Scoala doctorala de economie

si administrarea afacerilor

Metodologia cercetarii
Dumitru Zait
2021/2022
 Evaluare
• Elaborare studiu fundamentare ipoteze
(predare, cel mai tarziu, 20. 12. 2021)
1.Formulare enunt problema de cercetare
(pretext, circumstante, intrebari): 4pp
2.Motivare, argumente, semnificatie, impact: 3
pp
3.Scop si obiective: 2 pp
4.Constructie ipoteze de cercetare
(argumentare, formulare, testare): 5 pp
 Titlu
Anticiparea demersului de cercetare
1. Enunt (3 pcte)
1.1. Pretext: elementul care a produs constientizarea
dificultatii, dilemei, limitei … prin care ati ajuns la
identificarea problemei;
1.2. Circumstante: loc, timp, factori favorizanti ai intalnirii cu
problema; trimiteri la discutii, intamplari, fapte relevante
pentru incitarea rezolvarii problemei;
1.3. Intrebari: formularea explicata (de ce? cum anume? …
am ajuns la respective intrebare) a intrebarilor la care ar
trebui sa cautati si gasiti raspunsuri prin rezolvarea
problemei; selectia intrebarii principale si a intrebarilor
ajutatoare
 Anticiparea…
2. Motivarea (1 pct)
-Pozitionarea personala (interes, experienta,
cunostinte, acces la date si informatii etc.)
- Importanta economica (pentru practica si
teorie, in principal)
-Consecinte sociale
-Posibile alte conexiuni
 Anticiparea…
3. Scop si obiective (2 pcte)
-Formulare in raport cu intrebarile si
parcursul (etapele) cercetarii;
-Sugerarea (anticiparea) enunturilor
ipotetice ale demersului;
-Argumentarea plauzibilitatii, fezabilitatii si
realismului finalizarii demersului;
 Anticiparea…
4. Ipoteze (4 pcte)
-Puncte de plecare (suport teoretic si faptic) ;
-Argumentare alegere metodologica (abductie, inductie,
deductie)
-Recurs la tehnici si procedee de derivare a ipotezelor
(concordantei, discordantei, gradientului, silogism…)
-Elaborare enunturi ipotetice pentru problema
-Anticipare testare verosimilitate ipoteze
-Important: identificarea ipotezelor in raport cu modul de
derivare (metoda) si natura (sensul enuntului)
 Referinte bibliografice
• D.Zait, A. Spalanzani, La recherche en management et en
economie. Reperes epistemologiques et methodologiques,
L’Harmattan, Paris, 2008
• D.Zait, A. Spalanzani, A Zait, Constructia strategica a cercetarii.
Optiuni metodologice – intre logic si euristic, Secom Libris, Iasi,
2015
• S. Moscovici, F.Buschini, Metodologia stiintelor socioumane,
Polirom, 2007
• B.Blumberg, D.R.Cooper, P.S.Schindler, Business Research
Methods, McGraw-Hill. Higher Education, 2011
 Structura tematica

