UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO - CATOLICĂ

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

MOBILITATEA SOCIALĂ ȘI SUCCESUL

Student : Maria Corlade, anul I

Coordonator: Prof. Ramona Ciobanu
Disciplina : Sociologie

Iaşi - 2022

0
 Capitolul 1

Mobilitatea socială și succesul

Tipuri de mobilitate:

Profesorul sociolog R. Vasiliu în lucrarea Capitalul educațional din perspectivă

intergenerațională, notează că Mobilitatea socială se împarte în următoarele categorii, precum:
intergenerațională, intragenerațională, structurală, pură, ș.a. Datele analizate de dumneaei au
subliniat faptul că preocupările pentru cercetarea mobilității sociale și găsirea unor metodologii
unitare de analiză sunt de mai multe decenii în atenția cercetătorilor. Așadar, „țara noastră
evidențiindu-se printr-o pondere sem
nificativă (comparativ cu mediile europene) a influenței
statusului părinților asupra traseului educațional al copiilor, precum și printr-o mobilitate
structurală ridicată, determinată de schimbările produse la nivelul societății.”1

Termenul de MOBILITATE SOCIALA se referă la mișcările indivizilor si grupurilor între

diferite poziții socio-economice. Mobilitatea verticală înseamnă mișcarea în sus sau în jos pe
scara socio-economică. Cei care câștigă, din punctul de vedere al proprietăților, al venitului sau
al statusului se consideră că sunt mobili ascendent, în timp ce aceia care se mișcă în direcția
opusă sunt mobili descendent. În societățile moderne există, de asemeni, mobilitate laterală, care
se refera la mișcarea geografică între cartiere, orașe sau regiuni. Deseori mobilitatea verticala și
cea laterală sunt combinate. De exemplu, un individ care lucrează într-o companie într-un oraș
poate fi promovat într-un post superior într-o filială a firmei localizată într-un alt oraș sau chiar
într-o altă țară.

Exista două modalități de studiere a mobilității sociale. În primul rând, putem examina carierele
indivizilor, adică gradul în care se mișcă în susul și în josul scării sociale pe parcursul vieții lor
de angajați. Acest lucru este de obicei, denumit Mobilitate intragenerațională. În mod alternativ,
putem analiza măsura în care copiii au aceleași ocupații ca și părinții sau bunicii lor. Mobilitatea
de la o generație la alta se numește Mobilitate intergenerațională.1
Studii comparative de mobilitate:
Probleme în studierea mobilității sociale :

Studiul mobilității sociale prezinta numeroase probleme. De exemplu, nu este clar dacă
mobilitatea de la munca de tip gulere albastre la cea de tip gulere albe este întotdeauna corect
definita drept "ascendentă". Muncitorii calificați de tip gulere albastre se pot afla într-o poziție
economica superioară față de oamenii cu slujbe curente de tip gulere albe. Natura slujbelor se
modifică în timp, și nu întotdeauna este limpede daca ceea ce se socotește a fi "aceleași" ocupații
merită cu adevărat această denumire. Ocupațiile funcționărești, de exemplu, așa după cum am
văzut, s-au schimbat mult în ultimele câteva decade, datorită mecanizării si computerizării

1
1. R. Vasiliu, Capitalul educațional din perspectivă intergenerațională, Iași,2019, Editura U.A.I.C.

1
muncii de birou.2 O altă dificultate este aceea că, în studiile de mobilitate intergenerațională, sunt

