IMPACTUL ÎNŢEPĂTURII DE

CĂPUŞE ASUPRA OMENILOR

ŞI A ANIMALELOR
 CĂPUŞELE
• insecte parazite
• se hrănesc numai cu sânge cald
(hematofage)

• grupate în două familii (Ixodidae,

Argasidae- căpuşe moi)
• peste 850 de specii descrise

• importanţa medicală şi veterinară prezintă

doar speciile din familia -
- Ixodidae (căpuşe tari)

• dintre bolile majore transmise la om şi

animale în Europa şi în România
- boala Lyme
- complexul encefalitei (babesioza,
ehrlichioza, anaplasmoza, la care se
adauga efectele directe).
 RĂSPÂNDIRE

Răspândire Europa Centrală, de Est de Nord

Asia
America de Nord
Australia
• ÎN NATURĂ - se hrănesc cu sângele - animalelor sălbatice
- animale domestice
- oamenilor

• ÎN CASELE OAMENILOR - stau numai pe:

- pielea oamenilor
- în blana animalelor (de companie sau domestice)

• împreună cu gazdele, ce le servesc şi drept vectori (mijloace de

transport) - pot coloniza grădinile oamenilor.
 IMPORTANŢA MEDICALĂ ŞI VETERINARĂ CA
VECTORI

• sunt pe locul doi, după ţânţari, în ceea ce priveşte importanţa

medicală şi veterinară ca vectori
- pagubele produse la nivel mondial, numai la bovine, se ridică
la aproximativ şapte miliarde de dolari

• pagubele produse pentru alte animale de fermă şi animale

salbatice sunt mult mai dificil de estimat
- pierderile datorate îmbolnăvirii omului nu au fost niciodată
calculate, dar sunt de asemenea foarte importante

• o parte din căpuse NU transmit boli şi nici nu determină

apariţia unor probleme grave de sănătate gazdei - altele
reprezintă principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip
particular de meningoencefalită
• din fericire, mai puţin de 5 % dintre
înţepăturile de căpusă produc infecţia Lyme

• medicii au căpatat experienţa cu aceasta

afecţiune, de la primele cazuri şi până în
ziua de azi
 ECOLOGIE

• după afinităţi:
- căpuşe endofile (de adăpost)
- căpuşe exofile

Cele endofile - trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor,

vizuini, peşteri - parazitează animalele în perioadele de odihnă

Capuşele exofile – în natură –

se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a
găsi gazdele

- în condiţii sunt nefavorabile - se ascund în tufişuri, în sol etc.

 TRANSMITERE
• gazda trece prin iarba sau frunzişul unde se află o căpuşă, aceasta se lipeşte
de ea

• mamiferele mici – şoareci şi păsările servesc drept gazde larvelor şi nimfelor

• mamifere mari, inclusiv pe oameni, - gazde pentru căpuşele adulte

• SCOPUL - de a se hrăni

- caută un o zonă potrivită (unde pielea este mai subţire)

- cu ajutorul chelicerelor
- fac o gaură în piele
- în care îşi introduce hipostomul

• Hipostomul - este prevăzut cu multe cârlige ascuţite (împiedica alunecarea

hipostomului în afară pielii)
• eliberează o secreţie
- conţine substanţe - anticoagulante NU SE SIMPTE PREZENŢA ÎN PIELE
- antiinflamatorii
 BIOLOGIE - ASPECT

• 2, 5 – 4 mm lungime
• femelele sunt de obicei mai mari decât masculii
• după o perioadă în care se hrănesc femelele ajung până la 14 mm lungime şi la o
greutate de 500 de ori mai mare decât cea iniţială

• corpul compus din două segmente

CULOARE
– roşu — maro,
– galben — maro
– gri — maro

• maxilele aparatului bucal şi cele 4 perechi de picioare au în general o culoare mai

închisă decât restul corpului

• maxilele aparatului bucal sunt specializate pentru supt şi înţepat şi sunt formate din
pedipalpi, asemănători unor măciuci, chelicere

• orificiu bucal circular pentru supt, numit con bucal (hipostom), care este prevăzut cu
cârlige ascuţite
• femela depune 1000 - 3000 de ouă în pământ (dar şi în corpul
BIOLOGIE
gazdei)

• stadiul de ou la cel de căpuşă adultă depinde de temperatură şi

se întinde pe 1-3 ani

• în fiecare stadiu de evoluţie (larvă, nimfă, animal adult) căpuşa

se hrăneşte numai o dată cu sângele unei gazde adecvate

• îşi găsesc gazde cu ajutorul chemoreceptorilor (organe speciale)

aflaţi pe segmentul inferior al perechii anterioare de picioare

• pot percepe substanţele, pe care gazdele le eliberează prin

respiraţie sau transpiraţie, precum dioxidul de carbon, azotul,
acidul butiric şi acidul lactic etc, fiind capabile să localizeze
respectiva gazdă.
- larvele se hrănesc timp de 4 -5 zile (2-25 zile)

