ADULTUL * Cadru conceptual

Sinele - principiul plăcerii

Ego-ul – între “vis şi realitate”

Supra-eul – “vocea conştiinţei”

 Teoria dezvoltării Ego-ului
Jane Loevinger

Defineşte 9 stadii ale dezvoltării ego-ului, considerat ca un proces, nu

un produs.
Pune accent pe mediu ca factor primordial de dezvoltare.
Ego-ul conceput ca un sistem de referință pentru interpretarea
propriei lumi, ceea ce implică:
- controlului impulsurilor si dezvoltarea caracterului;
- stilul interpersonal;
- conceptul de sine.
Stadii
1. Presocial
2. Impulsiv
3. Autoprotectiv
4. Conformist
5. Conștientizarea de sine
6. Conștiința
7. Individualism
8. Autonom
9. Integrat
I. Etapa COPILĂRIEI
II. Etapa IMPULSIVITĂŢII
III. Etapa AUTOPROTECTOARE
IV. Etapa CONFORMISMULUI
V. Etapa AUTOCONŞTIENTIZĂRII
VI. Etapa CONŞTIINȚEI
VII. Etapa INDIVIDUALIZĂRII
VIII. Etapa AUTONOMIEI
IX. Etapa EGO-ULUI INTEGRAT
 Teoria evenimentelor vieții
Paul B. Baltes
Stabileşte 3 influenţe majore care marchează
dezvoltarea fiinţei umane:
- vârsta;
- evenimentele sociale cu efect asupra
generaţiilor;
- evenimente fără un caracter specific (aleatorii).
Defineşte 6 principii ale dezvoltării umane.
“Vârsta nu trebuie să fie o cauză a
declinului!”

“Development does not happen in a

bubble!”
Paul B. Baltes
 “FIVE FACTOR THEORY”
Robert R. McCrae şi Paul T. Costa
Taxonomie comprehensivă a trăsăturilor de personalitate.
Structura trăsăturilor de personalitate este universală – trăsăturile de
personalitate sunt privite ca şi “trăsături globale”.
globale
Scopul dezvoltării la vârstele adulte este constituirea unei structuri a
propriei existenţe, personalitatea fiind rezultatul interacţiunii acestor
trăsături în diverse situaţii.
Trăsăturile de personalitate sunt definite ca “modele de durată ale
gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor”.
5 Factori de personalitate
Deschidere la experienta
 Imaginativ sau practic
 Interesat pentru diversitate sau rutina
 Independent sau conformist

 Constiinciozitate
Organizat sau dezorganizat
Atent sau neatent
Disciplinat sau impulsiv
5 Factori de personalitate
Extraversie
 Sociabil sau retras
 Bine dispus sau sumbru
 Afectuos sau rezervat

Agreabilitate
 Bun la suflet sau nemilos
 Increzător sau suspicios
 Suportiv sau necooperant
5 Factori de personalitate
Nevroticism
 Calm sau anxios
 Sigur sau nesigur
 Multumit sau aotocompatimitor
Nevrotism,
Extraversie,
Deschidere la experienţă
Caracterul agreabil,

Conştiinciozitate .....

Scad sau cresc odată cu

înaintarea in vârstă?
TEORIA LUI LEVINSON
Exista 6 stadii ale adultului bărbat, prezentate in teoria
lui Levinson “ Seasons of a Man’s life”.

 Tranzitia

 Intrarea in viata de adult

 Trecerea spre 30 de ani

 Stabilizarea

 Tranzitia spre varsta a doua

 Intrarea in cea de-a doua perioada de adult

 Tranzitia (17-22 ani)

începutul perioadei de adult

depăşirea adolescenţei

alegerile preliminare în viaţa de adut

consolidarea identităţii
Intrarea in viata de adult: (22 – 28 ani)

primele incercari in dragoste, la locul de munca,

adoptarea stilului de viata

explorarea posibilitatilor

crearea unei vietii stabile

pâna la varsta de 30 de ani se asteaptă de la adultul

tânăr dezvoltarea comportamentului parental.

