1

CATEDRAL SAGRADA
A FAMILIA

2
Capitolul 1: Ce este Sagrada Familia

Subcapitol 1 : Scurt istoric

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o biserică din capitala Cataloniei, Barcelona ( în

nord-estul Spaniei ). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882.
Aceasta nu este finanțată din bani publici, așa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de
finanțare sunt donațiile private și încasările din biletele de intrare.
Cunoscută de turiști drept Sagrada Família, catedrala are denumirea oficială de Templo
Expiatorio de la Sagrada Famalia. Biserica romano-catolică a decis începerea construcţiei în
anul 1882, această urmând să fie complet terminată abia în anul 2026

Proiectul catedralei este opera celebrului arhitect catalan

AntoniGaudi.
Deși nu a fost creată pentru a sluji scopului unei catedrale,
mărimea și decorațiunile de neegalat erau menite să fie un omagiu
adus în fața divinității. Conștient că lucrarea va dura zeci de ani sau
chiar mai mult, cum a fost și cazul, Gaudi nu s-a panicat niciodată:
“Clientul meu nu se grăbește” obișnuia el să spună. Întreaga
construcție este încărcată de simbolism.
Sagrada Familia, cea mai cunoscută lucrare a lui Gaudí, supranumit
“arhitectul lui Dumnezeu” datorită creaţiilor sale inspirate din religia romano-catolică, poartă
numele oficial de Temple Expiatori de la Sagrada Família.
În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au
continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de
Războiul Civil Spaniol. Deși nu a fost creată pentru a sluji scopului unei catedrale, mărimea
și decorațiunile de neegalat erau menite să fie un omagiu adus în fața divinității. Întreaga
construcție este încărcată de simbolism, de la numere la cuvinte inscripționate în interior.
La 19 martie 1882, în prezența episcopului din Barcelona, José Maria Urquinaona, se
punea piatra de temelie pentru o construcție ce avea să intre în patrimoniul universal: Sagrada
Familia. Proiectul inițial al arhitectului Francisco de Paula del Villar prevedea o biserică cu
trei naosuri, cu elemente gotice tipice, cu ferestre incluse în alveole, contra-forturi exterioare
și clopotniță înaltă.

3
 Numele oficial este „Temple Expiatori de la Sagrada Família”, iar proiectul original al
bisericii a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care și-a dedicat mai mult de 40 de ani
pentru acesta. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui
Domènech Sugranyes până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol. Un
monument construit în 150 de ani este un adevărat record, mai ales pentru contemporaneitate.
Sagrada va fi gata într-un interval de timp mai lung decât a durat construcția piramidelor din
Egipt și doar cu 50 de ani mai puțin decât cea a Marelui Zid Chinezesc.
La începutul construcției, Sagrada Familia era o simplă biserică romano-catolică. Mai
târziu ea a fost desemnată drept catedrală și așa a rămas până în 2010, când Papa Benedict al
16-lea a declarat-o bazilică.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenii, o catedrală reprezintă ”casa” unui
episcop.
Ideea de a construi o biserică dedicată Sfintei Familii, pe un teren din cartierul Eixample,
i-a venit bibliotecarului Josep Maria Bocabella. Acesta a fost inspirat de părintele Josep
Manyanet - canonizat în 2004 - fondatorul Congregațiilor Fiii Sfintei Familii și Fiicele
Misionare ale Sfintei Familii din Nazareth. Organizațiile își propuneau să promoveze cultul
Sfintei Familii și educația creștină în rândul copiilor și tinerilor. Pentru a strânge fondurile
necesare proiectului la care se gândise, Bocabella a înființat Asociația Adepților Sfântului
Iosif. În 1881 reușise deja să strângă o sumă semnificativă și s-a orientat către o parcelă din
Eixample, din zona numită El Poblet, cuprinsă între străzile Marina, Provença, Sardenya și
Mallorca. A achiziționat suprafața de 12.800 m2, pentru 172 000 de pesetas. La scurt timp
după așezarea pietrei de temelie, au apărut neînțelegeri între inițiatorii proiectului și
Francisco Villar. Arhitectul a demisionat și provocatoarea sarcină de a înălța un edificiu unic
i-a revenit lui Antoni Gaudi i Cornet. Acesta colaborase cu Villar la mai multe proiecte și nu
era omul care să se dea în lături când venea vorba de o misiune imposibilă.

4
 Antoni Gaudi a preluat
lucrarile ca arhitect sef
la varsta de 31 de ani.

Primul arhitect avea
cosmaruri in legatura cu
constructia, deoarece era
depasit de amploarea sa.
El nu a respectat
Din acel moment Gaudi
proiectul original, ci a
si-a dedicat aproape tot
preferat sa-l schimbe
restul vietii constructiei
intr-un mod foarte
bisericii.
radical.

Stilul neo-gotic conceput de Gaudi pentru Sagradei si cei ai primariei au ajuns la un

constructia capodoperei sale se bazeaza pe
forme ce se regasesc in natura. Cand Gaudi
a murit in 1926, numai o fatada, un turn si
cripta erau finalizate. Din cauza ca Gaudi
improviza in permanenta si modifica
mereu proiectul in timp ce lucrarile erau in
desfasurare, au ramas foarte putine dintre
schitele si machetele sale. Multe dintre
cele care au supravietuit au fost distruse in
timpul razboiului civil din 1936.
Cu toate acestea, arhitectii din zilele
noastre au o idee clara asupra a ceea ce a
vrut sa realizeze Gaudi. Ultima versiune a
proiectelor sale infatiseaza o biserica de 95
de metri inaltime si 60 de metri latime.
Biserica va putea primi 13000 de oameni.
In anul 2018, Sagrada Familia a ajuns la
un acord istoric cu primaria Barcelonei
pentru a intra in legalitate. Avand in
vedere ca celebra catedrala nu avea
autorizatie de constructie, reprezentantii
acord prin care Sagrada sa achite suma de
36 de milioane de euro pe parcursul a 10
ani. Aceasta suma urmeaza sa fie folosita
pentru modernizarea facilitatilor de
transport din jurul catedralei. Sagrada are
in total un buget anual de peste 80 de
milioane de euro.
Desi este departe de a fi finalizata (se
estimeaza ca va fi finalizata in anul 2026),
Sagrada Familia merita cu siguranta sa fie
vizitata. Poate fi vizitata cripta unde Gaudi
este inmormantat. Un muzeu este dedicat
vietii marelui arhitect ce a fost Antoni
Gaudi si istoriei bisericii. De asemenea pot
fi vizitate turnurile. Un lift va poate duce
intr-unul din turnuri de unde poate fi
admirata intraga splendoare a Barcelonei.
Urcusul nu este recomandat celor se tem
de intaltime sau celor ce sufera de
claustrofobie.

,,Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie aceasta structura ciudata si unica, desi multi
i-au contestat frumusetea”.

