EDUCAȚIE ȘI MOBILITATE

SOCIALĂ

2023
Mobilitatea socială este capacitatea persoanelor, familiilor sau grupurilor de a se deplasa în
sus sau în jos pe scara socială într-o societate, cum ar fi trecerea de la venituri mici la clase de
mijloc. Mobilitatea socială este adesea folosită pentru a descrie schimbările în bogăție, dar
poate fi folosită și pentru a descrie situația socială generală sau educația.

Momentul mobilității sociale

Mobilitatea socială poate avea loc pe parcursul a câțiva ani sau peste decenii și generații.

 Intra-generatională: Mobilitatea socială intragenerațională este locul unde

un individ se mișcă în clasa socială în propria sa viață.

 Inter-generațională: Mobilitatea socială intergenerativă este atunci când un

grup de familii se deplasează în sus sau în jos pe scara socială de-a lungul
generațiilor. Mobilitatea socială poate fi ascendentă sau descendentă.

Sistemele caste și mobilitatea socială

În timp ce mobilitatea socială este evidentă în întreaga lume, în anumite domenii, mobilitatea
socială este strict interzisă sau chiar tabu.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este în India, care are un sistem caste complex și
fix :

Sistemul de caste este proiectat astfel încât să nu existe aproape nici o mobilitate socială;
oamenii se nasc, trăiesc și mor în aceeași caste. Familiile nu vor schimba aproape niciodată
castele, trecerea într-o caste nouă este interzisă.

În timp ce unele culturi interzic mobilitatea socială, abilitatea de a face mai bine decât părinții
este esențială pentru motto-ul Statelor Unite, de exemplu, și face parte din Visul American.

Mobilitatea socială, care poate fi utilizată pentru a descrie tranziția socială ascendentă și
descendentă, variază de la cultură la cultură. În unele locuri, mobilitatea socială este
recunoscută și sărbătorită.

În altele, mobilitatea socială este descurajată, dacă nu complet interzisă.

Ce este mobilitatea socială?

Mobilitatea socială se referă la schimbarea situației socio-economice a unei persoane, fie în

raport cu părinții acestora (mobilitate inter-generațională), fie de-a lungul vieții (mobilitate
intra-generațională).

Mobilitatea socială este legată de egalitatea de șanse: măsura în care oamenii au aceleași
șanse de a se descurca bine în viață, indiferent de mediul socio-economic al părinților, sexul,
vârsta, orientarea sexuală, rasa, etnia, locul de naștere sau altele. circumstanțe aflate în afara
controlului lor.
Mobilitatea socială și egalitatea de șanse pot fi măsurate în termeni de câștig, venit sau clasă
socială, dar pot fi înțelese și în alte dimensiuni ale bunăstării, cum ar fi sănătatea și educația.

Factorii care afectează mobilitatea socială de-a lungul vieții

Punctele de plecare inegale duc la șanse inegale mai târziu în viață. În calitate de adulți,
oportunitățile de angajare diferă foarte mult în funcție de locul în care locuiți, nu numai între
regiuni, ci și în interiorul orașelor.

Cel mai puternic factor care influențează atât mobilitatea inter-generațională, cât și pe cea
intra-generațională este EDUCAȚIA. Practic, prin educație poți atinge ceilalți termini ai
mobilității sociale și egalității de șanse, cum ar fi: câștig, venit, clasă social, sănătate.

