau în acel loc Deschideþi inimile voastre Pe care-n tainã o primiþi
au auzit un glas de sub pietre zicînd: Cã vreau în voi sã locuiesc, Sînt Eu întreg cu toatã slava
– Sãpaþi, pentru dragostea lui Dumnezeu, cu bãgare de seamã, cãci Sã vã împac din nou cu Tatãl ªi-aºtept spre Mine sã veniþi.
deasupra mea sînt douã pietre ºi sã nu cadã sã mã omoare. Iar muncitorii
mult s-au minunat cã l-au aflat pe om viu ºi i-au înºtiinþat femeia. Tema 30. Liturghia catehumenilor sau
Alergînd toþi cîþi au auzit, ca sã vadã aceastã minune ºi întrebîndu-l a celor chemaþi la Botez
cum a trãit atîtea zile fãrã hranã, salvatul a rãspuns:
– În fiecare zi, cineva nevãzut îmi aducea o pîine, o canã de vin ºi o
fãclie aprindea înaintea mea; în afarã de trei zile în care, nemaiprimind
Obiective de referinþã:
nimic, mult m-am amãrît, plîngîndu-mi pãcatele, pentru cã socoteam cã 1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
voi muri. Dupã aceasta, a patra zi am vãzut fãclie aprinsã, pîinea ºi vinul 1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
ca ºi mai înainte ºi m-am bucurat slãvind pe Dumnezeu, cã nu m-a pãrãsit. VCuvînt din Sfînat Scripturã:
Auzind acestea, femeia lui a înþeles taina ºi a povestit tuturor cã acele „Cãutaþi mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui ºi
daruri pe care le dãdea preotului la Sfintele Liturghii, îngerul le aducea toate celelalte se vor adãuga vouã.” (Matei 6:33)
soþului sãu.
Aceasta ne-a fost descoperitã, ca sã vedem puterea Sfintei Liturghii1. Cuvinte noi:
Dacã la cei vii lucreazã asemenea minuni, cu atît mai mult le vor fi de Paraclisier – credincios care se îngrijeºte de bisericã ºi ajutã pe preot
folos celor adormiþi. în Sfîntul Altar.
Dupã sãvîrºirea Proscomidiei urmeazã Liturghia propriu-zisã, la care
participã toþi credincioºii prezenþi în bisericã.
Prima parte a Sfintei Liturghii se numeºte Liturghia catehumenilor
sau a celor chemaþi la Botez ºi ne aminteºte de zilele de la începutul
Bisericii creºtine.
344 345
 În acele vremuri, mulþi dintre cei care veneau la Sfînta Liturghie nu
erau încã botezaþi. Ei se pregãteau însã ca sã primeascã botezul ºi sã
devinã membri ai Bisericii lui Hristos. De aceea ei au fost numiþi cate-
humeni sau cei chemaþi la botez. Nefiind încã botezaþi, nu se puteau
împãrtãºi cu Trupul ºi Sîngele lui Hristos ºi nici nu participau la întreaga
Sfîntã Liturghie, ci doar la prima parte a acesteia. Deoarece Sfînta Li-
turghie este foarte veche, avîndu-ºi originea în Biserica Sfinþilor Apostoli,
partea ei de la început poartã pînã astãzi numele catehumenilor sau a
celor chemaþi.
Preotul deschide mai întîi uºile împãrãteºti. Apoi din faþa mesei Sfîn-
tului Altar începe Sfînta Liturghie zicînd: Binecuvîntatã este Împãrãþia
Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi pupurea ºi în vecii vecilor.
Iar credincioºii rãspund: Amin, care înseamnã: Aºa este sau Aºa sã fie.
Aceste cuvinte aratã cã adevãrata þinutã a Sfintei Liturghii este de a-
i conduce pe creºtini în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi de a-i împãrtãºi de
darurile bogate ale acesteia. De aceea în timpul Sfintei Liturghii creºtinii
ortodocºi stau de obicei în picioare, arãtînd cã în bisericã ei privegheazã
ºi cãlãtoresc spre Împãrãþia lui Dumnezeu.
Preotul continuã apoi Sfînta Liturghie, rugîndu-se pentru lumea în-
treagã: pentru pace ºi bunãstare, pentru înþelegere ºi unitate între oameni
ºi între Biserici, pentru roadele pãmîntului ºi pentru întreaga naturã în-
conjurãtoare, pentru cei bolnavi, pentru cei chinuiþi ºi robiþi de cãtre
alþii, pentru toþi oamenii ºi pentru toate problemele lor.
La fiecare rugãciune rostitã de preot, credincioºii se alãturã cu rugã-
ciunile lor ºi zic cu umilinþã ºi credinþã: Doamne miluieºte. Aceastã
rugãciune este cea mai scurtã dar ºi cea mai puternicã, dacã este rostitã
cu tot sufletul. În Sfînta Scripturã toþi bolnavii ºi cei care aveau nevoie
de ajutor au fost ascultaþi, vindecaþi ºi ajutaþi de cãtre Iisus în urma
rugãciunii: Miluieºte-ne, Fiul lui David sau Doamne miluieºte!
Pe lîngã aceste rugãciuni scurte, credincioºii mai cîntã ºi alte imnuri
sau cîntãri prin care Îl laudã pe Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii.
Iar în timp ce credincioºii cîntã, preotul se roagã neîncetat în Sfîntul
Altar.
Un moment important al primei pãrþi a Sfintei Liturghii îl constituie
ieºirea preotului din Altar cu Sfînta Evanghelie, care se numeºte ieºirea
micã sau vohodul mic. Luînd Evanghelia ºi ridicîndu-o în dreptul frunþii,
preotul înconjoarã Sfînta Masã ºi iese din Altar în mijlocul Bisericii
prin uºa diaconeascã din partea stîngã. Apoi iarãºi intrã în Sfîntul Altar
prin uºile împãrãteºti ºi reaºeazã Evanghelia pe Sfînta Masã. Înaintea
346
preotului merge fie diaconul, fie paracliserul, un credincios sau un copil
cu o lumînare aprinsã, pentru cã Sfînta Evanghelie Îl reprezintã pe Mîn-
tuitorul nostru Iisus Hristos care a venit în lume ºi a adus lumina cea
adevãratã a credinþei ºi a cunoºtinþei. De aceea acum credincioºii cîntã:
Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Hristos. Miluieºte-ne pe noi, Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morþi, pe noi cei ce-Þi cîntãm: Aliluia.
Dupã cîntarea: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte,
miluieºte-ne pe noi, urmeazã citirile din Sfînta Scripturã.
Mai întîi se citeºte Apostolul, care cuprinde fapte, sfaturi, îndemnuri
ºi alte sfinte învãþãturi din scrierile Sfinþilor Apostoli. Apoi se citeºte
Sfînta Evanghelie, care cuprinde faptele ºi învãþãturile dumnezeieºti ale
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Dupã Sfînta Evanghelie urmeazã, de obicei, predica sau cuvîntul de
învãþãturã. Biserica primarã a fixat locul predicii dupã citirea din Sfînta
Evanghelie ºi în prima parte a Sfintei Liturghii pentru ca sã fie auzitã ºi de
catehumeni care, la scurtã vreme dupã aceea trebuiau sã pãrãseascã biserica.