Trecerea spre 30 de ani: (29 - 33 ani):

pot aparea schimbari care se realizeaza fie usor,

gradual, fie traumatic

28-30 ani - poate apare o criza care rezulta din

conflictul intre asimilarea scopurilor vârstei mature si
rămășițele scopurilor tinereții sau chiar a adolescenței
tarzii.

“Visul” sau proiectia despre viitor, in conceptia lui

Levinson este conceptia despre lume si viata
reorganizată in baza valorilor noului stadiu de vârstă.
 Stabilizarea: (33 - 40 ani)

Evenimente:
intemeierea familiei

stabilitate in cariera

gasirea unui loc in societate

Expectante din partea familiei – responsabilitate in creșterea și

educarea copiilor

D. Levinson - viata incepe la varsta de 40 de ani, dar si

anxietatea se manifesta tot în aceasta perioada.

Tranzitia spre varsta a doua: (40 – 45 ani)

• o perioada echivalenta cu criza existentiala (îndoieli

asupra vieții anterioare)

• se pot realiza comparatii intre realizari in raport cu

scopurile fixate anterior

• se petrec ajustari sau aducerea obiectivelor mai

aproape de realitate.
Intrarea in cea de-a doua perioada de adult:
(45 – 50 ani)

Se pot produce noi schimbări in viaţă

Adultul poate manifesta regrete pentru viaţa anterioara

Adultul poate face pace cu sine si cu ceilalţi

Teoria cursului vietii (Life-Course-
Theory )

Teoria cursului vieții este o abordare dezvoltată în

anii 1960 pentru a analiza viața oamenilor în contexte
structurale, sociale și culturale.

Cursul vieţii - ”o succesiune de evenimente sociale

definite şi rolurile pe care le consacră individul de-a
lungul timpului”(Giele şi Elder,p.22)

suma totală a experienţelor personale reale.

Factori care influențează cursul vieții
• Contextul socio-istoric și geografic

• Evenimentele (calendarul) vieții

• Heterogenitatea sau variabilitatea

• Legaturile de familie și relațiile sociale

• Implicarea si controlul personal

• Modul in care trecutul modelează viitorul

1. Contextul socio-istoric și
geografic

evenimentele geopolitice (război), cicluri economice

(criză, recesiune) și ideologiile sociale și culturale
(comunismul) pot modela percepțiile și opțiunile
oamenilor și modifica cursul dezvoltării umane.

Reconstituirea contextului socio-istoric, a

circumstantelor de viață permit intelegerea
particularităților oamenilor in acel timp
Momentele importante ale vieții;
Calendarul vieții
 Trei tipuri de timp sunt esentiale din perspectiva cursului vieții: (Pret,
McKenry, și Murphy 2000).

 Timpul individual sau ontogenetic - vârsta cronologică. Perioadele de

viață, cum ar fi copilaria, adolescenta și bătrânețea influențează pozițiile,
rolurile și drepturile în societate, (Hagestad și Neugarten 1985).

 Timpul generațional face referire la gruparea oamenilor în funcție de

vârstă lor. Ex. Oamenii născuți între 1946 și 1964, de exemplu, sunt adesea
menționaţi ca fiind generația baby boom.

 Timpul istoric se referă la schimbări sociale sau evenimente pe scară largă

și la modul in care acestea afectează persoanele și familiile, (ex.
schimbările politice și economice, perioadele de război și inovațiile
tehnologice - accesul la informații prin intermediul internetului).
Tranzițiile și traiectoriile - Elder
(1985)
 O tranziție este o schimbare de viață discretă (trecerea de la
statutul de necăsătorit la cel de casătorit) sau un eveniment
(absolvirea), în timp ce o traiectorie este o secvență de stări
derulate într-un interval de timp

 Tranzițiile sunt adesea însoțite de ceremonii și ritualuri, cum ar

fi o absolvire sau o nunta, iar traiectoriile sunt definite prin
patternuri de comportament sau de experiență (de exemplu,
educație și carieră profesională).

