Sunteți pe pagina 1din 1

Familia creştină1

Naşterea familiei creştine se realizează prin căsătorie, binecuvântată de Taina


Cununiei. În Vechiul Testament se aminteşte de repetate ori despre familie ca despre unirea
bărbatului cu femeia ca unire binecuvântată de Dumnezeu. Există şi anumite învăţături cu
privire la familie. Referindu-se la căsătorie, Biblia afirmă:

a) unitatea şi egalitatea (I Cor. 7, 2)


b) dragostea şi buna învoire dintre soţi
c) curăţia (soţul şi soţia să nu fie în înrudire apropiată)
d) sfinţenia, binecuvântată prin Taina Sfinţirii
e) trăinicia (Matei 19, 6)

Familia este datoare nu doar să respecte normele morale creştine, ci să şi participe la


promovarea şi păstrarea moralei creştine a copiilor, să se implice în buna educaţie a lor,
având drept călăuză poruncile creştine.

Credinţa creştină consideră că un copil nu poate fi educat prin forţă, prin pedeapsă
corporală, prin constrângeri. Copiii trebuie să aibă exemplul spiritual al părinţilor care să
trăiască în dragoste în înţelegere.

La formarea profilului moral şi religios al copilului, familia trebuie să-şi îndeplinească


funcţiile sale prin:

a) botezul copiilor, acesta asigurându-le calea dreaptă în credinţă (Matei 10, 14);
b) deprinderea rugăciunii, ca o condiţie a creşterii morale şi spirituale;
c) respectarea postului, ca o condiţie a sănătăţii spirituale;
d) păstrarea şi transmiterea tradiţiilor creştine;
e) ocrotirea de tentaţii şi de ispitele vieţii;

Structura ierarhică a familiei constituie fundamentul ei moral şi spiritual. Orice familie


este alcătuită din părinţi şi copii. Tatăl este întotdeauna suportul familiei. Datorită ierarhiei
sale, familia ce respectă normele bisericii, se stabileşte şi se întăreşte moral şi spiritual. Într-o
familie creştină sănătoasă există doi părinţi care împreună reprezintă nu doar originea
dragostei, dar şi izvorul înţelegerii corecte a autorităţii părinţilor, şcoala libertăţii, smereniei,
credinţei, curăţeniei, respectului.

Considerând familia ca o “biserică a casei”, ca o celulă vie a trupului bisericii, putem


înţelege esenţa şi particularităţile specificului naţional al Familiei - bisericii autohtone. Prin
natura sa, “biserica casei” simbolizează valorile religioase şi cele ale credinţei. Familia este
cea care moşteneşte, păstrează şi foloseşte valorile şi tradiţiile creştine transmiţându-le din
generaţie în generaţie.

1
Mândâcanu V. Etica vieții de familie. pp.140-142