STRATEGII DE PRELEVARE APLICATE PENTRU RECOLTAREA PROBELOR DE

ORIGINE VEGETALĂ și MIXTE.

IMPLICAŢIILE LEGALE ALE RESPECTĂRII REGULILOR ŞI PROCEDURILOR DE

RECOLTARE A PROBELOR

Sub. 14 Recoltarea probelor

DEFINITIE - recoltare probe = orice formă de prelevare a materiilor prime,

produselor intermediare, produselor finite, aditivi, condimente, adjuvanți sau alte
ingrediente adăugate sunt efectuate de către autoritatea competentă sau de către
agentul economic pentru a verifica calitatea produselor sau a proceselor, respectiv
modul de producere, procesare, depozitare, transport şi/sau comercializare privind
alimentele, respectarea legislației, verificarea normelor privind igiena spaţiilor, utilajlor,
personalului, etc.

Stabilirea strategiei de prelevare şi a segmentului ţintă

Strategia de prelevare este metoda de selectare și stabilire din totalitatea

elementelor existente unităţile, categoriile de alimente, ingredientele, analizele sau
testele efectuate, pentru segmentul ţintă supus controlului oficial și compararea,
interpretarea rezultatelor obținute.

Strategia de prelevare ia în considerare şi alţi parametrii precum metoda/tehnica

de analiză, selecția tipurilor de matrici, prelucrarea și pregătirea probelor, metodele de
calcul obținere a rezultatelor analizelor, etc.

În general, strategia de prelevare se decide la nivel central şi este implementată

la nivel local de către inspectorii/personalul de specialitate care decid, de exemplu,
când să se viziteze o unitate, ce tip/categorie de probă trebuie recoltată din unitatea
respectivă, etc.

Segmentul ţintă - este unitatea/produsul/analiza care face obiectul activităţii de

control.

Control/monitorizare presupune recoltare și analiză probe de

produse/subproduse alimentare, apă, teste de igienă, ambalaje, etc. Pentru aceasta se
vor stabilii concluzii ca urmare a activităţii de control/monitorizare oficială

! Segmentul ţintă se stabileşte sau nu pe baza riscului şi este reprezentat de unitatea,

categoria de aliment sau sortimentul de aliment, tehnica de lucru (analiza), etc. supus
verificării ca fiind cel mai probabil a prezenta unul sau mai multe riscuri.
 • Riscul potenţial, riscul teoretic se identifică pe documente, informații ştiinţifice
(rezultatele unor studii ştiinţifice, informaţiile curente privind practicile de
producţie, etc.,) sau pe baza unor suspiciuni:

• informaţii vehiculate prin intermediul Sistemul Rapid de Alertă pentru Produse

Alimentare și Furaje (SRAAF);

• buletine de analiză cu rezultate depăşite sau necorespunzătoare – neconforme;

• istoricul unităţii/produsului privind rezultatele neconforme, reclamaţii, t.i.a, etc.;

Riscul potenţial, sau riscul teoretic se poate identifica și pe baza unor

suspiciuni:

- informaţii vehiculate prin intermediul SRAAF;

- buletine de analiză cu rezultate depăşite sau necorespunzătoare – neconforme;

- reclamaţii, sesizări, litigii, etc.;

- existența unor toxiinfecții alimentare (t.i.a);

- pe baza istoricului unităţii/produsului privind existența unor neconformități, etc.

- Odată ce s-a identificat segmentul ţintă, se utilizează o metodă de prelevare a

probei din această populaţie care poate fi

- „prelevare aleatorie” sau

- „ne-aleatorie”- obiectivă, selectivă pentru unitatea, produsul, lotul, sortimentul

suspect, care furnizează concluziile finale pt. segmentul ţintă.

Stabilirea strategiei de prelevare este identificarea cu exactitate a segmentului

ţintă/a riscului, care poate fi de tip contaminare bacteriologică, prezența unor reziduuri,
contaminanți, radioactivitate, etc.

Riscul poate fi reprezentat de produsul specific modificat, contaminat, alterat,

necorespunzător: ce prezența unor paraziți sau a formelor intermediare ale acestora
(ouă, larve), corpuri străine, alterări, nu îndeplinește condiţiile de igienă, implementarea
sistemului HACCP, efectuare controale, etc.,) reziduurilor de pesticide, metale grele,
antibiotice sau alți contaminanţi, controlul prezenţei substanţelor (toxine, micotoxine,
corpuri străine, seminţe nedorite în cereale, etc.,).

Selecţia probelor se face, în aceste cazuri, prin selecţia unităţilor care acestea
vor fi controlate/ monitorizate.
 1. Identificarea corectă a strategiei de prelevare se face în funcție de
modalitatea de raportare a rezultatelor, al datelor obținute.

2. Strategia de prelevare a probelor trebuie să fie hotărată cu anticipare -

prestabilită.

3.Metodele de prelevare probelor prestabilite sunt: prelevarea sistematică,

aleatorie, stratificată, prelevarea în cluster, census, etc.

Sub. 15 Prelevarea sistematică este o metodă de prelevare dintr-o populaţie în

care punctul de pornire este aleator şi are un interval de periodicitate fixat –
recoltările din PS, PA.

Se prelevează periodic: zilnic, săptămanal, lunar, trimestrial, anual sau la fiecare

a ”n”-a probă dintr-un segment total (primul și pe fiecare al zecelea sac cu soia – pt.
determinare OMG-uri).

Exemplu: dacă considerăm punctul de pornire aleator şi aplicăm frecvenţa cerută

de legislaţie (ex. 5% din unitățile de procesare), prelevarea probelor de materii prime,
intermediare și produse alimentare finite, în condiţii speciale este un tip de prelevare
sistematică
• Prelevarea aleatorie - este o metodă de prelevare în care fiecare element al
populaţiei ţintă are aceeaşi probabilitate de fi selectat. Exemplu: o prelevare
aleatorie dintr-un lot, mai multe probe elementare (recoltare din mai multe
puncte) prin unirea cărora se formează proba globală.
• Prelevarea cluster - presupune prelevarea aleatorie a unor grupuri, nu a unor
individualităţi (ex. toate produsele de ardei obținute într-o unitate de procesare).
Toţi membrii grupurilor selectate au caracteristici similare, ex. T de pasteurizare.
Se aplică, atunci când există mai multe grupuri formate în mod natural, dintr-un
segment ţintă deja stabilit
• Ex.: prelevarea unui lot de produse în timpul procesului de producţie.
• Punctul de pornire este aleator, ştim că în unitate există 15 tipuri de produse şi
vreau să prelevez un număr de 3 probe din acestea, în conformitate cu legislaţia,
deci vor preleva al n-lea produs (ex. lista produse nr. 5, 10, 15, etc.).
Prelevarea poate fi total aleatorie, dar atunci se aplica tehnica de prelevare prin
sondaj

Prelevarea stratificată - în cazul prelevării stratificate, segmentul ţintă se

împarte în două sau mai multe subpopulaţii sau straturi, după diferite criterii.
 Dacă criteriul este nivelul de risc, ne putem imagina împărţirea loturilor în 4
subloturi în conformitate cu cele 4 categorii de risc, de la cel mai scăzut către cel mai
ridicat: fără riscuri, cu risc scăzut, risc mediu, riscuri multiple
• Apoi probele sunt prelevate din fiecare sublot, numărul probelor se însumează şi
reprezintă numărul de probe recoltat din segmentul ţintă.
• Exemplu: pentru produsele alimentare presupuse heterogene d.p.d.v. al
prospeţimii, prelevarea se realizează din fiecare categorie de prospeţime, fiecare
categorie având calitatea de porţiune omogenă a lotului.
• proaspete, nealterate;
• presupuse usor alterate;
• suspecte de alterare.
• În conformitate cu “Standard Sample Description for Food and Feed”, ghid
elaborat de către EFSA în vederea armonizării colectării de date privind prezenţa
unor substanţe chimice periculoase sau benefice în alimente şi furaje, de la
Statele Membre UE, se definesc următoarele tipuri de strategii de prelevare:

Sub 16. 1. Strategie de prelevare obiectivă – prelevarea unei probe în mod

aleator dintr-o populaţie ţintă pentru care se aplică operațiunea de prelevare în
care sunt raportate, sunt valabile rezultatele prelevării.