dificil de stabilit în ce moment al respectivelor cariere pot fi făcute comparații. Un părinte poate
fi la mijlocul carierei sale atunci când copilul începe viața de angajat, părinții si copiii lor pot fi
în același timp mobili, poate în aceeași direcție sau (mai rar) în direcții diferite. Ar trebui să-i
comparăm la începutul sau la sfârșitul carierelor lor? Toate aceste dificultăți pot fi rezolvate într-
o oarecare măsură. Trebuie avută în vedere modificarea categoriilor ocupaționale atunci când e
clar că natura slujbelor s-a schimbat în mod radical de-a lungul perioadei avute în vedere de un
anumit studiu. De exemplu, am putea decide sa grupăm împreună slujbele de tip gulere albastre
de nivel superior si slujbele curente de tip gulere albe, examinând mobilitatea în și din aceste
slujbe, în ansamblu. Problema momentului din cariera indivizilor în care pot fi făcute comparații
în studierea mobilității intergeneraționale poate fi rezolvată - acolo unde datele permit - prin
compararea părinților cu copiii atât la începutul, cât și la sfârșitul carierelor lor. Dar aceste
strategii nu sunt complet satisfăcătoare. Trebuie abordate cu precauție ceea ce poate părea că
reprezintă cifre precise în cadrul studiilor de mobilitate. Din cercetarea mobilității nu putem trage
decât concluzii generale, îndeosebi acolo unde este vorba de comparații internaționale.

Mobilizarea – este modul în care un grup dobândește suficiente resurse pentru a face posibilă
acțiunea colectivă. Aceste resurse pot include aprovizionarea cu bunuri materiale, sprijinul
politic si armamentul. Lenin a reușit sa dobândească sprijin material si moral din partea țărănimii
dar și a multor oameni din mediul urban.3

Structuri și mecanisme generatoare de mobilitate

Putem considera mobilitatea drept rezultatul unei selecții de indivizi în urma intervenției unei
suite de mecanisme proprii anumitor agenți, precum familia, școala, biserica, birocrațiile. Aceste
instanțe controlează, orientează, determină în mod direct poziția indivizilor în interiorul propriei
lor stratificări și indirect, statutul membrilor societății la nivel macro-social. Locul și importanța
acestor agenți de selecție variază de la o societate la alta: pentru o anumită societate familia este
instanța de orientare cea mai importantă, pentru o alta, biserica sau armata; pentru o a treia,
școala și competenț a dobândită în cadrul anumitor organizații.

2
A. Giddens, Sociologie, 2001, pdf, p.289 .
3
Tomescu-Dubrow, Irina (2006), “Intergenerational Social Mobility in Romania” in International Journal of Sociology, Vol. 36
(1), pp. 46-68.

2
 Capitolul 2

Mobilitate socială în România

În ceea ce privește mobilitatea socială in Romania, a fost realizat un studiu de către Irina
Tomescu- Dubrow, pentru a observa procesul de “deschidere” a societatii romanesti in functie de
contextul politic si economic.
Astfel “în Romania postcomunistăa, fluxurile dintre categoriile originii sociale si destinației
sociale arata foarte diferit in 2000, in comparație cu 1970. In timp ce in 1970 doar 7%din
fluxurile observate se datorau schimburilor de indivizi in cadrul categoriilor sociale, in 2000
mobilitatea circulatorie reprezintă 34.8% din mobilitatea observata. Singura asemănare dintre
cele doua perioade este ca mobilitatea circulatorie rămâne asimetrica: mișcăscarile ascendente
sunt mai numerose decâat cele descendente.
Per ansamblu, aceste schimbări indica faptul ca societatea românească prezinta o deschidere
mai mare in urma proceselor de democratizare.
Sub comunism, cele mai multe fluxuri ascendente au fost din categoria fermierilor
(agricultorilor) in cea a muncitorilor manuali. In 2000, mobilitatea “forțată” este cel mai des
întâlnită in rândul muncitorilor manuali, ce se muta in categoria muncitorilor nonmanuali
rutinieri. Aceste schimbări nu sunt suprinzătoare, reprezentând consecința logica a
transformărilor pe scala larga dupa 1989.4 Introducerea principiilor economice referitoare la
piata libera a însemnat privatizare si cu acesta a venit si închiderea sau micșorarea
întreprinderilor de stat, dintre care cele mai multe operau in industrie. Oamenii au trebuit sa isi
găsească slujbe noi iar expansiunea sectorului serviciilor le-a oferit acesta posibiliate.
Rezultatele pentru 1970-2000 indica o deschidere crescâanda a societățatii româanesti, in timp ce
rezultatele pentru 1988-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii dintre statusuri socio-
economice (indicate de SEI – indexul socioeconomic), sugereazăa exact opusul – mai putina
deschidere in era postcomunista. Un test important a dezavăaluit rezulate similare si pentru
populatia ce nu se suprapnune, anume indivizii cu vâarsta cuprinsa intre douăazeci si unu -
treizeci si doi ani, in 1988 si, respectiv, 2000. Astfel, rezultatele aparent contradictorii indica
faptul ca status-ul socioeconomic si clasa sociala reprezintăa doua dimensiuni distincte ale
inegalitățatii sociale.

