DEPĂȘIREA LIMITEI DE COMPETENȚĂ ÎN

PRACTICA MEDICALĂ- RISC ȘI ASUMARE

Dr. Coșteanț Tiberiu

BUHUȘI
31.05-01.06.2019
 DEFINIȚIE

COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța

asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei
autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite
atribuții.
 A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; 
a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau
fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o
problemă.
 STUDIU DE CAZ
 Spital de monospecialitate psihiatrie acuți/cronici, situat în zonă rurală, distanța până la cea cea mai
apropiată USP de categorie II -50 km, Secție UPU rurală -25 km.
 În zonă se execută lucrări la calea ferată (proiect de modernizare), durata estimată a lucrărilor-5 ani
 Solicitare scrisă din partea antreprenorului către spital pentru achiziționarea serului antiviperin-risc
de mușcătură de viperă
 Manifestările sistemice de tip șoc anfilactic apar în 10-20 min de la incident
 Spitalul nu are cameră de gardă în structură
 Serul antiviperin se administrează în perfuzie lentă, cu supravegherea continuă a funcțiilor vitale
( tensiune, frecvență cardiacă/respiratorie, EKG, saturație O)
 Serul antiviperin se va administra numai în cazul, apariţiei unor efecte sistemice
severe :hipotensiunepersistentă (tensiunea sistolică sub 80mmHg); leucocitoză> 20000 leucocite/el;
modificări ECOîn contextulmuşcăturii de viperă; edem pulmonar acut toxic; coagulopatie cu
hemoragii spontane, coagulare intravasculară diseminată; sindromde rabdomioliză;acidoza
metabolică severă.
 În urma administrării serului antiviperin poate să apară şocul anafilactic (în special la cei care au mai
primit seruri obţinute prin imunizarea calului ) care trebuie recunoscut şi tratat de urgenţă. în acest
caz se opreşte imediat administrarea de ser antiviperin, se administrează oxigen pe mască, soluţii
cristaloide şi adrenalină titrat, intravenos câte 0,1 mg, corticoizi (dexametazonă 8 mg i.v.),
antihistaminice
Independenta si libertatea profesionala a medicului sunt
necesare și statuate de legiuitor

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

ART.381
(3) În legătură cu exercitarea profesiei și în limita competențelor profesionale, medicului
nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripția și recomandările cu caracter medical,
avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligația medicului de
deosebit respect față de ființa umană și de loialitate față de pacientul său, precum și
dreptul medicului de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de
vedere medical pacientului.
Independența si libertatea profesională a medicului
nu sunt absolute!
1. Limitarea stiintifică
 Medicul trebuie sa țină seama de datele științei, respectiv de recomandările si ghidurile de
practica medicală pentru specialitatea din care face parte.
 Medicul poate executa o activitate medicala doar daca are pregatire si practica suficienta pentru
aceasta. Aceasta prevedere nu se aplica in cazuri de urgenta vitala, care nu poate fi rezolvata
altfel. Daca in urma examinarii sau in cursul tratamentului medicul considera ca nu are
suficiente cunostinte ori experienta ori suport tehnico-medical pentru a asigura o asistenta
corespunzatoare, va solicita un consult, prin orice mijloace, cu alti specialisti sau va îndruma
bolnavul catre acestia (limitarea la propria specialitate)
2. Limitarea prudentiala
 În permanență si in orice imprejurare medicul trebuie sa aibe in vedere interesele pacientului si
ameliorarea stării de sănatate .Actele medicale trebuie sa fie alese astfel incat sa conduca la
prevenire si la vindecare . Conform acestei limitari este interzis medicului de a supune pacientul
vreunui risc nejustificat.
3. Limitarea administrativa
 în mod exceptional, se poate limita printr-un act de natura administrativa prescrierea anumitor
medicamente/efectuarea anumitor tratamente. In acest caz medicului trebuie sa se supuna
cadrului juridic legislativ care reglementeaza la acel moment exercitarea specifica a profesiei sale
 Codul de deontologie medicală al Colegiului
Medicilor din România
ART. 9 Principiul specializării profesionale
Cu excepția unor cazuri de urgență vitală, medicul acționează potrivit specialității, competențelor și practicii
pe care le are.
ART. 22 Fapte și acte nedeontologice
c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgență sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a
fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiții adecvate situației în
care se află și stării sale de sănătate
e) cu excepția urgențelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiții care ar putea compromite actul
profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
ART. 26 Limitele angajamentului profesional
(1) În orice situație, angajamentul profesional al medicului nu poate depăși competența profesională, capacitatea
tehnică și de dotare a cabinetului sau a unității sanitare ori baza materială afectată, inclusiv prin convenții sau
colaborări ferme cu alte unități sanitare.
(2) Dacă medicul nu are suficiente cunoștințe ori experiența necesară pentru a asigura o asistență medicală
corespunzătoare, acesta va solicita un consult adecvat situației sau va îndruma bolnavul către un astfel de consult
la o altă unitate medicală. Aceleași dispoziții se vor aplica și în cazul în care dotarea tehnică și materială a unității
în care are loc consultul sau intervenția medicală nu este adecvată consultului, stabilirii diagnosticului sau
intervenției medicale.
 Codul de deontologie medicală al Colegiului
Medicilor din România

ART. 36 Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală

(1) Documentele medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului, întocmite de
medic în urma exercitării personale a profesiei, vor fi în limita specialității și competențelor
profesionale ale medicului respectiv.
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Titlul XVI Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și

servicii medicale, sanitare și farmaceutice
Art 653:
(1)malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-
farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a
personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și
neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte
individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament.
(3) Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea
reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și
obligativitatea acordării asistenței medicale.
(4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și
atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este
disponibil personal medical ce are competența necesară.
 ASUMAREA DEPĂȘIRII LIMITEI DE
COMPETENȚĂ

 CAZURILE DE URGENȚĂ ÎN CARE NU ESTE DISPONIBIL

PERSONAL MEDICAL CE ARE COMPETENȚA NECESARĂ

Formular de raport scris privind asistența medicală acordată în situații de

urgență (conf. Anexa 2 la Ord.MS nr 1411/2016)
 RISC: MALPRAXIS

Reguli de profilaxie a riscului:

-competență deplina=onestitate profesională;
-diligența manifestată prin îngrijire atentă, conștiincioasă, conform ultimelor
achiziții științifice medicale;
-prudența ratională, ținând seama de hipertrofia arsenalului terapeutic;
-capacitate de a lua hotărâri în situații dificile, implicand acceptarea unor
riscuri în interesul bolnavului;
-devoțiune permanentă față de profesiunea medicală.
LV nr 22 Managementul medical la nivel de secție (atribuțiile șefului de secție)
C. Spitalul asigură instruirea personalului medical pentru prevenirea depașirii competențelor deținute.
I. La nivelul spitalului sunt stabilite criterii pentru evaluarea modului în care personalul respectă
limita de competență profesională.

-respectarea reglementarilor care privesc modalitatea de acordare a asistenței medicale

pentru situații de urgență cu risc vital imediat, în condițiile în care personalul cu
competență este indisponibil
-respectarea protocoalelor clinice și a ghidurilor de practică medicală
-redirecționarea pacienților spre USP/medici specialiști cu competență superioară în
cazurile care necesită echipamente și competențe inexistente local
-respectarea confidențialității datelor medicale/comunicarea lor către terțe persoane în
condițiile legii
-obținerea consimțământului informat în conformitate cu prevederile legale