• I. Metodologie si cunoastere
• II. Optiunea metodologica
• III. Construirea şi realizarea proiectului de cercetare
• IV. Documentarea în cercetarea ştiinţifică
• V. Recursul la metoda
• VI. Tehnici instrumente de cercetare: sistematizare
• VII. Testarea si validarea
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.1. Acceptiuni
• Metodologie (metodos + logos, grec.): ştiinţă a metodei, a
demersului raţional întreprins de spirit pentru a afla adevărul, a
descoperi cauze sau conexiuni, a găsi soluţii etc.; descifrarea
înţelesului conceptelor face parte din metodologie
• Metodologie: acel know-how prin care se poate ajunge la atingerea
unui scop în cercetare
• Caracter normativ
• Structura: principii teoretice (concepţia teoretică a disciplinei),
metode şi tehnici de culegere a datelor (suportul informaţional-
faptic), metode şi tehnici de tratare a datelor (dimensiunea
prelucrării cantitative), procedee logice de analiză şi generalizare
(construcţia şi sistematizarea teoriei) si componenta pentru punerea
in aplicarea a acestora (know-how)
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.2. Componente actionale
• Metoda (metodos = cale, mijloc, mod de expunere – grec.) : element care prescrie un
anumit mod de a acţiona într-o cercetare ; sistem de principii, reguli şi mijloace de
cunoaştere şi transformare a realităţii; conceptia de baza din cercetare.
• Exemple: inductie, deductie, abductie, observaţia, experimentul, statistică, istoric-
comparativă, dialectică
• Tehnica (tekne = procedeu, vicleşug): ansamblu de prescripţii
metodologice folosite pentru a realiza o acţiune eficientă, grup de procedee folosite
pentru a realiza o lucrare sau a obţine un rezultat determinat.
• Exemple: convorbirea, întreţinerea, cele mai mici pătrate, analiza factorială, ajustarea
statistică, analiza documentară, eşantionarea, aşchierea etc.
• Procedeu : element al tehnicii care permite obţinerea directă a unui anumit rezultat
sau soluţia practică la care se recurge pentru a efectua o acţiune sau lucrare.
• Exemple: gruparea statistică, estimarea varianţei, clasificarea etc.
• Instrument : unealta sau artificiul tehnic prin intermediul căruia se realizează o
lucrare sau o acţiune de cercetare.
• Exemple : tabelul, foaia de observaţie, fişa de înregistrare, ghidul interviului, indicele,
coeficientul, elasticitatea, scala de măsurare sau programul utilitar.
• Know-how – punere in aplicare a strategiei metodologice
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.3. Pozitionarea metodologiei
• Teoria cunoaşterii - examinarea metodelor de testare sistematica la
care trebuie supusă orice idee, dacă este "să fie luată în serios"; pentru
a raţionaliza, a explica şi stăpâni lumea (realitatea)
• Metodologia cercetării: sistemul de metode, procedee, tehnici, reguli,
postulate, principii şi instrumente precum şi know-how-ul afarent
angajete în procesul cunoaşterii ştiinţifice
• Cercetarea ştiinţifică: formularea şi testarea sistematică a unor
enunţuri şi sisteme de enunţuri; formularea de ipoteze, construirea de
sisteme teoretice şi confruntarea acestora cu experienţa, prin
observaţie şi experiment
• Logica cercetării (cunoaşterii): analiza logică a procesului de
cunoaştere, a metodei de cercetare, o teorie a metodei ştiinţei care se
ocupă de felul cum trebuie tratate enunţurile ştiinţifice în funcţie de
scopuri
• Epistemologia: evaluarea specificului cunoasterii, principiilor, legilor si
ipotezelor ca geneza, evolutie, valoare de cunoastere si metoda folosita
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.4. Pozitionarea metodologiei
• Epistemologia – pozitia de pe care se realizeaza cunoasterea
(cercetarea) DE UNDE?
• Metodologia – mijloacele prin care se realizeaza cunoasterea
(cercetarea) CU CE?
• Cercetarea – actiunea de cunoastere – prin inovare, descoperire,
cautare de solutii CUM?
• Teoria cunoasterii: examinarea modului de testare a ideilor,
enunturilor, legilor PROBA
• Logica cercetarii: sensul cercetarii, ca mod de tratare a enunturilor
stiintifice MECANISMUL LOGIC
 I. Metodologie si cunoastere
1.5. Formele cercetarii
A. După scopul urmărit:
• - fundamentală: generalizarea teoretica, constructia
sau reconstructia teoretica;
• - aplicativă: cautarea de solutii practice pe baza
teoriei;
• - predictivă sau de simulare: propune combinatii,
evolutii, foloseste structuri formale pentru a
anticipa;
• - experimentala: cauta explicatii si solutii pe baza de
reproducere in laborator a conditiilor reale.
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.5. Formele cercetarii
B. În funcţie de modul de realizare :
• descriptivă – prin identificarea şi relatarea faptelor
sau evenimentelor ;
• explicativă – prin cautarea si obtinerea de relaţii
cauzale, logice sau stochastice;
• fundamentală – prin generalizare şi construcţie
teoretică;
• aplicativă –rezolvarea unor probleme concrete ale
practicii prin recurs la explicatii si solutii furnizate de
teorie (cercetare anterioara fundamentala sau
experimentala).
 I. Metodologie si cunoastere
• 1.5. Formele cercetarii
• C. În funcţie de maniera de realizare:
• pură – constructie sau reconstructie,
dezvoltare teoretica
• aplicată – cautare de solutii concrete
pentru probleme practice
• actiune: propunere de schimbare
 II. Optiunea metodologica

2.1. Demersul metodologic

Know-how

Scop/Obiective
Deductiv
Inductiv
Tehnici
Teoria
Pozitivism
Abductiv
cunoasterii
Lg Sincron
Anticip Diacron

Constructi Holistic
Solutii
Nevoie Procedee
Problema vism Analitic
Rezultate
Emic
Infralg Etic
Euristica
Interpretati
vism Cantitativ Instrument
Calitativ e

Alegere Optiune Optiune Optiune Validare

problema logica epistemologica metodologica Optiune testare
 2.2. Cadrul metodologic

• Proces de fundamentare
Pozitionare abordare

Epistemologie

Validare
Producere actiune Actiune Faptic - Teorie
Metodologie
Cercetare

Problema
 2.3. Strategia de cercetare
• Mixaj între metode, tehnici, reguli, principii, instrumente şi know-how
specific, in funcţie de natura problemei de cercetare, scop şi
obiective
• Strategii de cercetare:
• - abductiva, inductiva sau deductiva;
• - dialectic – conflictuala; inductiv - consensuala; pragmatic-
interdisciplinara etc.
• - experimentală şi neexperimentală;
• - comparativă şi necomparativă;
• - studiu de caz (cazuistica sau monografica) sau pentru fenomene
de masă (statistice);
• - longitudinale (în timp sau diacrone) sau transversale (la un
moment dat sau sincrone);
• - interacţionale (cercetător- subiect) sau noninteracţionale;
 2.3. Strategia de cercetare
• Strategia de cercetare urmează etapizarea demersului:
- căutare şi culegere date: metode, tehnici şi instrumente de
observare şi investigare a realităţii;
- tratare-prelucrare: metode, tehnici şi instrumente de tratare a datelor,
de analiză logică şi interpretare;
- formularea ipotezelor: procedee de construcţie a enunţurilor şi
soluţiilor propuse, cu caracter provizoriu, pentru a fi verificate;
- construcţie, verificare ipoteze şi testare a modelului: tehnici calitative
şi cantitative, principii formale şi logice de construcţie a modelelor;
- generalizarea şi construcţia teoretică:metode şi tehnici de sinteză şi
generalizare, principii şi reguli de construcţie teoretică şi aplicativă.
Elementele strategiei: Conceptul, simbolul, scopul, obiectivul,
ipoteza, conditia,premisa, observarea, factorii si variabilele,
parametrii, unitatea de observare, de analiza si de masura, relatia si
ecuatia, rationamentul, judecata, demonstratia, explicatia,
argumentarea, metoda, tehnica, procedeul, instrumentul, know-how-l
 III. Construirea şi realizarea
proiectului de cercetare
• 3.1. Problema de cercetare
• 3.2. Proiectul de cercetare
• 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.4. Testarea initiala a proiectului
 3.1. Problema de cercetare

