Cum se scrie un program (in C) ?

Programele sunt scrise pentru a instrui masinile sa lucreze cu taskuri specifice sau sa
rezolve probleme specifice. O procedura (descrisa pas cu pas) asociata unui task se
numeste algoritm. Programarea este activitatea de comunicare (codificare) a algoritmilor
in calculatoare. Procesul de programare are (in general) patru pasi:

1. Specificarea task-ului;
2. Descoperirea unui algoritm pentru solutia sa;
3. Codificarea algoritmului in C;
4. Testarea codului.

Un calculator este o masina electronica digitala compusa din trei componente:

1. procesor (central processing unit sau CPU);

2. memorie;
3. dispozitive de intrare/iesire.

Procesorul lucreaza cu instructiuni care sunt inregistrate in memorie. Pe langa aceste

instructiuni, in memorie sunt pastrate si date. Dispozitivele de intrare/iesire iau informatii
de la agenti externi catre masina si produc informatii pentru acesti agenti.

Dispozitivele de intrare sunt (de obicei):

1. tastatura;
2. discheta;
3. banda;
4. CD-ROM.

Dispozitivele de iesire sunt (de obicei):

1. ecranul terminalului;
2. imprimanta;
3. discheta;
4. banda;
5. CD-ROM.

Sistemul de operare consta intr-o colectie de programe speciale si are doua scopuri
principale:

1. coordoneaza resursele (memoria, procesorul, imprimanta) masinii. De exemplu, daca un

fisier este creat pe disc sistemul de operare are grija de detaliile localizarii acestuia si
memoreaza numele, lungimea si data creearii;
2. produce instrumente necesare utilizatorilor, multe dintre ele sunt folositoare
utilizatorilor C. De exemplu, doua dintre acestea sunt un editor de texte si un compilator
de C.

Un cod C se numeste cod sursa, iar un fisier ce contine un cod sursa se numeste fisier

sursa. Dupa ce a fost creat un fisier sursa, atunci se invoca un compilator de C. De
exemplu, pentru sistemele MS-DOS se poate da comanda:

bc ex1.c sau tcc ex1.c

iar pentru unele sisteme UNIX:

cc ex1.c

Daca nu sunt erori in ex1.c, atunci aceasta comanda produce fisierul executabil asociat
(ex1.exe). Acum acesta poate fi rulat (executat) cu numele sau (ex1 sau ex1.exe). 
In continuare, vom preciza trei dintre trasaturile procesului de compilare (mentionam ca
asupra acestor notiuni, vom reveni cu detalii interesante intr-un capitol viitor):

1. invocarea preprocesorului; 
2. invocarea compilatorului;
3. invocarea incarcatorului.

Preprocesorul modifica o copie a codului sursa prin includerea altor fisiere si facand alte
schimbari. Compilatorul traduce aceasta in cod obiect folosit de incarcator pentru
producerea fisierului executabil final. Fisierul care contine codul obiect se numeste fisier
obiect. Fisierele obiect, spre deosebire de fisierele sursa, nu se pot intelege asa usor. Cand
spunem deci compilare, de fapt invocam preprocesorul, compilatorul si apoi incarcatorul.

Dupa ce scriem un program, acesta trebuie compilat si testat. Daca sunt necesare
modificari, atunci codul sursa trebuie editat din nou. Asadar, partea proceselor de
programare consta din ciclul:

1. editare > 2. compilare > 3. executie

1.1 Un prim program

O sa incepem cu un exemplu de program C necesar pentru tiparirea unui sir pe ecran.

#include 

main()
{
printf("azi am inceput laboratoarele de C\n");
}

Folosind un editor de texte, presupunem ca am scris si salvat acest fisier numit "ex1.c".
Cand programul este compilat si rulat atunci va apare pe ecran sirul:

azi am inceput laboratoarele de C

Explicatii:

1. #include

Liniile care incep cu "#" se numesc directive de preprocesare (precompilare). Acestea

comunica cu preprocesorul. Aceasta directiva "#include" determina preprocesorul sa
includa o copie a fisierului header "stdio.h" in acest punct al codului. Parantezele
unghiulare din "" indica ca acest fisier se gaseste in biblioteca C (pentru compilatorul
Borland 3.1 pentru MS-DOS, acesta se gaseste in subdirectorul BC31/INCLUDE). Am inclus
acest fisier deoarece acesta contine informatii despre functia "printf()".

2. main()

Fiecare program are o functie numita "main", care se executa intai. Parantezele ce
urmeaza dupa "main" indica compilatorului ca aceasta este o functie.

3. {

Acolada stanga incepe corpul fiecarei functii. O acolada dreapta corespunzatoare trebuie
sa fie la sfarsitul functiei.