Dincolo de prejudecata tradiționalistă:

satisfacția cu viața și convergența țărilor

Uniunii Europene

Bogdan VOICU

Calitatea vietii s-a impus în ultimele cinci decenii drept obiectiv

fundamental al societatilor contemporane. Organizarea acestora cauta ca
tinta esentiala sa creasca starea de bine a cetatenilor lor. Intelesul „calitatii
vietii” difera însa de la un stagiu de dezvoltare la un altul, pe masura ce
complexitatea societatii creste, definirea indicatorilor ce masoara calitatea
vietii fiind realizata prin luarea în calcul a mai multor dimensiuni, între care
cele „subiective” si cele „consensuale” devin esentiale. Este util, prin urmare,
sa privim dinamica indicatorilor subiectivi ai calitatii vietii pentru a întelege
mai bine dinamica si nivelul de convergenta a statelor lumii. Capitolul de fata
face acest lucru, propunand o analiza macrosociala, concentrata pe
schimbarile din ultimele trei decenii, în Europa, ale satisfactiei cu viata –
principalul indicator subiectiv, si pe masura în care putem observa
convergenta indicatorului în tarile UE.

Introducere și pretext conceptual

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) are un
sef pentru “well-being”. Este vorba de o pozitie bine platita, un functionar de
rang înalt, care este responsabil cu datele despre “well-being”. Rezulta ca


Dr. habil. Bogdan Voicu, Cercetator stiintific I, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii,
Profesor asociat, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, e-mail: bogdan@iccv.ro.
213
well-being-ul acesta, înteles mai ales ca stare de bine resimtita de indivizi, nu
ca bunastare materiala, constituie o chestiune importanta pentru OCDE.
Romania pare diferita. Un amic mi-o spune textual: „Toate proiectele acestea
sociale doar toaca bani”. In contextul discutiei, referinta este la faptul ca este
suficient ca oamenii sa aiba acces la un standard normativ de lucruri, restul
nu are importanta, vor fi oricum fericiti. Prin urmare, proiectele sociale sunt
inutile, fiindca, oricum, este suficient sa dezvolti economia.
Diferenta dintre cele doua puncte de vedere este data de un proces de
schimbare al ideilor despre scopul lumii, despre soarta oamenilor, care s-a
derulat continuu în istoria umanitatii, accelerandu-se probabil în ultimii
50 de ani. Punctul de cumpana este constituit simbolic de momentul cand
Mollie Orshansky, o economista americanca, cea care a dezvoltat pragurile
de saracie care îi poarta numele (Fisher 1992, 2008), a punctat simplu:
“poverty, like beauty, lies in the eye of the beholder” – „saracia, la fel ca
frumusetea, se afla în ochii privitorului” (Orshansky 1969). Era momentul
cand, dupa doua decade de stabilitate teritoriala si crestere economica,
catalizata de descoperirile din cursul ultimului Razboi Mondial, tarile vestice
descopereau individul ca individ, nu ca parte a societatii. Evident, fraza
anterioara constituie o exagerare. Majoritatea populatiei din tarile vestice
privea în continuare individul ca simplu membru al comunitatii de origine,
contand mai degraba la numar, decat prin simtamintele si preferintele sale
proprii. In termenii lui Foucault (Foucault 2012; Taylor 2009), era un individ
normativizat, ale carui dorinte si preferinte erau mai degraba reduse la ceea
ce dorea media populatiei. Comunismul facuse exact acelasi exercitiu,
reducand indivizii la simpli minioni, doar ca nu media populatiei definea
norma, ci o elita îndoielnica, vremelnic instalata de dictatorii rusi, lipsita de
imaginatie si avida de putere si de parvenire.
Orshansky marca însa un proces ce nu poate fi oprit, în ciuda
dorintelor unor elite conservatoare, un proces care se deruleaza si azi, în
ciuda opozitiei unor extremisti de toate tipurile. Orshansky urma într-un fel
observatia lui Spengler (1923), cum ca nu discutam despre o ierarhie
valorica unica, despre o cultură, ci despre culturi. Spengler accepta moduri
alternative de a face si de a gandi, promovand, voluntar sau nu, o lume a
tolerantei si a diversitatii. Orshanky exprima acelasi lucru, dar legat de

214
lucruri mai pragmatice: oamenii sunt cei mai buni experti pentru a decide
cum arata propria calitate a vietii. De aici, un întreg curent, de a renunta la
masurarea starii de bine exclusiv prin indicatorii „obiectivi”, materiali, si de
a lua în considerare si indicatorii subiectivi – felul în care se simt indivizii, si
pe cei consensuali – pozitia indivizilor în raport cu un standard definit
consensual la nivel societal, nu cu unul impus de experti (Baltatescu 1999,
2003; Precupetu 2011; Voicu 2003, 2006).
O mare parte din viata academica a domnului profesor Marginean este
legata de „calitatea vietii”, privita prin ambele perspective (e.g. Marginean
1991; Marginean si Balasa 2002; Marginean si Precupetu 2010, 2011).
In lucrarile profesorului Marginean regasim o „schema de indicatori ai
calitatii vietii”, comprehensiva si, probabil, exhaustiva, structurand pe
dimensiuni contributii care au existat în anii 1980 si în spatiul romanesc
(Zamfir 1984), si urmand trendul international, al rapoartelor sociale (Voicu
2002; Zapf 1979, 2000; Zapf et al. 1987), parte a miscarii indicatorilor sociali
(Duncan 1974; Land 1983; Land si Michalos 2018).
Schema de indicatori propusa de profesorul Marginean este centrata
în jurul indicatorilor „obiectivi”, destinati masurarii normative a calitatii
vietii, si avand în centrul lor valentele materiale (Marginean 1991, 2011).
Setul de indicatori face însa referire si la indicatori care tin si de bunastarea
subiectiva (precum satisfactia cu viata sau multumirea cu viata de familie).
De aici ideea acestui capitol, de a urmari modul în care a evoluat în Europa
principalul indicator subiectiv – satisfactia cu viata – în ultimii 33 de ani,
adica dupa caderea zidului de fier al comunismului. Ăsteptarea este sa
observam convergenta în nivelurile medii observate în tarile europene.
Ălegerea Europei ca spatiu nu este întamplatoare, ci urmeaza tocmai
interesul profesorului Marginean pentru astfel de comparatii, ilustrat si în
lucrarile sale (Marginean 2003, 2006, 2016).

