UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Medicină Veterinară
Program de studiu: Medicină Veterinară

CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICILOR

VETERINARI-FRANTA

STUDENT:

POPOIU ANA-MARIA

GRUPA:3602
Decretul n° 2015-289 din 13 martie 2015

SUBSECȚIA 2
DISPOZIȚII APLICABILE TUTUROR VETERINARIILOR
PARAGRAFUL 1: DATELE GENERALE ALE VETERINARULUI
Articolul R. 242-33:
I. - Practicarea meseriei veterinare este personală. Fiecare medic veterinar este responsabil pentru deciziile și
acțiunile sale.
II. - Veterinarul nu își poate înstrăina independența profesională sub nicio formă.
III. - Medicul veterinar trebuie să îndeplinească toate îndatoririle care i-au fost impuse prin legi și reglementări.
Realizează acte legate de buna practică profesională. El are grijă să definească cu exactitate atribuțiile
personalului , să ii instruiască cu regulile de bună practică și să se asigure că le respectă.
IV. - Medicul veterinar respectă angajamentele contractuale pe care le ia în practicarea profesiei sale.
V. - Medicul veterinar este obligat să respecte secretul profesional în condițiile stabilite de lege.
VI. - Veterinarul în niciun caz nu își exercită profesia în condiții care ar putea compromite calitatea acțiunilor.
VII. - Veterinarul ține cont de consecințele activității sale profesionale asupra sănătății publice, în special în
ceea ce privește rezistența antimicrobiană.
VIII. - Medicul veterinar respectă animalele.
IX - Veterinarul ține cont de consecințele activității sale profesionale asupra mediului.
X. - Medicul veterinar se abține, chiar și în afara exercitării profesiei, de orice act care ar putea dăuna demnității
acesteia.
XI. - Este interzisă concordanța dintre medicii veterinari, între medicii veterinari și farmaciști sau orice altă
persoană.
XII. - Veterinarul aduna informațiile științifice necesare domeniului profesional si le ia în considerare pentru
îmbunătătirea cunoștințelor.
XIII. - Veterinarul îndeplinește scrupulos, cât mai curând posibil și în conformitate cu instrucțiunile primite,
misiunile de serviciu public pentru care este responsabil. Medicul veterinar oferă membrilor organelor de
inspecție toate facilitățile pentru îndeplinirea misiunilor lor.
XIV. - Medicul veterinar poate exercita o altă activitate profesională. Această activitate nu ar trebui să ii pună
interesele în conflict cu îndatoririle sale etice, în special oferindu-i mijloace de concurență neloială față de
colegii săi.
XV. - Este interzis medicului veterinar să acopere cu titlul său orice persoană neautorizată pentru un exercițiu
veterinar profesionist și, în special, să lase pe oricine lucrează sub autoritatea sau responsabilitatea sa să își
exercite activitatea în afara condițiilor prevăzute de lege.
XVI. - Este interzis ca medicul veterinar care își asumă sau și-a asumat o responsabilitate profesională sau care
îndeplinește o funcție administrativă sau politică să se folosească direct sau indirect de scopuri personale în
exercitarea profesiei.
XVII. - Medicului veterinar ii este interzis să elibereze medicamente destinate oamenilor, chiar și pe baza de
prescripție a unui medic.
XVIII - Medicul veterinar nu își poate exercita profesia de comerț și nici nu poate privilegia propriul său interes
în comparație cu cel al clienților săi sau al animalelor pe care le tratează.
XIX - Veterinarul informează consiliul regional cu privire la orice schimbare care se întâmplă în situația sa
profesională.
PARAGRAFUL 2: ALTE DATORII

Articolul R. 242-34 - Distincții, calificări și titluri.

În contextul activității sale profesionale, medicul veterinar poate avea distincții onorifice recunoscute de
Republica Franceză , titluri și diplome enumerate de Consiliul Superior al Ordinului. I se interzice să folosească
titluri nemeritate.
În exercitarea profesiei lor, titlul de medic veterinar de specialitate poate fi utilizat de către medicii veterinari
care dețin diploma de studii veterinare de specialitate, medicii veterinari care dețin un titlu recunoscut ca
echivalent de Consiliul Național de Specializare Veterinară precum și de medicii veterinari autorizați să se
folosească de acest titlu de către ministrul responsabil pentru agricultură.

