UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

Facultatea de Teologie Romano - Catolică

Asistenţă socială

FAMILIA CREŞTINĂ

Lucrare de seminar
Student: Lorena NEAGU, anul I
Coordonator: Prof. pr. Fabian Doboş
Disciplina: Metodologia lucrărilor ştiinţifice

Iași – 2022
 CUPRINS

Capitolul 1...................................................................................................................................3

Procesul de creaţie după chipul lui Dumnezeu.......................................................................3

Capitolul 2...................................................................................................................................4

Taina Sfântă a căsătoriei.........................................................................................................4

Capitolul 3...................................................................................................................................5

Familia creştină, o comunitate a iubirii...................................................................................5

Capitolul 4...................................................................................................................................6

Sfânta familie din Nazaret,un model pentru familia creştină..................................................6

Capitolul 5...................................................................................................................................6

Puterea familiilor de a trece peste toate obstacolele vieţii......................................................6

Capitolul 6...................................................................................................................................8

Concluzie.................................................................................................................................8

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................9
 CAPITOLUL 1

Procesul de creaţie după chipul lui Dumnezeu

,, Familia e sfântă, cât viaţa-i pe pământ,

Îi punem temelie şi ziduri de granit.
Furtuni pot să apară, seisme negreşit.
Dar dacă e iubire, nimic nu-i prăbuşit.”
( ,,Petale de gând”, Corneliu Văleanu ).1
Inima societății este familia. Inima familiei este iubirea conjugală. Pentru a avea o idee
adevărată şi profundă despre ceea ce înţelege Biserica Catolică prin familie, care are la bază
legământul căsătoriei, trebuie să vedem ce constituie în context creştin natura cu totul aparte a
iubirii conjugale care se regăseşte în viaţa soţilor. Iubirea conjugală reprezintă acea
afectivitate profund umană ce se naşte dintr-o voinţă liberă şi îşi asumă toate tendinţele
naturale, înnobilându-le.2 Fmilia creştină trebuie să fie vatra în care focul dragostei să nu se
stingă niciodată şi de la care să se încălzească omul şi obştea omenească. Este locul în care
îngerii poposesc şi nimeni nu este trist.
Dumnezeu l-a creat pe om din iubire şi l-a chemat la iubire, vocaţia fundamentală şi
înnăscută oricărei fiinţe umane: ,,Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul Său. După chipul
Lui Dumnezeu l-a creat, bărbat şi femeie i-a creat”. ( Geneza1, 26 – 27 ). Fiind astfel creat,
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul are demnitatea de persoană: el nu este ceva,
este cineva. E capabil să se cunoască, să se stăpânească, să se dăruiască în mod liber, să intre
în comuniune cu alte persoane. Bărbatul şi femeia sunt creaţi de Dumnezeu într-o perfectă
egalitate ca persoane: A fi bărbat, sau a fi femeie, este o realitate bună şi voită de Dumnezeu,
au o demnitate egală ce vine de la Creatorul lor. Ei reflectă înţelepciunea şi bunătatea. Sunt
voiţi de Creator împreună, unul pentru celălalt, Cuvântul lui Dumnezeu dându-ne de înţeles
acest lucru în diferitele pasaje ale textului sacru: ,,Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi
face un ajutor pe potriva lui.” ( Geneza 2 – 18 ). Femeia, ,,carne din carnea lui” ,fiinţa aflată
faţă în faţă cu el, egală lui, cea mai apropiată de el, îi este dăruită de Dumnezeu ca un ajutor,
reprezentând-ul pe Dumnzeu, în care este ajutorul nostru. ,,De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl
său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi amândoi vor fi un singur trup”. ( Geneza 2, 18 -
25 ) . Legătura conjugală dintre bărbat şi femeie este indisolubilă, deoarece Dumnezeu însuşi
a încheiat-o. ,,Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. ( Matei, 19 – 6 ).

1
Corneliu Văleanu, Petale de gând, Vol. Cvinarii, Editura Pim, 2005.
2
Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorala privind Biserica în lumea contemporană, Gaudium et
spes, ARCB, Bucureşti, 1993.
1
 CAPITOLUL 2