• Problema: dificultate, situaţie instabilă,

întrebare, îndoială etc. pentru care se caută
soluţii, răspunsuri, decizii, modalităţi de
depăşire…
• Enunt problema: formularea explicita a
situatiei, cazului, circumstantelor si intrebarii
• În economie: dominant o anumită cerere şi,
posibil, o anumită revelaţie sau construcţie a
spiritului cercetătorului
 3.1. Problema de cercetare

• Problemele teoretice de rezolvat provin din unele

dileme sau incertitudini:
• - necesitatea de evaluare sau verificare prin
confruntarea cu faptele a unor teorii, enunţuri sau
concepte;
• - apariţia unor dezacorduri sau paradoxuri în literatura de
specialitate a domeniului;
• - nevoia de a construi noi modele, paradigme în teoria
economică
• Cererea practică: rezultate din dezbateri ale
specialiştilor practicieni, solicitări ale întreprinderilor sau
instituţiilor.
 3.1. Problema de cercetare

• Cercetarea ştiinţifică:conexiune între

abordarea filosofică, conceptuală şi
metodologică.
• Filosofic: legitimarea şi evaluarea interesului, a
oferi o valoare proiectului; în economie şi
gestiune domină compromisul între utilitatea
teoretică şi cea practică.
• Conceptual: asigură operaţionalitatea
proiectului; corespondenţa cu realitatea.
• Metodologic: specificarea manierei de a realiza
cercetarea.
 3.2. Proiectul de cercetare

• O reflexie anticipată pornind de la o temă de

cercetare vizată (problemă teoretică sau cerere
socială). Trecerea de la un mod teoretic de a
acţiona în gândire la unul de a gândi în acţiune
• Un plan şi structurarea documentelor de cercetare:
• - problematizare ;
• - conceptualizarea;
• - operaţionalizare;
- alegerea şi justificarea unei strategii;
• - planificarea operaţională ;
• - realizare ;
• - validare.
 3.2. Proiectul de cercetare

• Documentele scrise ale unei cercetări economice:

• a) document pregătitor: mai multe versiuni, adresat responsabilului
de cercetare, cu principalele idei ale teoriei şi anticipări rezonabile
ale dimensiunilor abordărilor practice;
• b) document de urmărire a cercetării: etape de parcurs, realizarea
acţiunilor, evoluţie proiect; abordare dinamică; adresat
responsabilului, personalului administrativ şi grupului de cercetare;
accent pe inducţie, întrebări, evoluţie interpretări; sub aspect practic:
trăiri cotidiene, program de realizare, mod de integrare a faptelor;
• c) Document final: redactare raport de cercetare, comunicare;
demers static, bază pentru deschideri de noi cercetări; destinatar:
responsabil şi public (specialişti); articulare între teorie şi practică
(realitate).
 3.2. Proiectul de cercetare

• Proces de cercetare : succesiune de faze pentru construirea,

rezolvarea şi comunicarea rezultatelor unei cercetări 
• Etape:
• - conceperea problemei şi întrebărilor la care trebuie găsite
răspunsuri, explicaţii etc. ;
• - punerea în aplicare a proiectului : realizarea unui program,
relaţionarea dintre concepte şi fapte, stabilirea colectivităţii şi
eşantionului, culegerea datelor, prelucrarea datelor ;
• - analiza şi evaluarea rezultatelor prelucrării : obţinerea de
explicaţii corecte şi testarea validităţii acestora ;
• - elaborarea documentului final şi comunicarea rezultatelor :
redactarea textului studiului de cercetare, evidenţierea contribuţiilor
teoretice şi aplicative, precizare limitelor şi sugerarea unor direcţii
posibile de cercetare.
 3.2. Proiectul de cercetare

• Etape (Marie- Fabienne Fortin):