Articolul R. 242-35 - Comunicare și informații.

Orice comunicare adresată terților sau colegilor veterinari este gratuită, indiferent de mediu și metode.
Comunicarea medicului veterinar nu trebuie să aducă atingere respectului public sau demnității profesiei.
Orice comunicare păstrează secretul profesional de care sunt obligați medicii veterinari. Trebuie să fie fidel,
onest și justificat științific. Nu trebuie să inducă în eroare publicul, să nu abuzeze de încrederea lor și să nu le
exploateze credibilitatea, lipsa de experiență sau de cunoștințe.
Atunci când medicul veterinar raportează aptitudini profesionale sau capacități tehnice, el trebuie să fie în
măsură să le justifice. El nu poate folosi proceduri comparative și nici nu poate folosi mărturia terților.
Informațiile despre prețuri trebuie să fie clare, oneste și datate; trebuie să fie legată de o ofertă de servicii
specifică și să includă toate serviciile incluse în ofertă; orice ofertă de servicii care poate implica un cost
suplimentar pentru client trebuie să conducă la informații precise.
Veterinarii se asigură că informațiile pe care le ofera despre servicii sunt puse la dispoziție sau comunicate
într-un mod clar, lipsit de ambiguitate și în timp util înainte de furnizarea acestora.
Medicului veterinar ii este interzis să folosească sigla ordinului medicilor veterinari, cu excepția autorizației
scrise a președintelui Consiliului superior al ordinului.

Medicul veterinar păstrează următoarele informații disponibile pentru persoanele care utilizează serviciile sale:
- informații referitoare la identificarea sa, la companiile și rețelele veterinare profesionale din care face parte și
datele de contact ale acestora;
- datele de contact ale consiliului regional al ordinului de care depinde;
- elementele care permit solicitantului să acceseze codul deontologic,
- informații referitoare la asumarea răspunderii pentru răspunderea civilă profesională și datele de contact ale
asigurătorului său.

Articolul R. 242-36 - Publicații.

În publicații, medicul veterinar nu poate utiliza documente sau rezultate ale examinărilor și observațiilor care
i-au fost furnizate de alți autori, dar poate mentiona cota sau sa indice referința bibliografica corespunzătoare. .
Toate comunicările trebuie semnate de autor.
Art. R. 242-37 - Pseudonim.
Medicului veterinar ii este interzis să folosească un pseudonim pentru practica de medicină și chirurgie
animală. Pentru alte activități desfășurate în legătură cu profesia, utilizarea unui pseudonim necesita intocmirea
unei declarații către consiliul regional al ordinului.
Articolul R. 242-38 - Certificate și alte documente.
Medicul veterinar are mare grijă la redactarea certificatelor sau a altor documente solicitate .
Orice certificat sau alt document similar este autentificat prin semnătura și ștampila personală a medicului
veterinar care o eliberează sau prin semnătură electronică sigură. Ștampila include numele de familie și
prenumele medicului veterinar, adresa domiciliului profesional al practicii și numărul național de înregistrare a
ordinului.
Certificatele și alte documente trebuie să respecte prevederile legale și de reglementare în vigoare.

PARAGRAFUL 3: RELAȚIILE CU ALTI VETERINARI, ALTE PROFESII DE SĂNĂTATE ȘI

PARTI

Articolul R. 242-39 - Confraternitatea.

Medicii veterinari trebuie să mențină relații de parteneriat unul cu celălalt și cu membrii altor profesii de
sănătate.
Când un medic veterinar intervine după un coleg, el trebuie să se abțină de la orice denigrare. Medicii
veterinari își datorează reciproc asistență, sfaturi și servicii. Dacă apare un dezacord profesional între colegi,
aceștia trebuie să solicite mai întâi o conciliere. În cazul în care concilierea nu reușește, ei solicită mediere
ordinală de la președintele Consiliului Regional al Ordinului .

