Craciun Dragos

1. Intrebari la care ar raspunde cineva care ar veni pentru prima data la un grup:

Este aproape imposibil să supraestimăm importanţa primei întruniri a grupului. Impresiile

create pot influenţa progresul grupului săptămîni de-a rîndul.

Aminteşte-ţi mai ales în timpul primei întîlniri că vă veţi întîlni săptămînal pentru
discuţii în grup. Tu eşti liderul, nu directorul. Fii modest şi deschis, nu-ţi da aere de superioritate,
ci arată o încredere tăcută datorată planului de a sluji celorlalţi membri ai grupului şi faptului
că ştii cum să-1 execuţi.

Obiectivul major al acestei prime întruniri este ca participanţii să înceapă să studieze

împreună Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru a realiza aceasta trebuie făcuţi trei paşi importanţi.

Inprimul rînd, faceţi cunoştinţă unul cu altul. înainte ca o discuţie deschisă şi interacţiunea
să poată avea loc, trebuie să vă cunoaşteţi unul pe altul. Aveţi grijă ca, pe măsură ce fiecare
soseşte, să-i cunoască pe toţi ceilalţi. Pentru a-i ajuta să-şi amintească numele celorlalţi, spune-le
pe nume cît mai des.

Ajută-i să se cunoască, prezentîndu-se fiecare. Nu uita că adulţii învaţă cel mai bine
într-o atmosferă neformală, relaxată, aşa că atunci cînd încep să vorbească, despre ei înşişi,
porneşte de la ceea ce este mai puţin personal. împărtăşirea de nume, oraşe natale şi ocupaţii
este întotdeauna un început bun. Dacă tu, ca lider, o faci primul, stabileşti ce să cuprindă
prezentarea şi cît să dureze.

întrebările neobişnuite şi fără importanţă pot crea puţin umor şi ajută ca toţi să fie
relaxaţi. în loc ca toţi să răspundă la aceeaşi întrebare, ai putea scrie diferite întrebări pe
cartonaşe, fiecare tragînd cîte unul şi răspunzînd.

Iată cîteva exemple:

*Cine a fost învăţătoarea ta? Spune-ne ceva despre ea.

*Ce calităţi apreciezi mai mult la un design de

automobil?
 *Cine a fost prima ta prietenă (primul tău prieten)?

Spune-ne ceva despre ea (el).

*Ce îţi place mai mult să faci acasă într-o zi ploioasă?

Se poate vorbi şi despre ce i-a atras pe fiecare spre Dumnezeu şi i-a făcut să dorească să
studieze Biblia. Din tiou, tu, ca lider, trebuie să fii primul care vorbeşte.

Dacă grupul este alcătuit în întregime din creştini, flecare poate să-şi prezinte pe scurt
mărturia despre cum a ajuns să-L cunoască personal pe Hristos. Aceasta nu se va face, desigur,
într-un grup de studiu cu caracter evanghelistic, ai cărui participanţi nu sînt creştini.

In al doilea rînd, explică cum se va studia şi discuta Biblia în grupul tău. înainte de a
începe explicaţia, opreşte-te pentru rugăciune şi cere-I lui Dumnezeu să conducă discuţiile şi
să vă înveţe pe fiecare din Cuvîntul Său.

De asemenea, este important ca toţi să cadă de acord în privinţa standardelor grupului.

Tu, ca lider, trebuie să sugerezi aceste standarde. Nu recurge la o atitudine dictatorială,
spunînd fiecăruia ce se aşteaptă de la el.

Spune ceva de genul: „Putem fi toţi de acord că fiecare trebuie să se pregătească pentru
studiu înainte de a ne întruni pentru discuţii?" Fiecare trebuie să fie de acord îndeosebi cu
importanţa efectuării studiului biblic individual şi cu participarea la întrunirile săptămînale.

Dacă nu, ai făcut-o încă (în timpul recrutării membrilor grupului tău), atunci acum
este timpul ca, dacă este cazul, să le prezinţi materialele de studiu pe care le vei folosi. Parcurge
cu atenţie introducerea şi instrucţiunile din material. Pentru ca toţi să fie atenţi, fiecare să
citească un

paragraf, pe rînd. Opriţi-vă să discutaţi ce s-a citit ori de cîte ori se ridică vreo întrebare. Ar fi
bine să explici cu cuvintele tale despre ce va fi vorba în material mai tîrziu, de ce crezi că va
plăcea grupului şi-i va fi de folos.