• - alegerea şi formularea problemei de cercetat ;
• - listarea referinţelor bibliogafice importante şi relevante în
raport cu problema ;
• - elaborarea unui cadru de referinţă teoretică ;
• - stabilirea scopului, întrebărilor sau ipotezelor ;
• - alegerea unei structuri a cercetării ;
• - stabilirea populaţiei şi eşantionului ;
• - definirea variabilelor ;
• - alegerea tehnicilor de culegere şi analiză ;
• - culegerea datelor ;
- analiza şi interpretarea datelor;
- comunicarea rezultatelor.
 3.3. Etapele cercetării
• 3.3.1. Formularea problemei
• - Problema generală: articularea proiectului cu cercetările
anterioare pentru a contura un cadru operaţional realist şi pertinent;
câteva întreţineri nedirective sau observaţii permit mai buna
specificare a problemei;
• - Activitatea cercetătorului: cercetare teoretică, întâlniri cu
practicieni competenţi, validare director sau responsabil de
cercetare;
• - Rezultate: o întrebare pentru a răspunde, o sinteză teoretică
(literatura de specialitate), alegerea unei metodologii;
• - Control: problematizare coerentă în funcţie de criteriile de
cercetare (corespondenţă cu realitatea, operaţionalisabilitatea,
posibilitatea de observare etc.); poziţionare critică.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.2. Definirea obiectivelor cercetării
• - Problema generală: prestructurarea planului de cercetare pentru
a putea corela studiile empirice cu problemele sau rezultatele
aşteptate;
• - Cercetătorul: formularea de întrebări precise şi abordări ale
terenului ce va fi explorat;
• - Rezultate: subîntrebări ca elemente de ghidare în cercetare; o
unitate de analiză (organizaţie, grup, individ, problemă); stabilirea
metodologiei în funcţie de obiectivele cercetării şi de posibilităţile de
acces pe teren;
• - Control: validarea obiectivelor teoretice de către o autoritate
ştiinţifică şi discutarea deschisă cu practicieni.
• Selecţia variabilelor cercetării
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.3. Pregătirea studiilor empirice şi enunţurilor referinţelor
teoretice
• - Problema generală: a cunoaşte diferitele etape prin care va trece
cercetarea pentru a găsi mereu oporunităţile metodice şi a elimina
diversiunile posibile;
• - Cercetătorul: cercetare de teren pentru observare; adaptarea
problematicii, formularea explicită a protocolului de cercetare,
pregătirea cadrului de referinţă pentru analiză;
• - Rezultate: unitatea de analiză, terenul, planul de cercetare,
referenţiale importante, confruntare între teorie şi practică prin
evaluare şi adaptare între obiect şi metodologia pusă în aplicare;
• - Control: validare prin rezultatele culegerii datelor vizate şi
redactarea părţii metodologice.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.4. Defrişarea terenului şi confruntarea cu teoria
• - Problema generală: discernerea între explicaţiile
provizorii întărite prin concepte şi propunerile care nu
găsesc răspunsuri verificate în teorie;
• - Cercetătorul: în funcţie de problemă şi teren;
înregistrare date, restabilirea lanţului de cauze;
confruntarea cu teoria; microanalize pe datele observate;
• - Rezultate: o bază organizată de date sau de informaţii
şi de referinţe teoretice explicite prin intermediul unui
dicţionar tematic şi prime analize;
• - Control: înregistrarea activităţii cercetătorului (jurnal de
cercetare), diversitatea si fidelitatea surselor, discutarea
cu specialiştii pe teren.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.5. Analiza
• - Problema generală: trierea si structurarea datelor prin codificare
(dicţionar tematic definitiv), redactarea unui raport de teren (stare,
cronologie, situaţie în raport cu teoria...);
• - Cercetătorul: construcţia de instrumente de analiză şi
interpretare, realizarea de descrieri, explicaţii (locale, cauzale,
globale...) şi verificări contextuale;
• - Rezultate: propuneri de explicare a realităţii observate pe baza
întrebărilor iniţiale şi unei argumentaţii explicite (inducţie, deducţie,
recursivă) a legăturilor dintre fapte şi teorie; probleme de taxonomie:
continuitate, amplitudine, rata de schimbare, tendinţe, periodicitate;
• - Control: înregistarea tuturor operaţiilor, etica cercetătorului.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.6. Revenirea pe teren
• - Problema generală: asocierea actorilor de pe teren la
explicaţiile furnizate; libertate ca principiu esenţial în
cercetare;
• - Cercetătorul: propunerea de rezultate actorilor de
teren, înregistrarea acceptării sau criticilor acestora,
întegrarea reacţiilor acestora în analiză;
• - Rezultate: validarea de către actorii de teren şi
îmbogăţirea rezultatelor sau posibilitatea generării unei
noi problematici;
• - Controlul: discuţia, dezbaterea, confruntarea de la
egal la egal cu actorii de teren pentru a testa înţelegerea
teoretico-empirică.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.7. Revenirea la teorie
• - Problema generală: articularea explicită a teoriei şi
practicii; consolidarea componentei teoretice;
• - Cercetătorul: confruntarea rezultatelor obţinute cu
teoriile anterioare, propuneri de respingere, îmbogăţire,
experimentare;
• - Rezultate: înţelegerea contribuţiei cercetării la
problematica ştiinţifică şi la acumularea de cunoştinţe;
• - Control: discutarea criteriilor care probează caracterul
ştiinţific (pertinenţă, fecunditate, validitate, fidelitate) al
elementelor de contribuţie pentru a disocia ceea ce este
de domeniul rezultatelor, propunerile şi construcţiile
teoretice;
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.8. Redactarea finală
• - Problema generală: disocierea analizei de
prezentarea analizelor; prezentare raţionalizată
(problematică, literatură de specialitate, metodologie,
analize, rezultate şi discuţii) considerând scopul:
comunicarea ştiinţifică;
• - Cercetătorul: scrierea cu rigoare şi grijă pentru a stârni
interes asupra rezultatelor cercetării;
• - Rezultate: un document comunicabil pentru
comunitatea vizată; documente explicative pentru actorii
cercetării;
• - Control: Inteligibilitatea documentelor pe baza
criteriilor ştiinţifice specifice metodologiei folosite.
 3.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 3.3.9. Comunicarea rezultatelor
• - Problema generală: în funcţie de mod de prezentare
(comunicare, articol, studiu de cercetare, raport de
cercetare, monografie sintetică etc.); sistematizare,
argumentare, demonstrare; convingerea specialiştilor în
domeniu;
• - Crecetătorul: prezentare atentă, pertinentă, coerentă,
structurată şi atractivă; folosirea unor stimuli specifici de
atragere a atenţiei;
• - Rezultate: sensibilizarea sau convingerea publicului
vizat; recunoaşterea valorii rezultatelor obţinute;
• - Control: opiniile specialiştilor în domeniu; impact
asupra domeniului; utilizare practică a rezultatelor.
 3.4. Testarea initiala a proiectului

