Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri

potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul şi destinaţia construcţiilor.

Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o
componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece
cu elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini plastice nonfigurative, de esenţă
abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un

organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât
funcţional cât şi estetic.

Arhitectura forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spaţiului, urmărind rezolvarea

echilibrată, armonioasă, a funcţiunilor complexe, multilaterale. Arta se ştie este un
fenomen conştient, arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă şi
ontologică..

Art Nouveau (termen provenit din limba franceză însemnând Artă nouă) este un stil
artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul şi architectura de la începutul
secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor şi ţărilor europene, dar şi în America
de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii şi Canada.

Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mişcare artistică de tranziţie,
formând un preludiu a ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În acest bloc de
artişti şi tendinţe a trecerii spre modernism pot fi incluse şi mişcările artistice cunoscute
sub numele de "Jugendstil" în Germania şi Olanda, respectiv Sezessionsstil, sau
"Secesionism", în Viena, Austria, ambele inspirate de, dar şi grupate ideatic în jurul
periodicul de avangardă vienez Jugend (Tinereţe). Atât artiştii germani şi olandezi, cât şi
cei vienezi luptau cu convenţionalismul sfârşitului secolului 19 şi, în acelaşi timp,
încercau să se desprindă de toate ism-ele anterioare prin găsirea de noi formule artistice
viabile, părăsirea drumului neted al sălilor de expoziţie consacrate, găsirea de noi spaţii
ambientale / funcţionale / expoziţionale şi expunerea lucrărilor pe cont propriu.

În Franţa, cu deosebire în capitala ţării, Paris, intrările anumitor staţii de metrou, dar mai
ales clădirile realizate de arhitectul Hector Guimard, precum şi vitraliile şi ornamentele
clădirilor designate de el, constituie dovezi puternice de existenţă ale unui stil arhitectural
Art Nouveau care a evoluat în mod cu totul particular în "oraşul lumină." În Spania, mai
exact în Catalonia, mişcarea a fost grupată în oraşul Barcelona, fiind cunoscută sub
numele "local" de "modernism" şi avându-l pe arhitectul catalan Antoni Gaudí i Cornet
ca cel mai de seamă reprezentant al său.
ANTONIO GAUDI (1852 – 1926)

Prin fiecare proiect, Gaudí revine la origini si inventeaza o noua solutie – diferita de
toate constructiile sale anterioare – pentru a infrunta circumstantele speciale cerute
de lucrarea respectiva. Si cu trecerea timpului se apropie de fiecare data de ce era
destinul sau inevitabil : unirea formei cu structura, ca niciodata in istoria arhitecturii,
pentru ca acestea sa se apropie de natura: in forma, in culoare, in textura. In mod
particular, de natura Cataloniei.

Viata

Nascut la Reus pe 25 iunie 1852, dintr-o familie modesta de caldarari.

Locul de origine ii caracteriza personalitatea definita prin conjuctia a doua tendinte antagonice : un
temperament crispat si pasionat si o inteligenta ordonata care stapanea aceasta impetuozitate.

Gaudí revendica des familia sa de caldarari ca sursa principala pentru a vedea corpurile direct in spatiu,
rezolvand probleme fara a avea nevoie de reprezentarea grafica in plan. Aceasta viziune, mai degraba de
olar, aplicata unei mase elastice cum este cuprul, va fi baza pentru crearea acestei noi topologii
arhitecturale pe care o au pavilioanele de la intrarea parcului Güell, fatada si terasa casei Milá, curtea
scarilor casei Batlló sau pivnita Palatului Güell.

Nu s-a scris niciodata un veritabil studiu uman si sentimental al lui Gaudí.

Prima perioada a creatiei sale coincide cu mari transformari urbane operate asupra Barcelonei, intr-o
miscare puternica de transformare a orasului fortificat si feudal care aceasta era inca, intr-un oras modern.

Dupa elanul urbanist dat Barcelonei de distrugerea fortificatiilor in 1854, planul Cerda al cartierului
Ensanche a constituit un program de actiune urbanista care, in ciuda tuturor transgresiunilor si distrugerilor
carora a fost obiect, a servit de demaraj maririi orasului timp de mai mult de un secol.