5
Catedrala Sagrada Familia din Barcelona,
Spania, este unul dintre cele mai importante
obiective turistice din Europa. Cu o istorie
de aproape 15 decenii, Sagrada Familia
fascinează anual milioane de turiști din
lumea întreagă.
Sagrada Familia, cea mai cunoscută
lucrare a lui Gaudí, supranumit “arhitectul
lui Dumnezeu” datorită creaţiilor sale
inspirate din religia romano-catolică,
poartă numele oficial de Temple Expiatori
de la Sagrada Família.
Proiectul original al bisericii Sagrada
Familia a fost făcut de arhitectul Antonio
Subcapitol 2 : Cine este Gaudi
Deși Antoni Gaudí a fost influențat de
analiza goticului făcută de John Ruskin la
începutul carierei sale, el a căutat un stil
catalan autentic la un moment dat, la
sfârșitul secolului al XIX-lea, când această
regiune (în prezent, în cea mai mare parte,
în nordul Spaniei) cunoștea o renaștere a
influenței culturale și politice. mândrie.
Ruskin, un critic englez, a respins formele
clasice antice în favoarea calităților
expresive, chiar grotesc ale goticului.
Acest interes pentru valoarea arhitecturii
Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani,
ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în
exclusivitate acestuia. Estimările inițiale,
bazate pe tehnicile de construcție ale
începutului secolului 20, preconizau un
termen de câteva sute de ani pentru
terminarea construcției. Gaudi ar fi
comentat, în legătură cu acest termen:
„Clientul meu nu se grăbește”. În prezent
termenul estimat este anul 2026. După
moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au
continuat sub conducerea lui Domènech
Sugranyes, până în 1936, când au fost
întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
medievale a făcut ca Gaudi să fie
responsabil de proiectarea Sagrada Família
(Familia Sacra) la scurt timp după
începerea construcției. Gaudí a fost un
catolic profund religios, ale cărui fantezii
extatice și strălucitor de complexe ale
geometriei organice primesc formă
concretă în întreaga biserică. Istoricii au
identificat numeroase influențe în special
în fațada de nord-est, singura parte a
bisericii pe care o supraveghea direct.
Restul bisericii, inclusiv trei dintre cele finalizate după moartea lui Gaudí în 1926.
patru turle ale transeptului de sud-vest, se Acestea includ arhitectura africană din
bazează pe designul său, dar au fost noroi, gotică, expresionistă.

Subcapitol 3 : Gaudi şi Sagrada Familia

Deşi a început să fie construită în anul 1882, 135 de ani mai târziu, în 2017, Sagrada
Familia mai are nevoie de încă câţiva ani până să fie gata.
La 19 martie 1882, în prezența episcopului din Barcelona, José Maria Urquinaona, se
punea piatra de temelie pentru o construcție ce avea să intre în patrimoniul universal: Sagrada
Familia. Proiectul inițial al arhitectului Francisco de Paula del Villar prevedea o biserică cu
trei naosuri, cu elemente gotice tipice, cu ferestre incluse în alveole, contra-forturi exterioare
și clopotniță înaltă. Antoni Gaudí a luat parte la ceremonie, în calitate de asistent al lui Villar.
Pe atunci, nu își imagina că avea să își dedice viața acestei opere. Lucrările propriu-zise au
început la 25 august 1883, fiind în plină desfășurare și în zilele noastre. Finanțarea provine
exclusiv din donații și taxele de vizitare. După cum spunea Gaudi, Sagrada Familia este „o
lucrare aflată în mâinile Domnului și care depinde de bună-voința oamenilor”.
Iniţial, se estima un termen de câteva sute de ani pentru a fi finalizată, luându-se în
calcul tehnicile de construcție de la acea vreme.

Gaudi a primit o comandă de construcție, sau mai bine zis, de finalizare (templul a fost
construit de un alt arhitect), când avea doar 31 de ani. La acea vreme, pe contul lui era o
singură clădire - un magazin pentru albirea bumbacului. „Potrivit legendei domnului
Bucabelle, șeful Societății Sf. Iacob, care era principalul client al bisericii, a visat odată că
Sagrada Familia va fi construită de un blond cu ochi albaștri. După cum știți, printre spanioli

nu sunt atât de multe fost dezamăgiți, întrucât în primii ani bugetul a fost depășit
blonde cu ochi albaștri, de multe ori. Gaudi a început să lucreze fără un proiect gata
așa că atunci când făcut. În general, a preferat să improvizeze pe șantier.
Bucabella l-a văzut pe Arhitectul pur și simplu nu putea lucra altfel. El a tratat
Gaudí, și-a dat imediat fiecare dintre creațiile sale ca pe o ființă vie care trebuie să
seama: acesta este același crească liber și natural.
bărbat”, a spus criticul de
artă Angela Sanchez-y-
Gargallo. De fapt, clienții
au ales Gouda cel mai
probabil din motive de
economie – un arhitect
venerabil i-ar fi costat
mult mai mult. Cu toate
acestea, angajatorii au

Contemporanii lui Gaudí
erau convinși că această
boltă se va prăbuși
inevitabil. Structurile
unice pe care se sprijină
bolțile Sagrada Familia
sunt coloane din beton
armat căptușite cu bazalt,
gresie sau granit. Aceste
modele au fost inventate
de însuși Gaudí.
Coloanele merg în
subteran la o adâncime de
20 de metri și ajung la o
înălțime de 70 de metri. Fiecare dintre ele poate rezista la
un cutremur de șapte grade și la rafale de vânt de până la
două sute de kilometri pe oră. Gaudi nu a împărțit
elementele clădirilor sale în funcționale și decorative,
deoarece în natură o astfel de diviziune nu există. Stâlpii
apeductului proiectat de el în Parcul Guell arată ca niște
trunchiuri de copaci pietrificate antice. El a dat aspect de
războinici fantomă și arbori stilizați conductelor și
orificiilor obișnuite ale puțurilor de ventilație de pe
acoperișul blocului de locuințe Casa Mila. Casa Mila,
poreclit imediat de Barcelona „La Pedrera”, adică
„Cariera”, este remarcabilă nu numai prin diferența sa față
de orice creat înainte. A fost prima casă din istorie cu un
garaj subteran. În plus, a fost primul care a aplicat zeci de
ani mai târziu principiul
numit „planificare liberă”.
În schiţele
lui Gaudí, biserica are 18
turnuri, reprezentând pe
cei 12 apostoli, cei patru
evangheliști, Sfânta
Fecioară și, cel mai înalt
turn, pe Iisus Hristos.
Turnul lui Iisus va fi
montat în centru şi va avea în vârf o cruce uriașă.
Arhitectul-şef al catedralei, Jordi Fauli, şi-a exprimat
speranţa că turnurile vor fi gata în 2026, când se împlinesc
100 de ani de la moartea lui Gaudí, Sagrada
Familia devenise pentru Antoni Gaudí un proiect care avea
să se extindă până la sfârşitul vieţii sale. Pe măsură ce lucra
la această bazilică, Gaudí devenea din ce în ce mai pios,
până când, în 1910, abandonează celelalte lucrări pentru a
se ocupa doar de impresionanta catedrală. În anul
1926, Antoni Gaudí a fost lovit de un tramvai în timp

traversa strada şi a murit câteva zile mai târziu la spitalul săracilor din Barcelona, pe 10 iunie.
Sagrada Familia e munca de o viață a lui Antoni Gaudi, unul din cei mai creativi arhitecți
din istorie, și un creștin practicant. Stilul său de viață auster și pasiunea pusă în realizarea
catedralei a făcut generațiile următoare chiar să ia în discuție canonizarea sa de Biserica
Catolică. Gaudi era atât de absorbit de proiectul său, încât în ziua tragicului accident de
tramvai, căruia i-a căzut victimă, barcelonezii l-au confundat cu un om al străzii, pentru că
era îmbrăcat în haine foarte modeste.
Își dedicase 42 de ani Sagradei Familia și reușise să termine mai puțin de un sfert din
proiectul țesut în luxurianta sa imaginație. Chiar și acum, la aproape un secol de la moartea sa
în 1925, doar opt din cele 18 turle sunt la locul lor, iar cea mai mare dintre ele nu a fost încă
începută. Totul e plătit din donații, deci cum aceasta e deja una din cele mai vizitate opere din
lume, sunt șanse să o vedem finalizată în decursul vieții noastre.
După moartea acestuia, ştafeta a fost preluată de arhitectul Domenech Sugranyes, lucrările
acestuia fiind însă întrerupte în anul 1936 de războiul civil spaniol. Anarhiştii catalani au
distrus machetele şi planurile lui Gaudi, aşa încât forma ei finală va arăta oarecum diferit faţă
de proiect.