Metoda de prelevare în cadrul acestei strategii poate fi oricare dintre metodele

care conduc la rezultate reprezentative pentru segmentul ţintă, respectiv: prelevarea
aleatorie, sistematică, stratificată, prelevarea în cluster, prelevarea în etape, etc.

În particular, metoda de pelevare include şi cazurile în care populaţia ţintă este

stratificată în subsegmente şi prelevarea se desfăşoară pe criteriul proporţionalităţii.

Proba prelevată aleator este o probă prelevată din mai multe segmente ale căror
unităţi au aceeaşi probabilitate de a fi prelevate.

• Un termen mai general pentru prelevarea aleatorie este „prelevarea

probabilistică” în care fiecare unitate a segmentului ţintă are o probabilitate
pozitivă şi cunoscută de a fi prelevată.
• Proba prelevată aleator permite elaborarea unor concluzii bazate pe o evidenţă
statistică (documentație statistică, date științifice), privind lotul/segmentul ţintă.
• Acest tip de strategie este una utilizată, în general, pentru programele de
supraveghere şi control planificate şi are ca scop elaborarea unor
concluzii/rapoarte pentru anumite aspecte privind siguranţa alimentelor.
• Exemplu – prelevarea planificată în cadrul Programului Strategic la legume tăiate
cu frecvență lunară, pe 3 sortimente (vară, morcov, țelină, ) – în controlul oficial.

Sub 17. Strategie de prelevare selectivă – prelevarea unei probe în mod

aleator dintr-o subsegment (sau cel mai adesea din sublot) a unui segment ţintă
 pentru care sunt raportate datele. Subloturile sunt stabilite sau nu pe baza
riscului sau pe alte criterii.

Prelevarea din fiecare sublot nu este proporţională: mărimea probei este mai mare,
de exemplu, pentru subloturile considerate cu risc crescut (ex. condimente naturale
care conțin colorant roșu). Această prelevare include, cazul când datele raportate se
referă la inventarierea/recensăminte ale subloturilor
• Prelevarea este, din punctul de vedere al loturilor supuse controlului – loturi
programate a se recolta probe şi din care ulterior sunt raportate datele/rezultatele
obţinute. Verificarea este direcţionată către un anumit producător sau produs
alimentar.

Criteriile utilizate pentru selectarea loturilor/ subloturilor din care se prelevează

probe se bazează pe informaţii ştiinţifice ex. rezultatele unor studii, cunoştiinţe teoretice
sau rezultate din practicile curente de producţie, etc., pe baza unor informaţii anterioare
precum istoricul privind neconformităţile (reclamaţii, rezultate necorespunzătoare, etc.),
informaţiile transmise prin SRAAF, etc.

• Daca datele rezultate prin aplicarea acestei strategii nu permit elaborarea unor
concluzii bazate pe evidenţe statistice, rezultatele nu se pot extinde la întreagul
lot, nu se referă la întreaga cantitate de produse ţintă care face obiectul
controlului oficial.
• Această strategie furnizează numai date privind sub/loturile respective şi se
utilizează în mod obişnuit în programele de control şi monitorizare destinate
reducerii neconformităţilor.
• Exemplu – Prelevare planificată ca urmare a identificării unei
neconformităţi : alune contaminatte cu aflatoxină;
• Prelevare aleatorie - neplanificată
• SRAAF – cand apar pe sistemul inter/național informații, care sunt punctuale,
ex.: apa (IM), cu NTG depășit, d. fab. 13.02.2014, lot AHM, etc.)
• Reclamaţii scrise, mail-ul oficial al AC, etc. - pește șalău produs de firma X,
comercializat la magazinul Y, conține viermi (vierme sarmă) în musculatură;
alune rancede;
• Controale tematice – “controlul la raft”, “controlul ouălor pentru sărbătorile
pascale”, “calitatea igienică a laptelui materie primă (NTG, NCS) ”;
• Verificări teritoriale judeţene/regionale - verificare soia – OMG, în depozitele
din jud. Iași,
• Recontroale - unitatea în care au fost găsite unele neconformități (dovedite prin
acte de control, BA, sancțini aplicate, etc., vor fi recontrolate sau se vor efectua
aleatoriu mai multe verificări într-un interval de timp prestabilit (efectuarea a 3
recontroale (R) neanunțate; a 2R în cursul următorului trimestru sau a 3R pe
parcursul anului, etc.)
 Sesizări telefonice sau scrise – la aprozarul Z se comercializează cireșe cu
formațiuni parazitare, la market-ul Y sunt produse cu ambalaje murdare, ș.a.
• Sub 18 . Strategia de prelevare la suspiciune – selectarea unui produs
individual sau a unei anumite unităţi din domeniul alimentar în special pentru a
confirma sau respinge o suspiciune de neconformitate.
• Nu este o prelevare aleatorie, este direcționată pe o anumită unitate, un anumit
produs, sortiment, lot, un anumit defect, deficiență, o analiză NC, etc.
Datele investigate și apoi raportate, se referă ele însele la unităţile, produsele,
parametrii suspicionați.
• Rezultatele nu se generalizează, se referă strict numai la produsul alimentar
prelevat sau la unitatea aleasă, la bacteria/contaminantul/reziduul incriminat, etc.
• Ex. exista suspiciunea contaminării salatei cu Listeria monocytogenes, a
citricelor cu imazalil;
• Controlul va viza produsul incriminat și analiza cunoscute, de la unitatea, PIF-ul
vizat-respectiv transportul investigat, situate în zona de interes: ex. salata verde
de la producătorul X din Vrancea sau lămâile import Turcia, din ziua Y, nr.
mașina TIR, producător, etc.
• Sub 19 . Strategie de prelevare convenabilă – prelevarea unei probe pentru
care unităţile (de segmentul ţintă) sunt selectate numai pe baza fezabilităţii sau
uşurinţei de colectare a datelor. Nu este o prelevare aleatorie – datele obtinute
nu se pot extinde, datele raportate se referă ele însele la unităţile selectate în
conformitate cu această strategie. Exemplu – paine de la o brutarie din Iasi pt.
că: este aproape, furnizeaza loturi mari, deși cunoaștem că nu existat recent
incidente/ reclamații.
• colectarea de date - pentru studii ştiinţifice, la solicitarea AC, a EFSA, etc.
• 5. Census (recensământul) – efectuarea unor monitorizări/controale/verificări la
totalitatea loturilor, segmentelor cunoscute, pentru care sunt raportate date şi
care sunt vizate a fi controlate.
• Pot fi incluse mai multe riscuri sau totalitatea unei categorii de risc.
• Dacă este inclus un recensământ al subloturilor unui segment țintă, în raportarea
referitoare la acestea, prelevarea referitoare la acesta este o strategie selectivă.
• Ex.: datele privind controlul strugurilor importaţi: includem un recensământ al
tuturor soiurilor de struguri importați din Italia (au fost identificate 10 soiuri), cu
recoltarea a cel puțin o probă pentru fiecare soi recenzat şi prelevarea a cate
unei probe din doar 3 soiuri de struguri proveniți din alte ţări (ex. struguri negri,
roze și alb).
• Stabilirea strategiei de prelevare se raportează astfel:
• prelevare selectivă pentru struguri din alte țări şi
• prelevare de tip recensământ pentru strugurii din Italia.
• 5.4. Prelevarea probelor în vederea determinării conţinutului micotoxine
• Prelevarea probelor în vederea determinării conţinutului de micotoxine se
realizează în conformitate cu Anexa nr. 1 a Regulamentului (CE) Nr. 401/2006 al
Comisiei din 23.02.2006 de stabilire a metodelor de prelevare de probe şi a
metodelor de analiză pentru controlul oficial al conţinutului de micotoxine din
produsele alimentare vegetale, cu modificările ulterioare.
• Comisia Europeană a furnizat informaţii suplimentare privind prelevarea pentru
controlul oficial al micotoxinelor în “Ghidul pentru autorităţile competente pentru
controlul conformităţii cu legislaţia comunitară privind aflatoxinele” precum şi în
„Ghidul pentru prelevarea cerealelor în vederea determinării micotoxinelor”, care
se găsesc la adresa:
http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/contaminants/aflatoxins_en.htm

