Punctual 4

Video-comunicatul de presă, audio-comunicatul de presă, „rola B”

Odată cu dezvoltarea fără precedent a modalitătilor audiovizuale de comunicare, a apărut

si o varietate nouă de comunicate de presă: video-comunicatele de presă (VNR – video
news release),foarte utile în special pentru televiziuni, cărora li se asigură în acest fel atât
informatia în sine, cât si imaginile care o pot ilustra. Există si posibilitatea de a difuza
audio-comunicate de presă, destinate posturilor de radio.

Video-comunicatul de presă este echivalentul audiovizual al comunicatului de presă scris:

el vorbeste despre evenimente actuale care tocmai s-au desfăsurat, sunt în plină evolutie în
prezent sau vor începe în viitorul imediat. Eficacitatea sa este potentată atât de imaginile
dinamice furnizate mass-media, cât si de comentariu, cu conditia ca video-comunicatul să
fie bine realizat.
Ca si în varianta scrisă, un video-comunicat de presă nu trebuie să fie foarte lung
(Newsom,2004, 233): 30 de secunde reprezintă o durată optimă; se poate merge si până la
un minut sau, în cazul în care valoarea de stire a relatării este exceptională, până la trei
minute; un reportaj poate să aibă chiar 5 – 20 de minute.

Punctul 2

Caracteristici elemente de identitate vizuala:

Crearea si păstrarea unei anumite identităti vizuale a organizatiei nu mai constituie un

moft, ci este o necessitate indispensabilă.

Logo-ul poate fi definit ca un semn grafic care identifică si caracterizează o organizatie

(Schneider, 1993, 123). Literatura de specialitate anglo-americană efectuează chiar o
extindere a acestei definitii, considerând că logo-ul poate fi un simbol grafic nu numai al
unei organizatii, ci si al unui grup oarecare, al unei persoane (Newsom, 2004, 269) sau chiar
al unui produs.
FIGURA:Combinatie logo-siglă, destinată să definească identitatea unei organizatii

Sigla poate fi definită ca forma prescurtată sau cea incetătenită in opinia publică a
denumirii unei organizatii. De exemplu, AVAS este forma prescurtată cu ajutorul căreia
identificăm AgenŃia pentru Valorificarea Activelor Statului, iar TAROM este denumirea
„populară”, încetătenită în constiinta publică, a Companiei TAROM – Transporturile
Aeriene Române. Sigla este obtinută de obicei din initialele cuvintelor care alcătuiesc
denumirea oficială a organizatiei sau din câteva litere de la începutul fiecăruia dintre
aceste cuvinte (vezi denumiri ca Romsilva – Regia Natională a Pădurilor– sau Metrorex –
Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucuresti Metrorex S.A.).

Semnătura este o frază cheie (slogan) sau un grup de cuvinte alese pentru a defini
o organizație.
 Susține imaginea instituțională printr-o definiție inteligentă, originală, ce va lăsa o
amintire semnificativă în spiritul marelui public.
 Adesea, semnătura evocă un anagajament al organizației față de cetățenii săi
(de pildă, semnătura Poliției este Siguranță și Încredere),
 Revendică o identitate, afișează o declarație de intenție, o profesie de credință,
iar uneori un strigăt de război (Make America great again!) –
sensul etimologic al cuvântului slogan din cuvântul galez
sluagh-ghair).

• Identitatea caracterelor
Întotdeauna trebuie să adaptăm formatul literelor la valorile proprii instituției.
De exemplu, dacă dorim să exprimăm ideea de clasic, armonie, suplețe, atunci vom folosi
Times New Roman.
Simpla formă a literelor se bucură de impact vis-a-vis de constituirea unei identități
grafice. Ansamblul reprezentărilor vizuale (gliphes) ale caracterelor din aceeași familie
conturează un stil – un limbaj complet și coerent. Există mărci prestigioase
(Arte, Sony) ce mizează pe un logo, în care vizualul se rezumă doar la forma literelor, fără
să recurgă nici la imagine, nici la simbol.
De pildă, celebrul motor de căutare Google se distinge prin litere multicolore.
Arta tipografică cultivă în mod subtil corespondențele dintre universul valorilor și aspectul
unor caractere.

Simbolismul culorilor
Culorile sunt purtătoare de mesaje ambivalente: nu putem spune de o anumită
culoare că este favorabilă, iar de alta că-i nefastă.
Forța evocatoare a culorilor este fundamentală. Pentru ochi, percepția culorii este
imediată, ea precedă identificarea formei, lectura mărcii.
O culoare apropiată de ceea ce dorim să exprimăm va întări organizația noastră.
Culorile exprimă sentimente invizibile - spre deosebire de celelalte instrumente ale
identității vizuale.

Carta grafică – de la logo la cartea de vizită

• Reflectă strategia organizației;
• Permite impunerea cu rapiditate a unei noi imagini, atunci când organizație se
repoziționează sau adoptă o nouă politică de comunicare;
• Întocmește regulile de folosire a instrumentelor de identitate vizuală – în dorința
respectării imaginii acelei instituții de către toți actorii și prestatarii ei.
• Servește la menținerea coerenței imaginii acelei instituții.
Conținutul unei cărți cu norme vizuale (după T. Libaert):
 Generalități: prezentarea generală a organizației, expunerea strategiei sale etc.
 Prezentarea modalităților de declinare: alegerea tipografică pentru alte caractere,
codul culorii, principiile așezării în pagină, dimensiunile minimale și maximale,
aplicații de bază pe suporturi de editare, pe site-ul web etc.

Bibliografie
Corina-imaginea institutiei publice
George david-tehnici de relatii publice