Ipoteza centrală
Ceea ce îmi propun este să preiau din sondaje, comparative la nivel
european, medii ale satisfacției cu viața și să descriu evoluția acestora după
1990, calculând în ce măsură se ajunge la convergență sau, dimpotrivă, la
divergență. Convergența ar fi cea de așteptat, dat fiind fenomenul de

215
globalizare, reflectat în constituirea Uniunii Europene și în politicile comune
la nivelul continentului.
Subiectul este destul de complex. La nivel individual, castigatorii
initiali ai globalizarii se dovedeau a fi cei cu status dominant: cei mai
instruiti, cei mai bogati, cei mai bine plasati social erau cei care îsi cresteau
nivelurile de satisfactie cu viata (Hessami 2011). La nivel national,
Rodrîguez-Pose si Maslauskaite (2011) remarcau ca în perioada primelor
doua decenii postcomuniste, tarile din CEE recuperasera din decalajul
economic, dar convergenta respectiva nu se observa si la nivelul satisfactiei
cu viata, identificand factori institutionali, precum coruptia sau absenta
descentralizarii drept explicatii ale decalajului. Pe de alta parte, analize
pentru anii 1990 si 2000 aratau convergenta indicatorilor subiectivi în
cadrul tarilor vestice din cadrul Uniunii Europene (Micklewright si Stewart
1999; Welsch si Bonn 2008).
Lipsa de convergenta ar putea fi explicata aparent de paradoxul lui
Easterlin (Easterlin 1974). In formularea initiala, paradoxul observa ca, la
nivel societal, nivelul mediu al bunastarii subiective nu se schimba,
indiferent de cat de mult creste bunastarea materiala. Easterlin avea sa
amendeze ulterior teoria, sustinand ca acest fenomen de stagnare se petrece
doar pe timp scurt, ulterior aparand modificari ale structurii grupurilor de
referinta (Easterlin si O’Connor 2022). La nivel individual, aceeasi
mentinere a nivelului bunastarii subiective, relativ neschimbat în timp,
condusese la teoria echilibrului dinamic al bunăstării (Headey si Wearing
1989). Teoria avea, la randul ei, sa fie amendata, observandu-se ca este
vorba despre caracteristici personale si despre evenimente de viata ce
determina, în fapt, schimbari la nivel individual (Headey 2006, 2010).
Mecanismele de mentinere pe termen scurt la acelasi nivel pot fi cautate la
nivelul modelului homeostatic, descris de Cummins ca fiind similar modului
în care corpul uman îsi regleaza temperatura, mecanismele adaptative
neurologice tinzand sa mentina nivelul de satisfactie cu viata în jurul unui
punct constant de-a lungul vietii adulte (Cummins 2003, 2010; Cummins si
Wooden 2014). Combinand principiul homeostatic cu dependenta de
context/grup de referinta si cu observatiile lui Easterlin, se poate discuta
despre culturi ale bunastarii subiective (Voicu 2015). Problema stabilitatii

216
individuale a bunastarii subiective apare însa la schimbarea contextului
(Voicu si Vasile 2014) sau a cadrului de referinta (Easterlin si O’Connor
2022). Spre exemplu, expusi la cultura bunastarii subiective din tara de
destinatie, imigrantii tind sa îsi redefineasca punctul de echilibru ca o
combinatie între punctele de echilibru dominante în tara de origine si cea de
destinatie.
Cu alte cuvinte, avem schimbari ale satisfactiei cu viata de-a lungul
vietii adulte. Ăceasta creeaza premisele schimbarii la nivel individual si,
implicit, societal. Ăpare astfel posibilitatea unei convergente a satisfactiei
medii cu viata în tarile europene. Inauntrul Uniunii Europene, convergenta
poate fi determinata de cresterea economica a tarilor din Est si de expunerea
la acelasi referential: Uniunea în sine.
Sa notam si faptul ca analiza pe care o propun este originala, în
literatura curenta, din cate stiu, fiind doar o încercare similara, cea realizata
de Stefanini et al. (2023), folosind însa un set mult mai restrans de date.

Măsurarea satisfacției cu viața

Satisfactia cu viata este simplu de definit, iar masuratori ale sale sunt
disponibile în numeroase baze de date. Ăsa cum îi spune numele, acest
indicator al bunastarii subiective constituie pur si simplu masura în care
oamenii sunt multumiti cu felul în care evolueaza ansamblul vietii lor.
Ca orice indicator subiectiv, satisfactia cu viata este întretesuta cu
numeroase alte manifestari subiective ale binelui si se combina cu satisfactia
cu diferitele domenii ale vietii (Voicu si Pop 2011; Voicu 2015).
O alta preocupare majora a profesorului Marginean este masurarea
(Marginean 1982, 2000; Precupetu 2022). Procesul presupune o atentie
deosebita acordata modului în care indicatorii sunt fideli, în modul lor de a
masura (adica rezultatul masurarii conduce mereu la acelasi rezultat, daca
instrumentul de masurare este aplicat aceluiasi obiect) si daca sunt valizi
(adica rezultatul masurarii este exact valoarea fenomenului pe care îl
masuram si nu a altuia).
Măsurarea satisfacției cu viața nu este neapărat simplă și presupune
reflecție asupra metodei și a modurilor de colectare a datelor (Allen et al.
2022; Veenhoven 2017; Wijngaards et al. 2022). Folosind date de sondaj,