Dupã predicã se rostesc rugãciuni speciale pentru cei chemaþi la Botez:
ca Domnul sã-i miluiascã pe dînºii, sã-i înveþe cuvîntul adevãrului, sã le
descopere Evanghelia dreptãþii, sã-i uneascã cu Sfînta Sa soborniceascã
ºi apostoleascã Bisericã ºi sã-i mîntuiascã, sã-i miluiascã, sã-i apere ºi
sã-i pãzeascã cu harul Sãu.
Apoi preotul rosteºte cu glas tare: Cei chemaþi ieºiþi. Cîþi sînteþi che-
maþi, ieºiþi. Ca nimeni din cei chemaþi sã nu rãmînã. Cu aceste cuvinte
se terminã Liturghia catehumenilor. În acest moment, în timpurile strã-
vechi, catehumenii sau cei nebotezaþi pãrãseau biserica ºi plecau acasã.
Rãmîneau doar cei botezaþi, care se mai numeau ºi cei credincioºi.
În vremea noastrã, în mod general, cei care vin la Sfînta Liturghie
sînt botezaþi din copilãrie. De aceea, în unele biserici, rugãciunile speciale
pentru catehumeni sau cei chemaþi nu se mai rostesc cu voce tare.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. De ce prima parte a Sfintei Liturghii propriu-zise se numeºte
Liturghia catehumenilor sau a celor chemaþi?
2. Cu ce cuvinte se începe Sfînta Liturghie ºi care este însemnãtatea
acestora?
3. Care este cea mai scurtã, dar ºi cea mai puternicã rugãciune din
timpul Sfintei Liturghii ºi a celorlalte slujbe ºi de ce?
4. Ce este ieºirea micã sau vohodul mic ºi care este semnificaþia acestuia?
5. Cu ce cîntare liturgicã întîmpinã credincioºii ieºirea cu Sfînta
Evanghelie?
347
 6. Ce sînt Apostolul ºi Evanghelia care se citesc în prima parte a
Sfintei Liturghii?
7. Cu ce cuvinte se sfîrºeºte Liturghia celor chemaþi?
Tema 31. Liturghia credincioºilor
Obiective de referinþã:
1.3. Sã conºtientizeze importanþa ºi necesitatea primirii Sfintelor Taine.
1.4. Sã manifeste respect faþã de locaºurile sfinte ºi slujitorii Bisericii.
VCuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cel ce mãnîncã Trupul Meu ºi bea Sîngele Meu are viaþã veºnicã
ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:54)
La sfîrºitul Liturghiei catehumenilor preotul continuã zicînd: Cîþi sîn-
tem credincioºi, iarã ºi iarã cu pace Domnului sã ne rugãm. Cu aceste
cuvinte începe cea de a doua parte a Sfintei Liturghii care se numeºte
Liturghia credincioºilor sau a celor botezaþi.
Un prim moment important al acestei pãrþi a Sfintei Liturghii îl con-
stituie cîntarea Heruvicului ºi ieºirea cu cinstitele daruri, care se mai
numeºte ºi vohodul mare.
Prin imnul Heruvicului credincioºii Îl laudã pe Dumnezeu cu întreitã
cîntare aºa cum heruvimii ºi toate cetele îngereºti Îl laudã în ceruri, cîn-
tînd: Noi, care pe heruvimi cu tainã închipuim, Fãcãtoarei de viaþã
Treimi, întreit sfîntã cîntare aducem. Toatã grija cea lumeascã de la noi
sã o lepãdãm. La sfîrºitul Heruvicului preotul ia discul ºi potirul cu
cinstitele daruri de la proscomidiar ºi iese cu ele în mijlocul bisericii
prin uºa diaconeascã din partea stîngã. În acest moment el se roagã cu
voce tare pentru toþi credincioºii, zicînd pentru fiecare în parte: sã-i po-
meneascã Domnul Dumnezeu întru Împãrãþia Sa.
Dupã ce face toate pomenirile, preotul intrã din nou în Altar prin
uºile împãrãteºti ºi aºazã cinstitele daruri pe Sfînta Masã. Din acest mo-
ment, preotul ºi întreaga Bisericã se pregãtesc pentru oferirea cinstitelor
daruri lui Dumnezeu spre a fi sfinþite ºi prefãcute în Trupul ºi Sîngele
lui Hristos ºi pentru împãrtãºirea cu ele.
Un alt moment important dupã vohodul mare îl constituie rostirea de
cãtre întreaga Bisericã a Crezului sau a Simbolului de credinþã.
Apoi preotul mulþumeºte lui Dumnezeu pentru toate cîte le-a fãcut
pentru oameni ºi pentru lume, ºi mai ales pentru cã L-a trimis pe Hristos,
348
Fiul Sãu, pentru mîntuirea tuturor. Amintind acum de Cina cea de Tainã,
preotul rosteºte cu voce tare cuvintele pe care le-a rostit atunci Hristos.
Arãtînd cu mîna spre pîine, zice: Luaþi, mîncaþi, acesta este Trupul Meu
care se frînge pentru voi spre iertarea pãcatelor. Apoi arãtînd cu mîna
spre potir zice: Beþi dintru acesta toþi, acesta este Sîngele Meu al Legii
celei noi, care pentru voi ºi pentru mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor.
Apoi preotul ridicã de pe Sfînta Masã discul ºi potirul ºi privind spre
cer zice: Ale Tale, dintru ale Tale, Þie îþi aducem de toate ºi pentru
toate. Apoi le aºazã iarãºi pe Sfînta Masã. Prin aceste cuvinte preotul
mãrturiseºte în numle tuturor credincioºilor cã darurile pe care le aduc
lui Dumnezeu sînt daruri din darurile pe care El le-a dãruit lor pentru cã
Dumnezeu face sã creascã grîul ºi strugurii din care se pregãteºte apoi
pîinea ºi vinul.
Dupã rostirea acestor cuvinte, Biserica întreagã îngenuncheazã ºi,
cîntînd, se roagã: Pe Tine Te lãudãm, pe Tine Te binecuvîntãm, Þie Îþi
mulþumim Doamne ºi ne rugãm Þie, Dumnezeului nostru. Acest moment
este foarte important în cadrul Sfintei Liturghii, pentru cã acum, la rugã-
ciunea stãruitoare a preotului ºi a tuturor credincioºilor, Sfîntul Duh se
pogoarã asupra întregii Biserici ºi asupra darurilor de pîine ºi vin, prefã-
cîndu-le în Trupul ºi Sîngele lui Hristos.
Un moment important dupã sfinþirea ºi prefacerea darurilor este ros-
tirea de cãtre toþi a rugãciunii Tatãl nostru. Apoi urmeazã evenimentul
culminant al Sfintei Liturghii care este împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Dupã împãrtãºanie se mai cîntã cãteva imnuri de mulþumire, apoi preotul
se adreseazã credincioºilor zecînd: Cu pace sã ieºim. Prin aceste cuvinte
preotul anunþã sfîrºitul Liturghiei ºi îndeamnã pe credincioºi sã se întoarcã
acasã. La cuvintele preotului, credincioºii rãspund: Întru numele Domnului.
