-3-

Orice fapt economic condiţionează modificări simultane şi cu aceeaşi sumă a cel puţin două posturi de
bilanţ. În funcţie de natura faptelor economice, schimbările pot avea loc într-o parte a bilanţului (activ
sau pasiv) sau în ambele părţi ale lui. Aceste modificări se reflectă în contabilitate printr-o dublă
înregistrare în conturi.

Dubla înregistrare  prezintă un procedeu de reflectare a unui fapt economic în debitul unui cont şi în
creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă.

Exemplu. S-au încasat 4000 lei în casierie din contul curent în monedă naţională. Această operaţiune
economică condiţionează, pe de o parte, micşorarea numerarului în contul curent în monedă naţională
cu 4000 lei, iar pe de alta - majorarea lor în casieria întreprinderii cu aceeaşi sumă. Operaţiunea
respectivă poate fi prezentată în conturi în felul următor:

                        D-t      241                   C-t                      D-t       242             C-t 

             4000                                                                              4000

           

Însemnătatea   dublei  înregistrări: 

·   asigură egalitatea totalurilor rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor;

·   asigură egalitatea totalurilor activului şi pasivului  bilanţului;

·   reflectă corelaţia între obiectele contabile;

·   garantează obiectivitatea şi veridicitatea informaţiei contabile, deoarece înregistrarea acesteia în

conturi se efectuează după analiza conţinutului fiecărui document contabil.

Între conturile contabile care se folosesc pentru înregistrarea faptelor economice se stabileşte o
legătură strânsă.

Corespondenţa conturilor prezintă modul de exprimare a legăturii reciproce între conturi determinată

de conţinutul economic al faptului. Conturile utilizate în acest caz se numesc conturi corespondente.

Formula contabilă reprezintă forma grafică de reflectare a operaţiunilor economice în conturi

corespondente pe baza dublei înregistrări.

Părţile componente ale formulei contabile:

·   denumirea contului corespondent debitor;

·   denumirea contului corespondent creditor;

·   suma faptului economic.

În formula contabilă, contul debitor se arată în partea stângă sau de sus, iar contul creditor - în partea
dreaptă sau de jos.

Exemplu. S-a calculat salariul personalului administrativ în sumă de 12000 lei. Formula contabilă se
prezintă în felul următor:

debit contul 713 – 9000 lei, credit contul 531 – 9000 lei.

În practica contabilă se întâlnesc mai multe tipuri de formule contabile, care se pot clasifica după
următoarele criterii:

1. În funcţie de numărul de conturi corespondente din care este formată formula contabilă, se
deosebesc:

·   formule contabile simple – când un singur cont debitează şi un singur cont corespondent creditează
(vezi exemplul precedent);

·   formule contabile compuse – când debitează sau creditează un singur cont şi creditează ori debitează
mai multe conturi corespondente.

Exemplu. Din contul curent în monedă naţională s-au transferat 20000 lei pentru achitarea creditului
bancar pe termen scurt şi respectiv 2000 lei – pentru achitarea datoriei faţă de buget. Această
operaţiune se reflectă în conturi în felul următor:

debit contul 511  -  20000 lei,

debit contul 534  -  15000 lei,

credit contul 242  -  35000 lei.

2. În funcţie de scopul pentru care se întocmesc se deosebesc:

·         formule contabile curente;

·         formule contabile de stornare.

Formulele contabile curente se folosesc pentru reflectarea faptelor economice care au loc în mod
obişnuit la întreprindere. În aceste formule sumele se înscriu în negru şi se iau în calcul cu semnul (+)
atât în debitul, cât şi în creditul contului.

Formulele contabile de stornare se utilizează pentru corectarea formulelor contabile întocmite greşit
sau a sumelor acestora. Pentru aceasta formula contabilă întocmită incorect se scrie încă o dată, însă cu
suma în paranteze, obţinându-se astfel, anularea ei. În continuare se întocmeşte formula contabilă
corectă.

Exemplu. S-au procurat mărfuri de la furnizori în valoare de 14000 lei.

Operaţiunea economică s-a reflectat în conturi în felul următor:

debit contul 216 – 14000 lei, credit contul 521 – 14000 lei.

Corectarea formulei contabile întocmite greşit se efectuează astfel:

1.      Se scrie încă o dată aceeaşi formulă contabilă, însă cu suma în paranteze:
debit contul 812 – (5000) lei, credit contul 211 – (5000) lei.

2.Se întocmeşte formula contabilă corectă cu  reflectarea sumei în negru:

debit contul 811 – 5000 lei, credit contul 211 – 5000 lei.

Pentru a elabora corect o formulă contabilă este necesar a efectua analiza contabilă a faptului
economic.

Analiza contabilă - etapele ce urmează a fi parcurse în gândire în scopul determinării formulei contabile
conform faptului economic.

Etapele analizei contabile:

1) Determinarea modificărilor care au loc în componenţa elementelor contabile sub influenţa faptelor
economice (de exemplu, achitarea datoriilor,  încasarea numerarului, recunoaşterea cheltuielilor etc.);

2) Determinarea conturilor care reflectă modificarea elementelor contabile;

3) Stabilirea grupei de conturi la care se referă conturile respective – active sau pasive;

4) Analiza schimbărilor (+,-) debitului şi creditului acestor conturi şi întocmirea formulelor contabile.

Exemplu. S-au înregistrat 200000 lei în contul curent în monedă naţională sub formă de credit pe
termen scurt.

Analiza contabilă a operaţiunii economice:

1. În urma operaţiunii s-au înregistrat o încasare de numerar.

2. Pentru evidenţa numerarului în contul curent în monedă naţională se foloseşte contul 242 „Conturi
curente în monedă naţională”, iar pentru evidenţa datoriilor privind creditele bancare pe termen scurt
contul 511 „Credite bancare pe termen scurt”.

3. Contul 242 este cont de activ, ceea ce înseamnă că încasarea numerarului se reflectă în debitul
contului, iar ieşirile – în credit. Contul 511 este cont de pasiv şi majorarea datoriei privind creditele
bancare se reflectă în creditul contului, iar stingerea ei - în debitul lui.

4. Încasarea numerarului a condiţionat majorarea sumei acestuia în contul curent, care se reflectă în
debitul contului 242 şi concomitent majorarea datoriei privind creditele bancare pe termen  scurt, care
se indică în creditul contului 511.

Prin urmare, formula contabilă va fi:

debit contul 242, credit contul 511.