Criteriul de Testul Exemple

validare
Plauzibilitate Justificare teoretică sau Validitatea actuală a
paradox neexplicat conceptelor

Operaţionalizabilitate Acces la teren sau fapte, Discursurile strategice ale

durata şi amploarea muncii conducătorilor de
întreprinderi

Verificabilitate Reperarea contextelor Diferenţierea strategiilor

semnificative (legitimitatea marilor grupuri de
empirică) distrubuţie

Corespondenţa cu Înţelegerea de către actorii Relaţia dintre certificarea

realitatea sau specialiştii domeniului calităţii şi performanţă
 IV. Documentarea în cercetarea
ştiinţifică
• 4.1. Studiul referintelor bibliografice
• 4.2. Defrisarea terenului: faza faptica si
empirica
• 4.3. Cercetarea “de laborator”
 4.1. Studiul referintelor bibliografice

• 1. Revederea principalelor lucrări

bibliografice cu caracter fundamental şi
general în domeniu;
• 2. Consultarea de lucrări cu caracter de
orientare (eseistică, popularizare, recenzii)
3. Studiul şi interpretarea literaturii
ştiinţifice propriu zise;
• 4. Raportarea la observarea continuă a
realităţii.
 4.1. Studiul referintelor bibliografice

• Etape:
• - informarea generală asupra temei de cercetare:
identificarea surselor, realizarea accesului la surse,
procurarea materialelor bibliografice, adnotarea
superficială a materialelor şi ordonarea acestora;
• - cercetarea surselor: parcurgerea atentă şi listarea
ideilor, argumentelor, demonstraţiilor, ipotezelor,
sistemelor conceptual-metodologice, enunţurilor,
explicaţiilor şi concluziilor;
• - prelucrarea şi interpretarea ideilor din bibliografia
utilizată: ordonare, sistematizare, analiza comparativa si
de continut.
 4.1. Studiul rferintelor bibliografice

• Surse posibile:
• - documente primare periodice (reviste, anuare, editoriale, ziare)
sau neperiodice (manuale, monografii, tratate, publicaţii aplicate,
standarde, brevete, cataloage comerciale, prospecte, rapoarte de
cercetare, teze de doctorat, evidenţe contabile, rapoarte statistice,
analize speciale etc.);
• - documente secundare - rezultate din prelucrări sistematizoare
asupra documentelor primare (reviste de referate, reviste de titluri,
enciclopedii, dicţionare, bibliografii, indexuri bibliografice, cataloage
bibliografice, sinteze documentare, ghiduri bibliografice, sinteze de
traduceri, sinteze de referate etc.);
• - microformate: filme, fotocopii, benzi şi discuri magnetice propriu
zise etc.; această ultimă sursă devine foarte puternică prin facilităţile
de comunicare informaţională oferită de diferite sisteme naţionale şi
internaţionale de computere conectate (E-mail, Internet etc.).
 4.1. Studiul referintelor bibliografice

• Forme :
• informare directă (biblioteci, E-mail,
Internet, arhive, tezaure etc.) ;
• prin mediere (coordonator cercetare,
specialişti din domeniu, bibliografie şi
indexuri tematice ale lucrărilor deja
studiate etc.).
 4.2. Defrisarea terenului: faptic si empiric

• Orientarea tactică în funcţie de:

• - tema (problema) asumată spre cercetare (rezolvare);
• - obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării;
• - caracteristicile sistemului real de referinţă (una sau mai
multe întreprinderi, grupuri de clienţi sau furnizori,
profesionişti sau specialişti din profesii, sectoare sau
grupuri de sectoare de activitate, zone sau regiuni
economice, sociale sau culturale etc.);
• - normele comportamentale şi atitudinile dominante ale
actorilor economici cu care se va desfăşura "jocul« ;
• - sistemul de norme şi reglementări legale în materie
(legi, decrete, ordonanţe, decizii locale sau interne etc.);
• - perioada de timp ce poate fi alocată documentării.
 4.2. Defrisarea terenului: faptic si empiric

• Etape :
• - informarea generală (preliminară) asupra caracteristicilor
elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetării
(întreprinderi, organisme private sau publice, clienţi sau
furnizori etc.);
• - pregatirea tehnicilor si instrumentelor: protocol de
ancheta, ghid de interviu, tabele, diagrame etc.;
• - culegerea informaţiilor necesare, prin contactul direct al
documentelor primare, angajaţilor, specialiştilor şi
persoanelor de decizie din întreprindere, organizarea şi
realizarea de anchete, sondaje sau discuţii formale sau
neformale etc. 
• - testarea sau experimentarea, simularea economică.
 4.3. Cercetarea “de laborator”

• Cercetarea "de laborator": operaţii,

raţionamente, calcule, prelucrări, analize şi
interpretări prin care se tinde spre
obţinerea unui ansamblu coerent sub
aspect teoretic, conceptual-metodologic şi
practic-aplicativ care va deveni, în final, o
lucrare ştiinţifică.
 4.3. Cercetarea “de laborator”