Din 1883, până la moartea sa, în 1926, adică vreme de 43 de ani, Gaudi își va turna în piatra
Sagradei talentul, creativitatea și viziunea originală asupra arhitecturii. Ultimii 15 ani de
activitate au fost închinați complet și exclusiv acestui proiect, însă, până în 1926, reușise să
ridice numai unul din turnurile prevăzute. De atunci, mai mulți arhitecți continuă să aducă la
viață ideile și planurile lui Gaudi. Munca sa, care include Fațada Nașterii și cripta, a fost
inclusă în patrimoniul UNESCO, în 2005.
Construcția a evoluat și în clasificările religioase, ceea ce pornise ca biserică și se
transformase în catedrală (unde oficiază episcopul) a fost consfințită ca bazilică (unde
oficiază papa), la 7 noiembrie 2010, de către Sfântul Părinte, Benedict al XVI-lea.
Salvador Dali o caracteriza ca având o „frumusețe teribilă” și considera că ar trebui păstrată
sub un clopot de sticlă. Părintele zgârie-norilor, arhitectul american Louis Sullivan, o vedea
drept „spirit simbolizat în piatră”.

Subcapitolul 4: Mărturisirea lui Gaudi

Gaudi a fost remarcat când a început să construiască Sagrada Familia, și nu în legătură cu

acest proiect. În 1878 a construit o vilă de vară pentru producătorul Manuel Vicens. Planul
casei a fost extrem de simplu, dar arhitectul a decorat vila cu faianță smălțuită colorată și a
decorat-o cu atât de multe anexe și elemente decorative încât s-a transformat într-un fabulos
palat maur. Primele proiecte ale lui Gaudi l-au fascinat pe bogatul patron contele Eusebio
Guell. La ordinele sale, Gaudi a construit câteva clădiri magnifice și a planificat un parc oraș.
Deși au venit comenzi din toate părțile, din 1914 Gaudi s-a dedicat în întregime Sagrada
Familia.

La 7 iunie 1926, la Barcelona a fost inaugurat primul tramvai. Un singur eveniment a

umbrit acea sărbătoare - la câteva ore după deschiderea traficului, un cerșetor bătrân a căzut
sub roțile mașinii. A fost dus la spital, unde a murit la scurt timp. Cadavrul urma să fie trimis
deja într-o groapă comună. Dar unul dintre personalul spitalului a recunoscut cadavrul. Era
Gaudi... Arhitectul a fost îngropat în cripta Sagrada Familia - un templu pe care îl considera
principalul lucru din viața sa. Angela Sanchez-y-Gargallo a scris: „Gaudi a înțeles că cu greu
va avea suficient timp pentru a finaliza construcția templului. Prin urmare, în ultimii ani, s-a
îndepărtat de principiul său și a început să facă schițe și desene pentru cei care vor veni după
el. Au existat multe controverse cu privire la continuarea construcției. Câștigătorii au fost cei
care au crezut că a lăsa munca maestrului neterminată înseamnă a-i trăda memoria.”

Mulți din Spania au considerat că este o Gaudi. Un fapt interesant: celebrul scriitor
blasfemie să se amestece în planul englez George Orwell se afla la acea
geniului. „Este ca și cum ai monta mâinile vreme la Barcelona și a reacționat destul
unei statui a lui Venus de Milo”, a spus de pozitiv la acest act de vandalism..
arhitectul Jose Asebillo. Salvador Dali a
fost și mai categoric: „Ar fi o trădare a lui
Gaudí să finalizezi catedrala... Este mai
bine să o lași ieșită în mijlocul Barcelonei
cu un dinte uriaș putrezitor”. Într-un fel
sau altul, dar construcția a continuat.

În 1936, când a izbucnit războiul civil

spaniol, construcția bisericii a fost
întreruptă. Anarhiștii, care de fapt dețineau
puterea în oraș la acea vreme, au distrus
aproape toate modelele și desenele lui

Subcapitolul 5 : Moartea lui Gaudi

Din păcate, aspectul neîngrijit al lui Antoni Gaudi a fost unul dintre factorii care au dus la
moartea sa. Pe 7 iunie 1926, arhitectul se îndrepta spre biserica Sant Felipe Neri pentru
rugăciune și spovedania zilnică. În timp ce se deplasa pe una dintre cele mai aglomerate
artere din Barcelona, a fost lovit de un tramvai. Și-a pierdut conștiența și a rămas întins pe
stradă, în locul unde a căzut.
Trecătorii nu s-au grăbit să-l ajute, crezând că este un cerșetor. La acea vreme, cerșetorii
erau și mai ostracizați decât astăzi, primind rareori până și îngrijiri medicale elementare.
Nimeni nu l-a recunoscut pe bătrânul îmbrăcat sărăcăcios care zăcea inconștient pe caldarâm,
cu hainele albite de praf de piatră, care nu avea nici acte și nici bani la el. Nimeni nu s-a
grăbit să-l ajute pe cel care părea a fi un om al străzii – fostul dandy împinsese renunțarea la
„deșertăciuni” până la ultima limită.
 Gaudi era deja în stare critică atunci când a fost observat de un medic care locuia în
apropiere. Medicul l-a urcat într-un taxi și l-a transportat la spitalul Santa Crue, unde erau de
obicei aduși vagabonzii și cei „fără căpătâi”, unde i s-au oferit îngrijiri medicale minime. Au
trecut 24 de ore până când a fost recunoscut de capelanul Catedralei Sagrada Familia. Medicii
și-au schimbat instantaneu atitudinea, dar era deja prea târziu. Pe data de 10 iunie 1926,
Antoni Placid Gaudí i Cornet s-a stins din viață într-un salon de spital rezervat săracilor și
oamenilor străzii. Două zile mai târziu, jumătate din populația Barcelonei a ieșit în stradă
pentru a participa la funeraliile lui. La acea dată, Catedrala Sagrada Familia fusese finalizată
în proporţie de numai 23%.
Întrucât arhitectul nu avea la el niciun ban și nici documente de identificare, medicii de la
spital erau convinși că au de-a face cu un bătrân fără adăpost. L-au așezat pe un pat și i-au
oferit un ajutor minim.
 Capitolul 2 : Interiorul Catedralei

Subcapitol 1: Creativitatea unui geniu

Când pătrunzi în Catedrala Sagrada frământat, care încearcă să ia cu asalt

Familia din Barcelona a același sentiment, Împărăția Cerurilor, nu cu metodele
de a fi martorul operei unui credincios consacrate de arhitectura sacră, ci cu
armele artei moderne. Decorațiuni
ingenioase și forme abstracte uimitoare,
care se repetă cu insistență în alte forme,
ca Boleroul lui Ravel, dau împreună un
spațiu continuu, până când tot ansamblul
începe să vibreze. Aici arhitectura
modernă se transformă într-o liturghie în
piatră, dând fărmă tridimensională
cuvintelor latinești și ebraice înscrise la
propriu pe turlele de afară: „Sanctus”,
„Excelsior” și „Osana”. Cu greu te poți
despărți din a privi fiecare turn ori scenă
transpusă pe exteriorul monumentului.
Însă, odată ce a intrat în interiorul său,
parcă privirea îți va fi îndreptată doar în
sus. Vei fi captivat de coloanele imense și-
ți va fi greu să-ți dai seama din ce sunt
construite, iar jocul de lumină și culori este
de-a dreptul captivant. Toate luminile din
interior sunt naturale, însă, filtrate prin
magnificele ferestre multicolore, capătă o
altă vibrație.