In orasul vechi, una din primele actiuni a fost transformarea fatadei maritime.

Exercitiu de imaginatie : chioscuri proiectate pentru a fi instalate pe Ramblas si niciodata realizate. Partea
fatadei putea servi ca magazin de flori sau chiosc de bauturi sau de jurnale, dupa locul de amplasare; partea
posterioara ar fi fost intotdeauna o vespasiana. Avea in laterala placi de marmura si vitrine plate de sticla
pentru a contine diverse informatii si a servi de panouri luminoase si era de asemenea echipat cu un
orologiu, un termometru si un barometru. Constructia proiectului s-ar fi facut cu ajutorul a mari stalpi de fonta
incoronati de o dala din fonta si sticla, panourile de inchidere fiind din marmura si sticla. Noaptea, ansamblul
putea fi inchis prin persiene metalice incuiate la sol.

Analizandu-i lucrarile se observa ca inca de la inceput isi dirija cercetarile arhitecturale intr-un dublu sens pe
care il pretindea inseparabil: cercetarea structurala conjugata cu o lume plastica seducatoare. Astfel, cand
este interesat in mod special de aspectul decorativ al artei arabe, goticul il atrage prin constructia structurilor
sale de piatra. Cercetarile sale structurale si formale se dezvoltara inegal. Dupa o lunga experienta, reusi sa
reuneasca in acelasi proiect cele doua aspecte mentionate. De aceea Parcul Güell, Casa Batlló, Casa Milá
si cripta coloniei Güell sunt cele mai bune lucrari ale stilului gaudínist.

Principalele Opere
Parque de la Ciudadela (1876 – 1882), Barcelona; Felinarele din Plaza Real (1878 – 1879) Barcelona

Cooperativa Mataronese (1878 – 1882) Mataró; “El capricho” (1883 – 1885) Santander

Pavilioanele Güell (1884 – 1887) Barcelona; Colegiul Teresiano (1888 – 1890) Barcelona

Palatul Güell (1886 – 1891) Barcelona; Sagrada Familia (1884 – 1926) Barcelona

Palatul Episcopal (1887 – 1894) Astorga; Casa de los Botines (1891 – 1894) Leon

Bellesguard (1900 – 1902) Barcelona; Casa Calvet (1898 – 1904) Barcelona

Casa Batlló (1904 – 1906) Barcelona; Parcul Güell (1900 – 1914) Barcelona

Casa Milá sau Pedrera (1906 – 1910) Barcelona; Colonia Güell (1898 – 1915) Santa Coloma de Cervello

In Palacio Güell exista patruzeci de tipuri diferite de coloane, de la greoii stalpi in caramida ai pivnitelor
pana la gama variata de fine coloane construite din marmura de Garraf. Marea parte a acestor coloane fine
sunt inspirate de cele ale palatului de la Alhambra si se gasesc in partile ‘nobile’ ale imobilului.

Lucrand la acest gen de comanda si incercand sa-i rationalizeze functionarea prin introducerea tuturor
ameliorarilor posibile, fara sa se intrebe la ce serveste un palat de 2000 mp, Gaudí arata ca este deja
ideologic integrat in straturile sociale cele mai conservatoare pentru care lucra in exclusivitate, fie ele civile
sau religioase. Capata progresiv o mentalitate din ce in ce mai religioasa, incercand sa gaseasca pe calea
misticismului si stoicismului rezolvarea contradictiilor sale si celor ale epocii sale.

Din ansamblul templului Sagrada Familia, partea edificata de

Gaudí contine cripta, absida si Fatada Nativitatii. Noua Fatada
a Pasiunii a fost construita de colaboratorii sai incepand din
1925.
Fatada Nativitatii, care este de o asemenea marime incat are o
valoare autonoma ca edificiu, este cel mai frumos lucru
construit de Gaudí. Arhitectura sa reuseste sa se reduca la un
pur simbolism.De aceea principiile de compozitie ale acestei
constructii monumentale sunt in esenta sculpturale. Desi
importanta celor patru turnuri este fundamentala, in partea de
jos prevaleaza aspectele alegorice facand referinta la
Nativitate si la principalele evenimente din viata lui Iisus.