• Etape:
• a) - Incubaţia
• b) - Reformularea ipotezelor şi conceperea planului
definitiv de lucru;
• c) - Inventarierea şi confruntarea ipotezelor, ideilor,
enunţurilor, tezelor, concepţiilor, definiţiilor şi
dezvoltărilor metodologice existente;
• d) - Stabilirea (alegerea) metodologiei de cercetare;
• e) - Construirea schemei cadru de cercetare;
• f) - Dezvoltarea raţionamentelor logice;
 V. Recursul la metoda
• 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
• 5.2. Construcţia ipotezei
• 5.3. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă
• 5.4. Observatia si experiementul
• 5.5. Modelarea si modelul
 Modelul generic al conexiunilor
- Transformare

• Input -Output
• Variabile exogene -Variabile endogene

[X] [Y]
 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
• Inferare: operaţiune logică, prin care se
avansează o judecată provizorie (concluzie),
neprobată, pe baza unei relaţii cu alte judecăţi
considerate adevărate (premise).
• Inferarea: inductivă (realizarea analizei faptelor)
şi deductivă (sinteza în vederea construirii
concluziei); descriptivă (a distinge formele,
structurile sau variaţiile sistematice de cele
nesistematice ale fenomenului sau procesului
studiat) şi cauzală (a explica prin cauze şi efecte
un fenomen sau proces).
 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
Abductia (propusa de Aristotel) = tatonarea cauzelor posibile:
inferarea (identificarea) unei cauze (fapt, eveniment, stare, evolutie)
pentru a explica o consecinta (un efect);
Admite mai multe explicatii posibile pentru formarea consecintei
(efectului); extrage una din explicatiile respective pentru a o
propune cu titlu de corecta (adevarata) (daca ploua iarba este uda)
Criterii de extragere a explicatiei corecte: simplicitatea, probabilitatea,
puterea explicativa
Permite sau favorizeaza constructia de ipoteze
Are sau poate avea suport euristic de derivare a explicatiei
Testare: aproximare succesiva (o explicatie este valida daca este cea
mai buna pentru un set cunoscut de date).
 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
• Inducţia = generalizarea de proprietati sau caracteristici pe baza
studiului unui numar limitat de cazuri: demersul de la premise individuale
la concluzii generale;
- inferarea unei consecinte dintr-o multime de stari posibile.
- prin abstractizare ştiinţifică, construcţie de modele pentru a parcurge
drumul de la ipoteză la lege (generalizare) şi teorie;
• Furnizează concluzii cu caracter relativ, probabil pentru că:
- se operează cu un număr de premise;
- informaţiile disponibile nu acoperă integral prcesul sau fenomenul analizat.
• Forme:
• inducţia completă: generalizarea unuei propoziţii pe baza unui numări
limitat şi finit de cazuri care nu acoperă categoria sau clasa respectivă de
fapte sau obiecte; tehnici specifice: interpolarea şi extrapolarea;
• inducţia incompletă: asocierea unei anumite proprietati pentru fiecare
element al unei colectivităţi şi extinderea acesteia pentru toate elementele
făcând parte din respectiva clasă.
 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
• Deducţia = deducerea de enunturi corecte din
propozitii validate : obţinerea (deducerea) de propoziţii
(enunţuri) adevărate din alte enunţuri (propoziţii) adevărate,
pe baze logice. Inferenţa este logic-necesară şi subiectiv-
sigură:
- premisele sunt suficiente pentru a asigura cu necesitate
concluzia;
- concluzia are valoarea de adevăr furnizată de valoarea de
adevăr a premiselor;
- acceptarea premiselor este suficientă pentru impunerea
concluziei;
- acceptarea concluziei are gradul de certitudine al acceptării
premiselor.
 5.1. Abductia, inducţia şi deducţia
• Procedeele deducţiei:
• - Silogismul: derivarea unei propozitii corecte din altele doua a priori
validate; o premisa majora este considerata corecta (adevarata) in
timp ce o premisa minora poate fi doar probabila.
• - Axiomatizarea: stabilirea de noţiuni şi enunţuri cu înţeles evident şi
universal acceptat (axiome) pe baza cărora pot fi deduse şi aplicate
toate celelalte enunţuri ale teoriei, enunţuri numite teoreme; regulile
axiomatizării: substituirea, detaşarea, prestabilirea implicaţiilor.
• - Formalizarea: recursul la simboluri abstracte şi la reguli pentru a
realiza operaţiile logice ale enunţurilor; semnele folosite au caracter
general în respectiva teorie şi au semnificaţii strict prestabilite ;
• - Modelarea : construirea şi folosirea de scheme sintetice, abstracte
şi simplificatoare care pot fi folosite în demonstrarea enunţurilor şi
care pot fi extinse în studiul altor fenomene sau fapte decât cele
considerate în explicaţiile anterioare ale respectivei teorii ; un model
este format din elemente, relaţii şi condiţii.
 5.2. Construcţia ipotezei
• Ipoteza: enunţ cu caracter provizoriu, supoziţie consistentă, rezultată din
raţionamente logice sau pe baza unei intuiţii specifice a cercetătorului.
• Ipoteza orienteaza cercetarea;
• Ipoteza cercetarii nu este acelasi lucru cu ipoteza de lucru Ipoteza
de lucru (operationala) este testabila in masura in care sunt
satisfacute conditiile impuse prin ipoetezele statistice;
• Cercetarea are un scop (obiectiv fundamental) din care poate fi
derivata ipoteza de cercetare; ipoteza de baza trebuie legata de
scopul cercetarii;
• Cercetarea este o succesiune de actiuni de testare succesiva a
enunturilor care pot valida/invalida ipoteza de cercetare;
• Ipoteze: de baza (fundamentale; de lucru sau operationale,
statistice-de conditie/premise ale testarii)
• Ipoteze: descriptive (ca puncte de plecare, intrebari cu trimitere la
explicare sau inteles); directionale (orienteaza cercetarea prin
constructii explicative); explicative (furnizeaza o relatie de
cauzalitate care va trebui confirmata/infirmata prin cercetare);
testabile si netestabile;