Nuanțe de verde, roșu, albastru se răspândesc în întreaga încăpere și au elemente de

referință în natură – apa, înălțarea, lumina, sărăcia, nașterea, viața. Pot spune că vitraliile sunt
de-a dreptul impresionante, cu greu poți păși mai în față pentru a vedea întreaga încăpere și să
mai observi statuile albe ce se confundă cu fundalul. Peste tot pe unde privești ai impresia
unor forme abstracte, iar medalioanele celor patru evangheliști conțin simboluri consacrate:
leul, îngerul, vulturul și taurul.
Este greu să te desprinzi de fiecare element căruia i-ai acordat atenție, însă poate la fel de
mult ca de vitralii vei fi ademenit și de fața bazilicii, unde-l vei regăsi pe Iisus răstignit pe o
simplă cruce, un candelabru impunător, dar și o orgă pe care ai vrea să o auzi instantaneu.
De menționat este faptul că peste tot există panouri explicative în engleză, spaniolă și
catalană. Cea mai veche parte a monumentului este cripta, acolo unde se află și mormântul lui
Gaudi.
Vizita se continuă într-o zonă muzeu, unde se pot vedea inclusiv machete, dar și diverse
obiecte ori atelierele meșterilor. Și, nu surprinzător, finalul vizitei se încheie trecând printr-un
magazin oficial de unde poți cumpăra simple suveniruri ce costă 1 euro, dar și obiecte de
decor ce-ți vor aduce în casă un strop din arta gaudiană.
Conform planurilor lui Gaudi, monumentul poate găzdui peste 10.000 de credincioși
simultan, chiar și mai mulți.
Interiorul catedralei e pe atât de impresionant pe cât de dezamăgitor e, pentru moment,
exteriorul. Motivul ar putea fi că interiorul poartă amprenta geniului lui Gaudi, în timp ce
exteriorul e fie neterminat, fie realizat de epigoni, fie încă nu respectă dorința maestrului de a
avea o fațadă în culorile cele mai vii, ca locuințele cu acoperișuri smălțuite, făcute în
Catalunia. Pentru a termina acest proiect faraonic, mai e încă nevoie de câteva decenii și de
donații ale localnicilor și turiștilor.
 Există trei intrări monumentale, fiecare cu o fațadă dedicată unei teme alegorice majore:
Nașterea Domnului, Patimile lui Hristos, Slava lui Dumnezeu, fiecare din

ele având și un echivalent în cele trei virtuți menționate de apostolul Pavel: speranța,
credința și dragostea. La interior poți observa creativitatea unui geniu, care se ia la
întrecere cu natura. Vezi păduri înalte de coloane albe, care se termină cu bolte ca niște
frunze de palmier, decorațiuni cubiste în jurul vitraliilor colorate Art Nouveau și magnifice
scări spiralate, care par a închipui scări către cer. Cu mult înainte de era calculatoarelor,
Gaudi s-a jucat cu posibilitățile proiectării tridimensionale, combinând hiperboloizi cu bolte
gotice și forme, care se schimbă de la un rând de coloane la altul.

La subsol, într-un muzeu captivant sunt
prezentate machete cu diversele propuneri
pentru catedrală, care trebuia să fie o
clădire gotică „liniștită”, dar și machete ale
experimentelor de design ale lui Gaudi.
Cea mai mare parte a interiorului poate fi
caracterizat ca iconoclast, până și
încântătoarele vitralii, privite mai atent, au
doar forme abstracte, iar medalioanele
celor patru evangheliști conțin doar
simbolurile lor consacrate: leul, îngerul,
vulturul și taurul. Cele câteva statui albe de
pe pereți se confundă cu fundalul și trec
neobservate.
Tot acest refuz al imageriei conduce
ochiul privitorului către crucea pe care e
răstignit Hristos, spânzurată în fața
altarului. Sagrada Familia e munca de o
viață a lui Antoni Gaudi, unul din cei mai
creativi arhitecți din istorie, și un creștin
practicant. Stilul său de viață auster și
pasiunea pusă în realizarea catedralei a
făcut generațiile următoare chiar să ia în
discuție canonizarea sa de Biserica
Catolică. Gaudi era atât de absorbit de
proiectul său, încât în ziua tragicului
accident de tramvai, căruia i-a căzut
victimă, barcelonezii l-au confundat cu un
om al străzii, pentru că era îmbrăcat în
haine foarte modeste. În timp ce se deplasa
pe una dintre cele mai aglomerate artere
din Barcelona, a fost lovit de un tramvai.
Și-a pierdut conștiența și a rămas întins pe
stradă, în locul unde a căzut.Trecătorii nu
s-au grăbit să-l ajute, crezând că este un
cerșetor. La acea vreme, cerșetorii erau și
mai ostracizați decât astăzi, primind rareori
până și îngrijiri medicale elementare.

Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est),

a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre
vest).

Antoni Gaudi a fost întrebat de ce a făcut coloane înclinate şi a răspuns: ,, Din

același motiv, că plimbantul obosit, când se oprește, este susținut cu personalul
înclinat, pentru că dacă l-aș pune în sus nu m-aș odihni. Prietenii mei sunt morți; Nu
am nici o familie, nici un client, nici o avere, nimic. Deci mă pot da în totalitate
Templului (Sagrada Familia). Ideile mele sunt de o logică incontestabilă; Singurul
lucru care mă face să mă îndoiesc este că nu au fost aplicate anterior”.

Simbolismul inspirat de natură este la el acasă peste tot în Sagrada Familia. Structura
interioară este susținută de coloane uriașe, care au forma copacilor. Unele coloane au la bază
câte o broască țestoasă, pentru a arăta legătura dintre pământ și mare. Gaudi credea cu tărie în
perfecțiunea formelor naturale și de aceea le includea în creațiile sale, afirmând: „Nu există
linii drepte sau colțuri ascuțite în natură. De aceea, clădirile nu trebuie să aibă linii drepte sau
colțuri ascuțite”. Întrebat fiind de ce depune atâta efort pentru a stiliza capetele coloanelor,
având în vedere că nu sunt foarte vizibile, Gaudi a răspuns „Îngerii le vor vedea”.
 Însă nici oamenilor nu le poate trece neobservată. Convins că „nicio construcție
omenească nu trebuie să fie mai înaltă decât lucrarea Domnului”, a proiectat Sagrada Familia
astfel încât, finalizată, să măsoare 170 de metri, cu un metru mai puțin decât cel mai înalt
punct natural al Barcelonei, dealul Montjuïc. Sfânta clădire poate fi văzută de oriunde din
oraș, iar mozaicul de sticlă de deasupra, care reflectă lumina soarelui și a lunii, conferă
puncte de reper și marinarilor.
Cea mai importantă cerință pentru ca un obiect să fie considerat frumos este că
îndeplinește scopul pentru care a fost conceput.
Arhitectul viitorului se va baza pe imitarea naturii, pentru că este modul cel mai rațional,
durabil și economic al tuturor metodelor.

