Cateheza nr.

FAMILIA CREȘTINĂ

1. Pregătirea aperceptivă:
Rolul familiei în creșterea și educația copiilor este primordial și necesită o atenție deosebită.
Devenind părinți, soții primesc de la Dumnezeu darul unei noi responsabilități. Iubirea lor părintească
este chemată să devină pentru copiii lor semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu, către Care să tindă
toată viața lor, după cuvântul psalmistului: „Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor
lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină, fiii ce se vor naște și se vor ridica și le vor vesti fiilor lor,
ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le
țină” (Psalmul 77, 7-9).
2. Anunțarea temei:
Începem șirul catehezelor din Postul Adormirii Maicii Domnului cu o prezentare a câtorva aspecte
legate de rolul și importanța familiei în educația religioasă a copiilor și a tinerilor.
3. Tratarea temei:
Definiție: Familia este un sanctuar, căminul sfânt al tuturor virtuților creștine. Prezența lui Hristos
face din ea o „mică biserică” sau „biserica de acasă”, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Biserica și familia se zidesc reciproc. Părinții creștini sunt cei mai de seamă mijlocitori între Biserică
și lume. Astfel, familia devine prelungirea Bisericii în lume și aducerea lumii în Biserică (Alexander
Schmemann), având vocația de a fi în lume icoana iubirii divine veșnice (Părintele Patriarh Daniel).
- Familia presupune comuniune, iar aceasta nu e posibilă fără iubire;
- La măsura aceasta se poate ajunge doar atunci când toți membrii familiei râvnesc să dezrădăcineze
toate viciile din viața lor și să-și împodobească sufletul cu toate virtuțile ce strălucesc în persoana
lui Hristos, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu,
sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-
răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva
cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă
întru dragoste, care este legătura desăvârșirii” (Coloseni 3, 12-14);
- În felul acesta familia devine răsadniță a sfințeniei, în care tatăl e cu adevărat întrupare a lui
Hristos, mama e cu adevărat întrupare a Bisericii, mireasa cea neprihănită, iar copiii sunt cu
adevărat întrupări ale lui Iisus în lume;
- O astfel de familie a fost cea în care a crescut Sfântul Vasile cel Mare: „Educația copiilor era
opera bunicii, a mamei și a tatălui. Tatăl le dădea știința, mama evlavia, bunica înțelepciunea și
bunătatea; tatăl le forma o cugetare creștină, mama le plămădea o inimă creștină, bunica le
pecetluia pe amândouă prin neprihănirea ei. Sfânta Scriptură era cartea de căpătâi a educației
lor. Psalmii erau cântarea lor. Rugăciunea era hrana sufletului și munca disciplina trupului.
Aceasta era familia în care stăpânea duhul lui Hristos și dintre ai cărei membrii, 5 au fost
canonizați ca sfinți” (Mitropolitul Nicolae Mladin);
- În familie copiii dobândesc un ritm al vieţii. Devin ordonați și disciplinați atunci când sunt
respectate cu stricteţe o serie de reguli elementare stabilite de comun acord cu părinții. M-aș
folosi de un singur exemplu: orele de masă. Mesele neregulate, adică gustările luate în
momentele când ţi s-a făcut puțin foame sau imediat ce în casă a apărut ceva gustos, se
răsfrâng negativ nu numai asupra sănătăţii trupeşti a copilului, cât mai degrabă asupra minţii şi
sufletului lui: astfel, el nu se va învăţa niciodată să se controleze, să-şi înfrâneze poftele, să se
1
 concentreze pentru un timp îndelungat asupra unui lucru pe care îl are de făcut, chiar dacă
acest lucru poate fi o simplă joacă − să nu uităm că şi jocurile copilăreşti cer adesea o atitudine
serioasă. Mâncarea regulată poate însemna începutul vieții ascetice;
- Obișnuința rostirii rugăciunii înainte și după fiecare masă îl va deprinde pe copil cu rostirea
unei rugăciuni la începutul fiecărui lucru nou;
- Din păcate, deși suntem conștienți că stabilirea unui program de sarcini este importantă pentru
a-i motiva pe copii, preferăm să continuăm rutina impusă de cei mici, evitând astfel conflictul
pe care l-ar putea presupune modificarea acestei rutine. De exemplu, cu toate că știm că masa
de prânz este un moment propice pentru comunicare între membrii familiei, părinții lasă, de
cele mai multe ori, televizorul deschis. În acest fel, masa și conversația trec pe planul al doilea,
pierzându-se astfel ocazia stabilirii acestei comuniuni.

4. Recapitulare:
Deprinderea comuniunii cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni se realizează în familie pe baza unei
purtări de grijă care condiționează sănătatea familiei de azi și de mâine. În această educație și purtare
de grijă față de copii nu trebuie să lipsească elementul religios, deprinderea cu abecedarul credinței și
cu o viață trăită, în mod firesc, în duhul Bisericii.
5. Asociere:
Familia este ca un cristal. Dacă ții cristalul în lumina soarelui, el însuși devine un focar de lumină,
ca un al doilea „soare”. Tot așa și familia: pusă în lumina lui Dumnezeu, ea însăși devine strălucitoare,
este transfigurată, ca o imagine terestră a Treimii.
6. Generalizare:
La această strălucire nu se poate ajunge decât atunci când fiecare membru al familiei, soț sau soție,
tată, mamă sau copil își înțelege rostul în cadrul „micii biserici” din care face parte și își împlinește
îndatoririle care decurg din acesta.

7. Aplicare:
În acest sens, îndrăznim a pune înaintea părinților câteva sfaturi de maximă importanță în
formarea și consolidarea unei trăiri creștine autentice în sânul unei familii:
- Să se roage împreună acasă, îngenunchiind în fața unei icoane, sub lumina tremurândă a candelei;
- Să lectureze împreună Sfânta Scriptură și alte cărți ale Bisericii;
- Să ia masa împreună măcar o dată pe zi;
- Să postească în zilele rânduite, fiecare după puterea sa;
- Să participe împreună duminica și în marile sărbători la Sfânta Liturghie;
- Să se împărtășească cel puțin de patru ori pe an: „Împărtășirea tuturor membrilor familiei
în aceeași zi, la aceeași Sfântă Liturghie, este un element esențial, care toarnă unitate, pace,
lumină, fericire în familia creștină (Mitropolitul Nicolae Mladin);
- Să iasă împreună cât mai des la o destindere agreabilă;
- Să aibă un duhovnic comun, căci: „Dacă două lemne vor fi cioplite de doi tâmplari,
niciodată nu se vor potrivi. Dacă vor avea același duhovnic, el cioplește umflăturile, adică
slăbiciunile unuia, cioplește umflăturile celuilalt și astfel se aplanează greutățile (Cuviosul
Paisie Aghioritul).
Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu
bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii
altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să
iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii
(Coloseni 3, 12-14).
2