Atributiile Presedintelui in raporturile sale cu Parlamentul

Atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu Parlamentul privesc potrivit Constitutiei,

urmatoarele domenii: adresarea de mesaje Parlamentului, convocarea si dizolvarea
Parlamentului, promulgarea legii.

1. Adresarea de mesaje Parlamentului

In calitate de sef al Statului» dar si de unul dintre cei doi sefi ai puterii executive,
Presedintele Romaniei are legaturi institutionalizate cu Parlamentul, autoritatea reprezentativa
suprema a poporului roman si unica putere legiuitoare a tarii, care exercita controlul asupra
Guvernului si administratiei publice.
Este necesara si normala posibilitatea constitutionala ca Presedintele sa-si faca cunoscute
Parlamentului, opiniile sale cu privire la problemele natiunii, printr-un mesaj.

Art.88 din Constitutie stabileste: 'Presedintele Romaniei adreseaza Parlamentului mesaje

cu privire la principalele probleme politice ale natiunii'. Fata de modul de redactare se impun
cateva precizari:

a.   In practica, ramane la latitudinea Presedintelui sa aprecieze ce

anume reprezinta ''principalele probleme politice ale natiunii' a caror
rezolvare este de competenta Parlamentului;
b.   Forma prin care Presedintele adreseaza mesajul este aleasa de
acesta, putand exista trei mari situatii: prezentare directa de Presedinte,
citirea mesajului de un imputernicit si trimiterea mesajului sub forma unei
scrisori publice.
In articolul 62, alin. 2, lit. 'a' din Constitutie se prevede: Camerele se intrunesc in sedinta
comuna pentru primirea mesajului Presedintelui Romaniei. Astfel, se poate realiza colaborarea
dintre puterea legiuitoare si puterea executiva in scopul solutionarii unor probleme importante
ale natiunii. Mesajul nu produce efecte juridice (asa cum produce decretul prezidential), singura
urmare a acestuia constand in obligatia Camerelor reunite de a-1 primi si nu de a-1 dezbate1.
Obligatia constitutionala a Parlamentului se limiteaza la primirea mesajului. Dezbateri au
loc numai daca Parlamentul considera ca solutionarea problemelor cuprinse in mesaj poate fi
efectuata in cadrul competentei sale.

In  Decizia nr. 87/1994 a Curtii Constitutionale se mentioneaza: 'Presedintele, ca principiu, nu

poate fi participant la o dezbatere parlamentara, deoarece ar insemna sa-si angajeze
raspunderea politica, ceea ce este contrar pozitiei sale constitutionale de reprezentant al
natiunii si l-ar situa intr-o situatie similara cu cea a Guvernului, care, potrivit art. 108 alin. 1 din
Constitutie raspunde politic in fata Parlamentului'.

2. Convocarea si dizolvarea Parlamentului

In articolul 60, alin.3 din Constitutie se stabileste ca, Parlamentul nou ales se intruneste
la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la desfasurarea alegerilor.
Conform art. 63, alin.l, Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in 2 sesiuni ordinare, pe an.
Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lumi iunie. A doua sesiune
incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. Camera Deputatilor si
Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului
permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al senatorilor.
Prin urmare, Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui fie in sesiune
ordinara, fie in sesiune extraordinara daca, data convocarii expira, in cadrul termenului limita de
20 de zile, in timpul sesiunii sau al vacantei parlamentare.
Dizolvarea Parlamentului se poate decide numai in caz de criza guvernamentala cu
respectarea unor conditii stabilite in articolul 89 din Constitutie:
-   sa existe cel putin 2 solicitari privitoare la acordarea votului de investitura;
-   sa fi trecut mai mult de 60 de zile de la data primei cereri si de a se acorda votul de
investitura;
-    sa fi fost consultati presedintii celor doua Camere si liderii grupurilor parlamentare;
-    in cadrul sesiunii extraordinare, de regula, nu se poate dezbate decat problema pentru
care a fost convocat acesta, neputandu-se extinde, ulterior, si la alte probleme;

-   sa nu fie vorba de ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Romaniei;

-   sa nu fie vorba de stare de asediu sau stare de urgenta.

in cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.