Cînd au venit la bisericã, credincioºii au adus cu ei lumea ºi proble-
mele ei. Plecînd acum spre casã, duc cu ei Biserica în lume ºi mãrturisesc
tuturor despre bucuria pe care au trãit-o cînd s-au întîlnit ºi unit cu Dum-
nezeu în Sfînta Liturghie. De aceea, la sfîrºitul Sfintei Liturghii credin-
cioºii cîntã: Fie numele Domnului binecuvîntat, de acum ºi pînã în veac!,
iar preotul îi binecuvintezã zicînd: Binecuvîntarea Domnului sã fie peste
voi toþi, cu al Sãu har ºi cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum ºi
pururea ºi în vecii vecilor.
Apoi toþi credincioºii primesc anafurã care este pîine din prescurile
care au rãmas de la Proscomidie ºi care a fost binecuvînatã în timpul
Sfintei Liturghii.
349
 Sfînta Liturghie, unindu-i pe credincioºi cu iubirea lui Hristos, îi tran- care slujesc cred cã ceva nu merge bine cu sãnãtatea mea, dar ei nu ºtiu
sformã, îi face mai buni, mai iubitori ºi mai iertãtori ºi îi ajutã sã-i pri- ce vãd ºi ce aud eu. Cum zboarã, fiul meu, Îngerii! Iar cînd preotul face
veascã pe toþi ceilalþi oameni ca pe niºte adevãraþi fraþi ai lor, dîndu-le rugãciunile pentru încheierea Sfintei Liturghii, atunci pleacã Puterile
pace ºi bucurie sfîntã. Cereºti, iar în Sfîntul Altar rãmîne desãvîrºitã liniºte.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cu ce cuvinte începe Liturghia credincioºilor? Veniþi creºtini la rugãciune
2. Ce este Heruvicul, care este înþelesul lui ºi ce face preotul în acel Constantin Tudusciuc
moment ºi imediat dupã aceea?
3. Ce momente mai importante urmeazã dupã imnul Heruvicului? Veniþi creºtini la rugãciune, Doar omul, singura fãpturã
4. Ce face preotul cu cinstitele daruri cînd rosteºte cuvintele: „Ale În casa Domnului cel Sfînt, Împodobit cu chip ceresc,
Tale dintru ale Tale, Þie îþi aducem de toate ºi pentru toate” ºi care este Veniþi creºtini, plecaþi genunchii Azi nu mai vrea sã ia aminte
înþelesul acestora? ªi fruntea voastrã la pãmînt. La glasul cel dumnezeiesc.
5. Cînd are loc prefacerea darurilor de pîine ºi vin în Trupul ºi Sîngele Cînd clopotele-ncep sã sune Azi stau locaºurile sfinte
lui Hristos? În zori, cu glasul lor duios, Pe înãlþimi strãlucitoare,
6. Ce moment mai important urmeazã dupã rostirea rugãciunii Tatãl Rãsunã-n undele lor tainic Dar cîþi creºtini le pãºesc pragul
nostru? Chemarea Domnului Hristos. În zilele de sãrbãtoare?
7. Cum se terminã Sfînta Liturghie ºi ce duc cu ei acasã, la locul
unde lucreazã ºi în lume, creºtinii care pleacã din bisericã? – Veniþi cei osteniþi la Mine, Vai, masa Domnului e-ntinsã,
8. Ce este anafura? Cei necãjiþi ºi împilaþi, Dar cei poftiþi nu vin la ea,
Odihnã, pacea Mea cea sfîntã Ei n-aud glasul Lui cum strigã:
Lecturã ªi mîngîiere sã luaþi! – Veniþi, creºtini, la masa Mea.
ªi se clãtesc ºi munþi ºi dealuri, Veniþi creºtini la rugãciune,
Aripã de arhanghel Pãmîntu-ntreg de glasul sfînt, În casa Domnului cel sfînt,
Odatã, Cuviosul Iacov a mãrturisit despre o minune petrecutã în timpul Se pleacã-n faþa Lui natura, Veniþi creºtini, plecaþi genunchii
Sfintei Liturghii: Vãzduhul tot cu nori ºi vînt! ªi fruntea voastrã la pãmînt!
– Oamenii, fiul meu, sînt orbi ºi nu vãd ce se întîmplã în Sfîntul Creºtinii noºtri din vechime, Veniþi, veniþi cu umilinþã,
Altar, în timpul Dumnezeieºtii Liturghii. Cîndva, am slujit Sfînta Litur- Pe sub pãmînt zideau altare În faþa sfîntului altar,
ghie ºi nu puteam sã fac Vohodul Mare (Ieºirea cu Sfintele Daruri), din ªi pe furiº, în miezul nopþii Veniþi sã dezbrãcãm pãcatul
pricinã cã mã minunam de mulþimea Îngerilor care se aflau în Sfîntul Mergeau cu toþii la-nchinare. ªi sã ne îmbrãcãm cu har!
Altar. Cîntãreþul repeta mereu cîntarea „Noi, care pe heruvimi...”, cînd,
deodatã, am simþit cã mã împinge cineva de umãr ºi mã conduce spre
Sfînta Proscomidie. Atunci am crezut cã e cîntãreþul ºi am zis în mintea
mea: „Binecuvîntatul! Atîta neevlavie! A intrat prin sfintele uºi ºi acum
mã împinge!”. M-am întors ºi deodatã vãd o aripã uriaºã, pe care o aºezase
un arhanghel pe umãrul meu ºi mã îndemna sã fac Vohodul Mare.
Ce se întîmplã în Sfîntul Altar în timpul Dumnezeieºtii Liturghii!!!
Uneori nu pot sã mai stau în picioare ºi mã aºez pe scaun. Unii dintre cei

350 351
 Tema 32. Iubirea, mai tare decît moartea.
Rugãciunea pentru cei adormiþi în Domnul
Obiective de referinþã:
3.2. Sã cunoascã semnificaþia postului ºi a rugãciunii.
V Cuvînt din Sfînta Scripturã:
„Cãci sînt încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici
stãpîniile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici
înãlþimile, nici adîncul ºi nici o altã fãpturã nu va putea sã ne despartã
pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul
nostru.” (Romani 8, 38–39)
Pentru creºtini moartea nu este un sfîrºit veºnic sau o cale fãrã de
întoarcere, ci o adormire temporarã întru aºteptarea învierii, la sfîrºitul
veacurilor.
De aceea Biserica îi numeºte pe morþi cei adormiþi întru Domnul.
Moartea trupeascã nu-i desparte însã pe creºtini de Hristos. Chiar ºi
dupã moarte ei rãmîn uniþi cu Hristos, ca membre vii ale Bisericii, care
este Trupul Sãu. Iar prin Hristos ei continuã sã rãmînã în strînsã legãturã
ºi comuniune cu membrii cei vii ai Bisericii.
