SUB ARSITA

»' ■
EVELYN ROGERS

SUB AR§IJA IUBIRII

 Coperta colecjiei: CRISTIAN POPESCU

ISBN 973-96401-2-/
 EVELYN ROGERS

Sub
ar§ija
• -g • • •

mbirn
In rom&ne§te de OLGA GHEORGHE

EDITURA NOVA 2001

Bucure§ti, 1994
 CAPITOLUL I

ayne il studie pe pregedintele Statelor Unite §i trase

jg concluzia ca n-ar fi trebuit sa-§i puna palaria cu pene.
(A m Spre deosebire de celelalte femei din familie, nu §tia sa
poarte penele. Cum putuse spera sa stariteasca un real
interes din partea acelui om de stat cu faja severa, ascuns in
spatele uria§ului birou de mahon, cand boneta de satin albastru
ii fiutura ca un stegulej de semnalizare ori de cate ori igi migca
pujin capul?
O picatura de sudoare ii aluneca intre sani, semn cert de
nervozitate.
— Domnule pregedinte, incepu ea, din nefericire cu o voce
§ov3ielnica. Igi drese glasul, se a§eza pe marginea scaunului gi,
strangand puternic punguja pe care o jinea in poala, reincepu sa
vorbeasca.
— Sunt foarte recunoscatoare pentru faptul ca aji acceptat sa
mi primiji.
James Madison aproba solemn din cap, hotarat sa treaca cat
mai repede la problemele concrete. Nu se pricepea sS faca
conversajie de salon, acesta era punctul forte al Primei Doamne.
Numai pentru Dolley acceptase aceasta intrevedere; fusese extrem
de u)nvingdtoare dupa ce daduse din intamplare peste petijie. Din

7
 punctul lui de vedere, era o prostie, gi incd una care se referea la
o problem^ clasata demult.
Ce tSnar& serioasa, aceasta domnigoara Jayne Worthington, in
ciuda p&lariujei frivole pe care o purta! Ce ochi inteligenji,
dep&rtaji, negri, la fel ca parul, §i iluminaji de aceeagi scanteie
spiritualizata pe care o remarcase de multe ori in calatoriile sale
din campania electorala. Mai e §i inalta, chiar mult mai inalta
decat el, dar cu talia la fel de subjire ca pomigorii pe care-i
comandase Dolley pentru peluza de la Casa Alba,
— Dumneavoastra susyneji ca fratele dumneavoastra traiegte,
spuse el.
— Eu§tiu ca traiegte, raspunse Jayne dand din cap, aga ca pana
alb5 se clatina dm nou. Va cer doar sa-i trimiteji instrucjiuni
consulului nostru din Tripoli ca sa-1 contacteze pe paga pentru a
afla in ce loc anume se gasegte.
— Doar atat?
— Daca preferaji, m-a§ putea adresa consulului general din
Tanger. Cum socotiji mai potrivit.
Ascunzandu-§i zambetul, Madison arunca o privire petijiei pe
care ea i-o trimisese cu cateva saptamani in urma. Jayne n-avea
nimic de facut decat sa-i priveasca craniul ple§uv in timp ce el
frunzarea teancul de pagini ce rezuma eforturile ei spre binele lui
. Josh. Scrisori... petijii... pledoarii catre pujinele oficialitaji guver-
namentale care consimjisera sa-i acorde vreo intrevedere. §i, dupa
ani de stradanii, se afla acum in faja celei mai inalte oficialitaji a
jarii.
In camaga alba plisata, cu guler inalt gi costum negru de
ceremonie, pregedintele era o aparijie impresionanta, in ciuda
inaljimii sale de numai cinci picioare gi patru degete gi a
constitujiei slabuje. Mai era gi degtept. Chiar gi dugmanii lui
politici recunogteau acest lucru, printre ei numarandu-se gi
ultracriticul tata vitreg al lui Jayne, avocat cu interese atat la
Washington, cat gi la New York.
Pregedintele ar fi trebuit sa simta cat suflet pusese ea in fiecare
din cuvintele pe care el le citea. Josh plecase cu treisprezece ani
in urma, interval egal cu mai bine de jumatate din viaja ei. Pentru

8
 ea, absenja §i tacerea tui nu inseinna ca este mort, ci doar ca se
afla la mare ananghie. Poate undeva, intr-o inchisoare din Tripoli,
foggaind de goboiam, sau intr-un colj indepSrtat al Saharei, sub
soarele nemilos, ei agtepta sa-i vina cineva in ajutor.
Cum toata lumea accepia.se ideca ca e mort, singura Jayne ar
mai fi putut sa-i vina in ajutor
In cele din urma, Madison puse de o parte paginile scrise §i-o
scruta cu privirea, ochii lui albagtri patrunzatori parand gata sa-i
descifreze gandurile. Fie! Ea n-avea nimic de ascuns. Macar de-ar
putea propriul ei guvern gi guvernul de la Tripoli sa spuna acelagi
lucru!
Pregedintelui ii placu modul ferm in care domnigoara Wor­
thington ii susjinea privirea. La Washington erau deja prea mulji
ochi ce se fereau. Prea multe limbi mieroase ale caror cuvinte
sunau fals pe coridoarele guvernului, prea multe minciuni
oratorice care porneau la drum ca un rau de miere, sfargind ca o
haldi de pore alterata.„Trebuie sa Jin minte asta, se gandi el.
Miere... pore. Dolley o sa rada.“
Madison se stradui sa se concentreze asupra problemei
neplacute aflate in discujie.
— Fara indoiala, realizaji ca, atunci cand nava fratelui dum­
neavoastra...
' — Philadelphia, spuse Jayne.
— Exact, Philadelphia. Cand s-a scufundat in portul Tripoli...
— E mult de-atunci, domnule pregedinte.
— Cunosc faptele, domnigoara Worthington, ii spuse
pregedintele pe un ton de reprog bland. Pe vremea aceea eram
secretarul de stat al domnului Jefferson. Imi amintesc, de
asemenea, ca nu s-a menjionat niciodata numele de Joshua
Worthington pe lista membrilor echipajului care au fost luaji
ostateci. §i n-a fost amintit nici opsprezece Iuni mai tarziu, cand
paga a ^liberal oamenii. ^
— Trei sute unu oameni, ofijeri gi membri ai echipajului,
adflugS Jayne netulburata. Eliberaji dupa ce se platise uibutul. Ar
fl trebuit sa fie trei sute doi.

9
 — PSreji atat de sigurS!
Madison arata cu degetul petijia Jaynei.
— §i totu§i nu aveji nici o marturie care sa iatareasca
declarajia dumneavoastra ca intr-adevar el a ajuns la Tripoli.
— Am scrisorile lui care dovedesc ca a fost la bordul navei.
!§i desfacu punga.
— Nu-i nevoie s5 mi le arataji. Va cred pe cuvant, §i, de altfel,
v-aji referit pe larg la ele in petijie. Problema o reprezinta tot
acest timp care s-a scurs. Dupa treisprezece ani, tot mai credeji,
chiar in absenja oricarei dovezi scrise sau marturii orale, ca a fost
luat prizonier Impreuna cu ceilalji viteji ofijeri §i marinari?
Oameni care, imi permit sa adaug, au jurat ca, ultima data cand
1-au vazut, tanarul se zbatea in apele portului, in timp ce garzile
pa§ei se repezira asupra lor. Ei n-au afirmat ca 1-ar fi vazut la
J5rm.
Madison ar fi vrut sa-§i poata invalui intr-un fel de amabilitate
aceasta concluzie logica, dupa cum i se parea lui, dar nu gasi nici
o alternative decat stilul direct.
— Domnigoara Worthington, trebuie sa acceptaji ideea ca
fratele dumneavoastra n-a scapat cu viaja din mijlocul valurilor.
Jayne i§) pastra cumpatul. Mai auzise aceasta sentinja §i cu alte
ocazii, a§a ca nici nu clipi ascultand cuvintele brutale, chiar daca
ele ie§eau din gura pre§edintelui.
— Fratele meu este un foarte bun inotator.
— Poate a fost ranit in timp ce nava a e§uat pe mai §i n-a
putut astfel sa se salveze.
Barbia lui Jayne zvacni in sus.
— Nu a fost.
Sprijinindu-se cu coatele pe birou, Madison i§i Jnclegta
degetele §i privi cu atenjie ce reu§ise sa faca.
— Aveji cumva puterea de a privi in trecut?
— Josh §i cu mine eram foarte apropiaji, domnule pregedinte.
Daca el ar fi fost mort, inima mea mi-ar spune acest lucru, dar ea
imi spune ca traie§te. §i nu am ce face, trebuie s-o cred.
Jayne se simji invadata de o unda de duio§ie pentru pu§tiul ca
o zvarluga care in mintea ei continua sa aiba doar paisprezece ani,

10
uir pusti extraordinar de degtept gi gala oricand sa rada, cu
excepjia mornentelor cand Millicent se afla prin apropiere. Nu
putea sa creada ca rasul acela fusese redus la t§cere.
— Aveji fraji, domnule pregedinte?
— Trei fraji §i trei surori gi, pentru o dreapta cumpanire, peste
o duzina de nepoate gi nepoji. Suntem foarte legaji in familie, dar
n-a§ putea pretinde ca gtiu anumite lucruri mai deosebite, despre
ei, dincolo de ceea ce-mi impartagesc ei ingigi prin corespondenja.
La fel se intampla, banuiesc, in mai toate familiile.
„Dar nu §i tntr-a mea“.
Oftand, Jayne pastra aceste cuvinte doar pentru sine. Lucrurile
mergeau prost. Nelinigtea §i devotamentul din fiinja ei, odata
exprimate in cuvinte, o faceau sa pari, in cel mai bun caz, o
increzuta atotgtiutoare sau mai rau, o femeiugca destul de confuzS
gi isterica.
Surprinsc privirea pregedintelui ajintita spre ceasul de pe
citmin, aflat pe un pereie lateral al biroului, gi simji cum ii
injihcaja suflctul. Oricat de hotarata ar fi fost, gi oricat de cbnfuzS
i-ar fi parut gazdei, era suficient de inteligenta pentru a injelege
inevitabilul.
— Sa injeleg, ded, domnule pregedinte, ca nu-i veji scrie gagei
din Tripoli in numele meu, solicitandu-i informajii despre un
anume Joshua Worthington, mus pe bordul navei Philadelphia?
— Yusuf Karamanli este un conducator mandru gi autoritar...
Adica un tiran.
— Acesta nu-i un cuvant folosit in cercurile diplomatice, spuse
Madison clipind ugor surprins; dar nu e chiar nepotrivit.
— El era proprietarul navei-pirat urmarita de Philadelphia
Inainte de a egua.
— Nu-i chiar aga. El proteja nava aceea — gi multe altele.
Degi nu dispunem de probe concrete, este perfect posibil ca el sa
fl iras profituri din activitajile desfSgurate de aceste nave in lungul
G>astei Barbariei. Dup5 cum aji ar&tat In petijie, aji corespondat
cu cl.
— 1-am scris, dar n-am primit nici un raspuns.
Tacerea lui e poate o forma de raspuns. Madison o privi
aolemn, simjindu-gi funcjia ca pe-o povara ce-i apasa inima. Voi

11
fi suficient de curtenitor -pentru a va da un raspuns mai concret,
dar ma tem ca nu este facut sa va bucure. Problema ostatecilor
de pe vasul american Philadelphia, capturat in 1803, a fost
rezolvata definitiv in 1805, cand au fost regasiji to|ivfiind — dupa
caz — ori eliberaji, ori lacandu-se notificari oficiale de deces.
Daca nu ma in§el, §ase nu au supraviejuit incercarii, dar toji au
fost identificaji §i familiile lot anunjate. Nicaieri, in nici un
moment, nu s-a menjionat numele de Joshua Worthington, nici
in registrele inchisorii pe care consulul nostru ie-a studiat per­
sonal, nici cu ocazia audicn^elor acordate de pa§a Karamanli.
Madison se ridica in picioare. De aceea, pentru lini§tea dum­
neavoastra, trebuie sa acceptaji adevarul. Fratele dumneavoastra
a fost vazut viu pentru ultima data in dupa-amiaza zilei de 31
octombrie 1803, zbatandu- se in apele portului Tripoli. In acest
an de grajie 1SJ6, trebuie sa acceptaji adevarurile pe care vi le-am
infaji§at. Plangeji-i §i lasaji-i spiritul sa se odihneasca §i apoi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, veji putea sa va vedeji in continuare de
propria viaja.
^ . . . . .
Jayne se trezi curand pe Pennsylvania Avenue, in faja casei
unde locuia pregedintele in perioada cat se faceau reparajii la Casa
Alba. Aranjandu-§i boneta pentru a o suta oara de la inceputul
dupa-amiezii, cand §i-o pusese pe cap, se intreba daca nu cumva,
insistand sa aiba aceasta intrevedere, facuse mai mult rau decat
bine.
— Sa va chem o trasura? intreba portarul.
Jayne incuviinja absenta. O pala de vand sufla in lungul
bulevardului, a§a ca-§i incheie capa de blana la gat. La Washington
era racoare, chiar daca era sfar§itul primaverii; copacii de pe
marginea trotuarului de-abia incepusera sa inmugureascS, iar norii
jo§i aveau o culoare plumburie, de parea ar fi fost incSrcaji cu
zapada.
Portarul facu semn unei trasuri care tocmai trecea. Ea se urea,
abia con§tienta de ajutorul primit, dadu adresa locuinjei din
Washington a tatalui ei vitreg §i se lasa pe spate, privind pe
fereastra la decorul schimbator. Abia daca-i remarca detaliile.
Atajia ani la rand fusese atat de sigurfi de cauza pe care o
susjinea! In ciuda scepticismului mamei §i al surorii vitrege,
 preeum §i al intregii serii de lap vitregi care, rand pe rand, o
asigurasera ca Josh nu mai traia decat in amintirea ei, credin{a-i
ramasese nestramutata. Randolph Forbes, ultimul soj al lui
Millicent, era cel mai aspru.
— A capatat doar ce merita. pentru ca a fugii cum a fugit §i
a parasit-o pe sarmana ta mama, ii spuse el la scurt timp dupa
nunta, cu trei ani in urma.
Sarmana ei mama? Millicent Catherine Shannon Taylor Wor­
thington Hogan Kindred Forbes nu mai fusese saraca de la varsta
de douazeci de ani, cand se casatorise pentru prima data §i cand,
din cate injelesese Jayne comparand certificatele de na§tere §i de
casatorie, era deja gravida cu Marybeth. Draga de Marybeth,
favorita mamicai — doar ca niciodata nu i se spusese mamica sau
mama. Ei trebuia sa i se spuna Millicent. Jayne §i Josh — cata
vreme fusese acasa — se conformasera dorinjei ei.
Evident, la fel fScuse Marybeth. Dar Marybeth, mai mare cu
patru ani decat Jayne §u cu doi decat Josh, se conformase mai
u§or pentru ca ea §i Millicent gandeau intr-un mod extrem de
asemanator.
— Oh, Josh, §opti Jayne in aerul inchis din trasura. sa renun j
oare? Oare intr-adevar e§ti mort?
A§tepia sa auda vreun raspuns, dar nu inregistra decai
iropaitul copitelor cailor pe pietri§, trosnetul crengilor §i bataile
lente, triste ale inimii ei.
ii dadura lacrimile — plangea r a r '— amintindu-§i-l .pe Josh
a$a cum era in primii lor ani petrecuji la ferma Worthington din
Virginia. Fusesera ani petrecup mai mult cu tatal lor decat cu
Millicent. care prefera sa stea la ora§, iar apoi, mai tarziu, dupa
mv>artea lui, cu baiTana lui mama, iubita lor bunica Worth.
Ii spusese pregedintelui ca ea §i Josh fusesera apropiaji, dar
ijlia ca el nu injelesese pe deplin cat de dependenji unul de ahul
fusesera ei. Din dragoste, din loialitatc, pentru a se distra. Cu
excepjia momentelor cand calarea pe porpunea care mai ramasese
din lerma Worthington — §i pe care Millicent acceptase, de§i cu
greu. sa n-o vanda — Jayne nu se mai distrase de ani de zile.
N>i sc mai distrase de la moartea bumcii, cand plecasera la
N@» Vork sa iocuiasca cu Millicent *j) sora Marybeth in casa

13
ultimului tata vitreg. Ea §i Josh i§i jurasera credinja eterni unul
altuia. Cititori avizaji, folosisera toate frazele inflorite pe care le
puteau n&scoci minjile lor tinere, dar, in esenja, i§i jurasera s i se
ajute unul pe celalalt in ceasuri de restri§te.
Dupa ce plecaserS forjat de la jara, Josh fugise pe mare cand
viaja alaturi de Millicent devenie greu de suportat; dar Jayne
continuase sa respecte cu seriozitate pactul lor. De altfel, ea privea
totul cu seriozitate. Tocmai de aceea, spunea exasperate mama ei,
nu reu§ea deloc sa se descurce cu barbajii — nici cu vreunul din
tajii vitregi, nici cu pujinii cavaleri care venisera in vizita. §i, dupa
cat se parea, nu reu§ise sa se descurce nici cu pre§edintele Statelor
Unite.
Toata noaptea petrecuta in locuinja de la ora§ a familiei
Forbes — goala, cu excepjia unui minimum de servitori — §i in
toate zilele urmatoare pe care le petrecuse intr-o trasura de po§ta,
in drum spre New York, Jaiyne se gandise la cuvintele pregedin.-
telui Madison §i se intrebase cum ar trebui sa procedeze. Sa mai
scrie §i alte scrisori? Asta facea de ani de zile. La §coala din New
York gasise o eleva araba, fiica unui potentat aflat temporal in
jara, care o invajase limba vorbita la Tripoli, a§a ca apoi trimisese
nenumarate misive peste ocean, dar care nu primise nici un
raspuns.
In ianuarie, la implinirea varstei de 25 de ani, intrase in posesia
mo§tenirii lasate de bunica Worth. Mo§tenise §i partea lui Josh.
Dovedindu-se a fi o avere formidabila, obligajii §i certificate
valorand mult mai mult decSt i§i inchipuise ea, considera acest
lucru drept o incurajare de a-§i .accelera objinerea unor informajii
pana la a solicita o audienja celui mai important personaj al jarii.
La ce sunt buni banii, daca nu-i fo!ose§ti intr-un scop nobil?
Tocmai i§i punea aceasta intrebare cand trasura trase in faja
conacului Forbes din stfada Vandam. In ciuda faptului ca era
miezul nopjii, la fiecare fereastra de la primele doua etaje luminilfe
sclipeau ca ni§te giuvaeruri §i, in ciuda trecerii unei trasuri
zgomotoase cu patru cai, putea auzi chiar rasetele §i muzica din
casa. Ar fi trebuit sa-§i inchipuie ca la intoarcere ii va gasi in plina
petrecere §i teribil de nepasatori faja de soarta ei. Millicent nu
cuno§tea decSt un singur mod de a folosi banii: pentru a objine

14
 placeri. Randolph Forbes, Jeapan §i formalist in multe privinje,
' nu parea s i aiba obiecjii. Marybeth, tarandu-1 dupa ea pe William
Browne, docilul ei soj, o ajuta sa descopere noi moduri de a-§i
atinge jelul.
Jayne era o ciudajenie. Serioasa in mijlocul rasetelor, visaioare
cand aljii glumeau, avea chiar o infaji§are diferita. Prea inalta,
prea subjire, prea negricioasa, nu scunda, rotunjoara §i cu pielea
alba ca Millicent §i Marybeth.
Lista defectelor ei era nesfar§ita: gat lung, picioare lungi §i,
dupa parerea lui Millicent, o faja mult prea lunga. E adevarat ca
nu zambea cand putea fi vazuta, dar nici nu avea motive s-o faci.
Jayne ofta, regretand. ca nu s-a dus la casa ei din Virginia in
loc Sa vinS la New York. Dar Millicent dorea sa afle ce-a spus
pre§edintele. Sau cel pujin a§a pretinsese.
Coborand din trasura, Jayne plati vizitiului §i, ducandu-§i in
mana unicul bagaj, se indrepta fara chef spre intrarea din faja §i
pa§i in foaierul luminat din plin. Stralucirea lampilor o facu sa
clipeasdL
— Nu clipi, Jayne, o sa feci riduri.
JRebela, in ciuda oboselii, Jayne clipi §i mai mult, indreptandu-§i
privirea spre mama sa. Millicent statea in u§a dubia dm dreapta, larg
deschisa, cu parul ro§u ingrijit coafat intr-o cascada de bucle mult
mai potrivita pentru o femeie avand jumatate din varsta ei, cu o mana
odihnindu-se — intr-o poza dramatica — sus pe tocul u§ii. Corpul
ei scund, voluptos, era inve§mantat in satin verde ca smaraldul; in
spatele ei se agitau, umpland sala de bal, oaspeji joviali, gatiji cu
aceea§i stralucire.
Bund seara, Jayne, iubita mea fiiQd. A i avut succes? Te va ajuta
pregedintele sa dovede§ti ca dragul meu flu e inca tn viafd?
Jayne nu se putea a§tepta sa auda astfel de cuvinte. Puteai sa
spui orice despre Millicent, dar nu s-o acuzi de inconsecvenja.
— Calatoria m-a obosit, spuse Jayne. Daca n-ai nimic
Impotriva, a§ vrea sa ma due in camera mea.
Millicent abandona poza pe care o luase §i se grabi sa-§i
Inffljjoare degetele grasuje, acoperite de mele, in jurul brajului
filed ci.

15
 — O, n-am nimic impotrM!
Arata cu capul uga inchisi a salonului, aflata exact vizavi de
cea a salii de bal.
— Avem de vorbit!
Jayne nu se osteni sa protesteze. De indata ce Millicent i§i
punea ceva in cap, era ca o furtuna care suflS continuu pana-gi
consuma toata energia.
Millicent pocni din degete, atragand atenjia majordomului
varstnic sa ia valiza lui Jayne. Zau, se gadea ea, nu fata ar fi trebuit
sa duca bagajul; asemenea corvezi sunt de datoria servitorilor §i
a vizitiilor. Jayne avea desigur destui bani pentru a-gi plati
ajutoarele.
Amintirea banilor lui Jayne o readuse brusc inaipoi, la
problema pe care trebuia s-o discute in acest moment. Inchjzand
cu grija uga salonului dupa ea, igi privi fiica mai mica cum igi
descheia blana gi i§i scotea boneta primita cadou de la Marybeth
cu ocazia implinirii a douazeci gi cinci de ani. Pana atarna,
ingrozitor de pleogtita; Jayne nu va invaja niciodata sa aiba grija
de lucrurile ei. Nici macar de viitorul ei, de care Millecent se
insarcina sa aiba grija tocmai din acest motiv.
Igi studie cu multa atenjie fiica. Un copil retras, de obicei docil,
cu momente de mandrie incapajanata. CJ mogtenise de la tatal ei,
odata cu acea ingrozitoare nuanja a tenului. Pur §i simplu refuza
sa foloseasca o umbreluja de soare pentru a se proteja cand ie§ea
din casa. Parul negru §i des, ochii ingrozitori de intunecaji... Arata
de parea tot timpul ar fi fost in doliu.
— Pregedintele n-a fost receptiv la problema ta, nu-i aga? —
o intreba de-a dreptul.
— Nu, intr-adevar.
— Unchiul Randolph te prevenise.
— „Unchiul“ meu, dupa cum ii spui u — Jayne se^
iritrerupse.
Nu reugise niciodata s-o dezveje pe Millicent de-a-gi mai numi
sojii „unchi“ in faja copiilor, gi nici n-o va dezvaja probabil in
seara aceasta.
— Trebuia sa stau de vorba cu pregedintele.

16
 — Ei bine, ai facut-o.
Millicent o privi cu atenjie pe fiica sa. Nu-i scapara umbrele
de sub ochi §i nici curbarea neobi§nuita a umerilor.
— Sigur, vei admite acum ca Joshua e mort.
Jayne tresari. Nu se §tie cum, pe buzele mamei ei acelea§i
cuvinte sunau mai neplacut decat atunci cand le rostise Madison.
Le mai auzise de nenumarate ori inainte, dar in seara aceasta,
pentru intaia data, se intreba daca nu cumva mama ei avusese
totdeauna dreptate.
— Jayne, e timpul sa prive§ti realitatea in faja. Trebuie sa te
m&ri(i.
Acela§i vechi subiect, gandi Jayne, obosita. Genele dese i se
aplecara pe obraz; avea nevoie pur §i simplu de ultima picatura
de ehergie pentru a se Jine pe picioare.
— Te rog, sa nu mai vorbim despre asta acum.
— Trebuie!
— Nu exista nici un barbat de care sa fiu cat de cat interesata
sa-1 iauin casatorie.
— Tocmai de-aceea, am considerat mai potrivit sa ma ocup eu
insami de alegere. De fapt, vom face anunjul sambata seara.
Trebui sa mai treaca un minut inainte ca Jayne sa realizeze ce
spusese Millicent. Ochii i se deshisera complet §i oboseala disparu
ca prin minune.
— Ce-ai spus?
— Vorbeam despre cel de-al doilea ginere al meu. Sora ta
s-a maritat cu un barbat ales de mine. William Browne s-a dovedit
a fi un soj bun §i fidel, de§i casatoria lor este stearpa. Am facut
o alegere la fel de buna §i pentru tine.
Jayne trecu in revista mental intreaga lista de candidaji
posibili, tot soiul de vanatori de placeri, flu§turatici, de varste §i
dimensiuni variabile, dintre care nici unul nu-i spusese vreodata
un singur cuvant injelept. N-ar fi putut nici macar sa aiba vreo
conversajie cu vreunul din ei, darmite sa imparta patul conjugal
cu el. _
Cineva ciocani la u§a.
— Iata-1! Cam devreme, ma tem, dar cu toate acestea a trecut
dcmult vremea cand ar fi trebuit stabilite definitiv detaliile
uniunii.

17
 Panica facu si se stranga stomacul lui Jayne, in timp ce mama
ei il invita pe noul-venit s i intre. Ea clipi o data, de doua ori, apoi
fl privi cu uimire nedisimulati pe Leander Forbes, nepotul
unchiului Randolph. Leander nu figurase pe lista rapid trecuta in
revista a posibililor soji.
— Intra, te rog, spuse Millicent facand un get cu mana. Jayne
§i cu mine tocmai discutam despre casatorie.
— Millicent, reu§i Jayne sa spuna, ignorandu-§i potenjialul
consort, nu e dnstit...
— Sigur ca nu e, rase Millicent. Ar trebui sa ies din camera
§i sa va las pe voi, pasarelele indragostite, sa va faceji propriile
aranjamente. Dar va §tiu eu prea bine. Ar urma amanari peste
amanari, lar eu refuz categoric sa Jin in casa aceasta o fiic&-£ata
batrana, chiar §i o zi mai mult decat e necesar.
Rosti ultimele cuvinte chicotind, dar Jayne nu se lasa pacalita.
Uraganul Millicent intrase in acjiune §i n-avea sa se opreasca
decat dupa ce va fi impins toate lucrurile §i persoanele in Iocurile
deja stabilite de ea.
Jayne !1 privi pe Leander. In varsta de patruzeci de ani, mai
scund decat ea §i cu o tendinja spre ingra§are, cu ochi alba§tri
spaliciji, pierduji intr-o faja amfora, o facea s i se indoiasca de
faptul ca ar fi vazut vreodata lumina soarelui. Imbracamintea lui,
spre deosebire de cea tipica omului de afaceri arborata de unchiul
siu, denota o anumita extravaganja, dupa cum se putea banui
vazandu-i pantalonii de satin galben prin§i sub genunchi §i haina
asortata, cu guler inalt. Fiul unicului frate al lui Randolph, acum
decedat, care fusese negustor in New York, Leader era in posesia
unei dipiome in drept dar, din cate §tia ea, nu prea-§i facuse vreo
cariera pana acum.
Jayne nu se gandise niciodata la tipul de barbat cu care s-ar
putea cisatori intr-o buna zi, dar §tia ci, pentru nimic In lume, el
nu va semana cu mirele pe care-1 desemnase mama ei.
La randul ei, Jayne nu reprezenta nici pe departe perechea
ideali pentru Leander. Prea uscata, gandea el, de§i ar fi pariat ci
sub rochia gri mohor&ti are picioare lungi. Abia a§tepta s i le
sim ti incolicindu-se in jurul lui. Nici chipul nu-i era
neatrigitor — pomejii ridkaji. buzele pline. ochi prea

18
 patrunzatori, dar n-avea de gand s--o priveasca din cale afara Ue
malt. Stinge lampa de la capul patului, asta era regula dupa care
se conducea el, §i treci la fapte. Pe intuneric, toate femeile sunt
la fel.
Lui Jayne nu-i scapa sclipirea de§ucheata din ochii lui Leander.
Privirea ei aluneca spre Millicent, care zambea triumfatoare.
Descifra subit cu claritate intenjiile mamei ei. Anterior depen­
dent!, Jayne poseda acum proprii ei bani. Millicent dorea sa
pastreze ace§ti bani la indemana; ca sojie a unicei rude de sange
a lui Randolph Forbes, Jayne nu va fi niciodata prea departe. Iar
Leander, dintotdeauna guv£rnat de voinja puternica a unchiului
sau, va define controlul asupra averii ei.
O viaja intreaga petrecuta cu Millicent §i Maiybeth, cu
Randolph §i Leander...
Simji un gust de fiere in gura.
— Va rog sa- ma scuzaji, spuse ea Indreptandu-se spre u§a.
Simt ca mi se face rau.
Xinandu-se cu o mana de mijloc §i cu cealalta la gura, ie§i in
fuga din camera, ii depa§i pe sora sa Marybeth §i pe unchiul
Randolph care stateau in hoi §i se repezi in sus pe seara.
Ignorandu-le strigatele, nu se opri decat In siguranja dormitorului
de la etajul al treilea, pe care Millicent i-I rezerva de cate ori venea
in vizita.
Jayne zavora u§a, apoi se stropi pe faja cu apa dintr-un vas
aflat pe masa de toaleta §i-§i tampona tamplele cu un §ervet de
,panza. In lumina scazuta provenind de la lampa de lSng& vasul cu
apa, simjind cum ii trece greaja. Se privi in oglinda. Dar acolo se
afla o straina cu ochii infundaji In orbite, care o observa cu
iitenjie.
O amorjeala ce depajea pragul disperarii puse stapanire pe ea.
Oare asta avea sa fie soarta ei: o femeie slabanoaga, lipsita de vise,
casatorita cu un excentric lasciv §i lipsit de §ira spinarii?
Nu, Neirebnico, aga ceva nu-i de tine.
Jayne scoase un strigat auzind cuvintele rostite in §oapta.
Numai fratele ei ii spusese vreodata Netrebnica, §i asta doar in
glum l Privi cu ochi avizi in jurul camerei. Umbre mi§catoare
pftruau sa-§i rada de ea din fiecare colj.

19
 — Josh? — intreba ea cu voce scazuta. E§ti aici?
Tacere. Dar auzise fraza suficient de clar. Nu putea sa provina
din propria ei minte tulburata. §i daca ar fi fost a§a? Jumatate de
glob ii desparjea, dar Josto putea incerca sa comunice de-acolo cu
ea prin intermediul gandurilor.
Se intamplasera §i lucruri mai ciudate, i§i spuse ea cu dis­
perare, fara a incerca totu§i sa le §i enumere. La capatul unei zile
cople§ite de indoieli, dorea mai presus de orice sa creada din nou
in ceva... sa creada ca Josh e pe undeva pe-aproape.
Inconjurandu-§i talia cu mainile, se reintoafse in faja oglinzii.
— Nu, Josh, spuse, nu-i de mine.
Ce sa faca? Cu excepjia cazurilor cand era vorba de Josh, Jayne
le facuse totdeauna concesii celorlalji... tatalui ei, bunicii, de§i nu
de bunavoie, iar mai tarziu lui Millicent, care le ceruse — ei §1
lui Josh — sa se mute din Virginia la New York. §i, mai grav
decat toate, era consimjamantul ei la fuga lui Josh.
De§i prefera sa calareasca la jara, consimjise docila sa se
inscrie intr-o §coala particulars cu internat; data fiind inclinajia
mamei sale spre vaduvie, acceptase chiar trei taji vitregi. Dar nu-1
va accepta pe Leander Forbes. Ce-i prea mult e prea mult!
Pe deasupra. Josh vorbise. II auzise. Nu putea fi rodul panicii
§1 oboselii, nici fructul imaginajiei, nici macar propria ei voce. El
vorbise, tocmai cand cautarea ei era pe punctul sa inceteze...
Josh traia undeva. Cautarea trebuie continuata. In ciuda
refuzului primit la Washington §i a scrisorilor trimise la Tripoli
§i ramase fara raspuns.
Tripoli. Ce multe descrieri mai citise §i cate i§i mai imaginase
in plus — strazile inguste ale ora§ului, oamenii in halate §i
femeile cu val pe faja, moschei §i minarete inalte, iar dincolo de
porjile exterioare, un soare orbitor siralucind deasupra unor
intinderi nesfar§ite de stanci §i nisip. Inima lui Jayne batea
puternic in timp ce analiza o idee pe care totdeauna o considerase
imposibila. Dar e-adevarat ca nu dispusese niciodata de banii
necesari. Or, acum ii avea!
Tripoli. In mod cert nu poate fi prea greu sa plate§ti o
traversare pana la acel port mediteranean. §i, odata ajunsa acolo,
1- ar obliga pe pa§a Yusuf Karamanli s-o primeasca. O fi el un

20
tiran, dar daca ar urma una sau doua pagihi de precepte din cartea
propriei mame, ar putea probabil §i ea sa devina un soi de tiran.
§i, in plus, igi spuse intorcandu-se catre pat, deja pierduse
simpatia unui §ef de stat. De ce nu §i pe-a celui de-al doilea?

CAPITOLUL II

YRUS BYRN, LTD.

IMPORTATOR DE DELICATESE

— Delicatese, nu-i a§a? mormai Andrew MacGregor in timp

ce citea literele ornamentale de pe u§a de la strada. Ai nimerit-o
bine, javra! *
In spatele lui, o caruja trasa de catari, incarcata cu porci ce
guijau, trecea cu zgomot peste piatra de rau cu care era pavata
strada new-yorkeza, acompaniata puternic de latratul duiaului
legat de roata dreapta din spate. Vacarmul dupa-amiezii se
amesteca cu sutele de zgomote ale ora§ului, de la cele facute de
calareji §i trasuri la cele ale negiistorilor aflaji in faja magazinelor,
ori ale pietonilor mergand grabiji pe trotuarele de lemn, ferin-
duse cu indemnanare sa nu calce in gunoaiele §i scursorile ce
se-adunau in lungul ngolelor.
Prefer o furtuna pe mare in fiecare zi, gandi Andrew In timp ce
patrundea in cladirea lui Byrd. §i, adauga el, prefer un pirat din
Barbaria unui negustor yankeu.
Dintr-o singura privire cuprinse intregul interior slab
luminat — o singura camera prafuita cu pereji din panouri de
itejar simple, desparjita de cateva dulapuri inalte de §ase picioare,
l:u obloane, doi funcjionari in costume. a§ezaji la birourile varfuite
Jin sptele unei tejghele inalte pana la brau ce traversa camera
Je-a latul iar, in fund, o seara cu balustrada de lemn.
Unul dintre functionari se ridica.

21
 — Pot sa va fiu de folos?
— Sigur ca poji. Unde-Lgasesc pe Cyrus Byrd?
Funcjionarul i§i a§eza ochelarii cu rama de sarma ce se
odihneau pe §aua nasului lui subjire, mormaind pentru sine „mai,
mai“. Nou-venitul aducea bataie de cap, se putea vedea asta de la
prima ochire. Se ghicea din statura lui, care umplea atat de deplin
cadrul u§ii, din proeminenja barbiei patrate §i largimea umerilor,
a caror musculatura §i forja nu putea fi disimulata de croiala
hainei negre marinare§ti, reie§ea din incle§tarea pumnilor mari §j
batatoriji pe care §i-i infipse in §olduri. Dar mai presus de toate.
sclipea ca lumina unui far In ochii ameninjatori. Cand se fixar.i
asupra lui, privindu-1 pe sub linia sprancenelor dese §i 'pe sub
cozorocul lasat al §epcii, funcjionarul nu-§i putu stapani o
tresarire nervoasa. O ochire aruncata spre tovara§ul sau, care-§i
pironis^ atent ochii intr-o serie de cifre de pe foaia de hartie ce-i
statea in faja, ii dovedi ca nu prea avea ce ajutor sa a§tepte din
parea aceea.
Funcjionarul privi nervos spre seara.
— Ma tem ca domnul Byrd e ocupat. A§ putea sa va ajut eu?
— H sus cu vreo pasare rara, nu-i a§a?
Andrew nu mai a§tepta ca omul sa-i raspunda. Deschizand o
portija mobila taiata in tejghea, se grabi sa urce seara. In timp ce
in urma lui rasuna un protest slab — „Nu puteji urea acolo“! —,
sari scarile doua cate doua §i ajunse intr-un hoi ingust §i luminat
doar de lumina zilei de afara care patrundea prin ferestrele duble
§i departate de la extremitatea stanga §i cea dreapta. Chiar in faja
scarilor se afla o u§a cu bogate ornamente sculptate; in central
careia atarna o placa de arama pe care scria un singur cuvant:
CONFIDENTIAL.
Un ranjet stramb crispa figura posomorata §i negricioasa a lui
Andrew.
— D oar cei virtuo§i au dreptul la confidenjialitate, Cyrus,
baiete. §i, la naiba, tu nu te numeri deloc printfb ei!
Andrew izbi u§a de perete. Un birou mare de stejar se ivi in
faja lui, dincolo de care §edea un barbat corpolent, cu faja ro§ie,
cu parul d ru m incercuind, ca o cununa, o chelie rotunda. Mainile
flasce ale ocupantului singuratic al camerei se lipira de suprafaja

22
din lemn de stejar, in timp ce posesorul lor se holba ia musafirul
nepoftit.
— Ia asculti, se risti Cyrus Byrd, ce-nseamna asta?
— Inseamni multe, domnule Byrd, spuse Andrew fira umbra
de suras, §i ar fi injelept din partea dumitale sa remarci §i o
anumita noti de nebuifie. !§i trase spre el un scaun greu de stejar,
asortat cu biroul, fara sa se sinchiseasca de faptul ca picioarele lui
zgirie parchetul neacoperit de covor, i§i instali faptura vanjoasa
In cadrul lui stramt §i neconfortabil §i se lisa pe spate, jintuindu-1
pe Byrd cu privirea. Sunt capitanul Andrew MacGregor de pe
nava Trossachs §i am venit sa discut problema celor o mie de lire.
Cuvintele se rostogoleau din pieptul lui lat precum tunetele
pe deasupra dealurilor Scojiei, al caror nume II purta fregata lui
Andrew. Aruncandu-§i §apca.pe birou, i§i trecu degetele boante
prin masa de par negru §i continua sa priveasca fix la cel mai
recent §i nea§teptat adversar al sau, un om pe care cu o saptamana
in urma inca 1-ar mai fi numit partener de afaceri.
O teama instantanee, ascujita ca o gheara de pisica, 11
cutremuri pe Byrd. Ce dracu cauta MacGregor in biroul lui? Era
destul de rau ca, ocupandu-se de importuri, era format sa aiba de-a
face cu asemenea aventurieri, chiar §i prin persoane interpuse. O
confruntare directa nu intra deloc in calcul. ,
§i mai ales cand aveai de-a face cu o bruta al carei corp vanjos
de-abia incapea pe un scaun. Byrd i§i stapani cu greu ner-
vozitatea. O fi avand MacGregor maini capabile sa darame
frontonul cladirii firmei de importuri Byrd §i o privire gata sa
strapunga zidurile, dar nimic din dimensiunile sau forja sa nu
lasa si se banuiasci faptul c i ar fi §i de§tept.
— Presupun ci ai primit ve§ti de la avocatul meu, spuse Byrd,
pe un ton intenjionat oficial. De asemenea, cipitane, presupun ci
§tii s i citegti §i deci cuno§ti §i pozijia mea in aceasta chestiune.
Acum $ase luni am semnat impreuni uft contract pentru livrarea
unei anumite incircituri din porturile Liverpool §i Tripoli. Joia
trecuta am plitit suma pe care o consideram a fi contravaloarea
acelei incircituri. Nu mai ai de primit nici un ban. Iar acum te
rog si pleci imediat; de nu, voi fi silit si fac apei la autoritiji. Ca
si spun drept, funcjionarii mei cred ci au §i facut-o deja.

