Integrarea persoanelor inactive pe piața muncii.

 Problema:
În România statistica privind ocuparea forței de muncă, bazată pe
dimensiuni socio-economice imporatnte, indică diferențe
semnificative în funcție vârstă, nivelul de studii atins, persoane cu
dizabilițăți, și persoane cu nivel redus de educație. De cele mai multe
ori persoanele din acestă categorie, care se află pe o poziție de
inegalitate în raport cu majoritata cetățenilor se confruntă cu un
comportament de respingere și marginalizare. Procentajul de persoane
angajate din totalul populației vulnerabile de pe teritoriul țării noastre
este un indicator social important pentru studiul evoluțiilor de pe piața
muncii.
 În ce fel ne afectează?
Discriminarea față de categoria vulnerabilă aduce după ea
repercusiuni. Orice acțiune are o reacțiune. Timpul a demonstrat că de
cele mai multe ori marginalizarea, indiferent de motive, provoacă
tulburări atât la nivel personal, al individului, cât și la nivel național,
prin prisma efectelor pe care le produce: reducerea veniturilor,
creșterea cheltuielilor, reducerea eficienței forței de muncă,creșterea
tensiunilor sociale, toate acestea conduc la înrăutățirea calității vieții.
Studiile de specilitate ne evidențiază faptul că, pe măsură ce nivelul
educației atins este mai înalt, integrarea celor vulnerabili pe piața
muncii e mai facilă.

 Soluția:
Viața este întâia șansă la egalitate. Avem libertatea de-a ne
dezvolta propriile ablități, indiferent de proveniență, religie,
dizabilități, vârstă, sex sau condiții socio-economice.
Învățarea aduce cu ea șansa unui viitor mai bun, iar în cazul
persoanelor defavorizate, posibilitatea unei vieți independente și
decente.
Integrarea în societate a grupurilor vulnerabile și asigurarea
participării a fiecărei persoane la viața economică și socială este
necesară. Educația și societatea oferă opțiuni multiple de
dezvoltare, în funcție de capacitățile și aptitunile fiecărei ființe
umane. Este conceptul conform căruia toate ființele umane sunt
libere să-și dezvolte capacitățile persoanle și să aleagă fără limitări
impuse de roluri stricte.
Dezvoltarea resurselor umane prin creșterea accesului la un
sistem de educație și formare profesională de calitate, stimultarea
ocupării forței de muncă, cu precădere pentru cei vulnerabili, este
eminamente necesar, fiind soluția reducerii sărăciei și a
excluziunii sociale prin facilitarea accesului la servicii sociale și de
sănătate.
În fapt, oferirea de opțiuni multiple pentru capacități și aptitudini
diferite,”o educație pentru toți si pentru fiecare”, o educație
deschisă pentru toate persoanele, indiferent de vârstă și condiții
socio-economice, dar și o educație pentru fiecare, în funcție de
nevoile sale specifice, este un drept indispensabil pentru bunul
mers al societății.