PLANTE FOLOSITE IN DERMTOCOSMETICA

GĂLBENELE (CALENDULA OFFICINALIS)

Gălbenelele sunt originare din zona mediteraneană, cresc spontan sau cultivate ca plante
decorative, în gradini, pe lângă zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri,  şi sunt răspândite şi
recunoscute în toata Europa încă din Evul Mediu.
În trecut era numită şi "floarea ploilor" deoarece atunci când nu se deschidea era sigur că vin
ploile.
În scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg atunci când este soare, când planta este
deschisă şi emană uleiuri volatile.

Compoziţie

Gălbenelele conţin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice,  substanţe amare,

saponine triterpenice, răşini, mucilagii.

Acţiune

Au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă,

cicatrizantă, grăbeşte vindecarea şi regenerarea ţesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ,
reglează funcţia biliară prin principiile amare.

Indicaţii terapeutice

Gălbenelele sunt indicate în ulceraţii, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal,
inflamaţii ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, dereglări menstruale, dismenoree,
micoze, vaginite, infecţii urinare, cistite, cancer .

Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la 1 litru de apă, se lasă la macerat în
apă rece 24 de ore, apoi se strecoară şi se mai fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute,
se strecoară şi se amestecă cele două extracte şi se administrează atât intern cât şi extern, gargară
(afte, stomatite, gingivite, faringite), se fac băi de şezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor,
escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spălături, clisme.

 În cosmetică

Unguentul pe bază de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau
pentru întreţinerea pielii.
PĂTRUNJELUL (PETROSELINUM CRISPUM)

Pătrunjelul este o plantă erbacee medicinală, aliment şi condiment, cultivat în majoritatea

zonelor de relief în ţara noastră, care provine din pătrunjelul sălbatic de pe ţărmul Mării Mediterane.
Planta are rădăcina pivotantă, conică sau alungită, de culoare alb-cenuşie, cu gust dulce şi
miros plăcut aromat.
Tulpina floriferă a pătrunjelului este înaltă până la 130 cm, are forma cilindrică, este uşor
striată şi ramificată chiar de la bază. Frunzele sunt lucioase pe partea superioară şi au un miros
caracteristic extrem de plăcut.
În scop fitoterapeutic se utilizează rădăcina, frunzele şi fructele (seminţele).

Compoziţie

Pătrunjelul conţine mai multă vitamina C decât lămâia, portocala sau varza, la care se adaugă
vitaminele A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, K şi E.
De asemenea, este o sursă importantă de glucide, proteine, minerale (potasiu, calciu, fosfor,
magneziu, fier, sodiu), ulei volatil, lipide şi flavonoizi.

Acţiune

Conţinutul bogat de vitamina A şi C are un puternic efect antioxidant, detoxifiant, antialergic,

antitumoral, tonifică ficatul, stimulează activitatea vezicii biliare, fluidifica secreţiile,
antispastic,relaxează fibrele musculare netede intestinale, gastrice, bronşice, întăreşte sistemul
imunitar,are efect vasodilatator, regenerează peretele vascular, menţine elasticitatea vaselor, are
efecte afrodisiace şi asigură o bună funcţionare a aparatului genital.
De asemenea, pătrunjelul limitează procesele inflamatorii, are efect antirahitic, antiscorbutic,
vermifug, diuretic, neutralizează efectele intoxicaţiei cu tutun, alcool, alimentaţie excesivă cu carne
sau prelucrată industria şi conţine uleiuri volatile cu efect antitumoral.

Indicaţii terapeutice

Consumat crud sau sub formă de infuzie, decoct, pătrunjelul este eficient în tratarea edemelor,
infecţiilor, asteniei, tulburărilor de circulaţie sanguină, hipertensiunii, bolilor reumatice,
anorexiei,meteorismului şi colicilor abdominale, astmului bronşic, amenoreei şi elimină halena
(respiraţia urât mirositoare).
Sub formă de gargară, băi sau spălături locale, pătrunjelul ajută la vindecarea plăgilor,
înţepăturilor deinsecte, a conjunctivite, ameliorează contuziile şi pigmentaţiile pielii şi înlătură
durerile dentare.
Pătrunjelul conţine mai mult fier decât spanacul şi mai mult fluor decât orice alt aliment,
contribuind astfel la menţinerea unei danturi şi a unei osaturi puternice. De asemenea, o legatură de
pătrunjel furnizează mai multe proteine decât 2 ouă, devenind un aliat de nădejde  în curele de
slăbire, deoarece conferă senzaţia de saţietate.
Frunzele şi tulpinile de pătrunjel neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism şi
sunt eficiente în toate afecţiunile ficatului, inclusiv la ciroze sau hepatite, distrugând germenii
patogeni şi chiar diferite virusuri.
În plus, datorită calităţii sale de excelent antioxidant, pătrunjelul consumat zilnic de 3 ori pe
zi, câte 20 ml de suc împreună cu alte sucuri naturale ajută foarte mult la vindecarea cancerului.
Sucul proaspăt se poate consuma în timpul tratamentului cu citostatice, ajutând la diminuarea
efectelor negative ale medicamentelor şi la distrugerea celulelor canceroase.