23
 Andrew i$i permise sa zambeasca subjire. Cyrus Byrd nu era
nici mai mull, nici mai pujin decat se agteptase el: o furnici avari,
pilivrigind fara rost, incercand sa ronjaie ceva din profitul unui
om onest, o furnicuji care, dupa toate aparenjele, avea in spate
o furnica la fel de avara — avocatul din New York care-1 sfatuia.
Cum mai avusese de-a face cu astfel de insecte §i altidati,
Andrew consideri necesar sa-i aminteasca furnicii cat de minunati
fusese incarcatura.
— Laneturi din Anglia, m itisuri brodate din Mediterana,
migdale §i smochine uscate...
— Smochinele erau putrede.
— Daca-i a§a, de§i n-am nici un motiv sa cred ca spui adevarul,
ele au putrezit in depozitele dumitale.
— Nu fi caraghios! Am fost obligat sa le arunc §i sa curij dupa
ele, ca duhoarea sa nu se instaleze definitiv!
— Va sa zica ai distrus probele! Pariez pe panzele fregatei
mele ca ai luat prej bun pe o tona de smochine de calitatea intai.
Byrd i§i drese glasul §i batu darabana pe birou cu degetele lui
grisane.
— E o presupunere a dumitale, nimic mai mult. §i, ce-i mai
grav, au fost livrate cu intSrziere. Ar fi trebuit sa fie pe piaji de
Criciun, nu in primivari.
Andrew pufni cu dezgust.
— E§ti un om necinstit, Cyrus Byrd. N-a fost nimic in neregula
nici cu marfa, nici cu data sosirii. Vreau banii — §i chiar am
nevoie de ei, ar fi putut ad&uga — §i-i vreau chiar acum.
Byrd i§i drese glasul.
— Cite§te cu mai multi atenjie corespondenja primita de la
avocatul meu. Nu am de gflnd si plitesc pentru o marfa din care
nu pot scoate profit.
Disprejul mu§ci, amar ca fierea, din miruntaiele lui Andrew,
in timp ce privea faja ro§ie $i aroganti a negustorului. Cand b igi
mana in buzunarul interior al hainer, observa cu plicere sclipirea
alarmati din ochii spiliciji ai lui Byrd §i tresarirea nervoasa a
buzelor pline.
Crede ci am o armi, nu? Ar fi vrut si poati flutura pe sub
nasul importatorului un iatagan curbat din de§ert, infierbantat

24
inca de razele soarelui din Sahara. In loc de asta, Andrew scoase
documentul ce-i fusese adus mai devreme la bordul navei Tros­
sachs, pe cand statea la ancora in portul de pe East River. Reciti
cu atenjie fiecare cuvinjel a§ternut acolo de omul legii. Plata
inipala, facuta inainte de descarcarea marfii, era singura ce i se
cuvenea. potrivit omului de paie al importatorului, un anume
Randolph Forbes Esquire, avocat.
Documentul continua cu citate din regulamentele statului
suveran New York §i din dreptul maritim international. Andrew
mototoli hartiile intr-o mana §i le arunca pe birou.
— Inainte de-a ie§i din port, saptamana viitoare, vreau sa
primesc ceea ce mi se cuvine.
Byrd i§i netezi piepjii hainei de dimmeaja din stofa de lana
neagra §i-§i infoie gulerul plisat, apoi arunca o privire rapida §i
critica spre haina marinarului §i cama§a lui descheiata la gat, ca
§i spre parul des cazandu-i pe umeri §i spre ochii de un albastru
inchis ai capitanului. Nu se uita insa prea indelung la ochii lui.
— Vorbe goale, capitane MacGregor. Acum te afli in Statele
Unite ale Americii, nu in largul singuratic al oceanului, unde ai
putea sa te crezi autoritatea suprema. §i chiar pe ocean, permi-
te-mi sa-ji aduc aminte ca jara mea a infrant-o aproape categoric
pe a dumitale in ostilitaple recente.
Andrew ceda unei izbucniri de patriotism, ca §i unei manii de
intensitate egala, generata de infatuarea americanului. Totodata
i§i dadu seama ce caraghioasa este mandria lui. In satul din
Highlands pe care odinioara il considera a fi „acasa“ nu intalnise
decat ziduri de piatra §i inima de piatra, cu toate acestea iata-1
aici, gata sa-§i apere jara, impotriva unui nimeni f&ra importanja.
Dar Andrew nu pretindea ca ar fi un om pe de-a-ntregul rational.
— Nave engleze§ti, domnule Byrd, spuse el. Aji invins navele
engleze§ti, nu scojiene. E o gregeala pe care yankeii o comit
frecvent. Din ignoranja.
Byrd ro§i.
— Tot una e! Navigap sub acela§i drapel.
— Ai fi §tiut ca nu-i vorba de acela§i drapel, replica Andrew,
Uadi ai fi auzit vreodata cimpoaiele sunand tare peste campul de
bilfllie. Ele singure sunt de-ajuqs pentru a converti un hoj la

'25
cinstea cea mai inalta. Poate ca ar fi fost mai bine ca eu, azi, sa
suflu din cimpoi in loc sa incerc sa fiu rational.
— Asculta la mine, MacGregor, termina cu prostiile! Voi,
scojienii, sunteji un neam de incapajanaji; §i, *pe deasupra;
nesupu§i.*Ai cipatat tot ce ji se cuvenea. DacS vrei sa mai prime§ti
ceva, o sa prime§ti intr-adevar ce ji se cuvine, dar n-o sa fie ceva
care sa-ji faca placere.
— Ma ameninji cumva, Cyrus? Daca da, indraznesc sa spun
ca e§ti slab. Hai sa-ji arat eu cum se procedeaza!
Cu grajie, fara efort §i cu o incetineala ameninjatoare, corpul
vanjos al lui Andrew se ridica de pe scaun. Din trei pa§i, picioarele
lungi §i puternice il purtara langa caminul dintr-o latura a
camerei; cu o mi§care sigura apuca manerul vatraiului §i-l forja
pe negustorui speriat sa se retraga in cotlonul din spatele biroului,
manuind unealta grea de fier prin aer cu o u§urin|a asemeni celei
a stramo§ilor lui cand minuiau halebarda.
Byrd se ghemui pe scaunul sau, in timp ce Andrew apuca
vatraiul de ambele capete, cobori arma improvizata la nivelul
umerilor negustorujui §i incepu S-o indoaie in forma de potcoava,
pana cand bucata de metal ajunse sa se odihneasca pe gatul scurt
§i gros al adversarului sau, aidoma unui fulger. Se apleca,
apropiindu-se de el; rasuflarea importatorului avea un miros acru,
ca §i cum in maruntaiele lui ar fi fost ceva stricat.
— Ce faci? — scanci Byrd.
— Crezi ca noi, scojienii, suntem o §leahta de nesupu§i, nu-i
a§a? Mai jine-te tu de hojii, Cyrus baiete, §i o sa-ji dore§ti sa fim
noi doar a§a!
Andrew se retrase, stralucirea ochilor lui jintuindu-1 pe impor-
tator pe scun.
— Cand vei hotari ca-i mai bine sa devii om cinstit, ma poji
gasi la Taverna Washington.
Byrd i§i (inu respirajia pan& cand capitanul ie§i pe U§a. RSmas
singur, in§faca o batista din buzunarul interior al hainelor §i-§i
gterse sudoarea de pe frunte. Al naibii huligan! gandi el. Dar
{^ntru ca nu-i facuse nici un rau fizic...

26
 U§a se deschise brusc; Byrd tresiri, apoi privi cu disprej la cei
doi funcjionari care intraseri precipitat in birou. Sosirea subalter-
nilor sii ii reimprospiti curajul §i-i dezlega limba ascujiti.
— Ce, nu mai gtiji sa citiji cuvantul „confidenJial“?— zbieri
el.
— Am crezut... Primul funcjionar incepu sa vorbeasca, dar se
opri va/and vatraiul §i-§i a§eza ochelarii pentru a-1 privi mai bine.
— Sunteji teafar? — Intreba al doilea. Am discutat despre
posibiliiatea de a chema paza, dar cum n-am auzit nici un jipit...
— Progtilor, necazurile nu debuteaza totdeauna ca un zbierit!

Byrd desprinse vatraiul de dupa gat §i-l puse incet pe birou.

Cu ochii Jinta la fierul indoit, mormai:
— Iegiji afara! Trebuie sa ma gandesc la tot ce s-a-ntamplai?
Funcjionarii iegiri din birou la fel de iute cum intrasera, iar
Byrd se risuci pentru a privi fereastra din sptele sau, cu atenjia
indreptata asupra miilor de catarge ce se inaljau deasupra portului
East River, cam la doua clidiri distanja. Va sa zica, Andrew
MacGregor indraznea sa-1' sfideze! Cine era marinarul asta
nejesalat pentru a insista sa fie platit cand primise mai mult decat
intenjionase Byrd sa dea? §i cat ar fi cerut de fapt, daca ar fi §tiut
ce ca§tig mare avusese de pe urma smochinelor dulci?
Avocatul lui 11 convinsese sa efectueze o plata mult prea
consistent^; pentru asemenea sfat, Randolph Forbes va fi rasplatit
printr-o reducere direct proporjionala a propriului onorariu
umflat. A§a-i trebuie! Se cred mare §i tare, el §i cu proasta aia de
nevasta-sa! Cyrus n-ar lua paste la vreunul din balurile lor nici
macar dac-ar fi invitat!
Cat despre MacGregor, trebuia sa i se dea o lecjie despre cum
si faci afaceri cu un yankeu. Byrd zambi. Nu degeaba i§i croise,
cu unghiile §i cu dinjii, drumul din striduja de pe chei unde se
niscuse tocmai spre, situajia unuia dintre cei mai bogaji impor-
tatori din ora§. Mac&regor avea nevoie^de o lecjie; Cyrus Byrd
gtia exact de ce lecjie anume.
O ora mai tarziu, pitit intr-un colj foarte intunecos al Tavernei
Washington, la distanji de o clidire de docul unde stitea nava
Trossachs, Andrew primea o cani mare de bere de la o ospatarija

in
cu forme generoase. Ea se apleca, igi lipi trupul de maneca lui gi-i
zambi, privindu-1 in ochi. O respirajie la fel de acra ca lui Cyrus,
gandi Andrew, ie§ind printre ni§te dinji pitaji.
Rase in sinea lui. Departe trebuie sa-i fie mintea, daca a ajuns
sa remarce asemenea detalii atunci cand o pereche de sani vigurogi
il mangaie ca pe un caine prieten. Se muljumi sa-gi treaci o mana
peste fundul lat al fetei, sfargind migcarea cu o palma amicali.
— Cari-te, Kate. Nu prea-ji pot fi de folos in seara asta.
— Tu, sa nu-i fii de folos? Rasul ei suna ascujit, in cascade
repezi, incarcat de sugestii. Eu am auzit altceva. A§ crede mai
degraba daca mi-ai spune ca raul de afara a secat.
— Atunci mai bine du-te in docuri gi verifici. Cred ca sunt
deja vreo suta de nave injepenite in mai.
Ea rase lasciv. reacponand mai mult decat trebuia la comen-
tariul lui, apoi igi indrepta atenjia spre un trio de marinari beji
aflat in apropiere, care pareau sa promita o noapte mai
profitabila, chiar daca mai pujin placuta.
Andrew goli jumatate de cani de bere gi aceasta nu era nici
pe departe prima pe care-o bea in seara aceea. „Negustorii yankei
sunt o gleahti demna de plans“, mormai el, apoi privi in bere ca
gi cum s-ar fi agteptat ca biutura si-1 contrazica.
— Dreptu-i, Cip’tane Mac, incuviinji insojitorul sau, un
bitran lup de mare cu barba gi parul lungi, care rispundea la
numele de Oakum.
— M-a licut si m i port ca un urs de circ, continua Andrew,
si ma laud ce bruli mare gi puternici sunt, sa m i impiunez de
parea £$ avea mai mulji mugchi decit creier.
— Fugi provocat, cum ar fi orice om cu cap, spuse Oakum.
Marfa de proasti calitate, hai? Ticilosu' e-un micinos gi-un hoj.
N-ar gti ce-i aia calitate nici daci 1-ar mugca de fund.
Oakum observi in sinea lui ce agitat era cipitanul, pricinos
cum rar il vizuse in cei trei ani de c&nd se afla ca prim-ofijer la
bordul navei Trossachs.
Andrew didu dugci resiul de bere dinir-o sorbitura, apoi
impinse cana deoparte cu palma lntirili de bitituri. Se Iasi pe
spatele scaunului, intinzindu-gi picioarele lungi sub masi, pe

2X
langa haina pe care-o aruncase pe jos, incruci§andu-§i cizmele la
nivelul gleznelor. Se freca pe gat de-a lungul deschizaturii cama§ii.
— Ma de§tept prea tarziu, asta-i cu mine. N-ar fi trebuit sa
permit descarcarea pana n-a§ fi vazut banii conveniji pu§i bine la
mine in cabina. Am luat doar jumate. Degetele-i boante rasfirara
coama neagra §i deasa. Nu-i destul!
Oakum i§i limita reacjia la o incuviinjare din cap. El, mai bine
decat orice alt membru al echipajului, cuno§tea planurile
capitanului legate de bani. Nu, nu erau doar planuri. Mai degraba
vise. Cap’tanul Mac avea nevoie de bani gheaja, sau cel pujin
credea ca are nevoie. Oakum nu era omul facut sa-1 contrazica,
de§i in ceea ce-1 privea ajunsese sa nu mai vrea de la viaja decat
o cu§eta pe un vas bun ca Trossachs §i sa slujeasca sub comanda
celui mai bun capitan care a desfa§urat vreodata velele-n vant.
Cei doi §edeau la masa scrijelita tacuji, in oceanul de rasete §i
ocazionale izbucniri de furie care ja§neau ca ni§te glasuri de sirene
de vapor din aerul statut §i incarcat de fum. Andrew ceru
ospatarijei inca o bere, ignorand din nou farmecele generoase de
care se folosea pentru a-i mangaia maneca de la camaga, ca §i
§oldurile late, leganatoare care-i insojira plecarea. Nu vedea in
faja ochilor decat un ticalos ro§u la faja, cu o lucire disprejuitoare
in ochi.
Lui Andrew pujin ii pasa de luciri disprejuitoare — nu-i mai
pasa din vremea cand era copil. Dar ele impingeau un om cu
temperamentul lui la acte necugetate, cum fusese, cel recent,
demonstrajia din dupa-amiaza aceea, cu vatraiul. Problema era ca
nu dispunea de nici un raspuns la dilema curenta decat, poate,
si-1 impunga pujin pe Cyrus Byrd, importator de delicatese, §i sa
scoata diavolul afara din hoj.
Fapta ce avea sa-i aduca autoritajile pe urme §i avea sa scoata
la lumina din vreun cotlon un avocat din New York gata sa scrie
alt& hartie prin care sa jefuiasca, perfect legal, un marinar ce
munce§te banii ce i se cuvin.
Ceea ce-i trebuia cu adevarat era o bejie crunta — deja
parcursese peste jumatate din drum — dupa care 5-0 ia pe
ONpit&rij£ la el in pat. Sau poate sa ia vreo doua ca ea. Sa-§i

29
ostoiasca unele dintre nevoi, caci astfel mintea 1 s-ar limpezi
suficient, poate, pentru a se ocupa de rest.
Daca nu gi-ar fi facut planuri a§a mari in legatura cu cele o
mie de lire, s-ar fi muljumit sa devasteze biroul unui anumit
importator §i apoi sa-gi vada de drum. Poate chiar 1-ar fi devastat
pe importator in persoana. Andrew ofta. Doamne, ce animal posac
era in seara asta! Oakum merita ceva mai bun. Era un om
cumsecade, un bun prim-ofijer §i, mai mult, un prieten care gtia
cand sa vorbeasca gi cand sa taca.
— Cap’tane Mac, avem oaspeji.
Andrew urmari gesiul lui Oakum. Prin fumul des putu vedea,
in picioare in faja tavernei, un tanar de optsprezece ani, pe nume
Boxer. Pugtanul pretindea, fara prea mult temei, ca inainte de-a
o pomi pe mare i§i cagtigase existenja cu pumnii. Un trecut pujin
plauzibil pentru cineva cu un trup aga subjirel gi trasaturi delicate,
dar nimeni nu pune la indoiala cuvantul unui marinar atunci cand
nava e departe in larg, mai ales cand igi indeplinegte datoria cu
voie-buna gi sprinteneala, cum facea Boxer.
Parul lung, blond, era legat cu o banda la nivelul gajului; Boxer
f5cu semn cu mana capitanului, apoi se intoarse de parea ar fi stat
de vorba cu cineva aflat in spatele lui.
— Nu-i singur, pe cat vad, spuse Oakum.
— Aga se pare. Ar face bine si aiba un motiv intemeiat.
Baiatu-i in cartul de dupa-masa.
Silueta persoanei cu care vorbea Boxer era ascgnsa in faldurile
unei mantii negre cu gluga gi capa; era cineva la fel de inalt ca
tanarul marinar, dar din cate i se parea lui Andrew, cu o
constitujie gi mai delicata.
Oakum se prinse primul.
— Zau, de ce-o fi facut pugtiul aga ceva? Ar fi putut la fel de
bine sa pompeze apa-n mare.
Cu creierul incejogat de bere, Andrew spuse:
— Fii mai clar, amice. Fara ghicitori, asta-seara.
— O, voi fi imediat extrem de clar. Daca nu ma-ngel, Boxer
ne-a facut o mica surpriza, Capitane Mac. Ca un cajelug ce pune
un os in faja stapanului, pugtiul a crezut de cuviinja sa-ji ugureze
necazurile in ziua asta framantata. Te cadorisegte cu o femeie.

30
 CAPITOLUL III

a s u o s u l locului o impresiona pe Jayne mai mult decat

S Jm B intunecimea, mai mult decat zgomotul ce parea a fi facut
a r a a j de vreo mie de oameni neciopliji... mai mult chiar decat
congtiinja faptului ca e nebuna, pentru ca a indraznit sa
intre intr-un asemenea loc.
Forjandu-gi plamanii sa respire aerul fetid, patrunse mai adanc
in abisurile posomorate ale tavernei. Obignuijicu lumina dupa-
amiezii tarzii de afara, ochii ei se adaptara treptat pana ce putu
percepe muljimea de barbaji. Cateva duzini, conchise ea, nu o
mie, dar toji pareau sa traga cu pchiul spre ea.
Imposibil! Nici un barbat nu trage cu ochiul la Jayne Wor­
thington, lucru pentru care ea e chiar recunoscatoare. Ea, la
randul ei, nu trage cu ochiul la barbaji.
Cu inima batandu-i gi cu palmele umede, igi stranse mantaua-
aproape de corp. Degi toji erau imbracaji grosolan §i neingrijit,
extrem de diferiji de orice adunare din casa Forbes, nu vedea nici
un motiv special de teama deoarece, la drept vorbind, ei ii dadeau
la fel de pujina atenjie cata dadeau fumului din odaie.
Din fericire, nici macar nu puteau s-o vada, a§a protejata de
haine cum era. Atata doar ca nervii ei erau intingi la culm'e. Se
afla pe cheiul din East River, un cuib de criminali prea groaznici
pentru a fi descrigi, dupa cum susjinea unchiul Randolph.
Dar tatal ei vitreg vedea totdeauna doar partea rea a oricarui
lucru. In mod cert nu toji barbajii din acest loc erau hoji sau
asasini sau violatori de femei gi de copii.
Inspira adaoc gi-gi jinu singura o predica despre nevoia de a-gi
recapata curajul. Cum ar putea sa spere, de una singuri, sa faca
toate aranjamentele pentru a naviga pe jumatate de glob, facand
o calatorie agrementata cu furtuni violente, gi apoi sa-gi croiasca
drum — neinvitata — in palatul pagei din Tripoli, daca nu poate
si-gi jina cumpatul cat sa intre intr-o taverna din New York?
Josh ar merita un eliberator mai de nadejde. Cu chipul
pistruiat al fratelui ei viu in faja ochilor, igi indrepta spinarea gi-1
urmi pe Boxer, tanarul membru de echipaj pe care-1 cunoscuse

31
 pe bordul navei Trossachs, care se grabea acum prin taverna
aglomerata catre masa cea mai departata de u§a. Cei doi atrasera
destul de multe priviri, majoritatea ajintite asupra balaiului tanar
atat de aratos §i de fragil §i aproape deloc asupra siluetei cu gluga
care ar fi putut la fel de bine sa fie a unui calugar. Tarand-o dupa
el, Boxer se opri langa masa.
— Aveji un oaspete, capitane Mac, cu o propunere de afaceri.
A venit cu banii in mana. Am crezut ca vreji sa §tiji.
—Iaca §i-o schimbare, femeia se ofera sa plateasca, spuse
barbatul din stanga lui Jayne. Era un barbat trecut prin multe,
cam la cincizeci de ani, cu barba, precum observa ea, cu parul
carunt impletit in doua coade groase, cu trasaturi aspre, dar cu o
privire binevoitoare, in stare sa te faca sa-i uiji cuvintele ofen-
satoare.
Intr-un local ca acesta, i§i aminti ea, te po|i«a§tepta sa auzi
cuvintele cam grele, §i chiar sa intalnegti un pic de scepticism cu
•privire la propriile intenjii — cel pujin —, inainte de a fi avut
§ansa sa-ji pledezi cauza.
— De§i, cu capitanul langa mine, continua barbatul, n-ar
trebui sa ma mir deloc.
— Pe barba porcului, exclama Boxer. Ai §tiut ca-i femeie, nu?
Speram ca aducand-o aici va fac o surpriza.
— O, ne-ai facut-o, baiete, ne-ai facut-o, spuse al doilea barbat
a§ezat la masa, mai ales ca erai de cart in dupa-masa asta.
In timp ce Boxer se straduia sa explice cum de-§i parasise
postul, Jayne i§i indrepta privirea spre vocea profunda, ca un
tunet, §i avu prima imagine asupra marinarului pe care toata-
lumea de pe chei i-1 laudase, capitanul Andrew MacGregor de pe
fregata Trossachs, un marinar ce strabatea marile intre Glasgow,
Tripoli §i New York, unul dintre cei mai strSluciJi cutreieratori
de oceane, dupa cum ii spusese toata lumea, §i un mantuitor al
propriului echipaj, daca era sa dea crezare numai la jumatate din
cele aflate de la Boxer.
O privire aruncat£ capitanului fu suficienta pentru ca ea sa uite
de fum, de zgomot §i de oamenii violenji. O singura privire, §i
nu-§i mai putu deslipi ochii de trasaturfile „sfantului“ capitan Mac
laudat de Boxer... ochii alba§tri ca marea, bine ascun§i, Jintuindu-1

32
insa pe baiat... puteiea lui fizica. atat de evidenta datorita camagii
pe jumatate descheiate, musculatura pieptului §i a bicep§ilor
subliniaji de panza alba, firele de par inchise la culoare increjin-
duse in adancitura de la baza gatului, maxilarul patrat §i puternic,
nasul drept, parul negru-corb, cazand liber pe umeri, buzele bine
desenate, u§or curbate intr-o mina de disprej.
Ii remarca in mod special buzele. Nu, cu nici un chip.nu erau
ale unui sfant.
Stand la distanja de un metru de el, protejata de o haina cu
gluga §i incapabila sa vada mai jos de cureaua lata de piele de la
braul lui, ea-i simjea barbajia; emana din el cum emana caldura
dintr-un rug In flacari. Ansamblul fiinjei lui n-ar fi putut-o
impresiona mai tare nici daca el ar fi sarit in picioare s-o loveasca
cu pumnul in stomac.
Jayne Worthington, fata batrana din Virginia §i, de curand, din
Washington §i New York, privea un barbat — intr-adevar privea
un barbat incredibil de masculin — pentru prima data in cei
douazeci §i cinci de ani ai ei de viaja, selectand amanunte §i
nuanje ale fejei §i trupului acestuia ca §i cum numai asta ar fi
facut tot timpul, de cand implinise doisprezece ani.
Se lupta sa respire, uitand duhoarea tavernei, uitandu-§i jelul,
uitand de toate, cu excepjia capitanului MacGregor §i a efectului
pe care-1 avea asupra mecanismului ei interior simplul act de a-1
privi. Experienja era o revelajie, trimijand, evident, la alte fajete
ale ei insa§i pe care nici nu §i le imaginase inca. Dintr-un motiv
absurd, necunoscut, nu putea sa-§i ia privirea de la el.
Barbatul i§i indrepta ochii spre deschiderea intunecata a glugii
ei. De§i e'l nu-i putea vedea expresia, nici descifra interesul sau
motivul pentru care amujise, ea se simjea de parea ochii lui ar fi
fost lipiji de-ai ei §i simjea din nou ca §i cum ar fi primit o loviiura
de pumn in stomac. ^
— E o imprudenja sa vii cu banii in mana in docuri, spuse el.
Asta daca ar fi sa-i dau crezare lui Boxer...
— Da-i.
Jayne ro§i auzind chijaitul pe care-1 scosese; era prea diferit de
bogajia profunda a glasului lui. I§i drese vocea §i-§i promise sa fie
la lei de directa §i de tenace cum fusese cu pregedintele.
 — Evident, baiatul vorbe§te figurat.
Fu randul lui Andrew sa intre in alerta. Nu se a§teptase sS
auda o voce atat de cultivata, ci mai degraba una asemfinfitoare
celei ragu§ite a lui Kate. Fapt care-i aduse aminte ca a rfimas
bere, drept care ceru, cu un semn, inca un rand.
Jayne surprinse clipitul complice al fetei, care se aplecase peste
o masa invecinata, cu bluza alunecand mult in jos de pe o pereche
de sani mari §i — Jayne observa cu jena — cu sfarcuri brun-inchis.
O privire rapida catre capitanul care zambea ii dovedi ca §i el
observase, drept care totul redeveni rational. Ce acces de nebunie
o impinse sa-1 urmeze pe tanar intr-un loc atat de deocheat? Ea
habar nu avusese unde merg, i§i aminti acum, aflase doar cand se
oprisera in faja u§ii. In momentul acela, ar fi fost o dovada de
timiditate prosteasca din partea ei daca ar fi dat inapoi §i nii §i-ar
fi dus la bun sfar§it cercetarile din dupa-amiaza aceea.
Dar nu se a§teptase sa dea ochi . cu o persoana precum
capitanul Andrew MacGregor. Cu excepjia ochirii fulgeratoare
aruncate unei femei pe jumatate goale, cu aerul unui capcaun,
statea' ca o zeitate intunecata §i bosumflata in colpil adapostit al
camerei, cu parul negru cazandu-i liber §i in dezordine pe umerii
taji, cu ochii intunecaji siclipind ca ni§te carbuni de la marginea
unui foe bine a(a$at.
Statea pe scaun. Asta era problema!. Totdeauna crezuse ca un
capitan este mai domn, in special cand sta de vorba cu o doamna.
Acest... acest saibatic era barbatul care, spera ea, o va duce de-a
latul oceanului spre porturile strdine din Mediterana. Gandul ii
dadu fiori, de§i nu prea in^elegea de ce, dat fiindca niciodata nu
fusese o persoana preocupata de gra$iozita{i de societate.
— Domnigoara Worthington, spuse Boxer cu un gest larg,
smulgand-o din gSndurile ei, asta fu capitanul de care v-am vorbit,
iar Oakum, aici de fa^i, este prim-ofi(er. Cei mai buni oameni ai
marilor care au pus vreodata piciorul pe puntea unei nave, de§i
trebuie sa recunosc ci ei sunt singurii sub comanda carora am
servit eu.
— Buna seara, domnilor, spuse Jayne.

34
 Daca vreunul dintre ei simjise ironia din glasul ei, nici unul
nu dadu a injelege ca o facuse.
— Baiete, n-ai minte nici macar cata a lasat Dumnezeu
pescaru§ilor, spuse Oakum clatinand din cap. Dupa vorba, vad ca
ai adus aici o doamna, §i asta nu-i loc potrivit pentru de-alde ea.
Jayne rasplati acest comentariu cu o mi§care Jeapana, abia
perceptibila, a buzelor. Oakum, cel pujin, nu era total afon din
punct de vedere al uzanjelor in societate. O dovedi in continuare,
oferindu-i scaunul de langa al lui, pe care ea-1 accepta imediat, in
timp ce tanarul ei ghid se instala pe locul ramas intre ea gi
capitan.
Ospatarija sosi cu berea, privi cu vadita curiozitate la manta,
ii facu cu ochiul lui Boxer, care inca mai ranjea, gi-gi lua talpagija
adresandu-i capitanului o mi§care leganata a fundului ei mare.
— In cele din urma, te cred ca ai fost pugilist, spuse Andrew.
Ai primit prea multe lovituri in cap. Oakum are dreptate. N-ar fi
trebuit sfi aduci o. femeie aici, decat in cazul in care afacerea
despre care mi-ai vorbit este una care-o face sa frecveneze docurile
cu regularitate.
— O, e o doamna pe bune. Vorbegte foarte frumos gi
politicos.
Andrew lua o gura de bere, iar alcoolul se amesteci cu toate
b&uturile deja inghijite. Faja ascunsa a domni§oarei Worthington
incepuse sa-1 irite cu adevarat. Din cine gtie ce motiv, ii amintea
de Cyrus Byrd, stand ingamfat in spatele biroului lui uria§. Sa ai
de-a face cu yankei, indiferent de sexul lor, era o treaba grea
pentru un marinar cinstit care nu putea sa nu le observe repulsia.
Din cat de pujine gtia oricare dintre ei, femeia putea avea ochi
de culoarea sangelui gi colji lungi pana la barbie. Sau — gand gi
mai chinuitor — o privire infometata §i buze rogii, pline, care
puteau sa se plimbe pe corpul unui barbat ca un vas ugor care
abia rascolegte valurile.
A doua imagine fu cea care cagtiga teren in creierul lui
Incejogat de bere.
— Nu te l&sa ingelat de vorbe frumoase, ii spuse el parintegte ■
bAlatului. Exista tot soiul de tarfe.
— Cfipitane MacGregor!

35:
 Jayne i§i arunca gluga mantiei pe umeri gi-§i netezi un carlionj
brunet care-i cazuse pe faja, ancorandu-1 solid in cocul de pe
ceaia. Capitanul putea fi de o frumuseje rudimentara §i intr-o
forma fizica buna, dar era necioplit §i crud gi, pe cat banuia ea,
aproape beat. Slava cerului, vraja de moment, ;pe care exercitase
asupra ei se topise!
— Nu sunt surda, capitane MacGregor, nici nu sunt o
obignuita a tavernelor de pe malul raului. Daca timpul petrecut
la {arm {i se duce doar in asemenea anturaj, e posibil ca pana
actxm'sa nu fi intalnit pe nimeni ca mine.
Andrew cauta in zadar sa vada foame in privirea ei gi acceptare
pe buzele ei. Ce vazu fu doar o barbie impinsa in sus, o gura severa
gi ni§te ochi negri, stralucind de manie rece; toate, desenate pe o
fa{a fina care ar fi putu fi frumoasa daca parul n-ar fi fost atat de
intins spre spate meat facea oasele sa se deseneze prin piele.
Mai vazu in acelagi timp privirile curioase aruncate spre ea de
cei trei petrecareji de la masa vecina. Etalandu-gi sexul gi spiritul,
musafira lui daduse dovada nu atat ca este o femeie cu curaj, eat
ca-i lipsegte in{elepciunea.
— E exclusa orice posibilitate, domnigoara Worthington, ca
dumneavoastra sa fi{i unica in raport cu experien{a mea. Am
parcurs tot drumul pana la certitudine.
Jayne igi. franse mainile pe care le {inea in poala. Sa mai
discute problema ei, sau sa {agneasca pe uga afara? De ce nu putea
Josh sa-i transmita vreun soi de mesaj, aga cum facuse cand se afla
in camera ei? Tristul adevar era ca nava Trossachs reprezenta cea
mai buna ocazie de a pleca curand §i pe o ruta directa spre
Mediterana. §i, daca io^ ee i se spusese era adevarat,'MacGregor
era cea mai buna gansa de a ajunge acolo cu bine. Ce-i mai
ramanea de facut? Ddar sa-gi incordeze inca o data spinarea,
protiedeu care-i dadea deja dureri in gale.
— Putem sa trecem la problema care m-a adus aici?
Andrew privi {inuta mandra a barbiei ei, apoi ochii ii coborara
de-a lungul gulerului inalt al rochiei cenugii, care de-abia se zarea
prin deschizatura mantiei. Prea usca{iva, dupa gustul lui, cam asta
era tot ce putea el sa spuna; gi se infagura in atata panz&, c-ai fi
putut acoperi cu ea puntea lui Trossachs. §i totugi avea ceva... ceva

36
care-i rejinea atenjia mult mai indelung decat farmecele generoase
ale ospatarijei plinuje.
— Chiar a§a, sa trecem la afaceri.
— Vreau sa platesc o calatorie pana in Mediterana, daca se
poate pana la Tripoli, daca nu, oriunde de-a lungul Coastei
Barbariei.
— §i cine-ar fi persoana care dore§te a§a ceva?
— Pai, eu, bineinjeles!
Andrew scutura din cap. Berea era probabil de vina.
— Mi se pare ca ai greutaji cu injelegerea, capitane. Daca-Ji
e de folos, o sa vorbesc mai rar. Eu, Jayne Worthington, fiind in
deplinatatea facultajilor mintale §i dejinand resurse suficiente §i
fiind la varsta maturitajii — ea ignora pulaitul capitanului —, m2
aflu Jn mare nevoie de a-1 intalni pe pa§a din Tripoli pentru
rc/olvarea unei chestiuni personale care'nu prive§te pe nimeni in
aiara de mine. Pentru a face acest lucru, trebuie sa gasesc un loc
pe un vas in buna stare de navigajie.
Inspira adanc, mandra ca vocea ei nu-i tradase nervozitatea,
§i-l privi pe capitan cum schimba cana lui goala cu a ei, care era
plina cu bere §i ramasese neatinsa.
— In timpul consultajiilor pe care le-am avut in docUri,
continua ea din ce in ce mai increzatoare, v-am auzit numele
men|ionat frecvent, ca fiind al cuiva care navigheaza direct de la
New York la Tanger §i in alte porturi mai departate de pe coasta
Africii de Nord. Mi-aji fost totodata recomandat drept un marinar
§i un navigator capabil, ceea ce m-a lini§tit, intrucat eu n-am pus
niciodata piciorul pe alta nava decat pe micujele barci de pe raul
Potomac.
Andrew i§i roti privirea prin laverna inainte de-a §i-o ajiriti
asupra uimitoarei femei a§ezate la masa chiar in fa|a lui. Cu
privirea in continuare franca, de§i barbia i se ridicase impercep-
tibil §i mai sus, ar fi putut foarte bine sa stea intr-o ceainarie
lnndoneza §i sa discute cum va fi vremea maine. Era cu adevarat
uimitoare §i lui Andrew nu prea i se intamplase sa fie luat prin
tiurprindere de sexul opus.
— Lasa-mi sa ma lamuresc, spuse el.
Desigur, raspunse Jayne.

37
 Ea incepea sa se intrebe daca nu cumva mult-lAudatul capitan
Andrew MacGregor nu-§i merita reputajia de om inteligent. Poate
dezvoltarea fizica a unui barbat o fi in>raport invers proporjional
cu dezvoltarea facultajilor sale cerebrale. Era o teorie careia ea
nu-i daduse niciodata atenjie pana acum. Nu, se gandi ea, nu-i
posibil, pentru ca dac-ar fi adevarat, surogatul de logodnic al ei,
Leander Forbes, ar fi trebuit sa fie un geniu.
— Mi se pare ca egti dusa cu gandul departe, domni§oara
Worthington.
— Scuze, spuse ea, simjindu-se vinovata. Te rog sa continui.
— Vreau sa ma asigur ci te-am injeles bine. Dumneata, o
femeie cre§tina mature, doie§ti sa cal5tore§ti neinsojita la bordul
unui vas de marfa catre o jara islamicfi, unde dore§ti sa stai faja
in faja — din motive pe care dore§ti sa le treci sub tacere — cu
unul dintre cei mai cunoscuji despoji din lume.
Jayne se a§eza mai drept pe scaun.
— A§a este.
— Al naibii de serios motiv, trebuie sa mai ai!
— Exact.
De partea cealalt& a mesei, Andrew cl&tin& din cap. O fi ea
domni§oara Worthington o femeie plina de curaj, dar la docul
bunului simt ajungea cu o int&rziere de cateva lungimi de vas.
G&ndindu-se din nou la Cyms Byrd §i la miero§ii lui funqionari,
iar acum la cotoroanja asta subnutrit& §i cu ochii negri ca smoala,
o concluzie i se impunea. Ca najiune, Statele Unite ale Americii
nu prea excelau In persoane strSlucite.
— Pa§a, el dfltlni din nou din cap, n-a fost niciodata prea
prieten cu yankeii. Desigur, s-ar putea sa nu fl auzit despre
Philadelphia §i de oamenii pe care i-a luat ostateci. Asta
s-a-ntamplat demult.
— Am auzit, Ii replicA ea.
— L-a ingenunchiat pe pre|edintele voitru, dupa cate-mi
amintesc, Inainte de a le da drumul.
— Pre§edintele Jefferson a decii singur sa negocieze
eliberarea americanilor.
— A piatit un tribut de mil de lire, dupA ce jurase ca n-o s-o
faca. Unii spun chiar cA ar fl dat jumltate de milion.

38
 §aizeci de mii de dolari, ar fi putut preciza ea, §i ar fi putut
adauga ca !nsu§i guvemul capitanului plStise pa§ei tribut timp de
decenii pentru a-i |ine pirajii la distanja' de navele britanice. §i
platise de asemenea sultanului Marocului, beiului din Alger §i
beiului din Tunis, care la r&ndul lor intrejineau flote de vase
talhare§ti. Dar a-i arunca asemenea fapte in faja ar fi putut duce
la noi certuri §i, mai rau, aluzii la scopul ei. Nu voia sa auda
spunandu-i-se ce imprudenta este. §i-a§a avea sa auda mai multe
predici decat putea suporta, cand Millicent §i unchiul Randolph
aveau sa descopeie ce se petrece.
— Toate astea s-au intamplat de' mult, capitane MacGregor,
spuse ea.
Ca §i cum — gandi Andrew amarat — cineva ar putea uita
vreodata trecutul. Facandu-i semn lui Boxer sa se dea deoparte,
i§i muta scaunul aproape de domni§oara Worthington, se pleca
spre ea §i-i putu privi mai in voie trasaturile mandre. Ochi ‘mari
§i larg deschi§i, pe faja ei cu linii subjiri, nas drept coborand spre
ni§te buze roze §i pline — surprinzator de senzuale, aceste buze,
realiza el; numai de nu le-ar mai {ine a§a de stranse! Un ten mat,
auriu precum verga batuta de vant in plini vara, cand soarele ii
incinge fibra, §i urma unei taieturi la tampla dreapta. El ficu in.
gand ni§te specula|ii in legatura cu motivul acestei rani. Daca ar
fi cunoscut-o mai demult, ar fi intrebat-o. Pe naiba, o s-o intrebe
oricum!
— Cum de te-ai captu§it cu cicatricea?
In adancul ochilor ei sclipi ceva dureros; dar disparu dupa o
clipa, facand loc disprejului.
— Nu-i treaba dumitale.
Respirajie dulce, dinji sanato§i. Se. gandi s-o mai intarate
pujin.
— Deci vrei sa traversezi oceanul. Nu exista loc liber decat
Intr-o singura cabind., a mea. I§i puse mana pe umarul ei; chiar
prin grosimea capei, mantiei §i rochiei, nu parea sa aibi mai multa
substanja decat un nor. §i n-are decat un pat!
Ce e drept, n-a tres&rit — nici simjindu-i mana, nici injelegand
Hlu/.ia din cuvintele luL

39
 — §i patul e tot al dumitale, bineinjeles, spuse ea, rezistand
imboldului de a se smulge de langa caldura lui.
— Ar putea fi o calatorie interesanta, domnigoara Wor­
thington.
Se trase mai aproape, intenjionat lasandu-gi respirajia
incarcata de bere sa-i mangaie obrazul. Ea mirosea, surprinzator,
a gardenii, un parfum care lui ii placuse totdeauna, §i el simji o
tresarire neagteptata in gale.
Ea il privea cu coada ochiului, cu o privire de curtezana, degi
el se indoia ca ea-gi dadea seama de asta. Domnigoara Wor­
thington nu prea gtia multe despre viclegugurile femeiegti gi
Andrew se trezi c£ o privegte mai pujin critic.
— Interesanta pentru dumneata, poate, capitane MacGregor,
dar mai degraba plicticoasa pentru mine.
Intenjionase sa-1 priveasca scurt, cu disprej gi refiiz, dar cand
ochii li se intalnira ea constata ca-i este imposibil sa se uite in
alta parte. Timp de un minut ochii lui parura sa se inmoaie, sa
nu mai fie albagtri ca ojelul; timp de un minut, se uita la ea ca gi
cum -nu i-ar fi fost adversara, ci mai degraba o persoana pe care
o putea indragi.
— Spune-mi, domnigoara Worthington, dumneata nu razi
niciodata?
Ca gi ochii, glasul i se imblanzise gi ea sesiza mai bine ca
oricand accentul exotic scojian. Nu-ji scoji niciodata agrafele din
par atunci cand vantul poate sa ji-1 mangaie? La§i, macar din cand
in cand, ca bucuria de a trai sa-ji aduca un zambet pe buze?
Incapabila sa procedeze altfel, Jayne lasa vocea lui, cuvintele
lui sa jeasa o vraja in jurul ei. fnchise ochii gi, pentru o clipa, se
vazu calarind pe un deal insorit din Virginia, cu parul despletit
aga cum sugerase capitanul gl — o, da! — cu rSsul izbucnind
nestingherit de undeva din adancuri, pe masura ce-gi uita trecutul
gi prezentul gi incertitudinile legate de viitor, dedicandu-gi
intreaga energie acestui moment de eliberare.
O, da, §tiu sa rdd, ar fi putut sa-i raspunda. Dar Jayne era o
persoana foarte rezervata gi chiar in starea ei actuala de
incurcatura realiza ca simpatia capitanului era in cel mai bun caz

40
temporara §i, in cel mai rau caz, iluzorie. Niciodata n-ar fi putut
deveni confidentul ei.
Intinse mana §i-§i incolaci degetele subjiri in jurul mainii lui.
Indepartand acest apendice ofensator de pe umarul ei, il puse ferm
pe masa. Expresia ei ramase sigura de sine, dar in realitate caldura
§i puterea pe care le simjise in mana capitanului fusesera
uluitoare, atingerea pielii ei de pielea lui — surprinzator de
intima. Privindu-1 fix in ochi, i se para ca observa aceeagi reacjie
de surprindere. Ce ochi, minunat de expresivi, se gandi ea, cu
ridurile lor fine pe la coljuru Probabil se uita des la soare.
El clipi §i, in sfargit, ea recunoscu inutilitatea cererii ei.
CSpitanul MacGregor cerea pentru calatorie mult mai mult decat
era ea dispusa sa plateasca. Ea nu era §i nu fusese niciodata o
versiune mai tanara a lui Millicent Forbes, nici sora simpatica a
lui Marybeth, care amandoua ar fi fiirtat deschis cu capitanul §i
mai mult ca posibil ar fi continuat cu infinit mai mult. Jayne putea
sa nu fie versata in relajiile cu barbajii, dar §tia bine ce m vrea
sa faca.
— Spune-mi, capitane MacGregcx' e§ti casatorit?
Andrew se infiora.
— E o capcana In care m-am ferit sa cad. De ce?
— Ma intrebam daca, pe langa faptul ca egti necioplit, mai e§ti
cumva §i adulterin.
Oakum se ineca cu o gura de bere. Ea se ridica in picioare.
— Sunt sigura ca multe femei ar fi considerat invitajia
dumitale de a imparji aceea§i cabina pur §i simplu entuziasmanta.
Totu§i, eu nu ma numar printre ele. A devenit clar ca am gre§it
cand am incercat sa calatoresc la bordul navei Trossachs, §i ca am
fost nebuna cand v-am cautat aici. Mai degraba a§ traversa
Oceanul Atlantic inot decat sa-mi *petrec o noapte pe nava
dumitale.
Andrew se agtepta sa fie refuzat — chiar pregatise refuzul cu
cuvintele lui insultatoare — 4^r nu se a§teptase ca fata batrana
cu buzele stranse sa fie atat de' ferma. LSsandu-se pe spatele
Mcnunului, mormai la adresa lui Boxer:
Scoate-o pe doamna de-aici. Afacerea noastra a luai sfar§it.

41
 Tanarul il privi cu ochi mari §i incuviin{& din cap solemn, dar
orice urma de buna-dispozijie i se topise.
— Da, capitane Mac.
Jayne inclina o ultima data capul pentru a-1 informa astfel ci
e perfect de acoprd cu desparjirea, dar ochii ei IntdrziarS asupra
lui o fracjiune de secunda mai mult decat avusese de g&nd. El
statea in colj ca un nor de furtuna rasarind dintr-un val oceanic
— sau_cel pujin a§a i§i inchipuia ea ca ar trebui sa arate un astfel
de nor. §i nu facuse nimic altceva decat sa-i prezinte in mod
deschis o propunere de afaceri.
Se intoarse gata sa piece. Odata bine a§ezata gluga, ignorS
indivizii beji de la masa vecina §i porni catre u§a.
— Ma due §i eu, spuse Oakum, sa ma asigur ca nu p3{e§te
nimic.
Andrew reu§i sa ranjeasca. Uitase cu totul de primul ofijer care
§ezuse tacut alaturi de el.
— Am sentimentul ca domni§oara Worthington poate sa-§i
poarte de grija singura.
— Zau, capitane Mac? Pe mine domnigoara m-a surprins, cu
toata limba ei ascujita §i ideile traznite. Face ca un barbat sa
doreasca s-o protejeze. S-o pazeasca sa nu calce prin baltoace
pana la gat.
Andrew rase de parea ar fi latrat.
— Neajutorata, nu-i a§a? Nu §tii prea multe despre femei,
amice.
— Nu prea au substanja §i nici caracter §i, cate au, sunt integral
folosite in scopuri egoiste. Le trebuie un barbat, dar de indata ce
pun gheara pe el, nici macar una nu uita sa incerce sS-1 indoaie
in a§a fel incat sa fdea tot ce vrea ea.
— §i nu-ji aduc nici o alinare? indrazni si intrebe Oakum.
— Ma cuno§ti prea bine ca sa §tii ci nu. Noi facem comerj cu
matasuri §i smochine, amice. O femeie face comerj cu sex. Nu §i
domni§oara Worthington, aici ai dreptate. E o profesiune pe care
n-o cunoa§te inca.
Oakum se retrase in t&cere. Intr-adevar, il cuno§tea pe capitan
indeajuns de bine ca sd-i injeleaga amaraciunea. dar mai §tia
destulq §i despre lume pentru a realiza ca de data asta capitanul
se in§eaia.