Structura elicoidala a turnurilor, exprimata prin

scarile in spirala, pe care Gaudí o aprecia atat
de mult incat o considera legea de formare a
multor parti din arhitectura sa, se inscrie intr-un
paraboloid de revolutie care o defineste ca
forma si care static este perfecta. Structura
acestor turnuri poate fi comparata cu turnurile
umane catalane (‘castells’) care se fac cu
ocazia sarbatorilor folclorice sau religioase:
formele lor de echilibru sunt identice.
Bellesguard, construita pe Tibidabo, ofera o magnifica panorama asupra Barcelonei si al magnificului sau
sit, intre munte si mare. Comparata cu blandetea peisajului, agresivitatea lancilor aliniate din fier forjat care
apara intrarea proprietatii constituie cea mai buna definitie teoretico-plastica a proprietatii private in
versiunea sa catalana. Interiorul casei este total diferit de goticul fatadelor, fantasmagoric si de vis.

Pe acoperisul Casei Batlló, Gaudí a putut aplica in mod

integral teoria dublei acoperiri. Acoperirea trebuia construita
pe o structura elastica diferita de cea a restului casei pentru
ca deformatiile produse de schimbarile de temperatura sa
fie absorbite de aceasta. Construi aceasta structura
elastica cu ajutorul arcurilor diafragmatice de caramida.

Marea sa experienta in manipularea acoperirilor de

ceramica, realizata pe acoperisurile pavilioanelor de intrare
si scarilor din Parcul Güell a fost capitalizata de Gaudí in
Casa Batlló, ceea ce i-a permis o mai mare libertate de
compozitie in tratamentul sculptural al caminelor, al
dragonului fatadei, al crucii terminale si in compozitia
cromatica a fatadei.

In acelasi timp, aceste lucrari i-au dat o siguranta mai mare

si l-au ajutat la constructia bancii din Parcul Güell.

Acoperisul pavilionului administratiei in Parcul Güell.

Parcul Güell Pavilionul din dreapta era rezervat gardienilor, cel

din stanga, care are un turn cu o cruce, trebuia sa serveasca
administratiei.
Inaltul zid al fatadei principale, care inchide incinta, are mai
degraba o functie psihologica: aceea de a procura o senzatie de
protectie si de securitate locuitorilor, dat fiind locul indepartat in
care se gaseau aceste terenuri la inceputul secolului. Pentru a
veni in ajutorul acestui efect, contele Güell construi o cazerna de
politie langa parc.
Originea parcului Güell se afla in admiratia contelui pentru
gradinile englezesti. Parcul era conceput ca un cartier – gradina,
cu caracter exclusiv rezidential. Gaudí a fost insarcinat cu
realizarea lucrarilor de infrastructura si a echipamentelor
fundamentale, pentru a atrage atentia viitorilor rezidenti.
Constructia a fost prevazuta doar in zonele insorite, ceea ce a
facut ca peste 50% din suprafata totala a parcului sa ramana
zona verde. O mare zona deschisa era destinata sa fie in partea
inferioara o piata si in partea superioara un teatru al naturii. In
acelasi timp, ea servea de suprafata de adunare a apelor de
ploaie. Pentru prima oara in Spania este folosit betonul armat.
In ciuda noutatii sale, proiectul esua: doar doua parcele au fost
vandute, din care una a fost cumparata chiar de Gaudí. Parcul a
ramas o gradina privata pana in anii 20 cand familia Güell l-a
cedat primariei Barcelonei.
Tema dragonului este obsesiva pentru tanarul Gaudí si ea
ramane prezenta in diferite forme si in creatia de maturitate.

Casa Milá Acest edificiu incheie o etapa din istoria arhitecturii: cea care incepand cu Renasterea, sfarseste
in secolul XIX.