- nimfele se hrănesc 3-5 zile

- larvele şi nimfele după ce se hrănesc, se lasă să cadă pe jos şi încep să-şi caute
o ascunzătoare potrivită în sol, de obicei sub frunze, unde năpârlesc şi îşi
continuă creşterea

- iarna - procesul evoluţiei este suspendat, - reluat abia la începutul anului

următor

- etapa de hrănire durează la adulţi ceva mai mult decât la larve şi nimfe

- după ce se hrănesc, femela şi masculul se găsesc cu ajutorul feromonilor

pentru împerechere

- masculii mor la scurt timp după împerechere

- femelele - depun mai întâi ouăle -- după ----- mor

 LOCALIZARE - SIMPTOME ALE INFESTATIEI CU
CĂPUSE LA ANIMALE - PRIMELE MĂSURI

- SE LOCALIZEAZĂ PREPONDERENT ÎN ZONE CALDE ŞI UMEDE

cap, gât, axilă, inghinală

- animalul are tendinţa de a se scărpina continuu la locul unde este localizată

- la animalele cu blana lungă şi deasă trebuie cercetat atent corpul respectiv, până la
piele

- zona este usor inflamată si dureroasă

- dacă infestatia este masivă, pot aparea semne de apatie, febră, animalul este anemic;

- după îndepărtarea căpusei, se dezinfectează locul cu iod

- dacă starea generală a animalului nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la
medicul veterinar
RISCUL DE TRANSMITERE A BOLII
• la sfârşitului mesei care durează între 2 şi 25 zile, căpuşele pot transmite
agenţi responsabili de diverse boli
• infestari sezoniere
• riscul este maxim primavara şi toamna ( sunt prezente tot timpul anului)

• IMPORTANT - extragerea căpuşei cel târziu la 48 ore de la fixarea pe gazdă

Riscul devine maxim dupa 48h de la fixare

 RISCURI

•
ÎMBOLNĂVIRI SEVERE - UNEORI FATALE

• din cauza toxinelor injectate odată cu saliva (paralizia de căpuse

produsă de Ixodes holocyclus),

• consumului de sânge (cantitatea de sânge prelevată de la gazdă

la un „pranz” este de 200-300 de ori greutatea corpului femelei
flamânde) care poate duce la anemie gravă, inducerea unor
stări alergice şi chiar şoc anafilactic etc.

- rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii

secundare, atrag muşte ale caror larve se dezvoltă pe plăgi şi
reduc valoarea animalelor de ferma prin distrugerea pieilor.

- prin ataşarea lor, produc diferite afecţiuni ale pielii, durere sau
tumefacţii
 MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE

MĂSURILE GENERALE DE PREVENIRE CONSTAU ÎN EVITAREA, PE CÂT POSIBIL, A

ZONELOR DE RISC PREVENIRE ŞI CONTROL

Controlul căpuşelor este realizat cu produse insecto - acaricide (substanţe chimice anti-
căpuşe)

• Acţiunea directă pe teren constituie o „luptă” ecologică prin:

- intervenţia asupra covorului ierbos
- prin cosirea ierburilor neconsumate de animale
- îndepărtarea tufişurilor

- creşterea de animale rezistente la infestaţiile cu căpuşe

- CARANTINA - rotirea animalelor pe păşune

- eliminarea animalelor sălbatice

• La animalele de companie prevenirea –

- folosirea de produse cu acţiune pe termen lung (la recomandarea şi sub
controlul medicului veterinar specialist)
Pentru om există vaccin pentru prevenirea encefalitei produse de căpuşe
 PREVENIRE

• Persoanele care lucrează, care fac excursii în natură:

- să folosească substanţe preventive de protecţie (autan sau deda)
aplicate -
- direct pe piele
- pe haine (ofera protecţie doar cateva ore)

• după opririle în natură, oamenii trebuie să-şi controleze corpul de căpuşe

• căpuşele de obicei se pot înlătura imediat

• RECOMANDĂRI
• - purtarea de haine deschise la culoare (sa se vadă uşor căpusele)

• - bluze cu mâneci lungi, strânse pe încheietura mâinii

• pantaloni lungi şi strânsi pe gleznă, peste care se trag şosetele

• pantofii sa acopere zona respectivă a piciorului în totalitate

• în apartamente şi case căpuşa nu se poate
înmulţi – intră numai prin animale de companie
sau oameni

• animalele de companie - se pot îmbolnăvi de

borelioză
• trebuie luate şi pentru ele măsuri preventive de
protectivă
- folosirea zgărzilor împotriva insectelor
- copiii NU trebuie să intre în contact cu animalele
- animalele de casă trebuie controlate în mod regulat