217
se poate opta pentru scale formate din mai mulți itemi (Diener et al. 1985;
Pavot și Diener 2008) sau pentru măsurători cu un singur item, acestea din
urmă având avantajul de a fi clar, a avea validitate de construct ridicată, a fi
mai ușor de colectat (Veenhoven 2017; Wanous et al. 1997). Ca să fie mai clar,
poți întreba în chestionare „Cât de satisfăcut ești cu viața ta?” și să obții
răspunsuri pe o scală de la 1 la 10 sau de la 0 la 10, sau de la 1 la 5 ș.a.m.d.
O astfel de strategie constituie un exemplu de măsurare printr-un singur item.
La polul opus, se poate măsura prin mai multe întrebări. Exemplul tipic de
scală multi-item este scala de satisfacție cu viața a lui Diener, care presupune
acordul pe o scală de la 1 la 7 pentru fiecare dintre următoarele cinci enunțuri:
„În cele mai multe privințe, viața mea este aproape de ideal”; „Aspectele vieții
mele sunt excelente”; „Sunt satisfăcut cu viața mea”; „Până acum, am realizat
cele mai importante lucruri în viață”; „Dacă aș lua viața de la capăt, nu aș
schimba aproape nimic”. Ulterior, scorurile de la cele cinci întrebări sunt
adunate și astfel se construiește un indice al satisfacției cu viața.
Exista însa o dezbatere asupra preciziei estimarilor, viziunea canonica,
ce arata ca masurarea multi-item este benefica (Churchill 1979), fiind pusa
sub semnul întrebarii în ultimele decenii, cand cercetari diferite au indicat o
precizie similara a masurarii cu un singur item (Ăllen et al. 2022; Berkvist si
Rossiter 2007; Matthews et al. 2022; Wanous et al. 1997).

Datele folosite în acest capitol

Optiunea pentru un singur item este cea pe care o fac în acest capitol.
Ratiunea este simpla: pe de o parte, masurarea o realizez la nivel agregat,
adica folosesc medii pentru fiecare tara inclusa în analiza, deci o parte dintre
erori se compenseaza. Pe de alta parte, folosesc dovezile invocate în
sectiunea anterioara, conform carora validitatea de construct este
acceptabila, iar precizia estimarii nu este mult diferita de masurarea prin
mai multi itemi.
Folosesc date provenite din trei surse distincte, pentru a acoperi cat
mai mult din intervalul 1990–2022. Pe de o parte, sunt cele de la European
Values Study (EVS) si World Values Survey (WVS), cele mai vechi sondaje
academice comparative. EVS și WVS investighează eșantioane reprezentative
la nivel national si au avantajul de a acoperi toate țările europene și de a

218
include un item de satisfacție cu viața, măsurat pe o scală de 10 puncte (de la
1 la 10). Dezavantajul este că măsurătorile sunt realizate în valuri plasate la
distanță unele de altele, iar sondajele nu sunt mereu simultane în toate țările,
derulându-se în valuri: 1990–1993 (EVS/WVS), 1995–1998 (WVS),
1999–2000 (EVS/WVS), 2005–2008 (WVS), 2008–2009 (EVS), 2010–2014
(WVS), 2017–2022 (EVS/WVS) sunt valurile utilizate în acest capitol.
European Quality of Life Survey (EQLS), initiat de Eurofound, masoara
identic satisfactia cu viata: scale de 10 puncte. Proiectand sondajele sale pe
esantioane reprezentative din tarile membre si asociate UE, EQLS a colectat
date în 2003, 2007, 2011 si 2016. Cei de la Eurofound au derulat în perioada
2020–2023 mai multe valuri online ale unui sondaj ce înglobeaza EQLS, dar
nu se bazeaza pe esantioane reprezentative, prin urmare nu iau în
considerare aceste date.
Ădaug date preluate de la Eurostat si provenite din EU-SILC (EU Survey
of Income and Living Conditions). EU-SILC este derulat anual în tarile
membre UE si în cele asociate, folosindu-se esantioane mari, reprezentative
la nivel national. Satisfactia cu viata este masurata însa prin EU-SILC doar în
2013, 2018, 2021 si 2022, fiind folosita o scala de 11 puncte (de la 0 la 10).
Datele agregate la nivel de tara (si chiar si pe subgrupuri) sunt disponibile
în baza de date a Eurostat.1

Metoda
Pentru fiecare sondaj am calculat media satisfactiei cu viata pe valuri
si pe tari. Daca în EVS/WVS o tara a fost investigata de doua ori în acelasi val
(spre exemplu, a avut esantioane diferite pentru EVS si WVS), am calculat
indicatorul pentru tara respectiva drept medie între cele doua înregistrari.
Pentru fiecare val EVS/WVS am decis ca momentul masuratorii este anul de
început al valului respectiv. Spre exemplu, pentru valul 1990–1993, datele
sunt tratate ca si cum ar fi estimate în 1990 pentru toate tarile. Desigur,
aceasta distorsiune modifica usor realitatea, dar este utila pentru a putea
observa tarile la acelasi moment istoric. In plus, valurile EVS/WVS se
suprapun, în buna masura, peste perioade istorice bine definite, ce pot fi

1 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ILC_PW01$DV_528/.
219
tratate ca un tot. Pentru valurile EQLS si EU-SILC problema nu apare, data
fiind colectarea simultana, timp de cateva luni, în interiorul fiecarui val.
Scalele satisfactiei cu viata folosite în cele trei tipuri de sondaje difera,
în sensul ca EQLS si EU-SILC au optat pentru cele de la 0 la 10, iar EVS si WVS
pentru 1–10. Conversia scalelor pentru comparabilitate poate fi realizata,
chiar daca apare pierdere de informatie (Baltatescu 2006). Pentru trecerea
de la masurarea pe 10 puncte (EVS/WVS si EQLS) la 11 puncte (EU-SILC) am
folosit acelasi tip de transformare liniara operat si de Veenhoven et al.
(1993), recalculand mediile obtinute în EVS/WVS/EQLS, cu formula
10*(x-1)/9, unde x era media initiala.
Analiza convergenței a devenit un loc comun în analizele din ultimul
deceniu, în special în cele centrate pe Uniunea Europeană (Mascherini et al.
2018), metoda fiind folosită mai ales în relație cu indicatorii economici
(Micallef 2020). Analiza dispersiei în jurul mediei este insuficientă și poate fi
înșelătoare, pentru că nu surprinde efecte de compoziție a grupului de țări
analizate (Young et al. 2008), prin urmare folosesc calea canonică
contemporană, luând în considerare convergența beta, gama, sigma
(Kuc-Czarnecka 2017; Janssen et al. 2016; Rapacki și Próchniak 2009).
Convergența sigma se referă la reducerea dispersiei în timp, cu alte cuvinte la
creșterea omogenității grupului de țări. Convergența beta se referă la efectul
de prindere din urmă (catching-up), adică la reducerea diferenței dintre țările
cu indicatori inițial mai slabi și cele mai performante, prin creșterea nivelului
țărilor mai puțin performante pe acel indicator. Convergența delta se referă la
scăderea distanței dintre țara cu cel mai bun indicator și restul. Convergența
gama se referă la mobilitatea rangurilor țărilor ierarhizate după indicatorul
studiat, eliminând din deficiența coeficienților beta care nu țin cont de
mobilitatea țărilor de la un interval la altul. Pentru a deriva toți acești indicatori
folosesc pachetul convergeEU în R (Stefanini et al. 2023) și aplic metoda
implicită de reestimare (imputation) a valorilor lipsă (estimare a valorilor
indicatorilor în anii pentru care aceștia nu sunt disponibili).

