PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETĂRII

CURS NR. 6

IV. Metode de cercetare

IV.1. Despre metodologie

IV.2. Metode şi instrumente de cercetare

IV.3. Strategia de cercetare

IV.1. Despre metodologie

Termenul de „metodologie” provine de la cuvintele greceşti:

-„metodos” = „metodă”

-„logos” = „ştiinţă”

Deci METODOLOGIA este o ştiinţă a metodei,

a demersului raţional întreprins de spirit, pentru a afla adevărul, a descoperi cauze
sau conexiuni, a găsi soluţii etc.;

Descifrarea înţelesului conceptelor, face parte din metodologie.

Metodologia reprezintă acel know-how (mod de cunoaştere), prin care se

poate ajunge la atingerea unui scop, în cercetare.

1
 Metodologia de cercetare, are preponderent caracter normativ şi este
constituită din:

- principii teoretice (concepţia teoretică a disciplinei);

- metode şi tehnici de culegere a datelor (suportul informaţional-faptic);

-metode şi tehnici de tratare a datelor (dimensiunea prelucrării cantitative);

- procedee logice de analiză şi generalizare (construcţia şi sistematizarea

teoriei);

-componenta pentru punerea in aplicarea a acestora (know-how).

Sistemele metodologice clasice, sunt:

 1. Sistemul formal deductiv (Leibnitz), bazat pe reflexii teoretice exploratorii

şi construcţii logico-matematice (formale) elaborate prin respectarea unor
principii logice ale domeniului de referinţă.
 2. Sistemul consensual - inductiv (Locke), bazat pe culegerea de opinii şi
judecăţi ale specialiştilor în domeniu, pentru formalizarea unei problematici
necesare generării de date şi informaţii.
 3. Sistemul reprezentării sintetice (Kant) bazat pe construcţia şi operarea pe
două modele alternative concurente, dintre care ar trebui ales cel mai
potrivit.
 4. Modelul dialectic - conflictual (Hegel) bazat pe dezbateri menite a lămuri
caracteristicile şi natura unei probleme.
 5. Modelul pragmatic interdisciplinar (Singer şi Churchman) bazat pe
construcţii sintetice, cu caracter interdisciplinar şi holistic („holistic” =
referitor la metodele de tratament, din afara medicinei clasice: masajul
terapeutic, homeopatia, medicina naturistă), prin care se poate ajunge la
clarificari

2
 Metodologic, cercetarea poate fi:

-holistică sau individualizată;

- sincronă sau diacronă („sincron” = „concomitent”, „diacron” = „în evoluţie)

-fenomenologică, istorică sau experimentală.

Prin orientările epistemologice ale domeniului de referinţă, metodologia

poate fi:

-pozitivă (pozitivistă);

-constructivistă;

-interpretativă sau critică

Obs: EPISTEMOLOGIA („episteme” = gr. „cunoaştere”) este teoria

cunoaşterii ştiinţifice.

EPISTEMOLOGIA este o ramură a filosofiei, care se ocupă cu

originile, natura şi scopurile, metodele şi mijloacele cunoaşterii de tip ştiinţific.

IV. 2. Metode şi instrumente de cercetare

„Metoda” (de la cuvintele greceşti: „metodos”

= cale, mijloc, mod de expunere şi „logos” = ştiinţă) este:

1. un element care prescrie un anumit mod de a acţiona într-

o cercetare ;
2. un sistem de principii, reguli şi mijloace
de cunoaştere şi transformare a realităţii;
3. concepţia de bază, din cercetare.
4.

3
 Exemple de metode de cercetare :

-observaţia;

-experimentul;

-statistica;

-cercetarea istoric-comparativă;

-cercetarea dialectică (prin discuţii contradictorii).

Tehnica ( de la cuvântul grecesc „tekne” = procedeu, vicleşug) reprezintă:

a) un ansamblu de prescripţii metodologice, folosite pentru

a realiza o acţiune eficientă;
b) un grup de procedee folosite pentru a realiza o
lucrare sau a obţine un rezultat determinat.

Exemple de tehnici:

-convorbirea;

-întreţinerea;

-ajustarea statistică,;

-analiza documentară,

-eşantionarea etc.

Procedeul este un element al tehnicii, care permite obţinerea directă a unui

anumit rezultat sau soluţia practică la care se recurge, pentru a efectua
o acţiune sau lucrare.

4
 Exemple de procedee:

- gruparea statistică;
- estimarea varianţei;
- clasificarea etc.

Instrumentul reprezintă unealta sau artificiul tehnic prin intermediul căruia

se realizează o lucrare sau o acţiune de cercetare.

Exemple : -tabelul;

-foaia de observaţie;

- fişa de înregistrare;

-ghidul interviului.

IV.3. Strategia de cercetare – reprezintă un mixaj (amestec) între metode, tehnici,

reguli, principii, instrumente şi know-how specific, în funcţie de natura problemei
de cercetare, scop şi obiective.

Strategii de cercetare:

 - experimentală şi neexperimentală;
 - comparativă şi necomparativă;
 - studiu de caz (cazuistica sau monografica) sau pentru fenomene de masă
(statistice);
 - longitudinale (în timp sau diacrone) sau transversale (la un moment dat sau
sincrone);
 - interacţionale (cercetător- subiect) sau noninteracţionale;
 - calitative sau cantitative;

5
  Strategia de cercetare urmează etapele:

-căutare şi culegere date, prin metode, tehnici şi instrumente de observare şi

investigare a realităţii;

-tratare-prelucrare (analiza preliminară) prin: metode, tehnici şi

instrumente de tratare a datelor, de analiză logică şi interpretare;

-formularea ipotezelor prin procedee de construcţie a enunţurilor şi

soluţiilor propuse, cu caracter provizoriu, pentru a fi verificate;

-construcţie, verificare ipoteze şi testare a modelului, prin tehnici calitative

şi cantitative, principii formale şi logice, de construcţie a modelelor;

-generalizarea şi construcţia teoretică (partea concluzivă a cercetării): metode şi

tehnici de sinteză şi generalizare, principii şi reguli de construcţie
teoretică şi aplicativă.