42
 In special in ceea ce o privea pe domnigoara Worthington. O
privi cum i§i croie§te drum spre uga tavernei. In adancul ochilor
ei §i in mi§carea buzelor descifrase semne de tristeje, chiar de
disperare, semne care-i scapasera capitanului Mac. Ceva
ingrozitor se petrecuse in viaja acestei femei, ceva care o forja sa
intreprinda o calatorie pe care ea insa§i, daca ar fi cutezat sa fie
cinstita, ar fi trebuit s-o defineasca drept nebuneasca.
Strabatuse jumatate din calea spre u§a cand o raza de soare
patrunse prin u§a deschisa a tavernei, anunjand sosirea a doi
oameni ai legii din New York, amandoi in uniforme, cu palariile
din piele vopsita trase mult peste fejele sumbre, cu bastoanele
jinute strans langa gold. Tacerea cobori asupra meselor ca o ceaja.
— Uite-1 colo, striga barbatul scund in haina neagra ce intrase
odata cu ei. In colj, adauga el in timp ce-§i aranja ochelarii cu
rame de sarma pe nas.
Jayne se dadu deoparte in timp ce ofijerii o depa§eau in pas
greoi. Andrew se ridica sa le jina piept.
Cand ajunsera in dreptul mesei, unul dintre ofijeri zbiera in
lini§tea ce se lasase:
— Capitane Andrew MacGregor, e§ti arestat pentru atac §i
molestare a persoanei numitului Cyrus Byrd, cetajean al ora§ului
New York, §i pentru ameninjarile — proferate la adresa aceluiagi
— ca vor urma alte violenje corporale.

CAPITOLUL IV

-ai spus mamei ce-ai de gand sa faci?

S Intrebarea era pertinenta §i logica, recunoscu Jayne in

timp ce se a§eza in faja mesei ei de toaleta din dormitorul
din strada Vandam, ba chiar era foarte caracteristica
|K sntru femeia care i-o pusese.
t$i muta privirea Qt la propria reflecjie in oglinda la cea a Alvei
Turner, care statea in spatele ei. tnalta §i subjire, cu un chip ca
(le Khunos al carui luciu era intrerupt de ridurile celor cincizeci

43
de ani de viaja §i cu fire albe in parul negru, Alva nu pierduse
nimic din sclipirea ochilor ei negri §i atotvazatori.
— Nu-ji face griji, raspunse Jayne. Am de gand sa-i spun exact
atat cat trebuie sa §tie.
Alva clatina din cap.
— Cerule!
— O ssi-i spun, repeta Jayne, revenind la ocupajia ei:
prinderea parului, intr-fc ordine aparenta, intr-un manunchi a§ezat
la baza gatului. Doar ca am sperat sa am totul aranjat inainte de
a-i vorbi. Sunt la fel de con§tienta ca §i tine de scandalul pe care-1
voi declanga.
— Scandal nu-i cbiar cuvantul potrivit pentru ceea ce se va
intampla aici. Bunul Dumnezeu o sa ma ierte, sper pentru vorbele
mele, dar Miz Forbes o sa ne-aduca aici un sfant de iad...
Jayne §tia prea bine ca Alva are dreptate. Ea traia la familia
Worthington inca de la na§terea lui Josh; mai intai lucrase la
:amp, apoi capatase statutul mai onorabil de servitoare in casa §i,
dupa moartea bunicii Worth §i plecarea lui Josh, o slujea pe Jayne.
Nu fusese niciodata considerata o sclava — familia Worthington
nu poseda sclavi — ci o servitoare de Incredere §i adesea chiar cel
mai apropiat prieten al lui Jayne.
De ani de zile tot voia Millicent sa scape de ea — „Nu-§i gtie
lungul nasului §i mai ales nu se pricepe nici un pic cum sa te
aranjeze convenabil“ — dar acesta era singurul subiect asupra
caj'uia Jayne nu cedase niciodata. Alva ramasese cu ea.
Jayne zambi celor doua chipuri rasfrante in oglinda omamen-
tata, inalta de trei picioare, cu bordura aurita, bogat impodobit&
cu rozete sculptate in coljuri, panoul inalt exhibSnd o pictura
reprezentand o Venus pe jumatate goala, ce parea complet
nepotrivita pentru a reflecta chipurile acestor femei.
Ea §i Alva erau prea slfibanoage, prea practice, prea
neimpodobite. Aceasta era cea mai bunfi descriere pe care o putea
face, Jayne fiind imbracata intr-un halat alb simplu, iar Alva —
in rochia ei neagra de servitoare. Rama fusese aleasa de Millicent;
cam unicul lucru ce se putea invoca in favoarea ei era faptul ca
se potrivea cu restul camerei, de la draperiile de satin cu volane

44
puse la ferestrele duble pana la covorul cu motive florale viu
colorate, la patul de mahon cu sculpturi reprezentand tolba lui
Cupidon §i la torja ce impodobea partea din faja a baldachinului
drapat in roz.
Millicent le alesese pe toate. Jayne nu se simjise niciodata la
largul ei in camera, totdeauna fusese parea numai in trecere, ca o
persoana luata in pensiune care folosegte lucrurile temporar, pe
durata unei scurte §ederi. §i de fapt adesea chiar a§a se petreceau
lucrurile, deoarece ea prefera sa-gi petreaca majoritatea timpului
la jara.
Jayne se ridica in picioare.
— Nu poji sa-ji aranjezi parul mai bine? intreba Alva.
— Dar ce are? A§a-1 port tot timpul.
— Tocmai la asta ma gandeam. E atat de tras gi strans la spate
incat nu te lasa nici sa jii ochji deschigi, nici ,sa inchizi gura.
Jayne ignora criticile, despre care gtia ca se datoreaza numai
bunelor intenjii de care era plina inima Alvei.
— Miz Jayne a mea e mult mai frumoasa decat Miz Marybeth,
obignuia sa spuna Alva in fiecare zi a saptamanii. Tot ce-i trebuia
lui Jayne era „sa se aranjeze pujin, cum ai face cand pui sare in
mancare ca sa se simta mai bine toate aromele".
Tragandu-gi pe ea rochia pe care mama ei i-o cumparase
special pentru seara aceea, se privi in oglinda in timp ce Alva ii
Incheia nasturii (te la spate. Nu se potrivea deloc mai bine decat
camera — manecile scurte gi bufante ii lungeau gi mai mult
brajele, facandu-le asemanatoare celor de maimuja, corsajul
decoltat adanc atragea atenjia asupra sanilor mici, iar talia inalta
o facea sa para lunga de gase picioare; pe deasupra, culoarea
galben pal ii estompa cu totul stralucirea tenului. “Jayne arata
Intr-adevar ca o mancare fara sare gi piper.
Dar ii promisese lui Millicent ca va purta rochia, aga cum
promitea aproape orice, manata in primul rand de dorinja de a
evitu neplacerile, minjea aproape orice, m&nata in primul rand de
tliirliija de a evita neplacerile.
Hileal ca ii|^ m |rea ei nu era suficient de deza&truoasa pentru
Ml determ iri®HLeander Forbes sa uite de mogtenire. El o
d|l 0|)lH jos, impreuna cu o suta de invitaji, anticipand anunjul

45
logodnei lor, de§i de cand se intorsese ea, nu comunicasera decat
prin scrisori.
— Afacerile, pretinsese el eu scrisu-i labarjat, ma impiedica sa
te vizitez pana sambata seara. pana cand, ar fi putut el ad&uga,
logodna va fi recunoscuta in public, aranjata fira ca mirele §i
mireasa sa se fi intalnit — singuri — macar o data. La§ul!
Millicent facuse pe surda la protestele lui Jayne, iar Jayne
continuase sa-§i vada in lini|te de propriile planuri.
Sau cel pujin incercase. I§i amintea mult prea bine de prima
ei incercare de a-§i cumpara un loc pe vas. Nu prea putea sa-§i
aduca aminte de detaliile Intrevederii ei cu capitanul Andrew
MacGregor fara sa nu ro§easca. §i, oare de ce din cine §tie ce
motiv, tocmai detaliile acelea §i le amintea foarte des. Adesea se
intreba ce s-o fi intamplat in cele trei zile scurse din momentul
cand se napustise afara din taverna, lasandu-1 pe capitan sa-§i
infrunte destinul §i polijia din New York.
Auzajiile de atac asupra unei persoane pareau perfect potrivite
cu un asemenea personaj — mai degraba fara caracter, aga cum i
se dezvaluise ei. Jayne se infiora ori de cate ori i§i amintea de
bruta voluminoasa care statuse In coljul plin de fum scormonind-o
din ochi, sorbind bere §i facandu-i propuneri indecente, cand ea
ii prezentase de fapt o cerere perfect normala, de afaceri.
Ce s-ar fi intamplat daca nu I-ar fi intalnit deloc dar, convinsa
de reputajia lui de a fi cel mai bun navigator din Atlantic, ar fi
cumparat un loc pe vas printr-un intermediar §i apoi s-ar fi gasit
la bordul fregatei lui? Oare §i atunci el s-ar fi a§teptat ca sa-
imparta patul cu ea?
Credea el oare ca o fata batrana slaba, negricioasa, dand semne
ca ar fi fugit de acasa, este atat de disperata — sau atat de dornica
— sa accepte de buna voie solicitarile lui necioplite? La urma
urmei, calatoriile pe mare sunt lungi }i barbajii au §i ei nevoile
lor. Iar cum Trossachs transporta in principal marfa, s-ar fi putut
foarte bine sa fie singurul pasager de s<*x feminin.
Jayne nu fusese niciodata sarutata, cu exceptia unei atingeri
u§oare pe obraz din partea unui vecin, fermier din
Virginia, cam cu zece ani in urma, dar §tia aw t^petrece intre
barbaji §i femei. Bunica Worth fusese cea dintaicare-i dezvfiluise

46
 ciudatele lucruri, in asemenea termeni neobi§nuiji meat Jayne
abia injelesese ca de fapt cele doua sexe trebuie sa se atinga.
Urmase apoi Millicent, respectandu-§i macar o data obligajiile
parinte§ti, careia ii lucisera ochii tot timpul sugestivei descrieri.
In cele din urma, la intoarcerea din voiajul de nunta cu William
Browne, care durase o saptamana, ii povestise Marybeth.
— O femeie are obligajiile ei, ii spusese sora mai mare,
navalind in camera lui Jayne.
In ciuda incercarilor facute de Jayne de a o da afara, Marybeth
continuase, adaugand detalii intime, nescutind-o nici de amanun-
tul ca „o durere mare este parte integranta" a acestor datorii.
— William nu e genul care sa insiste prea des, incheiase ea.
Slava cerului!
Jayne remarcase o unda de regret — sau poate de dezamagire
— in vocea surorii ei. Concluzia fusese clara: lui Millicent ii placea
procesul imperecherii; lui Marybeth nu... Sau cel pujin nu cu
barbatul cu care se casatorise, de§i atat inainte de nunta cat §i
dupa aceea nu scapase nici o ocazie sa flirteze cu orice barbat pe
care-1 intalnise, pe o raza de un metru.
Mama lor il alesese pe William Browne; tot ea il alesese pe
Leander Forbes. Sa imparji patul cu Leander era de neconceput
§i la fel era ideea de a imparji aceea§i cu§eta cu Andrew
MacGregor, dar Jayne trebuia sa recunoasa faptul ca motivele
erau complet diferite.
— Ma due la Tripoli, spuse ea mai tare decat intenjionase, in
timp ce se departa de Alva §i se apuca si£ strabata camera in lung
§i in lat. Am sa-mi cumpar un loc bun §i sigur pe un vas de
pasageri §i, cand voi ajunge acolo, am sa vorbesc cu fiecare
persoana care ar putea sa-mi dea ve§ti despre Josh. Nu ma mai
privi a§a; Alva. Am §i banii §i voinja sa realizez ce mi-am propus.
— Nici n-am spus ca ti-ar lipsi a§a ceva. Dar, ca sa spun
adevarul, s-ar putea sa-ji lipseasca rajiunea.
Jayne privi lung imprejur.
— Chiar §i tu va trebui sa recuno§ti ca nu exista nimic in stare
lA mfl rejina aici. Prietenele mele sunt maritate §i majoritatea au
deja fumilii numeroase. Pamantul din Virginia s-a redus la numai

47
cateva sute de acri, iar tu e§ti capabila sa tg ocupi de el in locul
meu, cat timp am sa lipsesc.
— Miz Jayne, vorbegti de parea ai pleca in excursie in Georgia.
De fapt vorbe§ti despre un loc unde, ca sa ajungi, trebuie sa treci
de capatul pamantului.
Jayne se opri langa u§a, iar ochii ei negri §i rotunzi capatara
o expresie visatoare, ca §i cum ar fi putut vedea prin perejii
camerei, prin aglomerarea de lemn §i caramida §i prin copacii de
afara, ca §i cum ar fi putut sa-§i scufunde privirea in eternitate.
— Am nevoie de capatul lumii, Alva. E singurul loc unde pot
gasi ceea ce caut.
Ie§i in hoi, iar Alva ii asculta pa§ii departandu-se §i devenind
tot mai stin§i in timp ce cobora pe scari. In mintea ei, servitoarea
tot mai vedea ochii mari, tri§ti §i gura frurpos desenata a iubitei
ei copile.
O considera pe Jayne copilul ei, chiar daca mama era o alta
femeie, iar culoarea pielii nu se potrivea. Alva se aflase langa ea
de cand era un bebelu§ plangacios, gata sa-i ofere suzeta cu zahar
§i o imbraji§are blanda, §i tot Alva ii bandajase genunchii zgariaji
cand cazuse de pe calul narava§ §i batran pe care-i placea sa-1
calareasa, dupa cum tot Alva ii alinase lacrimile la moartea primei
Miz Worthington.
Gandul la biata copila care urma sa calatoreasca pe mare spre
o jara lipsita de Dumnezeu, unde nu se aflau decat salbatici pagani
foggaind peste tot, aproape ca rupea inima Alvei. Totu§i n-avea
sa spuna prea multe, doar cateva vorbe, cum mai facuse deja, ca
sa gtie copila ca e ingrijorata.
Banuia ca Miz Jayne ar putea avea dreptate. Poate chiar avea
nevoie s5 mearga la capatul lumii pentru a gasi ceea ce cauta.
Ciudat, pe cSt i§i amintea Alva despre dragostea dintre cei doi
copii, i se int&rea banuiala ca — fie ca-§i dS seama, fie ca nu —
Miz Jayne cauti ceva mai mult decat fratele ei Josh.
Un cvartet de coarde dinta un menuet vioi cSnd Jayne intra in
sala de bal ce d&dea spre holul din faj2. O mie de lumanari
sclipeau in candelabrele din tavan §i in ni§ele plasate de-a lungul
pereplor, iar in mijlocul camerei, cam peste douazeci de perechi
pageau cu mandrie masuratS in ritmul insinuant.

48
 Muljimea obi§nuita de persoane bine imbracate lustruia par-
chetul de dans, amintindu-i Jaynei de bordura aurita a oglinzii din
dormitorul ei. Majoritatea femeilor erau invegmantate in cele mai
stralucite tonuri ale curcubeului §i, cu excepjia unui manunchi de
spilcuiji, toji barbajii erau imbraca Ji in negru.
Leander Forbes, in picioare la capatul celalalt al camerei, era
unul dintre cei care faceau excepjie. Picioarele-i erau un pic prea
subjiri pentru a purta pantalonii pana. la jumatatea gambei, de
culoarea lavandei §i ciorapii albi pe care-i arbora, iar umerii —
prea ingugti pentru reverele late ale hainei de culoarea lavandei.
Jayne se intreba daca nu cumva Millicent ii alesese §i lui hainele.
— Of, doamne, §opti Millicent in urechea dreapta a lui Jayne,
ca §i cum simplul fapt ca se gandise la ea o §i fac'use prezenta,
mi-am inchipuit ca rochia asta o sa-ji stea bine!
De obicei, cand maica-sa facea vreunul din comentariile ei
introduse prin cuvintele of, doamne, Jayne ii raspundea prin
tScere; in seara aceasta era intr-o dispozijie §i mai nepasatoare.
— Cel pujin, palida mea infaji§are il scoate, prin contrast, pe
Leander in evidenja, spuse ea privind in jos la mama ei, care era
stralucitor imbracata intr-o rochie adanc deeoltata §i bine mulata,
din matase, de culoarea safirului, §i din al carei par ro§cat,
artificial imbogajit, rasarea o pana alba ornata cu bijuterii.
Millicent scormoni cu privirea masa de dansatori pentru a-1
descoperi pe nepotul sojului ei; cand ochii ei verzi cu gene dese
il descoperira, timp de o clipa stralucira de suparare. Un barbat
imbracat in haine de culoarea lavandei? Din pacate, nepotul
sojului ei nu era lipsit de defecte.
I§i indrepta din nou atenjia spre Jayne, spre corpul ei Scut din
unghiuri ascujite §i pielea de o nuanja atat de ingrata, brun-
gilbuie. Matasea galbena fusese o alegere cu adevarat nefericita,
dar niciodata nu §tiuse cum sa compenseze culoarea inchisa a fejei
letci. Mo§tenise tenul tatalui ei. Un fermier, dintre atajia barbaji!
Millicent n-ar fi trebuit sa se marite niciodata cu un om al
pAmfintului.
Bine, Jayne, spuse ea dur, dupa nunta ma a§tept sa-ji inveji
lu *ojul cum sa se imbrace mai sobru. Te pricepi atat de bine!
N-o sa fie nici o nunta, spuse Jayne ignorandu-i bruschejea.

49
 Vorbea de parea recita pe dina£ar&, §tiind cfi, in ciuda cuvin-
telor ei, mama tot va face anunjul pl&nuit. Millicent era sigura ca
insu§i caracterul o va impiedica sa provoace o scena in public; de
indata ce vestea va fi cunoscuta, acela§i caracter o va impiedica sa
anunje aaularea casatonei §i sa implice pe toata lumea intr-un
scandal general.
Dar Millicent n-o cuno§tea chiar atat de bine pe cat pretindea.
Maica-sa putea anunja orice dorea; de data aceasta, Jayne va
continua sfi-§i faca propriile aranjamente de viaja §i, cand totul va
fi pregatit — posibil chiar atunci cand va fi in drum spre docuri —,
se va face anunjul definitiv §i irevocabil cu privire la intenjiile ei.
Prin glasul unicei persoane care avea indatorirea de a-1 face, Jayne
Catherine Worthington in persoana.
— Ah, iubita Millicent, e§ti atragatoare ca intotdeauna! Ma
faci sa ma simt mandru.
Ambele femei se intoarsera spre Randolph Forbes, care se
desprinsese din muljime pentru a li se alatura, in u§a salii de bal.
Forbes, un barbat inalt §i corpolent de cincizeci §i cinci de ani, cu
faja rozalie, o impresionase intotdeauna pe Jayne prin marea lui
vigoare. Privirea admirativa pe care o aruncase decolteului adanc
al rochiei sojiei sale ii confirma parerea.
Imbricat infinit mai elegant decat nepotul sau §i cu ceva mai
mult gust, Forbes purta o haina bogata din matase albastru
deschis, o cfima§a alba plisata §i pantaloni negri, bine ajustaji §i
intin§i peste ghetele negre §i foarte lustruite. In ciuda corpolenjei
sale, costumul il prindea. Unchiul Randolph era un barbat cu
succese in toate domeniile §i, dupa toate aparenjele, foarte
sSnStos, cSci deja supraviejuise mai mult decat oricare dintre sojii
lui Millicent, cu excepjia lui James Worthington.
Fustangiu sau nu, lui Jayne nu-i placea. II auzise prea adesea
umfl&ndu-se In pene dupa vreun aranjament de afaceri care-i
umpluse casa de bani, saracindu-1 in schimb pe cine §tie ce
nefericit care fusese reprezentat de un avocat cu mai pujine
succese. Sau, dupft cum banuise ea nu o data, de un avocat care
acceptase sfi fie remunerat in mod clandestin de Radolph Forbes,
tocmai pentru a-i permite acestuia sfi-§i impuna solujia.

50
 Nemilos gi rece, unchiul Randolph n-o incurajase nici macar
0 data in goana ei dupa ve§ti despre Josh. In majoritatea cazurilor,
habar nu avea gi pujin ii pasa de tot ce se lega intr- un fel sau
altul de cea mai tanara dintre fiicele sale vitrege; vlastarul mai
varstnic ii atragea atenjia. Marybeth flirta cu el cu un entuziasm
doar pujin mai temperat decat cel de care dadea dovada faja de
restul barbajilor suspugi din New York. Millicent nu parea
niciodata s-o bage in seama iar sojului lui Marybeth nu-i pasa.
— Iubita mea Jayne, ce atragatoare egti in seara asta!
Trecu un moment inainte ca Jayne sa r e a liz e ca tatal vitreg
1 se adresase ei.
— Chiar sunt? — il intreba ea.
— Ce nostima egti! Leander va aprecia spiritul tau.
Tot la fel de mult ca §i averea mea? Jayne fusese pe punctul de
a rosti aceste cuvinte cu glas tare, dar mama ei avea dreptate. Ura
scenele facute in public.
Menuetul lua sf§r§it §i, in timp ce acordurile muzicii se
stingeau, dansatorii se raspandira dinspre central parchetului de
dans spre coljuri, umpland sala de bal cu murmurul vocilor lor.
Insuficient insa pentru a acoperi rasul ascujit al lui Marybeth, care
jagnea de undeva, din mijlocul muljimii.
Rasul crescu in volum gi Jayne avu impresia ca vede buzele
mamei ei strangandu-se imperceptibil. Dar grimasa ceda imediat,
transformandu-se intr-un zambet, pentru ca Marybeth tocmai se
alatura restului familiei.
— Aga de mult ag fi vrut ca William sa fie aici gi nu la Boston,
ocupandu-se cu afacerea aia plicticoasa, spuse Marybeth
bosumflandu-se cochet.
Jayne avea impresia ca plecarile din orag ale cumnatului ei
erau destul de frecvente.
Leander, splendid in hainele de culoarea lavandei gi plutind
Intr-un nor greu de colonie, li se alatura gi, inainte ca ea sa fi avut
tinip s&-l opreasca, depuse un sarut umed pe mana ei. -
— Iubita domnigoara Worthington, spuse el mangaindu-i
degetele pe care le jinea strans lipite de un rever de culoarea
laviindci. In ciuda opozijiei ei, reugi sa-i mai sarute mana o data.
DragA Jayne!

51
 De la moartea bunicii Worth, lui Jayne nu i se mai spusese
niciodata atat de des draga. Nimic n-are efect mai mare decat o
suma oarecare depusa in banca, se gandi ea nemuljumita; cum
scoate ea la lumina farmecele femeilor!
— Ah, iata-ne adunaji pe toji, suspina Millicent. Cu excepjia
lui William, desigur. Ce familie minunata suntem!
Jayne reu§i sa nu-§i exteriorizeze reacjia.
— Atragem foarte tare atenjia, continua Millicent privind cu
ochi stralucitori sala de bal. Randolph, cred ca nici nu avem motiv
sa mai intarziem eu anunjul. Jayne este, in chip firesc, timida. Te
rog, iubitule, nu jine un discurs prea lung. Nu vreau sa spun ca
de obicei faci a§a, crede-ma, ci doar ca n-a§ vrea s-o sperii pe draga
mea fiica cu prea multe cuvinte de lauda.
Jayne i§i mugca limba pentru a nu izbucni in ras. Sau poate se
straduia de fapt sa-§i zagazuiasca lacrimile? Oricine se afla
suficient de aproape pentru a-i auzi, gtia adevarul ascuns in spatele
acestei casatorii §i anume ca forja de coeziune o reprezinta
finanjelc. §i nu dragostea.
§i ce-o interesa pe ea ca totul e o mascarada? Se jinu dreapta,
jeapana chiar, reu§ind in cele din urma sa-§i elibereze mana, §i-l
privi pe tatal vitreg care se indrepta spre podiumul orchestrei aflat
pe o latura a camerei. Cu un gest, acesta dezmorji muzicanjii
relaxaji, Scandu-i sa intoneze un mar§. Muljimea tacu.
— Prieteni, va invit sa va alegeji paharul cu bautura preferata,
deoarece in aceasta seara binecuvantata trebuie sa va propun un
toast.
Muljimea chicoti in timp ce servitorii o strabateau incarcay cu
tavi pe care se aflau vin §i bere pentru domni, iar pentru doamne
un soi de sue de fru te, despre care Jayne banuise totdeauna ca
ar fi stropit cu whisky, una dintre metodele folosite de mama ei
pentru a avea serate animate.
— Doamna Forbes §i cu mine — Forbes se opri agteptand sa
se faca lini§te deplina. Doamna Forbes §i cu mine, repeta el, avem
placerea sa va anunjam apropiata casatorie a fiicei ei Jayne cu
nepotul meu Leander.

52
 Vestea fu salutata cu destule exclamajii de uimire, dar §i cu
clatinari din cap atot§tiutoare.
— I-auzi, i-auzi, zise cineva din muljime. In sanatatea lui
Leander §i Jayne!
Viitoarea mireasa privea in fundul cupei ei de punci, Sperand
in tacere ca nu se ingelase cu privire la whisky; apoi bau tot dintr-o
singura sorbitura, cerand printr-un semn inca un pahar.
Tocmai se pregatea sa bea al doilea pahar printre §oaptele din
sala de bal §i strigatele de felicitare, cand zarva stamita in
vestibulul din spatele ei ii incetini gestul, oprind cupa la jumatatea
drumului dintre mana §i buze.
— Ded va avea loc o nunta §i nu o calatorie pe ocean?!
Se intoarse, uluita, spre locul de unde venea bubuitoarea voce
cu accent scojian. Capitanul Andrew MacGregor, neras §i cu
coama de par negru in dezordine, al carui trup puternic era
inve§mantat intr-o cama§a de panza alba §i-n pantaloni stramji
maro, varaji intr-o pereche de cizme inalte pana la genunchi,
statea cam la doi metri distanja, iar in ochii alba§tri ca marea ii
juca o luminija batjocoritoare.

CAPITOLUL V

imp de o clipa nimeni nu vorbi, iar vorbele intrusului

T plutira in aer, pe fundalul unor fo§nete ce se datorau

faptului ca oaspejii din sala de bal i§i schimbau pozijia
spre a urmari mai bine tot ce se intampla.
Ar fi putut sS izbucneasca intr-un cor d'e bun-venit §i Jayne tot
nu §i-ar fi dat seama, deoarece ea nu putea auzi nimic in afar3 de
bStiile putemice ale propriei inimi... §i nu putea sa vada pe
nimeni in afara de Andrew MacGregor, care statea acolo ca un
colos, cu picioarele departate, cu brajele atarnandu-i, in timp ce
Mlrftnul §i firavul majordom al familiei Forbes il tragea ca o molie
dc mflneca alba a cama§ii.

53
 Dintr-un pas, Jayne ajunse — de ia marginea salii de bal —
chiar langa intrare, atrasa de capitan, aidoma acului busolei care
se simte evoluand spre nord. Ochii lui Andrew se pironira
indrazneji intr-ai ei gi ceva familiar, nevazut, o lovi parea in
maruntaie.
Buzele lui schijara un soi de'suras, dar ochii i§i pastrara nuanja
batjocoritoare.
— Nu m-a§teptam sa te vad aici, domnigoara Worthington.
Jayne i§i recapata graiul, chiar daca nu gi puterea de a respira
adanc.
— Nici eu, capitane.
O manie subita o impinse sa adauge:
— Credeam ca relajiile dintre noi au luat clar sfargit in seara
aceea. Sau cel pu|in speram.
Extenuat de efortul de a face p£ santinela, majordomul dadu
drumul manecii de la camaga intrusului.
— N-am putut sa-1 opresc, doamna Forbes, scanci el. Ca un
animal, a§a era, a dat u§a de perete gi a cerut sa-1 vada pe domnul
Forbes.
Millicent arunca o privire majordomului, apoi se intoarse iute
spre „animal“. Un animal magnific, corecta ea in gand, dupa cum
vadea fiecare bucajica a trupului sau inalt de peste doi metri, §i
se intreba cat timp i-ar lua numaratul firelor de par de pe pieptul
lui, vizibile din deschizatura de la gat a camagii. Arata delicios de
pacatos, stand projapit pe podeaua din marmura lustruita a
hftlului ei cu pereji roz, unde un candelabru inalt §i stralucitor
i§i arunca lumina §ovaitoare pe masa indisciplinata de par
negru ca noaptea ce-i cadea pe umeri, ca §i pe muchiile
bronzate ale fejei lui.
§i mai era ceva in neregula... Parea sa fie o cuno§tinja a
§oricelului de fiica mai mica. O privi nedumerita pe Jayne dar,
facand un pas spre ea, trebui sa recunoasca fara placere ca o privea
§i cu pujin respect.
— II cuno§ti pe barbatul acesta?
Jayne nu prea gtia cum sa-i raspunda. II recunogtea, intr-
adevar, dar oare chiar il cunogtea? Nu gtia despre el nimic mai

54
mult decat §tia despre soare, de§i putea sa-i spuna pe nume. Ceea
ce nu putea numi era tumultul pe care acest barbat il declan§ase
inlauntrul ei pur §i simplu pentru ca navSlise in casa ei. Acolo
in taverna, ii displacuse intens §i crezuse ca h-o sa-1 mai vada
niciodata.
— Ia asculta aid, bubui vocea uitatului Randolph Forbes,
care-§i croise drum prin muljimeJllin sala de bal §i se oprise drept
la urechea stanga a lui Jayne. Ea tresari la auzul zgomotului
nea§teptat, dar el continua cu acela§i glas de tunet. Ce-i toata
zarva asta?
— S-ar parea ca ne-a sosit un oaspete intarziat, spuse Mil­
licent. '
Fu randul lui Randolph sa se holbeze la silueta impunatoare,
simplu §i grosolan imbracata, care parea ca umple holul. !§i netezi
haina albastra de matase §i se impiepto§a janjo§.
— Aceasta este o adunare particular!, domnule. Aji gre§it
adresa.
Ochii lui Andrew se desprinsera incet de pe chipul lui Jayne
§i se concentrara asupra persoanei corpolente din spatele ei.
Zambetul abia schijat de pe buzele lui se transform^ intr-o
grimasa vadita de disprej.
— Daca te numegti Randolph Forbes, atunci nu-i nid o
gre§eala. Sunt Andrew MacGregor, capitanul vasului Trossachs, §i
am venit sa stam de vorba despre afaceri. Vocea se rostogolea din
pieptul lui lat mai profunda §1 mai bogata decat a avocatului §i
ceea ce pierdea in volum ca§tiga prin forja ei ojelita.
Forbes era exact a§a cum §i-l inchipuise Andrew — cu haine
fine §i o Jinuta mandra a capului dar, in ciuda verticalitajii
corpului, purta semnele mu§chilor ce tind sa se inmoaie. Mainile
Ii erau, fara indoiala, curate §i moi, iar ochii vicleni — pricepuji
In a ascunde un suflet la fel de viclean.
Andrew cerceta mica adunare din dreptul u§ii: femeia mai
vftrstnica cu mormanul de bucle ro§ii, cu rochia indraznej decol-
imA yi cu sclipirea din ocbi, §i femeia mai tanara, cu un par ro§u
mai pal, dar cu o rochie nu mai pujin ajajatoare §i ochi la fel de
IniorcNaji. Apoi era acolo un filfizon in haine de culoarea lavandei,

55
 care statea bine ascuns dupa Jayne Worthington, Jinand o mana
protectoare — sau doar nervoasa? — pe umarul ei.
Sa fie acesta logodnicul pe care-1 auzise menjionat exact pe
cand intra pe u§a? Femeia care infruntase o taverna plina de
marinari beji, care prezentase cu indrazneala un plan de traversare1
a oeeanului pana la u§a pagei Yusuf Karamanli, care-i suportase
insultele fara sa clipeasca §i-i raSfiunsese cu cateva inventate chiar
de ea — femeia aceea n-ar fi putut niciodata, in ruptul capului,
sa se lipeasca de un paun care arata ca uh castron cu crema de
fructe.
Andrew se razgandi. E greu sa spui ce-ar face o femeie,
indiferent ce femeie.
— Cyrus Byrd m-a prevenit, spuse Randolph. Credeam ca te
afli inchis cu §apte lacate la inchisoare.
— La inchisoare!, repeta Millicent ostentativ §ocata, dar
calculand daca emojia produsa de prezenja barbatului merita un
posibil scandal.
— La inchisoare, §opti Marybeth, lingandu-se ^pe buze §i
calculand in sinea ei cam cum s-ar simji daca §i-ar infige mainile
in toata claia lui de par rebel.
— O sa te intorci acolo cat ai clipi din ochi, daca nu-ji iei
talpa§ija, adauga Randolph.
Tocmai tacerea atenta a lui Jayne parea sa vorbeasca mai mult
decat bombasticul avocat. Ce ciudata fiinja mai e, gandi Andrew,
cum stS dreapta §i inalta, cu gatul lung ca de lebada, cu trupul
-firav abia umpland rochia cea urata. Nu se §tie de ce, ea-i rejinea
atenjia mai degraba decat porumbijele frumu§ele ce se invarteau
in jurul lui.
— Nu s-a ciadit inca acea inchisoare in care sa stea Andrew
MacGregor, li spuse el.
Nici femeia destinata sa-1 abata din drumul sau, igi spuse spre
aducere amime, in timp ce-i mai arunca o privire lui Forbes.
— Cat despre avertismentul clientului dumitale, eu ar fi
trebuit sa fiu avertizat asupra lui. Un pericol pentru oamenii care
muncesc cinstit, asta-i el! §i, adauga ei cu o unda de ameninjare
in glas, la fel sunt §i cei care-1 sfatuiesc.

56
 Murmurul muljimii din sala de bal deveni mai puternic §i nu
pujini fura barbajii care-i sugerara lui Forbes sa-1 dea pe tip afara
de urechi. Totu§i, nici unul nu se oferi sa-1 ajute.
Jayne nu era surprinsa. Ochii ii alunecara in jos, de la coama
de par dezordonat a capitanului la faja umbrita de un inceput tie
barba, la umerii laji §i la porjiunea de piept hirsut, vizibila prin
deschizatura camagii, la talia subjire §i la abdomenul plat, la
modul cum se mulau pantalonii stramji pe coapsele lui putemice
§i la gambele lungi, extraordinar de lungi, care dispareau intr-o
pereche de cizme negre inalte.
Fusese indeajuns de impunator chiar a§ezat la masa din
taverna; stand in picioare, la numai cajiva metri distanja de ea, in
presupusul sanctuar al caminului ei, era cople§itor. *
II considerase pe Randolph Forbes un barbat bine §i, In ciuda
caracterulufsau nesuferit, imbracat ca un domn, dar comparat cu
capitanul MacGregor, care nu era deloc un domn, parea la fel de
efeminat ca o fetija.
La fel parea fiecare dintre barbajii prezenji in casS. Sentimen-
tul ei, privindu-1, ar fi trebuit sa fie unul de repulsie sau cel pujin
de reactivare a maniei temporare pe care o simjise cand pusese
el piciorul in casa. O insultase §i o zeflemisise, nu? Deci, cum de
se trezea fascinata de sunetul vocii §i de aura salbatica a prezenjei
lui?
— Nu plec, spuse Andrew privindu-1 atent pe Randolph, pana
nu mi se face dreptate.
Randolph il crezu, asigurandu-se in acela§i timp ca nu are un
acr prea preocupat. Mai avusese §i inainte de-a face cu brute
precum MacGregor — ei, poate nu exact ca MacGregor, dar
suficient de asemanatoare. Cyrus Byrd era un ticalos avid. Ran­
dolph il sfituise sa renurije la ideea de a-1 plati atat de pujin pe
capitan pentru incurcatura lui de buna calitate, dupa cum ii
spusese §i ca a facut o gre§eala aruncandu-1 in inchisoare pe baza
unor invinuiri ce puteau fi u§or demontate ca fiind nefondate.
— Doar ai vazut vatraiul indoit. E doar un salbatic scojian, ii
rcplicase Byrd chiar dimineaja, in biroul sau. §i — nu ma indoiesc
mai e §i prost, daca a acceptat o plata parjiala, a§a cum a
ffll'UI-O.

57
 Salbatic, intr-adevar, gandi Randolph masurandu-1 din ochi.
Dar ceva, In privirea lui, dovedea ca e departe de-a fi prost. Cyrus
ar fi trebuit sa fie cel ce jine piept ardorii maniei scojiene. Marind
mental onorariul pe care avea de gand sH-1 ceara importatorului,
Randolph arata spre u§a salonului.
— Putem sta de vorba acolo.
— Poate ca n-ar fi rau sa vin §i eu, spuse Millicent nedezlipin-
du-§i ochii de pe capitan.
— §i eu, spuse Marybeth.
Jayne tacu din gura ca §i Leander, a carui mana o daduse
deoparte de pe umarul ei.
— Nu intarziu mult, replied Randolph. Ocupa-te de musafirii
tai, Millicent. Sa inceapa din nou dansul.
Andrew 11 urma in incaperea slab luminata care dadea chiar in
hoi. Ochii lui inspectarS rapid aranjamentul mobilelor, sofaua
model Duncan Phyfe §i scaunele asortate, dulapul sculptat, pen-
dula inaM, covorul persan, serin ul in forma de scoica dintr- un
colj... Toate erau scumpe, o §tia, deoarece in decursul anilor se
ocupase cu importul §i exportul unor astfel de lucruri.
Randolph se opri chiar in mijlocul salonului.
— Cum ai ie§it din inchisoare?
Andrew se scarping in jepii de barba de pe obrazul neras.
— Mi-ar placea si pot spune ca justijia americana, in cea mai
desiivar§ita expresie a sa, a recunoscut ca fusese vorba de false
acuzajii §i de o arestare neintemeiata. Dar adevarul e ca 11
cuno§team pe sergentul de garda. CSnd amandoi eram abia saltaji
din varsta copilariei, am navigat impreuna in Orient-----
— Te-a l&sat sa ie§i? intreba Randolph sec.
— Mda. Dupa ce m-a {inut la carcera timp de trei zile §i dupa
ce am platit o taxa substantial^ drept ehirie pentnrcehria — §i ar
trebui sa afli ca prejul a fost mult exagerat. De-abia trei saptamani
pe ocean o sa-mi §tearga amintirea duhorii din nari.
— Cum m-ai gasit pe mine? intreba Randolph, apoi dadu din
mana cu nerabdare. O, n-are important!. Banuiesc ca adresa
locuinjei mele nu-i un secret.

58
 — Dupa cum nu-i secret motivul venirii mele aici, replica
Andrew. Chestie de dreptate, cum am mai spus, §i de plata
datorata de multa vreme.
— Cel pujin aga pretinzi!
Randolph il studie o clipa pe marinar, cantarind riscul la care
se expunea zeflemisindu-i cererile. Avocatul prefera infruntarile
de la tribunal celor din propria casa, care mai era §i plina de
prieteni §i nu dorea niciodata sa infrunte pe cineva asemenea lui
MacGregor, a carui carura §i putere nu putea fi intrecuta decat
de Indrazneala lui. La naiba cu Cyrus Byrd! Invazia din seara
aceasta va deveni subiectul predilect al discujiilor din New York
pana dimineaja.
Acceptand inevitabil, se duse la biroul cu capac a§ezat la
perete, in spatele sofalei §i mazgali o suma de bani pe un petec
de hartie.
— Poftim, spuse el, aruncand hartia in direcjia lui Andrew.
Asta ar trebui sa-ji satisfaca pretenjiile.
Andrew se strecpra dupa sofa §i citi suma.
— Dubleaz-o §i s-a facut!
— Imposibil!
Andrew rosti numele altui avocat din New York.
— Ai auzit de el, dupa cate imi inchipui. Ma gandesc sa urmez
exemplul lui Cyrus Byrd §i sa-mi angajez §i eu un om de casa.
— Ia asculta, MacGregor, ma ameninji cu acjiunea in justijie?
— Nu-i o ameninjare, domnule Forbes, ci o strategic. Pujin
sos la friptura de gasea, dupa cum se spune.
Cei doi barbaji se privira in ochi timp de un minut.
Randolph expira lent.
— Cu Cyrus ai folosit vatraiul, cu mine — un proces incomod.
fji adaptezi strategia, dupa cum o numegti dumneata, in funcjie
de adversar, pe cat se pare. In mod cert Cyrus a gre§it, capitane
MacGregor. Nu e§ti prost. O sa mS-ngrijesc ca banii sa- ji fie
achitaji din contul clientului meu maine dimineaja la prima ora.
— Ma bucur ca te dovedegti a fi om de injeles, domnule
Forbes.
Andrew agtepta ca avocatul sa-i intinda mana pentru a pecetlui
Injelegerea, dar mainile lui Randolph ramasera atarnate pe langS

59
corp. Nu-i nimic, gandi Andrew. Dupa ce dai mana cu un avocat
yankeu, probabil trebuie sa-ji numeri bine gi degetele.
— Maine dimineaja la prima ora, spuse el dand din cap in
timp ce se retragea. O sa a§tept la bordul navei. Apucase deja
clanja ugii, cand ii trecu un gand prin minte.
— Feti§cana. Domnigoara Worthington. Ea ce-ji e dumitale?
— Fiica mea vitrega, raspunse Randolph, in ochii caruia
sclipea neincrederea, deoarece igi amintise cu intarziere ca ea gi
marinarul pareau sa se cunoasca.
— §i femeia in albastru, nu cumva, din intamplare, .e mama
fetigcanei?
La incuviinjarea tacuta a lui Randolph, adauga „§i cealalta...“
— dar se opri la timp. Era cat pe ce sa spuna „cealalta nesaJioasa“.
— Cred ca te gandegti la Marybeth. E sora lui Jayne. De fapt,
doar pe jumatate sunt surori. Dar astea-s treburi care nu te privesc
pe dumneata.
Andrew insista.
— §i paunul purpuriu?
— Banuiesc ca te referi la nepotul meu.
—' Mirele domnigoarei Worthington, fara indoiala, zise
Andrew dand din cap. Pare cam prapadit.
— Ia ascult!, pufni Randolph, asta nu-i treaba dumitale! Ochii
i se ingustarS. Cel pujin eu cred ca nu este. Fata-i cam ciudata.
Cred ca nu s-a apucat de rele, nu?
Ce pui de lele alunecos, gandi Andrew gi ii raspunse cu un
r&njet sugestiv:
— Depinde la ce fel de rele te gandegti.
Andrew ar fi pariat pe toji banii pe care urma sa-i primeasca
dimineaji c& avocatul nu se gandea deloc la o c&l&torie pe mare
pan! la Tripoli.
— N-o s& las fata...
Nici eu, g&ndi Andrew in timp ce excludes cu un gest restul
diatribei lui Forbes impotriva fiicei sale vitrege. Gandul il
nelini§tea, degi Andrew habar nu avea de ce ar putea sa-gi
doreasca s! posede o fetigcan& uscdjivA, cu gura punga gi cu o
limba buna mai degraba sa biciuiasca un om decat sa-1 duca in
ceruri.