Taina Sfântă a căsătoriei

Astfel, harul căsătoriei, închegarea familiei creştine, este un rod al Crucii lui Cristos, izvor
al oricărei vieţi creştine. Este sacrament al legământului dintre Cristos şi Biserică, sacrament
al Noului Legământ. Uniţi în Sfânta Taină a căsătoriei, bărbatul şi femeia păşesc într-o lume
nouă, o lume în care trebuie să se accepte, să fie uniţi, să se ajute reciproc, să-şi educe copiii.
Tratarea la comun a căsătoriei și familiei este justificată prin prisma faptului că, din
perspectivă creștină, mariajul legal și valid este considerat condiția sine qua non a unei vieți
familiale, în respectul învățăturilor de credință și a patrimoniului identitar al fiecărei Bisericii.
Motivul căsătoriei trebuie să fie dragostea dintre cei doi soţi, nu interesul. Scopul trebuie să
fie ajutorul reciproc, naşterea de copii, căci Dumnezeu i-a binecuvântat, spunând: ,,Fiţi
rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l, stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările
cerului şi peste toate fiinţele care se târăsc pe pământ”. ( Gen. 1 – 28 ). Prin căsătorie se
reaminteşte planul Creatorului: nu vor mai fi doi, ci un singur trup”. ( Matei 19 – 16 ). Soţii
sunt datori să se iubească, să fie fideli unul altuia, să-şi iubească copiii, să le asigure
bunăstarea materială şi buna educaţie, să-i crească în acord cu propriile convingeri morale şi
religioase, de a-şi mărturisi credinţa, de a fi o lumină pentru cei din jur. 3 Copiii, la rândul lor,
trebuie să-şi cinstească părinţii, să-i asculte, să-i ajute, să se roage pentru ei când sunt în viaţă,
dar şi după moarte. Respectul lor va fi resimţit de întreg mediul familial. ,,Cununa bătrânilor
sunt fiii fiilor lor”. ( Proverbe 17 -6 ). Copiii trebuie să ştie că au un Tată Etern, pe care se pot
bizui, la care se pot ruga şi de la care pot primi îndrumare. Să fie învăţaţi să se roage, să-şi
exprime recunoştinţa pentru binecuvântările primite. Nici un sacrificiu nu este prea mare,
pentru a avea binecuvântările unei căsnicii eterne. Nimic nu este mai important în această
lume, decât să ai alături o familie care să te susţină, în care să-ţi găseşti sprijinul, impulsul,
motivaţia, să fii acceptat aşa cum eşti, să-i accepţi pe ceilalţi aşa cum sunt. De aceea soţii
creştini sunt întăriţi şi, într-un fel, consacraţi printr-un sacrament special în vederea
îndatoririlor şi demnităţii lor”. ,,De câte ori privesc o mama cu copilul în braţe, o asemăn
Maicii Domnului cu Pruncul Isus”. ( Grigore Vieru ).4

3
Catehismul Bisericii Catolice ARCB, Bucureşti, 1993.
4
Grigore Vieru, Icoana mamei, Editura Carticica Românească.
2
 Capitolul 3

Familia creştină, o comunitate a iubirii

O căsnicie reuşită, o familie creştină fericită, constă întotdeauna dintr-un triunghi: bărbatul,
femeia şi Dumnezeu. ( ,,Funia împletită în trei, nu se rupe uşor”. (Ecleziast 4 – 12 ).
FAMILIE – Fericire, Ascultare, Mărinimie, Iubire, Libertate, Iubire, Evlavie. Literele ce
compun cuvântul FAMILIE, se asociază cuvintelor ce ne arată faptul că Dumnezeu iubeşte
familia şi doreşte ca ea să fie laboratorul de creaţie pentru împlinirea numărului celor aleşi. În
cadrul familiei creştine să predomine armonia, comunicarea, dragostea, respectul,
fidelitatea. ,,Îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, cu toată smerenia, blândeţea şi
răbdarea.”( Efeseni 4 – 2 ) Cristos va fi permanent în familia creştină, le va da putere să se
iubească, să-l urmeze, să se ridice după căderile lor, să se ierte reciproc, să poarte fiecare
povara celuilalt, ,,supuşi unii altora în frica lui Cristos!”( Efeseni 5 – 21 ). Pentru a forma un
tot, pentru a avea binecuvântările lui Dumnezeu, familia creştină trebuie să aplece capul şi
genunchii în rugăciune sinceră, să-l caute permanent pe Dumnezeu. ,,Pentru mine, rugăciunea
este un elan al inimii, o simplă privire aruncată spre cer, este un strigăt de recunoştinţă şi de
iubire, atât în încercare, cât şi în bucurii”. ( Sfânta Tereza a Pruncului Isus ) 5. Familia creştină
este o comunitate a iubirii când împlineşte cuvintele: ,,…iubirea este îndelung răbdătoare,
iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă,nu se umflă. Ea nu se poartă
necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le
îndură”. ( 1 Corinteni XIII, 4 – 7 ).

CAPITOLUL 4

Sfânta familie din Nazaret,un model pentru familia creştină

În trecut, familia trăia o viaţă mult mai liniştită, mai normală, într-un climat nepoluat moral.
Sfânta Fmilie din Nzaret, ( Isus, Maria şi Iosif ), este tabloul cel mai minunat, modelul de
virtuţi creştine demn de urmat. Este prima familie fericită şi mântuită, ce a respectat legea şi
ordinea lui Dumnezeu. Această familie a fost aleasă, pentru ca începând de la ea, să se
răscumpere păcatul început în prima familie din Eden, perpetuat mai apoi,în toate celelalte
familii. Sfânta Răscumpărare, urma să aibă loc prin naşterea Mântuitorului lumii, Isus Cristos,
într-o iesle, simbolul sărăciei. Această familie, are ca piatră de temelie iubirea fără interes.

