MAXXI - National Museum

Muzeul Național al Artelor

Secolului XXI este unul dintre cele
mai noi muzee din Roma. A fost
inaugurat nu mai devreme de 2010,
după o perioadă de mai bine de un
deceniu când proiectul fondării
muzeului a fost derulat trebuind să
înfrunte anumite dificultăți
(schimbările din Guvernul Italian, amploarea proiectului, natura sa
experimentală și altele asemenea).
Arhitecta Zaha Hadid se afla in spatele proiectului muzeului național
MAXXI, primul muzeu de arta contemporana din Italia. Ea spune despre
proiect: “Un lucru interesant despre muzeul din Roma este faptul ca el nu mai
este un obiect, este mai degrabă un teren, lucru care sugerează ca multe
programe pot fi incluse aici. El nu mai este un muzeu, este un centru.” Astfel,
construcția găzduiește de fapt doua muzee: muzeul de arta MAXXI si muzeul de
arhitectura MAXXI. Acest muzeu din sticlă, oțel și ciment, spațiul interior este
structurat într-un mod neconvențional, cu scări din grătare și coridoare
labirintice prin care ai impresia că te pierzi.

Ansamblul se dezvolta pe orizontala in comparație cu clădirile rezidențiale

înalte ce înconjoară situl. Structura geometrica a proiectului este aliniata după
doua axe, generând o volumetrie complexa. Linii sinusoidale armonizează
volumetria si fac legătura intre cele doua axe urbane al sitului. Muzeul își
protejează conținutul prin pereții exteriori solizi dar in același timp te invita in
interior, intr-un spațiu dens si continuu care se dezvolta pe trei nivele, legate
intre ele de treceri si pasarele. Prin acoperișul de sticla, lumina naturala inunda
spatiile interioare definite de pereții galeriilor de expoziție.
Integrarea proiectului in țesătura urbana a orașului este făcută posibila de
soluția arhitecturala aleasa, aceea de a dezvolta un campus urban in defavoarea
unei clădiri “închise”.
O atenție deosebită a fost acordată iluminatului natural, prin grinzile subțiri de
beton de pe tavan, împreună cu acoperirea din sticlă și sistemele de
filtrare. Aceleași grinzi au o șină inferioară de care vor fi suspendate piesele de
artă. Grinzile, scările și sistemul de iluminat liniar ghidează vizitatorii prin
pasarela interioară, care se termină în spațiul mare de la nivelul al treilea. De
aici, o fereastră mare oferă o vedere înapoi spre oraș, deși obstrucționată de un
nucleu masiv. Se creează o serie întreagă de curți de lumină, ca oaze de liniște
amplasate în punctele cheie ale mecanismului muzeal. Traseul interior este
destul de sinuos, astfel încât perspectivele oferite de diferitele opriri pe parcurs
se schimbă spectaculos. Iluminarea obiectelor și imaginilor prezentate a fost
regizată conform unui principiu verificat în timp : toate spațiile expoziționale
sunt compuse din pereți de beton finisat imparțial în alb, iar lumina naturală
curge firesc dinspre tavanul de sticlă. Totuși, spre deosebire de muzeele
obișnuite, pereții fac parte din scenografia deliberată, surprinzătoare a spațiului,
iar curbele continue descrise de ei ajută la crearea unei intimități necesare
actului de contemplare artistică.
Designul MAXXI depășește conceptul de clădire-muzeu. Complexitatea
volumelor, pereții curbați, variațiile și intersecțiile nivelurilor determină o
configurație spațială și funcțională foarte bogată prin care vizitatorii pot trece
prin trasee din ce în ce mai diferite și neașteptate.
Muzeul participă activ la locația – Roma și prima sa periferie, nu o parte din
centrul vechi, dar totuși centrală. Cartierul Flaminio a fost interesat în ultimii ani
de un program de renovare a atracției publice, ultimul fiind Auditorium de
Renzo Piano. Procesul lung de construcție MAXXI completează ideea unui oraș
reînnoit. Mai mult, MAXXI este primul muzeu național de artă contemporană
din Italia. Va aduce o mulțime de atenții, din partea publicului și mass-media,
alături de activități economice, făcând din acest muzeu un punct central pentru
Roma, aflată în permanentă căutare a identității sale contemporane.
MAXXI devine astfel locul de manifestare posibilă a unei game foarte largi de
activități și preocupări, depășind (sau mai bine zis incluzând) elita artistică și
intrând în rândul spațiilor publice, care iau formă în mod deliberat în urma
conceperii unei strategii urbane.
Importanța istorică a proiectului constă în depășea etapei “muzeului ca prim
obiect artistic expus”, împământenită deja de câteva decenii bune încoace.
Clădirii-semnătură asociată de obicei cu programul în cauză i se opune un nou
concept, acela al clădirii-câmp de activități. “ Trecerea de la obiect la câmp este
critică în înțelegerea relației pe care arhitectura o va avea cu conținutul artistic
pe care urmează să îl găzduiască. Noi considerăm această ocazie, în aventura de
a concepe o astfel de instituție orientată spre viitor, și ca o șansă de a înfrunta
disonanța materială și conceptuală evocate de practica arhitecturală artistică de
la sfârșitul anilor ’60.”, afirmă Zaha Hadid Architects.
De altfel, secțiunea arhitecturală nu trebuie trecută cu vederea. Dimpotrivă,
ținând cont de faptul că însăși clădirea muzeului este o bijuterie arhitecturală ale
cărei merite au fost recunoscute la scară internațională, nu se poate imagina
decât că, în ciuda contrastului cu cea mai mare parte a peisajului arhitectural al
orașului Roma, sediul MAXXI oferă un autentic spectacol. Într-adevăr,
proiectată de Zaha Hadid, clădirea a fost premiată cu Premiul Stirling pentru
arhitectură în 2010 (acordat de către Institutul Regal al Arhitecților Britanici), ca
recunoaștere a noilor culmi atinse în ceea ce privește evoluția conceptelor
arhitecturale la scară europeană.