EDUCAȚIA SPARTANĂ VS EDUCAȚIA ATENIANĂ

În sistemul spartan copilul aparținea familiei numai până la vârsta de 7 ani, în cazurile în care nu era
ucis prin aruncarea într-o prăpastie datorită anumitor deficiențe la naștere. Ținând cont de faptul că scopul
educației era acela de a crea un militar care să nu se lase pradă lașității și care să reziste la condiții
drastice se impunea antrenamentul fizic intens, prin exerciții dure. Educația intelectuală era complet
neglijată. Doar anumiți copii care poate dispuneau de o situație mai bună beneficiau de studii de bază
asupra aritmeticii și muzică militară. Dacă ascundeau ceva era considerat furt, iar pentru aceasta erau
biciuiți și obligați să postească.

Educaţia spartană se deosebeşte de cea din celelalte cetăţi. Tinerele fete practică sporturile, ca
şi băieţii. Ele participă la procesiuni, dansează şi cântă în timpul ceremoniilor religioase, în faţa
băieţilor. Educaţia se caracterizează prin însuşirea unui devotament absolut faţă de stat. Cetatea
este totul pentru cetăţean. Această concepţie se manifestă cu prilejul Jocurilor Olimpice, la care,
între 720 î.Hr şi 576 î.Hr, din optzeci de învingători, patruzeci şi şase au fost spartani.

Copiii umblau desculți, cu capul ras, antrenându-se complet goi, mâncând mizerabil și insuficient,
dormind pe un strat de trestii rupte cu mâna. Erau biciuiți des doar pentru a fi capabili să suporte durerea.
Erau organizați în trupe și secțiuni. Educația intelectuală era complet neglijată. Doar anumiți copii care
poate dispuneau de o situație mai bună beneficiau de studii de bază asupra aritmeticii și muzică militară.
Dacă ascundeau ceva era considerat furt, iar pentru aceasta erau biciuiți și obligați să postească.

Educatia in lumea greacă a fost liberă şi lăsată la iniţiativa particulară. Tradiţia îi obliga pe
părinţi să îşi trimită băieţii care împlineau vârsta de şapte ani la şcoală. Cu toate că şcoala era
privată, statul atenian stabilea prin lege orele ce erau predate, numărul şi vârsta elevilor, precum
şi statutul profesorilor. Este interesant faptul că profesorii nu erau evaluaţi după competenţele
profesionale din domeniu, ci după comportamentul social. Vacanţele şcolare depindeau de ciclul
anual al festivalurilor religioase, de cele mai multe ori ele având loc în luna februarie. Mamele,
secondate uneori de sclave se îngrijeau de creșterea copiilor până la vârsta de 7 ani. Satul atenian
suporta cheltuielile doar pentru copiii orfani de război. La școală copiii învățau noțiuni de scris și
de citit, de aritmetică și muzică. Muzica deținea un rol important fiind cea care îl însoțea pe
atenian la bancheturi, la război și la anumite ritualuri. Muzica corală antrena copiii pentru
acomodarea într-o societate.

Școala elementară prevedea trei domenii de instruire: gramatica,

gimnastica şi muzica. Lecţiile erau predate de profesor în propria casă, unde îl învăţa pe elev să
citească şi să scrie pe tăbliţe de ceară sau de lemn. Școala dura aproximativ 10 ani, continuarea
pregătirii (încă 3–4 ani) fiind accesibilă numai celor care aveau o situaţie materială mai bună.
Profesorii erau prost plătiţi; doar în perioada profesorilor sofişti din Atena aceştia fiind mai bine
retribuiţi. Pentru orfanii de război statul atenian prevedea finanţarea studiilor lor din bugetul
public.
 Elevul care provenea din familii bogate era însoţit la şcoală de un pedagog (paidagogos), un
sclav care îi ducea plăcile cerate, stiloul, cărţile şi lira sau flautul. De multe ori el putea chiar să
intre în clasă, în timpul derulării cursurilor. În cele din urmă, pedagogul îl ajuta pe elev să
studieze.

Informaţiile cu privire la educaţia fetelor spartane nu sunt generoase, dar ele se pare că au
trecut printr-un ciclu destul de vast de educaţie formală, în linii mari similară cu cea a băieţilor,
dar cu mai puţin accent pe pregătirea militară. În acest sens, Sparta clasică a fost unică în
Grecia antică.

În nici un alt oraş-stat femeile nu au primit o educaţie formală. În acest timp, tinerii spartani
erau obişnuiţi să ducă o viaţă aspră; astfel, erau obligaţi să poarte aceeaşi haină iarna şi vara, să
mănânce prost, să fie biciuiţi fără să protesteze şi să fie disciplinaţi şi cu teamă faţă de şefii lor.

Prin pregătirea militară deosebită pe care o primeau spartanii, Sparta şi-a format o armată, care,
deşi nu era prea numeroasă, circa 6000 de oameni, aceasta era bine organizată şi disciplinată.
Datorită acestei armate, Sparta a devenit statul cel mai întins şi mai puternic din Pelopones.