De aceea Biserica, în rugãciunile ei, pomeneºte atît pe cei vii cît ºi pe
cei adormiþi.
Întrucît judecata particularã nu este definitivã, ci doar provizorie,
rugãciunile celor vii pentru cei morþi înainte de Judecata obºteascã sînt
de mare folos, putînd sã schimbe starea unora dintre ei ºi chiar sã-i scoatã
din locul de chin al iadului.
Ca Trup al lui Hristos, Biserica are datoria sã se îngrijeascã ºi sã se
roage pentru toþi fiii ºi fiicele sale care au murit întru nãdejdea învierii
ºi a vieþii celei veºnice.
Prin rugãciunile celor vii pentru cei adormiþi ºi prin faptele de milos-
tenie fãcute în numle lor, Dumnezeu se milostiveºte spre unii dintre aceº-
tia, le alinã chinurile ºi-i face pãrtaºi Împãrãþiei Sale.
Noi nu putem ºti care dintre morþi vor fi iertaþi ºi mîntuiþi, dar avem
datoria sã ne rugãm neîncetat pentru toþi, cu nãdejdea cã Dumnezeu ne
va asculta rugãciunile ºi-i va scãpa de focul cel veºnic al iadului.
Afarã de Sfînta Liturghie la care se pomenesc totdeauna cei adormiþi
din pomelnicele aduse de creºtini, Biserica a mai fixat ºi anumite zile
sau perioade pentru pomenirea lor.
352
Slujba bisericeascã cea mai obiºnuitã prin care se pomenesc cei adormiþi
ºi se fac rugãciuni pentru iertarea pãcatelor lor se numeºte parastas.
Pentru sãvîrºirea parastasului, creºtinii pregãtesc întotdeauna colivã.
Aceasta este fãcutã din boabe de grîu fiert, amestecate cu miere, zahãr ºi
diverse mirodenii, totul aºezat pe o tavã sau farfurie.
Coliva are o semnificaþie profundã ºi tainicã. Boabele de grîu, care
sînt adunate laolaltã, simbolizeazã Biserica lui Hristos ºi pe membrii ei,
cei vii ºi adormiþi, care se gãsesc împreunã în rugãciune. De aceea la
sfîrºitul parastasului cînd preotul binecuvinteazã coliva, creºtinii se ap-
ropie, apucã cu mîinile de marginile farfuriei ºi o leagãnã în semn de
oferire cãtre Dumnezeu.
Întrucît nu toþi pot atinge farfuria, ceilalþi credincioºi se prind cu
mîna unul de umãrul altuia ºi astfel se roagã pentru odihna ºi iertarea
pãcatelor celor adormiþi, cîntînd împreunã: Veºnica pomenire.
Rugãciuni pentru odihna ºi iertarea pãcatelor celor adormiþi se mai
fac ºi prin pomeni care constau în hranã, îmbrãcãminte sau orice alte
fapte de milostenie fãcute celor sãraci ºi nevoiaºi.
Cu toþii avem datoria sã ne rugãm pentru cei adormiþi, sã facem mi-
lostenii în numele lor, sã-i iubim ºi sã-i respectãm, îngrijindu-le cu sfin-
þenie mormintele.
Elevilor li se pot adresa urmãtoarele întrebãri:
1. Cum se mai numesc morþii ºi de ce?
2. Cum explicaþi cã cei adormiþi rãmîn în legãturã ºi comuniune cu
cei vii ºi dupã plecarea din aceastã lume?
3. Cum se numeºte cea mai obiºnuitã slujbã de pomenire a morþilor?
4. Ce sînt pomenile ºi ce alte datorii mai avem faþã de cei adormiþi
întru Domnul?
Lecturã
Recunoºtinþa celor rãposaþi
Unei doamne din Bucureºti i-a murit un fiu. Era prin anul 1965. L-a
îngropat în cimitirul Belu. Alãturi de copil era ºi mormîntul fratelui unui
doctor din Bucureºti, care, de cînd i-a murit fratele, nici n-a mai dat prin
cimitir. Femeia, vãzînd acel mormînt pãrãsit ºi plin de buruieni, fãrã a
cunoaºte al cui este, s-a îndurat de el ºi a început a smulge azi o buruianã,
mîine a planta o floare ºi a-l îngriji ca pe mormîntul fiului sãu.
Dar biata femeie era cam bolnavã. Într-o searã a hotãrît, cã a doua zi
353
dimineaþa se va duce la policlinicã pentru consultaþie. În noaptea ceea
însã, iatã cã doctorului i se aratã în vis fratele sãu rãposat, care îi spune:
– Vezi pe femeia aceasta? ªi i-a arãtã cu degetul. Mîine la 8 dimineaþa
va veni la tine la policlinicã, fiind bolnavã. Ai grijã sã o faci sãnãtoasã,
cã mi-a fãcut un mare bine.
ªi într-adevãr, dimineaþa, la ora 8 intrã în cabinetul doctorului femeia
bolnavã. El se uitã mirat la ea. Semãna exact cu cea pe care i-o arãtase
fratele lui în vis.
– Ai cunoscut pe fratele meu? – o întrebã doctorul.
– Dar cine este ºi unde locuieºte fratele dumneavoastrã?
– Este mort de cîþva ani. Mormîntul lui se aflã la cimitirul Belu pe
aleea nr. 10.
– Acolo este ºi mormîntul fiului meu. Eu am îngrijit de un mormînt
de alãturi care era cam pãrãsit, probabil acela sã fie… Mina”, Iaºi, 2003.
– Da, doamnã, acela este. Vã mulþumesc mult din partea mea ºi a
fratelui meu. Poftiþi sã vã consult. ªi-i povesti visul.
Sufletul ei aºtepta împãcarea
În vara anului 1953, pãrintele Paisie din mãnãstirea Slatina–Fãlticeni,
a pornit, peste munte, cu ucenicul sãu spre schitul Rarãu. Dupã patru ore
de mers pe jos au ajuns într-un sat mic, situat chiar sub munte, numit
Slãtioara. ªi, iatã, îi iese înainte o femeie ºi-i zice:
– Pãrinte, este aici aproape o femeie bãtrînã care de trei zile se chinuie
cu moartea ºi nu poate muri. Veniþi, vã rog, ºi-i citiþi o rugãciune, cã tare
se chinuie!
Pãrintele a mers, i-a citit Rugãciunea de ieºire a sufletului din trup,
apoi a întrebat de cei din casã:
– Nu cumva bãtrîna este certatã cu cineva ºi nu s-a împãcat?
– Ba da, pãrinte, rãspunse fiica ei, este certatã cu o femeie din sat ºi
aceea n-a vrut s-o ierte!
– Chemaþi pe femeia aceea aici!
Cum a sosit femeia, pãrintele i-a spus:
– Stai în genunchi lîngã bãtrînã, ia-i mîna ei într-ale tale ºi zi din toatã
inima: „iartã-mã mãtuºã ºi Dumnezeu sã te ierte!” – apoi sãrutã-i mîna!