Precauţii şi contraindicaţii

Consumul de pătrunjel  este contraindicat femeilor gravide şi celor care alăptează deoarece
planta conţine apiol (estrogen natural) care stimulează contracţia uterină şi  diminuează secreţia
lactată.

În cosmetică

Pătrunjelul este un ingredient natural care nu trebuie să lipsească din trusa de îngrijire a pielii.
Din sucul de pătrunjel se poate face o mască care se aplică pe faţă şi care are rolul de a regenera, de a
împrospăta şi de a conferi strălucire tenului.
De asemenea, masca poate ajuta la eliminarea pistruilor şi a petelor cauzate de înaintarea în
vârstă.

CEAIUL VERDE (Camellia sinensis)

Ceaiul verde provine din frunzele plantei Camellia sinensis şi este utilizat de către chinezi de
mai bine de 2.000 de ani, ca băutură răcoritoare, datorită numeroaselor proprietăţi terapeutice de care
dispune această plantă.
Planta Camellia sinensis este un arbust asiatic sempervirescent, extrem de cultivat în Extremul
Orient, Argentina, China, India, Pakistan şi Rusia.
De la această plantă se recoltează frunzele tinere, iar ceaiul verde se obţine prin uscarea la
cald a acestor frunze. De asemenea, ceaiul se poate obţine din muguri.

Compoziţie
Din compozitia ceaiului verde fac parte următoarele: flavonoide, taninuri catehice, galice şi
mixte, acizi polifenolcarboxilici, triterpene, zaharuri, vitamina C, alcaloizi, precum cafeina,
teobromoina, teofilina, alcooli liberi şi substanţe anorganice, precum potasiu, aluminiu şi fluor.

Acţiune
Datorită alcaloizilor conţinuti de ceaiul verde, acesta oferă organismului efecte stimulante, iar
L-teanina din compoziţia sa deţine efecte calmante asupra sistemului nervos.
Polifenolii şi catechinele contribuie la combaterea radicalilor liberi, ce pot fi produşi de fumul
de ţigară, poluare, ultraviolete sau gazele de esapament. Totodată, polifenolii din această plantăp
favorizează reducerea tensiunii arteriale, însă contribuie şi la diminuarea nivelului de colesterol din
sânge, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi digestia, stimulează procesele metabolice la nivelul
celulelor sistemului nervos central, contribuie la irigaţia sanguină la nivelul tegumentelor şi permite
regenerarea acestora, iar datorită aportului de fluor previne apariţia cariilor.
Totodată, polifenolii existenţi în compozitia ceaiului verde favorizează arderea caloriilor,
reduce riscul de apariţie al accidentului cerebral vascular şi diminuează nivelul de colesterol rau
LDL.
De asemenea, ceaiul verde contribuie la distrugerea bacteriilor ce pot provoca intoxicaţii
alimentare şi elimina toxinele ce pot produce aceste bacterii, opreste evolutia celulelor canceroase,
permite reducerea nivelului de zahar din sange, iar datorită concentraţiei crescute de antioxidanti, în
special de vitamina E, încetineşte procesul de îmbătrânire.

Indicaţii terapeutice

Ceaiul Verde este indicat pentru ameliorarea depresiei, este un eficient adjuvant în afecţiunile
cardiovasculare, reglează metabolismul, creşte imunitatea organismului, energizează organismul în
cazurile de oboseală, asigură o buna funcţionare a ficatului şi a rinichilor, mentine un ritm cardiac
constant şi previne apariţia infecţiilor respiratorii şi digestive.
De asemenea, ceaiul verde este un adjuvant în cazul sclerozei multiple, iar testele de laborator
efectuate au demonstrat că utilizarea acestuia în timpul urmării unui tratament chimioterapeutic,
creşte eficienţa tratamentului. În plus, ceaiul verde inhibă dezvoltarea celulelor tumorale, în
special a celor de colon, rect, vezică urinară, esofag, pancreas şi stomac, fără să afecteze celulele
sănătoase.

Precauţii şi contraindicaţii

La persoanele hipertensive, la cardiacii cu probleme foarte grave şi la bolnavii aflaţi sub

medicaţie psihotropa, ceaiul verde se va administra doar cu acordul medicului şi cu prudenţă la
inceput.
De asemenea, persoanele cu tulburări de somn nu vor consuma cantităţi foarte mari de ceai
verde, mai ales după ora 17. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cantităţi foarte mici de ceai verde
(sub 0,75 grame pe zi), eventual în amestec cu alte plante (chimen, fenicul, iasomie).