Subcapitol 2: Arhitectură şi semnificaţii

Conform planurilor lui Gaudi, templul întâi în somn cu cloroform. Fațada

ar trebui să aibă trei fațade: Nașterea reproduce cu acuratețe plantele tipice
Domnului, Patimile Domnului și Înălțarea Palestinei și Cataloniei, iar între turnuri se
Domnului. Deasupra fiecăruia se înalță înalță un brad de Crăciun.
câte 12 turnuri, după numărul apostolilor.
Peste nava centrală ar trebui ridicate alte 6
turnuri: 4 - în cinstea evangheliștilor, unul
închinat Fecioarei, iar cel mai înalt, de o
sută șaptezeci de metri - Hristos. În timpul
vieții lui Gaudí, doar fațada de Crăciun a
fost finalizată și este încoronată de cele
patru turnuri ale apostolilor. Arhitectul a
acordat o atenție deosebită decorului
turnurilor, încercând să o facă astfel încât,
după propriile sale cuvinte, „îngerii să fie
bucuroși să le privească”. Poetul Lorca,
văzând turnurile templului, l-a întrebat pe
Gouda: „Crezi tu o orgă pentru Domnul?”.
Gaudi dădu din cap în semn de acord.
Visul lui era să facă turnurile să rezoneze
în vânt, astfel încât muzica Creației să
poată fi auzită în templu.
Grupurile sculpturale ale fațadei de
Crăciun sunt sculptate de Gaudi în mărime
naturală. Pentru scena bătăii bebelușilor, Arhitect de geniu, criticat la vremea sa,
arhitectul a realizat modele de gips din Antoni Gaudi avea un cult deosebit pentru
bebeluși născuți morți. Pentru a face o creațiile naturii. Toate clădirile sale
matriță dintr-un animal, a scufundat-o mai respectă liniile curbe și sinuoase din lumea
înconjurătoare. El spunea că natura nu a
construit nimic cu linii drepte. Nici
catedrala Sagrada Familia, în partea
inferioară, realizată de Gaudi, nu are linii
drepte. Coloanele care susțin întregul
monument sunt o replică a celor mai
puternici copaci din natură. Iar modul în
care sunt distribuite, astfel încât să susțină
zeci de tone de piatră, a rămas încă un
mister.
S-a spus adesea că opera lui Gaudi, marele arhitect nu s-a rezumat doar la
catedrala Sagrada Familia, este o Biblie de simbolurile creștine. Pe fațada care descrie
piatră, care cuprinde toate scenele Nașterea lui Iisus, se pot observa două
importante din viața Mântuitorului și broaște țestoase, una de apă, alta de uscat,
câteva dintre episoadele esențiale din simboluri ale echilibrului universului în
Vechiul Testament. Și cu toate acestea, cultura chineză.
Deasupra lor sunt sculptați doi înțelepciunii, fiind un simbol străvechi,
cameleoni, ca un mesaj infinit despre moștenit din hinduism și din religiile vechi
natura schimbătoare a omului. Nu lipsește ale Egiptului.
nici copacul vieții, al cunoașterii și al
În vârful turlelor, Gaudi a folosit simboluri din recuzita episcopilor, precum inelul, mitra și
crucea.
Dar rozetele, în ansamblul lor, seamănă foarte mult cu elementele mistice din cultura
egipteană, pe care faraonii le foloseau pentru a lua legătura cu divinitatea. Despre aceste
turle, Gaudi ar fi spus: ”Uită-te la vârf! Nu ți se pare că unește pământul cu cerul?”
Fațada opusă a Patimilor Domnului, construită în vremea noastră de un arhitect
modern, Barcelona nu-i place și numește „Războiul Stelelor”. A treia parte, ultima parte a
bisericii Sagrada Familia - fațada Învierii lui Hristos - va fi construită pe locul unui cartier
rezidențial de pe strada Mallorca. Faptul că Sagrada Familia este finalizată de alți arhitecți
este mai degrabă regula decât excepția pentru istoria europeană. Bogate catedrale gotice mari
au fost construite de secole. Astfel, construcția catedralei din Reims a durat 270 de ani, la
Milano - 550, iar la Köln - 632.
Ca și în Evul Mediu, Sagrada Familia este construită din donații voluntare, inclusiv acei
euro pe care turiștii îi plătesc pentru un tur al monumentului. Recent, doar biletele de intrare
și vânzările de suveniruri au adus fondului templului câteva milioane de euro în fiecare an. În
acest moment, construcția este finalizată în proporție de 70%, fiind de așteptat ca templul să
fie finalizat până în 2026.

Catedrala Sagrada Familia are 18 turnuri, Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus
în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea
apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta montat pe el o cruce uriașă. Înălțimea
totală, de 170 m, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece
Gaudi considera că lucrarea sa nu trebuie să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Sagrada Familia fascinează prin aspectul său gotic oaspeții Barcelonei, iar gazdele îi fac
uniformi mai mândru de istorie cultura națională. Turiștii din toată lumea visează să pătrundă
în magia incredibilă captivantă a acestei structuri, precum și să învețe istoria nașterii sale
non-simple.

Subcapitolul 3 : Faţadele

Fațada Patimii este

denumită așa după Patimile
lui Iisus. Respectiv, durerea,
sacrificiul și moartea, acestea
FAŢADELE fiind reprezentate prin
sculpturi dramatice pe
această fațadă. Ca și celelalte
fațade, are trei intrări, ce
reprezintă mila, speranța și
credința. Are 4 turnuri.