Cum a rostit femeia cuvintele de iertare ºi i-a sãrutat mîna, îndatã
sufletul bãtrînei s-a despãrþit de trup. Atunci pãrintele a zis:
– Iatã de ce nu putea muri bãtrîna! Sufletul ei aºtepta mai întîi iertarea ºi
împãcarea aici pe pãmînt, ca apoi în cer sã poatã vedea Faþa lui Dumnezeu!
354
Bibliografie
1. Preot. Dr. Ioan Sauca Manual de religie, clasa I. Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1992.
2. Preot. Dr. Ioan Sauca. Manual de religie, clasa II. Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1992.
3. Preot. Dr. Ioan Sauca. Manual de religie, clasa III. Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1993.
4. Preot. Dr. Ioan Sauca. Manual de religie, clasa IV. Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti 1995.
5. Camelia Muha. Religia creºtinã-ortodoxã, clasa I. Editura „Sfîntul
Mina”, Iaºi, 2003.
6. Camelia Muha. Religia creºtinã-ortodoxã, clasa II. Editura „Sfîntul
7. Camelia Muha. Religia creºtinã-ortodoxã, clasa III. Editura „Sfîn-
tul Mina”, Iaºi, 2003.
8. Camelia Muha. Religia creºtinã-ortodoxã, clasa IV. Editura „Sfîntul
Mina”, Iaºi, 2003.
9. Mihaela Panoschi. Ghid de proiectare didacticã, clasele I—IV.
Editura „Sfîntul Mina”, Iaºi, 2002.
10. Simeon Mehedinþi. Parabole ºi învãþãturi din Evanghelie. Editura
Sofia, Bucureºti, 2002.
11. Simeon Mehedinþi. Grãdina de flori duhovniceºti. Editura
Bunavestire, Bacãu, 2001.
12. Pãrintele Alexandru. Copilul în lumea televizorului ºi
computerelor. Schitul românesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 1999.
13. Dr. Grigore Gh. Comºa. O mie de pilde. Arad, 1929.
14. Dr. Grigore Gh. Comºa. Minuni ale sfinþilor îngeri, Bunavestire,
Bacãu, 2003.
15. Al. Lascarov–Moldoveanu. Cartea cu pilde. Orhei, 1993.
16. Al. Lascarov–Moldoveanu. Viaþa creºtinã în pilde. Bucureºti, 2001.
17. Preot Prof. Dr. Ioan Bria. Dicþionar de Teologie Ortodoxã.
Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureºti, 1994.
18. Cele mai frumoase 153 de istorisiri adunate de la sfinþii pãrinþi.
Sofia, Bucureºti, 2002.
19. Ioanne Stefanatos. Oamenii ºi animalele în lumina sfinþeniei.
Sofia, Bucureºti, 2001.
20. Daniela Necula. Patericul. Alba-Iulia, 2001.
355
 21. Copilul pe calea spovedaniei. Traducere prof. Paul Bãlan.
Bunavestire, Galaþi, 2003.
22. Credinþa Ortodoxã. Editura Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei,
Iaºi, 1996.
23. Vademecum creºtin-ortodox. Cunoºtinþe minim necesare în lu-
mina învãþãturilor Sfinþilor Pãrinþi. Sofia, Bucureºti, 2003.
24. Episcopul Nicolae Velimirovici. Predici. Bucureºti, 2003.
25. I. David. Cautã ºi vei afla. Predici. Curtea de Argeº, 1996.
26. Pilde ºi povestiri pentru copii. Iaºi, 2001.
27. Arhimandrit Cleopa Ilie. Predici la praznici împãrãteºti ºi la sfinþi
de peste an. Editura Episcopiei Romanului, 1996.
28. Ñâÿùåííèê Êîíñòàíòèí Îñòðîâñêèé. Ïðàâîñëàâíîå ñåìåéíîå
÷òåíèå. Ìîñêâà, 2000.
29. Ñâÿùåííèê Ïåòð Ïîëÿêîâ. Ê Îòå÷åñòâó Íåáåñíîìó.
Ìîñêâà, 2001.
30. Ñâÿùåííèê Ïåòð Ïîëÿêîâ. Ïðîëîã. Ìîñêâà, 2002.
31. Ñâÿùåííèê Íèêîëàé Óñïåíñêèé. Ñïóòíèê õðèñòèàíèíà.
Èçäàíèå Ñâÿòî Òðîèöêîé Ñåðãèåâîé Ëàâðû, 1995.
32. Ñâÿùåííèê Íèêîëàé Óñïåíñêèé. Êàê æèòü ïðàâîñëàâíîìó
õðèñòèàíèíó ïî çàïîâåäÿì Áîæèèì. Èçäàòåëüñòâî Âëàäèìèðñêîé
åïàðõèè, 2002.
33. Í Ñìîëåíñêèé. Äðàãîöåííûå êàìíè âåðû. Ìîñêâà, 2001.
34. Ñâÿòèòåëü Íèêîëàé Ñåðáñêèé. Äåñÿòü Áîæèèõ Çàïîâåäåé.
Èçäàòåëüñòâî Âëàäèìèðñêîé åïàðõèè, 2002.
356
Glosar
Acatist – imn de mulþumure închinat Sfintei Treimi, Sfintei Cruci,
Maicii Domnului ºi sfinþilor.
Agheasm㠖 cuvîntul este grecesc ºi înseamn㠄sfinþire”. Prin
agheasmã se înþelege apa sfinþitã. Ea este de douã feluri: mare ºi micã.
Agheasma Mare se sfinþeºte în Ajunul Botezului Domnului ºi în ziua de
Boteazã. Agheasma micã se sfinþeºte.
Aleluia – în traducere din ebraic㠄lãudaþi pe Domnul”.
Amin – cuvînt ebraic care înseamn㠄aºa sã fie”, „în adevãr”, „vã
spun în mod solemn”, este folosit în sensul de afirmaþie, pentru a întãri
cele spuse sau fãgãduite.
Anafur㠖 sînt bucãþelele tãiate din prescurile întrebuinþate la
Liturghie ºi binecuvîntate de preot, care se împart credincioºilor din
bisericã la sfîrºitul slujbei. Ea se întrebuinþeazã pe nemîncate.
Anatem㠖 act de extremã severitate, folosit împotriva celor care
învaþã greºit despre Dumnezeu; anatemizare – condamnarea învãþãturii
greºite ºi excluderea din Bisericã a celor care o propãvãduiesc.
Analog – pupitru sau stativ înalt pe care se pun cãrþile sfinte, icoanele.
Antimis – din latinã înseamn㠄în locul mesei”. Este un
acoperemînt pe care sînt zugrãvite Patimile(chinurile) Domnului Iisus
Hristos ºi punerea Lui în mormînt. El se aºazã în altar. Antimisul
conþine o parte din moaºtele unui sfînt. Preotul primeºte antimisul
sfinþit de episcopul locului.
Arhiereu – persoanã aflatã pe cea mai înaltã treaptã a preoþiei, urmaº
direct al Sfinþilor Apostoli.