Articolul R. 242-40 - Acorduri și contracte încheiate în cadrul practicii profesionale

Orice acord sau contract pentru exercitarea profesiei sau obligarea unui medic veterinar la o companie sau
oricare alt terț pentru a exercita profesia de medic veterinar, inclusiv cele destinate înlocuirii sau punerii la
dispoziție a spațiilor profesionale, face obiectul unui angajament scris, datat și semnat de părți.
Acordurile sau contractele includ o clauză care garantează medicilor respectarea codului deontologic.
Convențiile sau contractele sunt comunicate fără întârziere consiliului regional al ordinului, care verifică
conformitatea acestora cu prevederile acestei secțiuni. Conventiile sau contractul sunt considerate conforme
dacă, în termen de două luni de la primirea acestuia, consiliul regional al ordinului nu a făcut cunoscute
observații.
Nici acordurile cu furnizorii, nici contractele de îngrijire cu proprietarii sau proprietarii de animale nu fac
obiectul prevederilor acestui articol.

Art. R. 242-41 - Înlocuirea medicului veterinar

Medicul veterinar care înlocuiește un coleg oferă servicii clienților pentru acel coleg.
La expirarea înlocuirii, toate informațiile utile pentru continuitatea îngrijirii sunt transmise medicului veterinar
înlocuit

.
Articolul R. 242-42 -Veterinarii salariați care lucrează în afara misiunilor încredințate de contractul lor de
muncă sunt considerați veterinari de libera practica.
SUBSECȚIA 3: DISPOZIȚII SPECIFICE MODELELOR DE EXERCITII DIFERITE
PARAGRAFUL 1: PRACTICA MEDICINEI SI CHIRURGIEI ANIMALELOR ȘI FARMACIE
VETERINARĂ

SUBPARAGRAFUL 1: DIAGNOSTICUL VETERINAR, PRESCRIPȚIA ȘI LIVRAREA

MEDICAMENTELOR

Articolul R. 242-43 - Reguli pentru stabilirea diagnosticului veterinar.

Scopul diagnosticului veterinar este de a determina starea de sănătate a unui animal sau a unui grup de
animale sau de a evalua un risc pentru sănătate.
Medicul veterinar stabilește un diagnostic veterinar în urma consultării, în special examinarea clinică a
animalului (animalelor). Cu toate acestea, poate stabili și un diagnostic atunci când exercită supravegherea
sănătății . În toate cazurile, medicului veterinar ii este interzis să stabilească un diagnostic veterinar fără să fi
adunat anterior informatiile necesare și fără să fi efectuat examinările esențiale.

Articolul R. 242-44 - Principiile de urmat în prescripția medicamentelor.

Orice rețetă pentru medicamente se face după stabilirea unui diagnostic veterinar .
El nu poate înstrăina această libertate de nimeni.
Prescripția sa este adecvată cazului luat în considerare. Este ghidat de respectarea sănătății publice și de
considerarea sănătății și protecției animalelor. Se stabilește ținând cont de consecințele sale, în special
economice, pentru proprietarul animalului (animalelor).

Articolul R. 242-46 - Farmacie.

Nerespectarea de către un medic veterinar a dispozițiilor Codului de sănătate publică referitoare la practica
farmaciei poate da naștere unei proceduri disciplinare.
Medicul veterinar nu trebuie, prin niciun proces sau mijloc, să-și încurajeze clienții să abuzeze de
medicamente.
El trebuie să participe activ la farmacovigilența veterinară în condițiile prevăzute de codul de sănătate publică.
Acesta asigură utilizarea prudentă și motivată a agenților antimicrobieni și antiparazitari pentru a limita riscul
dezvoltării rezistenței.

SUBPARAGRAFUL 2: DATORII ÎNTRE CLIENȚI

Articolul R.242-47 - Clienți.