Fațada Nașterii celebrează Faţada Gloriei este

nașterea lui Iisus. Este
cunoscută și sub denumirea de
fațada Vieții sau a Bucuriei ori
a Crăciunului, iar sculpturile de
aici sunt inspirate din
capitolele din Biblie referitoare
la copilăria lui Iisus.
principala fațadă a Sagrada
Familia și aici va fi intrarea
principală în celebra biserică.
Se numește așa pentru că
sculpturile de aici
simbolizează originile
omului, problemele sale,
drumurile pe care le va urma
și scopul acestuia. Ca și
celelalte fațade are trei
intrări, una principală și doua
laterale, dar și o galerie
exterioară cu 7 coloane ce
simbilizează cele 7 daruri ale
Duhului Sfânt.
 Fațada Pasiunii și Fațada Gloriei au fost făcute mult mai târziu iar când a fost adăugate
sculptura lui Hristos cu crucifixul (realizată de Josep Maria Subirachs), pe Fațada Pasiunii, mulți
au strâmbat din nas spunând că aceasta e prea abstractă și că subminează stilul și viziunea lui
Gaudi.
In prezent se lucrează la turnul lui Iisus,
iar dupa terminarea construcției, clădirea
„Sagrada Familia. Templul expiator al
Sagrada Familia, care este una dintre
cele mai uimitoare și mai încântătoare
creații de arhitectură, Sagrada Familia
fascinează prin aspectul său gotic
oaspeții Barcelonei, iar gazdele îi fac
uniformi mai mândru de istorie cultura
națională. Turiștii din toată lumea
visează să pătrundă în magia incredibilă
captivantă a acestei structuri, precum și
să învețe istoria nașterii sale non-simple.
Fațada Nașterii, care poartă cel mai
pregnant amprenta lui Gaudi, are trei
Din 1926, elevul cel mai talentat al
maestrului - Domenech Supranes
(Domènech Sugranyes), care a lucrat cu
Gaudi din 1902.
Deoarece construcția a fost numai pentru
donații, până în 1952 nu sa făcut nici o
lucrare. Numai atunci când Spania sa
recuperat din războaie, a fost reluată
decorarea fațadei Crăciunului. În acest an au
terminat scara și au creat un punct
culminant, care, modificat în 1964, a rămas
constant.
portaluri semnificând virtuțile credinței,
speranței și compasiunii. Figurile de pe
Portalul Compasiunii sunt sculptate din
măștile mortuare ale cetățenilor din
Barcelona și ale constructorilor care au
muncit la ridicarea edificiului. Gaudi
dorea astfel să le aducă propriul omagiu,
proiectându-i în eternitate. Planurile
prevăd 18 turle, din care sunt realizate
doar 8 până acum. Cele mai înalte sunt
reprezentări ale Fecioarei Maria și ale
lui Isus Christos, patru sunt ale
evangheliștilor, iar cele 12 mai mici îi
întruchipează pe cei 12 apostoli.
În 1954, în cele din urmă, au început
lucrările pe fațada pasiunii. În această
perioadă Sagrada Familia a fost construită
în conformitate cu desenele pe care Gaudi
le-a făcut în perioada 1892-1917. Criptatul a
fost finalizat abia în 1961, astăzi găzduind
un muzeu dedicat caracteristicilor artistice,
simbolice, tehnice ale proiectului și
creatorului său. În 1977, a reușit să termine
cele patru turnuri care împodobesc fațada
Pasiunii. Lucrările pe sculpturile acestei
fațade au început în 1986 și s-au încheiat
numai în secolul XXI. În același timp, s-au
creat vitralii care spun despre Învierea lui
Isus Hristos. A fost aruncată o sculptură
celebră dedicată Înălțării. Planul Templului
Expiator al Sfintei Familii implică
construirea a încă patru turnuri de 120 de
metri dedicate Evangheliștilor. Fiecare turn
va fi încoronat cu sculptură: turnul lui Luca restul - ciorchini de struguri și roze de grâu,
- vițelul, turnul lui Ioan - vulturul, turnul lui ca simboluri ale sacramentului.
Matei - îngerul, turnul lui Mark - leul. În
turnul uriaș al lui Isus va fi o cruce uriașă,

Antonio Gaudi și-a dat seama că structura vieții sale nu a putut termina, așa că proiectul este
la scară largă. Prin urmare, multe elemente de interior și interior detaliază arhitectul planificat în
avans. Genius dorea ca Templul Sfintei Familii să fie compus din linii drepte și să aibă cel mai
simplu design. Prin urmare, designul utilizează forme geometrice: o elipsă, un conoid, un
hiperboloid, un helicoid, un paraboloid hiperbolic. La intersecția lor, se obțin linii drepte, care
facilitează articularea părților interne ale structurii.
Banii pentru construcția de astăzi sunt suficienți, deoarece enoriașii s-au alăturat catolici și
chiar credincioși din alte religii din multe țări. În mod ironic, o mare parte din ajutorul financiar
este transferat din Japonia. E greu de crezut, dar cu o sută de ani în urmă, Gaudi a trebuit să
viziteze personal patronii cu cereri de donații și mult timp a fost pierdut din cauza perioadelor de
nefuncționare din cauza bugetului zero.
Un fapt deplorabil care împiedică finalizarea rapidă a muncii este nivelul înalt de
complexitate al formării blocurilor de piatră care au o formă excentrică. Chiar și după modelul
computerului, fiecare bloc trebuie să fie elaborat individual și făcut pentru a se potrivi.

luminoasă şi bogat decorată cu figuri şi

Faţadele prezintă pe rând naşterea,
crucificarea şi gloria învierii, acestea fiind
reprezentate mai simplu sau mai entuziast,
în funcţie de natura lor. În special ultimele
două contrasteaza puternic: patimile sunt
încadrate de nişte coloane care seamănă cu
nişte trunchiuri înclinate de copaci. Tehnica
folosită clar-obscurului creşte şi mai mult
senzaţia de tristeţe şi sobru. Faţada Gloriei
reprezintă drumul spre divinitate, fiind
simboluri. Sculpturile din această zonă
exemplifică originile omului, problemele,
drumurile şi scopul acestuia în viaţă. Ca
toate celelalte faţade, şi faţada Gloriei are 3
intrări ce reprezintă mila, speranţa şi
credinţa, 4 turnuri şi o galerie exterioară cu
7 coloane, simbol al celor 7 daruri ale
Sfântului Duh.
Faţada Patimilor, orientată spre Vest,
prezintă durerea, sacrificiul şi moartea,
Patimile lui Iisus. Sculpturile din această
zonă sunt dramatic realizate cu tăieturi
ascuţite, abrupte astfel încât orice privitor să
poată simţi o bucăţică din ce a simţit Iisus în
scurta lui viaţă pe Pământ.
Vitraliile sunt colorate puternic şi au
modele clasice, pe de o parte, şi cu inserţii
moderniste, realizate din cupru, pe de alta.
În timp ce unele sunt transparente, lăsând
lumina să pătrundă uşor în colţurile
bazilicii, altele sunt opace şi favorizează
prezenţa luminii.
 Capitolul 3 : Sagrada familia - monument unic
Subcapitolul 1 : Curiozităţi despre Catedrala ,,Sagrada Familia”
Biserica a fost construită
exclusiv din donații. De
aceea construcția sa s-a
întins pe o perioadă
îndelungată de timp.
Gaudi dorea ca oamenii
să fie uimiți de
grandiozitatea bisericii și
să fie astfel încurajați să
doneze pentru încheierea
construcțiilor. La
începutul construcției,
Sagrada Familia era o
simplă biserică romano-
catolică. Mai târziu ea a
fost desemnată drept
catedrală. Așa arămas
până în 2010, când Papa
Benedict al 16-lea a
declarat-o bazilică. Iniţial,
se estima un termen de
câteva sute de ani pentru
a fi finalizată, luându-se
în calcul tehnicile de
construcție de la acea
vreme. În prezent însă,
datorită tehnologiei, se
estimează că grandioasa
catedrală va fi terminată
în câțiva ani. Poarta
centrală a bisericii este
dedicată milei. Multe
dintre fețele personajelor
sculptate pe această
poartă sunt chiar ale
muncitorilor care au
lucrat de-a lungul
timpului la construcția
catedralei. Acesta a fost
tributul lui Gaudi față de
ei. Pe parcursul primilor
ani de construcție ai
Sagradei, Gaudi a ridicat
și o școală pe care a
numit-o Școala Sagrada
Familia. Era dedicată
copiilor muncitorilor.
Aceștia își petreceau
zilele muncind la ceea ce
trebuia să devină una
dintre cele mai frumoase
structuri din întreaga
Europă. Gaudi a murit la
vârsta de 74 de ani în
1926 în urma unui
accident – a fost lovit de
un tramvai. Îmbrăcat în
haine sărace și fără
documente, Gaudi nu a
fost recunoscut. A fost
luat drept un cerșetor și
nu i s-au acordat îngrijiri
medicale imediate. A
murit la trei zile după
accident și a fost
înmormântat în cripta
basilicii sale. Gaudi a fost
întrebat odată de ce
depune atâta efort și timp
în realizarea unor turle
atât de elaborate din
moment ce nimeni nu le
va putea admira de sus. Arhitectul a răspuns că „Îngerii le vor vedea.” Acoperișul bisericii are
rolul unui far. Pe acesta fost construit un mozaic în care se oglindește lumina lunii pentru ca
marinarii să găsească mai ușor drumul către port.