 5.2. Construcţia ipotezei
• Etapele constructiei unei ipoteze:
1. Stabilirea (alegerea) variabilelor dependente si
Independente;
2. Analiza variabilitatii valorilor celor doua perechi de
Variabile;
3. Combinarea intre variabilele dependente si
independente pentru a sesiza anumite regularitati;
4. Identificarea sau construirea de relatii (functii, ecuatii)
care sa poata explica conexiunea (produsul regularitatii);
5. Selectarea celei mai bune relatii;
6. Enuntul ipotezei.
 5.2. Construcţia ipotezei
• Procedee de construcţie a ipotezelor :
• Concordanţei : explicarea unui fenomen în funcţie de cauzele puse în evidenţă pentru
alţi factori  ;
• Diferenţei : identificarea cauzei apariţiei unui fenomen în funcţie de îndeplinirea unui
set de condiţii dar nu şi la concretizarea aceloraşi condiţii în alte configuraţie ;
• Mixtă (concordanţei şi diferenţei): efectul este produsul unor combinaţii factoriale dar
nu şi a altora cuprinzând doar unii din factorii fiecăreia din combinaţiile respective ;
• Reziduurilor : prin recurs simultan la deducţie şi inducţie ; punctul de plecare este o
lege cunoscută (factorul a determină apariţia efectului b, de exemplu) ;
• Variaţiilor concomitente : se poate avansa presupunerea că o combinaţie de factori
produce efectul analizat iar dacă acest efect este variabil în acelaşi mod doar faţă de
unul din factor, dar nu şi faţă de ceilalti atunci cauza este doar factorul initial;
• Analogiei : din concordanţa unor caracteristici a două fenomene se poate trage
concluzia că între acestea există şi alte asemănări de conţinut şi proprietăţi interne.
 5.3. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
• Abordarea cantitativă este raţională şi recurge la măsurare,
cuantificare, exprimare cifrică, abstractizare şi dezvoltare formală.
• Avantaje ale abordării cantitative :
• - economia de timp : cercetarea poate fi sistematizată,
structurată şi dezvoltată pe baze raţionale, prin recurs la măsurare
şi elemente simbolice de exprimare, la sisteme de operatori logici şi
structuri formale anterior construite ;
• - oferă un suport puternic pentru acceptarea rezultatelor
obţinute, a concluziilor sau consecinţelor ce derivă ;
• - raportarea la teorie, la legi şi legităţi ale acesteia face
posibilă aplicarea deducţiei şi generalizarea pe această cale ;
• - face posibilă axiomatizarea şi, implicit, construcţia sau
reconstrucţia teoretică din domeniul vizat.
 5.3. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
• Abordarea calitativă : interpretare, explicaţie
naturalistă, comprehensiune. Generalizarea prin
trecerea de la individual la general, prin recurs la
inducţie; se realizează prin identificarea de fapte
diferite sau de materiale empirice (cazuri,
experienţe personale, relatări, texte sau date
etc.) din analiza cărora se poate obţine
descrierea momentelor obişnuite sau a acelora
deosebite privind starea sau evoluţia entităţilor
în cauză.
• Abordările cantitativa si calitativa sunt
complementare în aproape orice cercetare
 5.3. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
Dimensiunea
Orientare generală (strategie)
Realitate abordată
Poziţia faţă de domeniul cercetat
Discipline metodologice implicate
Relevanţa explicării şi înţelegerii
Relaţia cercetător – cercetat
Selecţia unităţilor de cercetat
Timpul de culegere
Metode şi tehnici folosite
Natura datelor
Caracterul studiului de cercetare
Cantitativ
Pozitivist-explicativă, etica
Dominant macro, global şi formal
Statică şi dinamică, externă în raport cu
subiectul
Statistica, econometria, matematica,
fizica
Obiectivitate ; accent pe etică
Neutră, distantă
Eşantionare statistică sau distribuţie
naturală
Perioade scurte, la intervale determinate
Deducţia, analiza
cantitativă, observarea, indici
Statistici, analiza factoriala
Verificate, validate, de mare fidelitate
Formal, cantitativ, argumentare logic-
formală, explicaţie şi rigoare
metodologică
Calitativ
Fenomenologic, interpretativ, emica
Micro local, contextual şi concret
Procesuală, construită special de subiect
Sociologia, psihologia, antropologia,
teoria comunicării
Subiectivism şi înţeles atribuit prin
interpretare
Subiectivă, dominată sentimental şi
afectiv
Eşantionare teoretică sau distribuţie
naturală
Perioade lungi de observare continuă
Inducţia, interpretare, observaţia
Participativă si naturală, interviu
analiza calitativă
Complexe, bogate prin semnificaţie,
rafinate
Apel la limbajul natural, descriptiv,
interpretativ şi emoţional
 5.4.Observatia si experimentul
• Observatia – contemplare activa, recurs la imagini, date si perceptii:
• - are la baza o teorie specifica;
• - este integrala in raport cu obiectul;
• - este analitica;
• - este realizabila rational;
• - este repetabila;
• - este verificabila;
• Experimentul – reproducerea la o scara redusa a realitatii, recurs la
constructii simbolice, masuratori, instrumente specifice;
• Cel economic are 6 dimensiuni:
• - timpul (initial si final);
• - grupul (de actiune si martor);
• - echivalenta (celor doua grupuri)
• - exclusivitatea (raportarea consecintelor actiunii);
• - diferenta (intre grupuri)
 5.5. Modelare si model
• Model: instrument ştiinţific pentru reprezentarea unor realităţi care,
prin scara şi complexitatea lor, depăşesc capacitatea de cuprindere
a intuiţiei sau logicii cu care stăpânim realitatea
• Tipuri de model:
• - imitativ (iconic): imagini mentale sau material-fizice;
• - index: menţine doar caracteristicile esenţiale, cele care descriu
componentele şi sistemele intime de relaţii;
• - simbolic (ipoteză, lege, teorie): înlocuirea elemntelor sistemului cu
simboluri definite şi relaţii logico-formale;
• - cibernetic: sistem simbolic cu feed-back (auto-reglare);
• - euristic: bazat pe un set de reguli intuitive.
 5.5. Modelarea si modelul

