Concluzii şi perspective

Concluzii

Una dintre întrebările din piaţa bancară din momentul de faţă este dacă şi lunile
următoare vor aduce o contracţie a creditelor de consum. Răspunsul este, se pare, unul
mai degrabă optimist. În ultimul trimestru al anului trecut a crescut cererea de credite
de consum. Mai mult, începând din primul trimestru din 2014, pentru prima dată în
ultimii ani se manifestă o tendinţă de relaxare a standardelor de acordare a creditelor
de consum, în condiţiile în care cererea pare a se menţine în creştere. O parte din
această creştere este susţinută de avansul cererii de carduri de credit, semn că în piaţă
revine treptat apetitul pentru consum. Rămâne însă de văzut dacă, de această dată,
prudenţa va fi luată în calcul cu mai multă atenţie decât în trecut.
Orice bancă comercială, în scopul extinderii segmentului său de piaţă, al
susţinerii afacerilor din sectorul privat al economiei, cât şi pentru o implicare cât mai
activă în procesul privatizării, este preocupată să contureze, potrivit politicilor sale, şi
să ofere clientelei sale, produse şi servicii bancare cât mai diversificate, avantaje
suplimentare clienţilor bancari, avantaje care vor rezulta din două considerente
importante: clientul va avea posibilitatea de alegere, prin reorientarea activităţii către
instituţii care oferă preţuri mai mici, produse şi servicii bancare mai apropiate de
nevoile acestuia sau obţinerea unor servicii care nu erau disponibile anterior; preţurile
(tarife, dobânzi, comisioane), celor mai multe servicii şi produse financiare vor trebui
să scadă ca rezultat al trendului pieţei.
Astăzi, clienţii, datorită inovaţiilor tehnologice pot derula operaţiuni bancare la
distanţă, apelând la canalele alternative, cum ar fi: ATM-urile, carduri bancare,
mobile banking, home banking, internet banking.
Eficienţa modernizării activităţii bancare prin implementarea noilor tehnologii
se concretizează în creşterea profitabilităţii băncilor, aceasta datorită reducerii
costurilor operaţiunilor bancare şi a micşorării timpului necesar efectuării acestora.
Astfel, considerăm că, relaţia “client-bancă” este un parametru de referinţă,
nonvaloric prin natura lui, dar cu o influenţă semnificativă, devenită cuantificabilă în

Page | 79
fiecare moment de analiză, prin intermediul cifrelor obţinute, atât la nivel teritorial cât
şi central.
În aceste zile de criză financiară, indiferent de bancă, aprecierea unui client în
baza scoringului reprezintă doar 20% din totalul criteriilor de apreciere ale acestuia la
solicitarea unui credit de nevoi personale, carduri, etc.
Diferenţa de 80% reprezintă criterii extrem de importante în aprecierea
clientului:
- Există convenţii de alimentarea salariilor pe carduri, în acest caz clientul
solicitant beneficiind de un mare avantaj la solicitarea creditului;
- Relaţia comercială cu banca, cu ofiţerul de relaţii cu clienţii este veche, este
cunoscut pentru utilizarea unor produse bancare ca şi: cont curent, internet
banking, depozite, schimburi valutare, cont escrow, etc. Recomandarea
ofiţerului de relaţii cu clienţii reprezintă în foarte multe cazuri peste 70 % din
criteriile de apreciere a unui client, indiferent de bancă;
- Modul de completare a cererii reprezintă un criteriu foarte important, adică,
dacă clientul spune sau nu adevărul prin ceea ce completează în câmpurile
formularului. În cazul în care declară ceva eronat, solicitarea de credit este
anulată din start la verificările ulterioare;
- Istoricul clientului de la CRB şi de la Biroul de Credite reprezintă adevărata
faţă a clientului în raport cu solicitarea, în raport cu adevărul scris în cererea
de credit.
- Este foarte importantă vârsta clientului, profesia, starea lui civilă, etc.
Exemplu: un client poliţist, necăsătorit, cu venit mare, scoring bun, nu poate
contracta un credit deoarece banca are nevoie de sursă de rambursarea a unui
credit, în acest caz, fiind doar un singur angajat, riscul fiind foarte mare ca
poliţistul să-i fie diminuat salariul în baza ordonanţelor guvernamentale, să
înceteze relaţia de muncă, să decedeze şi banca nu urmăreşte executarea unor
imobile sau proprietăţi a clientului în cauză. Adică banii împrumutaţi trebuie
să facă bani şi nu cheltuieli de executare. Un pensionar se află în aceeaşi
situaţie dacă e singur şi dacă vârsta este în parametrii procedurilor bancare.
BNR a stabilit vârsta maximă de 65 de ani pentru finalitatea împrumuturilor,
mai sunt şi bănci care merg până la 70 de ani dar, se acordă extrem de greu
solicitările în cauză.