Capitolul 2: Sagrada Familia, construţie legală sau ilegală

Pe 7 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a ținut o ceremonie de consacrare a

Sagrada Familia în timpul unei vizite în Spania.
În octombrie 2018, Sagrada Familia a primit o amendă de 35 de milioane de euro după ce
autorităţile spaniole au descoperit că nu deţine un permis de construcţie, deşi lucrările au
început în urmă cu peste 130 de ani. Din punct de vedere tehnic, catedrala Sagrada Familia
era o construcţie ridicată ilegal, începând cu 1882.
Primăria Barcelonei a aprobat în cele din urmă acordarea permisului companiei care se
ocupă în prezent de construirea edificiului, contra sumei de 4,6 milioane de euro. Permisul
este valabil până în 2026, dată prevăzută pentru încheierea lucrărilor.
Potrivit permisului, catedrala va avea o înălţime maximă de 172 de metri, iar bugetul a fost
stabilit la 374 de milioane de euro. În 1926, când a murit Gaudí, abia un sfert din catedrală
fusese ridicat. În cei 137 de ani, niciun responsabil pentru acest proiect nu ceruse un permis
pentru construcţie. Documentele istorice arată că lui Gaudí i s-a spus să se ocupe de
formalităţi, dar acesta nu a făcut-o, iar catedrala nu apărea în registrul de proprietăţi al
Barcelonei. Absenţa unui permis de construcţie constituia o problemă şi pentru autorităţi, nu
numai birocratică, întrucât acestea nu puteau impune în cazul acestei clădiri standarde de
planificare urbană.
 Subcapitolul 3 : ,, Sagrada Familia”, ultimul mare altar al creştinismului

După moartea lui Gaudi în 1926, lucrările la templu sub conducerea lui Dominic
Sugranes au continuat până la Războiul Civil din 1936, al cărui început a fost întrerupt de
construcții.
În cursul războiului, desenele lui Gaudi și ale altor maeștri și parțial templul neterminat în
sine au fost distruse de anarhiștii catalani. Modelul modern al catedralei a fost creat atât
conform documentelor restaurate, cât și folosind tehnologii moderne. Din 1940, construcția a
fost condusă de arhitecții Francesc Quintana, Isidre Puig Boada, Lluis Bonet i Gari și
Francesc Cardoner. În anii 80, la inițiativa managerului de proiect Jordi Bonet i Armengol,
fiul lui Lewis Bonnet Gary, au fost introduse modele computerizate pentru a calcula
încărcăturile și structurile catedralei. Astăzi, Mark Bury din Noua Zeelandă este arhitectul șef
și cercetătorul proiectului. Fațadele extraordinare ale templului sunt decorate cu sculpturi de
J. Busquets, Etsuro Sotoo și Josep Subirachs, deși implicarea ultimului autor a fost pusă la
îndoială.
 Potrivit ziarului spaniol El Periodico de Catalunya, în 2004 catedrala neterminată a fost
vizitată de aproximativ 2, 26 milioane de oameni, ceea ce a pus-o la egalitate cu cele mai
populare atracții căutate din Spania. Construcția navei centrale a fost finalizată în 2000 și, de
atunci, sarcina principală pusă în fața arhitecților și maeștrilor este construirea navei
transversale și a aspidei. Din 2006, accentul a fost pus pe anexele auxiliare și de legătură
pentru turnul principal al lui Iisus Hristos și pe construcția fațadei care simbolizează Gloria,
care va fi situată în partea de sud a rețelei centrale.
Nu cu mult timp în urmă, Ministerul Spaniol al Lucrărilor Publice a subliniat construcția
unui tunel pentru trenurile de mare viteză, care va trebui să treacă direct sub șantierul fațadei
centrale a templului, ceea ce a dat naștere la multe controverse că acest lucru măsura ar putea
provoca o amenințare reală de distrugere a Catedralei, care nu a fost încă mutată până la
capăt. Deși Ministerul declară că construcția tunelului nu poate aduce niciun rău.
Scopul stabilit de Gaudi a fost crearea Sagrada Familia ca „ultimul mare altar al
creștinismului”, ca urmare a căruia elementele arhitecturale ale templului sunt pline de
simbolism creștin. Cea mai profundă impresie este făcută de turlele în formă de fus ale
catedralei, al căror număr total este de 18, simbolizând (pe măsură ce crește înălțimea) 12
apostoli, 4 evangheliști, Sfânta Fecioară Maria și Iisus Hristos. Turnurile Evangheliștilor sunt
împodobite cu sculpturi sub forma simbolurilor lor tradiționale: taur (Sf. Luca), înger (Sf.
Matei), vultur (Sf. Ioan) și leu (Sf. Marcu).
Turnul central (al lui Iisus Hristos) va fi încoronat cu o cruce uriașă, astfel încât înălțimea
maximă a catedralei ar trebui să fie de 170 m - la doar 1 m sub muntele Montjuic din
Barcelona. Astfel, conform proiectului original al lui Gaudi, creația sa nu depășește creația lui
Dumnezeu. Turnurile mai mici sunt împodobite cu snopi de grâu și struguri, ceea ce
simbolizează Sfânta Împărtășanie.

În conformitate cu ideea inițială, Catedrala va avea trei fațade - simbolurile Nașterii

Domnului (răsăritean), Gloriei (încă nefinisate) și Patimii lui Hristos (vestice). Fațada
Nașterii Domnului a fost finalizată înainte de izbucnirea războiului civil și a fost realizată
conform designului original al lui Gaudi. Fațada Patimii lui Hristos se distinge prin figuri și
oameni slabi, precum și prin sculpturi care înfățișează răstignirea și flagelarea lui Hristos.
Autorul acestor sculpturi este Josep Zubirax. Pentru decorarea Templului, textele liturghiei
sunt utilizate pe scară largă, inclusiv cuvintele:
 1. Osana Osana
2. Excelsis Cel mai înalt grad
3. Sanctus Sfânt