Metodele de prelevare a probelor pentru examenul micotoxinelor

(prelevarea aleatorie, sistematică, stratificată, prelevarea în cluster,
etc.)

Recoltarea probelor pentru analiza micotoxinelor

- la transport
În cazul unui transport, inspectorul sau personalul de specialitate se va asigura
că face prelevarea din lotul supus recoltării, prin verificări multiple ale
produsului/selor transportate, pe mijloc de transport cu stabilirea identității.

Se va verifica:

• numărul mașinii (container, vagon, etc),

• nr. sigiliului aplicat pe mijlocul de transport,
• al documentelor care însoțesc de transportul,
• identitatea și originea produsului, al lotului/rilor, sortimentelor,
• denumire comercială și/sau științifică (latină)
• datele fabricării/expirării, a altor elemente prin care se identifică lotul (ştanţa -
conserve, seria, șarja, numărul schimbului care a produs sortimentele supuse
controlului) pentru fiecare unitate de ambalaj.

Dacă un transport este format din mai multe loturi, trebuie prelevate probe
individuale pentru fiecare lot.
 Dacă un lot este livrat în mai multe transporturi, fiecare transport se consideră un
lot separat şi se prelevează conform legislaţiei în vigoare.

Un transport este considerat o unitate de recoltare dacă conține un singur

element (produs) și este considerat ca fiind cu mai multe elemente, unități de
recoltare, dacă conține mai multe produse.

Probele elementare se prelevează din locuri diferite ale lotului, se constituie

astfel proba globală care trebuie să fie reprezentativă pentru lotul verificat.
Regula de bază este că se recoltează o matrice, o analiză, un proces-verbal de
recoltare al probelor, un laborator.
Se admite o matrice pentru mai multe micotoxine, dar se respectă regula o
matrice special destinată examenului pentru micotoxine.

În cazul în care prelevarea se realizează la punctele de inspecţie la frontieră

(PIF-uri), în aproape toate cazurile camionul, vagonul sau containerul vor trebui
descărcate pentru prelevarea de probe (datorită cantităţilor mari implicate şi pentru
respectarea principiului recoltării omogene de probe elementare) sau cel puțin să
existe posibilitatea ca inspectoul din frontieră să examineze întreg lotul și să fie
permis accesul pentru recoltare de probe în orice punct/zonă a lotului supus
examinării.

Activitatea de descărcare şi aria destinată prelevării nu trebuie să expună

produsul alimentar condiţiilor meteorologice nefavorabile sau umidităţii excesive şi
nici unui alt risc de contaminare sau degradare.

Și în PIF-uri se aplică prevederile referitoare la depozitarea, transportul,

manipularea, respectarea condițiilor de igienă și salubritate a alimentelor
importate/exportate/tranzitate.

Dintr-o probă prelevată se pot testa mai multe micotoxine, în conformitate cu

Planul Cifric aprobat.

Recoltarea se poate face la:

• nivelul PIF-urilor sau

• în depozitul de destinație

Pe relația cu R. Moldova, de ex.

Recoltarea pentru radioactivitate se efectuează în PIF, de către inspectorul

oficial, este o analiză contracost, dar este obligatorie în Programul Strategic;
 Celelalte recoltări de probe (pt. micotoxine, de exemplu), se pot efectua prin
recoltări de la depozitul de destinație (depozitul de carantină.

Inspectorul/personalul de specialitate va informa unitatea despre dreptul acestuia

privind prelevarea probei pentru opinie suplimentară şi îl va întreba în mod explicit
dacă doreşte să fie prezent atunci când proba/probele pentru opinie suplimentară se
vor separa din proba din proba/probele de laborator omogenizate sau nu.

Răspunsul se menţionează în procesul verbal de recoltare probe.

CONSTITUIREA PROBELOR ÎN LABORATOR – conform

legislației

• proba pentru laborator;

• contraproba sau de referinţă;
• proba pentru opinie suplimentară sau opinie separată

În cazul în care reprezentantul legal doreşte să fie prezent atunci când

proba/probele pentru opinie suplimentară se va separa din proba din proba/probele
de laborator omogenizate, laboratorul va informa referitor la condiţiile (data şi ora)
în care se va realiza acest lucru.

Dacă nu doreşte proba pentru opinie suplimentară aceasta nu se separă din

proba de laborator şi în acest caz, din proba de laborator se separă proba de testare
şi proba de referinţă

De asemenea, în momentul prelevării probei inspectorul/personalul de

specialitate informează reprezentantul legal dacă lotul supus prelevării este sub
sechestru până la eliberarea buletinului de analiză (produsele importate în condiţii
speciale, etc.,) precum şi de obligativitatea achitării contravalorii analizelor de
laborator în momentul când probele ajung în laborator (atunci când este cazul).

Operatorul economic este informat că este obligat să achite contravaloarea a

una sau mai multe analize pentru acelaşi lot, după caz.

Pentru produsele alimentare nesupuse importului în condiţii speciale se

prelevează o probă globală care reprezintă proba de laborator. Aceasta se va
împărţi, după omogenizare astfel:

• o probă pentru testare,

• o probă pentru opinie suplimentară şi

• o probă de referinţă

De la aceste prevederi fac excepţie smochinele uscate, arahidele şi fructele

cu coaja lemnoasă (Reg. UE 401/2006, Capitolul D).

Aceste tipuri de produse alimentare se supun prevederilor punctului 5.4.2

„Prelevarea produselor alimentare supuse importului în condiţii speciale”.

BA va fi înscris un singur rezultat, cel al probei testate.

Prelevarea produselor alimentare supuse importului în condiţii

speciale destinate consumului uman direct
Inspectorul/personalul de specialitate prelevează o probă globală reprezentând
suma probelor elementare şi care se poate diviza în 2 sau 3 probe de laborator în
conformitate cu legislaţia în vigoare.