Page | 80
 - Un alt aspect este suma solicitată de client, dacă se solicită să zicem o sumă de
20.000 RON, în toate cazurile suma va fi diminuată indiferent de motivaţiile
persoanei în cauză care solicită creditul. Acest aspect ia în considerare reacţia
clientului de a rezista prin propria bonitate persoanală la modificările de nivel
de creditare. Se urmăreşte evitarea unor credite neperformante şi a unor clienţi
rău platnici, unul care insistă sigur are o problemă de lichiditate majoră şi
poate dăuna băncii ulterior acordării creditului. Se urmăreşte ca să nu existe
diminuări de salarii în viitor pe sectorul economic de unde vine clientul în
baza unor informaţii din piaţă, media, etc.
- Firma din care vine este un alt criteriu, dacă activitatea acesteia are
continuitate, dacă nu este în insolvenţă, daca nu sunt ştiri deosebit de grave în
presă sau în media despre acesta. Dacă clientul în cauză are contract de muncă
la o asemenea firmă, posibilitatea de a lua credit este redusă sau imposibilă.
- Modul cum se îmbracă, cum vorbeşte, ce gândeşte este un criteriu major în
aprecierea acestuia. Au fost multe cazuri de fraudă bancară în care clienţii
arătau jalnic, însoţiţi de persoane care se dădeau rude au facut credite care nu
au mai fost rambursate şi care au ajuns la biroul de criminalitate economic-
financiară a Poliţiei Române.
- Dacă este PFA şansele sunt foarte mici, sunt luaţi în considerare notarii
publici, mai puţin avocaţii, mai deloc cei care au tarabe în pieţele din oraşe sau
desfăşoară acte de comerţ sau altfel de profesii.

Ţinând cont de aceste aspecte, se poate afirma că managementul riscurilor

bancare constituie elementul central al procesului de management, iar problema
instrumentalizării sale trebuie abordată pragmatic, ceea ce presupune particularizarea
unor tehnici şi instrumente, concomitent cu folosirea celor generale, proprii
economiilor de piaţă. Prin urmare, cunoaşterea, reducerea şi eliminarea riscurilor
specifice sectorului bancar devine o necesitate obiectivă în activitatea oricărei
societăţi bancare.
În concluzie, managementul riscului activităţii bancare, dar mai ales politica
de gestionare a acestora, trebuie să se ghideze pe următoarele strategii de acţiune:
reducerea creditelor neperformante prin ameliorarea strategiilor de creditare, respectiv
o riguroasă alegere a clienţilor, utilizarea unor niveluri ale dobânzilor şi comisioanelor
specifice; ameliorarea indicatorilor de solvabilitate prin majorarea capitalurilor proprii
Page | 81
în total active ponderate în funcţie de risc şi micşorarea ponderii activului riscant în
total active; ameliorarea indicatorilor de profitabilitate prin majorarea ponderii
profitului net în active şi în total venituri; creşterea încrederii în seriozitatea şi
performanţa angajaţilor băncilor, pregătirea, educarea şi formarea continuă a acestora
prin participarea la programe de pregătire profesională de specialitate; creşterea
nivelului de informatizare a băncilor prin dotarea cu echipamente şi produse hard si
soft bancar de cea mai înaltă performanţă; în contextul crizei financiare actuale,
băncile trebuie să apeleze la programe speciale de împrumut şi linii de creditare
externe pe care să le obţină de la marile instituţii de credit internaţionale sau fonduri
europene; ameliorarea planificării resurselor alocate astfel încât să se respecte toate
programele propuse; creşterea interdependenţei dintre gestionarea riscurilor bancare şi
maximizarea performanţelor bancare; ameliorarea graduală a indicatorilor de prudenţă
bancară.
Nu trebuie să avem în vedere un răspuns unic cu privire la risc –
managementul riscului este un proces ciclic din care se învaţă.
Ţinând seama de toate cele prezentate, nu putem risca o previziune asupra
celor ce vor urma, cel puţin nu pentru România, care are o clasă politică plină de
defecte, dar care nu se fereşte să “intre” în economie aşa cum îi dictează interesele.
Oricum, bine nu poate să fie, mai ales că o criză globală de dimensiunile care se
întrevăd deja nu poate dura mai puţin de doi ani...

Page | 82