Porțile principale ale fațadei Patimilor lui Hristos sunt împodobite cu citate din Biblie în mai
multe limbi, inclusiv în catalană. Fațada Slava va fi marcată cu cuvintele simbolului apostolic
al credinței.
Descriind Sagrada Familia, celebrul critic de arta Rainer Zerbst a spus “este, probabil
imposibil de a găsi o biserica asemanatoare in intreaga istorie a artei” ; alt critic celebru,
Pavel Goldberger, a numit-o “cea mai extraordinară interpretare personală a arhitecturii
gotice din Evul Mediu”. Sursa de inspiratie pentru proiectul Bazilica Sagrada Família a fost a
unui librar catalan, Josep Maria Bocabella, fondator al Asociación Espiritual de Devotos de
San José (Asociatia Spirituala a Adepțiilor Sfantului Iosif), care după o vizită la Vatican în
1872, se intoarce din Italia cu intenția de a construi o biserică inspirata din cea de la Loreto
(Basilica della Santa Casa). Cripta bisericii, finanțata prin donații, a fost începută la 19 martie
1882, de festivalul Sf. Iosif. La proiectarea bazilicii a participat initial arhitectul Francisco de
Paula del Villar, al cărui proiect a fost pentru o biserică in stil neo-gotică standard. Antoni
Gaudi a început să lucreze la proiect în 1883. La data de 18 martie 1883, Villar s-a retras din
proiect și responsabilitatea a fost asumată de Gaudi pentru intreaga arhitectura, care a
schimbat radical planul initial.
 De curand, lumea linistita si menita contemplatiei din La monumentului, putand sa
Sagrada Familia a fost afectata de un incident in care un faca si o donatie pe site-ul
incendiator a creat panica prin intermediul unui incendiu oficial al bazilicii.
cauzat in cadrul cladirii; desi nimeni nu a fost ranit, iar Sagrada Familia este
cladirea nu a fost afectata, acesta este un semn Spania inca neobișnuită nu numai din
nu este atat de calma pe cat si-ar dori, vizita Papei Benedict exterior, ci și din interior.
al XVI-lea fiind intrerupta de proteste legate de cheltuielile Cu ochiul liber, se pot
vizitei papale, dar si de atitudinea acestuia anti- observa experimente cu
homosexualitate. Insa aceste probleme sunt minore fata de spațiu care pot fi realizate
evenimentele desfasurate in jurul cladirii in 1936, in timpul datorită formei coloanelor
Razboiului Civil. Atunci, atelierul lui Gaudi si schitele și altor detalii interioare.
acestuia, precum si parti din bazilica au fost distruse de Nu există o suprafață a
anarhisti, cauzand problemele de acum. bisericii care nu a fost
In prezent insa, La Sagrada Familia se inalta linistitor decorată cu stuc, fresce,
deasupra celorlalte cladiri din apropiere. Constructiile mozaicuri, sculpturi sau
continua aproape in fiecare zi, fondurile scurgandu-se in picturi murale. Dar totul
continuare spre fundatia care se ocupa de incheierea este supus unor legi
proiectului. Desi statul spaniol nu contribuie direct in niciun stricte geometrice.
fel, banii din vanzarea biletelor, dar mai ales donatiile Datorită abundenței de
private fac minuni pentru constructie; astfel, cei interesati si ferestre de toate formele
iubitori de arta pot sa aiba parte de un tur virtual al și dimensiunile, vitralii
colorate, clădirea este întotdeauna plină de sa, natura însăşi pare să dobândească o
lumină. Nu există oameni care să viziteze nouă viaţă în piatră, anorganicul are
Templul Expiator al Sfintei Familii, fără să respiraţia organicului, forma arhitectonică
simtă măreția ei. Se poate afirma în mod palpită cu sângele şi seva artei, forme
sigur că planul lui Gaudi de a crea "ultimul variate,carnale, sunt dispuse pe structuri
mare altar al creștinismului", deși nu a fost solide, bine gândite. Opera sa este ca o
încă finalizat, dar a fost un succes. prelungire a naturii, integrându- se perfect
Opera lui Gaudi nu a încetat să- i intrige în peisaj, ca o respiraţie a acestuia. Atunci
şi totodată să- i fascineze pe privitori, să- i când a absolvit şcoala superioară de
introduce într- o lume de basm, o lume a arhitectură, unul dintre profesorii lui Gaudi
visului,unde cele mai inovatoare soluţii a exprimat: ,,Domnilor, ne aflăm în faţa
tehnice combină elementele unei unui geniu, sau unui nebun”.De
îndelungate, adânci tradiţii, bine ancorată altfel,opera sa are tocmai acea
în spiritualitatea spaniolă şi mai ales în necuminţenie specific geniului, acea lipsă
străfundurile sufletului catalan. În opera de măsură a demiurgului, care construieşte
din haosul formelor, un cosmos. Cel care
se foloseşte deopotrivă de simetrie şi de
asimetrie pentru a construi vizibilul
evocând invizibilul, respiraţia plantelor în
formele pietrei, pentru a plămădi
povestea.Opera lui este durabilă, se refuză
tiparelor şi clasificărilor,este un fel de
inspiraţie quijotească spre idealurile de
altădată, metaforică şi simbolică, ce
combină grandiosul gotic şi baroc cu
asceza marilor mistici şi gustul oriental
spre decoraţie, pentru integrarea formelor
artistice cu cele naturale.
Opera sa organică, în adevărata vână
modernistă, alcătuieşte un compendiu al
tuturor artelor în care ornamental e
muzică, forma arhitectonică e sculptură,
iar imaginea poem visual, ca o cântare a
cântărilor.
Se poate spune că Antonio Gaudi I
Cornet a fost omul potrivit, la locul
potrivit. Geniul său a găsit terenul fertile în
care să se formeze şi să se manifeste.

,, Arta înseamnă frumosul, frumosul înseamnă viaţa pe care numai culoarea o poate
exprima…” ( Antonio Gaudi ).

Antonio Gaudi a fost şi va rămâne, artistul care a făcut piatra să cânte.

 CUPRINS

Capitolul 1: Ce este Sagrada Familia........................................................................................1

Subcapitol 1 : Scurt istoric.....................................................................................................1
Subcapitol 2 : Cine este Gaudi...............................................................................................4
Subcapitol 3 : Gaudi şi Sagrada Familia................................................................................5
Subcapitolul 4: Mărturisirea lui Gaudi...................................................................................8
Subcapitolul 5 : Moartea lui Gaudi........................................................................................9
Capitolul 2 : Interiorul Catedralei............................................................................................11
Subcapitol 1: Creativitatea unui geniu.................................................................................11
Subcapitol 2: Arhitectură şi semnificaţii..............................................................................14
Subcapitolul 3 : Faţadele......................................................................................................16
Capitolul 3 : Sagrada familia - monument unic.......................................................................19
Subcapitolul 1 : Curiozităţi despre Catedrala ,,Sagrada Familia”.......................................19
Capitolul 2: Sagrada Familia, construţie legală sau ilegală.................................................20
Subcapitolul 3 : ,, Sagrada Familia”, ultimul mare altar al creştinismului..........................21
Capitolul 4 : Concluzii.............................................................................................................23
 Subsemnata Lorena Neagu, m-am născut la 30 Mai 1981 în Bacău, într – o familie de
intelectuali.
De la o vârstă fragedă am fost pasionată de cărţi şi de limbile străine. Îmi dorea mult să
devin profesoară precum mama mea. La frumoasa vârstă de 16 ani, sub îndrumarea
profesorului de limba şi literatura română din liceu, aveam deja trei volume de poezii şi un
roman pe care, ulterior, l- am tradus în limbile franceză şi engleză.
În perioada 2004- 2008, am urmat cursurile Facultăţii de Litere şi tot în annul 2004, am
întrat în învăţământ, predând limbile engleză şi franceză. Mi se împlinea visul de a lucre cu
elevii.
Datorită unor probleme , în anul 2010, am plecat in Bruxelles , Belgia, unde am locuit
timp de 4 ani. În anul 2012, s – a născut fiul nostru Emanuel Vasile, un boţ de aur, cea mai
mare avere, cel mai de preţ dar oferit de Dumnezeu. Fericirea nu a durat mult şi datorită unor
valuri ce au umbrit viaţa minunată de până atunci, în anul 2014 am revenit în ţară alături de
fiul meu. Am reintrat în învăţământ şi trăiesc fiecare moment , de bucurie sau de tristeţe,
alături de fiul meu.
Sunt şi coordonator zonal pe probleme specifice familiilor defavorizate , în mod special
cele care au copii în risc de abandon. Şi pentru a le ajuta să- şi depăşească situaţia cât de cât,
colaborez cu Fundatii de Caritate din UK. ( Biggin Hill şi Cry in the Dark ). Totodată, am
început cursurile Facultăţii de Teologie Romano- Catolică din Iaşi. Doresc să aprofundez
studiile şi să fac master pe practică misionară. Scopul este să ajut oamenii, ca şi până acum.

,, Fiecare experienţă de viaţă, fiecare lecţie pe care o învăţ, este cheia spre viitorul meu”.
( Clark Gable ).