Arianism – erezie emisã de Arie, preot din Alexandria, care a trãit în
secolul IV. El învãþa greºit spunînd cã Iisus Hristos nu este Dumnezeu ci
este o creaturã a Tatãlui, iar Dumnezeu Tatãl este mai mare ca Fiul, dupã
naturã, fiind cauza Lui ºi de aici se naºte ideea greºitã despre inegalitatea
de naturã între Persoanele Sfintei Treimi.
Avva – pãrinte, tatã.Adresare cãtre cãlugãri ºi preoþi.
Axios – vrednic. Aclamaþie liturgicã în timpul hirotoniei slujitorilor
bisericeºti (diaconilor, preoþilor º.a).
Blasfemie – hulã, ocarã, defãimare a lui Dumnezeu ºi a obiectelor sfinte.
Canon – mãsurã, regulã. Canoanele bisericeºti sînt norme ºi reguli
ce privesc etica creºtinã, cultul, disciplina clerului, monahismului,
organizarea ºi jurisdicþia bisericeascã. În general canoanele reprezintã
legislaþia bisericeascã ce formeazã obiectul dreptului canonic.
357
 Candel㠖 vas mic în care se toarnã untdelemn ºi se aprinde în faþa
icoanelor, spre a aduce o jertfã neîncetatã de luminã lui Dumnezeu ºi
sfinþilor.
A canoniza – a aºeza oficial în rîndul Sfinþilor un creºtin care a dus
o viaþã sfîntã.
Canonizat – trecut oficial în rîndul sfinþilor.
Cãlugãr – creºtin care ºi-a închinat toatã viaþa lui Dumnezeu,
vieþuind într-o mãnãstire.
Chilie – camerã micã în care locuieºte un cãlugãr.
Cincizecime – evenimentul ºi sãrbãtoarea Pogorîrii Sfîntului Duh
la cincizeci de zile dupã Învierea lui Hristos.
Cler – totalitatea slujitorilor bisericeºti (arhierei, preoþi, diaconi,
cãlugãri).
A ctitori – a întemeia o bisericã sau o mãnãstire.
Cuviincios – cu bunã purtare.
Cuviinþ㠖 politeþe, decenþã, purtare plinã de bun simþ.
Cuvios – nume dat cãlugãrului, pentru viaþa sfîntã ºi plinã de cuviinþã.
Dangãt – sunetul prelung al clopotului.
Dascãl – învãþãtor.
Desãvîrºire – îndepãrtare de la rãu, sfinþenie.
Dogm㠖 din greacã înseamn㠄hotãrîre”. Dogmele au un caracter
obligator pentru credincioºi.
Duhovnic – preot care mãrturiseºte pe creºtini ºi poate da sfaturi
folositoare spre îndreptarea credincioºilor.
Duhovnicesc – privitor la suflet; folositor veºniciei sufetului.
Dumnezeiesc – al Lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; minunat,
splendid, divin.
Ecfonis – formulã ce se încheie rugãciunile ºi cererile preotului,
rostitã cu glas mai ridicat.
Egumen – mai-marele unei mãnãstiri; stareþ.
Eparhie – totalitatea credincioºilor aflaþi sub pãstorirea unui
episcop; episcopie; diecezã.
Epistol㠖 scrisoare.
Epitrahil – cel mai întrebuinþat veºmînt preoþesc, care se pune în
jurul gîtului ºi care este o fîºie lungã de stofã sau mãtase; epitrahilul
închipuie jugul lui Hristos, adicã faptul cã Mîntuitorul a purtat Crucea
ºi a rãbdat Patimile pentru mîntuirea oamenilor.
Erezie – concepþii greºite despre Sfînta Treime, despre Maica
Domnului ºi alte greºeli de credinþã.
358
Eretic – persoanã care s-a abãtut de la dreapta învãþãturã a Bisericii
Ortodoxe ºi propovãduieºte o învãþãturã greºitã.
Evlavie – purtare plinã de dragoste faþã de Dumnezeu ºi faþã de Sfinþi.
Evlavios – plin de dragoste ºi respect; cucernic.
Har – dar al lui Dumnezeu; putere a Duhului Sfînt; putere divinã
necreatã a Sfîntului Duh, care se primeºte la Botez ºi ajutã la
mîntuirea omului.
Hirotonie – Taina în care, prin rugãciunea de invocare a Duhului
Sfînt ºi prin punerea mîinilor episcopului se consacrã slujitori în treapta
respectiv㠖 diaconat, preoþie, episcopat.
Insuflat de Dumnezeu – transmis direct de la Dumnezeu, inspirat.
A ispãºi – a suferi din cauza unei greºeli, a o rãscumpãra prin suferinþã.
A ispiti – a pune la încercare
A izbãvi – a salva, a scãpa dintr-o primejdie.
Jertf㠖 sacrificiu, ofrandã, prinos.
Legãmînt – promisiune, fãgãduinþã.
Liturghie – cea mai importantã slujbã bisericeascã, în cadrul cãreia
are loc prefacerea Cinstitelor Daruri (pîinea ºi vinul) în Trupul ºi
Sîngele Domnului Hristos prin coborîrea Sfîntului Duh asupra lor ºi
are loc împãrtãºirea credincioºilor.
Mîntuire – eliberare; vindecare; rãscumpãrarea omului din robia
pãcatului prin Jertfa Mîntuitorului; unirea cu Dumnezeu în viaþa
veºnicã; îndumnezeire.
Metanii – închinãciuni; aplecãri cu genunchii ºi cu fruntea pînã la
pãmînt, când ne rugãm, în semn de adîncã smerenie.
Moaºte – trup nestricãcios al unui sfînt, care are un miros plãcut, nu
putrezeºte niciodatã ºi face minuni.
Mucenic – creºtin care Îl mãrturiseºte pe Hristos ºi Dreapta
Credinþã, primind moarte martiricã.
Ortodoxie – din limba greac㠄ortos + doxa” înseamn㠄dreaptã
credinþã ºi închinare adevãratã”.
Paraclis – slijbã specialã închinatã Maicii Domnului; bisericuþã,
capelã.
Paraclisier – persoanã care îngrijeºte de buna rînduialã ºi de curãþenia
unei biserici.
Pateric – carte ce cuprinde scurte istorisiri ºi cuvinte folositoare
din viaþa cãlugãrilor, adunate din primele secole creºtine, pentru a fi
mãrturii vii despre cum au trãit ºi L-au înþeles pe Dumnezeu, Sfinþii
care au renunþat la plãcerile lumeºti.
359
 Pãcat – cãlcare a unei legi sau porunci dumnezeieºti; greºealã, Sinod – adunarea episcopilor care are autoritatea de a lua decizii cu
vinã; rupturã între om ºi Dumnezeu; „boal㔠care poate atrage privire la învãþãtura, morala, disciplina ºi misiunea Bisericii.
moartea sufletului. Stareþ – persoanã care conduce o mãnãstire.
Patim㠖 sentiment puternic care îl copleºeºte pe om, întunecîndu-i Sfinþenie – stare de curãþire sufleteascã a credincioºilor, prin
dreapta judecatã; pornire pãcãtoasã nestãpînitã care poate deveni zid participare nemijlocitã la viaþa Bisericii, la viaþa în Hristos.