3. Promulgarea legii

Promulgarea este atributia sefului puterii executive (Rege sau Presedinte) prin care
constata ca o lege a fost legal votata si ordona Administratiei Statului sa aplice si sa execute
legea respectiva. Promulgarea confera unei legi., formula executorie care o face apta sa fie
executata de administratie.
Operatiunea de promulgare, in majoritatea tarilor, si 'dezlegarea”'este data de seful de
stat pentru publicarea legii, deoarece seful statului arc si dreptul de a refuza promulgarea,
solicitand reexaminarea de catre Parlament, sau blocand legea. Astfel, in Franta, Presedintele
Republicii promulga legile in 15 zile de la comunicarea in Guvern, a legii definitiv adoptate,
putand, insa, inainte de expirarea acestui termen, sa ceara o noua deliberare, fie a legii in
ansamblu, fie numai a unor articole din lege.
Aceasta noua deliberare nu poate fi refuzata (art.10 din Constitutia Frantei).
In art. 69 din Constitutia Belgiei se precizeaza doar ^'Regele sanctioneaza si promulga
legile',  iar in art. 137 lit.'b' din Constitutia Portugaliei: 'in ceea ce priveste actele proprii,
Presedintele Republicii arc in competenta sa: promulge si sa ordone publicarea legilor, a
decretelor-lege si a decretelor de reglementare, sa semneze hotararile Adunarii Republicii care
aproba acordurile internationale si celelalte decrete ale guvernului'

Constitutia Olandei in art. 47 precizeaza ca: 'Toate legile si decretele regale sunt semnate
de catre Presedinte si de catre unul sau mai multi ministri ori secretari de stat'

Procedura promulgarii consacrata de Constitutia Romaniei este reglementata in art. 77

conform caruia: legile se trimit spre promulgare Presedintelui Romaniei, iar promulgarea se face
in termen de cel mult 20 de zile de la primire. Acesta este un termen de decadere, dupa a caruia
indeplinire legea intra in vigoare, chiar daca nu a fost promulgata de Presedinte.
Promulgarea legii de catre Presedinte este obligatorie. Totusi, Constitutia ii confera
acestuia dreptul de a cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Daca Presedintele a
cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se
face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei
Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

In articolul 144 lit ''a' din Constitutie se prevede atributia Curtii Constitutionale de a se
pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor 2 Camere, a Guvernului, a inaltei Curti
de Casatie si Justitie, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori,
precum si din oficiu asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Atunci cand Curtea Constitutionala declara neconstitutionalitatea legii, partial sau in

intregime, aceasta se trimite Parlamentului spre reexaminare.
Daca, Parlamentul adopta legea, in aceeasi forma, cu o majoritate de cel putin doua
treimi din numarul membrilor Camerei, obiectia de neconstitutionalitate este inlaturata, iar
promulgarea ei in forma adoptata de Parlament este obligatorie.
Prin urmare, in temeiul Constitutiei din 1991,revizuita, promulgarea este obligatorie si
este inadmisibil sa se omita promulgarea unei Constitutii sau legi, deoarece intr-o asemenea
situatie aceasta ar fi lipsita de formula executorie absolut necesara pentru executarea ei de catre
Administratia Statului.
Intrarea in vigoare a unei legi fiind conditionata de promulgarea ei, refuzul de a
promulga o lege votata de Parlament, ca si raportarea ei ulterioara afecteaza interesele acelora
care cad sub incidenta legii respective.
 Suntem si noi de acord ca refuzul presedintelui de a promulga o lege si atacul in justitie a
acestui refuz de catre orice persoana interesata sau Parlament trebuie reglementate intr-o lege
speciala.