Clientela medicului veterinar este alcătuită din toate persoanele care au incredere de obicei in executarea
actelor referitoare la acest exercițiu. Nu are un caracter de teritorialitate sau de exclusivitate.
Delapidarea sau initiativa de delapidare a clienților este interzisă. Medicul veterinar trebuie să se abțină de la
orice act de concurență neloială cu colegii săi.
Veterinarul pompier, ca parte a misiunii sale de serviciu public, și medicul veterinar expert, ca parte a misiunii
încredințate de judecător, nu au clienti.
Articolul R. 242-48 - Taxele fundamentale.
I. - Veterinarul trebuie să respecte dreptul oricărui proprietar sau deținător de animale de a-și alege liber
medicul veterinar.
II. - Își dă sfaturile și recomandările, ținând cont de consecințele lor, cu toată claritatea necesară și oferă toate
explicațiile utile cu privire la diagnosticul, profilaxia sau terapia instituită și prescripția stabilită, pentru a obține
consimțământul informat al clienții săi.
III. - El păstrează o atitudine marcata de demnitate si atentie în ceea ce privește proprietarii animalelor ,ținând
cont în special de relațiile emoționale care pot exista între stăpân și animal.
IV. - El asigură continuitatea îngrijirii animalelor care i-au fost încredințate.
Medicul veterinar informează publicul despre posibilitățile oferite de a avea această monitorizare medicală
oferită de un coleg.
V. Atunci când este în prezența sau informat despre un animal bolnav sau rănit, care este în pericol, a unei
specii pentru care are competența, tehnicitatea și echipamentul adaptat, precum și o asigurare de răspundere
civilă profesională care acoperă valoarea de piață a animalului, se străduiește, în limitele posibilităților sale, de a
atenua suferința animalului și de a obține acordul solicitantului cu privire la îngrijirea corespunzătoare. În
absența unui astfel de acord sau atunci când nu poate răspunde la această solicitare, acesta informează
solicitantul despre posibilitățile alternative de îngrijire ale unui alt medic veterinar sau despre o decizie care
trebuie luată în interesul animalului, mai ales pentru a evita suferința nejustificată.
VI - Răspunderea civilă profesională trebuie să fie acoperită de un contract de asigurare adaptat activității
desfășurate.

Articolul R242-49 - Remunerare.

Remunerația medicului veterinar nu poate depinde de criterii care ar avea drept consecință impiedicarea
independenței sale sau a calității actelor sale în medicina veterinară.
Taxele medicului veterinar sunt determinate cu tact și măsură, ținând cont de natura îngrijirii acordate și de
circumstanțele particulare. Prezentarea lor trebuie să fie explicită în ceea ce privește identitatea vorbitorului
(vorbitorilor) și natura serviciilor oferite de fiecare.
Toate practicile care tind să scadă valoarea remunerației în scopul concurenței sunt interzise medicului
veterinar imediat ce compromit calitatea asistenței medicale.
Metodele conform cărora se efectuează procedura medicală sau chirurgicală, precum și principalele
caracteristici ale serviciului, dacă acestea nu apar deja din context, sunt comunicate beneficiarului serviciului.
Medicul veterinar trebuie să răspundă oricărei solicitări de informație cu privire la taxele sale sau la costul
unui tratament. Acesta oferă prețul serviciului, atunci când prețul este stabilit în prealabil sau, în lipsa acestuia,
o metodă de calcul a acestui preț sau o ofertă pentru un anumit tip de serviciu. Facturarea unui act în funcție de
rezultat este interzisă.

Articolul R. 242-50 - Aplicații speciale.

Este interzisă efectuarea unor acte de medicina sau chirurgie la animale gratuit sau contra cost, din care poate
fi obținut un beneficiu moral sau material de către o persoană fizică sau juridică care nu este împuternicit legal
să exercite profesia de medic veterinar și în afara contractului de îngrijire.
Dispozitiile acestea nu sunt pentru un medic veterinar angajat al unei unități sau al unui grup aprobat .
SUBPARTAMENTUL 3: LOCURI ȘI MODALITĂȚI DE EXERCITARE

Articolul R. 242-51 - Locuri de exercitare a profesiei de medic veterinar.