În cosmetică

Ceaiul verde este foarte bogat în antioxidanţi şi are multiple beneficii pentru sănătate, dar şi
pentru frumuseţe. Aşa se face că, atât în cazul pielii, cât şi al părului, această licoare  face minuni.
Pentru un păr strălucitor şi puternic, ceaiul verde face adevărate minuni, într-un timp foarte scurt.
Pe părul proaspăt spălat se toarnă lichidul rezultat prin fierberea, timp de 15 minute, a
pliculeţelor de ceai. Ceaiul trebuie să fie la temperatura corpului. După zece minute, părul se spală
din nou cu şampon, pentru o strălucire intensă. Un al beneficiu al ceaiului este acela că ajută la
reducerea pungilor de sub ochi şi a cearcănelor. Pliculeţele de ceai verde folosite nu trebuie niciodată
aruncate, ci aplicate pe suprafaţa ochilor, cofeina conţinută ajutând la îndepărtarea cearcănelor.
ULEIUL DE COCOS

Uleiul de cocos este superalimentul secolului XXI şi nimeni nu îi poate nega beneficiile
pentru sănătate.  
Este un aliment şi un ingredient deosebit de nutritiv, nelipsit în dieta vegetariană şi raw-
vegană. Fiind un ulei nealergenic, poate fi consumat şi de copii, chiar de la o vârstă fragedă.
Mai mult, are utilizări multiple ca bază şi în cosmetică, în reţetele preparate acasă ori în
laboratoare. Iar studiile recente care acoperă subiecte de la scăderea în greutate, la prevenţia
cancerului şi până la sănătatea inimii nu sunt nici ele neglijat.
Ca şi alte uleiuri, uleiul de cocos este şi el de mai multe feluri: extravirgin, presat la rece,
presat la cald, rafinat fizic, rafinat chimic.

Ulei de cocos: cum îl alegem pe cel mai sănătos?

”Uleiul de cocos rafinat chimic este obţinut printr-un proces de distilare cu ajutorul unor
substanţe chimice potenţial nocive, la temperaturi ridicate. Sau, ca produs secundar din uleiurile
rămase din procesul de obţinere a fulgilor de cocos şi în care se regăsesc adesea grăsimi hidrogenate,
periculoase pentru sănătate. Uleiul extras sau presat la rece, numit şi virgin sau extravirgin, e obţinut
doar printr-un proces mecanic de presare a pulpei de cocos crude, proaspete sau uscate şi este, prin
urmare, cel mai sănătos.

Uleiul de cocos nerafinat, extras la rece, organic este cel mai benefic dintre toate, deoarece
toate proprietăţile sale extraordinare se păstrează nemodificate. Am ales sa facem producţia în Sri
Lanka pentru a obţine uleiul ca şi odinioară, prin presarea la rece, prin centrifugarea laptelui de
cocos, obţinut din pulpă proaspătă, organică. La fel ca atunci, localnicii se caţără până în vârful
palmierului, pentru a culege nucile. Înainte însă de a porni, ei se roagă la spiritul palmierului, pentru a
fi protejaţi. Filosofia noastră este să aducem pe rafturile magazinului virtual produse în care noi să
avem încredere în primul rând”, a explicat Ciprian Stancu, fondator Republica Bio, singurul
magazin ce comercializează în exclusivitate doar produse bio.

De ce este uleiul de cocos atât de sănătos?

Uleiul de cocos este unicul dintre uleiurile vegetale care are o concentraţie ridicată de acizi
graşi saturaţi care pot provoca o mulţime de reacţii pozitive, benefice pentru sănătate. Proprietăţile
sale se datorează în special acestor acizi graşi: acizilor lauric, capric şi caprilic.

Ei se asimilează rapid în organism şi se transformă în energie, motiv pentru care uleiul de

cocos este recomandat persoanelor care vor să slăbească şi celor care fac sport. Acidul lauric se
regăseşte şi în laptele matern şi ne protejează împotriva virusurilor şi bacteriilor.

Conţine cu 10% mai puţine calorii faţă de alte grăsimi vegetale şi mai mult, acest ulei este
unul dintre cele mai bogate surse de grăsimi saturate, aproape 90% din acizii graşi din uleiul de cocos
fiind saturaţi. Acizii graşi pot avea efecte terapeutice asupra tulburărilor cerebrale, precum epilepsie
şi Alzheimer.
 În plus uleiul de cocos scade colesterolul, stimulează sistemul imunitar prin  polifenoli şi
antioxidanţi naturali, vitaminele A, C si E, vitamina K, Fier şi Calciu, reglează metabolismul şi
digestia şi, printre altele, ne ajută să avem părul şi pielea sănătoase şi strălucitoare atunci când
alegem să-l folosim ca şi ingredient cosmetic. Protejează chiar şi împotriva periculoaselor raze
ultraviolete, atunci când este întins pe piele înainte de expunerea la soare. Şi foarte interesant, multe
moaşe îl folosesc pentru masajul pielii bebeluşului.