60
 Ca §i majoritatea yankeilor pe care-i intalnise cu ocazia acestei
escale in port, Forbes era un prost, ingrijorat cum se arata in
legatura cu femeia cea mai nepotrivita. Cealalta, sora vitrega, §i
chiar mama, ar fi fost mult mai dornice sa se alature unui lup de
majre in cu§eta lui.
Cand Forbes i§i termina discursul neascultat de nimeni,
Andrew era deja afara. El dadu peste Jayne; care statea in mijlocul
holului, in timp ce mama §i sora ei ramasesera cu un pas in urma.
Obrajii lui Jayne erau marcaji de pete roz cum nu vazuse nici
macar la taverna, cand el se purtase ca un necioplit; ro§eaja se
datora, dupa presupunerile lui, predicii Jinute de mama.
Din sala de bal se auzeau acorduri de vioara, dar prea pujini
dintre oaspeji se departasera de u§a salii.
— Asculta, capitane, spuse Millicent pa§ind mai aproape.
Jayne refuza sa ne dezvaluie unde sau cum te-a cunoscut. Ca
mama, e datoria mea sa insist sa-mi spui dumneata. Se facea ca
nu baga in seama aerul ameninjator al sojului ei. Putem discuta
intre patru ochi, daca ji se pare potrivit.
Ceea ce implica, pentru indiferent cine ar fi auzit-o, ideea ca
Jayne nu se ocupase de lucruri prea frumoase.
Mama §i capitanul se privira unul pe celalalt. Ochii lui
Millicent luceau cumva intre sfidare §i oferta, in ciuda diferenjei
de varsta dintre ei §i a faptului ca sojul ei se afla atat de aproape,
iar ochii alba§tri ai lui Andrew conjineau o confirmare de primire
a mesajului §i o urma de disprej rece.
Millicent descifra injelesul privirii §i, timp de o clipa, in
privirea ei se citi atata rautate incat insu§i mult-incercatul Andrew
lu buimacit.
— Randolph, dragule, spuse ea cu voce slaba ducandu-§i
baiista de dantela la tampla. da-mi te rog brajul tau. Am avut
parte de prea multe emojii asta-seara. Sunt sigura ca tu poji
sii-l faci pe omul asta sa piece.
— Millicent, spuse fiica sa, Marybeth, care pa§ise in faja in
locul mamei, ai nevoie de odihna. O sa ma ingrijesc eu de capitan
sfl lie condus pana afara.

61
 Ca §i ai mamei ei, ochii femeii erau plini de sfidare §i sugestii,
dar ea nu era suficient de isteaja pentru a descifra raspunsul
capitanului.
Un cuib de vipere, acesta era locul unde nimerise. Cu excepjia
domnigoarei Jayne Worthington, care parea sa se potriveasca prea
pujin cu locul, atat prin aspect cat §i prin comportament.
Indiferent de scopul ciudatei calatorii pe care-§i propusese s-o
faca, fusese bine antrenat! aici pentru a se descurca §i la curtea
pa§ei.
Igi muta privirea Ia ea. Avea o jinuta ferma, pentru care o
admira, §i ochii ii erau cu'adevarat frumo§i. Oakum susjinea ca
descifreaza in ea o doza de neajutorare, o nevoie de a fi protejata,
degi primul ofijer nu §tiuse sa spuna de cine trebuie sa fie
protejata.
Dar Andrew gtia, amara injelegere il strapunsese ca un
pumnal. Feti§cana avea nevoie de aparare in faja familiei care ar
fi trebuit sa fie gata s-o iubeasc! §i s-o apere. Daca le-ar fi stat in
cale, s-ar fi napustit asupra ei ca o hoard! de animale — un dulau
flamand, in cazul taialui vitreg, cat despre femei, nu erau altceva
decat ni§te cajele in calduri.
El nu considerase niciodata ca familia valoreaza ceva sau aduce
alinare; in seara aceasta, nimic nu-1 determinase sa-§i schimbe
atitudinea.
— Xi-a§ oferi din nou cu§eta mea, fetijo, spuse el, dar ma
indoiesc ca s-ar schimba raspunsul tau. Asta — arata cu capul in
direcjia surorii ei — ar fi destul de grabita sa impart! cabina cu
un c!pitan. Mi-ar oferi alinare, sunt convins, dar nu ar reprezenta
o provocare atat de mare cat tine. §i, dup! cum ai putut s!
remarci, nu-s eu omul s! dea inapoi in faja provoc!rii.
— Randolph, strig! Millicent cu voce ascujit!, d!-l pe omul
!sta afar! din casa mea.
Avocatul porni inainte.
— Mai f! un pas, domnule Forbes, spuse Andrew calm, §i te
rup in doul.
Randolph ezit!.
— Nu zau! i Dus'y Millicent, un /von de §oapte se roti pe
deasupra spectatorilor la aceasta ^cenfi. adunaji in sala de bal.

62
 Marybeth se retrase cu spatele spre locul de unde veneau
sunetele; expresia ei era o combinajie de spaima §i uluiala, ca §i
cum n-ar £1 fost pe deplin sigura ca a fost insultata dar, chiar daca
n-ar fi fost, capitanul era mult prea barbat faja de cat putea ea
suporta.
Jayne fu cea care oferi un raspuns, fara ameninjari §i fara
spaima. Cu capul sus, cu ochii fermi, era din nou femeia care-1
abordase la tavema de pe malul raului. Chiar daca era tematoare
sau stanjenita, n-o lasa sa se vada.
— Capitane MacGregor, ne-ai insultat pe toji destul pentru o
singura seara. Te rog sa pled.
Andrew dadu din cap solemn.
— Exact„te rog“ ma §i determina s-o fac, domnigoara Wor­
thington, de§i pe dumneata n-am vrut sa te insult. Inainte de-a
pleca, iji dau un sfat, fie ca-1 vrei, fie ca nu. G3se§te-ji alt vas,
fetijo, daca e§ti hotarata sa pled, dar fii cu bagare de seama la
Tripoli. Nu-i un loc pe care sa-1 injelegi. §i, pentru numele lui
Dumnezeu, ia-ji alte haine. O rochie de culoarea vinului ro§u Ji-ar
veni bine.
Ranji, se apropie de ea §i-§i plimba degetul aspru de-a lungul
obrazului ei §i in jos, pe panta gatului. O simji cum tremura sub
atingerea lui, ii simji bataile pulsului, dar nu percepu nici cel mai
marunt semn ca ar avea de gand sa se retraga.
— Fara culori deschise, injelegi? Culorile pale sunt pentru
copii §i pentru la§i §i tu nu e§ti nici una, nid alta. Mda, ro§u ca
vinui sau alta nuanja stralucitoare. Ji-ar scoate in evidenja
culoarea frumoasa a pielii.

O luna mai tarziu, Jayne statea pe puntea unei nave americane

de pasageri, cu gluga de la mantia de culoarea vinului ro§u data
pe spate, cu parul liber fluturand umed in vantul care se na§tea
pe valurile leganate ale Atlanticului.
Deasupra capului ei, toata panoplia de panze flutura lasdv, in
limp ce puntea de lemn, imbibata de sare, se ridica §i cobora sub
picioarele ei. Jinandu-se strans cu mainile de balustrada, i§i pastra
pozijia cu toata grajia §i priceperea unui marinar nascut pe mare,
o indemanare pe care o punea pe seama anilor petrecuji calarind

63
pe cai jumatate salbatici, la jara, in .Virginia. Cum timpul aspru
gi norii de furtuna care se tot adunau alungasera sub punte pe
toata lumea cu excepjia echipajului, ea ramasese bucuroasa pe
locul pe care-1 ocupase inca din prima zi petrecuta la bord.
„Punctul de paza Worthington", aga-i spunea capitanul.
Capitanul era amabil, cu parul carunt gi cu vorba dulce, §i gtia
doar ca ea navigheaza spre Anglia pentru a face o vizita fratelui;
Habar nu avea el cat de departe intenjiona sa mearga dupa ce va
debarca la Liverpool.
— O sa ai rau de mare, o avertizase mama ei. O sa Ji se
intoarca stomacul pe dos gi o sa te rogi sa ajungi inapoi pe {arm.
Dar maica-sa se inselase. Sangele ii canta in vene, Jayne nu se
simjise niciodata aga de bine in toata viaja ei.
Privind norii negri care se ridica u la orizont, igi amintea de o
alta furtuna, cea care izbucnise dupa ce Andrew MacGregor
plecase de la ei, cu cateva saptamani in urma... de acuzajiile §i
intrebarile cu care o bombardase familia, de privirile speculative
ale musafirilor, de iritarea surogatului de logodnic.
Toate pareau sa se fi petrecut cu atat de mult timp in urma gi
totugi parea s-ar fi petrecut leri, atat de clar sapate in memoria ei
erau toate detaliile. Andrew MacGregor o ironizase gi o pusese
in incurcatura in faja unei muljimi de persoane din familie gi din
randul a ceea ce credea a fi prietenii ei. Dar igi jinuse, firea in faja
lui atunci cand toji ceilalji, rand pe rand, flirtasera, discutasera §i
tremurasera de o slanta indignare.
Se Jinuse bine, de asemenea dupa ce el plecase §i fusese'silita
sa expliee cum sc cunoscusera. Discujiile durasera zilje intregi, dar
in cele din urma Millicent fusese de acord cu calatoria ei — mai
degraba, dupa cum. glia Jayne, ca s-o indeparieze pe fiica
surprinzator de incapajanata gi dc inireprinzaioare de barfelile
minujioase ale New Vork-ului decfit in semn de incu'rajare faja de
investigajiile legale dc fiul sau.
— O sa afli c5 e ntorl, li spuse ca.
— Cel pujin am gliu adevarul, ii replicase Jayne.
Chiar gi Randolph incuviinjasc, ba mersese chiar mai departe,
dandu-i o scrisoare de recomandarc catre consulul general din
Tanger. §i el, probabil, era foarie dornic s-o vada plecata din orag.

64
 Nici unul dintre ei nu credea ca se va apropia macar la o mila
distanja de pa§a din Tripoli §i o expeUiasera cu multe avertismente
in acest sens.
Numai Alva plansese; numai de Alva ii va fi dot.
Cu ocazia unei scene scurte §i jepene de ramas bun, Leander
ii declarase ca va a§tepta intoarcerea ei — atat la New York, cat
§i la rajiune. Era o ameninjare suficienta pentru a o trimite sa
calatoreasca in jurul lumii.
§iretul de la mantia lui Jayne se desfacu in bataia vantului §i
o izbi peste obraz. II lega strans. Ii placea vegmantul, unul dintre
cele cateva pe care le cumpasase in vederea calatoriei. §i, de fapt,
nu era de culoarea vinului ro§u, de§i vanzatorul a§a ii spusese.
Afina, se gandi ea. Buna §i batrana afina americana. §i, aga
dupa cum ii sugerase cineva candva, chiar ii scotea in evidenja
culoarea tenului. La fel §i culoarea albastra a rochiei — un
albastru asortat cu nuanja oceanului In zori, un albastru ca ochii
capitanului scojian.
Asemanarea nu era totu§i decat o coincidenja §i nu un omagiu
intenjionat adus barbatului. Tot ce putea spune in favoarea lui
Andrew MacGregor era ca intervenjia lui — ii dadea numele cel
mai amabil la care se putea gandi — o forjase la o aplicare publica
51 imediata a planurilor ei.
Josh ar fi trebuit sa fie singurul de care sa jina seama, centrul
gandurilor ei, dar multa vreme dupa ce MacGregor plecase simjise
inca atingerea aspra a degetului lui pe obrazul §i gatul ei; multa
vreme i§i amintise desenul buzelor lui §i felul in care spusese ca
ca reprezinta o provocare pentru el.
Eu nu sunt barbatul care sa dea inapoi in fa^a unei provocarL
O tachinase... Jayne Worthington, fata batrana, uscajiva, cu o
$ira a spinarii suficient de tare pentru a o Jintui ferm in faja lui
cand toji din jur se dadeau inapoi in faja privirii lui. El n-o privise,
alegand in schimb o arma mult mai distractiva — atingerea aceea
scurta, intima, cunoscand bine efectul pe care avea sa-1 aiba, iar
acum il cuno§tea §i Jayne. Cand mana lui se apropiase de buzele
ci, simjise un imbold subit de a-i saruta palma.

65
 Ce gust o fi avand? Sarat, fara indoiala, ca marea. Subit, o
senzajie de gol i se instala in stomac; i-ar fi placut sa puna senzajia
pe seama punjii care se legana, dar de fapt blestematele de
amintiri erau de vina.
Mediterana, Coasta Barbariei, Tripoli erau atat de departe?
Regiuni atat de vaste. j n mod sigur drumurile lor nu se vor
incruciga.
§i daca s-ar incruci§a? o intreba o voce sacaitoare.
Daca'da, raspunse ea imediat, va IB obligata sa-1 provoace din
nou.

CAPITOLUL VI

i acum ce sa fac?

S Intrebarea pusa incet de Jayne nu se adresa nimanui,

doar propriilor ei urechi, a§a cum statea in arcada intrarii
de la biroul consulului general al Statelor Unite. Pacat,
gandi ea, ca n-a putut sa dea §i raspunsul, dar deocamdata
mintea-i era cople§ita de dezamagiri.
• Cat de contrastant fera acest sentiment faja de speranja ei
anterioari, cand vasul pe care urease la Liverpool ajunsese in
sfar§it la Tanger! De pe punte, privise la miile de oameni
amestecaji, marinari §i arabi in halate, in majoritatea lor; §i de-ar
fi fost la yedere vreo femeie, tot n-ar fi putut-o identifica.
§i sunetele ce pluteau in aer dinspre chei, voci discordante
vorbind o suta de limbi diferite. incercase sa distinga cuvintele
arabe§ti, pentru a se asigura ca s-a pregatit bine in vederea
incercarii ce-o a§tepta. Cu excepjia unor expresii disparate, nu
reu§ise, dar nu-§i pierduse nadejdea.
Sperase inca §i in timp ce capitanul aranjase transportul ei la
Kasbah, vechea fortareaja din inima Tangerului, unde era a§ezat
consulatul. O pastrase chiar §i in timpul calatoriei chinuitoare in
caruja trasa de magar pe strazile inguste §i intortocheate care

66
 duceau la destinajie, ce reprezenta totodata §i punctul cel mai
inalt din ora§. §i dupa ce sosise, nu §ovaise nici macar o data in
timpul celor trei ore cat a§teptase sa fie primi ta de consulul
general in sanctuarul cel mai dinauntru, la al doilea etaj al cladirii.
In ciuda acestui optimism, nu avusese mai mare succes intr-o
cladire guvernamentala din Maroc dedit avusese in casa de
caramida din Washington unde statuse faja in faja cu propriul
pre§edinte.
— Aji batut cale lunga intr-o tentativa fara roade, domnigoara
Worthington, ii spusese consulul general imediat dupa ce-i ascul-
tase remarcile introductive.
Jayne nu fusese descurajata de sinceritatea lui.
— Tatal dumneavoastra vitreg a fost foarte indulgent scriind
aceasta scrisoare de recomandare, adaugase el dupa ce ea- i pusese
pe birou mesajul unchiului Randolph.
Indulgent? Unchiul Randolph? Buzele lui Jayne se curbasera
intr- un zambet jeapan.
— O audienja la pa§a Yusuf Karamanli este exclusa, latrase
funcjionarul oficial atunci cand ea refuzase sa se recunoasca
infranta. Jayne ar fi jurat ca o data sau de doua ori se §i saltase
pe scaunul lui marocan din piele.
§i in final:
— Fratele dumneavoastra e mort, domnigoara Worthington.
Guvernul Statelor Unite ale Americii, intreaga Coasta a Barbariei
§i, sunt sigur, restul familiei dumneavoastra, sau macar aceia
dintre ei care au un dram de injelepciune macar, §tiu ca nimic nu
va veni sa contrazica acest fapt.
^ £Vorbise cu o voce de stentor, semanand pentru o clipa atat cu
Randolph cat §i cu Leander Forbes, fapt pentru care Jayne,
refuzand sa-i ofere placerea unei atitudini spasite, se ridicase in
picioare, ii muljumise pentru timpul acordat §i, rasucindu-se chiar
langa biroul lui, ie§ise mandru §i dramatic, cu mantia de culoarea
vinului ro§u involburandu-se pe urmele sale.
Mandria §i dramatismul jinusera §i cat traversase cubiculul
invecinat, unde se afla asistentul consulului general §i chiar pana
la arcada exterioara, unde se afla acum.

67
 — §i acum ce sa fac? se intreba ea din nou. Era o intrebare
care, merifa sa fie repetatiL
— Domni§oar2 Worthington, gopti o voce.
Privi in sus §i-n jos golul holului cladirii guvernamentale, dar
nimeni nu se ivi in nici una dintre ugile cu arcada ce se ingiruiau
de-a lungul zidurilor.
— Domnigoara Worthington.
§oapta venea din apropiere, din spate. Se intoarse §i-J vazu pe
asistent privind-o cu maxima seriozitate din spatele biroului lui
mic gi incarcat.Uitase cu totul de el cand trecuse ca vantul prin
birou. Era un barbat de patruzeci de ani, cu parul gaten gi ochii
caprui, cu o constitute fragila, cu faja ingusta, colorata intr-un
rogu-rozaliu, de parea gi-ar fi pierdut stratul superior al pielii.
Sensibil la soarele marocan, diagnostic! Jayne, indoindu- se de
faptul ca lui i-ar placea postul sau mediteranean.
Incerca sa-gi aminteasca numele lui.
— Domnul Kennamer, nu-i aga?
El incuviinga din cap.
— Ralph Kennamer, domnigoara Worthington. Nu m-am
putut impiedica sa aud conversajia pe care aji avut-o cu consulul.
Nu chiar tot, m! injelegeji, adauga el cu o tresarire a buzelor, §i
trase de reverele hainei, dar uga nu era bine inchisa, vedeji, gi...
— E-n ordine, domnule Kennamer, il asigyra Jayne. Injeleg.
— Ea ezita, dar el ramase tacut. Doriji ceVa?
— Sa doresc ceva?
— M-aji strigat pe nume.
— Oh! Spranceneje i se incruntara, apoi se destinsera. O da,
am facut-o. Ain atatea pe cap, gtiji... Dupa cum v-am spus, n-am
avut cum evita sa aud qeea ce-aji spus gi apoi ceea ce a spus el...
§i nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc ca poate, deoarece
consulul considera ^o^rivit sa va resping! cererea — pe buna
dreptate, sunt sigur,/din punctul lui de vedere, cred ca iiijelegeji
— ei bine, sa nu mS Credeji prea indrazne}, dar nu cumva aveji
nevoie de un loc unde sa va petreceji noaptea?
Ralph Kennamer o fi el un om nervos, dar nu gi lipsit de
amabilitate, gandi Jayne. Sau poate dimpotriva?
— La ce loc va gandiji, domnule Kennamer?

68
 Imbujorarea lui reugi extraordmara perrormanja ae a lace o
faja rogie sa arate §i mai rogie.
— Exista camere aici, in consulat. Pentru vmtatori. Sunt sip tr
ca gi consulul general v-ar fi oferit g&zduire in ele, daca n-aji fa
plpcat... hm, recunoagteji, un pic cam in grab".
Indoielile legate de intenjiile asistentului adusexa in obrajii lui
Jayne o rogeaja datorata incurcaturii. Spre deosebire de superiorul
sau, Ralph Kennamer incerca sa-i fie de ajutor. In apararea ei, igi
aminti faptul ca ultimul barbat care-i oferise adlpost pentru
noapte nu avea de gand s-o lase sa doarma singura.
Mai realista, recunoscu ca prima oferta nu fusese altceva decat
o ironie cruda.
— Nu e vorba chiar de apartamente, spuse Kennamer, doar o
camera la etajul de deasupra, mica intr-adevar, gi sunt sigur ca
nu-i deloc genul cu care sunteji obignuita dumneavoastra.
Ea zambi ca sa-gi arate gratitudinea.
— Am calatorit pe un vas sau altul timp de aproape trei luni,
domnule Kennamer, muljumindu-ma cu un spajiu ce n-ar fi fost
suficient nici pentru un caine mai mare. Mi-a placut marea,
intr-adevar, dar gandul de a dormi intr-un pat care nu se rastoarna
peste tine gi nu se leagana... Un gand o izbi. In camera asta exista
un pat, nu-i aga? Vreau sa spun, marocanii nu folosesc hamace,
sau alte asemenea lucruri, nu?
— O, este un pat adevarat. Nu aga de elegant cum sunt cele
cu care v-aji obignuit la New York. Iertaji-ma, nu m-am putut
impiedica sa aud ca acolo locuiegte tatal dumneavoastra vitreg.
Jayne decise ca asistentul nu se putuse Impiedica sa auda tot,
dar pujin ii pasa. Cautarile ei nu mai fusesera o chestiune
particular! din momentul cand Andrew MacGregor invadase casa
din New York a familiei Forbes.
Afland ca-gi lasase unicul bagaj jos,'in grija ofijerului de
marina ce statea de santinela, Kennamer o asigura — iq cel pujin
o mie de cuvinte — ca va pune sa-i fie adus^ lucrurile sus, apoi
o conduse pe o seara la fel de ingusta gi de rasucita ca o strada
din Kasbah.
Ea xi muljumi caiduros, inciiise uga gi se bucuci de Uni§leji
de singuratate cum s-ar fi bucurat de un pahar de apa rece. Igi

69
 scoase repede mantia §i o arunca pe pat. Haina de lana era prea
groasa pentru vremea de la Tanger din luna septembrie, dar din
toate lucrurile pe care le avea era singurul care semana cat de cat
halatelor femeilor marocane. Gluga jmea loc de val.
Primul lucru care-i atrase privirea fu o u§a deschisa dand spre
un balcon mic, suficient insa ca sa incapa doua persoane stand in
picioare. Se grabi sa iasa la aer, se sprijini de balustrada inalta
pana la brau §i fu rasplatita cu una dintre cele mai frumoase
priveli§ti pe care le vazuse vreodata: in dreapta, cladirile cu
acoperi§uri din Jigla §i cu terase ale Tangerului, coborand de la
inaljimea unde se afla Kasbah §i atat de adunate una langa alta
indit nu se zarea nimic din strazile inguste sau din gunoaiele ce
le aglomerau; la stanga, minaretul impodobit al unei vechi
moschei rasarea din mijlocul altei intinderi de acoperi§uri plate,
facute din Jigla; §i, pe deasupra tuturor, forme §i umbre mistice
care pareau sa izvorasca drept dintr-o carte cu pove§ti pentru
copii.
Chiar in faja s^intindea o fa§ie curbata de plaja acoperita cu
nisip alb, care se termina langa o intindere de apa aparjinand atat
Oceanului Atlantic cat §i Marii Mediterane; totul sclipea sub
reflexele apusuiui de soare.
Nimeni — nici macar unchiul Randolph — n-ar fi putut
ramane dur §i deprimat in faja unei frumuseji atat de exotice. Ea
se scalda in lumina, lasand briza oceanului sa se joace prin cele
cateva §uvije despletite de par care-i dansau pe obraz, inchizand
ochii pentru a asculta bataia ritmica §i melodia trista cantata la
lauta undeva jos. Cadenja se potrivea cu ritmul vital al sangelui
ei, drept care un zambet incepu sa i se schijeze pe chip.
Un ciocanit la u§a o impinse, fara chef, sa intre. Era un servitor
de la consulat, un marocan imbrdcat in cama§a §i pantaloni largi,
care-i adusese singura valiza pe care-§i ingaduise s-o ia in
calatorie. Chiar dac& a fost uimit la vederea unei femei cre§tine
imbracate in stil occidental care-i muljumi in araba pentru
osteneala lui, el se feri s2-§i arate surprinderea.
Punand valiza deoparte, Jayne i§i indrepta atenjia asupra
camerei ei. Incaperea era micfi, dupfi cum o prevenise asistentul,
dar suficient de inc&p&toare pentru a conjine un pat mic cu tablii

70
sculptate la ambele capete, un scaun tapisat cu piele §i o comoda
cu doua sertare, deasupra careia atarna o oglinda cu ram! din
alam! ornamental!. Ca §i u§ile, oglinda avea forma unei arcade;
ca §i in restul consulatului, perejii erau din piatra cioplita; ca in
intregul Tanger, aerul era parfumat cu mirodenii necunoscute §i
tamaie §i vibra de.zgomotul odihnitor §i familiar al marii aflate in
apropiere.
Ochii i se oprira asupra covorului gros de lana ce acoperea cea
mai mare parte din pardoseala de ceramic!. Simji imboldul de a
ingenunchea §i de a-§i afunda degetele in masa lui multicolor!.
Un obiect de art!, gandi ea, studiind modelele complicate ale
buclelor de lana. In timp ce privea prin earner! realiza ca in
aceasta ambianja se simjea infinit mai in largui ei decat se simjise
vreodata in strada Vandam.
Acest lucru se putea datora faptului ca totul era unitar §i avea
un sens. Ca §i existenja lui Jayne... acum. Indiferent ce s-ar fi
intamplat seara, sau a doua zi, sau in celelalte zile, ea se ocupa
activ de o cauza ce-i statuse ani de-a randul la inima. Daca va fi
cumva refuzata — o ipoteza absolut plauzibila, jinand seama de
ceea ce i se intamplase in prima zi petrecut! pe Coasta Barbariei
— nu va trebui sa asculte corul de „ji- am spus ca !§a o sa se
intample“ rostite de oamenii care ar fi trebuit sa o incurajeze
primii in stradania ei.
Descheindu-§i gulerul de la rochia albastra, nasture dupa
nasture, a§a cum se desprinsese din legaturile ce o jineau alaturi
de o familie inclinata s!-i gaseasca defecte, se a§ez! cedand unui
nou impuls. I§i scoase repede ciorapii §i pantofii. Ridicandu-§i
fusta §i juponul pan! la genurichi, i§i dep!rta picioarele §i-§i mi§c!
degetele afundandu-le in covor, sprijinindu-§i greutatea corpului
pe coate, cu ochii inchigi §i cu capul dat pe spate, spre umeri, pan!
cand cregtetul atinse aproape podeaua.
Un gand prostesc ii trecu prin minte. Cu spatele §i ceafa
arcuite ca s! imite ugile §i rama de la oglinda, se potrivea
intr-adevar perfect in ansamblul unitar al camerei. Camera cu
mirosuri dulci. Camera cu aer sarat.
Jayne trase aer pe nas. Camera cu aer foarte s!rat, cu nuanje
dare de...

71
 Ridica Incet capul §i se forja sa deschida ochii, spunandu-gi ca
doar igi inchipuie ceva ce n-are cum fi adevarat. O umbra cazu
peste covor. Se uita spre balcon. U§a era blocata de silueta unui
barbat, ale carui trasaturi ramaneau invizibile, dar a carui inaljime
gi forja nu puteau fi disimulate. Recunoscaridu-1, simji cum
ingheaja.
— Ei, fetijo, vad ca ai ales oceanul in locul unui soj. Alegerea
asta Ji se potrivegte de minune.
Vocea profunda, cu urma de accent scojian, o scoase din starea
de goc §i ea se privi in ochii capitanului, vazandu-§i gleznele §i
gambele dezvelite, rochia pe jumatate descheiata pana la talie,
trupul intins, cu placere senzuala, pe covorul marocan..'. ca §i cum
s-ar fi oferit oricui ar fi pagit inauntru pe uga balconului de la
etajul trei.
Inghijind cu noduri, se grabi sa se ridice in picioare,
silindu-se sa-gi aranjeze cu degete nervoase parul, apoi des-
chizatura de la rochie.
O incercare pripita gi nereugita de a-gi incheia nasturii starni
un hohot de ras — cu efect asupra dezmeticirii ei — in direcjia
u§ii, de aceea igi stranse pumnii §i-§i puse mainiie in §olduri.
— Capitane MacGregor, ai a§teptat vreodata sa fii invitat in
casa cuiva? §i cum dumnezeu ai ajuns aici sus?
— Sa luam intrebarile pe rand, domnigoara Worthington.
Agtept atunci cand exista §ansa sa fiu invitat. §i am escaladat zidul.
Nu-i cine gtie ce isprava. M-am cajarat de nenumarate ori pe
catargele zgaljaite de furtuna, iar in piatra zidului exista sparturi
unde sa pui piciorul.
Cuvintele lui sunau atat de firesc incat ea parea sa fie cea care
se comporta intr-un mod iegit din comun, tocmai pentru ca-gi
arata supararea. Jayne ofta exasperate.
— Asta tot nu explica de ce te afli aici.
Intr-adevar, de ce? De data aceasta Andrew n-avea nici 0
replica pegatitS. Igi rezQlvase treburile la consulat — livrarea unei
cutii de tutun scojian de prizat pentru consulul general — gi,
privind din intamplare ih sus pe cfind iegea pe uga, vazuse o
imagine care -1 gocase: domnigoara Jayne Worthington, fata
batrana yankee gi, in ciuda spiritului ei coplegitor, o mironosija

72
cu gura cusuta, statea sus, pe varful Kasbahului, cu briza oceanului
rava§indu-i parul §i cu un zambet de plaere jucandu-i pe buzele
intredeschise.
Cand se retrasese in interior se simjise tentat s-o urmeze,
gandind ca poate domni§oara Jayne valoreaza mai mult decat
banuise el.
— Capitane MacGregor! Vocea ei il trezi din reverie. Sum •
silita sa te rog sa pleci.
Dar la urma urmei, i§i reconsidera el opinia, poate nu face
chiar atat de mult. Totu§i nu putea uita imaginea ei stand in
picioare pe balcon sau §i mai surprinzatorul tablou pe care-1
compunea stand intinsa pe covor. O fi ea prea subjirica dupa
gustul lui, dar ce glezna bine rotunjita §i ce'curbura a gambei! Iar
corsajul descheiat ai rochiei ii dezvaluise in mod nea§teptat o
mi§care blanda a sanilor!
Patrunse mai adanc in camera §i se opri chiar in faja ei. Ce
ochi frumo§i avea, mari §i adanci §i intunecaji! Cel pujin pe a§tia
ii jinuse bine minte. §i mai era §i mica cicatrice de pe muchia
tamplei, un semn neobi§nuit la o femeie. In cazul lui Jayne
Worthington, fara a o face mai frumoasa, adauga chipului ei o
unda de mister.
— Daca te ingrijoreaza respectul faja de convenienje, nu-ji
lace griji, ii spuse el aplecandu-se suficient de aproape de ea
pentru a-i culege parfumul de gardienii de pe pielea bronzata. Cat
m-am cajarat pe zid am stat in umbra. Nimeni nu §tie ca sunt aici.
Ochii lui alba§tri sclipira, iar stomacul lui Jayne se stranse.
— Asta nu ma lini§te§te deloc, raspunse ea sec. Ai putea sa-ji
sjitisfaci poftele cu mine §i apoi sa te strecori jos pe zid ca o
^oparla, cu care de altfel ai §i inceput sa semeni, §i cine- ar ca§tiga
din asta?
Andrew ranji.c
— Noi doi, nu e§ti de acord? Pentru ca ne-am cunoa§te unm
pc celalalt.
Jayne inghiji un nod, imaginandu-§i timp de o clipa ce-ar
inscmna sa cunoasca puternicul trup al capitanului. §tia multe,
di icum, doar dupa ce aruncase o privire iute la cama§a descheiata '

73
§i pantalonii stramji pe care-i purta. Zambetul lui deveni mai larg,
iar ea-§i muta privirea in alta direcjie.
— E ceva absolut indecent! Obrajii ei ardeau.
— Argumentul se scufunda singur, sub greutatea inconsis-
tenjei sale, fetijo. Este foarte indecent, pentru o femeie
necasatorita, cu situajia §i educajia ta, sa se afle neinsojita intr-o
Jara islamica §i, pe deasupra, cu intenjii oarecum misterioase.
— Nu mai e nici un mister. §i asta, de cand Ji-ai croit drum
cu forja in casa mea.
— Dar a fost inainte de asta? Andrew se gandi prej de o clipa
la vorbele ei. A, injeleg ce spui! Iubitoarea familie habar n-avea
de planurile tale de calatorie inainte de a le menjiona eu.
— Aveam de gand sa le spun despre ele la timpul potrivit.
— §i ei §tiu de ce te afli aici?
— Sigur ca §tiu. Am binecuvantarea lor. Adica, un soi de
binecuvantare, gandi ea, genul de binecuvantare pe care-1 primise
pana acum oricare din acjiuniie ei. •
Nu mai spuse nimic iar Andrew a§tepta cu rabdare ca ea sa
continue, pironindu-§i privirea intunecata pe chipul ei slabuj.
Agitandu-se nervos, Jayne se dadu un pas yjapoi.
— Daca vrei chiar sa §tii, il caut pe fratele meu.
— L-a dus cineva pe baiat' unde nu trebuie?
— Glumegti, capitane, dar a§a e, eu cred ca da! §i acel cineva
este chiar pa§a din Tripoli.
Andrew se scarpina in cap.
— Cred ca de vina-i verga care m-a iovit peste ureche
saptamana trecuta. Nu se poate sa fi auzit eu bine!
— Mi se pare ca ai un cap suficient de tare pentru a suporta
cam orice soi de lovitura.
Andrew dadu din cap admirativ.
— Iji recunosc o calitate, fetijo. Nu e§ti nici fandosita, nici nu
dai bir cu fugijii cand e de luptat.
— Nu ma tem de tine, dacd la asta te gflndeai.
— Chiar daca §tii cS a§ fi putut, dupS cum te-ai exprimat,
sa-mi satisfac poftele cu tine. De la coapsa pan-la gheata, un
singur picior de-al meu e la fel de greu cat tine.

74
 — Coapsele dumitale sunt lucrul la care ma gandesc cel mai
pujin, capitane MacGregor, spuse Jayne.
— Pacat, raspunse Andrew. Eu m-am gandit la ale tale. Mai
ales dupa ce ai expus o curba atat de interesanta a gambei!
— Oh! Credeam ca purtam o discujie serioasa.
— Intotdeauna sunt serios cand e vorba de picioarele
femeilor, domnigoarS Worthington.
— §i foarte rar cand e vorba de altceva, cu excepjia propriilor
dumitale incurcaturi. Ai fost destul de serios cand l-ai ameninjat
pe unchiul Randolph daca-mi aduc bine aminte.
Ii intoarse spatele, iar Andrew observS injepeneala umerilor,
jinuta mandra a capului. Nu prea-i pasa de nodul greu'de par ce
se odihnea deasupra gulerului rochiei, dar ii placea netezimea
gatului pe care-1 dezvelea.
Dadu din cap. O luase de la capat, gandindu-se la trasaturile
fizice ale femeii cand, de fapt, ea n-ar trebui sa-1 intereseze deloc.
El nu era interesat de un gen de femei anume, nici macar de cele
voluptoase, ci doar de anumite placeri pe care ele se ofereau sa
lc impartageasca.
Domnigoara Worthington nu era nici voluptoasa, nici dornica
sa impartageasca ceva, dar era dreptul ei sa fie aga. Andrew
rcspe^a drepturile individuale. §i pe undeva avea §i ea dreptate:
cl se obignuise prea mult sa nu jina seama decat de sine.
— Iarta-ma, spuse el. Ar fi trebuit sa vorbim despre fratele
dumitale §i nu... Se razgandi la timp. Nu era necesar sa mai invoce
parjile trupului din nou. Doar ca ma iei intr-una prin surprindere,
V nu prea-s multe persoane pe lume care sa reugeasca aga ceva.
Jayne agteapta un moment inainte de a vorbi, agteapta o alta
tnsulta sau alta insinuare care sa-i cada in carca, dar vazand ca se
Iftsase tacerea simji ca dore§te sa vorbeasca. Capitanul MacGregor
pflica intr-adevar pocait. Poate... poate chiar... va injelege. La
unna urmei, el avea ceva comun cu Josh: amandoi se simjisera
ii tragi de mare.
$i amandoi, adauga ea fara placere, in gand, simjeau o placere
ilcosebita s-o tachineze fara mila. §tia foarte bine ca nu -1 interesa
)>»' crtpitan ca femeie. Era o curiozitate, nimic mai mult, §i tocmai
din acest motiv el at* putea considera situajia ei demna de un
Ifllt'ics pur pasager. Dar de fapt ea nu avea cu dne sta de vorba

75
§i, in ciuda mandriei §i independenjei ei, gtia ca nu va putea
rezolva totdeauna lucrurile de una singura.
Scurta povestea cat putu, omijand primii ani, insistand asupra
plecarii lui Josh §i a disparijiei lui, asupra scrisorilor trimise de
ea §i a raspunsurilor nesatisfacatoare primite, chiar §i asupra
intrevederilor (care o dezamagisera) de la Washington §i din
Tanger.
— Recunosc ca toate indiciile sus Jin teza ca s-a inecat. Toate,
cu excepjia faptului ca nu s-a gasit corpul adus de apa la jarm.
Am d tit despre portul Tripoli. Este pujin adanc pe alocuri, iar
mareele sunt in§elatoare, dar in cele din urma Josh ar fi fost gasit.
Andrew se str&duia din greu sa-§i pastreze expresia
compStimitoare. Feti§cana e aiurita daca-§i inchipuie ca dupa
atajia ani §i-ar mai putea gasi prejiosul frajior in viaja.
— §i mai este ceva, adauga ea. Nu §tiu daca ai familie sau nu,
capitane...
— N-am pe nimeni in afara de mine insumi.
Tonul sec pe care rostise cuvintele o ului.
— Imi cer scuzd.
— Nu am ce regreta.
— Experienjele noastre de viaja sunt diferite. Josh §i cu mine
eram foarte apropiaji. A§ fi §tiut daca ar fi murit.
Andrew i§i ie§i din fire.
— Trasnita idee, i~o tranti e l
— Ba deloc, ii replied Jayne sec. Exista lucruri pe lume,
capitane MacGregor, care sunt mai reale dedU cele pe care le
putem pipai. .
— Sa pipai, asta-i tot ce-mi trebuie. O femeie... o nava. O flota
de vase, ar fi putut ad&uga, pentru cS §i el, la r&ndul lui, avea un
vis. Dar el visa ceva mult mai consistent dedU un frate care, daca
ar fi ta viaja, nu s-ar fi ostenit s3-§i caute sora a§a cum se straduia
ea s i dea de urma lui.
Jayne i§i puse mfiinile pe taiie.
— Ar fi trebuit s3 mS a§tept ci nu m8 vei injelege.
— §i ce-ai de gflnd sa faci acum? o Intreba el. N-ar fi trebuit
sl-i pese, pentru cS nici nu plSnuia, nici nu dorea sa se implice in
aventura ei absurS. §i totu§! voia sfi §tie.

76
 Jayne gasi deodata raspunsul la aceeagi intrebare pe care gi ea
§i-o pusese.
— Ceea ce-ar fi trebuit sa fac de la bun inceput. In loc sa ma
incurc cu consulul general, cerandu-i sa-i scrie consulului din
Tripoli, care la randul lui'ar fi trebuit sa-mi ob$ina o audien|a la
pa§a, ar fi trebuit sa ma dup direct la paga.
Lucirea sceptics din ochii lui o ajaja.
— Ai putea sa te faci util, in loc sa ma necajegti tot timpul.
Daca drumul dumitale trece cumva de-a lungul coastei africane,
poji sa-mi oferi un loc la bord.
Domnigoara Worthington e ia fel de insuflejita pe cat e de
{icnita, gandi, Andrew. §i inva^a cam greu leqiiie vie^ii- Oare chiar
uitase cu totul de invitapa pe care i-o facuse el la Taverna
Washington? Daca da, el va trebui sa i-o amineasca in aga fel !nc§t
sa n-o mai uite.
Igi lasa intenjionat privirea sa rataceasca pe faja ei, pe panta
gatului, pe pielea neteda, bronzata, de sub golul de la baza gatului.
Rochia, de culoare albas tra, frumoasa, se ajusta bine pe corpul ei
zvelt — gi totugi prea slab, trebuia sa gi-o reaminteasca — gi-i
placeau degetele rozalii de la picioare, aga cum iegeau curioase de
sub tivul rochiei.
Inca o data, ochii lui se intSlnM cu ai ei.
— E posibil sa facem un aranjament, domnigoara Wor­
thington, degi a cam venit vremea sa-{i spun Jayne, nu-i aga? Caci
loemai suntem pe cale sa negodem plata.

CAPITOLUL VII

Jayne se stradui sa para inocenta, dar gtia exact la ce se

refera MacGregor. Ignorand ugoara ridic&tura a
sprancenelor dese gi negre ale capitanului, perseverli.
— O sa platesc suma pe care o soliciji pentru a depozita un
buloi pe punte, deoarece acolo am de gand sa stau. Plus, desigur,
tot ceea ce se ia pentru masa.

77
 — Un butoi, zici. Andrew o mai privi inca o data, lent, de sus
p3na jos. Depa§e§ti inaljimea, desigur, dar nu ai grosimea ceruta.
N~a§ putea sa-p iau nici jumatate din suma.
Jayne il privi printre pleoapele pe jumatate lasate, fara a se
simji in vreun fel flatata,
— Cata onestitate!
— Evident, tocmai vroiam sa adaug, asta in cazul cand ar fi
vorba de bani. Dar §tii, fetijo, ea in joc e ceva mult mai prepos.
Acum statea in picioare foarte aproape de ea, intunecat §i greu
§i de neclintit ca o stanca. iar Jayne nu putea sa ia nici o gura de
aer care sa nu fie incarcata de mirosul lui. O tachina — o §tiau
amandoi — deci cum de-i permitea, ea sa-i agite atata marun-
taiele? Ar fi trebuit sa-1 tachineze §i ea,, la randul ei, sa-1 dema§te
cum demasca jucatorul de carp pe cel ce face o caceaima, sa-1
oblige sa pcunoasca faptul ca nu are nici cea mai mica dorinja
de a intrepne o relape intima cu ea.
Dar oricat era de curajoasa, nu avea destul nerv pentru aga
ceva. §i, de fapt, nici nu §tia cum sa cocheteze.
— Am mai discutat asta o data, capitane MacGregor, ii spuse
ea, menpnandu-§i privirea pe o linie ce trecea peste umarul lui
stang §i peste parul negru §i aspru ce se freca de panza cama§ii.
Sunt sigura ca-p aminte§ti raspunsul meu.
— Atunci aveai de ales intre mai multe posibilitaji. Acum s-ar
putea sa ma fi razgandit.
— Ai profita de o femeie aflata pe un jarm, departe de casa?
Ochii lui avura o sclipire periculoasa.
— Mda.
— E$ti un ticalos, capitane.
— §i de cand nu se mai simt femeile atrase de acest gen?
— De cand femeia sunt eu.
Nu sum nici mama, nici. sora mea, ar fi putut ea sd adauge, dar
decise ca el se lamurise asupra lor incfi pe o&nU erau in New York.
— Cuvinte pline de mdndrie, Jayne.
l§i croi drum §i mai aproapu de ca, pftntt cfind respirajiile lor
se amestecara, pn&ndu-$i privirea plumitH pe buzele ei u§or
intredeschise.

