O altă aplicaţie modernă a cercetării ştiinţifice ce poate să înceapă să fie utilizată tot mai des în

practica clinică este folosirea realităţii virtuale pentru tratamentul problemelor psihologice. S-a

demonstrat prin studii clinice faptul că intervenţiile psihologice care utilizează tehnologia de

realitate virtuală (3D) în scop terapeutic sunt la fel de eficiente ca formele clasice de psihoterapie,

ba mai mult, în unele situaţii, intervenţiile prin realitate virtuală pot fi chiar mai eficiente ca cele

tradiţionale. Ideea că tehnologia este artificială şi poate afecta negativ relaţionarea umană în cadrul

psihoterapiei este falsă. Dimpotrivă, tehnologia virtuală este un mediu care potenţează mecanismele

şi procedurile psihoterapiei clasice şi permite aplicarea ei la un segment mai larg de populaţie.

Într-adevăr, în general, psihoterapia augmentată prin tehnologie virtuală este mai sigură şi ecologică

şi se poate astfel adresa unui segment mai larg de populaţie: celor care nu acceptă expunerea directă

la mediul stresant (de exemplu, în cazul persoanelor cu fobii, este foarte greu să îi convingi să se

expună stimulului fobic, dar prin intermediul realităţii virtuale îi oferi o variantă alternativă- se

expune stimulului fobic, dar ştie că nu este real, poate să pară real, dar nu este), celor care nu pot săşi

imagineze mediul stresant, celor care nu mai pot fi confruntaţi direct cu mediul stresant – aşa cum

se întâmplă în cazul stresului posttraumatic legat de o agresiune (ex. Viol, război etc.), atunci când

terapeutul nu poate fi accesibil decât ca Hologramă (la distanţă) şi/sau online/web/computer. Fără

studii, fără cercetare ştiinţifică riguroasă, nu ar fi existat aceste opţiuni de tratament pentru cei aflaţi

în nevoie, iar psihologii ar fi fost nevoiţi să utilizeze metode tradiţionale de tratament, care

bineînţeles sunt eficiente, dar probabil sunt de mai lungă durată sau mai costisitoare.