Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REALIZAREA EDUCAŢIEI
Scopul acestei lucrări este de a urmări aspecte ale relaţiei dintre educaţie şi sistemul
mass-media, prin identificarea efectelor pe care le au acţiunile acestui sistem asupra
personalităţii copiilor/adolescenților. În aceeaşi ordine de idei, cu scopul de a
exemplifica rolul mass-mediei în educaţia tinerilor, este prezentată o cercetare pentru
a constata raporturile pozitive si negative dintre educaţie şi mass-media.
Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit
dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influenţele exercitate asupra lor
prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ
cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic şi să asimileze conţinutul
mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit,
copii si adolescenții, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi
civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ.
Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-
mediei asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a
potenţialului său de a constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor
tinere.
Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini si repetarea unora dintre ele, când sunt
deosebit de traumatizante pentru imaginația lor, atrag după ele o răsturnare completa a
ierarhiei valorilor morale. Așadar, din punct de vedere social, ceea ce este important
nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare in masa, cum s-a crezut uneori, ci
forma in care tinerii isi reprezintă valorile sau modelele la care ei asociază diferite
valori. Copilul, ca şi adultul, este supus in permanentă unor influente de natură
educativă exercitate de către componentele mediului social extraşcolar, influente care,
intr-o corelație dinamica, ii afectează dezvoltarea persoalitatii.
Intr-o mare măsură, învățarea şi dezvoltarea comportamentului uman se realizează
în mod spontan, neprogramat, neproiectat, nedirijat, necontrolat(Pavel Mureșan,
1980). Din acest motiv, atunci când vorbim despre formarea omului trebuie să avem
in vedere intercondiționarea și complementaritatea acțiunilor datorate tuturor
factorilor sociali educogeni. Desigur, şcoala joacă un rol major in transmiterea şi
însușirea de către tânăra generație a experienței sociale, dar ea singură nu poate
acoperi in întregime sarcina formării omului, oricât de eficiente ar fi acțiunile pe care
le organizează.