Cu excepția unei situații de urgență, exercitarea profesiei de medic veterinar poate avea loc la domiciliul
autorizat al practicii profesionale, la domiciliul clientului, la domiciliul titularului animalului sau al animalelor
sau pe terenurile de reproducție sau în orice alt loc dedicat cazării animalelor ca parte a unei activități legate de
animale. Exercitarea unei activități veterinare din cadrul unui târg este interzisă.

Articolul R. 242-52 - Domiciliul administrativ profesional.

Domiciliul administrativ profesional al unui medic veterinar este locul înregistrat în tabelul de ordine.
Persoanele fizice sau juridice care exercită profesia trebuie să aibă un singur domiciliu administrativ pe
teritoriul Franței.
Domiciliul profesional administrativ poate fi confundat cu domiciliul personal, poate fi domiciliul profesional
al practicii sau unul dintre acestea în cazul multiplicității domiciliului profesional de practică.

Articolul R. 242-53 - Domiciliul profesional al practicii.

Domiciliul profesional al practicii este locul de înființare a spațiilor profesionale în care profesia de medic
veterinar este exercitată, accesibilă oricând, de către medicul veterinar sau veterinari care practică acolo. Orice
domiciliu profesional al practicii face obiectul unei declarații consiliului regional al oridinii în zona căreia sunt
înregistrați medicul veterinar sau medicii veterinari care practică acolo, iar acest lucru înainte de deschiderea
acestuia. Consiliul regional căruia i se adresează această declarație informează consiliul regional sau consiliile
de circumscripție în care se află celelalte domicilii ale practicii profesionale, unde este cazul.
Orice medic veterinar înregistrat in ordin și exercitiu are cel puțin un domiciliu profesional pentru exercițiu.
Un medic veterinar sau un grup de medici veterinari poate avea mai multe reședințe profesionale.
Organizarea și dispunerea spațiilor din domiciliul practicii profesionale trebuie să garanteze independența
medicului veterinar și să permită respectarea secretului profesional. După caz, nici contractul de închiriere și
nici reglementările de coproprietate nu conțin o clauză care afectează independența medicului veterinar.

Art. R. 242-54. Categorii de unități de îngrijire veterinară

Unitatea situată la domiciliul exercițiului profesional, unde animalele sunt aduse pentru tratament, se numește
unitatea de îngrijire veterinară.
Unitățile de îngrijire veterinară sunt: „cabinet veterinară”, „clinica veterinară”, „centrul veterinar de
specialitate” și „centrul spitalier veterinar”. Aceste denumiri pot fi utilizate numai dacă unitatea îndeplinește
condițiile aplicabile spațiilor, echipamentelor și personalului, în funcție de speciile de animale definite prin
ordin al ministrului agriculturii.
Consiliul regional al ordinului poate autoriza practicarea medicinei și a chirurgiei în alte spații decât cele
menționate în acest articol, unde sunt adunate resurse specifice.
Unitatea administrată de o asociație de protecție a animalelor, este o unitate de îngrijire veterinară care
trebuie să îndeplinească condițiile minime necesare pentru practica veterinară.
Art. R. 242-55. - Denumirea unităților de îngrijire veterinară
Numele unităților de îngrijire veterinară nu trebuie să inducă în eroare clienții și nici să prezinte o natură
nedreaptă față de colegi.
Același lucru este valabil și pentru adresa de internet a domiciliului profesional.

Articolul R. 242-57 Medic veterinar la domiciliu.

O persoană fizică sau juridică autorizată să practice medicina și chirurgia animalelor care, neexercitând într-o
unitate de îngrijire veterinară, își exercită profesia la domiciliul clientului este numită medic veterinar la
domiciliu. Veterinari la domiciliu trebuie să se abțină de la orice nume ambiguu sau înșelător. Numele, sub care
se exercită, trebuie să fi fost transmis anterior Consiliului local al ordinului.

Articolul R. 242-58. Medic veterinar consultant.

Veterinarul consultant este un medic veterinar care intervine punctual la cererea medicului care, de obicei, are
grijă de animal.
Această intervenție specifică este adusă în atenția clientului, care consimte.
Veterinarul consultant își poate exercita activitatea fie la domiciliul său profesional, fie la colegul sau colegii
care au apelat la serviciile sale.
Denumirea de „medic veterinar consultant” nu constituie un titlu profesional.

