FUNCȚII DE ENERGIE

Fie un n-port care conține numai elemente pasive de circuit: rezistoare dipolare, condensatoare dipolare și
bobine cuplate.
Conform teoremei lui Tellegen
n * ( s) = *
∑U K ( s) I K ∑U K ( s) I K ( s)
toate toate laturile
portile circuitului

Considerând această sumă pentru toate rezistoarele

* ( s) = ∑ R I ( s) I * ( s) = ∑ R I ( s) 2 ≥ 0 .
F0 = ∑U K ( s)I K K K K K K
toate toate toate
rez. rez. rez.
* ( s) = sL I ( s) 2
Pentru o bobină: U K ( s) I K ( s) = sLK I K ( s) I K K K
Considerand toate bobinele cuplate intre ele: [ 1 ] q[ 1 q]
* ( s) = sI ....sI [L]⋅ I ....I t = sΤ , Τ ≥ 0
∑U K ( s) I K 0 0
toate
bob.
unde matricea inductivităților L se consideră pozitiv definită.
 2
Pentru un condensator: U I * = 1 I I * = 1 I
K K SC K K SC K
K K
Considerăm suma pentru toate condensatoarele ∑U K I K * = 1 ∑ 1 q2 2 = 1V , V ≥ 0
s CK K s 0 0
toate
cond .
Deci
* = F + SΤ + V0 unde F ≥ 0 , Τ ≥ 0 , V ≥ 0 sunt funcții de energie
∑U K I K 0 0 S 0 0 0
toate
portile
U1 U1I1* 1 V
Pentru un uniport impedanța de intrare este Z1 = = = ( F0 + sΤ0 + 0 )
I1 2 I2 s
I1 1
I1 I1U1* 1 V
si admitanța de intrare este Y1 = = = ( F1 + sΤ1 + 1 ) unde F , Τ ,V ≥ 0 sunt functii de energie
U1 2 2 s 1 1 1
U1 U1

Vom arăta că imitanțele de intrare într-un uniport RLC pasiv (cu Rk>0, Lk>0, Ck>0) sunt funcții pozitiv
reale.
 FUNCȚII POZITIV REALE

O funcție pozitiv reală (f. p. r.) este o funcție de variabilă complexă F (s) care satisface conditiile:
1. s ∈ R ⇒ F ( s) ∈ R
2. Re s ≥ 0 ⇒ Re F ( s) ≥ 0
V
Sa arătăm ca Z(s) este o f. p. r.. Fie |I1|=1. Rezultă: Z ( s) = F0 + sΤ0 + 0
s
σV0 ( s) ω
s = σ + jω ⇒ Re Z ( s) = F0 ( s) + σΤ0 ( s) + si σ ≥ 0 ⇒ Re Z ( s) ≥ 0 . Im Z ( s) = ωΤ0 ( s) − V0 ( s)
2
σ +ω 2 2
σ +ω 2
Deci impedanța de intrare Z(s) a dipolului RLC pasiv (cu R > 0, L > 0, C > 0 ) este f. p. r.
K K K
Caracterul pozitiv real al F (s) este o conditie necesara si suficienta pentru ca F (s) sa fie imitanță de
intrare a unui dipol pasiv ( R > 0, L > 0, C > 0). Necesitatea a fost demonstrata anterior. Suficienta se
K K K
demonstrează prin construcția unei metode de sinteză care determină topologia și parametrii unui circuit care
are ca imitantă de intrare f. p. r. dată.
F (s) → circ. RLC pasiv.
P( s)
Conditia 1 ( s ∈ R ⇒ F ( s) ∈ R) se testează usor. Se stie ca F ( s) = unde P si Q sunt polinoame cu
Q ( s)
coeficienți reali, deci conditia 1 este satisfacută.
Conditia 2 (Re s ≥ 0 ⇒ Re F ( s) ≥ 0) se testează mult mai greu. Se formulează condițiile A, B, C echivalente
cu conditia 2. Aceste condiții se testează mai ușor decât condiția 2.
A. F (s) este analitică în semiplanul drept

Funcția analitică într-un domeniu nu are singularități în acest domeniu.