Al treilea pas este începerea studiului. Entuziasmul vine adesea de la prima întîlnire,
cînd membrii grupului pregătesc efectiv o parte a studiului.
 Cere-le să înceapă să lucreze individual pe o mică porţiune a materialului de studiu. (S-
ar putea să ai nevoie de cîteva Biblii la îndemînă pe care să le folosească.) Asta ar putea dura cam
cinci-zece minute.

Cere-le apoi să împărtăşească grupului ce au descoperit din această scurtă privire

asupra Cuvîntului lui Dumnezeu. S-ar putea să nu aveţi timp suficient pentru a discuta pe larg
aceste observaţii (se poate face săptămîna următoare), aşa că străduieşte-te să stîrneşti
curiozitate şi anticipare faţă de restul studiului.

Le poţi spune: „Nu avem timp să discutăm acum aceasta, dar mă întreb dacă nu cumva
vom descoperi că..." sau „Cred că vom descoperi mai multe despre aceasta cînd vom termina
pregătirea pentru săptămîna viitoare."

Ai grijă ca, mai ales la prima întîlnire, să nu critici vreun răspuns al grupului.
Străduieşte-te să faci complimente sincere: toţi vor fi încurajaţi de lauda ta sinceră.

Cînd te apropii de încheiere, condu grupul într-o rugăciune scurtă. Dacă ţi-ai împărţit
bine timpul, nu vei depăşi ora stabilită.

La despărţire, aminteşte-le de data şi locul viitoarei întâlniri şi menţionează din nou tema
dată.

2.Cum as implementa miscarea cu grupurile mici intr-o biserica cu 100 membri (pasii, un plan de
bataie)

Grupurile mici sau grupurile de partasie nu sunt o inventie moderna sau o metoda importanta, ci
le gasim in Scripturi exemplificate de Isus si mai apoi de apostoli si de primii crestini, care se
intalneau in Templu, dar si in case, in grupuri de acest gen. Ele nu inlocuiesc serviciile divine sau
predicarea, dimpotriva, ajuta credinciosul si biserica sa creasca mai serios, mai intens si mai
rapid, fiindca ele asigura un cadru personal de interactiune cu Dumnezeu si cu ceilalti crestini.
Fiindca am trait aceste adevaruri din plin, recomand din toata inma aceasta carte si va incurajez
sa va integrati intr-un grup mic sau sa incepeti o lucrare de grupuri mici in bisericile
dumneavoastra. Va fi cel mai potrivit cadru de crestere, protectie si ajutor in viata crestina.
Grupurile de casă au în componenţă 5-6 cupluri sau 8 – 12 indivizi care se adună pentru a studia
Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a discuta problemele și provocările vieții cu care ne confruntăm
cu toții. Este, de asemenea, şi modul prin care ne putem ruga și avea grijă unii de alții.

Grupurile de casă vin în toate formele și dimensiunile – cupluri căsătorite, persoane singure,
bărbaţi, femei, copii, adolescenţi, tineri adulți.

Studiul Scripturilor. Grupele de casă oferă un cadru restrâns, intim, unde Scripturile pot fi
studiate, discutate şi aplicate în vieţile noastre de zi cu zi – lucru care ne zideşte spre o maturitate
deplină – pentru a fi împliniţi în Cristos (Coloseni 1:28).

Construirea de relaţii. Părtăşia constă în starea de responsabilitate unul faţă de celălalt,

ospitalitate. Multe prietenii durabile s-au dezvoltat şi au evoluat prin aceste manifestări.

Credincioşii împărtăşesc nevoile proprii, îşi mărturisesc păcatele unii altora, îşi poartă sarcinile
unii altora şi oferă sprijin unii altora în vreme de nevoie (de ex. în cazul pierderii unei persoane
dragi – asigurarea unui sprijin social).

Mentorat. Membrii noi şi tinerii sunt încurajaţi să crească în cunoaşterea lui Dumnezeu spre o
maturitate deplină în Cristos.

Părtăşia în rugăciune. La fiecare întâlnire a grupelor, se regăseşte un timp pus deoparte pentru
laudă şi închinare, împărtăşirea cererilor şi nevoilor fiecăruia, după care are loc momentul de
rugăciune pentru aceste lucruri.

Slujirea în Împărăţie. În timpul dezvoltării spirituale a creştinilor, în cunoaşterea cuvântului şi a

părtăşiei, se dezvoltă şi o dorinţă de slujire în interiorul trupului lui Cristos.