78
 — Gandesc ca o mica degustare n-ar strica. Ca sa fim siguri,
§tii, sa nu facem'vreo gregeala.
— Nu §tiu de ce te referi, reu§i Jayne sa spuna, intrebandu-se
daca n-ar trebui cumva sa se agaje de umerii lui pentru a se putea
jine pe picioare, caci genunchii ii tremurau.
Era a§a de mare... aga de coplegitor... §i buzele lui erau atat de
aproape!
— N-ai fost sarutata niciodata, fetijo?
Ea inghiji cu greu.
— Ba da. (O data, demult, de catre un baiat din vecini... pe
obraz).
— §i nu ji-a placut? Daca ji se pare ca n-a fgfet de-ajuns, ar
trebui sa mai incerci din nou.
Buzele lui le atinsera u§or pe ale ei. Jayne se simji parea lovita
®de trasnet. Nu se putea mi§ca, nu putea respira, intreaga ei fiinja
parea sa se concentreze asupra legaturii fragile care-i unea.
Fragila, poate, dar — dupa cat se parea — destul de stransa pentru
a rezista furtunii celei mai puternice... sau scurgerii unei etemitaji.
Nu-§i inchipui ca s-ar putea desprinde, pentru ca un asemenea
gest ar fi echivalent cu sfar§itul afluxului de caldura §i lumina ce-i
cople§ise toate simjurile.
S-o sarute u§or, scurt — asta fusese inienjia lui Andrew... S-o
necajeasca, sa-i §tearga din privire sclipirea neincrezatoare. Dar
gura ei era atat de moale §i avea o dulceaja nebanuita! El repeta
atingerea, de data aceasta odihnindu-§i mainile pe umerii ei.
Schimba direcjia sarutului, mi§candu-§i seducaior gura peste
buzele ei care nu opuneau rezistenja, simjind cum tensiunea
cre§te in fiecare punct al corpului pe care-1 atingeau degetele lui,
u§oara mi§care inainte, urmata de semnul unei descarcari, care la
o femeie desfranata, s-ar fi transformat in smulgerea hainelor de
pe trup.
Mainile lui urcara pana cand ii cuprinsera obrajii; degetele ii
erau mangaiate de §uvijele libere de par negru, §i parea simjea in
§ale furnicaturi.
Pe masura ce sarutul lui devenea mai profund, Jayne se trezi
ui se unduie§te, lipindu-se de el, ca o floare proaspat 6uleasa cand
ajunge prea aproape de flacara. Cand limba lui i-o g&si pe a ei,

79
 iar varful el aspru Ii sugert anumiie lucruri mro oa nu Ic ln(clc(*ca,
trebui sa se agaje de faldurile cflmAfll lui pentru K »o (ine dreapta.
Ii simjea caldura, prin pSnzfi §i se Intreba cAl (le fierhinic o li
pielea lui, cat de netedSL, cat de tare, c&l (it UifortU Uc a ei.
Mainile lui, suficient de mari §i de puternlce ca »-() Mrivcasca.
se odihneau bland pe faja ei; gura lui insA 6 ardea... Era prinsa
in capcana caldurii §i puterii lui §i — ce-i mai r&u — era incdniala.
O dorinja nebuna puse stapanire pe Andrew, pe atflt de intcnsa
pe cat era de nea§teptata. Se agaja de ultima faramS de luciditate
§i o indeparta, dar nu putu sa se convinga pe sine sa rupS complet
inlanjuirea, dand drumul umerilor ei. Ea statea nemi§cat3 ca o
figurina de porjelan. Ochii ridicaji spre el erau stralucitori §i uluiji
in acela§i timp, buzele pline devenisera mai pline in urma
agresiunii lui. Degetele ei se agajau tot mai strans de cama§a lui,
iar cicatieea subjire parea ca pulseaa pe tampla ei. .
Dorinja lui Andrew se transforma in dezgust. Oare-§i dadea ea
seama cat de aproape fusese de momentul unei posesiuni com­
plete §i brutale savar§ita pe covorul marocan? Dumnezeu s-o aiba
in paza, era de-abia prima ei zi in port. Daca a§a avea de gand sa
se poarte, nu va supraviejui niciodata.
§i naiba sa-1 ia daca §tia §i el de ce-i pasa! Cand se cajarase
pe balconul ei cedase unui impuls starnit mai degraba de surpriza
de a o vedea in plin Kasbah, decat de dorinja de a veghea asupra
ei.
§i, in plus, Andrew nu disprejuia nici el o ocazie de a face
parada de ceva.
— E§ti prea pujin apAratS de lume, nu-i a§a? o intreba el
luandu-§i mainile de pe ea. Sau poate nu cgli atflt dc nevinovata
pe cat pari.
Strategia funcjionfi. Scliplrea din ochi, ca gi uluircu, sc topira
facand loc unei priviri mflnloasc,
Ii dadu o palma $i atingerea iute a paimoi ci dc laja lui ii
produse o placere la fel dc mare ca acccu daioraia atingerii
buzelor.
— Ticalosule, §uierA ea.
Pe nea§teptate, el simji crencAnd In el o inAnic egala cu a ei.

80
 — Mda, spuse el rostogolind cuvintele de parea ar fi manuit
un bid. I§i freca obrazul. Un ticalos care prefera o femeie
maleabila. Una care §tie cum sa-i daruie barbatului placere §i cum
sa capete placeri §i pentru ea.
Jayne n-ar fi trebuit sa se simta jignita, dupa cum n-ar fi trebuit
sa simta nici o slabiciune in clipa cand el o atinsese, dar cuvintele
lui taiara in carne vie, ca un cujit.
N-ar trebui nici sa-1 mai intarate, dar nu putea sa taca dupa
cum n-ar fi putut traversa oceanul inot, a§a cum ameninjase odata
sa procedeze.
— Am crezut ca ai nevoie de o provocare. A§a mi-ai spus la
New York. 1
— O provocare, da, dar numai cand fata poseda ceea ce eu a§
considera drept o rasplata.
Jayne suspina adanc. §tia ca ea nu reprezinta ceea ce barbajii
doresc sa aiba intr-o femeie, dar niciodata nu i se spusese acest
lucru aTat de deschis §i de catre un barbat care tocmai gustase
dulceaja gurii ei.
Nu-i injelegea nici mania, nici insultele. Nu facuse altceva
decat sa-i raspunda la sarut. Prima data cand gustase §i ea dorinja,
care cu cateva clipe in urma i se paruse atat de dulce, se
transforma acum pe buzele ei in amaraciune.
— Te rog sa pleci, reu§i ea sa articuleze. Pot sa ma apar mult
mai bine decat crezi. Mai ales de un ticalos ca tine.
O lumina salbatica se aprinse in ochii lui umbriji.
— E un cuvant de care te-ai indragostit.
Pornita de pe buzele lui stranse, observajia suna ameninjator.
— Doar pentru ca am fost inspirata. Prima data cand ne-am
intalnit mi-am dat seama ca nu e§ti un gentleman, dar n-am §tiut
cat de josnic e§ti. Tot ce-ji cer e ca pe viitor sa ma la§i in pace.
Daca vezi ca ma inec, treci mai departe.
Raceala lui aspirase toata caldura din camera.
— Cu placere, domni§oara Worthington. Daca intr-adevar am
sa vad ca te ineci, iji promit sa navighez drept pe langa dumneata,
in timp ce te vei afunda sub valuri.

— La dracu! La dracu! La dracu!

Andrew inchise cu o bufnitura sertarul biroului din cabina lui.

81
 — Oakum! striga el.
Uga scarjai §i se deschise, lasand loc cat sa intre primul ofijer.
Oakum patrunse in incapere, !§i ridica pantalonii $i arunca o
privire ganditoare asupra stapanului vasului, care sl&tea cocogat
deasupra biroului, in timp ce lumina venind de la lampa de alama
agezata langa cotul lui arunca umbre diavolegti pe faja lui jepoasa.
Nu era nevoie sa fii prea degtept ca sa-ji dai seama ca in aer
plutegte necazul.
— Nu-i nevoie sa jipi, cap’tane Mac. Oakum considera adesea
ca e mai bine sa raspunda pe loc atunci cand capitanul era scos
din sarite, dar numai daca erau de faja doar ei doi. !n caz ca ji-ai
ie§it din minte, ji-amintesc ca am cabina chiar aici alaturi.
Andrew bombani in timp ce ravagea hartiile de pe birou.
— Tine-Ji gura, amice. Nu-mi place ca echipajul sa-mi
raspunda. Mormai aceste cuvinte, de§i ele erau rostite mai degraba
din obignuija decat din dorinja de a pedepsi.
— Am injeles, cap’tane!
Raspunsul lui Oakum izvora atat din respectul pe care i-1 purta
lui MacGregor, dh gi din cunoa§terea faptului ca era mai bine sa
nu -1 impingi prea departe, mai ales in rarele ocazii cand i§i iegea
din fire. Oakum nu-1 mai vazuse a§a de luni de zile, daca-§i
amintea bine chiar de la necazul pe care-1 avusese in New York.
— Cineva a luat declarajia de vama, spuse Andrew taios.
Oakum se scarpina in barba. Cap’tanul Mac cunogtea
incarcatura de parea el ar li urcat-o la bord, pana la ultimul
butoia§, balot sau cutie, deci la ce-i trebuia declarajia? Dar nu era
datoria lui Oakum sa-i puna intrebari lui Andrew MacGregor,
dupa cum nu avea nici inclinajia de a-§i desf&§ura panzele sub
vantul ridicat de furia furiunoasd a capitanului.
— Boxer i-a adus-o celui de-al doilea ofijer, spuse Oakum. O
aduc eu imediat.
— Nu, nu te mai osieni. Andew se aje/ik grcoi pe scaun §i-§i
irecu mana prin par. Acum nu-mi mai aduc aminic ce voiam sa
fac cu nenorocita aia dc hflrlic.
Privi de jur Imprejurul cabinci — la pal $1 la sertarele intarite
cu alama pe dedesubl, la culia midi de la bu/A, la lSmpile cu petrol
suspendate pe perejii cu panel tc tec, la fereastra larga ce dadea

82
spre portul Tanger, acum intunecat, gi, in cele din urma, la covorul
marocan care acoperea o buna parte din du§umea.
O clipa i§i imagina o femeie agezata la picioarele lui, cu
faldurile rochiei albastre ridicate ca sa-i dezvaluie picioarele
frumos curbate, cu gatlejul gi o buna parte din sani expuse vederii
§i cu o expresie de -deplina muljumire plutind pe chipul ei
zambitor.
Pana cand il zarise in cadrul ugii. La majoritatea femeilor,
aparijia lui trezea un zambet; la domnigoara Jayne Worthington,
il gtergea de pe buze.
Ticalos. Trebuie sa-1 fi rostit de cel pujin zece ori. Cuvantul II
ranise mai mult decat banuia ea, nu pentru ca nu i se potrivea, ci
pentruca asta chiar era el.
Oakum se indrepta spre uga.
— Stai, megtere Oakum, spuse Andrew imblanzit. Simt nevoia
sa beau ceva gi n-ag vrea sa beau singur.
— O sa-mi fac datoria, zise Oakum razand. daCS ai nevoie de
tovaragie.
Andrew umplu doua pahare din carafa de vin rogu de pe birou.
— A§ rosti un toast, dar nu prea sunt lucruri in cinstea carora
sa bei... cu excepjia bauturii insegi. In cinstea vinului!
— A vinului, spuse Oakum ca un ecou, luandu-gi pozijia
obignuita, in picioare langa fereastra, cu spatele sprijinit de perete.
In ceea ce-1 privea, prefera romul gi berea, dar Andrew Mac­
Gregor facea libajiuni mai rafinate. Dupa parerea primului ofijer,
era un semn al ereditajii.
Un timp baura in tacere, iar Oakum observa cum mania revine
pe chipul capitanul.
— N-am de ce sa-ji intrerup gandufile, cap’tane Mac, dar
spune-mi totugi, nu cumva, din intamprfe, ai^avut de-a face cu
yankei?
Andrew ii arunca o privire pieziga.
— Ce te face sa intrebi aga ceva?
— Fiindca ei te pot infuria mai iute decat o panza slab legata.
— Un suras afectat lua locul maniei lui Andrew, dar ochii lui
nu-si pierdura duritatea.

83
 — Ji-amintegti de feti§cana care a vrut sa-gi ia bilet de
traversare pe Trossachs? Era la New York.
— Mda, spuse Oakum nedumerit.
— Ai spus ca-i neajutorata, sau ceva in genul asta.
— A§a mi s-a parut mie.
— Ai judecat-o gre§it pe domnigoara Worthington. S-a des-
curcat tot drumul pana la Tanger. Chiar acum se afla in consulatul
jarii sale, visand la cine gtie ce prostie.
— Pe focul iadului!
— §i eu, amice, am spus o droaie de injur&turi de cand am
plecat de langa ea. Tot mai vrea sa calatoreasca pe vas pana la
Tripoli, aga cum voia gi inainte, ca sa mearga in audienja la
Karamanli. Natural, am refuzat-o.
Oakum il studie pe capitan cu atenjie. MacGregor nu era omul
care sa permita unei femei sa-i rapeasca linigtea sau chiar sa-i
staruie in gand de indata ce nu mai era sub ochii lui — sau in
patul lui. Oakum nu-1 condamna pentru aceasta trasatura. De
cand ii murisera nevasta gi copilul, rapugi de febra in urma cu vreo
douazeci de ani, gi el se comportase cam la fel.
Dar cap’tanul Mac era un barbat tanar. Cel pujin aga i se parea
lui Oakum, care la cei cincizeci de ani ai sai i-o lua cu cin-
cisprezece inainte. Ar fi trebuit sa se gandeasca la casatorie, sa
arunce samanja unui mogtenitor. Un fiu, cam ca iubitul Jamie al
lui Oakum — asta da motiv ca sa ajungi sa stapanegti o
flotS-ntreaga!
Cdp’tanul Mac nu vedea rostul ploditului de mogtenitori. Ceea
ce, dup& pSrerea lui Oakum, arata ca busola lui e pusa pe un curs
deviat cu cateva puncte faja de cel corect.
— A spus de data asta ce anume o deterftiind sd vrea atat de
mult s3 fie primitfl de pagfi? Intrubfi Oakum.
Andrew dfldu din umeri.
— A spus, degi mai bine n-ay fl aflat. Motivul c stupid, chiar
gi pentru o minte dc yankeu.
Ii rezuma povestea fomcll, punctflnd-o regulat cu migcSri ale
capului.
— Trebuie cfi-gi iubegte foarte mult fratele, spuse Oakum.
— Nu 1-a mai vfizut de irelNpro/cco ani.
— Pe focul iadului!

84
 Se lasa tacerea, pe care in cele din urma o rupse Oakum.
— §i eu am avut odata un frate. Eram apropiaji bine ’nainte
ca el sa piece la nu-§’ce batalie. Pe viaja mea, nu-mi mai pot
aminti pentru ce se luptau. Dar pu§tiu’ nu s-a mai intors acasa.
Andrew invarti vinul in pahar §i privi cum lumina lampii ii
aprinde culoarea la suprafaja.
— §i eu am avut odata un frate. Cel pujin tatal meu a mai
^ avut un fiu. Dupa cum bine-ji poji inchipui, nu eram apropiaji.
Cunogti sentimentele mele faja de familii. Iji aduc mai multe
necazuri decat merita.
Era q observajie ce nu suporta sa fie contrazisa.
Andrew dadu vinul pe gat, apoi turna pentru fiecare inca un
rand §i amandoi barbaji baura in tacere. Erau la jumatatea celui
de-al treilea pahar cand el vorbi din nou.
— E-adevarat, sa §tii, Oakum.
— Ce-i adevarat, cap’tane Mac?
— Ceea ce mi-a spus ea.
Nu era nevoie sa intrebe ce-i spusese. §i nu era nevoie nici sa-i
spuna capitanului ca bause cat vin trebaie, avand in vedere ca in
zori urmau sa ridice ancora §i sa piece la Alger §i ca va avea un
cap mai greu ca un butoi de plumb. MacGregor jinea la bautura
la fel de bine ca orice marinar §i asta insenma foarte mult, avand
in vedere succesul carciumilor din fiecare port. Dar un deget de
alcool de lua in plus, intamplare rara, dar nu exclusa, iinediat i se
strica buna dispozijie. Nu era cu nimic mai placut decat greaja de
care suferea a doua zi dimineaja.
— Mi-a zis ticalos, spuse Andrew, uitandu-se in drojdia de pe
fundul paharului.
— f i s-a mai spus aga §i inainte.
— Da, de catre barbaji. §i n-au spus-o decat o singura, data.
Dar ea a gasit de cuviinja s-o repete. *
— Sper ca n-ai lovit fata, nu?
— Am sarutat-o.
O-ho, gandi Oakum, dar vorbi fara a-§i schimba macar un pic
expresia sprancenelor.
— Nu prea seamana a pedeapsa. Nu atunci cand femeile se
Indragostesc cum se indragostesc de tine.

85
 Andrew rase sec.
—r Domni§oara Worthington e o femeie de excepjie. Ea a
rezistat farmecelor mele. Mi-a spus ca §i dac-o s-o vad ca se ineaca
trebuie sa navighez pe langa ea.
— N-am intenjia sa te jignesc, cap’tane, spuse Oakum, gandin-
du-se. ea ar putea sa-neeapa sa-i placa de feti§cana, dar ce te-a
suparat, cuvantul pe care Ji 1-a spus sau rezistenja?
Andrew ridica la timp capul din pahar pentru a zari lucirea din
ochii primului ofijer. Era tentat sa spuna tot adevarul — ca nu-i
rezistase de la bun inceput §i ca numai cand el daduse inapoi ca
un crap din undija pescarului ea-§i venise in fire §i-l plesnise peste
faja.
§i-l etichetase cu o precizie ucigatoare. Andrew crescuse cu
stigmaiul de ticalos al bastardului. Cand nu era decat un
baiejandru, plecase din satul lui, din Higlands, cu ecoul aeestui
cuvant in urechi. Ceea ce n-ar fi fost atat de rau, daca acuzajia nu
i-ar fi fost aruncata in faja de catre singurul om care, sperase el,
S&-1 iubeasca §i sa-1 injeleaga. Lordul din partea locului, al carui
cuvant era lege - in tot comitatul. Barbatul care refuzase sa
recunoasca rodul aventurii sale de tinereje. Tatal lui Andrew.
I§i croise drum in lume, se agitase §i luptase §i trudise pentru
dreptul de a ocupa cabina capitanului. !§i ca§tigase statutul,
pentru numele lui Dumnezeu, §i nici o fata batrana, uscajiva §i
ingusta Ia minte nu-1 va impinge inapoi spre ru§inea aceea.
Dar te-ai purtat urat cu ea, ii §opti o voce, la urma urmei nici
nu-i chiar a§a de uscdpvd
— Ai zis ceva, cap’tane Mac? intreba Oakum.
Andrew se scutura de melancolie.
— Am zis? Poate. Mai vrei un pahar?
— Port povara prea multor ani pe oasele astea batrane ca sa
mai petrec juma’ de noapte. Oakum i§i puse paharul gol langa
carafj. Sa ma ierji, cap’tane, dar am indatoriri de indeplinit daca
e sS ridicam panzele maine dimineaja. Necazu-i ca, vezi ’mneata,
eu fiecare dimineaja care trece, zorii par sa soseasca mai devreme.
In timp ce u§a se inchidea in spatele primului ofijer, se simji
o mi§care in cutiuja de la picioarele patului capitanului. O umbra
se prelinse pe covor, abia observata de Andrew. Acesta nu dadu

86
prea multa atenjie aici brajului lung, paros, subjire ca o funie,
care se incolaci in jurul gatului sau. Totu§i, atenjia-i fu atrasa de
degetele lungi de zece centimetri care-i rava§eau parul de pe ceafa.
— E-n ordine, Atlas, vino la bord!
Creatura se repezi in poala lui Andrew, cu brajele lungi
odihnindu-se pe picioarele lungi, cu trupul fragil' sprijinit de
pieptul lui, cu al cincilea apendice incolacit dupa piciorul
scaunului. Andrew privi in jos la faja njica, ganditoare a maimujei-
paianjen, care pusese piciorul pe vas cu un an in urma, dupa ce
fusese scapata din ghearele nemilosului ei stapan, un arab din
Kasbahul Tangerului. Dupa o rapida §i inutila vanatoare de
paduchi in triunghiul de par de la baza gatului lui Andrew, Atlas
inhaja un Hr de par ratacit care cazuse pe pieptul cama§ii
stapanului sau, il incerca in dinji §i se uita in sus, cu petecul
triunghiular de par de culoare §tearsa de pe frunte fluturand
deasupra unei perechi de ochi extrem de omene§ti.
In seara aceasta Andrew n-avu nici un zambet pentru animal,
dar se simji rfeconfortat de caldura trupului micuj, in timp ce
privea prin fereastra deschisa la intunericul de-afara. Plansetul
unei sirene de ceaja, singuratice, plutea pe aripile brizei racoroase.
Atlas i§i pastra pozijia in timp ce Andrew i§i turna un alt pahar
spre a bea in cinstea sunetului. Noaptea aceasta era noaptea
toasturilor in onoarea lucrurilor ce vorbeau despre prezent, sau
chiar despre viitor; se simjea mult mai bine cand uita de trecut.
Dar nu putea sa §i-o scoata din minte pe domni§oara Jayne
Worthington. Era intr-adevar, dupa cum chiar ea i-o spusese
odata, o persoana cum nu mai intalnise. Doar ca nu era a§a de
distanta pe cat ar fi vrut ea sa fie crezuta. In brajele lui fusese pe
de-a-ntregul femeie, chiar daca totul durase doar un minut. §i, se
gandi el amintindu-§i de mantia aruncata neglijent pe patul ei, ii
urihase sfatul §i-§i alesese o culoare la fel de vie ca a vinului pe
care-1 bea el.

Ralph Kennamer, asistent al consulului general al S.U.A.,

cantari valiza lui Jayne in mana §i arunca o privire ingrijorata in
jur, la muljimea care se vanzolea prin docurile din Tanger.

87
 — Nu sunt convins ca e injelept sa faceji aga ceva, domnigoara
Worthington.
— Prostii, spuse ea din adancurile glugii mari. Ag fi putut sa
ma ocup de asta singura.
Cu toate acestea, era intr-adeVar bucuroasa ca el se oferise s-o
insojeasca in cautarile ei. Chiar in cele mai bune cazuri, femeile
nu aveau cine §tie ce statut intr-o Jara musulmana; in mijlocul a
o suta de marinari, singurul statut pe care-1 aveau depindea de
viteza cu care puteau fi culcate pe spate.
Daca s-ar fi simjit mai in apele ei, poate ar fi facut faja
dificultajilor misiunii ei matinale. Dar nu prea avusese somn, in
patul de la consulat, §i din cine §tie ce motiv nervii ii erau intin§i
la maximum, intr-un mod cum nu mai cunoscuse inainte.
— E pe-aici un capitan despre care mi se spune ca ia pasageri,
spuse Kennamer fluturand mana catre un gir departat de vase gata
de plecare.
Stomacul lui Jayne se facu ghem in timp ce-i urmarea migcarea.
Dar, cu vadita ugurare, observa ca nici unul dintre vase nu semana
cu Trossachs, aga cum il vazuse in rada de pe East River.
— Nu 1-am cunoscut personal, sa gtiji, continua asistentul, nici
n-am reugit sa capat referinje cu privire la caracterul gi
eriozitatea lui, dar gentlemanul pe care 1-am chestionat la ultimul
chei — ei, gtiu eu ca nu i se poate spune de-adevarat „gentleman1',
dar a fost in stare sa-§i pastreze cat de cat vorbirea onorabila —
mi-a spus, oricum, ca acest capitan, despre care tocmai vorbeam...
Jayne se lupta sa nu jipe.
— Va rog, domnule Kennamer, vi s-a spus gi numele?
— Rashid, aga a spus omul acela. Capitanul Nu-gtiu-cum
Rashid. Se spune ca vorbegte englezegte, degi mi-amintesc ca aji
spus ca nu-i neaparat necesar pentru ca aji invSjat araba. O
realizare absolut iegita din comun, daca-mi permiteji o opinie.
In timp ce-gi croiau drum prin muljime, Jayne igi dedica slabele
rezerve de energie efortului de a ignora atat divagajiile asisten-
tului cat gi grivirile curioase aruncate cStre mantia §i gluga ei
protectoare. In jurul ei auzea mai degrabS palavrageli in araba §i
intr-o limba care urechii ei neobignuiie ii suna a fi spaniola sau
italiana. Ocazionaiele fraze in franceza erau mai u§or de iden-
tificat, ca §i, evident, engleza care mai rasuna din cand in cand.
In cele din urma Kennamer se opri, cu Jayne aproape, pe
urmele lui.
— Ce neplacut, spuse el. Nu se poate sa fie acesta vasul despre
care mi-a vorbit gentlemanul. Pai, abia de mai plutegte...
Continua sa mormaie despre defectele micului vas, in timp ce
ochii reticenji ai lui Jayne se roteau de la vopseaua cogcovita de
pe coca la pasarela pe jumatate putrezita, inregistrand migcarea
dubioasa a catargului mare in vantul diminejii; §i fu silita sa
recunoasca justejea aprecierilor lui.
N-a fost incurajata deloc de aspectu} barbatului cu ochi ageri,
plin de zambete, imbracat intr-un halat larg alb-murdar §i in
pantaloni, care cobori pe pasarela ca sa-i intampine. O mustaja
subjire sublinia buza superioara nu mai pujin subjre, iar capul ii
era acoperit cu o bucata de jesatura din lana alba, nu mai curata
decat halatul.
— Sunt capitanul Aziz Rashid, spuse el cu voce cantata. Pot
sa va fiu de folos in aceasta dimineaja binecuvantata de Allah?
Zambetul i se facu mai larg cand Kennamer ii explica ce
doregte §i un incisiv de aur straluci intr-un §ir de dinji pataji,
zimjaji.
— Missy Lady, spuse el inclinand capul spre Jayne, ne va
onora cu prezenja la bordul nedemnului meu vas.
— Nu gtiu... — incepu Kennamer.
Inainte ca el sa apuce sa vorbeasca despre cele o mie de lucrurf
pe care nu le gtia, Jayne il intrerupse brusc cu un „Domnule
Kennamer!"
— Da? intreba el, aparent netulburat, ca §i cum ar fi fost
obignuit sa fie intrerupt.
— Lasaji-ma, va rog, sa vorbesc cu capitanul. Ceva zvacnea in
capul lui Jayne la fiecare cuvant pe care-1 rostea. La urma urmei,
eu sunt cea pentru tare se pregategte calatoria.
A§a ca, incepu sa se intereze — intr-o araba poticnita, aleasa
din intenjia de a evita alte sfaturi, dar §i pentru a practica pujin
limba — despre locuinja ce-i va fi pusa la dispozijie, despre
costurile exacte, daca i se va asigura un spajiu exclusiv, daca va fi

89
capitanul in stare sa-i explice cum sa ajunga la palatul pagei de
indata ce vor fi sosit la Tripoli gi aga mai departe, pani cand
incepu sa se teama ca pare la fel de fara conjinut ca gi asistentul.
Se Intrerupse o data cand deveni congtienta de o prezenja
apropiata, cea a unui arab cu halat §i gluga care parea mult prea
interesat de ceea ce avea ea de spus. Nu putu sa-i vada trasaturile,
cel mult o cicatrice increjita ce-i traversa obrazul oacheg §i o
pereche de ochi mici gi piezigi. Se-nfiora involimtar cand ochii lui
se oprira asupra ei. In cele din urma el ,se indeparta, iar ea
continua pana cand se convinse ca vasul o sa-i fie suficient.
Nu reprezenta nici macar a suta parte din calitatea oricaruia
dintre vasele pe care calatorise pana acum, dar era prezent gi
disponibil, iar pentru Jayne numai asta conta. Cu atat mai mult
cu cat capitanul lui nu era nici scojian, nici absurd de musculos
gi nu parea sa se intereseze deloc nici de persoana, nici de jelurile
ei, amabilitatea lui nefiind trezita decat de banii pe care-i va
cagtiga de la ea.
Ca pentru a-gi justifica prezenja, Ralph Kennamer lansa o
rafala de intrebari extrem de asemanatoare cu cele pe care ea le
pusese deja. Jayne inceta sa mai asculte gi, pentru prima data de
cand Se sculase neodihnita din pat la scurt timp dupa revarsatul
zorilor, pierdu controlul asupra propriilor ganduri. Ca un val
uria§, ru§inea din dupa-amiaza precedents se prabugi asupra »ei...
sarutul... explozia de dorinja... promptitudmea cu care ar fi putut
incerca tot ce-i trecea prin cap lui Andrew MacGregor.
O luase prin surprindere, asta era, aparand subit in u§S §i apoi
atacand-o, atunci cand ea se dovedise in stare sS reziste
grosolaniei lui.
leri nu credeai eg sarutul lui e grosolan, §opti o voce mica
dinauntrul ei. Pe sus, un pescarug ce dadea tfircoale scoase un
sunet ca de incuviinjare, opinie la care se ralie §i scfirj&itul vasului
in migcare.
, Ba credeam, raspunse ea, tot goptit, §i Intr-un moment de
onestitate adauga, dupa ce a dat tnapoL
Jayne gtia prea bine care era clipa dezonoarci ei — nu i se
opusese; mai degraba el fusese cel care Intrerupsese sarutul. Mai
rau, in timpul ceasurilor de dupS plecarea lui ea retraise iar gi iar

90
atingerea buzelor lui. Ca §i cum nu-i ajunsese. Ca gi cum ar mai
fi vrut.
Rezultatul, a doua zi dimineaja, a lost* o iritare care o
impiedica sa se concentre/e gi o ciudata senzajie de gol interior,
ca o foame pe care n-o puteau satura nici mancarea, nici bautura.
Pusese senzajia pe seama modului in care capitanul MacGregor
igi batuse Inca o data joc de feminitatea ei insuficienta, informan-
d-o in termeni fara echivoc ca prefera femeile capabile sa dea §i
sa primeasca placere. Ceea ce, dupa cum o demonstrase fajig, ea
nu va putea face niciodata.
Amintirea cuvintelor lui o facea sa simta un pumn de gheaja
in jurul inimii.
— Missy Lady, facem targul? intreba in engleza capitanul
Rashid.
Nelinigtea din vocea lui dovedea ca Rashid pusese intrebarea
de mai multie ori, a§a ca ea se sili sa indeparteze gandurile negre.
Ce-a fost, a fost. Ea trebuia sa se ingrijeasca de ziua de azi.
— Facem targul.
Nu se §tie de ce, nu putea sa se hotarasca sa stranga mana
murdara a barbatulul, dar de fapt nici nu era sigura daca era
potrivit sa procedeze aga.
— Cand plecam?
— De indata ce Missy Lady se imbarca.
— Bine, spuse ea, §i se convinse ca spusese adevarul. Cu cat
pornea inai iute la drum, cu atat mai repede va ajunge in faja
pa§ei. §i cu atat mai curand va afla adevarul despre Josh. Aceasta
era singura considerajie pe cafe gi-o putea permite. Gata cu
batutul campilor despre barbaji neciopliji cu ochi patrunzatori §i
flamanzi §i buze care §tiau sa batjocoreasca la fel de u§or cum
excitau.
Josh. Numele se transforma in mintea ei intr-o litanie.
Simji un tremur premonitoriu in timp ce-i muljumea lui Ralph
Kennamer pentru ajutor §i i§i lua valiza, fericita sa fie iar in
posesia ei pentru ca ea conjinea toate lucrurile de valoare care o
Snsojcau in cautarile ei.
Stflngace, igi croi drum spre pasarela. Nici chiar privirea
arabului care tragea cu urechea, gi care ramasese in picioare in

91
umbra la vreo patru metri distanja de vas, n-o putea determina sa
puna la indoiala ceea ce avea de gand sa intreprinda.
Mai tarziu* dupa o inspecjie rapida §i descurajata a gaurii
lipsite de aer pe care capitanul Rashid o numea cabina de lux §i
dupa ce se asigurase ca valiza ei e incuiata la loc sigur, i§i lua in
primire postul langa balustrada de la babord a vasului. In timp ce
apele Mediteranei alunecau incet in urma, ea privi cum stanca
uria§a ce marea Stramtoarea Gibraltar se mic§oreaza din ce in ce,
§i, in cele din urma, dispare cu totul.
La distanja de cateva zile de drum se afla Tripoli. Cateva zile
lipsite de confort nu erau nimic in comparajie cu anii cat i§i
facuse griji. Inima ei §tia ca, intr-un fel sau altul, va primi ve§ti
despre soarta fratelui ei.

Capitolul VIII

< | j r ^ oua saptamani dupa plecarea lui Trossachs din Tanger —

9 a c®^torie incetinita de o oprire la Alger §i de o furtuna
n bantuind dispre nord-esl — Andrew lua direcjia de-a
«Cszsr lungul coastei africane, in cadrul ultimei etape a
calatoriei catre destinajia finala, Tripoli.
Cand se afla cu doua mile mai la vest de destinajie, iar soarele
dupa-amiezii ii incalzea cama§a pe spinare, vazu de la balustrada
de la tribord minaretele ora§ului ina|^2ndu-se ca ni§te pini scojieni
deasupra peisajului plat. Cum Oakum se afla la timonS, st&tea cu
Atlas cuibarit langa cotul lui §i observa departe spre port doua
vase comerciale britanice care pornisera in dlrecjia opusa. In
curand navele se pierdura din raza lui vizualS; cu excepjia vreunei
pescaru§ alb sau vreunei pasari a furtunii neagr& ca smoala, care
se aventurau ocazional in inaljime, fregata se afla singura pe mare.
Zborul pasarilor se desena pe fundalul limpede §i stralucitor
al cerului de culoare albastru inchis, care statea marturie ca
universul e nesfargit dar, de§i furtuna trecuse, vantul continua sa

92
bata in voie peste oceanui agitat de valuri, facand sa fluture
panzele fregatei §i sa se cutremure arborada, in timp ce coca de
lemn parea sa mormaie in semn de protest.
Ii raspunse o flecareala dojenitoare din partea maimujei-
paianjen, ale carei maini §i coada se agajau de arborele velei-
gabier la fel de u§or cum s-ar fi agajat odinioara de arborii din
Venezuela.
Prova, care parea sa brazdeze valurile cu creasta alba, se inalja
tremurand o clipa'de parea nava ar 13 scrutat cerul in cautarea
norilor rataciji, pentru a se scufunda apoi, ingropand emblema cu
chip feminin §i sanii gOi, ca §i jumatate din teuga, in adancurile
nesfargite.
Andrew, caruia sangele ii alerga iute prin vene, parea sa
calareasca aceste repetate urcu§uri §i cobora§uri a§a cum un
barbat cu o vocajie diferita ar fi calarit un armasar narava§, cu
picioarele incaljate in cizme bine infipte in puntea stropita de apa
sarata, cu capul descoperit in bataia vantului, cu manecile ample
ale cama§ii albe de panza fluturand la fel de zgomotos ca §i velele
de deasupra capului. Aerul, parfumat de marea deasupra careia
se intindea, purta urmele unui climat mai rece, detumand caldura
ce pulsa din de§ert la limita uscatului. Acest aer inviorator
neobi§nuit aduse zambetul pe buzele lui Andrew, a carui faja ca
taiata in stanca §i bine arsa de soare fu despicata in doua, subit,
de o dungS alba.
Oakum, care-1 observa de la postul lui de langa timona, striga:
— E o dupa-masa minunata pentru navigate, cap’tane Mac!
Zambind inca, Andrew dadu din mana aprobator.
Era §i timpul, gandi primul ofijer. Capitanul nu fusese in apele
lui de la plecarea din Tanger, trasese §i de echipaj §i de el insu§i,
se bucurSse prea pujin de ceea ce, de obicei, reprezenta un mod
de viaja placut. Oakum atribuia schimbarea femeii americane pe
care capitanul Mac o intalnise fugitiv intr-o dupa-amiaza
marocana. O schimbare in aspectul capitanului nu era neaparat
un lucru rau, desigur, de§i el unul ar fi preferat sa se produca
intr-un mod mai temperat.

93
 Fara a analiza cauzele, Andrew §tia la fel de bine ca Oakum
ca nu fusese el insu§i, ca nu simjise obi§nuitele bucurii oferite de
rutina viejii la bordul navei.
§i erau bucurii reale. Nu urease pe o nava inainte de fuga din
satul sau natal din Highlands, la varsta de doisprezece ani, dar din
momentul cand simjise mijcarea punjii sub picioare realizase ca
oceanul e caminul lui.
Odata cu scurgerea anilor, vizitele sale pe uscat ajunsera sa
reprezinte doar expresia necesitajii economice dar, ca barbat
pragmatic §i desfranat ce se afla, gasea in ele §i ocazii pentru a se
bucura de tovara§ia femeilor. in cele mai recente incursiuni pt;
jarm se ingrijise de partea economics, dar imboldurile carnii ii
ramasesera nesatisfacute. §i, ceea ce era mai rau, ii fusesera
starnite pana la punctul la care aproape nu le mai putea controla.
Se duse cu gandul la femeia care dorise sa fie alaturi de el in
aceste momente, dar nu in scopul satisfacerii vreuneia din poftele
pe care le trezise. Cautarile lui Jayne Worthington erau nebune§ti
§i el nu era sigur ca ea va avea taria sa. persevereze in faja
necazurilor pe care, evident, le subestimase; iata doua bune
motive pentru a o reduce la statutuf de amintire aproape uitata.
Dar ea avea o trasatura care i-o aducea intr-una in minte: era
devotata unei cauze. Nu mai intalnise niciodata pe cineva in
aparenja sanatos la cap care sa fie atat de dornic sa sacrifice banii
§i siguranja proprie intr-o c&utare fara speranje. Chiar daca n-ar
fi fost total lipsita de speranje, ea lot n-ar fi putut reu§i niciodata;
era mult prea imprudenta §i nu §tia nici macar lucrurile elemen-
tare despre cum se strunejte un barbat.
El avea impresia ca ei nu-i sunt necunoscute nici al doilea §i,
probabil, nici primul impediment, dar aceasta nu p&rea s-o
intoarca din drum. Nu, cand discu&se despre situajia ei, obrajii
cu pomejii ridicaji §i bronzaji fusesera invadajfde o nuanjS rozalie
§i ochii, negri strSluciserS aprin§i de flacira zelului. Cand se
sSrutaserS, acela§i zel se transformase intr-un rdspuns inflacarat.
Se ajteptase sS tmbrajljjeze o zgripjuroaicS ce nu cedeaza... sa
s&rute doua buze reel. La naiba, dup& o scurta atingere ea se
topise ca lum&narea de »cu atinsS de flacSrS. Din nou, ea
subestimase riscul la care se cxpunea, pentru cS Andrew fusese

94
cat pe ce sa-§i urmeze dorinja de a o culca pe covor §i de-a se
osteni intre picioarele ei bine facute.
Nebuna era sortita dezastrului. Daca reu§ea cumva sa ajunga
acasa intreaga — fara fratele ei, desigur, caci el era mort de mult
— el putea paria pe yn butoia§ de rom ca oarece avarii tot va
suferi. §i nu se putea ajtepta la nici o consolare de la afurisitul
de Randolph Forbes §i de la restul clanului de rechini care o
a§teptau sa se intoarca.
Andrew simji cum il cuprinde dezgustul la simplul gand ce-i
trecuse prin minte, apoi i§i spuse — nu pentru prima oara — ca
nu el era in drept sa-§i faca griji pentru ea. Ea facea parte din acel
clan. Poate ca inocenja ei nu era chiar atat de neprefacuta. §i
poate ca el ar trebui sa uite ca a cunoscut-o vreodata.
Daca vezi ca ma tnec, treci mai departe.
Pai, mai mult ca sigur a§a va §i face!
Privi in jos spre Atlas, ai d im ochi cafenii rotunzi sticleau
acuzator, pe faja mica, in timp ce vantul netezea blanija de pe
capul la fel de mic.
— Nu te mai uita a§a la mine, Atlas. Te arunc peste bord!
Atlas nu dadu semn de supiirare sau disperare §i Andrew i§i
muta privirea spre imaginea mull mai odihnitoare a marii invol-
burate.
In cele din urma ora§ul Tripoli, cu forma lui de semiluna,
incepu sa se vada, dimpreuna cu contururile unei jumataji de
duzina de vase ancorate intre Trossachs §i chei. Portul Tripoli
nu-§i justifica rtjimele, nefiind altceva decat o mica concavitate
deschisa bataii valurilor dinspre nord-est, ale carei ape
schimbStoare ascundeau o rejea periculoasa de stanci §i recifuri.
Nu pujine vase cti deplasament mare e§uasera pe bancurile de
nisip de acolo.
Protecjia naturala era dublata de un dig mare din stanci
constuit de sclavi, a caror sprinteneala fusese asigurata de biciurile
ienicerilor pa§ei. In cursul anilor de cand naviga, Andrew
numarase cel pujin o duzina de vase equate pe ingusta limba de
p&mant.