În cazurile în care proba globală cântăreşte mai puţin de 30 kg, proba globală
trebuie divizată în probe de laborator în funcţie de următoarele repere:

• < 12 kg: nu se divide în probe de laborator, pe BA va fi un singur rezultat;

• ≥ 12 kg şi < 24 kg: se divide în două probe de laborator (în cazul produselor

destinate consumului uman direct vor fi 2 rezultate pe BA);

• ≥ 24 kg: se divide în trei probe de laborator (în cazul produselor destinate

consumului uman direct vor fi 3 rezultate pe BA).

Dacă proba globală cântărește mai puțin de 20 kg, aceasta se

eşantionează/împarte în probe de laborator după cum urmează:

• < 12 kg: nu se împarte în probe de laborator, pe BA va fi un singur rezultat;

• ≥ 12 kg se împarte în două probe de laborator (în cazul produselor destinate

consumului uman direct vor fi 2 rezultate pe BA

Loturile destinate sortării sau altor tratamente fizice ulterioare

Pentru produsele alimentare care fac obiectul unui tratament ulterior: sortare sau
tratamente fizice, identificate astfel în conformitate cu documentul de însoţire, nu
este neapărat necesară împărţirea în trei eşantioane/probe, respectiv două
probe/eşatioane de laborator în cazul în care există o instalație care să permită
omogenizarea unei probe de 20 kg sau 30 kg.

. Laboratorul - în acest caz, va împărţi proba de laborator în:

• probă pentru testare,

• probă pentru opinie suplimentara
• proba de referinţă

Pe BA va fi înscris un singur rezultat.

• Sub 21 Ambalarea probelor

Fiecare probă se introduce într-un recipient curat dintr-un material inert, care
oferă o protecție adecvată împotriva riscurilor de contaminare și împotriva
deteriorării din timpul transportului.

Se asigură toate condiţiile necesare pentru a evita modificarea compoziției

probei, care ar putea să apară în timpul transportului sau depozitării.

Deoarece aflatoxinele sunt distruse sub influenţa razelor ultraviolete sau a luminii
naturale, în cazul prelevării în vederea testării aflatoxinelor se utilizează un recipient
opac/mat (sticlă/ plastic închise la culoare.

• Etichetarea probelor

La locul prelevării proba globală este etichetată clar, inscripţiile se vor face cu tuş
rezistent (carioca, pix, etc.,), menţionându-se: numărul probei, tipul probei, locul de
prelevare, acţiuni de prelucrare, data obţinerii/data producerii sau recolta anului XY,
termenul de valabilitate, etc.

Daca probele sunt recoltate şi provin din loturi etichetate de către producător,
obligatoriu pentru acestea se vor păstra etichetele originale, ambalajele
inscripţionate originale, etc.

Proba/probele se vor sigila obligatoriu – cu sigiliul autorităţii competente

în cazul recoltării efectuate de către inspectori şi cu sigiliu propriu, achiziţionat de
către agentul economic pentru probele recoltate în programul de autocontrol.

Proba globală trebuie să ajungă la laborator intactă, sigilată, la temperatura

corespunzătoare (0-4˚C, max. 7˚C pt. produsele refrigerate şi (-18 ˚C) – (-13˚C) pt.
produsele congelate, astfel încât probele să aibă cu caracteristici cât mai apropiate
de caracteristicile iniţiale ale produselor, din momentul recoltării.
• Transmiterea probelor către laborator/ păstrarea probelor

Proba globală prelevată se depozitează într-un loc răcoros şi uscat şi se livrează

către laborator cât mai repede posibil şi în condiţiile menţionate în legislaţie.

În cazul probelor prelevate în ambalaje gata pentru vânzare, produsul nu se

scoate din ambalaj înainte de a fi transmis către laborator.

Proba/probele de testare recoltate în PS - oficial, rezultatul lor este înscris în BA

în conformitate cu legislaţia în vigoare, în termen de până la 15 zile lucrătoare de la
recepţionarea lor în laborator pt. examene fizico-chimice, microbiologice, etc.,

Probele recoltate din produsele alimentare pentru detecţie contaminanţi

(pesticide, metale grele, reziduuri de antibiotice, etc.) acestea au prioritate şi
rezultatul este dat în termen de max. 20 zile lucrătoare de la recepţia lor sau în cel
mai scurt timp posibil atunci când, din condiţii obiective, nu poate fi respectat acest
interval.

În cazul probelor recoltate pentru produsele alimentare importate în condiţii

speciale, acestea au prioritate şi rezultatul este dat în termen de 3-7 zile lucrătoare
de la recepţia lor sau în cel mai scurt timp posibil atunci când, din condiţii obiective,
nu poate fi respectat acest interval.

Proba pentru opinie suplimentară poate fi păstrată de către laborator sau unitate,
conform legislaţiei în vigoare.

În cazul în care proba pentru opinie suplimentară se păstrează în laborator,

timpul de păstrare este de:

• 1 lună în cazul în care proba nu a depăşit nivelul maxim admis şi a fost importată
în condiţii speciale sau până la eliberarea BA în cazul produselor care nu au
depăşit nivelul maxim admis, care nu sunt importate în condiţii speciale;

• 3-6 luni atunci când probele au depăşit nivelul maxim admis

Proba de referinţă se păstrează în laborator timp de:

• 1 lună în cazul în care acestea nu au depăşit nivelul maxim admis şi au fost

importate în condiţii speciale;

• până la eliberarea BA în cazul produselor care nu au depăşit nivelul maxim

admis şi care nu sunt importate în condiţii speciale;

• 3-6 luni atunci când probele au depăşit nivelul maxim admis.

 • Amestecarea şi omogenizarea probei

Proba globală se amestecă şi se divizează în probe de laborator, după caz,

înainte de a aplica procedura de omogenizare,

Excepţie - se expediază proba globală în situaţia în care laboratorul dispune de

un echipament de omogenizare, cu o capacitate de 20 de kg sau 50 de kg şi probele
pot fi omogenizate şi în laborator.

• Separarea probei pentru opinie suplimentară şi a probei de referinţă

Proba pentru opinie suplimentară şi proba de referinţă sunt separate din

proba/probele de laborator omogenizate – vezi prevederile Regulamentului Comisiei
(EC) nr. 401/2006 – Anexa I, A.3.6. Proba/probele de laborator se omogenizează în
laborator.

Proba de laborator se separă în proba pentru testare, proba pentru opinie

suplimentară şi proba de referinţă în cantităţile cerute conforme cu bunele practici
de laborator GLP, după caz.

Proba de referinţă şi proba pentru opinie suplimentară se sigilează de către

specialistul de laborator, după separarea şi identificarea în laborator a
acestora.

Se vor trece în registru/fișele de evidență a probelor de referință, respectiv

probele pentru opinie separată.

• Probele pentru opinie suplimentară

Dacă operatorul doreşte să conteste rezultatul înscris în BA (în cazul în care lotul
a fost declarat neconform de către inspector/personalul de specialitate) de către
laboratorul oficial ce a realizat testarea probei, transmite proba pentru opinie
suplimentară, spre analiză către un alt laborator acreditat. Dacă proba pentru opinie
suplimentară este conformă atunci se va lua în considerare rezultatul probei de
referinţă care se va transmite către un LNR/LRUE, de către laboratorul care a
păstrat această probă.