Intreaga casa este sustinuta de piatra sau de caramida

si de armatura metalica, nu exista ziduri de rezistenta.
Deoarece zidurile de separare ale camerelor sunt
foarte usor de luat si scos, ele permit ca imobilul sa fie
apt de orice folosinta, de exemplu un hotel, cum sugera
Gaudí. In curtile interioare se observa distributia libera
a stalpilor pe fatadele interioare, intr-un asemenea stil
incat uneori ei nu se prelungesc vertical. Gradul de
complexitate al unei structuri de aceasta natura este
atat de mare incat numai o inteligenta ca a lui Gaudí isi
putea permite.

Casa Milá. Detaliu de fatada

Casa Milá prezinta un caracter contradictoriu pentru ca are aspecte de anticipatie si in acelasi timp aspecte
defazate, datorate inaptitudinii la experiment a locuitorilor sai burghezi. Din acest motiv, Gaudí a abandonat
opera neterminata unor colaboratori.

Colonia Güell Din 1898 in 1908, Gaudí studie proiectul

bisericii folosind o macheta facuta din fire care
materializau axele coloanelor si din arcuri de care
atarnau mici saci cu alice a caror greutate era
proportionala cu forta pe care trebuiau sa o suporte.
Ferma sa hotarare de a depasi goticul, care il obsedeaza
din tinerete, reusise din plin la Sagrada Familia. Gaudí
abandona definitiv arhitectura civila in 1910 pentru a se
consacra Sagradei Familia si acestei biserici. Aceasta
atitudine denunta abandonul studiului temelor cruciale
ale civilizatiei moderne, dar si dramatica sa claustrare pe
un drum fara iesire.

Etapele creatiei

1878 – 1882 Opera urbana.De la terminarea studiilor de arhitectura la Escuela de Arquitecture de Barcelona
pana la constructia Casei Vicens.
1883 – 1890 Epoca istoricista. Incearca sa depaseasca eclecticismul. Casa Vicens, Pavilioanele Güell, El
Capricho, Palatul Güell, Sagrada Familia, Palatul Episcopal din Astorga, Casa de los Botines, Bellesguard,
Casa Calvet.

1900 – 1917 Crearea propriului stil, aportul fundamental. Parcul Güell, Casa Batlló, Casa Milá, Colonia
Güell.

1918 – 1926 Geometrism suprem. Turnurile fatadei Nativitatii de la Sagrada Familia.

Fiul unui aramar, Antonio Gaudi s-a nascut in Reus, Spania in 1852. El a studiat la
Scoala Superioara de Arhitectura din Barcelona si a proiectat prima sa mare insarcinare
pentru Casa Vicens din Barcelona folosind stilul Renasterea Goticului care a fost punctul
de pornire pentru lucrarile sale viitoare. d8e5ez
Pe parcursul carierei sale, Gaudi a dezvoltat un stil arhitectural senzual, curbat, aproape
fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al miscarii spaniole al stilului Art
Nouveau. Cu putina consideratie fata de lucrurile formale, el a juxtapus sistemele
reinrudite si a schimbat ordinea vizuala. Forma curba caracteristica lui Gaudi, apartinand
arhitecturii gotice, i-a adus admiratie fata de ceilalti artisti avandardisti.
Majoritatea locuintelor lui Antonio Gaudi sunt locuinte individuale sau colective. Nici
aici el nu se multumeste cu etalarea simbolurilor. El transforma aceste locuinte in
labirinturi de semnificatie.
Desi a fost catalogat alaturi de stilul Art Nouveau, Gaudi a creat un intreg stil original. El
a murit la Barcelona in 1926. Casa Batllo Comentariu