4
Tomescu-Dubrow, Irina (2006), “Intergenerational Social Mobility in Romania” in International Journal of Sociology, Vol. 36
(1), pp. 46-68.

3
 Capitolul 3

Concluzii

Mobilitatea socială reprezintă un fenomen social foarte complex şi cu un conţinut diferit de la

o etapă la alta a dezvoltării social-economice a unei ţării. Chiar dacă, în plan mondial, interesul
pentru problemele de mobilitate socială pare astăzi mai redus decât în urmă cu trei-patru decenii,
fenomenul constituie încă o zonă problematică de primă importanţă pentru sociologie, nu numai
pentru că ea este printre puţinele arii în care legitimitatea sociologiei nu este contestată de nici o
altă disciplină, ci pentru că realmente aspectele legate de acest fenomen sunt de mare interes şi
importanţă pentru societăţile moderne. Cresterea mobilitatii sociale este direct proportionala cu
cresterea masei unei societăţi şi eterogenizarea ei. Efectele mobilităţii sociale asupra
comportamentului şi psihologiei individiului şi a ordinii, stabilitătii sociale sunt adesea
contradictorii.5

Sorokin crede că mobilitatea socială duce la decăderea socială, rasială, naţională. Deoarece
primele grupuri (elitele) nu-şi asigură aproape niciodată reproducerea demografică, se apelează la

5
https://ro.eferrit.com/ce-este-mobilitatea-sociala/.

4
indivizii din straturile inferioare, care strică valoarea elitei sau împing în subsolul societăţii
elementele ei valoroase. Raţionamentul lui Sorokin este lipsit de fundamente logice, şi nu are
acoperire istorică. Logic, mobilitatea înlocuieşte o elită aflată în declin sau îi revitalizează
elementele. Schimbarea unei elite cu alta nu înseamna înlocuirea unei elite bune (a unei
aristocratii) cu una proastă.6 O problemă strâns legată de structura socială şi de mobilitatea socială
este cea a selecţiei sociale negative. Sociologul român Ion Ungureanu face o prezentare sintetică
şi pertinentă a principalelor contribuţii aduse de sociologia românească în clarificarea acestei
probleme.

6
https://www.scrigroup.com/geografie/demografie/SISTEME - DE - STRATIFICARE - INCHIS25834. php.

5
 Cuprins

Capitolul 1....................................................................................................................................... 1
Mobilitatea socială și succesul .................................................................................................... 1
Capitolul 2....................................................................................................................................... 3
Mobilitate socială în România .................................................................................................... 3
Capitolul 3....................................................................................................................................... 4
Concluzii ..................................................................................................................................... 4

6
 BIBLIOGRAFIE

1. R. Vasiliu, Capitalul educațional din perspectivă intergenerațională, Iași,2019, Editura

U.A.I.C.
2. A. Giddens, Sociologie, 2001, pdf, p.289 .
3. Tomescu-Dubrow, Irina (2006), “Intergenerational Social Mobility in Romania” in
International Journal of Sociology, Vol. 36 (1), pp. 46-68.
4. https://www.scrigroup.com/geografie/demografie/SISTEME - DE - STRATIFICARE -
INCHIS25834. php.