Proba de referinţă este neconformă - lotul este declarat neacceptat, în caz de

litigiu, costurile pentru proba de referinţă sunt suportate de către operator.

ProbelE de referinţă

Proba de referinţă se vor transmite către LNR sau LRUE şi se utilizează în

următoarele situaţii: atunci când rezultatul probei de testare este neconform şi
firma/unitatea contestă rezultatul, iar rezultatul probei pentru opinie suplimentară
este conform, se utilizează rezultatul probei de referinţă astfel că dacă rezultatul
acesteia este conform, lotul este declarat acceptat iar dacă este neconform lotul
este declarat neacceptat;

Atunci când rezultatul probei de laborator/testare este neconform şi unitatea

contestă rezultatul fără să fi solicitat proba pentru opinie suplimentară, se utilizează
rezultatul probei de referinţă astfel că: dacă rezultatul acesteia este conform, lotul
este declarat acceptat, iar dacă este neconform lotul este declarat neacceptat;

În caz de litigiu costurile analizelor refacute sunt suportate de către operator.

Costurile pentru proba de referinţă sunt suportate de către operator.

Atunci când există o suspiciune de neconformitate asupra unei probe de opinie

suplimentară, se utilizează rezultatele probei de referinţă (de exemplu: situaţia în
care valoarea rezultată în urma analizei corectată cu recuperarea şi incertitudinea
de măsurare conduce la o valoare mai mică şi la una mai mare decât nivelul maxim
admis: x+y > nivelul maxim admis şi

• x-y < nivelul maxim admis, deci x ± y este o probă cu suspiciune de

neconformitate).

Schema procesului de transmitere al probelor pentru opinie suplimentară

şi al probelor de referinţă, pentru produsele nesupuse condiţiilor speciale la
import:

• Stabilirea conformităţii probelor

Se face pe baza rezultatelor înscrise în BA emis de un laborator autorizat si

acreditat desemnat pentru controlul oficial.

BA este documentul emis de laboratorul care efectuează testarea probei

prelevate în control oficial dar contra-cost, iar după emitere, acesta este transmis
către autoritatea care a solicitat efectuarea analizelor.

PV, CA şi FP compun lista documentelor întocmite cu ocazia prelevării oficiale.

Produsele alimentare nesupuse importului în condiţii speciale:

Proba este conformă dacă valoarea înscrisă în BA este mai mică sau egală cu
cea prevăzută în legislaţie (Reg. C.E. nr. 1881 cu completările şi modificările
ulterioare).

În caz că valoarea înscrisă în BA este egală cu limita maximă admisă, se

recomandă monitorizarea şi a următoarelor loturi provenind de la acelaşi producător
pentru a supraveghea conformarea acestora cu legislaţia în vigoare.

Proba este neconformă dacă valoarea înscrisă în BA este mai mare decât cea
prevăzută în Reg. C.E. în afara oricărui dubiu şi lotul este declarat acceptat dacă
proba analizată este conformă.

De la aceste prevederi fac excepţie smochinele uscate, arahidele şi fructele

cu coaja lemnoasă (R UE 401/2006, Capitolul D).

Aceste tipuri de produse alimentare se supun prevederilor punctului

„Produsele alimentare supuse importului în condiţii speciale”.

Prod. alimentare supuse importului în condiţii speciale: destinate

consumului uman direct:
Fiecare din cele 3, 2 sau 1 probă supuse testării, trebuie să fie conforme pentru
ca lotul să fie acceptat.

Operatorul va achita contravaloarea analizelor, după caz.

Valorile de testare înscrise în BA sunt conforme dacă sunt mai mici sau egale cu
nivelurile maxime prevăzute în Reg. C. E.

Dacă valorile probelor de testare înscrise în BA sunt egale cu limita maximă

admisă (LMA) , se recomandă monitorizarea următoarelor loturi (ex.10
loturi/transporturi ) provenind de la acelaşi importator /producător pentru
conformarea cu legislaţia în vigoare.

Monitorizarea următoarelor loturi/transporturi provenite de la acelaşi

importator/producător pentru a verifica conformarea cu legislaţia în vigoare se poate
face pe o anumită perioadă, de ex. pe întreg anul calendaristic, ex. monitorizare
aflatoxine din citrice pe anul 2014.
 Loturile destinate sortării condiţionării sau unor tratamente fizice ulterioare

În cazul produselor ce nu sunt destinate consumului uman direct, fiind specificat

în mod obligatoriu în PV, dacă laboratorul a decis să împartă proba globală în 2 sau 3
probe de laborator şi media celor trei valori corespunde limitei maxim admise, chiar
dacă o probă de laborator a depăşit această limită luând în considerare corecția pentru
recuperare și gradul de incertitudine al măsurării, proba globală se declară conformă,
lotul se declară acceptat.

Operatorul ec. va achita contravaloarea a 2 sau 3 analize.

În cazul probelor globale declarate neconforme luând în considerare corecția

pentru recuperare și gradul de incertitudine al măsurării sau la suspiciunea faptului ca
proba globală este neconformă, inspectorii/personalul de specialitate au obligaţia
notificării prin SRAFF în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu Manualul
procedural de funcţionare a Sistemului Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje.

• Măsuri în caz de neconformitate a probelor

Pentru produsele alimentare nesupuse importului în condiţii speciale se

aplică prevederile specifice privind controlul oficial pentru loturile neconforme la import.

Pentru produsele alimentare supuse importului în condiţii speciale se aplică

măsuri în conformitate cu cele descrise:

Ex. nucile etichetate pentru consum uman direct la care se găsesc niveluri ale
aflatoxinei totale care le depăşesc pe cele indicate pentru consum uman direct sau ca
ingredient alimentar stabilite în legislaţia în vigoare şi care se situează sub cel mai
mare nivel stabilit la nivel mondial de 20 mg/kg stabilit pentru aflatoxina B1 şi de
35 mg/kg pentru aflatoxina totală, pot fi re-etichetate şi sortate sau supuse unui
tratament fizic de reducere a conţinutului de aflatoxine, sub control oficial

Aceasta cere ca transportarea către unitatea de procesare, procesul în sine,

prelevarea de probe şi analizarea acestora să se realizeze sub controlul oficial al
autorităţii competente.

După sortare şi/sau tratament fizic trebuie să se realizeze o prelevare oficială de

probe şi analizarea acestora pentru a demonstra că aceste loturi - nuci sunt conforme
cu limitele stabilite pentru consumul uman direct sau pentru utilizarea ca ingredient
alimentar.

Nucile etichetate pentru procesare ulterioară la care s-au găsit niveluri ale
aflatoxinei ce le depăşesc pe cele stabilite în legislaţie, dar se află sub nivelul maxim
stabilit la nivel mondial, de 20 mg/kg stabilit pentru aflatoxina B1 şi de 35 mg/kg pentru
aflatoxina totală, pot fi re-etichetate şi astfel supuse ulterior sortării sau unui tratament
fizic sub control oficial.