Casa Batllo este realizata intre anii 1904-;1906. Aici Gaudi incearca sa foloseasca o serie
de elemente de tip vegetal, prin insasi aceasta invaluire a fatadei din ceramica.
"Coloanele marete care par sa ne aduca aminte de picioarele unor elefanti giganti sunt
primul lucru cu care se intalneste ochiul trecatorului de pe strada. Acoperisul ne
aminteste de un animal complet diferit: este marginit de o linie zimtata, asemanatoare cu
osul din spate al unui gigantic dizonaur. O fatada extinsa intre cele doua, incluzand un
numar mic, de balcoane curbate elegant care par sa fie asezate in fata casei ca si cuiburile
pasarilor pe partea din fata a stancii. Sinsasi fatada straluceste in numeroase culori, si
mici discuri rotunde care seamana cu sira spinarii a unui peste ni se arata. Nu sunt muchii
sau colturi aici; chiar si zidurile sunt rotunjite in ondulatii si au in esenta sentimentul de
piele catifelata a unui sarpe de mare."
—Rainer Zervst. Gaudi, 1852-1926, Antoni Gaudi i Cornet Ð A Life Devoted to
Architecture. Cologne: Benedikt Taschen Verlag GmbH & Co. KG., 1988. p162

Casa Milo sau Casa Mila Comentariu

"La Pedrera cariera a fost numele unei populatii uluitoare care a dat la nasterea acestei
cladiri unice. Ar putea fi comparata cu peretii abrupti ai stancii in care triburile africane
isi construiau pesterile precum locuintele. Fatada serpuitoare, ondulata cu porii mari ne
aduce de asemenea aminte de o plaja ondulata cu nisip fin, formata, de exemplu, de
retragerea unei dune. Fagurii facuti de albinele harnice ar putea de asemenea sugera
mintii observatorului vederea unui sarpe cu susul in jos care alearga prin toata cladirea.
Sn aceasta ultima cladire seculara pe care a construit-o inainte de a-si dedica toata energia
sa pentru opera Sagrada Familia, Gaudi a creat un paradox: o artificiala, dar naturala
cladire care era de asemenea un rezumat al tuturor formelor pentru care a devenit celebru.
Acoperisul este o imitatie a unei banci din Guell Park la fel de bine ca si o serie mult mai
impresionanta a cosurilor bizare."
—Rainer Zervst. Gaudi, 1852-1926, Antoni Gaudi i Cornet Ð A Life Devoted to
Architecture. Cologne: Benedikt Taschen Verlag GmbH & Co. KG., 1988. p176.
Sagrada Familia

Poarta de nord cu cele patru turnuri are ca decoratie spre exterior scene biblice
sculptate.Pe fata interioara decoratia este geometrica, subtila, are menirea de a transmite
mesaje omului in afara bisericii.Dincola de poarta este o alta lume in care mesajul divin
imbraca forma geometriei pure. Aici relatia cu Dumnezeu este directa.
Poarta bisericii nu desparte cele doua lumi, ci ilustreaza cele doua lumi, facand trecerea
ca un gest plin de semnificatii. Pe fata exterioara este padurea reprezentata printr-un
frunzis bogat (padurea protectoare, unde au loc momente din biblie).
Fata interioara este tot o padure, dar este padurea labirica care impreuna cu cealalta
formeaza padurea initiala.
La exterior coloanele ce strajuiesc intrarea sunt spiralate pornind de pe carapacea unei
broaste testoase. Simbolul spiralei vizeaza ascensiunea, este un arhetip cosmic.
Spiralele sunt in general diferite si amintesc de incolacirea celor doi serpi (doua materiale
de baza: sulf si mercur). Ele vizeaza dubla spirala celtica, aratand atributiile lui Jupiter.
Carapacea reprezinta in general o imagine a universului. Acest simbol provine din China
si este propriu crestinismului. Astfel ne arata ca limbajul arhaic nu vine in conflict cu
regionalismul si fiecare cultura isi particularizeaza simbolurile.