Articolul R. 242-59 - Medic veterinar de specialitate.

Veterinarul de specialitate, trebuie să aibă echipamentul corespunzător specialității pe care o practică, în
condițiile stabilite printr-un ordin al ministrului agriculturii.

Articolul R. 242-60 - Relațiile dintre medicii veterinari antreprenori și medicii veterinari consultanți.
Medicul veterinar nu trebuie să se angajeze să continue să îngrijească sau să formuleze rețete în domenii care
îi depășesc cunoștințele, experiența și mijloacele de care dispune.
Dacă este necesar, medicul poate să îl indrume pe client la un alt medic veterinar, generalist sau specialist.
Alegerea acestui medic veterinar consultant este în ultimă instanță în funcție de client. În orice caz, medicul
veterinar care va participa va pune la dispoziția medicului veterinar consultarea informatiilor referitoare la
animal.
Veterinarul consultant trebuie să raporteze intervențiile și rețetele sale cât mai curând posibil în scris
medicului veterinar care i-a trimis acest client.

Articolul R. 242-61 - Serviciu de garda

Medicii veterinari trebuie să participe in permanența la îngrijirii. Permanența îngrijirii poate fi asigurată în
cadrul unui acord stabilit între medicii veterinari și depus la consiliul regional al Ordinului.
În acest context, medicii veterinari trebuie să informeze publicul despre condițiile în care aceștia asigură
îngrijirea permanentă a animalelor. În toate cazurile:
- medicul veterinar trebuie să răspundă oricărei solicitări care i se adresează fie direct în domeniul său de
competență, fie adresându-se clientului unui coleg;
- trebuie să depună toate eforturile pentru a colecta toate informațiile referitoare la intervențiile anterioare ale
altor colegi;
- trebuie să-și limiteze intervenția la fapte justificate de urgență și să încurajeze proprietarul sau deținătorul
animalului să urmeze îngrijirile de urgență de către medicul veterinar obișnuit cu tratament;
- trebuie să raporteze cât mai curând posibil și în scris intervențiile și prescripțiile sale medicului veterinar
indicat de proprietarul sau deținătorul animalului.
In timpul serviciului de garda care reunește mai multe entități de practică profesională, sunt stabilite
reglementări interne. Acesta prevede diferitele metode de intervenție cu animale bolnave. Acesta este adus la
cunoștința consiliului regional al ordinului.

Articolul R. 242-62 - Activități auxiliare

Furnizarea de furaje pentru animale în scopuri nutriționale specifice și în general a produselor, a materialelor
și a serviciilor legate de practicarea medicinii și chirurgiei animalelor, este autorizată deoarece constituie o
activitate accesorie practicii de medicină și chirurgie animală.

Articolul R. 242-63 - Exercitarea în grup a profesiei.

Medicii veterinari se pot grupa pentru exercitarea activității lor profesionale, cu condiția ca termenii acestei
grupări să facă obiectul unui contract scris care să respecte independența fiecăruia dintre ei.

Articolul R. 242-65 - Clauza de neconcurență și pluralitatea domiciliilor profesionale

Atunci când există o clauză de neconcurență în contractul de muncă și atunci când medicul veterinar în cauză
a practicat în numele unui medic veterinar sau al unei companii de practică veterinară în mai multe domicilii de
practică profesională, contractorii stabilesc domiciliul unic profesional de la care se va aplica clauza.

Articolul R. 242-66 - Gestionarea domiciliului profesional.

Unui medic veterinar i se interzice să aibă o casă de practică profesională gestionată permanent de un coleg
sau să aibă serviciul oferit clienților acolo.

Articolul R. 242-67 Abandonarea spațiilor profesionale

Când un medic veterinar practicant părăsește spațiile profesionale pe care le-a ocupat, un alt medic veterinar
nu poate, într-o perioadă mai mică de un an, să-și stabilească domiciliul profesional în acest spațiu sau într-o
cameră situată în aceeași clădire și la aceeași adresă fără aprobarea fostului ocupant sau a misiunilor acestuia. În
caz de dificultate, Consiliul regional al ordinului este consultat.