5
Sfânta Tereza a Pruncului Isus - diverse citate - amicidilazzaro. it.
3
Deşi au întâmpinat lovituri grele de la viaţă, nu s-au clătinat. 6 Au trait în armonie, unire,
înţelegere, iubire desăvârşită. Fericirea unuia,însemna fericirea celuilalt şi puneau în practică
Cuvintele Apostolului Pavel către Efeseni: ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, aşa cum Cristos a
iubit Biserica şi s-a sacrificat, a mers la moarte pentru ea. Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor, aşa
cum Biserica este supusă Mirelui ei,Cristos”. ( Efeseni 5, 22 – 28 ). Isus a primit iubire şi
afecţiune de la părinţii lui, care l-au vegheat, educat,iar el, creştea în înţelepciune, statură şi
har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Iubirea, ascultarea şi împlinirea voinţei lui
Dumnezeu,erau cele mai importante virtuţi în familia din Nazaret. Faptul că toţi trei împlineau
voinţa lui Dumnezeu, care le dorea binele, a creat unitate şi armonie în familie. Locuind
împreună, împărţeau totul-bucurii, suferinţe, preocupări, fiind toţi răspunzători de binele
familiei. Prezenţa lui Isus a făcut din familie un Paradis, în care domnea pacea, armonia,
bucuria, iubirea. Familia Sfântă va rămâne modelul pentru toate familiile creştine, angajându-
ne să redescoperim vocaţia şi misiunea familiei şi să facem tot posibilul să troneze iubirea şi
nu ura, ajutorul reciproc şi nu indiferenţa sau duşmănia. O familie ce are la temelie Legea lui
Dumnezeu, iubirea, credinţa, rugăciunea, sfintele sacramente, este casa omului înţelept,zidită
pe stâncă.

CAPITOLUL 5

Puterea familiilor de a trece peste toate obstacolele vieţii

Astăzi, familiile sunt mult mai expuse, atmosfera morală este otrăvită. Multe familii, chiar şi
creştine, sunt deseori ameninţate de lipsa dialogului, a respectului reciproc, a problemelor
financiare. Există obstacole, tentaţii, momente de criză, de întuneric. Diavolul caută să
distrugă viaţa de familie. Ceea ce afecteaza cu adevărat fericirea familiei, este păcatul:
gelozia, cearta, infidelitatea, lăcomia. În astfel de situaţii, este necesar să existe un înger bun
în fiecare familie pentru a o ocroti, călăuzi: ,,Îngerul Domnului străjuieşte lângă cei ce se tem
de el şi-i scapă din primejdie”. ( Psalmul 34, 7 ). Rugăciunea fierbinte, dialogul cu
Divinitatea, poate schimba totul şi binele să predomine,să învingă tot ce este rău, tot ceea ce
stă în calea fericirii familiei creştine. Puterea de iertare, reconcilierea, încrederea în prezenţa
lui Dumnezeu, sunt esenţiale pentru o familie unită şi binecuvântată. ,,Este suficient să iubeşti
pentru a-ţi crea o familie. Şi pentru a o păstra, trebuie să înveţi să înduri şi să ierţi”. 7 ( Maica
Tereza ). De aceea, familia reprezintă raiul într-o lume nemiloasă”. ( Cristopher
Lasch )”.8Comuniunea la trăirea zilnică în casă în toate clipele de bucurie,dar şi de tristeţe,
reprezintă cea mai concretă şi eficace pedagogie pentru înscrierea activă, responsabilă, a
copiilor în orizontul larg al societăţii. ( Ioan Paul al Doilea, Familiaris consorţio ). Familiilor
6
Ion N. Oprea, Familia creştină.Sfânta taină a însoţirii, Editura Pim.
7
Ioan Paul al II-lea, Familiaris consorţio.
8
Catehismul Bisericii Catolice, ARB, Buc. 1993.
4
creştine din zilele noastre, apostolul Pavel le adresează cuvintele din Scrisoarea către Romani:
,,Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu…nu vă conformaţi lumii acesteia,
ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este
bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit”. ( Romani 12, 1 – 2 ).
Totodată Euharistia, painea frântă, împărtăşirea cu Trupul lui Cristos, poate transforma
radical viaţa familiei creştine, o îndumnezeieşte, o face să înfrunte loviturile vieţii care o
zdrobesc. Şi nu doar Euharistia din Biserică, ci şi cea din familie. Rugăciunea de
binecuvântare a mesei, bucuria de a sta împreună ca o familie creştină, fericită, reprezintă o
dovadă de iubire, armonie, prietenie, aducere de mulţumire unul altuia, dar mai ales lui
Dumnezeu pentru îndurarea Sa cea mare.
Soţii familiei creştine trebuie să-şi analizeze viaţa de zi cu zi, confruntând-o cu Biblia şi
învăţătura Bisericii. Să se privească amândoi faţă în faţă, să-şi spună unul altuia : tu cine eşti?
Să pornească, dacă este necesar ,pe un nou drum în căsnicia lor, să fie o singură inimă, o
singură gândire, o singură simţire. Soţii familiei creştine nu pot avea o viaţă fericită dacă nu
îşi iau zilnic crucea şi nu îşi răstignesc pe ea egoismul. Viaţa şi iubirea conjugală înseamnă
moarte şi înviere. ,,Cine vrea să-şi salveze viaţa pentru mine, pentru evanghelie, o va salva”.
(Marcu 8 – 35 ). Un lăcaş de cult trebuie să fie familia creştină, în care preoţii sunt soţii.
Sfântul Augustin atribuia taţilor în familii funcţia de vicari episcopali: ,,Fiecare dintre voi,
capi de familie, să se considere investit cu o misiune episcopală în ceea ce priveşte crdinţa
celor dragi ai voştri”. ( Sf.Augustin ). Casa creştină să fie solidă, de nezdruncinat, zidită pe
stânca susţinută de Tatăl Ceresc. Astfel, valurile vieţii, oricât de puternice ar fi, nu o vor
clătina. Fiecare cuplu familial are o poveste de dragoste, un drum propriu către căsnicie.
Cineva reuşeşte de la prima încercare să construiască o barcă a familiei, rezistentă. La
altcineva, nu decurge totul atât de lin cum şi-ar dori şi trebuie să treaca prin greutăţi, suferinţe,
pierderi, pentru a dobândi o familie. Dar, fiecare uniune conjugală este o bijuterie unică. Cu
propriile limite, împletiri excepţionale de destin, îmbinări neaşteptate de lucruri nepotrivite,
fiecare familie este incredibil de frumoasă în felul ei.