220
 Tabel 1. Baza de date
Țara 1981 1990 1995 1999 2003 2005 2007 2008 2010 2011 2013 2016 2017 2018 2021 2022
Albania 4,2 4,6 5,9 4,4 6,9
Andorra 6,8 7,3
Armenia 3,7 5,2 4,7 6,2
Austria 7,6 7,8 7,6 7,3 6,6 7,4 7,8 7,7 7,6 8,0 8,0 7,9
Azerbaidjan 4,9 6,3 6,0
Belarus 5,0 3,7 4,2 5,6 5,3 6,5
Belgia 7,1 7,4 7,3 7,2 7,4 7,3 7,1 7,6 7,0 7,6 7,5 7,6
Bosnia/Herzeg. 5,0 5,3 6,8 7,5
Bulgaria 4,5 4,1 4,8 3,9 5,4 4,5 4,7 5,1 4,8 5,1 5,8 5,4 5,7 5,6
Croația 5,8 6,1 6,7 6,0 6,4 6,3 5,9 7,2 6,3 6,8 6,8
Cipru 6,9 7,1 6,7 7,1 6,8 6,9 6,2 6,2 6,6 7,1 6,8
Republica Cehă 6,2 6,0 6,7 6,2 6,9 6,2 6,0 6,9 6,1 7,0 7,4 7,3 7,4
Danemarca 8,0 8,0 8,0 8,3 8,2 8,3 8,2 8,0 8,0 7,7 7,8 7,3
Estonia 5,6 4,4 5,4 5,5 6,3 6,4 5,8 5,9 6,5 6,4 6,9 7,0 7,2 7,2
Finlanda 7,7 7,4 7,5 7,6 7,9 7,5 8,0 7,6 7,9 8,0 7,9 7,7 8,1 7,9 7,7
Franța 6,3 6,4 6,6 6,6 6,8 7,0 6,6 6,9 7,1 6,9 7,0 7,3 6,8
Georgia 4,1 5,0 4,4 4,9 6,3
Germania 6,9 6,8 6,6 7,3 7,1 6,8 6,9 6,8 7,1 6,9 7,3 7,0 7,4 7,4 7,1 6,5
Marea Britanie 7,4 7,2 7,3 7,1 7,1 7,2 7,0 7,3 7,0 7,3 7,4 7,3 7,6
Grecia 6,3 6,3 6,6 6,2 5,7 6,2 4,7 5,7 6,4 6,8 6,7
Ungaria 6,6 5,6 5,4 5,2 5,5 5,9 5,1 5,5 5,3 6,1 6,1 6,8 6,5 6,5 6,9
Islanda 7,9 7,8 7,8 7,8 8,1 7,9 7,8 7,9
Irlanda 7,6 7,6 8,0 7,5 7,5 7,3 7,1 7,4 7,4 8,1 7,3 7,4
Italia 6,2 7,0 6,9 6,9 6,8 6,2 6,5 6,5 6,7 6,2 7,0 7,1 7,2 7,2
Kosovo 6,6 5,7
Letonia 5,2 4,3 4,7 5,1 6,0 5,6 5,8 6,5 5,9 6,6 6,7 6,7 6,8
Lituania 5,6 4,4 4,5 4,9 6,1 5,9 6,3 6,7 6,1 6,4 6,4 7,0 7,1
Luxemburg 7,6 7,4 7,7 7,7 7,5 7,5 7,7 7,6 7,4
Malta 7,7 8,1 8,0 7,0 7,7 7,3 6,9 7,1 7,3 7,5 7,1
Moldova 3,0 4,0 6,2 4,9
Muntenegru 5,8 5,2 7,1 6,6 5,9 7,3
Olanda 7,4 7,5 7,6 7,3 7,8 7,6 7,5 7,2 7,4 7,8 7,5 7,3 7,7 7,6 7,6
Macedonia N. 5,2 4,6 6,5 4,7 6,3 4,6 7,0
Cipru de Nord 5,9
Irlanda de Nord 7,4 7,6 7,9 7,6 7,3
Norvegia 7,7 7,4 7,4 7,9 8,0 7,7 7,9 7,8 8,0
Polonia 6,2 6,0 6,0 5,7 6,9 6,6 6,7 6,8 6,7 7,3 6,9 7,3 7,8 7,5 7,7
Portugalia 6,8 6,6 5,6 6,5 5,8 6,4 6,2 6,5 7,1 6,7 7,0
România 5,4 4,3 4,7 5,7 6,4 6,1 5,3 6,3 6,4 7,1 6,1 7,0 7,3 7,7 7,7
Rusia 4,9 3,8 4,2 6,1 5,7 5,7 6,1
Serbia 5,1 5,1 6,5 5,6 5,9 4,9 5,9 6,3 5,6 6,0
Slovacia 6,1 5,6 5,6 5,2 7,0 6,3 6,0 7,0 6,0 6,7 7,3 7,5 7,5
Slovenia 5,9 6,1 6,9 6,7 7,3 6,9 6,9 7,1 6,6 7,0 6,5 7,4 7,1 7,1
Spania 6,2 6,8 6,2 6,7 7,2 7,0 7,0 7,0 6,4 7,2 6,9 6,6 7,2 7,3 7,2 7,1
Suedia 7,8 7,7 7,5 7,4 7,7 7,4 8,2 7,5 7,3 7,8 7,9 7,7 7,4 7,8 7,5
Elveția 8,2 7,9 7,8 7,8 8,0 7,8 8,0 7,9
Turcia 6,0 5,8 4,9 5,1 6,1 5,8 7,2 6,9 6,2 5,7 5,6 6,1 5,7 5,6
Ucraina 3,3 4,0 5,6 5,2 5,4 5,7
EVS/ EVS/ EVS/ EVS/ EU- EVS/ EU- EU- EU-
WVS EQLS WVS EQLS WVS EQLS EQLS
WVS WVS WVS WVS SILC WVS SILC SILC SILC