Mobilitatea socială este o provocare în special pentru cei cu locuri de muncă de calitate

scăzută, cu șanse limitate de a părăsi locurile de muncă prost plătite sau temporare. Șansele
sunt, de asemenea, limitate pentru cei mai puțin educați, care tind să aibă oportunități limitate
de recalificare sau perfecționare. Acest lucru a fost observat în timpul pandemiei de COVID-
19, când perspectivele de formare informală s-au erodat pentru lucrătorii cu calificare medie
și slabă.
Statul român organizează pentru cetățenii săi programe de tip „A doua șansă“, care se
adresează exclusiv persoanelor care nu au reușit să finalizeze 8 clase. De asemnea, în
învățământul preuniversitar se organizează cursuri la seral sau frecvență redusă.
Prin aceste demersuri „Statul“ încurajează atât mobilitatea de tip intra-generațional, oferindu-
i individului șanșa de a-și depăși statutul social în timpul vieții lui, dar și mobilitatea de tip
inter-generațional dacă îl raportăm pe individ la familia din care provine. Absolvirea unor
cicluri de învățământ le oferă indivizilor mobilitatea de a migra de la un loc de muncă prost
plătit spre un job permanent, cu un program de lucrum mai bun sau care le oferă venituri mai
mari.

Așa cum reiese din evaluarea Ioanei Petre asupra mobilității sociale în spațiul rural European
rezultă că cetățenii din spațiul rural sunt privați de șansele la educație și implicit la o
mobilitate socială sporită.
„Deși nu existã statistici foarte sigure cu privire la ponderea exacta a migrației externe a
forței de muncã, se pare cã cel puțin douã milioane de români își au astãzi locul de muncã în
altã țarã decât România. Fenomenul migrației externe devine astfel modalitatea principalã
de supraviețuire și de reacție la criza internã. Este, de asemenea, mai mult ca sigurã prepon
derența migranților rurali în aceastã mișcare migratorie, comparativ cu migranții urbani.
Aceastã disparitate între urban și rural se explicã în mod firesc prin inegalitatea de șanse
existentã la nivel național între sãteni și orãșeni. Se cunoaște, în acest sens, accesul foarte
redus la treptele medii și superioare de educație a tinerilor din sat, comparative cu cei din
oraș. Se cunoaște, de asemenea, accesul mult mai slab al tinerilor provenind din rural la
slujbele bine plãtite din structurile economice ale urbanului. Acest dublu handicap a condus
la mobilizarea creative a unei pãrți din populația ruralã în scopul ocupãrii unui loc de
muncã în altã țarã (Germania, Spania, Italia, Grecia, Israel etc.)“1
Autoritățile din țara noastră au înțeles într-o mica măsură acest fenomen și dacă l-au înteles
nu au legiferat și gândit instrumentele pentru a împiedica această migrație.

1 Ioana Petre, Sociologie Românească, volumul V, numărul 1, 2007, pagina 55

Cu toate acestea ofera șomerilor șansa unei mobilități sociale prin programele derulate de
Agențiile pentru ocuparea forței de muncă de la nivelul fiecărui județ sau localitate prin
implementarea programelor care decontează transportul șomerilor la un loc de muncă aflat la
o distanță cu 50 de kilometri mai mare față de localitatea de domiciliu, sau prin decontarea
chiriei pentru persoanele care provin din localități cu un grad mic de dezvoltare.
Aceste măsuri oferă o șansă la mobilitate socială acelor cetățeni care locuiesc în orașe mici
sau commune slab dezvoltate sper orașe sau regiuni puternic industrializate sau dezvoltate la
nivelul serviciilor, cum ar fi centrele universitare.

O cercetare sociologică realizată în rândul elevilor înscriși la învățământul professional de la

noi din liceu arată că copiii înțeleg rolul educației din perspectiva mobilității sociale, 21,9%
dintre cei chestionați arătându-și interesul față de continuarea studiilor la liceu.

Concluzia temei abordate este că interesul indivizilor pentru mobilitate socială se menține
scăzut, iar „Statul“ nu are suficiente pârghii și politici publice pentru a susține și determina o
mobilitate socială crescută.

BIBLIOGRAFIE:
Ioana Petre – Sociologie românească (2007)
Kerbo, H. R. (2009). Stratificarea socială și inegalitatea.
C. Morariu, M Ignat, Teoriile schimbării sociale