Sagrada Familia

Poarta de nord cu cele patru turnuri are ca decoratie spre exterior scene biblice
sculptate.Pe fata interioarã decoratia este geometrica, subtilã, are menirea de a transmite
mesaje omului în afara bisericii.Dincolã de poartã este o altã lume în care mesajul divin
îmbracã forma geometriei pure. Aici relatia cu Dumnezeu este directã.
Poarta bisericii nu desparte cele douã lumi, ci ilustreazã cele douã lumi, fãcând
trecerea ca un gest plin de semnificatii. Pe fata exterioarã este pãdurea reprezentatã
printr-un frunzis bogat (pãdurea protectoare, unde au loc momente din biblie).
Fata interioarã este tot o pãdure, dar este pãdurea labiricã care împreunã cu
cealaltã formeazã pãdurea initialã.
La exterior coloanele ce strãjuiesc intrarea sunt spiralate pornind de pe carapacea
unei broaste testoase. Simbolul spiralei vizeazã ascensiunea, este un arhetip cosmic.
Spiralele sunt în general diferite si amintesc de încolãcirea celor doi serpi (douã
materiale de bazã: sulf si mercur). Ele vizeazã dubla spiralã celticã, arãtând atributiile lui
Jupiter.
Carapacea reprezintã în general o imagine a universului. Acest simbol provine din
China si este propriu crestinismului. Astfel ne aratã cã limbajul arhaic nu vine în conflict
cu regionalismul si fiecare culturã îsi particularizeazã simbolurile.

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriaşă biserică din capitala Cataloniei,
Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deşi se lucrează
la ea din 1882. Aceasta este finanţată din bani publici, cum se obişnuia în Evul Mediu.
Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi,
care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi în exclusivitate
acestuia. Estimările iniţiale, bazate pe tehnicile de construcţie ale începutului secolului
20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcţiei. Gaudi ar fi
comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbeşte”. În prezent
termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat
sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de
Războiul Civil Spaniol.

Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălţimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4

evanghelişti, Sfânta Fecioară şi, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui
Isus va avea montată pe el o cruce uriaşă. Înălţimea totală, de 170m, este cu un metru mai
mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera că lucrarea sa ar
trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Biserica are 3 faţade: a Naşterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest)

A fost vizitată de 2,26 milioane de turişti în anul 2004. Cupola naosului a fost terminată
în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul lui Isus.

Viata lui Antonio Gaudi a fost plina de contradictii. In tinerete se inroleaza in miscarea
nationalista Spaniola unde isi exprima pozitia critica la adresa Bisericii, chiar daca spre
sfarsitul vietii se va dedica complet construirii unei singure biserici. Tanarul Gaudi era
atras de stralucirea vietii sociale si avea imaginea unui dandy. Odata cu inaintarea in
varsta insa, alege sa-si traiasca viata ca un spartan. Gaudi nu s-a casatorit nicio data; a
ramas devotat arhitecturii. Lucrarile sale au fost denumite "oaze in mijlocul desertului" el
insusi fiind denumit "Dante al arhitecturii"

De ce am decis sa scriu despre Gaudi? Sincera sa fiu, uitasem, spre rusinea mea, de acest
artist desavarsit pana cand am revazut un documentar despre renumitul arhitect.
Cariera lui Antoni Gaudi, nascut in 1852, este strans legata de Barcelona, orasul cu una
dintre cele mai spectaculoase arhitecturi: resedinte particulare, in special extraordinarul
Palat Guell, scoli, cladirile pentru locuit Mila si Batllo, o cetate - gradina - celebrul Parc
Guell - si o catedrala, Sagrada Familia, la care arhitectul a lucrat dim 1883 si care a ramas
neterminata din pricina mortii sale neasteptate. Daca exista vreun arhitect dificil de situat
intr-o perspectiva istorica traditionala in virtutea diversitatii surselor sale, a profundei
originalitati a temperamentului sau constructor, a caracterului oniric al creatilor sale si a
bogatiei vizuale a ornamentelor, acesta este,cu siguranta, Gaudi.

In cariera sa, Gaudi a dezvoltat un stil senzual, aproape suprarealist, care l-a consacrat ca
cel mai inovator artist in miscarea Art Nouveau in Spania. Dand putina atentie ordinii
formale, el a suprapus sisteme fara legatura intre ele, alterand ordinea vizuala. Formele
caracteristice de gotic denaturat create de arhitectura lui Gaudi au atras admiratia altor

artisti.