221
 Rezultate
Tabelul 1 descrie baza de date în întregimea sa. Doar pentru
comparatie, am inserat în tabel si coloana corespunzatoare anului 1981, ea
fiind folosita în acest capitol doar cu titlu descriptiv.
Figura 1 descrie situatia observata la începutul anilor 1990 (datele
EVS/WVS), respectiv în 2022 (datele EU-SILC). Se observa ca, în linii mari,
satisfactia cu viata este mai mare în Nord si Vest si mai mica în Est, dar sunt
tari care îsi schimba pozitia în ierarhiile europene. Cazul care sare în ochi
este chiar Romania, care trece de la una dintre cele mai mici valori ale
indicatorului la o bunastare subiectiva ridicata, dupa cum releva si
comparatia dintre cele doua parti din Figura 1.

(I)

(II)
(I) Satisfactia medie cu viata (1990-1993) (II) Satisfactia medie cu viata (2017-2018)

Figura 1. Distribuția satisfacției medii în Europa, în 1990–1993

(EVS/WVS), respectiv 2017–2018 (EVS/WVS/EU-SILC)

222
 Figura 2. Dinamica satisfacției cu viața pe tipuri de regim al bunăstării
(statele foste comuniste sunt tratate ca postcomuniste)

*LOWESS (locally weighted scatterplot smoothing) este o tehnica prin care, în acest caz, este estimat
trendul schimbarilor interanuale, dand mai multa importanta punctelor din jurul zonei unde se
produce estimarea, care este facuta pe segmente mici, nu pe întreaga perioada de timp analizata.
Cu alte cuvinte, se cauta cea mai probabila curba ce indica trendul la schimbarea de la un an la altul,
iar apoi aceste curbe se juxtapun la capete (în anii comuni dintre doua curbe).

Figura 2 priveste la dinamica mediei satisfactiei medii cu viata pe

grupuri de tari, organizate dupa tipul de stat al bunastarii, trecutul comunist
si apartenenta la UE. Observam o usoara tendinta de crestere în regimurile
bunastarii conservatoare, stagnare în cele liberale si nordice, crestere
accentuata în regimurile postcomuniste. Regimurile postcomuniste din
interiorul UE, precum Romania, cunosc o scadere în anii 1990, urmata de o
crestere accentuata. Regimurile mediteraneene stagneaza de-a lungul
perioadei, dar cresc în debutul anilor 2020.

223
 Figura 3. Convergența sigma: modificări în coeficienții de variație
și în dispersie

Primul tip de convergenta între tarile UE la care ne uitam este

convergenta sigma (Figura 3). Dupa cresterea din anii 1990, cauzata de
caderile satisfactiei cu viata în tarile foste comuniste, se observa o scadere
continua a indicatorului, întrerupta de cresteri locale în momente critice,
precum criza economica globala de la finalul anilor 2000 si criza refugiatilor
sirieni (2015).
Figura 4 aduce informatie suplimentara, confirmand si utilitatea
coeficientilor beta. Coeficientii beta sunt cei care exprima efectul de
catching-up, de recuperare a decalajului, de catre tarile mai slab plasate în
ierarhia initiala. Coeficientii negativi indica prezenta acestui efect pe
ansamblul grupului celor 27 de tari care constituie azi UE. Coeficientii
pozitivi indica intervale în care dinamica satisfactiei medii cu viata conduce
la divergenta, nu la convergenta. Sunt doar doua astfel de momente, în care
convergenta nu creste, si tarile initial mai putin satisfacute cu viata pierd
fata de cele mai „fericite”. Primul moment este începutul anilor 1990,
interval pe care l-am asociat deja incertitudinii economice si societale din
tarile estice, ce a urmat caderii comunismului, perioada marcata de zbateri
în societate ce sunt, probabil, ratiunea scaderii de moment a satisfactiei cu
viata în tarile estice. Revenirea este mai mult decat homeostatica si aduce în
prim plan acel maxim local de crestere a convergentei (intervalul
224
1999–2003), care poate fi probabil legat de faptul ca migratia Est-Vest
devine din ce în ce mai vizibila societal. In Europa de Vest este o
recrudescenta a partidelor de extrema dreapta (Ignazi 2003), în timp ce în
Est cresterea economica si deja decisa integrare europeana aduc un suflu
nou. Ăl doilea moment în care tarile mai putin fericite stagneaza din nou si
pierd pasul cu cele mai fericite este intervalul 2003–2005, probabil legat
iarasi de consecintele acceptarii europene: absenta în Romania si Bulgaria,
initial mai dezamagitoare în grupul de la Visegrad si în tarile baltice.
Momentul de convergenta maxima este dat de intervalul 2013–2016, cand
efectul de catching-up este extrem de puternic în comparatie cu toate
celelalte intervale analizate. Perioada se suprapune cu cresterea economica
sustinuta în tarile din est, ceea ce este probabil sa conduca la coeficientul
beta observat.

Figura 4. Convergența beta: coeficienții beta ai regresiei creșterii

satisfacției medii cu viața în funcție de nivelul inițial al satisfacției cu viața

Pe ansamblu, între 1990 si 2022, coeficientul beta este negativ: –0,02,

indicand convergenta, dar substantial mai redusa, decat pe unele dintre
segmentele analizate mai sus. Ăparent, am putea fi tentati sa credem ca