Participarea la sensibilizarea celor de lângă noi. Aceste grupe sunt croite special pentru
evanghelizare. Scopul principal al acestora nu este acela de a câştiga sau aduna familii în biserică
doar pentru părtăşie, ci de a ajunge la cei care nu cunosc Evanghelia. Este mai uşor pentru o
persoană să vină acasă la vecinul său decât să ajungă la o biserică.
Viziunea Grupurilor mici o reprezintă glorificarea lui Cristos prin:

Maturizare(Creștere spirituală)

Slujire(Formare de slujitori)

Multiplicare(Facere de ucenici)

3.Cat de mare ar fi grupul, ce lectii am face cu ei, cum s-ar desfasura grupul, etc.

a. Fiecare grup este constituit din 10-12 persoane, după modelul grupului ucenicilor.
b. Fiecare grup are câte un lider, care este responsabil de coordonarea activităţilor din grupul
respectiv.
c. Grupul se adună o dată cel puţin de două ori pe lună pentru un timp de rugăciune, părtăşie
şi studiu biblic.

Aceste relații se dezvoltă cel mai bine în cadrul unui grup mic de 6-12 persoane, care se întâlnesc
în camera de zi sau sufrageria unui prieten. Avantajele unei întâlniri într-un grup mic, pe care noi
îl numim bisericile din case sunt multiple.

Grupurile de casă sunt nuclee de creștere spirituală, în care oamenii se adună în timpul
săptămânii pentru studiu, rugăciune și părtășie, timp de aproximativ 2 ore.

Când și unde au loc?

Întâlnirile au loc seara, după orele 19, iar momentan există mai multe grupe de casă, în diverse
zone ale Bucureștiului.

Fiind formate din 8-12 persoane, membrii unui grup de casă pot împărtăși despre problemele cu
care se confruntă într-un mediu restrâns, bazându-se unii pe alții pentru suport în rugăciune.

Aceste relații se dezvoltă cel mai bine în cadrul unui grup mic de 6-12 persoane, care se întâlnesc
în camera de zi sau sufrageria unui prieten. Avantajele unei întâlniri într-un grup mic, pe care noi
îl numim bisericile din case sunt multiple. Dintre acestea menționez:
Părtășia ca relație se dezvoltă cel mai bine în cadrul unui grup mic de 6-12 persoane, care se
întâlnesc laolaltă în casa unuia dintre ei. Avantajele unei întâlniri de grup mic, pe care noi îl
numim biserică din casă, sunt multiple. Iată câteva dintre ele:

1. Acceptare și încurajare. Indiferent de vârstă, nivel de cunoaștere al Scripturilor sau

educație, în acest cadru găsești un mediu în care atât tu personal cât și familia ta ești bine primit
și încurajat.

2. Învățare, comunicare și încredere. Biserica din casă oferă mediul deschis și sincer în care
poți discuta fără presiunea prejudecăților orice opinie personală referitoare la pasaje biblice
controversate sau temeri legate de subiecte arzătoare ale existenței tale.

3. Autenticitate și transparență. Membrii bisericii din casă sunt deschiși să-și împărtășească
unii altora experiențele, tocmai pentru a primi și a putea oferi sprijin cu sinceritate și compasiune
față de nevoile și frământările prin care trec. Astfel, relația pe care o dezvoltă, se caracterizează
prin încredere, respect reciproc și durabilitate.

4. Antrenament și creștere. Biserica din casă este terenul de antrenare și stimulare a creșterii
spirituale a tuturor celor ce o compun, prin dorința tuturor de a ajunge mai maturi și mai aproape
de asemănarea cu Cristos în fiecare zi.

5. Descoperirea darurilor spirituale și integrare în misiunea bisericii ca întreg. Grupul mic al

bisericii din casă este locul de confirmare a darurilor spirituale cu care poți sluji trupul lui Cristos
ca întreg, îți dezvolți abilitățile de slujire, ai parte de asistența sinceră și compasiune, îndrumare și
disciplinare în dragoste, fără de care creșterea și atingerea staturii plinătății lui Cristos, nu se
poate atinge.

În concluzie, pentru a fi conlucrător împreună cu Cristos în procesul împlinirii scopurilor Sale în

lume, se cere maturitate, iar terenul de antrenare și creștere este grupul mic al bisericii din casă.
Doar așa poți fi un lider, un instrument folosit cu eficiență de Domnul pentru mântuirea și
creșterea altor semeni.

Craciun Dragos