între Dumnezeu ºi om; suferinþã moralã sau fizicã. Smerenie – comportare modestã, plinã de bunã cuviinþã, evlavie faþã
Pocãinþ㠖 regret pentru pãcatele fãcute; dorinþa de pãrãsire a de Dumnezeu; atitudine de supunere faþã de toþi; dar pe care Dumnezeu
stãrii de pãcat. îl dã omului ca o încununare a tuturor faptelor bune.
Pravil㠖 totalitatea rugãciunilor pe care trebuie sã le zicã preotul, Tain㠖 mister, lucru ascuns ºi necunoscut; comunicarea unui har
cãlugãrul pe parcursul unei zile. divin prin care omul se apropie de Dumnezeu; mijloc de sfinþire sãvîrºit
Prescur㠖 cuvîntul provine din limba greacã ºi înseamnã de slujitorii bisericeºti prin puterea Sfîntului Duh.
„pîiniºoarã”. Este fãcutã din aluat dospit, avînd formã rotundã, deasupra Tãmîie – produs aromat, extras dintr-un arbore exotic, folosit din
este întipãritã pecetea pe care e reprezentatã crucea închisã într-un vechime în bisericã; fumul de tãmîie care se ridicã reprezintã semnul
patrat cu literele de la început ale numelui Mîntuitorului: IS (Iisus), jertfei noastre ºi al prezenþei lui Dumnezeu; simbol al rugãciunii curate.
HR (Hristos), NI, KA, ceea ce înseamn㠄Iisus Hristos biruieºte”. Ucenic – cel ce primeºte învãþãtura de la un dascãl; învãþãcel.
Prescurile sînt întrebuinþate în rînduiala Sfintei Liturghii, iar dupã slujbã Utrenie – slujba de dimineaþã, dinaintea Sfintei Liturghii.
se împart credincioºilor din bisericã. Cei care cu credinþã mãnîncã Vecernie – slujba de searã.
prescurile, iau sfinþenie ºi binecuvîntare. Venerabil – care inspirã cel mai profund respect, care este vrednic
Priveghere – slujbã care se face noaptea, în ajunul unei sãrbãtori; de o stimã deosebitã se referã mai ales la sfinþi.
stare de veghe.
Prohod – slujba înmormîntãrii.
Prooroc – profet; trimis sau uns al lui Dumnezeu care vorbeºte în
numele Lui sau scrie despre voia ºi planul lui Dumnezeu, fiind inspirat
de Duhul Sfînt.
Proorocie – prezicere a viitorului prin inspiraþie dumnezeiascã.
Propovãduire – mãrturisirea cu glas tare a unor adevãruri de credinþã
spre a fi împãrtãºite celor ce ascultã.
Psalmi – rugãciuni ºi imne de laudã, de mulþumire, ºi de cerere
scrise ºi cîntate de regele David, cu 800 de ani înainte de Naºterea
Domnului Hristos.
Psaltire – carte din Vechiul Testament, care cuprinde Psalmii
împãratului David; cea mai întrebuinþatã carte de rugãciuni din
Biserica Ortodoxã.
Pustnic – cãlugãr trãitor în pustie.
Savaot – oºtire, termenul se referã la mulþimea îngerilor, organizatã
ca o armatã care executã poruncile lui Dumnezeu. Domnul Savaot este
Domnul oºtirilor cereºti, adicã a îngerilor.

360 361
 Cuprins
Cuvînt înainte......................................................................................3
Concepþia de predare a disciplinei Educaþia creºtin-ortodoxã ...... 4
Programa curricularã la disciplina opþionalã Educaþia creºtin-
ortodoxã (clasele I–IV) ..................................................................... 23
CLASA I
Tema 1. Dumnezeu – Tatãl Ceresc al tuturor .....................................36
Tema 2. Despre semnul Sfintei Cruci ................................................38
Tema 3. Sfînta Biseric㠖 Casa lui Dumnezeu ...................................43
Tema 4. Sã-L iubim ºi sã-L ascultãm pe Dumnezeu.
Rugãciune la sfîrºitul lecþiei.................................................46
Tema 5. Sã ne iubim ºi sã-i ascultãm pe pãrinþi ................................. 49
Tema 6. Sã ne iubim unii pe alþii. Sfînta Parascheva .........................52
Tema 7. Sã ocrotim vieþuitoarele, florile, natura.
Sfîntul Gherasim ºi leul Iordan ............................................ 55
Tema 8. Sfîntul înger – pãzitorul vieþii noastre ................................. 58
Tema 9. Curãþenia trupului ºi a sufletului .......................................... 60
Tema 10. Sfîntul Nicolae – prietenul copiilor ...................................61
Tema 11. Naºterea Maicii Domnului .................................................63
Tema 12. Naºterea Domnului – prilej de bucurie
pentru toþi creºtinii ...............................................................64
Tema 13. Colindul: laudã naºterii lui Iisus ........................................66
Tema 14. Cei trei crai ºi darurile lor ..................................................69
Tema 15. Mîntuitorul Hristos binecuvînteazã copiii. Sfîntul
IgnatieTeoforul – purtãtorul de Dumnezeu ..........................71
Tema 16. Postul Mare: cãlãtorie cãtre Paºti.......................................72
Tema 17. Floriile: Întîmpinarea Domnului ........................................74
Tema 18. Rãstignirea Domnului Iisus Hristos ...................................76
Tema 19. Învierea Domnului Iisus .....................................................78
Tema 20. Cum sãrbãtoresc copiii Sfintele Paºti ................................ 79
Tema 21. Iisus S-a Înãlþat la cer, dar nu ne-a pãrãsit ........................82
Tema 22. Duminica Mare: ziua de naºtere a Bisericii .......................83
362
CLASA A II-A
Tema 1. Biblia: Cuvîntul lui Dumnezeu adresat oamenilor ...............86
Tema 2. Crearea lumii ºi a primilor oameni ......................................89
Tema 3. Greºeala primilor oameni .....................................................91
Tema 4. Om bun, om rãu: Cain ºi Abel ............................................. 94
Tema 5. Pãcat ºi pedeapsã: Noe ºi potopul ........................................97
Tema 6. Descoperirea Sintei Cruci de cãtre Sfinþii Împãraþi
Constantin ºi Elena ............................................................100
Tema 7. „Tatãl nostru” – model de rugãciune.................................. 101
Tema 8. Sfînta Filofteia – fetiþa care iubea pe sãraci ....................... 104
Tema 9. Viaþa Maicii Domnului la Templu .....................................107
Tema 10. Bunavestire: începutul mîntuirii noastre ..........................108
Tema 11. Fuga în Egipt a familiei Sfinte ......................................... 112
Tema 12. Copilãria Domnului. Iisus la Templu la 12 ani ................ 114
Tema 13. Sfîntul Ioan Botezãtorul pregãteºte lumea
pentru venirea Domnului Hristos ....................................... 115
Tema 14. Copilul darnic: Înmulþirea pîinilor ºi a peºtilor ............... 118
Tema 15. Prietenii adevãraþi. Vindecarea slãbãnogului ................... 121
Tema 16. Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui.