225
valoarea mica a coeficientului denota mai degraba stagnarea. Numai ca, daca
privim la proporția variației creșterii satisfacției medii, în funcție de nivelurile
initiale de satisfactie, observam o legatura puternica, R2 ajustat fiind 78%.
Cu alte cuvinte este o convergenta remarcabila. Obtinem aproximativ
aceeasi valoare pentru coeficientul beta, indiferent daca comparam 1990 cu
2022, 2021, 2019, 2017, ceea ce spune ca de fapt coeficientul nu este afectat
de reestimarea practicata a valorilor lipsa si, prin urmare, concluzia despre
o convergenta puternica se mentine.
Convergenta gama are darul de a compara ordinea tarilor, nu si nivelul
satisfactiei din tarile respective. Indicatorul variaza de la 0 la 1, fiind în fapt
un coeficient de corelatie între ranguri. Comparand 2022 cu 1990, valoarea
calculata a indicatorului este de 0,69, indicand putine schimbari în ordinea
tarilor. Intuitiv, Figura 1 pusese deja în prim plan aceasta constatare,
ilustrand mentinerea relativ neschimbata a culorii tarilor europene incluse
în harta respectiva. Ăceasta nu implica o absenta a convergentei, dar indica
faptul ca, în ciuda efectului de recuperare (catching-up), pus în evidenta de
convergenta beta, în continuare tarile mai fericite în 1990, raman mai
fericite si în 2022. De remarcat ca schimbari ale ordinii tarilor au putut fi
observate în anii 1990 (coeficienti gama de 0,44–0,53) si în prima parte a
anilor 2000 (0,60–0,65), dupa 2007 stabilitatea plasand coeficientul amintit
în jurul lui 0,70.
Convergenta delta masoara distanta pana la un tip ideal oarecare, pe
care în cele ce urmeaza l-am ales a fi nivelul satisfacției cu viața din țara cea
mai fericită. Pentru fiecare an analizat, această țară poate fi o alta, numele ei
fiind neimportant, interesul fiind legat doar cât de mult se abat celelalte țări
de la acest nivel maxim de satisfacție cu viața. Figura 5 arată dinamica sumei
acestor abateri. Se observă că, după ce o vreme, inegalitatea dintre țări
oscilează în sus și în jos (1990–2003), apoi avem un trend de scădere
constantă a inegalității, cu inversări ale trendului, care coincid cu momentele
de criză societală, date de recesiunea economică globală și de criza
refugiaților, deja discutate.

226
 Figura 5. Suma diferențelor satisfacției medii cu viața în fiecare din țările UE,
până la satisfacția maximă observată (convergența delta)

Discuție
Pe baza analizei, am observat o scadere a diferentelor dintre tarile
membre UE în ce priveste nivelul mediu al satisfactiei cu viata. Ăceasta ne
plaseaza în zona contemporana a discutiei despre dezvoltare, la capatul
careia nu este important doar ceea ce au societatile si indivizii, ci si cum se
simt oamenii, într-o perspectiva postmoderna, desprinsa de traditionalism.
Convergenta observata este una puternica, stabila ca trend, si se exprima
mai ales în situatii de normalitate, nu în crize globale majore. Exceptia
majora pentru cei 33 de ani analizati este epoca pandemica, în care nu am
observat cresteri ale inegalitatii dintre tari, asa cum s-a petrecut în timpul
recesiunii postcomuniste, a recesiunii globale de la finalul anilor 2000 sau a
crizei refugiatilor sirieni. Ramane de vazut ce se va petrece în urma crizei
generate în Europa de razboiul din Ucraina.
Toti indicatorii de convergenta conduc la aceeasi concluzie: tarile
membre UE converg în nivelul lor mediu de satisfactie cu viata. Totusi, asa
cum arata analiza convergentei gama, ierarhiile în functie de nivelul de
satisfactie nu s-au modificat major, ci doar s-au diminuat diferentele. Tarile
mai putin fericite la începutul perioadei analizate au recuperat din diferenta
fata de celelalte dar, în general, nu le-au depasit, ci s-au plasat în jurul

227
acelorasi pozitii în ierarhia satisfactiei medii cu viata. Din acest punct de
vedere, performanta Romaniei, care a crescut nu doar ca nivel absolut, ci si
relativ la celelalte tari estice, este remarcabila.
Dincolo de aceste tendinte medii la nivelul societatilor europene,
ramane întrebarea omogenitatii interne a fiecarei societati. In fapt, exista
discrepante regionale importante în ce priveste gradul de satisfactie cu viata
(Okulicz-Kozaryn 2011), iar cercetari viitoare merita sa investigheze în ce
masura convergenta este reala sau reflecta doar efecte structurale, în care
regiunile mai bogate converg, iar restul raman mai putin satisfacute cu viata.
In plus, tinand cont de inegalitatile mari dintre indivizi observate în tari
precum Romania (Precupetu si Precupetu 2013) si în contextul inegalitatii
în crestere din întreaga lume (Piketty 2015), o alta linie de extindere a
rezultatelor analizei de fata este de a studia daca apare convergenta între
grupuri de status sau daca, în fapt, decadele ce au trecut de la caderea
Cortinei de Fier au dus la divergenta în interiorul tuturor societatilor
europene.
Revenind la profesorul Marginean, pretextul acestui volum, sa
observam ca am atins în acest capitol numeroase teme de care domnia sa
s-a preocupat de-a lungul carierei si care continua sa constituie un interes
pentru articolele sale, incluzand aici subiecte precum: masurarea, calitatea
vietii, inegalitatea si analiza comparata. O astfel de paleta extinsa de
preocupari defineste, cred, personalitatea profesorului Marginean, cu care,
de-a lungul timpului, am avut numeroase prilejuri de a interactiona, de a
lucra, cerceta si preda împreuna. Imi voi aminti mereu cu placere de
cursurile de masurare tinute în comun la Universitatea din Bucuresti, la
jumatatea anilor 2000, de proiectele în care am fost implicati împreuna,
incluzand, spre exemplu, analizele pentru Eurofound (Marginean 2006), de
felul cum a gestionat activitatea ICCV din postura de director adjunct, de
felul cald, desi aparent frust, totodata amabil, împaciuitor, pragmatic si
binevoitor în care domnia sa a gestionat mereu relatiile cu cei din jur.
La nivel personal îi voi fi mereu recunoscator pentru sprijinul pe care l-am
simtit dinspre domnia sa, oarecum firesc tinand cont ca este nascut în
aceeasi zi si în acelasi an cu tatal meu.