Prevederi specifice pentru arahide, alte semințe oleaginoase, nuci, fructe

uscate, orez și porumb

Alunele de pământ (arahidele), alte semințe oleaginoase, nucile, fructele uscate,

orezul și porumbul care nu sunt conforme în privința nivelurilor maxime
corespunzătoare pentru aflatoxine prevăzute în anexa la Reg. C. E. nr. 1881 cu
completările şi modificările ulterioare pot fi comercializate cu condiția ca:

• (a) să nu fie destinate consumului uman direct sau utilizării ca ingredient în produse
alimentare;

• (b) să respecte nivelurile maxime corespunzătoare prevăzute în anexa la Reg. C. E.

nr. 1881 cu completările şi modificările ulterioare;

• (c) să fie supuse unui tratament care implică sortarea sau alt tratament fizic, după
care nivelurile maxime prevăzute să nu fie depășite, iar în urma acestui tratament să
nu rezulte alte reziduuri dăunătoare;

• (d) să fie clar etichetate „produsul se supune sortării sau altui tratament fizic în
scopul reducerii contaminării cu aflatoxine înainte de consumul uman sau de
utilizarea ca ingredient în produse alimentare”.

Inscripționarea „produsul se supune sortării sau altui tratament fizic” se

menționează pe eticheta fiecărei pungi, cutii etc., în parte și pe documentul original de
însoțire.

Codul de identificare a transportului/lotului se inscripționează de asemenea pe

fiecare pungă, cutie etc., și pe documentul original de însoțirE.

Interdicții de utilizare, amestecare și detoxificare

Loturile care nu se încadrează în nivelurile maxime prevăzute în legislatie, nu se

utilizează ca ingrediente alimentare, nu se amestecă cu produse alimentare conforme la
aceste niveluri maxime.

Deciziile care se aplica pentru loturile neconforme, se stabilesc de autoritatea

competenta, conform prevederilor legale.

Produsele alimentare ce urmează a fi supuse sortării sau altor tratamente fizice

pentru reducerea nivelurilor de contaminare nu se amestecă cu produse alimentare
destinate consumului uman sau cu produse alimentare destinate utilizării ca ingredient
alimentar.

Produsele alimentare ce conțin contaminanți menționați în secțiunea 2

(micotoxine) din anexa la Regulamentul Comisiei nr. 1881 cu completările şi modificările
ulterioare, nu se detoxifică în mod deliberat prin tratamente chimice.

CONTROLUL CALITĂȚII PRODUSELOR ALIMENTARE DE ORIGINE

NONANIMALĂ/VEGETALĂ

Controlul calității produselor alimentare presupune efectuarea unor determinări

precise analize sau determinări de laborator sau relativ precise, ex. examenul
organoleptic, privind anumiți indicatori, anumite caracteristici ale acestora, în funcție de
originea produsului sau al materiilor prime, compoziția, procesele tehnologice la care a
fost supus (prelucarea), presupuse modificări datorate depozitării, transportului,
manipulării, etc.

REGULI GENERALE PENTRU RECOLTAREA PROBELOR DE PRODUSE

ALIMENTARE DE ORIGINE NONANIMALĂ

Recoltarea probelor de produse alimentare de origine nonanimala sau mixte este

necesara si se impune ori de cate ori este necesară efectuarea examenelor/analizelor
de laborator.

Prelevarea probelor se poate efectua:

- din produsele alimentare de origine nonanimala,

- din produse mixte, care conţin materii prime de origine animală si nonanimala,

- ingrediente vegetale care intră în compoziţia produselor de origine preponderant

animala sau

- teste de sanitatie,

- probe de microaerofloră și

- materiale/ambalaje care vin în contact cu produsele, în vederea efectuării

examenului de laborator.
 Situaţiile în care este necesar examenul de laborator pentru aceste categorii de
produse sunt următoarele:

1. Pentru controlul periodic efectuat în unităţile care produc, procesează,

depozitează, manipulează, transporta şi valorifica produse alimentare de origine
nonanimala sau mixte, în scopul verificării respectării condiţiilor de salubritate şi calitate,
în conformitate cu reglementările în vigoare;

2. La produsele destinate exportului, când se impune eliberarea certificatului

fitosanitar sau intocmirea declaratiei de calitate/conformitate care este condiţionată
de efectuarea examenului de laborator;

3. La produsele importate în conformitate cu reglementările legislative în

vigoare, programele de monitorizare din PIF-uri (puncte de inspecție la frontieră);

4. În situaţia în care prin examenul documentelor însoțitoare și/sau examen

organoleptic, nu se poate preciza dacă produsele controlate sunt corespunzătoare
pentru consum.

5. Din produsele vegetale sau mixte:

• suspecte de alterare,

• suspecte de substituiri/falsificări sau pentru

• stabilirea unor grade diferite de substituiri /falsificari ale acestora;

6. Când exista suspiciuni că:

• produsele provin din culturi/plante bolnave;

• au venit în contact cu diverse surse de contaminare în timpul preparării, manipulării,

depozitarii sau transportului;

7. Când materia prima sau produsul ca atare: ex. legume, fructe, etc., sunt
contaminate cu substante utilizate pentru sporirea productiilor: îngraşăminte chimice,
insecticide, fungicide, etc.;

8. Când exista suspiciunea contaminării produselor în timpul preparării,

manipulării, depozitarii, transportului sau desfacerii lor de către persoane bolnave sau
suspecte de boli transmisibile sau de către persoane purtătoare şi eliminatoare de
germeni patogeni;

• 9. In cazurile când produsele sunt suspectate în declanşarea unor toxiinfecţii

alimentare la om;
• Escherichia coli, Staphylococcus spp., Salmonella spp., Listeria monocytogenes,
Listeria spp., Bacillus cereus, Shigella spp., Clostridium perfringens, etc.;

10. Caz de suspiciune pe baza de documente:

• BA cu rezultate depășite sau necorespunzătoare,

• reclamaţii, sesizări, alerte;

• litigii, expertize sau contraexpertize;

11. Ori de cate ori este necesar sau alte autorităţi abilitate considera necesar.

Probele vor fi insotite de documente:

• CEREREA DE ANALIZĂ (PROCESUL VERBAL DE RECOLTARE A PROBELOR

NOTA DE ÎNSOȚIRE/FORMULAR-ul SPECIFIC - se întocmeşte în trei exemplare:

• primul exemplar sau exemplarul alb, va însoţi probele expediate la laborator,

• al doilea exp., cel de culoare roz va rămâne la agentul economic,

• iar cel de al treilea exp. de culoare verde va rămâne la cotor, la inspectorul sau
reprezentantul desemnat de unitate, care a efectuat recoltarea.

Inspectorul oficial sau reprezentantul desemnat de unitate va întocmi

cererea de analiză - recoltare a probelor la toate rubricile:

• numărul unic de înregistrare; data/ora recoltării;

• denumirea şi adresa autorităţii competente care a efectuat recoltarea, ex. OPC,

DSVSA, DSP, s.a.;

• nume/prenume inspector, calitatea, specialitatea, numele şi/sau codul de

identificare, ex. consilier, inspector, inginer, medic, etc.;

• denumirea probei, categoria de probă cf. legislației: legume, fructe, etc., și

• denumirea comercială/brand-ului;

• numărul de identificare al probelor;

• numărul de probe și numărul de eșantioane;

• identificarea completă aprodusului respectiv (număr lot – nr. şarjă, etc.);

• data fabricației/data expirării;

• termenul de valabilitate;

• locul de recoltare al probei: flux tehnologic, de la depozitare, comercializare, etc;

• numele şi adresa proprietarului sau persoanei care are în păstrare contraprobele,

probele pentru opinie suplimentară sau loturile din produsele de la care s-au
efectuat recoltările;

Se vor recolta probe numai de la unităţi autorizate/înregistrate de către instituţiile

publice abilitate, iar pe nota de control sau chiar şi pe cererea de analiză se poate
menţiona numărul de autorizare al unităţii;

Categoria probei ex. cereale, legume, fructe, sau produse conservate, produse
proaspete, uscate, etc.,

• mod de prezentare: neprelucrate (integre, frunze, fructe, etc., sau prelucarate

(tăiate,);

• denumirea/tipul probei (matricea/substrat) respective: grâu, soia, roşii, vinete, etc.;

• tratamentele efectuate pe parcursul vegetaţiei, mai ales în ultimele 4 săptămâni

înaintea recoltării probelor (în cazul în care prelevarea se face direct de la
producator);

Examenele solicitate:

• organoleptice,

• fizico-chimice,

• microbiologice,

• micologice,

• micotoxicologice,

• parazitologice,

• controlul reziduurilor,

• radioactivitate,

• determinare metale grele, etc.;

ATENȚIE!