Articolul R. 242-68 - Încetarea activității.

Veterinarul care își încetează activitatea profesională va informa consiliul regional de ordin cât mai curând
posibil, făcând cunoscută, după caz, numele succesorului său și condițiile clauzei de neconcurență atunci când
există.
Articolul R. 242-69 Dispoziții în caz de absență sau deces obligatoriu.
În cazul absenței obligatorii sau a bolii unui medic veterinar, serviciul clienților poate fi asigurat de către
asociații săi, de către un înlocuitor sau de către colegii săi vecini. Se retrag imediat ce medicul veterinar
indisponibil își reia activitatea și îl informează despre natura și rezultatul intervențiilor lor.
În caz de deces sau dispariție a unui medic veterinar, asociații săi și colegii săi vecini pun la dispoziție
timpului necesar moștenitorilor sau legiutorilor săi pentru a asigura continuitatea serviciului clienților.Trebuie
să le permită acestora din urmă să ia toate măsurile utile pentru a-și proteja interesele.
După moartea unui medic veterinar sau în caz de incapacitate notată de consiliul regional al ordinului,
serviciul pentru clienți poate fi asigurat de unul sau mai mulți medici veterinari înregistrați în mod regulat în
tabelul din ordinul pentru o perioadă care nu poate depăși un an de la data decesului sau prevenirii.
Consiliul regional al ordinului asigură respectarea drepturilor soțului și a moștenitorilor.
După perioada de un an, domiciliul profesional al practicii este considerat închis. Cu toate acestea, în cazul în
care copilul unui medic veterinar decedat este, la momentul decesului sau in timpul incapacității, elev al unui
centru de învățământ veterinar și își exprimă în scris, în termen de șase luni, intenția de a prelua clientela în
ascendența sa directă, consiliul regional al ordinului îi poate acorda termenele necesare.
Timp suplimentar poate fi acordat și copiilor medicilor veterinari, deținători ai diplomei de studii veterinare
de bază, păstrate printr-o obligație contractuală profesională care nu depășește doi ani.

SUBPARTAMENTUL 4: COMUNICARE

Art. R. 242-71. - Repertorii și periodice.

Atunci când datele de contact ale unui medic veterinar sau ale unei societăți de exercițiu apar în lista unui
director sau într-o publicație periodică, indiferent de format, acestea includ următoarele informații:
- numele și prenumele medicului veterinar sau numele unității de îngrijire veterinară sau cuvintele „veterinar de
origine”;
- dacă este cazul, adresa unității de îngrijire veterinară;
- date de contact telefonice.

Art. R. 242-72. - site-uri de internet

Orice site web destinat să prezinte activitatea profesională a unui medic veterinar face obiectul unei declarații
consiliului regional al ordinului despre locul de stabilire a domiciliului profesional administrativ.
Site-ul nu poate înlocui relația dintre practicant și clientul său. Păstrează confidențialitatea informațiilor
personale transmise de vizitatorii site-ului.
Administratorul web este identificat cu o adresă de e-mail sau formular de contact care este ușor accesibilă pe
site.
Când site-ul conține informații de natură medicală, acestea sunt datate, iar sursa informațiilor publicate este
citată. În acest caz, este specificată identitatea editorului (editorilor).
Orice declarație despre beneficiile sau prejudiciile tratamentelor este justificată.
Art. R. 242-73 - Media de comunicare.
Stabilirea îngrijirii veterinare este indicată de una sau mai multe plăci. Această semnalizare include
următoarele elemente:
- numele complet al medicului veterinar;
- zilele și orele de consultare;
- datele de contact telefonice,
- modalitățile de preluare a continuității și permanenței îngrijirii și, după caz, adresa și datele de contact
telefonice ale structurii care furnizează acest serviciu. Unitățile de îngrijire veterinară, sunt identificate, cel
puțin, prin semnalizare caracteristică reprezentată de un semn în formă de cruce alb și albastru, care nu
luminează.

Art. R. 242-74 - Vitrina.