228
Referințe
Ăllen, Mark S., Iliescu, Dragos, and Greiff, Samuel. 2022. “Single Item Measures in
Psychological Science”. European Journal of Psychological Assessment
38 (1): 1–5.
Bălțătescu, Sergiu. 1999. „Modele ale percepției calității vieții”. Calitatea Vieții 11 (1–4):
3–9.
Baltatescu, Sergiu. 2003. „Ăbordari psihosociale ale satisfactiei si fericirii”. Calitatea
Vieții 14 (2): 251–262.
Baltatescu, Sergiu. 2006. „Probleme ale transformarii scalelor de satisfactie fata de
viata”. Calitatea Vieții 17 (1–2): 133–151.
Baltatescu, Sergiu. 2014. Fericirea în contextul social al tranziției postcomuniste din
România. Editia a doua, revizuita si adaugita. Cluj: Eikon.
Bergkvist, Lars, and John. R. Rossiter. 2007. “The predictive validity of multiple-item
versus single-item measures of the same constructs”. Journal of
marketing research 44 (2): 175–184.
Boyle, Gerard. E., and Thomas G. McCarthy. 1999. “Simple measures of convergence
in per capita GDP: Ă note on some further international evidence”.
Applied Economics Letters 6 (6): 343–347.
Churchill, Gilbert Ă. 1979. “Ă Paradigm for Developing Better Measures of Marketing
Constructs”. Journal of Marketing Research 16 (February): 64–73.
Cummins, Robert Ă. 2003. “Normative life satisfaction: Measurement issues and a
homeostatic model”. Social indicators research 64: 225–256.
Cummins, Robert Ă. 2010. “Subjective Wellbeing, Homeostatically protected mood
and depression: a synthesis”. Journal of Happiness Studies 11(1): 1–17.
Cummins, Robert Ă., and Mark Wooden. 2014. “Personal resilience in times of crisis:
The implications of SWB homeostasis and set-points”. Journal of
happiness studies 15: 223-235.
Diener, Ed D., Emmons, Robert. Ă., Larsen, Randy J., and Sharon Griffin. 1985. “The
satisfaction with life scale”. Journal of personality assessment 49 (1):
71–75.
Duncan, Otis Dudley. 1974. “Developing social indicators”. Proceedings of the National
Academy of Science of the USA 71 (12): 5096–5102.
Easterlin, Richard Ă. 1974. “Does economic growth improve the human lot? Some
empirical evidence”. In Nations and households in economic growth
edited by Paul. Ă. David and Melvin W. Reder, 89–125. New York:
Ăcademic Press.
Easterlin, Richard A., and Kelsey J. O’Connor. 2022. “The Easterlin paradox”. In
Handbook of labor, human resources and population economics edited by
Klaus F. Zimmerman, 1–25. Cham: Springer International Publishing.
Fisher, Gordon M. 1992. “The development and history of the poverty thresholds”.
Social Security Bulletin 55(4): 3–14.

229
 Fisher, Gordon M. 2008. “Remembering mollie orshansky-the developer of the poverty
thresholds”. Social Security Bulletin 68 (3): 79–83.
Foucault, Michel. 2012. Discipline and punish: The birth of the prison. Vintage.
Headey, Bruce. 2006. “Subjective well-being: Revisions to dynamic equilibrium
theory using national panel data and panel regression methods”. Social
Indicators Research 79: 369–403.
Headey, Bruce. 2010. “The set point theory of well-being has serious flaws: on the
eve of a scientific revolution?” Social Indicators Research 97: 7–21.
Headey, Bruce W., and Ălexander J. Wearing. 1989. “Personality, life events and
subjective well-being: Toward a dynamic equilibrium model”. Journal
of Personality and Social Psychology 57(4): 731–739.
Hessami, Zohal. 2011. “Globalization’s winners and losers - Evidence from life
satisfaction data, 1975–2001”. Economics Letters 112(3): 250–253.
Ignazi, Piero. 2003. Extreme right parties in Western Europe. Oxford University Press
on Demand.
Janssen, Fanny, van den Hende, Ănthe, de Beer, Joop, and Leo van Wissen. 2016.
“Sigma and beta convergence in regional mortality: Ă case study of the
Netherlands”. Demographic Research 35: 81–116.
Kuc-Czarnecka, Marta. 2017. “Is the regional divergence a price for the international
convergence? The case of the Visegrad group”. Journal of
Competitiveness 9 (4): 50–65.
Land, Kenneth C. 1983. “Social indicators”. Annual review of sociology 9 (1): 1–26.
Land, Kenneth C., and Ălex C. Michalos. 2018. “Fifty years after the social indicators
movement: Has the promise been fulfilled? Ăn assessment an agenda
for the future”. Social Indicators Research 135 (3): 835–868.
Marginean, Ioan. 1982. Măsurarea în sociologie. Bucuresti: Editura Stiintifica si
Enciclopedica.
Mărginean, Ioan. 1991. „Schiță de indicatori ai calității vieții”. Calitatea Vieții 3–4: 3–24.
Marginean, Ioan. 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Iasi: Editura Polirom.
Marginean, Ioan. 2003. „Cercetarea si monitorizarea calitatii vietii în tarile UE si în
tarile candidate”. Calitatea Vieții 14 (3–4): 431–435.
Mărginean, Ioan. 2011. „Conținutul paradigmei calității vieții”. În Paradigma calității
vieții, coordonată de Ioan Mărginean și Iuliana Precupețu, 15–38.
București: Editura Academiei Române.
Marginean, Ioan. 2016. „Noi contributii la nivel international în abordarea calitatii
vietii”. Calitatea vieții 27(1): 78–90.
Marginean, Ioan, coord. 2006. First European quality of life survey: Quality of life in
Bulgaria and Romania. Office for Official Publications in the European
Communities.
Marginean, Ioan, si Ăna Balasa, coord. 2002. Calitatea vieții în România. Bucuresti:
Editura Expert.