• SE SOLICITĂ DENUMIREA ANALIZEI, nu categoria de examene!

• menţiuni speciale date suplimentare:

• destinaţia produsului – alimentatie copii, tineri, bătrâni,

• condiţiile de păstrare a produsului;

• în situații speciale - sechestrare a lotului/loturilor din care au fost recoltate probe

până la primirea rezultatelor prin buletine de analiză;

• altele mentiuni, observatii;

• Responsabil oficial - este stabilit de autoritatea competentă care va desemna una

sau mai multe persoane care să se ocupe de prelevarea, identificarea, pregătirea,
expedierea probelor și uneori de transportul în condiţii corespunzătoare a probelor
oficiale către laboratorul desemnat.

• Persoana autorizată - este de regulă stabilită din cadrul Serviciului Siguranța

Alimentară: medic uman/veterinar, inginer tehnolog, inginer agronom sau ing.
horticol, s.a. – (poate exista și un locțiitor), este responsabil cu aplicarea legislației în
mod adecvat cu realitatea din teren.

• Persoana autorizată – este stabilit de autoritatea competentă, are obligația

recoltării de probe în funcție de istoricul existent/cunoscut al unitații, de riscurile
descrise, probe NC și alte informații, noutăți apărute pe parcurs.

• Persoană desemnată - este persoana stabilită de conducerea unității, aceasta

deține o calitate recunoscută în organizație, este o persoană cu experiență și
pregătire adecvată, stabilită prin decizie, semnată de conducerea societății și se
ocupă inclusiv cu prelevarea de probe.

La prelevarea probelor se întocmeşte un / CERERE ANALIZA/ PROCES

VERBAL DE RECOLTARE sau NOTĂ DE ÎNSOȚIRE/ FORMULAR SPECIFIC care va
fi semnat de inspectorul oficial care recoltează proba/probele, contrasemnat de un
reprezentant legal al unităţii asupra căreia se afla în gestiune sau proprietate produsul.

PVR trebuie semnat şi de un martor care să aibă calitatea de a fi neutru, ex. un

cumpărător;

În cazul în care reprezentantul unităţii refuza sa semneze, procesul verbal de

recoltare poate fi semnat numai de către inspectorul oficial şi de un martor.

Concomitent cu recoltarea probelor reprezentative, se vor recolta, în mod similar,

din același lot, categorie de produs, produs, sortiment, prelevate în aceleaşi condiţii –
se recoltează CONTRAPROBE - la probele recoltate pentru examenul de laborator.
Contraprobele recoltate în condiţiile legii se vor depozita sub responsabilitatea
 producătorului/ proprietarului în condiţii care sa permită respectarea integrităţii și
caracteristicilor.

Numărul sigiliului contraprobelor va fi precizat în cererea de analiză completată

la recoltarea probei/probelor.

Probele recoltate în Program Strategic/CO –programul gratuit suportat de

le bugetul central al RO, în control oficial probele obligatoriu se sigilează!

Probele recoltate în Programe de Autocontrol – la cererea agenților

economici, contra-cost, achitate de aceștia, se pot sigila sau pot fi asigurate!

Analiza contraprobelor se poate face contracost la solicitarea unităţii

(proprietarului) sau atunci când situaţia o impune. Probele recoltate sau
contraprobele se trimit la laborator pe cheltuiala proprietarului.

Contraprobele, probele de referință sau probele pentru opinie suplimentară

- se pot expedia la laborator, în condițiile legii.

EFSA (European Food Safety Authority) a stabilit în ghidul de recolatre a

probelor pentru micotoxine posibilitatea legală de autorității competente sau a agentului
economic de a decide modalitatea de păstrare a acestor categorii de probe la
laboratorul de destinație pentru analiza probelor.

Regula poate fi aplicată și în alte situații.

Probele trebuie transportate la laborator în cel mai scurt timp, în timp util, astfel
încât acestea să îşi păstreze nemodificaţi parametrii de integritate.

Destinaţia loturilor de produse din care s-au prelevat probe reprezentative

pentru examenul de laborator va fi stabilită de inspectorul oficial care a efectuat
recoltarea acestora.

Inspectorul oficial va corobora datele oferite de examenul de laborator, respectiv

rezultatele din buletinul de analiza, cu lotul de produse examinat și toate datele menite sa
contribuie la luarea unei decizii în condiţiile legii.

Destinaţia loturilor din care au fost prelevate şi examinate probe poate fi

încadrată în una din aceste categorii:

• se admit liber în consum – atunci când rezultatele obţinute la analizele de

laborator sunt corespunzătoare şi/sau se încadrează în limitele prevăzute de
legislaţia în vigoare;
 • se admit condiţionat în consum – atunci când există unele depăşiri ale
parametrilor de igienă, dar nu parametri de salubritate şi când prin condiţionare
termică (ex. prin pasteurizare, congelare, etc.,) produsul devine salubru, nu ridică
probleme privind sănătatea consumatorilor;

• sunt interzise consumului – atunci când există modificări ale stării de

prospeţime, se izolează germeni patogeni, sunt identificaţi contaminanţi, etc., iar
prin consumul acestor produse ar fi periclitată sănătatea consumatorilor;

• produsele interzise a fi consumate sunt sechestrate şi dirijate la denaturare

prin incinerare, nefiind admise nici în alimentaţia animalelor, acestea trebuie să
fie hrănite şi adăpate cu alimente/apă de aceeaşi calitate ca pentru consum
uman;

Decizia admiterii sau nu în consum a produselor analizate se fa efectua pe

baza buletinului de analiză emis de un laborator autorizat şi acreditat pentru a efectua
analizele solicitate, de către inspectorul care a efectuat prelevarea singur sau împreună
cu o echipă complexă în funcţie de situaţie;

Inspectorul sau echipa de control vor corobora datele oferite prin examenele de
laborator, respectiv buletinul de analiza, cu toate datele menite sa contribuie la luarea
unei decizii în condiţiile legii.

REGULILE GENERALE PENTRU RECOLTAREA PROBELOR DE PRODUSE

ALIMENTARE DE ORIGINE NONANIMALĂ

1. Pentru examenul de laborator se recoltează probe reprezentative și matrici

adecvate în raport cu analizele solicitate în unităţi care produc, procesează,
depozitează, manipulează, transporta şi valorifica produse alimentare de origine
nonanimală sau mixte, atunci când situaţia o impune, de la domiciliul cumpărătorului
sau de la producător, în condiţiile legii.