95
 — Opt stanjeni, capitane Mac, striga unui din oamenii lui aflat
in post la prora. Cuvintele se rostogolira ca un ecou prin zgomotul
vantului.
Apa era suficient de adanca pentru deplasamentul navei
Trossachs, dar n-avea sa fie a§a pentru multa vreme.
— Redu viteza la §ase noduri, ii striga el peste umar lui
Oakum.
— ’Teles, cap’tane! Primul ofijer incepu sa latre ordine
marinarilor de pe punte, care trebuiau sa stranga panzele.
Increzator in capacitatea echipajului sau, Andrew i§i indrepta
atenjia din nou spre port. Fara nici un motiv anume, se intreba
cam pe unde i§i gasise sfar§itul Joshua Worthington. Baiatul se
inecase; din cele povestite de surioara lui, Andrew capatase
aceasta certitudine. Nava Philadelphia se injepenise serios intr- un
banc de nisip lung, cunoscut tripolitanilor sub numele de Reciful
Kaliusa, unul dintre multele care nu apareau pe nici o harta.
Marinarii experimentaji cuno§teau pamanturile in§elatoare as-
cunse sub apa; nu insa §i capitanul american, care pajise pocinogul
la vreo stlta de metri distanja de mai.
Oamenii lui fusesera du§i cu barca ceva mai aproape de coasta,
apoi aruncaji in apa §i lasaji sa se lupte cum pot ca sa traverseze
bariera de valuri zbuciumate. Treisprezece ani mai tarziu, Andrew
tot mai auzea unii tripolitani sporovaind in pragul cafenelelor
despre oum fusesera capturaji, descriind cu gesturi largi §i zambete
furi§e felul in care ii silisera pe prizoieri sa se lupte sa ajunga pe
plajS chiar in dreptul fortarejei pa§ei.
Dac3 toji laudaro§ii luasera cu adevarat parte la dezastru,
Andrew estima ca americanii fusesera cople§iji in proporjie de o
sutS la unul.
— Frumoasa priveli§te, nu-i a§a, cap’tane Mac? intreba
matrozul Boxer, care se lipise de balustrada fara ca Andrew sa-1
observe §i se apucase sa mangaie spinarea imblanita a maimujei.
Andrew il privi pe baiejandru, al carui cap blond nu-i ajungea
nici m$car plnS la umar. Ochii copilaro§i ai marinarului erau plini
de veselie §i un zambet larg i se ijea pe faja imberba.
— Da, zise Andrew reapucandu-se sa studieze portul,
frumoasa priveiiste!,

%
 Spunea adevarul. De la distanja, Tripoli cel In forma de
semiluna oferea o imagine superba, cu cladirile sale albe, ale caror
acoperi§uri plate se aglomerau de-a lungul apei, in timp ce
castelul fortificat al pa§ei se inalja protector spre est; printre
structurile facute de om se vedeau risipite pete verzi contrastante:
curmali, duzi §i maslini, leandri §i iasomie, un ansamblu sdgerand
gradinile paradisului. De pe vas puteau vedea chiar porjiuni din
zidurile crenelate ale ora§ului, cupolele bailor §i, evident,
mineretele.
Un paradis adevarat, o jara a antilopelor §i strujilor, o minune
tropicala, dupa cat se vedea cu ochiul liber.
Dar Andrew §tia mai multe. Declinul devenea vizibil de indata
ce te apropiai de chei, cladirile scarjaiau de la baza pana la
acoperi§, copacii §i tufi§urile de pe lungimea de zece mile a
ora§ului erau anemici. Chiar §i zidurile fortificate care-1 protejau
pe pa§a erau pe cale sa se surpe iar strazile aglomerate gemeau
sub povara gunoaielor fetide. Cu trei mile mai in interior, acolo
unde se terminau strazile §i cladirile, nisipurile Saharei pudrau
marginile civilizajiei. Acolo nu sufla nici o briza oceanica
racoroasa iar caldura zacea ca un strat compact peste sol, aidoma
capacului pus pe oala.
Dar deocamdata era frumos §i Andrew se bucura de aceasta
priveli§te ca orice om obi§nuit.
— Se pare ca portul a mai ©cut o victima, cap’tane Mac.
Boxer arata spre Reciful Kaliusa, iar Andrew observa ceea ce
atrasese atenpa tanarului. Un vas arab lung de zece metri, cu
catargul mare rupt in doua, zacea pe-o rana in apa mica;
balustrada de la babord era aproape la nivelul valurilor, in timp
ce tribordul se inalja piezi§ catre cer.
Ochiul experimental al lui Andrew sesiza starea precara a
navei simultan cu agitajia stangace a echipajului, stanjenit de
arborada §i velatura cazute pe punte.
— Cred ca nu-i mult de cand s-a intamplat, spuse el.
— E ticalosul de Aziz Rashid cu nava lui, zbiera Oakum
incercand sa acopere vuietul vantului.
— E cazul sa le dam ajutor? intreba Boxer.
Umerii puternici ai lui Andrew se ridicara indiferenji.

97
 — E pujin probabil ca asta sa fie prima experienja de acest
fel a lui Rashid. Arata cu capul prora navei Trossachs. Priveligtea
a §i distras echipajul de la sarcinile sale, §i ne va fi destul de greu
noua in§ine sa ajungem in port.
Realizand agitajia din jur, Atlas sari in sus §i-n jos pe
balustrada de la babord.
— Eu a§ vrea sa iau pe unul din oamenii de pe vasul mai mic...
incepu Boxer.
Andrew i§i incle§ta mana pe brajul marinarului.
— Nobila intenjie, baiete, dar ma indoiesc ca oamenii de pe
vas sunt cu adevarat in pericol. Nici nu vor fi decat atunci cand
vor realiza diminuarea drastica a sumelor pe care le au de primit
drept plata. §i-acum, du-1 pe Atlas sub punte §i vezi-Ji de treaba.
Sunt multe de facut.
Andrew igi indrepta atenjia spre dificilul act al manevrarii
navei Trossachs intr-o pozijie care sa-i faciliteze acostarea.
Fregata nu mai era decat la vreo douazeci de metri de docul care
o a§tepta, trecuse cu bine de reciful unde e§uase nava araba, toate
persoanele de la bord munceau la unison, a§a £um se cuvine unui
echipaj sudat, cand Boxer sosi din nou in fuga langa Andrew,
facand gesturi largi in direcjia navei e§uate.
— Au probleme,tSp’tane Mac!
— Boxer.* incepu' Andrew nerabdator.
Cu coada ochiului .prinse mi§carea unei §alupe de vreo patru
metri luptandu-se cu valurile spre a se indeparta de vasul
rasturnat. Numara vfreo §ase marinari pe §alupa — figuri
negricioase in haine ftiarinare§ti. §i langa ele o silueta careia
vantul ii umfla maniia de culoarea vinului ro§u.
— La naiba! spuse el.
Era imposibil. Nu putea fi ea! Dar §tia, desigur, ca ea este.
,Cu excepjia siluetei in mantie, toji scoteau apa din §alupa cu
frenezie, dar chiar de la distanjS iji puteai da seama ca micujul
vas este inundat rapid, in ritmul acesta, aveau s5 se scufunde in
valuri cu mult inainte de-a atinge jarmul nisipos. Marinarii puteau
scapa inot, dar ce-avea sa se intample cu femeia zvelta infa§urat!
intr-o mantie imbibatii cu apa?
Daca vezi ca ma ihec, treci mai departe.

98
 — La naiba! spuse.
De obicei Andrew i§i jinea cuvantul. In viitor va trebui deci sa
aiba grija ce promisiuni mai face in legatura cu domni§oara Jayne
\yorthington.
O muljime de oameni se adunasera deja pe plaja, dar nu se
zarea nici un semn ca vreunul din vasele ancorate in port ar avea
de gand sa xntreprinda o operajiurie de salvare.
El privi spre Oakum, care ramasese la timona.
— Poji sa duci tu la bun sfar§it acostarea?
— Da, cap’tane Mac. M-ai invajat destul de bine.
— Bine. Eu o sa iau §alupa. Scutura din cap dezgustat. Ma
due s-o ajut pe don’§oara noastra yankee ajunsa la ananghie.
— Egti sigur ca e ea?
— Da, sunt sigur.
Batranul urs cenu§iu gtia prea multe ca sa rada, dar in inima
lui nu era nici pic de regret pentru ca femeia revenise in viaja
c&pitanului, chiar daca-1 facea sa fie prost-dispus. Nici o clipa nu
se indoi de capacitatea cap’tanului Mac de a-i salva viaja.
§alupa fu coborata in scarjait de parame §i strigate barbate§ti.
Andrew, Boxer §i doi marinari mai tineri de pe Trossachs, dpi firaji
din Pekin pe nume Chang §i Chin, manuira vaslele traversand
relativa aglomerajie din port, luptand cu fluxul care-i impingea
spre jarm §i-i indeparta de §alupa vasului arab.
Andrew i§i puse in funcjiune mu§chii putemici, marinarii sai
se straduira sa jina pasul cu el in timp ce se grabeau prin apa, dar
§alupa era acoperita de mai bine de jumatate de metru de apa la
vremea cand ei ajunsesera abia la trei metri distanja.
Uitand de ajutoarele care se apropiau rapid, unul dintre
membrii echipajului naufragiat se arunca cu capul inainte in
valuri; ceilalji marinari, abandonand corvoada inutila a scosului
apei din barca, ii urmara exemplul. ‘
— Ce faceji? Strigatul femeii acoperi zgomotul vantului §i
valurilor; ea se lupta sa se Jina pe picioare in barcuja fragila.
Mantia ii era deja imbibata de apa, impiedicand-o sa scoata apa
din barca, sau sa inoate. Gluga ii flutura pe spate iar parul negru

99
 flutura despletit in vant, in timp ce apa-i ajunsese deasupra
genunchilor.
— Domnigoara Worthington! striga Andrew. Jayne!
Ochii negri innebuniji il cautara cu disperare, dar in adancul
lor el nu vazu vreun semn ca 1-ar fi recunoscuL Strangea la piept
o valiza voluminoasa, ca gi cum ar fi fost vorba de un colac de
salvare, §i incerca sa se indrepte spre el, dargreutatea stofei de
lana ude o facuse prizoniera galupei care se sfcufunda rapid.
Fara a mai rajiona, Andrew se arunca in apa §i ie§i la lumina
chiar langa galupa. Apa plescaia in jurul umerilor lui. Jayne vazu
doar un cap brunet ridicandu-se alaturi de galupa fisurata §i nigte
maini puternice intinzandu-se spre ea, dar atat fu de ajuns pentru
a-i infuza o doza de putere. Se arunca spre salvatorul necunoscut,
iar valiza ei il lovi in plina faja in timp ce ea cadea in apa alaturi
de el.
Andrew injura indelung, sigur ca nasul i-a fost rupt, dar cand
incerca sa-i desprinda bagajul contondent din mana inclegtata
Jayne se Jinu de el cu o vigoare care il surprinse.
— Nu, zbiera ea jicoperind mugetul vantului gi al apelor, e a
mea!
Mantia ei se comporta simultan ca o ancora §i ca o menghina,
infagyrandu-se in jurul amandurora, ameninj|nd sa-i afunde sub
valuri. Andrew ar fi acceptat poate sa moara pe mare in timpul
unei furtuni, dar sa moara inecat pe bancurilo din portul Tripoli
era o soarta pe care.^i-o putea'tolera. Maini jputernice smulsera
valiza din cele ale lui Jayne §i o aruncara *m galupa, apoi se
apucara s§ sfS§ie mantia uciga§l
— Atenjie, cSp’tani Mac, strigS Boxer din galupa, suspnut de
ciripitul emotional al lui Chang gi Chin.
Avertismentul fu#cse lansat prea tarziu, caci un val trase brusc
perechea de inotiio^i in adAncuri. Amandoi inghipra apa de mare.
Cand Jayne iegi la suprafajA tuglnd, panica ii rapi orice urma de
ra|fune gi, in ftgia de apft dintre cele doua barci, se smuci din
\brajele lui Andrew, vrflnd sA dea de aer, incercand cu disperare sa
se propulseze in direcjia In care vAzuse ca pornise prejioasa ei
valiza.

100
 Andrew o scapa din maini. Lipsita de sprijinul ei de pana
a lunci, ea cazu victima altui val uria§. Forja apei o trase inapoi
spre §alupa care se scufunda. Capul i se lovi de laca§ul metalic al
unei vasle, doar pujin sub suprafaja apei, §i fara sa scoata un sunev
ca inceta sa mai lupte. Inainte ca Andrew sa fi putut reacjiona,
corpul ei se kimuie ca §i cum ar fi fost lipsit de oase §i ea aluneca
lini§tit sub ape. In apele intunecate unde nu se mai vedeau nici
macar faldurile mantiei.

CAPITOLUL IX

ncet, dureros, Jayne i§i recapata cunogtinja. I§i Jinea ochii

f inchigi, con§tienta de numai doua lucruri: ca este intinsa

intr-un pat, cu patura bine aranjata pana sub barbie §i ca
ii zvacne§te ingrozitor capul afundat in perna.
Cauta un gand coerent in talme§-balme§-ul dureros din creier,
dar nu reugea decat sa traga concluzia inspaimantatoare ca ceva
nu este in regula.
lmagini disparate se imbulzeau in mintea ei — scene de
naufragiu, picioare incaljate in cizme bocanind pe puntea
inclinata, felul cum se cajarase peste bord, apa care urea necon-
tcnit, sentimentul ca este parasita... Un strigat deprimat ii ie|i din
l>atlej §i lacrimile erau gata sa-i arda pleoapele inchise.
Opre§te-te, i§i dadu ea un avertisment. Imaginile acestea
Inncbunitoare — daca au existat cu adevarat — nu fac decat sa
Inidutajeasca lucrurile. Incerca sa se calmeze, dorind sa dispara §i
ilurcrea din cap §i nou-descoperita tendinja de a intra in panica.
|)c undeva, de aproape, se auzea zgomotul ploii, iar sub ea patul
«' Icgana, o mi§care confortabila care-i devenise familiara in
ultlmclc luni. Mai adauga un iap t la micul set de informajii de
(Aic dispunea. Se afla pe un vas.
Dm 11u era vasul arabesc al capitanul Aziz Rashid. Macar nu
MM) liehuia sa-§i jina genunchii strangi la barbie pentru a incapea
lallru, iar aerul nu mai duhnea a putregai §i statut.

101
 Vasul arabesc se scufundase... desigur, acum igi amintea... gi
apoi venise barcuja care trebuia s-o duca la loc sigur. Fusese atat
de inspaimantata, amintindu-gi povegtile despre Josh cel care se
zbatuse in valuri, intrebandu-se daca va cunoagte gi ea soarta ce-i
fusese lui rezervata. §i apoi...
Pur gi simplu nu-§i putea aminti ce se mai intamplase apoi. Nu
avea habar cum ajunsese de pe galupa mica, gata-gata sa se
scufunde, undeva in largul coastei portului Tripoli, tocmai aici...
indiferent ce insemna acest aicL
Ceva — sau cineva — se migca undeva in camera. Nu era
singura. Gandul acesta nu era deloc linigtitor. Genele ii fluturara
gi se deschisera pentru o clipa, lasand-o sa vada perejii lambrisaji,
o fereastra patrata ce dadea spre intunericul de afara gi o lampa
de alama palpaind in spajiul slab luminat. Restul plutea intr-o
umbra la fel de deasa ca umbra din mintea ei.
— Aleluia, gopti cineva inainte de a deschide gi apoi a inchide
o u§a, iar ea auzi cum se departeaza pagii persoanei care o privise.
Inainte de a fi putut reacjiona auzi o alta migcare. Respirand
adanc, percepu urmele unui parfum nou, supraadaugat umezelii
sarate ce patrundea inauntru prin fereastra deschisa... era ceva
total necunoscut... ceva exotic chiar gi pentru aceasta Jara exotica,
gi nu pe de-a-ntregul placut. G&ndul ii zbura la o blana umeda.
E ridicol, gandi ea. Durerea din cap ii afectase probabil atat
simjul mirosulur cat §i facultatea de a rajiona.
Mirosul deveni mai puternic gi simji cum ceva trage tare de
parul ei revarsat pe pema. Intoarse capul, se sili sa deschida ochii
care o dureau... gi privi drept intre falcile deschise ale unei
maimuje paroase!
Jayne Jipa gi sari jos din pat, uitand^ de paturi, exact in
momentul In care uga cabinei se deschidea. In spatele ei, creatura
salbatic& jip& gi ea, astfel ca acum amandoua umpleau cabina de
sunete ascujite gi cacofonice.
O silueti omeneasca inalta se contura in faja ei; in mintea ei
amejita de groazi, ea semnifica AJUTORUL gi de aceea se arunca
in brajele lui puternice, agajandu-se din rSsputeri, cu ochii bine
Inchigi, simjind cum inima ii bate pare! In gat.

102
 Ni§te braje putemice o invalujra §i in timp ce strigateie-ei se
transformau intr-un scancet stins incepu sa realizeze vag caldura
unor maini mari rasfirate pe pielea goala a spatelui ei.
— Taci, Atlas, comanda o voce profunda. Imediat creatura
Inccta sa mai Jipe, iar Jayne nu mai auzi nimic in afara de propria
ci respirajia precipitata §i de bataile inimii ei.
— Boxer mi-a spus ca te-ai trezit, dar . a neglijat sa-mi
povesteasca circumstanjele agitate ale evenimentului. Iji recunosc
o calitate, fetijo. §tii cum sa-ji araji recunogtinf^ faja de un barbat,
de§i a§ prefera ceva mai pujin zgomotos.
Cunogtea vocea aceea profunda, rasunatoare. Pe masura ce
ceaja spaimei se ridica de pe creierul ei, realiza §ica trupul ei
slmte cu prea multa acuitate fibrele aspre ale hainei marinare§ti
|1 vlntul rece pe gatul e i- pe spatele ei... pe posteriorul ei.
Nu era posibil. Nimic din toate acestea nu era posibil.
Siabind stransoarea, se privi pe sine §i nu vazu decat piele de
hus §i pana in varfurile pidoarelor. Intr-o camaruja minuscula care
ora totu§i mult mai bine luminata decat i se paruse la inceput, ea
Htfttea in picioare fara o singura bucata de carpa pe ea.
Nu acela§i lucru se putea spune despre barbatul de care se
dprijinea. Pantaloni negri §i cizme de aceea§i culoare, o Centura
lata de piele — cum de nu simjise catarama de metal zgariind- o
pc coaste? —, o haina de lana stralucind din cauza picaturilor
minuscule de apa de mare prinse in fibra ei de culoarea cemelii,
un gSt bronzat...
§tu cum sa-fi ara[i recuno§ti£a fa^a de un barbat.
Jayne simji cum tremura pe dinauntru §i pe dinafara in timp
cc se straduia sa-1 priveasca in faja pe capitanul Andrew Mac-
Clrcgor, care era solemn in toate, cu excepjia sclipirii din ochi, a
pflrului lung pan! la umar §i ciufulit §i a fejei putemice, umbrita
dc Jcpii barbii ce-i ajungeau atat de aproape de ochi incat ea i-ar
fl putut numara pana la unul. .
lia scanci §i sari deoparte, in timp ce se straduia sa-§i acopere
wu mflinile parjile mai intime ale trupului dezbracat. Dar erau
prea multe de acoperit §i prea pujine jnaini §i faja ei ardea
datnriia incurcaturii in care se gasea.
SA ma inec, gandi atunci, ar fi fost o soarta mai dulce.

103
 Andrew ii urmari eforturile cu interesul studiat al unei barbat
caruia ii place sa priveasca o femeie goal!. Nu pentru ca n-o
vazuse destul cu cateva ore in urma, cand scosese hainele ude
leoarca de pe ea gi o intinsese pe pat. Pielea ei, neteda ca matasea,
era bronzata peste tot, de o culoare vie §i uniforma, aidoma celei
de pe dosul aripii de molie.
Era totodat! zvelta, nu era ins! cu adevarat slab!, a§a cum
crezuse el, dar el fusese obignuit cu muierile late-n golduri din
taverne gi cu cochetele voluptoase din casele pe care le vizita
ocazional in funcjie de cererile meseriei.
Ceea ce promiteau gleznele gi gambele domnigoarei Jayne
Worthington, aga cum le vazuse el o singura data, fusese implinif
gi depagit atunci cand vazuse gi restul trupului ei. Coapse grajioase
gi golduri ugor rotunjite, o talie subjire gi sani care-i dadeau
mancarimi in palme, atat era de dornic sa vada cum s-ar simji
cantarindu-i in maini.
§i era toata de culoarea satinului auriu, cu excepjia peticului
de par crej gi negru de la imbinarea coapselor gi a sfSrcurilor
maronii ale sanilor. Se simjise intr-adevar ticalos, aga cum ii
spusese ea, atunci cand ii privi trupul gol gi neajutorat. Dar ar fi
trebuit sa fii un sfant ca sa nu observi felul in care era construita.
Iar Andrew nu se considera niciodata un sfant.
Ce diavol, gandi Jayne observand cum privirea calda din ochii
lui se transforma intr-o flacara devoratoare. Putea simji ardoarea
privirii lui gi — fapt mai grav — putea sa-gi Inchipuie ce gandegte
el... nu atat ca e demna de a fi dorita, ckt cd este in mod cert la
dispozijia lui, iar pentru un barbat cum e cdpitanul MacGregor
aga ceva e de ajuns.
— Un gentleman ar I! privi in altA parte, spuse ea adunand in
voce tot disprejul posibil.
Buzele lui Andrew tresSrirfl.
— De unde gtii asta, domnigoard Worthington? Ai mai fost
surprinsa goal! o dat! sau de doufi ori, nu-i aga?
— Evident c! nu!
Un fel de flec!real! ascujit! r!sun! dc sub mormanul de p!turi
de pe pat. Jayne arunc! o privire piczig! gi vazu ceva ce sem!na

104
cu varful unei cozi subjiri §i paroase mcolacindu-se afara de sub
pfllurfi.
In capul ei reincepu pulsajia dureroasa. Era un cogmar. Nu se
pulca altfel.
— L-ai speriat, spuse Andrew scojandu-§i haina §i intinzandu-
l-o lui Jayne.
Ea se bucura de asprimea ei in timp ce o imbraca §i incerca
sfi ignore mirosul capitanului, ramas captiv in fibrele ei.
— L-am speriat?
Mirandu-se despre ce fel de el discutau, se infagura in haina
adunand-o cat de strans putea in jurul trupului, dar ea tot ii mai
atarna in falduri largi de pe umeri, intinzandu-se spre genunchi,
cu manecile depagind mult varfurile degetelor. Se simjea tentata
s<1 se incovrige pe covor gi sa-gi acopere gi restul picioarelor, dar
dipitanul MacGregor ar fi putut interpreta schimbarea ei de
pozijie ca pe o capitulare... sau chiar o implorare, aga cum
prcsupusese la consulatul din Maroc.
Spre temeinica ei suparare, incepea sa cunoasca eul neinfranat
al acestui barbat.
Cu un ranjet ca de lup, Andrew spuse:
— Da, l-ai speriat, de asta a gi sti gat. Ai ceva in tine, fetijo,
carc scoate la lumina animalul din fiecare dintre noi.
— Credeam ca ai fost totdeauna un animal, capitane, ii replica
Jayne, refuzand sa se lase imblanzita de zambetul sau de cuvintele
lui. Dar nu putu rezista unei nevoi interioare de a-1 scormoni cu
privirea mai atent. Purta o camaga identica cu aceea pe care o
vfi/use cand venise in casa tatalui ei vitreg... desenandu-se alba pe
mianja bruna a pielii lui, cu maneci bogate gi descheiata pana mai
jos de golul de la baza gatului, dezvaluind o puzderie de fire de
|)Ar ncgre gi o cantitate de mugchi mult mai mare decat suporta
oa sa priveasca acum. Pantalonii negri se intindeau pe abdomenul
plul gi in jurul coapselor puternice, rotunjindu-se ca un potir pe...
kclu/a sa dea un nume acelei parji a anatomiei lui, degi ii
IliH'u prin minte o intrebare prosteasca. Oare toji pantalonii lui
«rmi atai de bine ajustaji?
( and o sa termini, o sa ma ingrijesc de Atlas.

105
 Obrajii lui Jayne ardeau. Poate ca ar fi trebuit sa-i dea un
bobarnac, ceva in legatura cu capacitatea .dS a fi fair-play, dar
pentru nimic in lume cuvintele nu-i iegira de pe buze.
— Ai o maimuja numita Atlas?
— Nu-i chiar o maimuja. Nu-i a§a de mare. E, de fapt, o
maimujica-paianjen.
Andrew intinse mana pe sub patura §i ea priyi tremuraiid de
groaza cum reapare aceasta mana, infagcata de patru degete negre,
ridate gi foarte lungi. Apoi urma un brat & un fas* cu mic §i
rotund §i in sfargit §i restul animalului rahitic care o facuse sa sara
urgent din pat, goala ca-n ziua cand o ficuse maica-sa.
Acum vazu ca n-avea mai mult de jumatate de metru inaljime,
ca avea braje disproporjionat de lungi, ca de altfel gi picioarele §i
coada. Mare parte din trupul subjiratic era acoperit cu o blana de
culoarea alunei, cu excepjia zonelor inferioare mai deschise gi a
triunghiului situat exact deasupra ochilor gi in jurul gurii, care nu
era deloc prevazuta cu incisivi lungi de cinci centimetri, aga ciim
i se paruse ei mai devreme. In realitate gura era mai degraba mica
§i adunata clar intr-o schima imbufnata, caci maimuja privea in
sus spre ea cu ochi rotunzi §i acuzatori.
Ca §i cum ea fusese cea care-o speriase.
Ochii ii ramasera pironiji asupra ei in timp ce Andrew o ducea
spre uga.
— Cauta-1 pe Boxer, o instrui el, aruncand maimuja in coridor
§i apoi, ca masura de siguranja, fluiera dintr-un fluier care adesea
il aduncea pe tanarul marinar acolo in pas saltat.
Se intoarse apoi c&tre ea §i in cabina izolata ea simji ca-i
lipsegte prezenja maimujei. In acela§i timp simji dk amejegte subit,
datoritS zgomotului ca de ciocane din capul ei. Se cldtina §i
Andrew o prinse inainte de-a fi apucat sfi cadfi. Pipaind cu
degetele in mormanul de p&r des §i IncAlcit de pe ceafa, ea simji
un nod de m&rimea unui ou de gftinfi. Nu era de mirare ca o durea!
El o conduse spre pat §i ea se a§ez& ugor, Usandu-§i picioarele
sa se legene pe marginea lui. Il surprinse privindu-i pielea aflata
la vedere §i simji un fel de tensiune fluturand in stomacul ei.
Andrew MacGregor avea un fel de a privi o femeie care ii dadea

106
 impresia ca o mangaie cu mainile. Sau o facea sa doreasca sa se
Intample a§a.
Jayne suspina, dezgustata de ea insa§i. Apoi, dezgustata de el,
se intinse pe pat §i trase patura peste haina prea mare §i-
nepotrivita. Pozijia ei era extraordinar de incomoda — abia de
putea sa-§i sprijine capul de pernd datorita grosimii gulerului de
lAna — dar nu avea de gand sa se planga.
— Ai racit, nu-i a§a? spuse Andrew. Mai sunt cateva paturi in
lada.
Jayne ii ignora sarcasmul.
— Te rog sa-mi spui unde ma aflu.
— Pai, fetijo, e§ti acolo unde am tot incercat sa te aduc in luni
de zile. In patul meu.
— Asta §tiu, raspunse ea iritata, apoi se tulbura. Vreau sa spun
ci §tiu ca e patul dumitale, nu ca ai incercat sa ma aduci aici.
Rasul lui calm ii aduse dogoarea in obraji.
— Am vrut sa intreb, continua ea, unde se afla nava.
Ceva din felul prostesc in care #tatea intinsa, aratand ca o
pisicuja speriata in haina prea mare, acoperindu-se cu o patura
subjire ca §i cum el ar fi fost un soi de animal cu instincte
Incontrolabile, stinse definitiv buna dispozijie a lui Andrew.
Tachinarile durasera destul. De la bun inceput, scopul lor fusese
»&mai bage ceva injelepciune in capul ei. Prezenja ei era o dovada
suficienta ca, tot de la bun inceput, ideea nu funcjionase.
Femeile aduc totdeauna necazuri la bordul navelor. Mai ales
o femeie atat de obsedata §i incapajanata ca domni§oara Jayne
Worthington. N-ar fi trebuit sa se afle aici. El nu dorise niciodata
s-o vad3 aici. La dracu’, ii parea chiar rau ca ea nu-i a§a de
nlAhflnoaga cum se agteptase. §i putea sa clipeasca din ochii ei
nejiri frumo§i cat dorea; avea sa coboare la jarm de indata ce avea
sA lie in stare sa se jina pe picioare mai mult de cinci minute.
Andrew se apleca §i se sprijini cu spatele de marginea biroului.
' - ,Te afli in portul Tripoli, spuse el. Ar trebui sa te bucuri,
In lot kA le ghemuie§ti inspaimantata, de§i nu-mi poi inchipui cum
n«lh« ic ui a§teptat sa ajungi pana aici in barcuja gaurita a lui
HtshlU.
Ilruschcjca lui o injepa.

107
 — Aproape ca am reugit, spuse ea dorind sa fi putut aparea
mai demna in ochii lui disprejuitori. Daca furtuna n-ar fi rupt
catargul, am fi fost in siguranja.
— Acum te-ai facut avocatul lui Rashid? intreba Andrew,
gandind ca fata parea ciudat de atrasa de toate cauzele pierdute.
— Nu-s chiar aga de proasta. El a fost primul care a plecat la
Jarm. Eu credeam ca un capitan se scufunda odata cu vasul sau.
— Numai daca n-are incotro, degi se considera mai elegant ca
el sa paraseasca vasul ultimul.
Oricat de mult ar fi innebunit-o, Jayne nu §i-l putea imagina
pe Andrew MacGregor parasind echipajul.
Inainte ca el sa poata vorbi, un alt gand ii trecu prin minte.
— Tu m-ai salvat, nu-i aga?
— Mda. Vocea lui suna de parea ar fi marturisit o crima.
Ji-am recunoscut mantia dupa culoare.
Mult prea bine, ea igi aminti insistentele ei instrucjiuni din
Maroc, de a fi lasata sa se inece.
§tii cum sa-j.i arap recuno§tinpx fa{a de un barbat.
Necazul era ca habar n-avea cum... sau cel pujin n-o facuse.
Nu acesta fusese injelesiil imbrajigarii ei. §i el gtia asta, ticalosul
care o tachina.
— Te rog sa primegti recunogtinja mea, spuse ea bajos.
Vroia sa simta cuvintele... dorea din toata inima... dar el parea
atat de rece gi ironic, aga cum gedea pe muchia biroului cu brajele
incrucigate pe pieptul camagii jumatate descheiate, agteptand ca
ea sa spuna sau sa faca vreo prostie, sau macar sa recunoasca
faptul ca el o ridiculiza pe buna dreptate. Ea gtia ca vocea ei nu
suna sincer.
— Ai fi putut sa mergi pe jos pana pe jarm, ii spuse el dand
din umeri, dar nu am fost sigur ca ji-ai dat seama de acest lucru.
Jayne se simji deodata incantata ca vocea ei nu sunase sincer.
Desigur ca nu gtiuse cat de adanca e apa. Nu se gandise decat la
Josh gi la modul in care se banuia ca-§i gasise sfargitul... gi la
groaznica ironie a soartei — un al doilea Worthington care
pajegte la fel.
Dar capitanul mi putea s-o injeleaga. §i afurisita sa fie ea daca
se va mai lasa vreodata ridiculizata de el!

108
 Se migca in pat, incercand sa stea confortabil, dar greutatea §i
asprimea hainei de lana ii amintira prea iute ca este goala.
— Cine m-a dezbracat? intreba ea, §tiind raspunsul chiar din
clipa cand punea intrebarea.
— Oamenii au dat cu banul sa vada cui ii revine onoarea.
Adevarul era ca Andrew refuzase sa lase pe oricine sa se
apropie de ea. Nu pentru ca ar fi vrut-o pentru el, departe de sine
acest gand. Dar, in ciuda parerii pe care gi-o facuse femeia despre
cl, nu era chiar ticalos.
Jayne se simji cuprinsa de umilinja.
— Egti sigur ca misiunea asta nu i-a revenit celui care a
pierdut?
— A fost o gluma, domnigoara Worthington, spuse el
nedumerit de raspunsul ei.
N-o fi gtiind ea prea multe despre cum sa te porji cu barbajii,
dar nu se poate sa fie complet incongtienta de efectul pe care
goliciunea ei 1-ar avea asupra unui echipaj de'nava aflat de multa
vreme pe mare.
— Cum nu erai in stare sa te ingrijegti singura, adauga el, eu
le-am pus in pat.
Daca dorise s-o consoleze, nu reugise deloc, caci umilinja lui
Jayne se inzeci. Mainile puternice, asprite de munca ale
capitanului MacGregor ii scoasesera hainele de pe trap... mantia
!}i rochia... juponul, camaga gi ciorapii. §i, se gandi ea rogind
iniens, chiar gi pantalonagii.
Nu cauta sa se asigure ca ar fi dezbracat-o pe intuneric sau ca
.'ji-ar fi ferit ochii spre a nu-i privi parjile intime. Un barbat ca
Andrew MacGregor se uita peste tot. Stomacul i se stranse gi simji
cum pulsul i se accelereaza. Oare lui ii placuse ceea ce vazuse?
Nu ca i-ar fi pasat.
Se privira unul pe celalalt. Vazand lucirea din ochii
uipitanului, ea se intreba daca nu cumva a reugit sa-i citeasca
Handurile; apoi, cu cat privi mai mult gi mai adanc in profunzimea
lor albastra ca marea, se trezi ca pujin ii pasa daca el a facut-o
rumva.
Privirea ei se opri asupra buzelor lui. Se intredeschisera ugor,
lai Jayne simji cum ceva se migca ciudat inauntrul ei, ca gi cum o

109
parte din ea care fusese multa vreme inchisa tocmai incepea sa se
deschida. Senzajia, a§a ugoara cum era, o frapa prin caracterul ei
excitant §i inspaimantator. Dorind sa-gi pastreze calmul, ea incerca
sa §ada, dar haina parea o jintuia de pat.
— N-o sa te atac, Jayne, daca asta-i problema.
Inghiji cu noduri. Era mai u§or sa aiba de-a face cu MacGregor
atunci cand ii spunea fetijo sau domnigoara Worthington. Jayne
era un nume atat de obignuit, in ciuda ortografiei fanteziste pe
care i-o gasise mama ei, dar pe buzele unui barbat ca el nu suna
deloc obignuit.
Haina i se paru deodata mult prea fierbinte ca s-o mai suporte
gi prea parfumata cu mirosul unui capitan scojian de vas. Fu
cuprinsa de un dor nebun dupa propriile ei haine, dar privirea
aruncata in graba de jur-imprejurul cabinei nu reugi sa le
descopere.
Lui Andrew nu-i scapa disperarea ei.
J — Daca te uiji dupa lucrurile personale, sa gtii ca sunt in
siguranja.
Igi freca nasul, care inca-1 mai durea de cand o salvase pe ea.
Te-ai luptat ca leii pentru valiza. Ce cari in ea, bijuteriile
coroanei?
— Vrei sS spui ca nu te-ai uitat? Intrebarea ii scapa de pe
buze. Igi amintea prea bine cum il prinsese pe capitanul Rashid
incercand sa desfaca incuietoarea. Cum valiza conjinea toji banii
pe care-i luase cu ea, sfargise prin a nu se mai desparji de ea.
Andrew nu se osteni sa nege. Se saturase de limba ascujita a
femeii gi de suspiciunile ei.
— O sa cer sa fie adusa aici. Impreuna cu hainele dumitale,
care s-au uscat in bataia vantului.
Din doi pagi ajunse langa pat gi trase jos patura de pe ea.
— §i ji-ag fi recunoscator daca mi-ai da inapoi haina. Daca tot
ne ingrijim atata de pastrarea proprietajilor...
Expresia gurii lui n-o incuraja pe Jayne sa-1 contrazica, dar nici
nu se purta aga cum se agtepta el, ghemuindu-se in pat ca o
fecioara alarmata.
— !ntoarce-te cu spatele gi va fi a ta.
— Ale mele sunt §i camera, gi patura, gi patul. Nu iau inapoi
decat haina, dar o vreau acum.

110
 Intinse mana.
Mania o propulsa pe Jayne in pozijie gezand.
— Ticalosule, guiera ea.
— Mda, spuse el, o simpla tresarire de spranceana tradan-
du- i emojia. Dar tot vreau haina. Scoate-o, sau daca nu, am s-o
fac eu in locul tau.

Capitolul X

ayne se gandi la trupul ei gol sub lana neagra.

J — Haina, repeta Andrew.

-T- Te-am auzit, replica ea.

Ca §i cum el n-ar fi vorbit suficient de clar. Ca gi cum nu
i-ar fi vazut mainile late, batatorite, gata sa ia ceea ce ceruse.
Ridica lent ochii spre el, intalnindu-i privirea hotarata. Un fior
rece o strabatu. El avea o figura dura, rece, care o lacu sa simta
lipsa caldurii de acum cateva minute. Acel ceva dinauntrul ei care
fusese pe cale sa se deschida se inchise ermetic gi ea fu incercata
dc aceeagi raceala tensionata pe care o citea in ochii lui.
Dorea atat de mult sa-gi recapete haina, incat n-avea decat sa
gi-o ia. Stangace, se ridica in genunchi, se intoarse cu spatele la
cl, lisand haina sa-i cada de pe umeri §i sa se ghemuiasca pe pat
peste gambele ei goale. Nu gtia cu siguranja cat de bine o v&zuse
din spate cand o dezbracase, dar nu prea-i pasa de faptul ca acum
o putea face in voie.
Oricum, lui nu-i pasa de ceea ce vedea.
Iar aerul nop|ii ii mangaia minunat pielea. Minunat, faja de
contactul cu haina grea de lana care zgaria, era calduroasa gi
linbibata de mirosul lui Andrew. Nu-gi dadea seama cum de
pul use vreodata sa considere atractiv parfumul lui, amestec de
mlrosuri de mare gi de barbat.
Andrew se agteptase la o cearta sau chiar la ol stangace
Ue/.hrficare a hainei pe sub paturi gi privea uluit la rotunjimile
111
 dulci ale corpului ei, la plinatatea neteda §i feminina a §ezutului
pe care ea il oferea fara jena vederii lui. Al naibii sa fie el daca
gtie, de la un minut la altul, ce are de gand sa faca femeia asta!
In mod inexplicabil, se simjea infuriat de aceasta situajie.
Oare ea chiar nu injelegea cat era de vulnerabila?
Arunca haina pe podea §i-§i infipse mainile in umerii ei,
tragand-o pe spate spre sine, innodandu-§i degetele in jurul
gatului ei. Capul lui se lipise de al ei cand ii gopti, prin masa de
par negru incalcit:
— E§ti o nechibzuita, Jayne Worthington, o americanca
intr-o lume care-ji este straina. §i ai plecat intr-o calatorie
nechibzuita.
Ea statea jeapana §i el ii putea vedea, din profil, buzele
incremenite intr-o grimasa de furie. Totu§i ii simjea curba
gezutului lipit de coapsele lui §i, chiar dupa baia forjata de mare,
percepea parfumul de gardienii emanat intotdeauna de pielea ei
calda §i neteda. Eterna primavara, gandi el, apoi se intreba daca
nu cumva e la fel de nechibzuit ca §i ea.
Mana lui rataci in jos, spre curba sanilor ei, cu degetele larg
rasfirate pentru a putea atinge ambele sfarcuri inchise la culoare,
daca i-ar fi trecut cumva prin minte. Sub palma lui, o simjea calda
§i moale §i, de§i nu avusese dccat intenjia de a o avertiza §i a o
inspaimanta, ba chiar s-o pedepseaca pentru toate vorbele ei
insultatoare, se simji cuprins dc imboldul subit de a face mult mai
mult.
Ca ars, i§i trase m3na, dar nu inainte de a fi perceput bataia
foarte puternidi a inimii ei — nSscuta, o §tia prea bine, nu din
patima ci din panics. Iat&-1 acum dk se infierbanta §i se intare§te
de tot datorita unei zarghile dc lecioarc amcricance ale carei parji
intime trebuie ca sunt uscale ca degcrtul!
Andrew strivi acest imbold In el Insu§i. Pentru numele lui
Dumenzeu, nu era un animal in rut $i nu trebuia sa-§i caute
piacerea prin forja! O sS-§i faca rost dc-o femeie — o femeie
adevarata — la prima ocazic ce i se va oferi.
Ridicand haina, se indeparta dc lflng& pat.
— Acogera-te fetijo, spuse el, de/.gustat in egala masura §i de
el §i de ea. Incearca sa te odihne§ti. O sd ji se aduca aici obiectele

112
 personale. Nu te mai avertizez inca o data asupra pericolelor pe
i jii c Ic ai de infruntat gi asupra e§ecului sigur al cautarilor tale.
Jayne in§faca patura. Pana cand sa se intoarca din nou, dupa
iv-gi acoperise goliciunea, uga cabinei capitanului se inchisese
ik'ia, dar trupul ei continua sa vibreze in locurile unde el il
nlinscse. Se lupta sa dea dovada de o justificata indignare, dar pe
mftsura ce asculta ecoul pa§ilor lui se simjea cuprinsa de o senzajie
ciudata, un sentiment de parasire mai intens chiar decat acela pe
care-1 incercase cand membrii echipajului arab sarisera din galupa
in valuri.
Intr-un mod absolut personal, el o respinsese inca o data. Igi
cautS adapost sub paturi, dar nimic n-o mai putea scapa de
senzajia persistenta a mainii lui calde agezata pe pieptul ei. §i
nimic n-o mai putea apara de amintirea modului in care aproape-i
mangaiase sanii gi in care pielea ei se infierbantase, sfarcurile i se
iniarisera gi ea dorise ca el s-o mangaie mai mult decat igi dorise
vi codata ceva in viaja.
Dumnezeu s-o ajute, chiar simjise o vibrajie ciudata in parjile
cele mai intime. Ca gi cum s-ar fi agteptat ca el sa faca gi mai mult
ducat facuse deja. Ca gi cum ar fi tdn'jii ca el sa faca mai mult.
Oare cum putuse ea sa se expuna intr-un chip atat de prostesc?
Nu putea sa-gi imagineze cum. Dar el fusese atat de arogant gi
curuse atat de mult gi ea realizase ca vrea s-o intimideze ca sa o
lacS sa accepte ceva... s-o forjeze sa se faca mica gi fandosita.
Jayne igi lasase toate micile fandoseli in urma, la New York,
!ji in locul lor gasise...
Ce gasise? Raspunsul la indemana era o tendinja spre
ujjuratate care o zguduia pana ini adancul sufletului. Aici, ca gi la
consulatul din Tanger, ea-1 invitase practic sa-gi ia anumite
lilicrtaji. Daca ar fi fost o femeie mai apetisanta, probabil ca el ar
Ii procedat exact aga. Slava cerului, ea era lipsita de farmec!
Cihemuita sub paturi, Jayne scoase un oftat care o zgaljai din
ci eglet pana-n talpi. Aga cum spusese el, pornise intr-o calatorie
nechibzuita, dar numai daca se apuca acum sa doreasca ceva care
im i putea aduce decat o mare nefericire.
I’lacerile u§uratice erau pentru Millicent gi Marybeth. Jayne
cm lacuta din alta stofa. Ele erau din gifon alunecos, in toate

113
 culorile’cutcubeului, transparent, lipsit de consistent, destinat ss
- infrumusejeze §i nu sa reziste.
Jayne era ca diftina. Cenu§ie §i intunecata. Nu era nimk
decorativ in ea. Dar era tare §i §tia sa persevereze.
Maine, adunandu-§i ultimile resturi din demnitatea gifonata, 1
va muljumi lui Andrew pentru ca a salvat-o — f5ra sa §tie cum
incepuse sa-1 numeasca, in gand pe numele de botez. I§i va cere
scuze pentru ca i-a ocupat cabina §i-l va asigura ca nimic din ceea
ce spusese sau facuse ea §i care putea fi interpretat ca un lucru
licenjios nu era decat rezultatul nelini§tii legate de soarta fratelu;
ei sau de faptul ca fusese cat pe ce sa se inece, sau se datora
loviturii primite la cap.
Sau va spune orice-i va trece prin cap, numai sa-i ascunda
adevarul atat de simplu: el trezise din amorjire forje intunecate.
profunde din adancul ei, forje puternice pe care mama ei incercase
sa le descrie §i pe care ea le disprejuise, forje personale despre
care nu mai putea pretinde ca nu exista.

— Chang §i Chin susjin ca e§ti raspunzator pentru ea.