Din ziua in care Gaudi a preluat lucrarile la "Marea Catedrala a saracilor" in anul 1883,
toata viata si munca sa au gravitat in jurul acestui proiect. Lucrarile au inaintat greu,
fondurile provenind numai din donatii sporadice.

Tarziu dupa amiaza, dupa ce si-a terminat treaba, Gaudi a plecat, ca de obicei, pe jos, in
plimbare catre biserica St. Philipp Neri. Pe 7 iunie 1926 a fost calcat de o masina in timp
ce traversa strada. Imbracat fiind in hainele sale de munca, a fost dus la spitalul saracilor,
unde a murit peste trei zile, pe 10 iunie 1926.

"O lunga procesiune funerara a urmat ramasitele sale pina la cripta din Sagrada Familia,
unde a fost inmormantat - prieteni, muncitori, intelectuali si oameni din oras care l-au
cunoscut, iubit si admirat atata vreme…"
Publicat de Ana - Maria Nita la luni, martie 17, 2008

4 comentarii:
Manuela Tobosaru spunea...

Intr-adevar,Gaudi este recunoscut pentru originalitatea stilului sau arhitectural.De

aceea,moartea sa pare chiar absurda,dar intr-o lume in care clivajul dintre saraci si
bogati isi spune cuvantul chiar si in privinta salvarii unor vieti,o simpla confuzie
poate fi letala...cum a fost cazul lui Gaudi.Lucrarea sa de geniu,"Sagrada
Familia", a ramas neterminata,iar urmasii sai au incercat sa o construiasca dupa
schitele lasate de el.Din pacate,nici pana in ziua de azi nu au reusit sa duca planul
la bun sfarsit.Poate ca nimeni nu a reusit sa il inteleaga cu adevarat...

18 martie 2008 03:16  

Costin B. spunea...

Ca şi tânăr arhitect, a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze

modele gotice şi remarcându-se prin originalitatea şi fantezia sa.
De asemenea am mai aflat despre el ca a avut o copilarie foarte nefericită, pană in
data de 23 august 1458, când şi-a regasit mama intre nişte paduri, unde cauta un
loc de teren. Am mentionat faptul ca a avut o copilarie nefericita pentru ca sunt de
parere ca experientele vietii, mai ales de la virste fragede influenteaza foarte mult
cariera si mai ales dezvolta un spirit artistic care se pare ca la Gaudí a fost foarte
dezvoltat si nu in ultimul rand original.

18 martie 2008 07:13  

cristiana bercea mafioso spunea...

anushka,draga, Gaudi mi-a atras si mie atentia, mai ales ca notiunile mele despre
arhitectii din vremile moderne cam incep si se termina cu Antoni Gaudi; si pana
si asta se datoreaza cartilor de la Cotidianul, rusine sa-mi fie!!! am remarcat, insa,
ca Pujols l-a cam presarat pe Gaudi cu pantologie, ceea ce e ca si cum Nosick i-ar
fi dat in cap lui Spinoza cu utilitarismul! ma amuza ideea, adicatelea cum?!
Revin; nu cred ca Gaudi avea vreun plan ascuns in spatele schitelor sale;
"filosofia arhitecturii" nu isi are locul printre notiunile cu scaun la cap..Gaudi:
vizionar, da; genial, poate; foarte inspirat, sigur; poet, filosof, muzician, nu prea
cred...am pe undeva eseul lui Francesc Pujols despre arta lui Gaudi, sa vedem
 exact natura frumusetii lui Gaudi! hai sa nu ne grabim si sa tratam lucrurile pe
indelete...

19 martie 2008 12:50  

cristiana bercea mafioso spunea...

imi cer scuze pentru neclaritate in comentariul anterior... La atentionarea autoarei,

specific ca am vrut sa zic ca aceia care ii comenteaza pe artisti ar trebui sa nu se
grabeasca si sa trateze pe indelete; nimic din articol nu sugereaza catusi de putin
graba!! Ma refeream strict la Francesc Pujols, care mi se pare ca i-a dat inainte cu
analiza filosofica si filosofala fara sa judece obiectiv!