Vindecarea celor zece leproºi............................................. 123
Tema 17. Dragostea faþã de pãrinþi ..................................................127
Tema 18. Sã ne îngrijim de trup ºi suflet .........................................129
Tema 19. Postul – mijloc de curãþare a sufletului ............................132
Tema 20. Patimile Domnului ........................................................... 134
Tema 21. Moartea ºi Îngroparea Domnului .....................................136
Tema 22. Biruinþa vieþii asupra morþii: Învierea Domnului .............138
Tema 23. Devotament ºi curaj: Femeile mironosiþe ........................139
Tema 24. Datini de Paºti. Ouãle roºii .............................................. 140
Tema 25. Pleacã, dar nu ne pãrãseºte: Înãlþarea Domnului .............142
CLASA A III-A
Tema 1. Crearea Îngerilor. Despre cinstirea Sfinþilor Îngeri ............145
Tema 2. Mîndria – mama tuturor relelor .......................................... 148
Tema 3. Facerea lumii vãzute .......................................................... 152
363
Tema 4. Facerea omului. Relaþiile lui cu animalele ºi cu natura
înconjurãtoare ....................................................................155
Tema 5. Unde duce neascultarea. Pãcatul strãmoºesc
ºi izgonirea din Rai ............................................................158
Tema 6. Avraam: model de credinþã în Dumnezeu ..........................162
Tema 7. Copilul ascultãtor de pãrinþi: Isaac ....................................164
Tema 8. Puterea binecuvîntãrii pãrinteºti: Esau ºi Iacov .................168
Tema 9. Sã nu fim invidioºi: Iosif ºi fraþii lui ..................................170
Tema 10. Cum sã biruim mînia, iritarea ºi cearta ............................174
Tema 11. Dumnezeu salveazã viaþa: Moise .....................................177
Tema 12. Reguli de bunã purtare. Cele zece porunci ......................180
Tema 13. Dumnezeu vine pe pãmînt ca pe oameni sã-i ridice la cer.
Naºterea Domnului ............................................................183
Tema 14. Sfinþirea apelor la Botezul Domnului: Aghiasma Mare...191
Tema 15. Porunca I: Sã-L iubim pe Dumnezeu ............................... 193
Tema 16. Porunca a II-a: Sã nu-þi faci chip cioplit ..........................197
Tema 17. Porunca a III-a: Sã nu iei numele
Domnului Dumnezeu în deºert........................................... 201
Tema 18. Porunca a IV-a: Cinsteºte ziua Domnului ........................205
Tema 19. Porunca a V-a: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta ........210
Tema 20. Porunca a VI-a: Sã nu ucizi! ............................................213
Tema 21. Porunca a VII-a: Sã nu fii desfrînat .................................215
Tema 22. Porunca a VIII-a: Sã nu furi .............................................218
Tema 23. Porunca a IX-a: Sã nu mãrturiseºti
strîmb împotriva aproapelui ...............................................220
Tema 24. Porunca a X-a: Sã nu doreºti nimic
din cîte are aproapele tãu ...................................................222
Tema 25. Predica de pe munte – esenþa învãþãturii creºtine ............225
Tema 26. Sã iertãm ºi sã iubim pe aproapele nostru ........................229
Tema 27. Iisus vindecã pe cei bolnavi .............................................232
Tema 28. Iisus învie morþii. Învierea tînãrului din Nain .................. 233
Tema 29. Cina cea de tainã ..............................................................234
Tema 30. Sfînta Liturghie – Hristos în mijlocul nostru ................... 236
364
CLASA A IV-A
Tema 1. Primirea învãþãturii: Pilda semãnãtorului ..........................242
Tema 2. Cum folosim darurile lui Dumnezeu: Pilda talanþilor ........ 246
Tema 3. Sã nu dispreþuim pe aproapele.
Pilda vameºului ºi a fariseului ........................................... 249
Tema 4. Sã nu fim nepãsãtori faþã de cei în suferinþã:
Pilda bogatului nemilostiv .................................................253
Tema 5. Despre viaþa viitoare .......................................................... 258
Tema 6. Faptã ºi rãsplatã: Pilda neghinei ........................................262
Tema 7. Sã fim prevãzãtori: Pilda celor zece fecioare ..................... 267
Tema 8. Pogorîrea Sfîntului Duh ºi întemeierea Bisericii creºtine ..270
Tema 9. Simbolul credinþei sau Crezul ............................................ 272
Tema 10. Credinþa adevãratã ............................................................274
Tema 11. Mãrturisirea credinþei prin semnul Sfintei Cruci .............277
Tema 12. Creºtinismul la români. Sfîntul Apostol Andrei ..............280
Tema 13. Duminica ºi praznicile împãrãteºti. Naºterea Domnului ...284
Tema 14. Biserica – Viaþa tainicã în Hristos:
Pilda viþei-de-vie ºi a mlãdiþelor ......................................288
Tema 15. Taina Sfîntului Botez ....................................................... 293
Tema 16. Sfînta Tainã a Mirungerii .................................................296
Tema 17. Sfînta Tainã a Euharistiei .................................................298
Tema 18. Iubirea pãrinteascã: Pilda fiului risipitor .........................301
Tema 19. Sfînta Tainã a Pocãinþei ...................................................305
Tema 20. Sã-i iubim pe toþi oamenii:
Pilda Samarineanului milostiv ........................................... 309
Tema 21. Taina Sfîntului Maslu: Vindecare, iertare ºi iubire .......... 313
Tema 22. Sfînta Tainã a Preoþiei – exemplu de iubire
ºi de slujire faþã de Dumnezeu ........................................... 317
Tema 23. Sfînta Tainã a Nunþii. Datoriile faþã de familie
ºi societate ..........................................................................321
Tema 24. Posturile de peste an. Sfintele Paºti ................................. 324
Tema 25. Pãrþile componente ale bisericii .......................................327
Tema 26. Mîntuirea: scopul vieþii creºtine ......................................332
365
Tema 27. Jertfa de pe Cruce a Domnului Hristos
ºi importanþa ei pentru omenire .........................................336
Tema 28. Sfînta Liturghie – cea mai mare lucrare
ºi rugãciune a Bisericii ....................................................... 339
Tema 29. Proscomidia ......................................................................342
Tema 30. Liturghia catehumenilor sau a celor chemaþi la Botez .....345
Tema 31. Liturghia credincioºilor ....................................................348
Tema 32. Iubirea, mai tare decît moartea.
Rugãciunea pentru cei adormiþi în Domnul .......................352

Educaþie creºtin-ortodoxã. Clasele I-IV.

Ghidul învãþãtorului.
Lectori: Eugenia Proca, Angela Levinþa
Corector: Angela Levinþa
Tehnoredactor: Ana Botnaru
Coperta: Olga Caterenciuc

Coli de autor 17,0

Editor: Angela Levinþa
Tel: +3732 237 419, 079537904
Tipografia Centralã, str. Florilor, 1. Chiºinãu

366 367
368