• Etapele modelării:
• - definirea problemei;
• - conceptualizare;
• - analiza teoretică;
• - selectarea şi exprimarea variabilelor;
• - elaborarea ipotezelor;
• - stabilirea structurii generale;
• - parametrizarea (structura concretă a modelului sau estimarea);
• - testarea verosimilităţii;
• - interpretarea rezultatelor;
• - aplicarea ;
• - revizuirea şi actualizarea soluţiei
 VI. Tehnici şi instrumente de
cercetare: o sistematizare
• 6.1. Tehnici de identificare, cautare si
culegere
• 6.2. Tehnici de tratare si analiza
• 6.3. Tehnici de testare si validare
 VI. Tehnici şi instrumente de cercetare: o
sistematizare
6.1. Tehnici de identificare, cautare si culegere

6.1.1. Tehnici mediate

• Documente de prezentare şi popularizare;
• Statistici oficiale;
• Documente curente de gestiune;
• Rapoarte, studii şi sinteze ocazionale sau periodice;
• Arhive;
• Biografii şi autobiorgrafii
 VI. Tehnici şi instrumentede cercetare: o
sistematizare
6.1.2. Tehnici de culegere directă
- Observaţia (observarea): Cercetătorul alege,
provoacă, înregistrează şi codifică după
anumite reguli, comportamente, fapte,
evenimente sau împrejurări caracteristice
colectivităţii observate şi în funcţie de scopul şi
obiectivele cercetării
- Interviul : structurat, nestructurat sau mixt
- Chestionarea : cu întrebări deschise sau
închise, cu alegere prestabilită sau cu
răspunsuri libere etc.
 VI. Tehnici şi instrumente de
cercetare: o sistematizare
6.1.3. Tehnici de simulare: generarea datelor prin recurs la modele
de simulare
Simularea Monte-Carlo: etape :
- identificarea variabilelor caracteristice şi a relaţiilor dintre acestea;
- construirea modelului de simulare;
- construirea sau selectarea distribuţiilor de repartiţie;
- fixarea zonelor de selecţie dintr-un tabel de numere aleatoare
cunoscut;
- stabilirea corespondenţei dintre numărul aleator selectat din tabel
şi valorile corespunzătoare ale variabilelor;
- introducerea în model a tuturor combinaţiilor de valori considerate
pentru a obţine valorile variabilei endogene (independente)
corespunzătoare.
Instrumente ale simulării: modelul, distribuţia de repartiţie,
corelograma şi arborele de decizie.
 VI. Tehnici şi instrumentede
cercetare: o sistematizare
6.2. Tehnici de tratare şi analiză a datelor
6.2.1. Abordarea calitativă
7.1.1. Analiza comparativă
7.1.2. Analiza biografică
7.1.3. Analiza incidentelor critice
7.1.4. Explorarea limbajului
7.1.5. Analiza conţinutului comunicării
7.1.6. Abordarea fenomenologică
7.1.7. Studiul documentelor

6.2.2. Abordarea cantitativa

7.2.1. Sistematizarea
7.2.2. Uniformizarea si ajustarea
7.2.3. Indicatori şi indici
7.2.4. Marimi medii
7.2.5. Dispersia şi indicatorii varianţei
7.2.6. Concentrarea si diversificare
7.2.7. Corelaţia
7.2.8. Regresia
7.2.9. Tehnici bazate pe elasticităţi
7.2.10. Tehnici de cercetare operaţională

6.2.3. Triangularea metodologica (mixarea)

 VI. Tehnici şi instrumentede
cercetare: o sistematizare
• 6.3. Testarea si validarea
• 6.3.1. Testarea
• 6.3.2. Validarea
• 6.3.3. Niveluri ale validarii
• 6.3.4. Etape ale validarii