2. Recoltarea probelor se face de către: personal specializat – inspectorul

oficial de unitate care are în raza lui de activitate obiectivele supuse controlului.

• Reprezentantul desemnat de către conducerea unității de industrie alimentară

sau

• Personalul auxiliar autorizat, în mod excepțional, sub supravegherea sau pe

răspunderea inspectorului oficial.
 3. Premergător recoltării probelor, inspectorul/reprezentantul desemnat trebuie
să se informeze amănunţit asupra

• unității, punctului de lucru, organizație;

• originii produsului alimentar;

• materii prime utilizate, dacă este cazul;

• data fabricării și/sau data expirării;

• condiţiile de fabricare, procese tehnologice la care a fost supus;

• condiţiile de depozitare, manipulare, transport sau desfacere;

• rezultatul controalelor efectuate anterior și măsuri aplicate;

• rezultatul analizelor de laborator efectuate până la acea dată,

• aspectul general al produsului sau lotului,

• modul de ambalare, starea ambalajului,

• modul de etichetare sau ştanţare, respectarea legislației privind etichetarea;

• daca produsul se află sub incidența unor reglementări speciale pe perioada

termenului de valabilitate.

4. PROBELE – pentru examenul microbiologic

• trebuie sa fie reprezentative,

• trebuie sa fie adecvate examenului solicitat,

• se vor folosi pe cât posibil instrumente sterilizate şi se vor ambala în:

• recipiente sterilizate sau considerate sterile industrial, de ex. în pungi de

polietilena de uz alimentar sau

• recipienti din plastic de unica folosință, etc.,

• recoltarea fiecărei probe efectuandu-se în condiții controlate.

Recoltarea succesivă a mai multor probe unitare/elementare sau globale,

eșantionate sau nu ulterior, trebuie să se facă în aşa fel încât:

• să nu se amestece diferitele tipuri de probe, cu origini diferite;

• să nu se amestece părţi din acestea;

 • sau să nu se contamineze probele între ele;

• să nu existe scurgeri, modificări ale aspectului, consistenței, stare termică, etc.

5. LOTUL/LOTURILE - cantitatea de produse de origine nonanimala sau mixtă

identificabilă, aşa cum este definit în normele LEGISLATIVE în vigoare.

• LOTUL este constituit din ambalaje care conţin produse din acelaşi tip de
produs, același sortiment, obținute de către acelaşi producător şi la aceeași dată
de fabricaţie și/sau dată de expirare, provin din același schimb și care constituie
parte determinantă dintr-o livrare și având calitate uniformă.

6. PROBĂ UNITARĂ sau ELEMENTARĂ - cantitatea de probă materială

prelevată dintr-un singur punct al lotului.

7. PROBĂ GLOBALĂ - totalul combinat al tuturor probelor unitare/elementare

prelevate din lot.

8. PROBA MEDIE – proba recoltată din omogenizarea probelor unitare, din care
se prelevează una sau mai multe probe medii.

9. PROBĂ DE LABORATOR - parte din proba globală care este destinată

examenului de laborator.

In cazul conservelor pentru verificarea ermeticităţii, masei nete, şi pentru

efectuarea examenelor de laborator, în funcţie de mărimea lotului, se recolteaza:

Mărimea lotului (număr de recipiente) Număr de recipiente

Pana la 500 13

501-1200 20

1201-3200 32

3201-10000 32

10001-35000 50

35001-150000 80

150001-500000 80

Peste 500000 125

 Recoltarea probelor de SEMICONSERVE se face astfel:

• - pana la 1000 recipiente se recoltează 2 recipiente;

• - de la 1001- 2000 recipiente se recoltează 4 recipiente;

• - de la 2001- 3000 recipiente se recoltează 6 recipiente;

• - de la 3001- 5000 recipiente se recoltează 8 recipiente;

• - pentru fiecare 5000 recipiente în plus se recoltează 5 recipiente.

CONSERVELE și SEMICONSERVELE

• se vor trimite la analiza totdeauna în ambalaje integre, originale, nedeschise, dacă

depășesc 1,5-3 Kg., se deschid ambalajele originale și se recoltează eșantioane de
350-500g sau maxim 1000 g.

• dacă aceste produse posedă banderole, etichete sau alte modalităţi de identificare
care servesc marcării sau prezentării, acestea vor rămâne obligatoriu la proba ce se
expediază la laborator.

PRODUSE PREAMBALATE

• se recoltează randomizat 1% din ambalajele care formează lotul controlat, însă

nu mai puţin de doua şi nu mai mult de cinci unităţi elementare de eşantionare;

• când lotul controlat este format din ambalaje cu greutate mai mare de 2 kg, se
recoltează părţi din acestea, de 250 - 500 g, în aceeaşi proporţie;

• unităţile elementare de eşantionare se recoltează o proba medie de cel puţin 250

g pentru până la 500 g pentru celelalte produse specificate;
 • se recoltează bucăţi întregi sau porţiuni, calupuri din produsele cu greutate mai
mare de 1,5-3Kg .

PRODUSE DE COFETĂRIE şi PATISERIE

• Recoltarea probelor pentru examenul microbiologic se face în funcţie de modul

de ambalare al produselor;

• Pentru produsele ambalate se recoltează, prin sondaj, ambalaje întregi;

• Pentru produsele vrac se recoltează prin sondaj o cantitate minima de 150-250

g.

ADITIVI ALIMENTARI

• PROBA pentru analize microbiologice trebuie să fie recoltate în ambalaje

originale la cantități mici pană se formează cantitate de minim 250-350 g;

• probă care este formată prin omogenizarea probelor unitare/ elementare

recoltate randomizat din produsul vrac, pană se formează cantitate de minim
250-350 g;

ATENȚIE

• Examenele microbiologice și unii parametri de control reziduuri, nu se efectuează

pe probe medii!

• Examenele fizico-chimice se analizează și pe probe medii!

• Examene micotoxine se analizează și pe probe medii!

CONDIȚII GENERALE LABORATOR DE ANALIZE/ÎNCERCĂRI

Laboratorul trebuie să fie autorizat conform cerinţelor legislative actuale, în

vigoare, respectiv : conform Ord. A.N.S.V.S.A. nr. 114/2013 și să dețină autorizație
pentru Siguranța Alimentelor valabilă.

LABORATOR ACREDITAT

Laboratorul de analize/încercări din domeniul Siguranței alimentare trebuie să fie

acreditat conform cerinţelor Reg. C.E. 882, de către un organism național sau
internațional de acreditare și să dețină CERTIFICATUL DE ACDEDITARE valabil.

DOTAREA LABORATORULUI
 Laboratorul trebuie să dețină spații suficiente în raport cu numărul de
laboratoare/profile/analize efectuate, să fie dotat cu echipamentele necesare și să
respecte condițiile de la autorizre, Ord. A.N.S.V.S.A. nr. 114/2013.

PERSONALUL LABORATORULUI

Laboratorul trebuie să dețină SPECIALIȘTI – responsabili de analiză în număr

suficient în raport cu numărul de laboratoare/profile/ analize efectuate.

Personalul trebuie să aibă specialitate adecvată, ex. chimiști, medici, ingineri,

biologi; să fie instruiți anual/continuu pe metodele de analiză utilizate, în raport cu noile
standarde, aparate, alte precizări apărute.

Personalul trebuie să participe anual la scheme de testare, la teste de

intercomparare.