 Tranzițiile duc la o schimbare în statutul persoanei, iar

traiectoriile sunt modele de stabilitate. Ele pot include mai
multe tranziții.
3. Heterogenitatea sau variabilitatea.
 Nu trebuie să luăm în considerare numai tendințele modale de
dezvoltare și tranzițiile, dar și variabilitate dezvoltarii.

 Generațiile nu sunt colecții omogene de oameni. Ei diferă ca

sex, clasa socială, structura familiei, etnie, religie etc.

 Abilitatea de a se adapta schimbarilor cursului vieții poate varia

în funcție de resursele sau suportul inerent în aceste elemente
în formă de capital economic sau cultural (de exemplu, bogăție,
educație) sau capital social (de exemplu, sprijinul familiei).

 Se admite o creştere a diversității odată cu inaintarea in varsta.

Legăturile de familie și relațiile
sociale
.
 Viețile oamenilor sunt interdependente și reciproc conectate pe mai multe
niveluri.

 La nivel macro, evenimente, cum ar fi războiul ar putea afecta comportamentele

individuale (de exemplu, înscriindu-se în serviciul militar), dar pot afecta în mod
semnificativ și alte relații familiale.

 La nivel familial, evenimente stresante, cum ar fi moartea unui membru al familiei,

pot afecta de asemenea relațiile de familie, deoarece aceste evenimente pot
declanșa stres si vulnerabilitate sau, dimpotrivă, generează comportamente
adaptative.

 Atributele de personalitate ale membrilor familiei pot afecta, de asemenea stilurile

de coping ale familiei, precum și funcționarea și bunăstarea ei.
Implicare și control personal.
 Indivizii sunt agenți activi care iau decizii si formulează scopuri,
care influentează structura socială in care trăiesc

 Indivizii pot influența alegerile altcuiva (copii, prieteni etc.)

privind implicarea instituțională sau socială. (Clausen 1991).

 Totuşi, abilitatea de a face anumite alegeri depinde de

oportunități și constrângeri.
Trecutul modelează prezentul și
viitorul
 Deciziile, oportunitățile și condițiile anterioare afectează evoluția
ulterioară.

 Acest lucru poate avea loc la diferite niveluri: la nivel de generații sau
la nivel individual / familial.

 Calendarul și condițiile în care s-au produs evenimentele de viață (ex.

abandonul școlar, asistarea la un abuz în familie) îşi poate pune
asupra experiențelor indivizilor și familiilor lor (de exemplu,
perpetuarea sărăciei, violență în familie ).

 Deci, trecutul poate afecta în mod semnificativ rezultatele ulterioare

de viață cum ar fi statutul socio-economic, sănătatea mintală,
funcționarea fizică, și modelele maritale.
BIBLIOGRAFIE:
1. “More about the big five dimensions” articol sitat din următoarea sursă :
http://www.personalitypad.org/more-about-the-big-five-personality-
dimensions/
2. Principiile teoriilor dezvoltării umane – Paul B. Baltes citate din
următoarea sursă : http://www.ehow.com/info_8353504_principles-life-
span-theories.html
3. LIFE-SPAN DEVELOPMENT, “The Self, Identity, and Personality”, de
John W. Santrock, prezentare ppt preluată din următoarea sursă:
http.www.authorstream.comPresentationWoodRock-9948-santTOPch11-
LIFE-SPAN-DEVELOPMENT-tanttopch11-ppt-powerpoint.
4. CROSS-CULTURAL RESEARCH ON THE FIVE-FACTOR MODEL OF
PERSONALITY articol preluat din următoarea sursă:
http://orpc.iaccp.org/index.php?
option=com_content&view=article&id=100:mccraev2&catid=24:chapter.
5. Articole despre teorie ego-ului de Jane Loevinger citate din următoarea
sursă : http://www.enotes.com/topic/Loevinger’s stages of ego
development.