— Pe naiba! Ba nu!
Andrew igi muta privirea de la luminile ce licareau pe {armul
din Tripoli la figura incarunpta a primului ofijer. Norii se
risipisera dar mai era o ora pana la revarsat de ziua. Ambii barbaji
nu reu§isera sa adoarma §i se intalnisera pe puntea de la tribord,
unde Andrew ie§ise sa fumeze.
— E un vechi obicei chinezesc, insist! Oakum. Pentru ca ai
scapat-o dintr-un mormant acvatic.
Andrew trase din pipa; tutunul turcesc avea un gust iute pe
limba lui §i fumul s» unduia ca un §arpe in lini§tea abia luminata
de lund a zorilor.
— Atunci propun ca prietenii no§tri orientali sfi se ocupe ei
de sigurnaja fetei. In cur&nd se vor ruga sfi-i dfim iar pe mana
piratului fioros de care i-am scfipat.
Taind scurt orice posibil argument, Indrcpt! discu{ia catre
planurile posibile pentru o cfil&torie rapidfl la Derna, localitate
mai la est, dar tot pe coasta nord-africanfi. Trebuia sa-§i rezolve
afacerile din agitatul oraj-port Inainte de a se intoarce sa preia o

114
incarcatura de marfuri tripolitane englezegti din Glasgow gi
Liverpool. >"
Conversajia tragea sa moara, nici unul dintre barbaji nefiind
interesant sa discute despre treburi intr-o noapte atat de instelata,
cand vantul se linigtise dupa ploaie iar luna arunca lumini
spectrale pe catarge.
In cele din urma se lasa tacerea, iar Andrew asculta lipaitul
apei ce se lovea de copastia fregatei igi aminti, impotiva voinjei
sale, cum arata Jayne Worthington Ingenuncheata pe patul lui.
Imaginea rememorata facu sa-1 manance palmele.
Era tot acolo, dormind ca o fiinja pura §i inocenta, caci nu se
indoia de acest fapt; in schimb, el ramasese sa masoare puntea,
cu pasul, manat de o anume frustare pe care n-o mai incercase
din vremea cand, adolescent fund, se apropia de port dupa luni
intregi jjetrecute pe mare.-
— In legatura cu fetigcana-, cap’tane Mac...
Cuvintele lui Oakum II readusera In prezent cu o tresarire.
— Ji-am .spus c-o s-o debarcam la jarm §i-o sa ne vedem de
drum.
— §tii ce tiran e Karamanli.
— Aga §i trebuie, daca vrea sa se faca injeles. Ea nu-i o
persoana care sa asculte cu atenjie.
— E doar o feti§cana...
— Vorbe§ti de parea ai spune ca Atlanticul e doar o apa.
Fct§canele ca domnigoara Worthington pot zgudui chiar fun-
damentele civllizajiei. Ai o inima prea miloasa, Oakum. Spre
dcosebire de mine. Eu nu mai vreau sa am de-a face cu ea. M-a
costat deja o galupa minunata.
— N-a fost vina fetei. Unul dintre vasele pagei a fost prost
inanevrat exact cand te straduiai s-o urci pe ea la bord...
— Nu-i nevoie sa-mi aduci aminte. Dar n-am fi fost in apa
daca n-ar fi fost ea. Crede-ma, amice! Domnigoara Jayne Wor­
thington n-aduce decat necazuri gi am destule griji pe cap gi fara
ma mai ocup gi de-ale ei.
— E o fetigcana placuta. Nu te-ai gandit...
— Nu, nu m-am gandit. Andrew ciocani cu pipa in balustrada
dc la tribord §i gterse fara mila din memorie toate imaginile cu

115
Jayne goala. §i nu-i deloc placuta. Piele §i oase gi o limba ce te
biciuie§te ca o parama ramasa dezlegata pe furtuna.
Nu mai e nevoie sa-i spuna lui Oakum cum era ea de fapt. Nu
era necesar sa recunoasca faptul ca amintirea ei il determinase sa
se plimbe pe punte atunci cand ar fi trebuit sa puna geana peste
geana in agteptarea zorilor.
— §alupa, oricum, avea nevoie sa fie reparata, spuse Oakum.
— Dar nu erau stricaciuni majore. Crede-ma, amice, femeia
nu merita toata osteneala pe care ne-am dat-o pentru ea.
Un strigat slab venit de sub punte atrase atenjia lui Andrew gi
el realiza ca, impreuna cu Oakum, statusera periculos de aproape
de fereastra cabinei lui. Un cap cu par negru incalcit aparu in
deschizatura ei gi intr-un eon de raze de luna zari o faja foarte
delicata gi manioasa ridicata spre el. Lumina argintie nu reugea
sa atenueze focul ce ardea in ochii intunecaji, cu gene lungi.
— Dimineaja sa-mi spui cat valoreaza galupa, capitane Mac­
Gregor. Vocea lui Jayne Worthington despica sarcastic! aerul
linigtit gi racoros. O sa platesc pentru afurisita de galupa gi apoi
pop fi linigtit; o sa plec de pe blestematul asta de vas inainte sa
apuci sa spui dumenata „placut“ de trei ori la rand.

CapitoluJ XI

ayne batu nerabdatoare cu piciorul in dalele de ceramica

ale coridorului. Se afla undeva, in strSfundurile palatului
fortificat al pagei din Tripoli gi era furioas;!
De doua ore o jlncau ingropul! in accst labirint de
coridoare gi ugi inthise, in agtepiarea unci audienje la Yusuf
Karamanli. De mult se gierseser! din mcmorie discursul mental
pe care gi-1 lacuse in vederea acestui moment agicptat timp de
treisprezece ani, inclusiv c! acum ar putea intr-adevar sa faca faja
unei agteptari mai indelungi.

116
 Doua ore! §i ce posomorat e locul in care agtepta, departe de
imaginea opulent-glorioasa §i pervers decadent! pe care §i-o
facuse! Chiar §i curtea singuratica prin care trecuse era acoperita
cu un grilaj din fier masiv, asemanator unui acoperig.
Jayne igi relua mersul cu care-§i umplea intermitent timpul,
dar migcarea nu prea ajuta la stavilirea nelinigtii care se tot
adunase in ea ca aburul intr-o oala cu capacul pus. N-o ajuta
deloc faptul ca in fiecare secunda era congtient! de prviri
insistente care o urmareau pe nevazute.
§i n-o ajutase nici faptul ca, inainte de a sosi la palat, se
intalnise cu ^aceala consulului american, in cladirea mica gi
murdara ce servea drept sediu, situata pe una din strazile prost
pavate gi napadite de gunoaie ale oragului. Era o atitudine pe care
gi-o insugise din corespondeja cu superiorul sau, consulul general
din Tanger.
Dar mai rau decat toate era faptul ca, spre a o incurca mai
mult, ori de cate ori incerca sa recompun! in minte o imagine a
lui Josh, nu putea vedea decat profilul unui capitan de vas scojian,
foarte inalt §i foarte arogant, stand pe puntea vasului sau in
lumina slaba dinainte de revarsatul zorilor §i discutSnd despre ea
ca §i cum ar fi fost un pui de cajel ratacit pe care ar fi trebuit sa-1
lase sa se inece.
Nu-i placuta. Ca §i cum ea n-ar fi §tiut!
De§i aerul era inchis, i§i stranse bine gluga mantiei intarite de
sare (rupturile fusesea reparate de marinarul insarcinat cu cusutul
velelor pe nava Trossach, dupa cum ii spusese tanarul Boxer pe
cand o conducea la consulat dimineaja devreme) §i enumera in
gand torturile speciale care s-ar fi potrivit pentru un om ca
Andrew MacGregor.
Toate cele la care i se oprea gandul implicau violence aplicate
unei anumite parji a anatomiei lui, incepand de la taiatul scurt al
coamei de par negru §i coborand cumva mult mai spre sudul
pcrsoanei lui. Ea era fata de la |ara; gtia cum sunt castraji taurii
$i armasarii §i-§i inchipuia ca procedeul nu e mult prea diferit nici
la barbaji.
Ii trecu un gand prin minte. Eunucii erau parte integrant! din
lumea pa§ei. Era' sigura ca tocmai unul dintre ei o condusese spre

117
adancurile palatului stapanului sau. Poate ca i-ar putea solicita lui
Karamanli detalii asupra procedurii. Ii placeau s& fie la obiect in
planul ei de tortura; aceasta facea ca anticiparea sa fie mult mai
satisfacatoare.
Nu-i placuta. Ca gi cum ei i-ar pasa ce crede c&pitanul! Durerea
scurta §i ascujita care-o impunsese drept in inima cand auzise
cuvintele se datorase pur gi simplu surprinderii §i, daca ea tot mai
resimjea o anume neplacere, era numai pentru ca avea ganduri
neplacute care o torturau. Pur §i simplu nu se ostenise sa-gi
gtearga aga ceva din memorie.
O umbra cazu in calea ei. Privi in sus gi vazu o silueta inalta,
in halat lung, umpland un capat al coridorului. Cu barba, oache§,
cu ochi intunecaji gi reci, omul ii ordona in araba sa-1 urmeze iar
ea, simjind cum o suta de goareci i se zbat in stomac, porni pe
urmele halatului lui fluturand pe o alta serie de coridoare,
oprindu-se in cele din urma in faja unei u§i de lemn bogat
sculptata care paru sa se deschida tainic, ca prin efectul unei vraji.
Ghidul ei se dadu deoparte, lasand-o sa intre. Camera mare,
cu portaluri inalte §i arcuite deschise spre lumina soarelui gi briza
marii, era intrutotul aga cum se agteptase ea.
Botrivit numeroaselor ei lecturi, lui Yusuf Karamanli ii placea
opulenja; aici avea, in sfargit, dovada acestui fapt. Perejii camerei
erau din porjelan curat gi o duzina de covoare viu colorate
acopereau o podea de marmura. Perne, unele chiar mari cat carul
gi impodobite cu fire de metal prejios, zaceau risipite pe covoare,
iar intr-un col{ se zarea un mic bazin plin cu apa, cu pereji din
faianja, inconjurat cu ghiveci de palmieri — un soi de oaza
transportata din degert, prin cine gtie ce minune, in apartamentele
particulare ale conducatorului.
Karamanli avea nevoie de securitate, aga dk ea putu numara
cel pujin douazeci de ieniceri in uniforme stacojii gi inca vreo
douazeci de siluete in halate pe care le lua drept adjutanji §i care
stateau raspandiji prin camera la intamplare, ca gi pernele.
Mercenari, unii dintre ei, angajaji impreun! cu ienicerii sa
pastreze ordinea. O armata mica, dar violent^, cu reputajia de
maxima pricepere in meserie, indiferent de multele mutilari pe
care aceasta le-ar fi comportat.

118
 Garzile in uniforma purtau §i sabii aurite suspendate la gold,
iar ea banuia ca. sub halatele lor, la fel le aveau gi adjutanjii. In
plus, aveau un larg sortiment de muschete, pumnale gi securi.
Masurile de protecjie pareau mult exagerate, jinand cont de
faptul ca vizitatorul era doar o femeie neinarmata, cu o constitute
mai degraba fragila. Oare credeau ca va fura cuferele cu comori
despre care se povestea ca erau permanet sub ochii pagei? Ochii
ei nu scotoceau sa descopere eufere; in schimb, se oprira asupra
celui dantai gi mai important ornament al camerei, pa§a Yusuf
Karamenli in persoana.
Statea pe un podium cu patru picioare situat in capatul cel mai
departat al camerei, scaunul lui fiind de fapt un tron cu spatarul
inalt, incrustat cu mozaic gi ornat cu catifea cu franjuri de aur gi
broderii prejioase. Paga se potrivea perfect cu splendidul scaun.
Barbat solid de felul lui, parea §i mai impunator datorita robei
din matase verde ca smaraldul brazdata de fir de aur, cu un guler
de velur caramiziu alunecand in voie pe langa gatul gros ca de
taur. Un turban impodobit cu pene ii incununa capul masiv, iar
in jurul mijlocului purta o Centura incrustata cu diamante.
Splendoarea era chiar supra-abundenta, hotari Jayne in gand,
amintindu-§i cat de mohorat era restul palatului; dar poate trebuia
sfi contrabalanseze paza, la fel de supra-abundenta. Totul era prea
bfit&tor de ochi, daca-§i putea permite &a fie ultra-critica.
O impunatoare barba neagra, ascundea o buna parte din faja
lui Karamanli, dar chiar de la distanja de circa cinci metri ea putu
sfl-gi dea seama ca e un barbat aratos. Ochii lui inchi§i la culoare
i}i aproape fic§i ii dadura de injeles ca se simte stapan pe situajie.
Hu ii percepu puterea, ca §i cum ar fi strivit-o intr-una din
mflinile-i mari, brune, ce odihneau pe brajele imbracate in catifea
hIc tronului.
Jayne indrazni sa inainteze cajiva pa§i apoi se opri §i facu o
revcrcnj!.
Inaijimea Voastra, spuse ea in araba.
Apropie-te, ii raspunse el in acea§i limba.
Sub mantia carpita ei ii tremurau picioarele, ba chiar i§i simji
Inima bftlflitd mai tare. Ceea ce era §i mai grav, goarecii ce pareau
Hi Jopflle pi in stomacul ei se inmuljisera §i un §uvoi de sudoare

119
curgea prin valceaua ce-i desparjea cei doi sani. Se retrase, pe cat
putea, in umbra glugii.
Ai stat cu curaj infcqa pre§edintelui Statelor Unite.
Amintirea nu reu§i s-o linigteasc! pe Jayne. James Madison
nu obignuia sa umble de ici-colo ordonSnd sa fie biciuiji toji cei
ce nu-i erau pe plac. §i nici nu condamna — dupa cum citise ea
intr-o poveste despre pag! — cine gtie ce ticalos sa calareasca prin
tot ora§ul cu faja spre eoada unui magar, cu majele unei oi agajate
de gat gi apoi sa fie batut la talpi, adica sa primeasca cinci sute
de lovituri de baston peste talpa goal! a piciorului.
Madison ii explicase doar, cu multa civilitate, ca ea nu gtie
despre ce vorbe§te.
Ea gtia prea bine ea e foarte posibil ca gi Karamanli sa faca
acela§i lucru. Ceea ce nu §tia, era in ce masura ar putea fi
civilizat.
Simjind cum cel pujin patruzeci de perechi de ochi ii urmaresc
fiecare migcare, igi croi drum prin camera amintindu-§i ca nu
trebuie sa se impiedice de vreuna din sutele de perne impragtiate,
ca sa nu-gi piarda §i pujina credibilitate pe care-o mai avea.
Cu cat se apropia mai mult de podium, cu atat se simjea mai
dominant! de voinja pa§ei; ea radia dinspre el cum radiaza caldura
dinspre soare. Ochii erau de vina, decise ea. Nu va ajunge la nici
un rezultat daca nu va reu§i sa-1 priveasca drept in ochi. §i va
reugi desigur, dupa ce teribilul uragan starnit in fiinja ei, se va
lini§ti. Pana atunci, se simjea muljumita ca se poate adaposti sub
gluga ei.
— Domnigoara Jayne Worthington, nu-i a§a? El vorbea o
engleza accentuata greoi, vocea-i era unsuroas! §i intunecata ca
smoala.
Fu randul ei sa-i raspunda cu aceeagi moned!.
— Da, Inaljimea Voasira,. Cam moale, dar nu prea rau jinand
seama de circumstanje. Am credinja c! aji primit scrisorile pe care
vi le-am trimis in ultimii anf.
El pocni din degetele masive, incfircale cu inele grele.
— Da-o jos!
Nedumerita, Jayne se simjea de pare! i-ar fi tras cineva covorul
de sub picioare.

120
 • ( c unume?
— I*gti americanca, nu? O necredincioasa. Nu-i nevoie sa-ji
liutpcrl capul.
Slflngace, ea dezlega fundele glugii §i o lasa sa-i cada pe spate
MpunAnd vederii parul negru pe care-1 rasucise intr-un coc pe
umlA, ca §i teama ce-i sclipea in' priviri.
Totul era atait de important. Josh era important. Gandul ca el
nr pulca fi in puterea acestui tiran era suficient pentru a-i ingheja
itflngcle in vene. Josh cel zambitor §i lipsit de griji, care-§i iubea
ttlAl dc mult propria libertate...
Ajunsese aproape in pragul disperarii... cand se intampla un
lucru minunat. Iubirea pentru fratele ei o invada §i-i dadu forja
dc care avea nevoie. De ce sa dea inapoi in faja unui despot care-§i
leroriza propriul popor, care batea §i inrobea, care solicita tribut
pentru a trai in opulenja in timp ce casele oamenilor se ruinau?
De altfel, datul inapoi n-o ajutase niciodata. Cu spatele drept
b&rbia ridicata, reu§i in cele din urma sa priveasca in ochii lui
lic$i.
— Inaljimea Voastra, am batut cale lunga pentru a gasi un
b&iat american care a disparut. Acum trebuie sa fie barbat, dar
era doar un baiejandru acum treisprezece ani, cand a ajuns pe
acest jarm.
Pa§a nu dadu nici un semn ca ar fi auzit vreun cuvant din cele
rostite de ea, dar nici nu-i ordona sa taca.
— Se afla la bordul navei Philadelphia atunci cand aceasta a
c$uat, dar nu s-a numarat printre prizonierii eliberaji. In spiritul
cooperarii existente acum intre cele doua jari ale noastre, va rog
s(i ma ajutaji sa descopar unde se afla.
Jayne nu reu§i sa-§i da seama cum, dar Karamanli convoca pe
unul dintre adjutanjii sai care ingenunche respectuos langa tron
usculta intr-o tacere extaziata ceea ce-i §optea pa§a la ureche.
I^a stau lini§tita §i tacuta, in timp ce prin mintea ei alergau mil
Ue explicajii pentru aceasta consultare grabita. Cineva care avea
^lliiHa de existenja lui Josh fusese convocat... pa§a dorea sa trimita
dii|)ii consul ca martor pentru momentul cand va dezvalui unde
ne alia americanul disparut... a solicitat un magar §i o cununa de

121
mate pentru a organiza parada prin ora§ a femeii necredincioase
§i indrazneje.
Orice era posibil. Mai ales orice lucru rau, gandi ea, in timp
ce scurta euforie a optimismului se topea Intr-un val de disperare.
Ce-i pasa lui Karamanli de dragostea pe care o straina — o femeie
netrebnica — i-o poarta frateluf ei? Oare nu-§i omorase el
propriul frate pentru a prelua tronul tripolitan? Totul era scris
in rapoartele pe care le citise ea, dar nu-§i ingaduise pana atunci
sa intarzie prea mult cu gandul la aceasta tragedie.
Nu §i-o ingaduia decat acum.
In timp ce mintea lui Jayne lucra, iar inima i se facea din ce
in ce mai grea, sub povara gandurilor nedorite, in spatele ei se
deschise o u§a. Se intoarse sa priveasca silueta voalata a unei
femei care patrunse in camera pa§ei purtand in maini o tava de
alama incarcata cu fructe decojite. Picioarele ei goale trecura
neauzite pe langa Jayne; femeia puse tava pe un scaunel jos §i
tapisat din apropierea tronului. Se a§eza langa scaunel, halatul ei
de matase se infoie grajios pe podium, in timp ce ochii cu gene
dese se ridicara asupra pa§ei.
O frumusete, gandi Jayne. Pa§a poate fi recalcitrant la ideea
iubirii de frate, dar e unanim recunoscut drept adept al celuilalt
tip de iubire. Despre haremul sau se spunea ca ar starni invidia
sultanului din Maroc, a beiului Tunisului §i a beiului din Alger.
Karamanli mangaie obrazul femeii, continuand insa s-o
priveassca pe Jayne.
— In anii mei de declin, mai am doar doua sojii care sa ma
mangaie.
Ofta, ca §i cum ar fi fost complet singur pe lume, ca §i cum
n-ar fi avut o suta de alte femei la dispozitie In orice moment al
zilei sau al noptii.
Dar Joshua Worthington? vru s3-l intrebe ea. Josh ar avea
douazeci §i nou! de ani. Oare §i-a gdsit o nevastl? Sau o amanta?
SS fie celibatar? Sau eunuc? Un astfel de gand nu-i trecuse
niciodata prin minte p&na atunci, de aceea il §i alunga.
Mutandu-§i mlna de pe obrazul femeii pe tava, pa§a pipai
fructele §i se decise sa mestece o smochina.
Adun!ndu-§i tot curajul ramas, Jayne persevera in cercetarile
ei, descriind aspectul lui Josh atunci cand il vazuse ea pentru

122
Ultima oarfl, iniormandu-1 pe pa§a despre tot ce aflase in legatura
fy ItlOdul In care el parasise nava §i sfSr§ind cu teoria ei ci poate
I ^11 dwpfirpt de ceilalji prizonieri datorita confuziei de pe {arm.
... $i-ar fi putut gasi adapost oriunde in ora§, spuse ea, §i
fVOntuul, §i-ar ii putut face un camin aici. In Tripoli. Sau poate a
fluat luat sclav. Incerca sa schijeze un zambet incurajator. §tiu ca
pa§a cute puternic. Un singur cuvant de-ar spune, s-ar afla imediat
unde sfilS§luie§te fratele;meu.
Karamanli i§i linse sucul de fructe de pe degete §i, fara sa-i
arunee o privire, alese un alt fruct — de data aceasta, un strugure
cu boabe mari.
Alji doi struguri disparura in umbra barbiei masive, brazdate
do fire carunte, cand, deodata, Karamanli se ridica in picioare.
Jayne simp mai degraba decat auzi cum barbapi din camera iau
pozipa de drepp. Femeia de la picioarele lui ingenunchie. Jayne
Igi pfistra pozipa mandra, la picioarele podiumului. Nu-i mai
rfim&sese mare lucru. de facut.
Intr-un vartej de smarald §i aur, pa§a se intoarse spre o perdea
de m&tase din spatele scaunului. ^
— Pa§a Karamanli! Jayne vorbi fara sa se gandeasca §i
flndrfizni sa faca un prim pas spre a ajunge la acela§i nivel cu si.
Fratele meu Josh... Nu ma pop ajuta? Am a§teptat atat de mult...
O mana grea se a§eza pe brajul ei, iar cand prvi intr-o parte
dfidu cu ochii de privirea ojelita a unuia dintre paznici. Se clatina
Hub privirea lui, dar nu putea da inapoi, dupa toata osteneala §i
nccazul indurate pentru a ajunge aici, a§a ca se pnu tare.
— Va rog, spuse ea indreptandu-§i cuvintele, din pacate
c/itante, catre pa§a. Suntep ultima mea speranpL Mana paznicufui
statea ca o ancora pe bra^ul ei, dar ea ramase pe loc §i nu-§i muta
privirea.
Karamanli se intoarse pe jumatate spre ea. O privire aruncata
paznicului fu de-ajuns pentru ca acesta sa-§i ia mana de pe ea.
— Pre§edintele dumneavoastra, Jefferson, a invajat — spre
rcgretul lui — ca sunt un om cu care e greu sa tratezi. A ameninjat
jArmurile tripolitane cu marina lui, dar in cele din urma a platit
iributul cerut, drept scuza pentru insulta.

123
 Karamanli lasa un zambet ingamfat sa-i fluture pe chip in timp
ce o raza de soare facea sa sclipeasca diamantele de pe cureaua
lui.
Astazi, dumenata dai buzna in Jara mea §i-n singuratatea
mea, pretinzand ca eu am minjit. Ca nu i-am eliberat pe toji cei
pentru care s-a platit rascumpararea. Se pare ca n-ai invajat nimic
din exemplul pre§edintelui dumitale.
Jayne inghiji vreo §ase replici usturatoare.
— N-am avut intenjia sa va insult, Inaljimea Voastra, reu§i ea
sa spuna, ascultand cu dezgust tonul preasupus al propriei voci.
— §i totu§i susjii ca fratele dumitale tr!ie§te, spuse Karaman­
li. Poate prin vreo celula din strafundurile fortarejei? Ai venit
cumva sa ne oferi bani in schimbul eliberarii lui?
Duritatea acestui barbat puse capat incercarilor ei de a fi
prudent!.
— Daca a s t a - i prejul eliberarii lu i, exact a§a a§ p r o c e d a ,
replica ea sec. Dar o r i c e tribut a§ plati eu, n-a§ putea cumpara
nici macar una d i n t r e p i e t r e l e p r e j i o a s e din C e n t u r a v o a s t r a .
Ochii lui avura o clipire periculoasa, iar Jayne se temu timp
de un minut sa nu fi mers fftea departe.
— Nici n-a§ lua banii pe care mi i-ai putea oferi. Du-te acasa
domni§oara Worthington. Nu §tiu nimic despre acest frate despre
care vorbe§ti §i totu§i eu §tiu tot ce se petrece in Tripoli.
Din nou se invarteji roba de culoarea smaraldului, iar el
disparu in spatele perdelei de matase, lasand-o pe Jayne sa
priveasca In urma lui intr-o tacuta uluire. Ii spusese exact lucrurile
pe care le §tia din propriile co§maruri. Mai rea decat cuvintele
fusese insa certitudinea net! din ochii lui, atunci cand §i-i
coborase asupra ei. Nu se §tia nimic despre soarta lui Josh §i
aceasta soarta va continua s! r!m !n! necunoscutS. ti venea sa
planga.
Indrazni s& arunce o privire rapid! prin earner!; paznicii §i
adjutanjii ii r!spunser! cu o privire dispreluiloare $i rece, care era
o ultim! insul! adus! eforturilor ei. Chiar l'cmcia, la care privise
in speranja ca va intalni un semn de simpatic, o considera nu mai
important! decat o muse! ce ar fi pStruns in camera pe aripile
brizei oceanice pentru a se tnvSrti deasupra fructelor.

124
 Aw**l nllim afront ii dadu puterea de care avea nevoie.
MlUlcAndu-$i barbia un pic mai sus spre tavanul inalt, vorbi in
iraM
() sit am nevoie de o escorta de la palat. Rog sa aiba cineva
gtljA sA mi se dea una.
tn Hiarjit, capatase ceea ce ceruse. Ca §i cum 1-ar ii convocat
printi-un djin, acelagi uria§ in halat care o escortase ^>ana in
VNincia pa§ei aparu in faja ei §i in numai cateva minute se gasi
tltiju ular&, dincolo de poarta principals a fortarejei, unde strazile
Bglomcrate vuiau de zgomot.
Inrtareaja era destul de darapanata, remarca ea, de§i acest
ItAnd nu-i aduse cine §tiece satisfacjie. Zidurile tot mai susjineau
creneurile de pe coama inalta de piatra.
pupS ce-§i fixa bine la loc gluga de la mantie, decise sa recurga
In una din carujele trase de magari folosite aici pentru transportul
public. Se indeparta de poarta, con§tienta, in mod dureros, de
nlcniia pe care o.atragea din partea muljimii de barbaji in halate
atrc sc invarteau in afara fortarejei.
Cine §tie ce instinct sau ce premonijie o facu sa priveasca peste
umAr spre muljime. Un barbat ie§ea in evidenja. Un barbat al
lArui obraz negricios era desfigurat de o cicatrice increjita, §i ai
ifliui ochi ingu§ti §i furi§i o urmareau de parea ar fi fost chiar
UUurca pu§tii. Era barbatul de pe cheiul din Tanger §i se afla la
numai vreo doi metri distanja. Nu era posibil a§a ceva §i, totu§i,
lulu ca era posibil.
Suspina surprinsa, vag con§tienta de zgomotul copitelor de cai
mic sc apropia §i de rumoarea unor roji grele de lemn care se
Mi*iionolesc la vale pe strada pietruita. Arabul veni spre ea, dand
tlrnparle cu o mi§care de umar toji barbafii care-1 inconjurau.
lustinctul o impinse sa se intoarca §i sa fuga. Nigte maini decise
ii inipmsera din spate §i ea se impiedica, prabu§indu-se in strada.
I in cal negru, mare ca un munte, venea ca un tunet in calea
S i i i h i ca o agaja cineva de mantie, auzi strigatul unei voci

Klim', sc simji trantita la pamant chiar in clipa in care copitele

jiuli'iiiuc loveau pavajul la cateva zed de centimetri distanja de
VMpul ci, urmate indeaproape de rojile masive de lemn ale unei

125
 caruje stravechi ce trecu primejdios de aproape, aruncand in urm§
praf §i pietre.
Sufocata, jinandu-se de mijloc, se ghemui intr-o latura a strazii,
cu simjurile cople§ite de teroarea momentului. Auzea in jurul ei
voci excitate, dar nu putea percepe cuvintele izolate, ceva despre
un baiat care o trasese inapoi la timp pentru a o scapa de la
moarte sigura. Nici o vorba despre barbatul care incercase s-o
ucida. Caci a§a se petrecusera lucrurile. Ea §tia fara urma de
indoiala, chiar daca motivele ii ramaneau complet necunoscute.
Jayne i§i recapata respirajia, ralizand — cu toata confuzia —
ca nu va putea ramane pe marginea drumului pana cand va lamuri
lucrurile, de acea accepta ajutorul ce i se oferea pentru a se ridica
i§i scutura mantia de praf §i asigura adunarea ingrijorata ca se
simte bine, constatand ca faptul de a le vorbi in araba era la fel
de surprinzator pentru ei ca §i insagi prezenja sa acolo.
Gluga se desfacuse in cadere, ca §i cocul de pe ceafa, iar arabii
se holbau la faja §i la parul ei, ambele descoperite. In ora§, numai
prostituatele §i evreicele aveau dreptul sa umble cu capul des-
coperit, iar ei nu-§i puteau da seama careia dintre cele doua
categorii ii aparjinea ea.
Apoi cineva §opti ceva ce suna cam ca amerikahym, iar
cuvantul p&pi sa puna capat disputelor.
Alegand un ar^b din apropiere a carui privire parea ingrijorata,
il intreba despre baiatul care o salvase.
— Tu poticnit, spuse el dand din umeri. Baiatul brav risca
viaja lui pentru a te tranti la pamant.
— Unde este? A§ vrea sa-i muljumesc.
Arabul dadu din nou din umeri, de data aceasta in tacere.
Jayne studie gr&biUi muljimea, dar nu v&zu nici un candidat
valabil la funcjia de erou. Apoi privi de partea cealalta a strazii.
Stand in picioare in poarta ce ducea spre aleea ingusta, chiar in
marginea conului de lumind format de o raza de soare, vazu o
mica silueta in halat, cu faja §i capul ascunse in falduri de lana
albfi.
Pe cand ea il privea, el i§i dadu deoparte gluga §i ea ar fi putut
jura ca-i adreseazS un zambet fugitiv.

126
 Capitolul XII

5-1 ajungi din urma pe ba^t nu era chiar a§a de u§or cum
sperase Jayne. Fugea in susul unei strazi aglomerate, in
josul alteia, trecea pe langa mormane uria§e de gunoaie
§i pe langa haitele de caini ce nKcoleau prin ele, pe langa
V(>pii pe jumatate dezbrafaji, ghemui(1 langa zidurile fisurate §i
gata-gata sa se prabugeasca, sarea in laturi pentru a evita camilele
(I mAgarii condu§i prin ulicioarele inguste gi sufocate de praf.
Nu scapa din ochi halatul tanarului; era ca un far ce o
conducea intr-o lume exotica gi haotica.
O data calea-i fu barata de o silueta jeapana, ca de strigoi,
Inf&gurata in panza de sac, cu brajele intinse de parea ar fi vrut
n - o imbrajigeze.
Cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul, se opri brusc. El
hAlb£ia intr-un jargon pe care ea nu-1 injelegea, dar vazand
lucirea de nebunie din ochii lui realize ca este unul dintre jicnijii
cdrora li se permitea sa umble liberi pe strazi. Erau consideraji
poporul binecuvantat al lui Allah. Straduindu-se sa respire,
tcm&ndu-se ca a pierdut urma prazii sale, se strecura pe sub unul
din brajele aratarii §i-§i relua urmarirea'
Baiatul ii aparu deodata in faja intr-un colj indepartat §i ea
avu impresia ca o a§teapta... ca o conduce undeva. In ce scop,
nu- §i putea da seama, dar renunjase sa mai defineasca mobilurile
acjiunilor din momentul in care Andrew MacGregor aparuse in
camera ei din Tanger.
Sigur, n-ar fi putut considera rajional ceea ce era pe cale sa
fadk. La inceputul cursei ei nebune§ti dorise sa-i muljumeasca
bAlulului. Dar acum ceva cu totul diferit parea s-o puna in
niigcare. Era un soi de spirit ciudat, o forja irezistibila necunos-
culil mai inainte, care nu-i lasa decat o singura ie§ire — sa
yonlinue.
( a ji cautarea lui Josh, aceasta goana prin Tripoli trebuia sa
ni< nlflrijcasca cu un succes.
UAlalul disparuse la fel de iute pe cat aparuse, dar ea igi croi
ill urn spre acel colj ce se rotunjea la intersecjia a doua strazi, dand

127
 de-a dreptul piept cu tanarul arab. Facand un pas, el raspunse
privirii ei uimite cu o clatinare prietenoasa din cap.
Halatul pe urmele caruia gonise atarna larg pe corpul lui
subjire, iar sub tivul lui se iveau picioarele murdare, incaljate in
sandale. Acoperitoarea de pe cap cazuse suficient pentru a-i
permite ei sa-i vada faja. Pielea bruna, ochii caprui lucitori, dinjii
albi care se dezveleau intr-un zambet orbitor.
— Oh, spuse ea, simjindu-se prost deoarece nu gasea altceva
de spus §i concentrandu-se pujin pentru a-§i trage respirajia §i a-§i
u§ura durerea din coaste.
Baiatul o privea tacut §i continua sa zambeasca.
Stateau foarte aproape de una din numeroasele cafenele ale
ora§ului. Ceva mai departe, o pereche de arabi stateau cu
picioarele incruci§ate pe o banca de marmura din faja u§ii
deschise, intorcandu-§i privirile curioase spre faja descoperita a
lui Jayne. Mirosuri amestecate de cafea, scorjigoara §i cui§oare
pluteau prin aer — o schimbare binevenita faja de duhoarea ce
stapanea strazile.
Se uita tlin nou la baiat. Paisprezece ani, estima ea; varsta lui
Josh cand fugise de-acasa sa piece pe mare. Inima ei se stranse.
Mai mult ca oricand, era con§tienta de caracterul inevitabil al
intalnirii lor.
Baiatul se inclina adanc.
— Doamna n-a fost ranita cand a cazut. Asta ma bucura.
— Vorbe§ti engleze§te!
— Nu prea bine. Dar ma stradui.
Jayne ii raspunse la zambet cu un zambet.
— Vreau sa-ji muljumesc pentru ca mi-ai salvat viaja.
— Allah m-a condus.
— Nimeni altcincva n-a mai lost condus a§a. Doar tu ai fost
suficient de rapid in gandire pentru a m3 trage spre locul unde
eram in siguranja. Amintindu-ji rSutatea din ochii furio§i ai
presupusului asasin, Jayne se cutremura in sine. Nu-mi pot da
seama de ce am fost impinsS.
— Tripoli e un loc foarte periculos, domnigoara Wor­
thington. Ii rosti numele de parcS ar fi lost cuvintele unui imn.

128
 Jayne tresari.
— Imi cunogti numele?
— .Un slujitor al palatului, prieten cu cel ce mana magarii, a
vorbit despre femeia americana care a indraznit sa-i faca o vizita
pagei. Povestea s-a raspandit repede.
— Am indraznit sa-i fac o vizita? Am venit cu ganduri .
prietenoase gi am cautat ajutorul pagei. Nimic altceva.
— Nimeni altul...
El se incurca, cautand cuvantul potrivit, sperand sa n-o
ofenscze pe doamna americanca.
— Rog sa injelegeji ce eu spun. Nici o persoana de sexul
dumneavoastra n-a mai facut o asemenea incercare.
Ce tanar politicos, gandi Jayne. Atat de diferit de tripolitanii
pe care-i cunoscuse pana acum! Atat de grijuliu faja de viaja ei
gi atent la felul in care ii vorbe§te! Inima i se umplu de
recunogtinja.
— Acest paga al vostru obignuiegte sa manance doamne
strSine la micul dejun? intreba ea surazand.
— Acesta a fost un lucru necunoscut. Ochii intunecaji ii
sclipira. Pana Ia domnigoara Worthington.
— Glumegti!
— Numai pujin.
Ce bine facuse ca-1 urmarise pe baiat, decise Jayne, uitand
complet tensiunile care o cutremurasera de cand simjise mainile
puternce impingand-o din spate. Fara vreo explicajie rajionala,
baiatul o facea sa simta ca totul e-n ordine in lume... gi daca e
ceva, cumva, in neregula, in curand se va indrepta.
Tacuril cat timp o caruja trecu pe strada ingusta pe langa ei,
urmata de o camila urata, decorata cu franjuri gi purtand pe
spinarea cocogata un palanchin drapat in stofa. Lipita de peretele
cafenelei, Jayne privi la cugca cocojata sus. Inauntru se vedea
chipul umbrit al unei femei, evident bogata, avand in vedere suita
numeroasa de sclave negre gi paznici ce incadrau camila in mersul
ei lent.
Jayne se simji coplegita de norir dengi emanaji de vasele in
care ardeau mirodenii gi pe care le carau sclavii.

129
 Tugind, se intoarse iar spre baiat §i fu uimita sa vada ca-§i
acoperise capul cu panza §i-§i intoarsese faja spre perete. Ciudat,
gandi ea, apoi conchise ca el incercase doar sa scape de mirosul
dulceag §i grejos.
Relua conversajia de unde ramasesera.
— Dupa cum vezi, am supraviejuit incursiunii ingrozitoare in
fortareaja pa§ei. Abia pe strada am dat de pericol.
Baiatul scoase nasul din acoperitoarea pentru cap, aruncand
un ochi cercetator spre imprejurimile apropiate. Pericolul trecuse,
vazu el u§urat, de aceea ii permise din nou sa-i privasca toata faja.
— Barbatul cu ciatricea, spuse el, subit posomorat.
— L-ai vazut? M-a impins, nu-i a§a? §tiam eu. Dar de ce?
Habar n-a cine e, dar 1-am vazut §i in Tanger, la prima mea escala.
— Asta-i ciudat!
— De acord. Mai mult decat ciudat! E inspaimantator, spuse
ea, recunoscand ca i-a revenit ingrijorarea, §i eram hotarata sa nu
ma las inspaimantata de nimic In cercetarife mele.
— Trebuie sa-1 la§i pe Mahomed sa te ajute.
— Dar eu sunt cre§tina...
Baiatul rase. _
— Nu acel Mahomed. Permite-mi sa-ji fac cuno§tin{a cu umila
mea persoana. Mahomed, copilul strazilor, la dispozijia dumitale.
Jayne se simji reconfortata de zambetul lui, chiar daca nu §i
de oferta.
— Nu prea vad cum ai putea sa ma ajuji.
— Este in puterea mea prea-umila s^-ji dau adapost pe timpul
furtunii ce ameninja ora§ul.
Jayne privi in sus spre cerul albastru senin.
— Furtuna?
— inainte de a se sfflrji ziua. In acest caz, trebuie sa ai
incredere in mine.
Mahomed ii oferi cel mai inocent zambet, acela pe care-1
folosea c&nd dorea sfi le vr&jeasc3 pe femeile din familia lui. O
expresie Indelung cxersatA, e drept, dar descoperi ce u§or este sa
fii agreabil doamnei americane cu ochii ei mult prea ingrijoraji.

130
 Ea fusese curajoasa atunci cand il urma rise §i-i vorbea ca gi cum
cl ar fi fost un barbat gi nu un copil pe care pop sa-1 ignori.
Ea se afla cu adevarat in pericol, degi el nu gtia din ce motiv.
Chiar in timp ce o va folosi in propriile lui scopuri, va trebui sa
aiba grija de ea.
Jayne igi analM opjiunile. Din nefericire, nu putea gasi nici
una. Cu excepjia situajiei cand se incredea in baiatul arab numit
Mahomed, care se marturisea a fi copil al strazii, singura persoana
din muljimea de barbaji mai batrani gi mai puternici care avusese
iujeala de trup gi de minte de a o scapa de la moarte. Daca
intalnirea lor era cu adevarat inevitabila, de ce sa ia in calcul o
desparjire atat de rapida?
Bun, deci el o pusese' sa alerge vitejegte prin strazile din
Tripoli, momind-o special ca Sa-1 urmeze. Poate ca gi el era la fel
de singur, degi ea nu-gi putea inchipui cum ar putea cineva cu un
zambet aga frumos gi maniere atat de placute sa fie lipsit de
prieteni.
Lucrul eel mai important era sa nu cedeze in faja disperarii.
Ce daca paga o dezamagise, ce daca daduse peste un dugamn
ameninjator, ce daca toji cei carora le ceruse spijin o crezusera
nebuna?
Sau cel pujin aga insinuasera. Doar capitanul MacGregor igi
exprimase opinia trangant gi Jayne habar nu avea de ce igi tot
amintea acet lucru, sau alteie pe care le facuse sau spusese el,
atunci cand avea atatea treburi mai importante de care sa se
ocupe.
— N-ai putea sa-mi spui, te rog, Jayne? intreba ea.
Domnigoara Worthington e mai greu de pronunjat.
— Ma simt onorat ca ma rogi lucrul asta. Inima mea,
Domnigoara Jayne, imi spune ca vom fi prieteni.
— §i eu simt la fel. §i desigur, am incredere in tine, Mahomed.
Du-ma la adapostul tau contra furtunii.
Ceea ce el gi facu, tarand-o din nou in sus gi in jos pe strazi,
gr&bindu-se in faja ei, in timp ce ea-1 urma cu gluga pe ochi,
furigand cate o privire cercetatoare pentru a depista un barbat
ciudat cu o cicatrice pe obraz.
Mahomed se asigura ca ea nu ramane prea departe in urma. I
te pflrea foarte interesanta aceasta femeie dintr-o jara indepartata.

131
iar mintea lui agera era gata sa inveje tot ceea ce ea-i putea spune.
Nu avea de gand sa ramana ve§nic in Tripoli. Nimic nu putea sa-1
jina aici.
O duse la o casa de la marginea or§ului, in apropierea locului
unde nisipurile se intalneau cu cladirile din Tripoli, iar vegetajia
nu depa§ea stadiul ierburilor pitice, straduindu-se cu vitejie sa
supraviejuiasca printre dunele migcatoare.
Vantul dinspre mare devenise deja rece §i umed, iar norii
intunecaji transformasera cerul dupa-amiezii intr-unul noptatic.
Intrara printr-o u§a dosnica ce dadea intr-o alee. Inauntru era
intuneric §i Jayne se impiedica de o piesa de mobilier care ii statea
cu incapajanare in cale, despre care mainile cercetatoare §i
degetele lovite de la picioare ii spusesera ca era un scaun.
— Nu e nici o lampa pe aproape? intreba ea.
— kegret foarte mult ca trebuie s£-ji spun ca nu. Mahomed
ezita. Casa pe care o vizitam e imprumutata §i nu trebuie sa-i
impunem proprietarului prezenja noastra; el este un om bun §i
generos — baiatul aproape se ineaca cu cuvintele — care in
aceasta noapte furtunoasa ratacegie departe de casa.
Jayne injelese. Ei n-ar fi trebuit sa se afle in casa §i Mahomed
se temea ca ar putea fi prin§i daca lumina ar fi fost vazuta de
cineva de afara. Incalcau legea. De§i era pentru prima data cand
facea a§a ceva, Jayne nu putea sa simta nici cea mai mica mustrare
de con§tiinja.
Cum ochii i se obi§nuisera cu intunericul, fata vazu ca se aflau
intr-o bucatarie. Recunoa§tera locului ii aminti ca nu mai mancase
de cateva ore, cand i se oferise o mica gustare la consulat. De fapt
lasase valiza acolo, a§teptandu-se sa-§i petreacS noaptea in acel
loc. Cu toate acestea, in momentul de faja s-ar fi muljumit chiar
§i cu ceva de pe platoul cu fructe al pa§ei.
Ca §i cum i-ar fi citit gandurile, Mahomed scotoci intr-un dulap
§i-i puse in mana o jumatate de paine, impreund cu o felie de
branza ce mirosea ingrozitor. Asigurandu-se cfi §i el s-a servit, ea
incepu si ronjaie branza, o g&si acceptabild $i, dupa cateva
inghijituri, o socoti chiar delicioasd.
Cei doi stateau pe intuneric, Infulecflnd ca ni§te lupi; mai
tarziu ii oferi un pahar de vin lurnat dlntr-o carafa ce se odihnise
pe o masuja de langfi u§a din spate.