CAPITOLUL 6

Concluzie

Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ s-a născut într-o familie, Fiul lui Dumnezeu a fost
născut într-o familie, creştinismul s-a născut într-o familie. Să învăţăm să ne bucurăm de
fiecare minut al vieţii petrecut cu familia, pentru că este cel mai preţios lucru. Să avem grijă
de familiile noastre oriunde ne aflăm, să împărţim zilnic cu ea fiecare lacrimă, fiecare bucurie.
Să trăim în familie şi pentru familie, trăind astfel,pentru Dumnezeu. Vrei o familie fericita,
roagă-te zilnic pentru ea. Lasă-l pe Dumnezeu la cârma vieţii şi prin el viitorul va fi veşnic
însorit. Nimic în lume nu e mai frumos, decât o casă unde e Cristos! Dumnezeu trebuie să
rămână prezent cu iubirea sa în fiecare familie şi în fiecare casă, pentru a avea pe pământ
5
climatul fericirii din sânul Sfintei Treimi, climat de iubire şi de pace, leagăn de adevărată
viaţă şi oază de fericire.
,,Implorăm ocrotirea Fmiliei din Nazaret, a Mariei şi a Sfântului Iosif, ca prin harul şi
lucrarea Duhului Sfânt, să avem în lume atâtea lăcaşuri de fericire, câte familii creştine
avem”.9

Familia e locu-n care

Domneşte dragostea mereu.
Şi-n orice zi,în orice lucru,
Îl poţi găsi pe Dumnezeu.

9
Petru Gherghel, Episcop de Iaşi.
6
 BIBLIOGRAFIE

1. Catehismul Bisericii Catolice, ARCB, Bucureşti, 1993.

2. Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală privind Biserica în lumea
contemporană, Gaudium et spes, ARCB, București 1999.
3. Ioan Paul al II-lea, Exortația apostolică post – sinodală, Familiaris Consortio, Ed. Presa
Bună, Iaşi, 1994.
4. Ion N. Oprea, Familia ceştină . Sfânta taină a însoţirii , Editura Pim.
5. Corneliu Văleanu, Petale de gând, Vol. Cvinarii, Editura Pim, 2005.
6. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi.
7. Tamaş Petru Sebastian, Mate Cristina, Cojan Teodora, Blânda Fulvina, Bejenaru Maricica,
Herciu Tereza, Cojan Loredana, Religie-Cultul romano-catolic, Editura didactică şi
pedagogică S.A.
8. Sfânta Tereza a Pruncului Isus - diverse citate - amicidilazzaro. it.
9. Grigore Vieru, Icoana mamei, Editura Cărticica Românească.

7
8