Sărăcia

Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ

pe piața forței de muncă, nu are posibilitate să-și asigure ,lui și familiei
sale, mijloacele materiale minime de subzistență. Sărăcia este o noțiune
dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei
țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai.

Excluziunea socială este “procedura prin intermediul căreia,

anumite grupuri sunt dezavantajate în mod sistematic, deoarece se
confruntă cu discriminări legate de etnie, rasă, religie, sex, orientare
sexuală, origine, vârstă, dizabilitate, migrație, locul în care trăiesc, etc.
Discriminările se creează fie din partea instituționalizării publice,
precum sistemul juridic, educație, servicii de sănătate și bunăstare, fie din
partea instituționalizărilor sociale, societății și a persoanelor“.

Strategia naţională privind incluziunea socială și

reducerea sărăciei

Principalele grupuri vulnerabile:

1) Persoanele sărace
2) Copiii și tinerii lipsiți de îngrijire și sprijin parental
3) Persoanele vârstnice singure sau dependente
4) Romii
5) Persoanele cu dizabilități
6) Alte grupuri vulnerabile
7) Persoanele care trăiesc în comunități marginalizate

Principalele probleme identificate în domeniul incluziunii

sociale și reducerii sărăciei:

 Pondere mare a persoanelor cu venituri reduse, insuficiente unui trai

decent, comparativ cu media celorlalte state membre ale UE, inclusiv
a persoanelor sărace încadrate în muncă;
 Discrepanțe majore între locuitorii din mediul rural față de cei din
localitățile urbane, în ceea ce privește accesul la servicii sociale, de
ocupare a forței de muncă, de sănătate, de educație și condiții bune de
locuit;
 Existența anumitor categorii sociale, care datorită unor factori care țin
de etnie, stare de sănătate, vârstă, mediu social sau familial de
proveniență, întâmpină dificultăți de integrare socială deplină

Soluții propuse pentru gestionarea și rezolvarea problemelor din

domeniul incluziunii sociale și reducerii sărăciei:

 Politici de stimulare a formării profesionale, a ocupării forței de

muncă în economia formală, de creștere a productivității muncii și a
veniturilor persoanelor angajate;
 Măsuri pentru îmbunătățirea performanței sistemului de transferuri
sociale, creșterea gradului de acoperire cu servicii sociale furnizate în
manieră integrată și a calității acestora, în funcție de nevoile
identificate la nivel național;
 Implementarea de măsuri suplimentare pentru creșterea ratei
participării școlare și îmbunătățirea rezultatelor obținute în domeniul
educației, precum și facilitarea accesului populației la programe de
învățare și formare pe tot parcursul vieții;
 Politici care să asigure îmbunătățirea calității, echității și accesului la
servicii de asistență medicală pentru principalele grupuri vulnerabile
de populație;
 Măsuri care să contribuie la creșterea calității locuințelor și a
accesului la acestea, inclusiv a locuințelor sociale, în special pentru
populația vulnerabilă și persoanele fără adăpost.