Orice vitrina pentru medicamente, produse și materiale legate direct sau indirect de exercitarea profesiei,
vizibilă pe calea publică, este interzisă.

Art. R. 242-76. - Comunicare pentru terți ne-veterinari.

I. - Comunicarea nu poate încuraja utilizarea unui medicament de uz veterinar supus prescripției.
Trimiterea colectivă a informațiilor despre prețuri sau promoții referitoare la medicamentele de uz veterinar
chiar și sub acoperirea unei comunicări tehnice asociate este interzisă.
II- Este autorizată numai aplicarea pe vehiculele profesionale a unui logotip care conține exclusiv crucea
veterinară. Veterinarii care oferă servicii de îngrijire non-stop pot completa sigla cu cuvintele „medic veterinar
de 24 de ore”.

PARAGRAFUL 2: EXERCITAREA ÎN STABILIZĂRI FARMACEUTICE MENTIONATE LA

ARTICOLUL R. 5142-1 DIN COD SĂNĂTATEA PUBLICĂ.

Articolul R242-78
Veterinarul trebuie să asigure respectarea eticii profesionale, precum și toate prescripțiile decretate în interesul
sănătății publice.

Articolul R242-79
Veterinarul responsabil cu o companie trebuie să verifice dacă toate modalitățile sunt făcute pentru
desemnarea medicului veterinar sau a farmacistului responsabil pentru acționarea acestuia în caz de absență sau
incapacitate. El trebuie să se asigure că lucrătorul temporar îndeplinește condițiile cerute în ceea ce privește
calificarea și înregistrarea acestuia în special în ordin.

PARAGRAFUL 3: EXERCITAREA CA UN GENIST VETERINAR -POMPIER

Articolul R242-80:Pompierul veterinar, exercită misiuni de serviciu public în cadrul serviciului de salvare
medicală și medical al serviciului departamental al „incendiu și salvare creat în aplicarea articolului L. 1424-1
din codul general al autorităților locale.
 În cadrul misiunilor operaționale dedicate serviciului de sănătate și salvare medicală a pompierilor, în afară de
opiniile experților, medicul veterinar pompier este obligat doar la îngrijiri medico-chirurgicale de urgență,
precum și „la reținerea medicală a animalelor. În aceste scopuri, poate livra medicamentele necesare.

El trebuie să asigure continuitatea îngrijirii, în special cu medicul veterinar desemnat de proprietarul sau
deținătorul animalului sau animalelor care beneficiază de intervenția serviciilor de incendiu și salvare.

În timpul unei operațiuni de salvare publică, acesta este unicul referent, instruindu-i, dacă este necesar, să
atașeze abilități de specialitate suplimentare sau să obțină consimțământul directorului departamentului de
servicii veterinare.

I se interzice să folosească funcțiile sale care implică delegarea autorității publice în încercarea de a-și extinde
clientela sau de a obține un avantaj personal din aceasta.

PARAGRAFUL 4: EXERCITAREA TITLULUI DE EXPERTIZĂ ȘI ASIGURARE.

Articolul R242-82 Expertiză.
Rapoartele de expertiză veterinară sunt realizate de orice medic veterinar. Cu toate acestea, medicul veterinar
nu trebuie să întreprindă sau să continue operațiuni de expertiză în domenii care îi depășesc cunoștințele,
experiența și mijloacele de care dispune. El nu trebuie să accepte o misiune de expertiză cu privire la unul dintre
clienții săi. În general, el trebuie să se asigure că obiectivitatea sa nu poate fi pusă în discuție de către părți.
Veterinarii interesați de o dispută au obligația de a oferi experților numiți de o instanță toate informațiile utile
pentru îndeplinirea misiunii lor.
În timpul îndeplinirii unei misiuni de expertiză, medicul veterinar trebuie să refuze orice intervenție străină.

Articolul R242-83 Consilieri veterinari pentru companiile de asigurări

Veterinari care lucrează la un animal în caz de dispută sau dezastru, la solicitarea unei companii de asigurare,
nu intervin fără să fi informat medicul veterinar care se ocupă de natura misiunii sale și de condițiile acestora
intervenții.