NU
 ÎNDEPARTAREA CĂPUŞELOR

- îndepărtare precoce a căpuselor reducerea

riscului de îmbolnavire cu boli transmise de
ele

- în cazul omului, îndepartarea trebuie făcută

de medicul uman, cu o pensă anatomica sau
o pensă specială de îndepartat căpuse

- la animalele de companie, medicul veterinar

îndepartează căpusele sau trateaza animalul
contra căpuselor, dupa caz

Se recomandă:
- persoana care îndepartează căpuşele sa poarte
manuşi pentru protecţia personală, deoarece
exista riscul ca, în manevra de îndepartare
acestea sa fie „sparte” iar sângele din corpul
lor sa ajungă în contact cu pielea medicului
uman/veterinar sau a persoanei care face
aceasta manevră
- în cazul în care căpuşa este infectată cu
bacterii/virusuri, acestea pot fi transmise prin Erupţie cutanată
microleziunile de la nivelul pielii.
 IMPORTANT

- aplicarea unor produse care nu au efect anti-

căpuse (ulei, untură, acetona, petrol, alcool
iodat, alcool, arderea cu ţigara sau alte
produse) este absolut INTERZISĂ pentru că
acestea nu fac decât sa irite căpuşa iar aceasta
va produce mai multă salivă, salivă care este
injectată în organismul gazdei din care se
hrăneste şi astfel, creşte riscul transmiterii
agenţilor patogeni
 METODE DE DEZINSECŢIE

• Ecologice - amplasarea unor capcane cu suport adeziv, pe care

insectele raman imobilizate

• Chimice - folosirea substanţelor insecticide de ingestie şi

contact pentru combaterea larvelor şi a insectelor adulte
Substanţele se aplică sub forma de pulberi, pulberi
muiabile, soluţii, emulsii, aerosoli calzi, aerosoli reci,
fumigatii

• Substanţe utilizate
Substanţele insecticide folosite sunt din grupele III (Xn) şi IV
(Xi) de toxicitate, conform LISTEI PRODUSELOR
PESTICIDE AVIZATE DE PROFILAXIA SANITAR-
UMANĂ - ELABORATĂ DE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
 DEZINSECŢIE

• Dezinsectia - actiunea de prevenire şi

de combatere a antropodelor care
transmit diferiti agenţi patogeni,
producând aparitia îmbolnavirii la om
şi crearea de disconfort fizic.

• o mare parte din bolile contagioase ca

toxiinfectiile alimentare, holera,
dizenteria, febra tifoida, tetanos şi
diferite parazitoze sunt transmise de
insecte

• MIJLOACELE DE LUPTĂ
ÎMPOTRIVA ANTROPODELOR
DĂUNĂTOARE POT FI
PROFILACTICE
(DEFENSIVE) ŞI CURATIVE
(OFENSIVE)
 CUM SE FACE TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA CĂPUSELOR

• trebuie întreţinută vegetaţia - iarba nu trebuie sa fie mai inalta de câtiva centimetri;
• aplicarea insecticidului trebuie sa fie facuta rezidual – cu pompa de spate, specifica
activitatii de DDD

• se va trata INTEGRAL suprafata ce se banuieste a fi infestata de capuse prin BENZI

TRANSVERSALE (perimetrale) pentru generarea unei protectii de suprafata

• insecticidul va trebui aplicat si pe gardurile invecinate zonei de vegetatie, pâna la

inaltimea de cca. 1 m fata de sol

• daca vegetatia – iarba – este inalta, insecticidul nu va ajunge la baza solului, unde
capusele se ascund de obicei, tratamentul urmând a se degrada si mult mai repede
datorita factorilor naturali de mediu

• în cazul in care este imposibila indepartarea vegetatiei, exista si varianta tratamentului

prin nebulizare la rece, aparatele de nebulizare urmând a fi indreptate la 45° catre sol
si setate pe puterea maxima pentru pentrarea barajului de vegetatie

• în caz de infestare a animalelor, insecticidul NU VA FI APLICAT DIRECT PE

ANIMAL – vor fi folosite produse specifice, sub indrumarea unui doctor veterinar;
 PESTICIDE

AVIZATE DE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

• insecticidele au în conţinut substanţe
naturale sau sintetice folosite pentru
combaterea insectelor dăunătoare sau
parazite - cypermethrin, tetramethrin,
cifenotrin, permetrin , deltametrin, extract de
piretru, piperonilbutoxid...

• funcţie de substanţa activă insecticidul oferă

un diferit efect, knock out sau remanenţă iar
unele le produc pe amândouă
 PRODUSE UTILIZATE,FORMULARE,
TIPURI DE APLICARE
Formulare/stare:
• aerosoli
• lichid
• pulbere

Substanta activă:
• bendiocarb
• bifentrin (contact si ingestie si este un insecticid-acaricid)
• cifluthrin
• deltametrin – (contact si ingestie, penetrând rapid stratul de chitina al insec.)
• piperonilbutoxid
• tetrametrin

Tipuri aplicare:
• doze spray
• pulverizare
• ULV 5