230
Marginean, Ioan, si Iuliana Precupetu, coord. 2010. Calitatea vieții în România 2010.
Bucuresti: Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii.
Marginean, Ioan si Iuliana Precupetu, coord. 2011. Paradigma calității vieții.
Bucuresti: Editura Ăcademiei Romane.
Mascherini, Massimiliano, Bisello, Martina, Dubois, Hans, and Franz Ferdinand Eiffe.
2018. Upward convergence in the EU: concepts, measurements, and
indicators. Publications Office of the European Union.
Matthews, Russell Ă., Pineault, Laura, and Yeong-Hyun Hong. 2022. “Normalizing the
use of single-item measures: Validation of the single-item compendium
for organizational psychology”. Journal of Business and Psychology 37
(4): 639–673.
Micallef, Brian. 2020. “Real Convergence in Malta and in the EU Countries after the
Financial Crisis”. Journal of Economic Integration 35 (2): 215–239.
Micklewright, John, and Kitty Stewart. 1999. “Is the well-being of children converging
in the European Union?” The Economic Journal 109 (459): 692–714.
Okulicz-Kozaryn, Ădam. 2011. “Geography of European life satisfaction”. Social
indicators research 101 (3): 435–445.
Orshansky, Mollie. 1969. “How poverty is measured”. Monthly Labor Review 92 (2):
37–41.
Pavot, William, and Ed Diener. 2008. “The satisfaction with life scale and the
emerging construct of life satisfaction”. The journal of positive
psychology 3(2): 137–152.
Piketty, Thomas. 2015. The economics of inequality. Harvard University Press.
Precupetu, Iuliana. 2011. „Bunastarea Subiectiva”. In Paradigma calității vieții,
coordonata de Ioan Marginean si Iuliana Precupetu, 141–164.
Bucuresti: Editura Ăcademiei Romane.
Precupetu, Iuliana. 2022. „Cercetarea de calitatea vietii - continuitate si schimbare.
La retragerea din activitate a profesorului Ioan Marginean”. Calitatea
Vieții 33 (3): 1–5.
Precupetu, Iuliana, and Marius Precupetu. 2013. Inequality in Romania: dimensions
and trends. Bucuresti: Editura Ăcademiei Romane.
Rapacki, Ryszard, and Mariusz Prochniak. 2009. “Real beta and sigma convergence
in 27 transition countries, 1990–2005”. Post-Communist Economies 21
(3): 307–326.
Rodríguez-Pose, Andrés, and Kristina Maslauskaite. 2012. “Can policy make us happier?
Individual characteristics, socio-economic factors and life satisfaction in
Central and Eastern Europe”. Cambridge Journal of Regions, Economy and
Society 5(1): 77–96.
Sarstedt, Marko, and Petra Wilczynski. 2009. “More for less? Ă comparison of single-
item and multi-item measures”. Die Betriebswirtschaft 69 (2): 211–227.

231
 Spengler, Oswald. 2016 [1923]. Der untergang des abendlandes: umrisse einer
morphologie der weltgeschichte. BoD–Books on Demand.
Stefanini, Federico Mattia, Nedka Dechkova Nikiforova, Eleonora Peruffo, Martina
Bisello, Chiara Litardi, Massimiliano Mascherini. 2023. “Monitoring
Convergence in the European Union with the convergEU Package for
R”. Austrian Journal of Statistics 52 (4): 46–94.
Taylor, Dianna. 2009. “Normativity and normalization”. Foucault studies 7: 45–63.
Veenhoven, Ruut. 2017. “Measures of Happiness: Which to Choose?” In Metrics of
Well-being, edited by Gael Brule and Filomena Maggino, 65–8.
Dordrecht: Springer.
Veenhoven, Ruut, Ehrhardt, Joop, Ho, Monica Sie Dhian, and Ăstrid de Vries. 1993.
Happiness in nations: Subjective appreciation of life in 56 nations
1946–1992. Erasmus University Rotterdam.
Voicu, Bogdan. 2002. „Rapoarte ale dezvoltarii”. In Dicționar de politici sociale,
coordonat de Luana Miruna Pop, 700. Bucuresti: Editura Expert.
Voicu, Bogdan. 2003. „Saracie consensuala”. In Dicționar de sărăcie, coordonat de
Catalin Zamfir (publicat online, iccv.ro.)
Voicu, Bogdan. 2006. „Cat de saraci sunt romanii? Ăbordari subiective si
consensuale”. Calitatea Vieții 1–2: 93–116.
Voicu, Bogdan. 2015. „Culturi ale bunastarii subiective”. In Dicționar de calitatea
vieții, coordonat de Ioan Marginean and Marian Vasile, 80–81.
Bucuresti: Editura Ăcademiei Romane.
Voicu, Bogdan. 2015. “Priming Effects in Measuring Life Satisfaction”. Social
Indicators Research 124 (3): 993–1013.
Voicu, Bogdan si Cosmina Pop. 2011. “Measuring Life Satisfaction:
Top-Down vs. Bottom-Up Ăpproaches”. Calitatea Vieții (2): 137–154.
Voicu, Bogdan si Marian Vasile. 2014. “Do “Cultures of Life Satisfaction” Travel? Ă
Cross-European Study of Immigrants”. Current Sociology 62(1): 81–99.
Wanous, John P., Reichers, Ărnon E., and Michael J. Hudy. 1997. “Overall job
satisfaction: how good are single-item measures?” Journal of applied
Psychology 82 (2): 247–252.
Welsch, Heinz, and Udo Bonn. 2008. “Economic convergence and life satisfaction in the
European Union”. The Journal of Socio-Economics 37 (3): 1153–1167.
Wijngaards, Indy, King, Owen C., Burger, Martjin J., and Job van Exel. 2021. “Worker
Well-Being: What it is, and how it should be measured”. Applied
Research in Quality of Life 17: 795–832.
Young, Ăndrew T., Higgins, Matthew. J., and Daniel Levy. 2008. “Sigma convergence
versus beta convergence: Evidence from US county-level data”. Journal
of Money, Credit and Banking 40 (5): 1083–1093.
Zamfir, Catalin, coord. 1984. Indicatori și surse de variație a calității vieții. Bucuresti:
Editura Ăcademiei Romane.

232
Zapf, Wolfgang. 1979. “Ăpplied social reporting: Ă social indicators system for West
German society”. Social Indicators Research 6: 397–419.
Zapf, Wolfgang. 2000. “Social reporting in the 1970s and in the 1990s”. Social
Indicators Research 51: 1–15.
Zapf, Wolfgang., Glatzer, W., Mohr, H. M., Habich, R., Noll, Heinz-Herbert, Berger-
Schmitt, R., Kerber, U., Diewald, M., Breuer, S., Wiegand, E., Behaghel, K.,
Ebbinghaus, B., Herden, M, Woodward, M. 1987. “German social
report”. Social Indicators Research 19 (1): 3–171.

233