P( s)
F ( s) = singularitățile sunt polii sμ cu Q ( sμ ) = 0
Q ( s)

B. Toți polii sv = jωv (de pe axa imaginară) sunt simpli și au reziduul pozitiv

C. Re F ( jω ) ≥ 0 ( Re F ( s) ≥ 0 pt .s = jω )

După ce se testează relativ ușor condițiile A și B, condiția 2 se testează numai pentru s = jω , ceea ce este
mult mai simplu decât testarea pentru întreg semiplanul drept.

Să arătăm că 2 ⇒ A, B, C
A.
Fie s0 = σ 0 + jω0 cu σ 0 ≥ 0 un pol de ordin de multiplicitate n .
In jurul lui s0 putem face aproximația:
F ( s) ≈
An
, A = Ke jϕ s − s = ρe− jθ ⇒ R F ( s) ≈ K cos(ϕ − nθ ) schimba semnul de n ori ⇒ A
n e n
(s − s ) n 0 ρ
0

B. S-a demonstrat la funcția de reactanță

C. Re F ( jω ) ≥ 0 . Evident 2 ⇒ C

Sa arătăm că A, B, C , ⇒ 2
Teorema valorii minime a părții reale Pentru o funcție de variabilă
complexă, analitică într-un domeniu inchis și pe frontiera acestuia
partea reală are o valoare minimă pe frontieră.

Daca R →∝ domeniul devine semiplanul drept. A ⇒ F (s) este analitica în domeniu. C ⇒ pe frontiera
domeniului Re F ( s) ≥ 0 . Conform teoremei valorii minime a părții reale rezulta Re F ( s) ≥ 0 pt. Re s ≥ 0 .
 PROPRIETĂȚI ALE FUNCȚIILOR POZITIV REALE
P( s )
Fie F (s) = unde P, Q - polinoame cu coeficienți reali
Q( s )

1. Q(s) este polinom Hurwitz (condiția A) ⇒ coeficienții lui Q(s) sunt pozitivi.

2. F (s) si F (s) - pozitiv reale ⇒ F3 ( s) = F2 ( F1( s)) - pozitiv reala

1 2
Conform proprietăților 1si 2 s ∈ R ⇒ F1( s) ∈ R ⇒ F2 ( s) ∈ R , Re s ≥ 0 ⇒ Re F1( s) ≥ 0 ⇒ Re F2 ( F1( s)) ≥ 0

3. F (s) -p.r. ⇒
1 - p.r. (consecință a proprietății 2)
F ( s)
Consecință: P(s) este polinom Hurwitz
P( sν ) = 0 ⇒ Re( sν ) < 0 . Dacă zeroul sν este pe axa imaginară ( sν = jων ) ⇒ F ' ( sν ) ≥ 0 .
M ( s)
Fie F ( s) = o funcție de reactanță. In polul s0 = jω0 reziduul K0 al lui F −1( s) este pozitiv:
N ( s)
N dF ( s) M ' N − MN ' M' 1
K0 = s0 > 0 s0 = = = ≥0
M ' ds N 2 s0 N s0 K 0
4. O funcție pozitiv reală nu are poli de ordin mai mare ca 1 in 0 si la ∞.
Polii de pe axa imaginară (inclusiv cel din origine și cel de la infinit) sunt simpli (conditia B)
Consecință: Diferenta intre gradele numaratorului si numitorului nu poate fi mai mare decat 1.
5. F (s) functie pozitiv reală ⇒ F ( s) = FX ( s) + Fa ( s) , unde FX(s) este o funcție de reactanță si Fa(s) este o
funcție de reactanță minimă.
Dacă descompunem F(s) in fracții simple, FX(s) se formează prin gruparea fracțiilor simple corespunzătoare
polilor de pe axa imaginară, iar Fa(s) se formează prin gruparea fractiilor simple corespunzătoare celorlalți
poli.

6. Proprietăți ale părților reală și imaginară ale F (s) pentru s = jω :

F ( jω ) = R(ω ) + jX (ω ) , F (− jω ) = R(ω ) − jX (ω ) = F ( jω )*
1
Re F ( jω ) = R(ω ) = [F ( s) + F (− s)]s = jω este o funcție pară de ω
2
Im F ( jω ) = X (ω ) este o funcție impară de ω