Cum folosim uleiul de cocos?

Uleiul de cocos se poate folosi cu succes în bucătărie dar şi în cosmetică. Poate fi mâncat,
gătit, pus în salate, în prăjituri, este un superaliment bun de-ntins pe pâine, după cum spun cei de la
Republica BIO. Aşa l-au şi prezentat la toate târgurile şi expoziţiile la care au participat. Cât despre
cosmetică, şi acolo întrebuinţările sunt multiple.

În vechile înscrisuri sanscrite palmierul de cocos este numit kalpa vriksha sau copacul vieţii.
Ca şi atunci, şi acum fiecare părticică a palmierului care ajunge până la 30 de metri înălţime este
folosită. Din floare şi fruct, palmierul dă ulei, unt, apă şi zahăr. Din rădăcină, trunchi, nucă şi frunze,
localnicii încă mai obţin frânghii, fibre pentru ţesut, coloranţi, material de izolaţie, îngrăşământ şi
lemn pentru mobilă.

Ulei de cocos în bucatarie:

Uleiul de cocos este rezistent la temperaturi ridicate şi nu se oxideaza uşor. Punctul de ardere
este la 180 grade Celsius.

Prin urmare, el poate substitui cu succes la gătit şi la prăjit untul, margarina şi alte uleiuri sau
grăsimi. Se poate adăuga în prăjituri, în salate, chiar şi în ceai sau lapte, deoarece creşte absorbţia
fitonutrienţilor şi antioxidanţilor.

 Se poate consuma simplu, tartinat pe o felie de pâine sau ca şi superaliment (1-2 linguriţe pe
zi).
 Înlocuieşte cu succes energizantele sintetice pentru sportivi.
 Adăugat în shake-urile proteice sau în smoothies, creşte absorbţia proteinelor, vitaminelor şi
nutrienţilor. Şi le completează cu ale lui.
 Potrivit pentru prepararea batoanelor nutritive, proteice şi energizante sau a gustărilor
sănătoase dintre mese.

 O băutură nutritivă pe bază de ulei de nucă de cocos poate fi şi un bun sirop de tuse,
expectorant, sau contra durerilor de gât.

Ulei de cocos în cosmetică:

 Spală faţa mai bine decât un săpun, mulţumită capacităţilor antimicrobiene ale acidului lauric.
Îl puteţi încorpora într-o reţetă de săpun făcut în casă.
 Curăţă foarte bine dinţii, dacă este adăugat într-o reţetă de pastă de dinţi preparată în casă, cu
ulei vegetal de mentă şi praf de copt.
 Bun pentru un masaj care catifelează pielea, nu doar a bebeluşilor.
 Tratează vergeturile rămase după sarcină şi lăuzie sau după pierderea în greutate, dacă este
aplicat local, cu masaj pe zonele afectate.
 Este un bun hidratant şi calmant pentru pielea arsă de soare.
 Bun balsam pentru păr, dacă după baie se masează cu el părul şi apoi se
clăteşte. Funcţionează chiar şi împotriva mătreţii sau, mai rău, a gumei de mestecat lipită de firele de
păr!
 Împotriva călcâielor crăpate sau cicatricilor lăsate de rănile superficiale, în locul cremelor
reparatoare din farmacii.
 Tratează infecţiile cu ciuperci, chiar şi candida, folosit ca unguent local.
 Funcţionează ca tratament împotriva păduchilor.
 Calmează mâncărimea cauzată de muşcăturile insectelor, dacă este aplicat în locul cremelor
pline de chimicale şi cortizon.
 Întins pe buze, înlocuieşte balsamul din farmacii.
 Merge chiar şi într-o reţetă pentru un detergent de rufe preparat în casă.
 Poate fi un bun emolient şi calmant pentru piele, înainte şi după bărbierit.
 Amestecat cu puţin zaţ de cafea şi un praf de scorţioară se transformă într-un foarte
bun exfoliant.
 Masat bine până este absorbit de pielea afectată de celulită, pentru un efect anticelulitic mult
mai sănătos decât alte creme.
 Amestecat cu câteva ingrediente simple, poate fi un deodorant natural, discret şi eficient.

 Îmblânzeşte urmele lăsate de oboseală în jurul ochilor, aplicat ca o mască pentru conturul
ochilor. Ba mai mult, poate fi şi un bun demachiant.