132
 Vinul era dulce §i aluneca iute in stomac; singurul lucru care
0 ulmi a fost faptul ca putea fi gasit intr-o casa araba. In mod
dur arabilor le e interzis consumul de alcool. Dar inainte de a-1
pulca chestiona pe Mahomed cu privire la gazda lor absenta,
fAsun3 un tunet violent, urmat de fulgere §i de loviturile
pkfiturilor de ploaie pe zidul protector din piatra.
Mahomed o duse spre u§a interioara. de unde puteau privi
ttl'at S, spre o curte deschisa. Ea privi ploaia, bau vinul §i-§i spuse
cA, pentru o fata batrana, timida §i neatractiva din Virginia, ducea
i) viaja cu adevarat aventuroasa.
Cel mai nostim era ca-i §i placea. Blanda, mica Jayne care nu
sc lomuse sa-§i contrazica mama recunoscand ca mai degraba s-ar
IAku supusa la mii de torturi decat sa se casatoreasca cu Leahder,
reuyise intr-o singura /i sa fuga de pe o fregata scojiana, dupa ce-i
spusese cu aroganja formidabilului ei capitan ca va plati pentru
tnlrejinere, chiar daca vrea sau nu vrea el, jinuse piept unei noi
cohorte de funcjionari americani dezaprobatori §i indraznise sa se
unpuna in sala de audienje a pa§ei din Tripoli, a carei atmosfera
iimintea forte bine de cea a unei tabere militare.
Mai mult, scapase de moarte ca prin urechile acului, salvan-
Uu-se de sub copitele unui armasar lansat In galop, igi facuse un
nou prieten §i acum era destul de amejita, urmarind furtuna
illntr-o casa mediteraneana unde aproape sigur n-ar fi fost
hinevenita, daca stapanul ar fi §tiut ca ea se afla in casa. O zi
sulislacatoare, conchise ea fara sa se sinchiseascS de logica. O zi
I'Xlicm de satisfacatoare.
C3nd vijelia se transforma intr-o ploaie marunta §i regulata,
Andrew de retrase in cabina sa pentru a studia declarajiile vamale
pi' lare urma sa le prezinte partenerului sau de afaceri din Derna.
hmlc — spera el — aceasta osteneala o sa-i mai potoleasca
liin u ia.

I>< .igur schimbarea brusca a vremii i-o declangase. Nu era de

vlnA ingrijorarea legata de imposibila femeie care ratacea pe
•lirt/ilc unui ora§ strain §i periculos, unde ploua cu galeata... fara
*«! itili.i un loc unde sa gaseasca alinare... fara refugiu, fara loc de

133
 Andrew gi-o imagina pe Jayne aga cum o vazuse ultima data,
stand in picioare la ,capatul pasarelei, infagurata in mantie §i cu
capul sus, cu blestemajii ei ochi frumogi gi negri arzand in timp
ce-1 intreba cat ii datoreaza. Daca ar fi putut fixa un prej pentru
nelini§tea pe care i-o starnise, ea ar fi fost silita s3 fure faimoasele
cufere cu comori ale pa§ei pentru a-§i plati datoriile.
— Nici un giling, raspunsese el gi-i spusese sa-gi vada de drum.
Unica concesie facuta constand in instrucjiunile date lui Boxer
s-o conduca pana la consulatul american fara a intra in mai multe
buclucuri ca de obicei. Baiatul, caruia-i daduse liber toata ziua,
nu se intorsese inca.
Andrew simji o rara tresarire de congtiinja. In ciuda spiritului
ei, era totugi o femeie intr-o jara condusa de barbaji, dintre care
mult prea mulji lipsiji de onoare. Ar fi trebuit s-o previna in
legatura cu piaja de sclave albe din spatele Moscheei Karamanli...
Pe dracu! n-ar fi ascultat. Incapajanata §i prea ignoranta sau
inocenta pentru a o duce bine, statea pe picioarele ei. Scapase din
mainile lui. Trebuia sa-i iasa §i din minte.
Concentrandu-se asupra a ceea ce avea de facut, terminase pe
jumatate cand cineva ciocani la u§a cabinei §i Oakum intra. Din
postul sau de comanda, aflat in cadrul ferestrei deschise, cu parul
brun rascolit de o briza umeda, Atlas scanci in semn de bun-venit.
Andrew ridica privirea de pe birou pentru a studia faja lata §i
cenu§ie a primului ofijer, tensiunea din ochii injelepji §i blanzi ai
acestuia, noile riduri pe care barba nu le putea ascunde.
— Ce s-a-ntamplat? intreba el.
— Cu vasul, nimic, capitane Mac. Din punctu’ &sta de vedere,
poji dormi linigtit.
— Stai sa ghicesc! Domnigoara Worthington?
— Da.
— Traiegtc, e s&n«itoas3?
— Da, raspuns valabil la am&ndou& Intrebfirile. Cel pujin, aga
era cand a fosi vazuta ultima dai8.
Andrew respira, adanc; realizd cS-gi Jinuse sufiarea, gi lupta cat
putu de bine cu neliniglea.
— Atunci calca binigor, amice. Am spus ca a plecat gi ca e
pentru ultima oara cand mai vreau s2 aud vorbindu-se despre ea

134
 lit bordul acestei fregate. Acum e de capul ei §i a§a ceva e numai
»prc bine. Tripoli sa se lupte singur cu ea!
— Cale batuta, nu-i a§a?
— Da, cale batuta §i de mult timp trebuia sa fie aga.
Oakum lua nota de rigiditatea buzelor capitanului §i de lumina
tisprfi din ochii lui. Dar ii observase §i ingrijorarea. Capitanul lui
era un om singur §i singuratic §i nu prea avea experienja grijii
pentru o femeie, ba chiar nici un pic de experienja iir afara de
ufccjiunea temporara §i de natura carnala.
Orice mirosea cat de cat a permanenja r jprezenta un banc de
nisip periculos pentru capitan, de aceea trebuia ajutat pujin la
navigajie. ' N
Oakum i§i alese cuvintele cu grija.
— Deci nu vrei sa auzi ce-au de spus chinezii?!
— Chinezii?
— Da. Chang §i Chin.
— Cei care, pretind ca am o raspundere pentru domni§oara
Worthington pentru ca am salvat-o de la inec!
— N-au menjionat a§a ceva decat in treacat.
— Sper ca nici n-au de gand s-o faca in prezenja mea.
Era clar: capitanul se afla intr-o stare de nelinigte. Neclintit,
Oakum dadu din umeri.
— Tocmai s-au intors din ora§ §i au o poveste pe care-ar vrea
s-o spuna.
Andrew arunca declarable vamale deoparte §i se lasa pe
spfitarul scaunului.
— Ei nu zau? spuse, batand darabana cu degetele pe brajul
scaunului.
Ar fi vrut sa creada ca sta in cumpana daca sa spuna da, dar
era suficient de cinstit cu sine pentru a §ti ca n-are de gand sa
spuna nu. Javne plecase de vreo opt ore. Nu se putea spuni cata
lulburare starnise.
— Cheama-i inauntru.
Bine, i§i marturisi el, era' speraifc^sau cel pujin ingrijorat.
Indilcrent ce putea cr.ede Jayne WorC&.hgton, el nu era chiar o
Inulii necioplita.

135
 Atlas alese exaci acest moment pentru a-§i parasi locul de la
fereastrA §i a se insiala in poala stapanului. Dupa ce verifica de
purici parul din deschizatura cama§ii lui Andrew, i§i incolaci
coada in jurul piciorului scaunului, i§i odihni brajele pe picioarele
Indoite §i ranji fara adresa speciala, ca un copil rautacios care ar
fi Scut ceva cu totul ie§it din comun.
De indata ce marinarii se aflara in faja biroului sau,
ingrijorarea lui Andrew spori cu cateva grade.
— Nu pareji sa fi petrecut un timp prea placut pe jarm, spuse
el privind intai la Chang §i apoi la Chin.
Frajii, slabi la trup, cu parul impletit aidoma, in cate o coada
lunga, se dovedisera a fi muncitori capabili, loiali, inca de cand
Andrew ii salvase dintr-o incaicrare cu un echipaj de piraji de pe
o insula din Caraibe, cu un an in urma. Nu-i intrebase cum au
ajuns acolo §i ei nu se oferisera sa-i spuna. La bordul vasului
stateau intre ei §i faceau mult mai mult decat le revenea, ca
munca. Era prima data cand solicitau o intrevedere cu capitanul.
— Spuneji-mi ce s-a intamplat, ii presa Andrew.
Chang vorbi intr-o engleza exersata §i fluenta, „§tergand“
consoanele doar din cand in cand, dupa tipicul multora dintre
compatriojii sai.
— Am fost in bazar sa cumparam cadouri pentru familiile
noastre, capitane.
— N-am §tiut ca aveji familii.
— La Peking, spuse Chin.
— Drumul ne-a purtat spre palat, spuse Chang. Tanara
doamna de pe vasul scufundat statea lang&o muljime de barbaji,
aproape de poarta taiata in zidul palatului.
— Era impreund cu ei?
Chang nega din cap.
— Nu cred. In orice ora§ din lume, in jurul unor asemenea
locuri vezi totdeauna o muljime adunatd. Ca §i cum cei puternici
le-ar da de pomana. Poate ca sperS toji sd se scalde in r.iag-
nificenja refiectata dinspre personajul elegant care este pa§a.
Pentru Chang fusese un discurs lung §i Intortocheat, a§a ca facu
o pauza.
CJiin prelua gtafeta.

136
 — Doamna cazuse pe ganduri, ganduri foarte negre, capitanul
Ht9 U, Un cal puternic §i o caruja coborau iute strada.
— Doamna s-a impiedicat, spuse Chang. O silueta in halat a
HKMho din mare incurcatura.
( crulc mare, exclama Andrew tresarind. E bine, sanatoasa?
• In stare excelenta, spuse Chin. Cel care a ajutat-o pe
litmnina a fugit, ca §i cum n-ar fi vrut ca ea sa-i muljumeasca. Ea
I fu^it dupa el, rtiai iute decat fugise calul, ca §i cum ar fi vrut cu
lot dinadinsul sa-i muljumeasca. Ultima data cand am vazut-o pe
Uoumna. pornise in mare viteza pe urmele lui.
Andrew dadu din cap. Putea sa-§i inchipuie scena — Jayne,
jiroaspat scapata de insultele §i negajiile din cursul audien^ei la
puja, ratacise pe strada §i fusese gata-gata sa fie omorata.
Nelini§tea lui se transforma iute in manie. Trebuia sa capete o
htUaie buna. N-ar fi trebuit sa fie lasata sa piece din New York
Ifiia o escorta inarmata.
Alias se incrunta ji clipi din ochii lui ca ni§te nasturi caprui,
ca gi cum ar fi impart,a§it exasperarea stapanului lui.
— Multumesc pentru raport, spuse Andrew.
— Dar asta nu-i tot, spuse Chang, pe a carui faja in mod
normal lipsita de expresie se citea tensiunea. Am spus ca doamna
s-a impiedicat. Dar numai pentru ca a fost ajutata s-o faca.
— Cum adica?
— A lost clar pentru noi, care am privit, spuse Chin, ca a fost
inipinsa de unul din barbajii din muljime.
Atlas scoase un jipat. Andrew il arunca din poala, iar el se
intoarse la fereastra.
— E§ti sigur ca n-a fost un accident?
— N-am nici o indoiala, spuse Chang. Fratele meu §i cu mine
arn incercat sa-1 urmarim, poate n-am fost injelepp, dar curajoasa
doamna are nevoie de multa protecjie.
— Cu regret va spun ca urmarirea noastra a fost scurta. Omul
nc-a scapai, adauga Chin. - -
— Dar ne lace placere sa raportam ca 1-am putut recunoagte
ugor. Este un barbat pe care 1-am mai vazut inainte. Un barbat cu
o cicatrice mare §1 urata de-a cu'rmezi§ul fejei.

137
 — Pe cheiul din Derna, spuse Chin. Nu dorim sa-1 tulburam
pe capitan, care a trimis-o pe doamna pe jarm, dar ne-am
consultat. Doamna este in mare pericol. Atat fratele meu cat §i
eu credem ca trebuie sa fiji informat.

CAPITOLUL XIII

and furtuna dadu semne ca se potolegte, Mahomed o

conduse pe Jayne sa faca turul apartamentelor de la
etajul doi al casei imprumutate, iar mai tarziu, cand se
opri §i ploaia, o duse pe acoperi§.
— Familia obi§nuie§te sa se odihneasca §i sa primeasca vizite-
sus, deasupra nivelului strazilor, o informa el in timp ce dadea
deoparte o bucata de {esatura grea, dezvaluind privirii o intindere
vasta de olane. Ma refer la femei §i la copii. Barbajii i§i vad de
afaceri in magazine §i pe scaunele de la terasele cafenelelor.
Uneori, treburile ii poarta in ora§e departate.
De teama ca ea ar putea percepe amaraciunea din glasul lui,
se grabi sa adauge:
— Asta-i modul de yiaia al poporului meu §i a§a a fost din
vremurile stravechi.
— Nu e prea diferit de modul in care traiesc mama §i tatal
meu vitreg; il asigura ea zambind.
Jayne se instala pe una din pernele pe care le luasera dintr-o
camera de jos. Era la inceputul serii §i o briz& rScoroasa sufla
dinspre nord, ravagind juvijele r&mase libere ale p2rului ei §i
rava§indu-i in acela§i timp sufleiul. Odihnindu-sc pagnic, asculta
cantecul ascu(il al unor femei §i /.gomotul hfltdilor din palme.
^’•netele placute se prelungcau pfinfl pc a^opcrig, venind de
undeva clinsprc de§ert.
— Cantecul beduinilor, ii explicfi Mahomed lara a a§tepta sa
fie intrebat. I§i fac taberclc la marginea dcgcriului, iar noaptea se
bucura pentru ca ziua cc urmca/i sfl fie buna.

138
 Intorcandu-se spre sud, Jayne vazu stralucirea focului in care
ardea balega de camila desenand umbre pe campia plata §i
DlNipoasa §i o muljime de siluete in halate intunecate mi§candu-
kc grajios in bataia flacarilor, in timp ce bijuteriile de arama ale
femeilor sclipeau in lumina amurgului ca ni§te licurici. In
Uep&rtare, siluetele munjilor Gharyan se desenau pe linia orizon-
lului, cu varfurile roz-purpurii datorita reflexelor soarelui-apune.
Mahomed remarca modul in care ea aprecia priveli§tea
Incantatoare §i se bucura.
— Domni§oara Worthington a batut cale lunga pentru a se
IntSlni cu paga.
— Da, raspunse Jayne zambind.
Agteapta ca baiatul sa inceapa sa-i puna intrebari.
In mod cert era curios sa-i afle motivele, sa asculte mai multe
deialii decat capatase de la conducatorul de magari de langa
palatul pa§ei, dar, de§i ea a§tepta, el n-o intreba nimic.
Descumpanita, Jayne simji dorinja de a vorbi. Intuise inca din
momentul cand Mahomed o trasese salvator deoparte din calea
calului ca intalnirea lor era inevitabila. Era la fel de inevitabil ca
ea s3-i imparta§easca motivele tulburarilor ei.
In timp ce in jur se lasa noaptea, ii povesti istoria ei, omijand
#cclc amanunte pe care le considera a nu privi pe nimeni In afara
Uc ca §i terminand cu o descriere minujioasa a audienjei la
Kuramanli.
In lumina slaba Mahomed asculta cu atenjie schimbarile
lonului ei §i-i urmarea mi§carile mainilor, bune indicii cu privire
In uccle parji ale povestirii pe care ea se hotarase sa le treaca sub
Iflccrc. Ca §i el, nici ea nu provenea dintr-o familie iubitoare §i
Mvusc.se dificultaji cu capitanul MacGregor, care aparea pe par-
i u i s u I povestirii mult mai des decat 1-ar fi impus rolul pe care-1

Jutase.
Dilicultaji mari, presupuse Mahomed. Nu era deloc prost cand
#rn vorba de relajiile dintre barbaji §i femei. Intre cele doua
vatt'Horii se dezvoltau sentimente puternice. O manie care putea
al/kl iU‘ repede sa schimbe com piet orice alt sentiment.

139
 Hotari ca domnigoara Jayne este foarte buna gi este de mare
importanja pentru un baiat arab nu chiar atat de umil. Va trebui
sa aiba grija ca ea sa nu pa|easca nimic.
— Imi inchipui, spuse ea razand ugor, ca nu gtii nimic despre
Josh. Am intrebat pe oricine mi-a ie§it in cale pana acum.
Pastrandu-§i pe chip o expresie deschisa §i nevinovata,
Mahomed sesiza avansul pe care-1 facuse ea gi-gi puse la treaba
mintea sprinjara.
— Nu cunosc nici un barbat cu numele asta. Ceea ce era, nici
mai mult nici mai pujin, decat purul adevar. Dar povestea pe
care-o spui e uimitoare pentru mine.
— De ce?
— Pentru ca seamana mult cu o poveste... o legenda a
poporului meu. Rog tu sa injelegi, adauga el, dand u§or din umeri,
ca astfel de povegti sunt, pe cat se spune, nascute din adevaruri.
Un fior premonitoriu o cutremura pe Jayne.
— Poveste§te-mi.
Cata inocenja, gandi Mahomed. Ca a unui mielugel care se
duce de buna voie la taiere.
Povestitorii spun ca un baiejandru a fost adus de ape la
mai cu mulji ani in urma. Mai spun deSpre un om sarman care
1-a salvat §i 1-a dus in locuinja lui umila. Privi furi§ la ascultatoarea
sa §i-§i alese cuvintele cu grija. Avea pielea deschisa la culoare
ca berberii gi ochii negri ca arabii, iar chipul ii era mereu
zambitor. Ii facea pe toji cei din jur sa participe la bucuria lui
de-a trSi.
Jayne simji cum i se accelereaza bataile inimii. Cam aga ar fi
fost gi Josh.
— Continue, il implora ea.
— Vorbea o limba ciudatS, dar fiind tfinfir a invajat iute
cuvintele lumii noi In cure trdia. Oamenii nu gtiau numele
strainului gi-i spuneau Baiatul. Acum a devenll barbat. aga spun
povestitorii, dar inca mai rgspundc la numele acesia.
Jayne ramase perfect calma, lcmflndu-.sc aproape gi sa vof-
beasca, nedorind sa piarda sen/ajille neobignuite care o
cotropisera.
— Acum a devenit barbat, spuse cu Intel. Nu s-a inecat.

140
 Asta-i povestea.
— Ar putea fi oare adevarata?
Jayne ar fi vrut sa fie a§a mai mult decat dorise vreodata-ceva
In viaja ei! Pana in noaptea asta, tot ce incercase se lovise de
osiilitate sau refuz. Iar acum...
Nu trebuie sa-§i permita sa se poarte prostegte. O femeie cu
cup, cu o inteligenja cel pujin de nivel mediu, ar proceda cu
hfigare de seama, punand intrebari peste intrebari, indoindu-se,
pAna cand probele ar deveni atat de cople§itoare meat ar §terge
dintr-o data toate intrebarile §i indoielile.
Necazul era ca-i venea foarte greu sa-§i inabu§e tremurul de
cxaltare care se na§tea inauntrul ei. Un lucru trebuia sa-1 afle
neaparat §i vorbi, privind spre intindeirea nesfar§ita a nopjii.
— §tii ce soarta a avut?
Mahomed inclina solemn din cap.
— A crescut puternic ca o camila, ca un armasar, ascuns —
ca o bijuterie prejioasa — departe de lumea lacoma care ar fi
putut sa-i faca rau. Caci a§a credeau atat batranul care-1 salvase
cat §i sarmanii care-1 ajutasera sa ingrijeasca de strain pana cand
sc insanato§ise. Fericirea pe care el le-o daruise era mult mai
prejioasa decat aurui, deoarece le daruise bucurie.
Urmari cu multa atenjie efectul povestirii sale §i vazu cu
salisfacjie ca ascultatoarea era foarte mi§cata.
— Vai, adauga el trist, un om bogat §i rau — accentua
cuvantul rau — 1-a rapit §i 1-a facut sclavul sau.
Dorinja de a rade se stinse.
— In Tripoli?
— In Derna. E un ora§ — nu atat de mare ca Tripoli — situat
la est de aici, cale de trei zile pe mare. Dureaza mult mai multe
/ile cand calatoregti pe uscat.
Derna. Jayne se stradui sa-§i aduca aminte unde auzise acest
nume. §i reu§i. Era destinajia lui Andrew MacGregor dupa ce
pleca din Tripoli.
Oare soarta ei era sa-§i incrucigeze intr-unai pa§ii cu ai lui?
Ceva vibra inauntrul ei cand §i-l imagina pe capitan. Spre mare ei
inline, trebui sa se lupte ca sa-§i intoarca iar gandul la Josh.
§i el e acum la Derna?!

141
 — A, nu e deloc a§a! El trude§te in de§ert, intr-un loc numit
Ziza. Acolo el face fapte mari. Rostogolejte pietre uria§e prin
de§ert ca sa inalje cladiri, sapa dupa apfi, planteaz& mancare.
Devenit din ce in ce mai entuziast, pe m3sur3 ce-§i depana
povestea, Mahomed cedS imboldului fanteziei, f2rfi a se mai
stradui sa-§i scuteasca ascultatoarea de detaliile cele mai
neverosimile ale imaginajiei sale.
— Noaptea e batut pani cand carnea cade de pe oase, iar
dimineaja carnea ii cre§te la loc §i este iar pus la munca.
Mahomed vazu ca e §ocata §i realize c3 mersese prea departe.
Excesele tinerejii, igi spuse el, trebuie supravegheate cu atenjie.
— Asta, rog tu sa injelegi, este varianta povestitorului care
place cel mai pujin poporului. Aljii, mai de incredere, spun ca el
munce§te in de§ert sub jugul asupritorului §i se roaga sa vina o zi
cand va fi eliberat din sclavie.
— Oh, spuse Jayne cu un suspin, uitand imediat de torturi §i
muljumindu-se cu truda zilnica. §i asta era o pedeapsa prea mare!
Se stradui sa-§i reprime lacrimile. In ciuda tuturor avertismen-
telor pe care §i le daduse singura, §i-l inchipuia pe nefericitul
cunoscut sub numele de Baiatul a§a cum §i-l inchipuise §i pe.Josh.
In . noaptea aceea ciudata §i fermecata, temerea cea mai grava
care-i bantuise mult timp gandurile parea reala — Josh era un
prizonier torturat in de§ert, asteptand sa fie salvat.
— Rog tu s3 injelegi, spuSE Mahomed, a§a e legenda. Nu §tiu
dacl e adevSraUi.
Nici Jayne nu §tia. Jayne cea rajionalS §i practicfi, Jayne care
acum nu mai reu§ea s2-§i stSpSneasdi nelini§tea bucuroasa.
BSnuia... o da, credea intens cfi In sf&r§it i se ar&tase calea pe
care-o avea de urmat. Mahomed nu Incerca s-o Impingfi in nici o
incurc3tur&. De fapt el pdrca chiar rctlcent In a povesti, aver-
tizand-o in repetate rftnduri cfi s-ar putea *4 nu Tic nimic mai mult
decal o legends spusg de un povestilor.
Dar era posibil §i s& fie adevAralfl. $1 ce uilc i sc agternea acum
in faja, dacS nu verificarea?
— A§ezarea asta din degert despre care ai vorbit...
— Ziza.
— E departe, in inima de§ertului?

142
 — Foarte departe. Drumul batut se afla la sud de Derna.
Privi la capul plecat al baiatului. El ridica ochii spre ea §i
zambi, apoi se lasa pe spate sa se odihneasca, inchizand ochii.
Avea un aer atat de nevinovat §i, mai mult, atat de plin de
bunavoinja! Ea muljumi providenjei ca el se aflase astazi langa
palat.
Kismet, a§a-i spuneau oamenii locului. Soarta. Simjise cum o
poarta in goana ei prin strazile din Tripoli. De§i nu crezuse
niciodata in predestinare, acum se convertise total.
§i tot kismet-ul era la mijloc, cand era vorba de Andrew
MacGregor. Nu era doar o coincident ca se tot intalneau. Era
soarta. Insu§i gandul acesta reinnoi vibrajia dinauntrul ei, iar de
data aceasta nu-§i mai dori sa scape de ea. De fapt, ar fi vrut sa
se ia in braje §i sa intrejina acea vibrajie cat mai mult posibil.
Trebuia sa-i faca o noua vizita lui Andrew. Nu vedea alta cale.
Respirajia baiatului deveni regulata §i fata realiza ca el
adormise. Se lasa pe spate pe perna §i, in timp ce vocile cantate
ale beduinilor din departare strabateau pana la ea, privi in sus la
catapeteasma instelata a cerului noptatic. Era ceva care scotea
afara din timp aceasta parte a lumii, cu vechile ei credinje §i
(riburile ei ratacitoare, ceva cu adevarat minunat.
Dupa toate regulile, ar fi trebuit sa se simta mai singura decat
cu orice alta ocazie din viaja ei. caci se afla departe de casa §i de
lumilie §i de toate lucrurile cunoscute. In loc de asta, simjea un
aniestec de exaltare §i pace... certitudinea ca e pe cale sa faca
lucrul cel mai potrivit.
§i asta, in parte datorita lui Andrew. Numele lui era scris in
Mole.
In dimineaja urmatoare Andrew statea langa catargul mare al
ttnvcl Trossachs, atent la coada ce se legana ca o pendula sub gabia
tie ohscrvat. La est, pe linia orizontala, soarele se ivea pentru
ifInin data in aceasta zi aruncand raze ro§u aprins care Hceau sa

(UMNkcA toate ornamentele de alama de pe fregata, iar maimuja

l|l ililgn cu glas tare aprobarea.
- Alius §tie ca suntem gata sa pornim la drum, spuse Andrew
IN lltim l o privire piezi§a la tanarul marinar do langa el.

143
 — Scuze, capitane Mac, spuse Boxer turtindu-§i in palme
boneta de marinar. Ant ajuns la timp, dar §tiu c5 eta cat pe ce sa
intarzii. Ochii lui alba§tri priveau vinovaji spre c&t>itan §i simjea
el insu§i cum incep sa-i arda obrajii. Femeia m-aj impiedicat sa
plec.
Sprancenele groase ale lui Andrew se in&ljar& ajproape imper-
ceptibil.
— Te-a inlanjuit cumva de piciorul patului?
Boxer ranji.
— A sugerat ea ceva in genul Asta, sau poate c3 teu ar fi trebuit
s-o inlanjuiesc. Nu ne-am descurcat incS in chestiutaea asta, dar o
sa mai facem o incercare data viitoare cand sosesc in port.
— Cu condijia sa cobori pe Jarm.
Ochii lui Boxer se facura rugatori.
— Capitane Mac, nu se poate sa te gande§ti lal ce cred eu. I§i
puse mainile la burta cu un gest teatral. Am o arsura, aici
inauntru, pe care n-am mai simjit-o niciodata pana azi. Imi devora
organele vitale pana cand simt ca-nnebunesc. Daca nu mi se
permite s-o sting, mai mult ca sigur ma voi traasforma pe loc
intr-o granlajoara de cenu§a.
— Te arde desfraul, baiete. §i daca nu-i dai satjsfacjie e posibil
sa te simji infrant, dar nu prea mori din asta.
Andrew §tia bine despre ce vorbegte. Nici el nu mai avusese
parte de tovara§ia unei femei de... dinainte de a o fi intalnit pe '
femeia al carei nume refuza sa-1 rosteasca.
Noaptea trecuta coborase la {arm, pe jum&tate decis sa-§i
potoleascd propriul foe, dar nu reu§ise decdt sfi umble de colo-
colo, intreblnd peste tot de o amcricancfi cu parul negru §i cu
mantie ro§ie. Nu allase noutfiji, dar consulul american il asigurase
c^ va face cercetfiri.
— De dimineajft am incurcal h - o previn cfi nu e bine sa umble
singura §i neinsojita prin ura§, dar »*a dovodlt neobi§nuit de
incapajanata, spusese consulul. Am molive h& crcd ca face parte
dintr-o familie influents, cu mare uudlcnjA la Washington.
— Il cunosc pe tat&l ei vitreg.
— Aha!, consulul zfimbi cu sublnjelcs. Acum va injeleg
ingrijorarea. §i o imparta§esc, desigur. Acesic ultime cmante fura

144
ill Auga te in mare graba. Sper ca nu vor fi probleme atunci cand
(n ulhr§it se va intoarce acasa.
lira evident ca omul se ingrijoreaza mai mult pentru pozipa
lui (\ecat pentru Jayne, iar Andrew nu reugise sa-gi ascunda prea
hlno dezgustul. De altfel, consulului nici nu-i pasa de asta.
- r Linigtiji-va, capitane MacGregor, spuse el. De obicei vegtile
rclc Je allu suficient de repede, or, acum n-am -aflat nimic. Aici in
Tripoli sunt cateva familii de buna calitate, inclusiv americani.
( 'red ca i-a oferit cineva adapost pentru o noapte.
Vep face cercetari?
- f In mod sigur! In plus, §i-a lasat lucrurile la consulat. Zambi
Incur^jator. Sunt sigur ca o voi vedea venind sa gi le ia.
Cpea ce Andrew gi incerca sa faca in aceasta dimineaja.
Muljumi tutuor zeitaplor din jarile unde acostase pentru favoarea
dc a nu mai avea de-a face cu ea din nou.
— Capitane Mac!
Se intoarse spre primul ofijer.
— Ce este, Oakum?
— Avem o vizita.
C\i ochii spalacip sclipindu-i pe faja paroasa §i cenu§ie, acesta
didu din cap catre pasarela.
Andrew nu se osteni sa priveasca. Expresia lui Oakum il
informase cu privire la tot ce tjrebuia sa §tie.
— Deci s-a intors! Vie. In siguranja. Simji o anume u§urare,
upoi o tresarire iritata. Crezuse doar ca nu mai avea de-a face cu
ca.
— Da, s-a-ntors, spuse Oakum. §i daca-mi e permis s-o spun...
Andrew il opri printr-o ridicare de mana.
— Nu-mi mai spune, amice, cat de vulnerabila pare sau cai de
bucuros ar trebui sa fiu eu pentru ca a supraviejuit douazeci §i
patru de ore in iadul din ora§ul asta. Feti§cana — el tot mai refuza
sa-i spuna pe nume — ar putea sa supraviejuiasca unei revolujii,
unci rascoale §i unei epidemii de ciuma de trei ani, daca ar avea
nevoie s-o faca. Ca-Ji place sau nu s-o auzi,* le- ar provoca pe
loate ea insagi.
— Domnigoara Worthington, spuse Boxer cu un zambet larg
In clipa in care realiza, in cele din urma, cine este subiectul

145
 conversajiei. M-am tot gandit cu ingrijorare la ea de dlnd a plecat
de la consulat. Nu prea mi-a placut cum arata locul.
De sus, din postul de ob'servaye de pe gabie, Atlas scoase un
strigat. Andrew ar fi dorit sa poata proceda la fel.
— Vezi-ji de indatoririle tale, baiete. Ai de recuperat multe.
Boxer dadu din cap auzind tonul aspru al capitanului, i§i tranti
§apca pe buclele blonde §i nepieptAnaie §i se retrase In pripa in
sanctuarul de pe puntea din spate.
Andrew ii urm£ri plecarea, apoi se Intoarse spre orizontul
departat. Timp de un minut se gSndi la posibilitatea de a ridica
ancora §i de a ie§i naibii din port. Ar fi fost o acjiune inutila.
Intr-un fel sau altul, ea tot ar fi reu§it sS-I urmeze.
In spatele lui, Oakum observa sprancenele incruntate ale
capitanului.
— A§teapta permisiunea de a urea la bord, ii spuse el, bucuros
de neplacerea capitanului, dar straduindu-se sa-§i pastreze sen-
timentele pentru sine.
Feti§cana asta americana il aruncase pe capitanul Mac intre
vant §i ^pa §i, din cate §tia el, era singura persoana care-1 putea
aduce pe scojian intr-o astfel de stare. Oakum i§i aminti, din
vremurile de demult cand el insu§i curta o fata, ca un astfel de
sentiment precede ceva mai profund, ceva satisfacator, ceva bun.
Un pe{itor, la naiba, se iransforma intr- un pejitor! lubita lui Mary
— dati-1 privea cumva de sus — radea probabil in hohote!
— A§teapUS permisiunea, zici? intreba Andrew.
ClStina din cap de/gusiat, dar nu prea avea ce face, poate doar
sa se supunS soartci de moment. Mai bine sa afle ce avea ea de
gand, apoi s-o irimita pe drumul ci. Doar se afla in grija
consulului, nu intr-a lui.
— Ai grija sa se faca prcgAtirile de plecare. N-o sa intarziu
mult.
— Daca nu te supcri, cApltane Mac, o sA Ic spun chinezilor ca
nu i s-a intamplat nimic rau.
Buzele lui Andrew se sub^iarA.
— Sunt sigur cA le va face plAcere sA allc.
Se indrepta spre capAiul pasarelel fl privi in jos spre cheiul
aglomerat. la Silueta In mamlc de culoarea vinului ro§u care-1

146
a$tepta. Mantia era riguia datorita baii de mare {acute cu doua
/.ile in urma gi, banuia el, acoperea o tanara femeie nu mai pujin
rigida. Douazeci gi patru de ore de capul ei... ore care includeau
gi atacul inexplicabil asupra persoanei ei. Nu se putea gti ce va
spune.
Cizmele lui facura sa tremure pasarela in timp ce se grabi sa
cnboare. Se opri in faja ei gi, pentru ca ea nu incepu imediat sa
vorbeasca, spuse:
— Ai venit sa-mi urezi drum bun, nu-i aga?
Sarcastic ca de obicei, gandi Jayne, dar nu putu lasa aceasta
constatare sa-i darame credinja care i se dezvaluise in intunericul
instelat al nopjii trecute.
— Nu, n-am venit sa-mi iau ramas bun.
Igi dadu gluga pe spate gi-1 privi drept in ochi. Igi jinu
respirajia. Igi amintea multe despre el, dar nu gi impactul pe
care-1 avea asupra ei ori de cate ori se intalneau. Era aga... aga de
barbat! Timp de un minut ii fu imposibil sa vorbeasca. Sau sa se
migte.
Dar asta era ceea ce se vedea din afara. In acea parte a ei care
conta cu adevarat, Jayne era ca un ceainic cu apa fierbinte pus pe
coljul din spate al sobei. Ca sa fiarba, n-avea nevoie decat de
caldura lui Andrew MacGregor. Acum ii simjea caldura. Iar
inauntrul ei incepeau sa iasa aburi.
— Vad ca ai reugit sa iegi teafara din incercarile nopjii, spuse
cl. Ai petrecut-'o la consulat, presupun. Se intreba.daca ea va minji
sau nu.
Cu cata raceala vorbegte! Ea se bucura ca reugise sa-gi pastreze
calmul. Poate chiar soarta ii calauzise pagii inapoi spre fregata,
dar acum» ca se afla aici, numai propriul ei bun-simj ii va spune
cc urmeaza sa faca.
— Consulul s-a dovedit la fel de prost ca gi cel din Tanger.
Am dormit sub cerul instelat.
— Ah, da,, ghemuita in arcada unei ugi, pe marginea unei
sirazi, singura, parasita...
Ii placea aceasta imagine, degi chiar o noapte total lipsita de
confort n-ar fi reugit sa-i inmoaie cerbicia.
— De fapt am dormit pe acoperigul uneia dintre cele mai mari
case din ora§, proptita pe perne de matase. §i n-am dormit

147
 singura. Mahomed a fost langa mine tot timpul. Se uita in jur
dupa baiat, dar acesta disparuse.
Andrew primi vestea cu surprindere §i iritare, apioape cu
manie. El fusese atat de prost incat noaptea trecuta incercase s-o
gaseasca pe ea, in loc sa-§i vada de propriile trebuin^e. iar ea i§i
gasise alt protector. Unul pe nume Mahomed. Intotdeauna
avusese o banuiala ca femeia n-ar fi chiar aiat de inocenta cum
arata.
— Te felicit pentru ca ai gSsit pe cineva mai amabil decat
mine.
— Capitane MacGregor, in aceasta categorie cred ca intra
oricine, cu excep'ia pa§ei, care n-a fost deloc placut.
— Sper ca nu Ji-a dat harta cu traseul pana la fratele
dumitale!? '
— §i dumneata, evident, abia a§tep{i sa croncani despre felul
in care ai anticipat aceasta reacjie.
— Incerc sa ma controlez. Andrew ii observa ochii expresivi.
Mai ai ceva de spus? Alte probleme? (Cum ar fi, de pilda, faptul
ca ai fost aruncata intre copitele unui cal lansat in galop.)
Jayne privi pe deasupra lui.la trei marinari ce sporovaiau intre
ei in franceza la capatul docului, catre muljimea de trecatori in
halate care acum i se pareau foarte obi§nui}i, apoi se uita iar la
Andrew.
— Nimic.
Evita privirea lui acuzatoare.
— Am venit s3-ji fac o alta propunere de afaceri. Vreau sa
piatesc o caiatorie pe Trossachs.
Andrew se sufoca.
— Plecaji azi, nu-i a§a? Intreba ea.
El i§i reveni.
— Nu mergem la Tangcr.
— Nici eu nu merg acolo. Deslinajia mea e Derna, dupa cum
in{eleg ca ar fi §i a dumitale.
Andrew dadu din cap neincrez&tor.
— E§ti complet {icnita?
Ea-§i stapani cu greu imboldul de a-i da o palma ca sa-i §tearga
expresia de disprej de pe chip.

148
 • Nu chiar complet.
Sunt la fel de jicnita pe cat sunt-de placuta.
— De ce la Derna?
— Ma prive§te. Ea ezita. Daca macar nu s-ar mai uita a§a la
eu, de parea ar fi pus s-o judece! Bine, daca chiar vrei sa §tii, am
au/.it zvonuri despre o persoana care seamana cu Josh §i care
lrflic§te acolo. Pur §i simplu vreau sa inijiez cateva investigajii.
Raspunsul nu era satisfacator, decise Andrew, dar mai erau
multe alte lucruri in legatura cu ea care erau departe de a-1
suiisface. Ca, de exemplu, faptul ca-i fura prea mult din propriul
timp §i-i ocupa mintea mai mult decat ar fi trebuit. Ar fi trebuit
sfi scape de ea de mult.
— Presupun ca nu te-ai intalnit cu consulul azi-dimineaja.
— De ce s-o fac? Omul ala e un prost.
— Poate, dar e misiunea lui sa faca legatura intre tine §i
tripolitani.
— Nu am de-a face cu tripolitanii in momentul de faja,
dlpitane. Dupa cum am mai spus, este vorba despre o afacere
Incheiata intre noi doi §i pot sa ma ocup singura de ea. Nu doresc
o cabina separata, ceea ce, dupa cum ai subliniat in repetate
rflnduri, ar insemna sa dorm in patul dumitale. Noaptea trecuta a
fosl atat de p'acuta meat mi-ar conveni sa petrec toate noppie sub
cerul instelat. O patura intinsa pe punte imi ajunge.
Ochii lui Andrew se ingustara.
§i s-o imparfi cu prietenul dumitale, Mahomed? Am
nhucrvat ca-1 cauji din priviri. Plategti calatoria §i pentru el?
Juyne i§i dadu seama ca el crede ca este vorba despre un
Mrhui. Nu-i pasa nici cat negru sub unghie de asta. Lasa-1 sa
WfBudS ca exista cineva care o gasegte atragatoare!
()i icum, el petrecuse probabil noaptea cu o femeie. O tarfa, se
Wifiu Hi ca, dar lucrul acesta n-o privea.
M-a§ bucura sa vina §i Mahomed la bord, daca ar dori s-o
fevA,
Arunca din nou o privire spre cheiul aglomerat. Nu vazu decat
llrilit), sute, §i deodata se simji extrem de singura. Mahomed o
fftoiilmia §i el plecase lara a-§i lua macar ramas bun.

149
 Se lupta sa regaseasca emojiile magice din noaptea trecuta, dar
ele ii scapau printre degete. Pe cat se parea. slar§ea inevitabil prin
a fi parasita. Tata... bunica Worth... apoi Josh — toji plecasera,
cu excepjia servitoarei Alva nu mai avusese pe nimeni in care sa
se increada. Asta, pana cand intalnise un arab de paisprezece ani
de pe Coasta Barbariei, iar acum disparuse §i el.
Daca ar fi fost inclinata spre autocompatimire, ar fi fost un
moment potrivit sa-i fie mila de ea insa§i. Dar autocompatimirea
insemna indulgenja. Ea trebuia sa fie tare, daca nu pentru ea,
macar pentru Josh.
I§i indrepta spatele.
— Sunt gata sa-ji platesc o suta de dolari, sau echivalentul
acestei sume in lire sterline, daca preferi.
Andrew fluiera.
— O suma frumu§ica!
— Nu m-ai lasat sa platesc reparajia §alupeL A§a pot compen-
sa cel pujin partial. E§ti un om practic, sau cel pujin a§a mi s-a
parut cand l-ai vizitat pe tatal meu vitreg. Iar un om practic ar
spune, fara indoiala, da.
Andrew i§i trecu mana prin par §i o privi. Cu barbia ridicata
a incapajanare §i foe in privire. vorbea cu o hotarare inca §i mai
evidenta decat atunci cand il abordase pentru prima data, cu luni
in urma, la taverna din New York. Consulul. care era cu adevarat
un prosi, dupa cum spusese ea, n-ar fi putut sa-i jina piept.
Ar fi dorit din rasputeri s-o zgaljaie pana cand ea §i-ar fi venit
in fire, dar experienjcle trecute il invajascra c3 era mai bine sa nu
puna mana pe corpul ei fragil. Nu se ^lic cum, ea reu§ea sa ca§tige
totdeauna meciurile cu el; era mai tare docal parea.
— Vad ca tot mai eziji.
Jayne inghiji un nod, §liind ce arc uc spus.
— Da, fetijo, ezit. Am motive s-o lac.
— Nu mai ai. Iji promit c3 nu voi mai provoca nici un fel de
necazuri, ceea ce, recunosc, nu s-a intamplat in trecut. Dar
dumneata e§ti cel care ai piitruns ncinvitat in camera mea la
Tanger §i m-ai gasit cam dezbrScaia, iar eu n-am eerut sa fiu
despuiata si instalata in patul dumitale.

150
 - - Toate acestea au fost gregeli regretabile.
Cuvintele lui o dureau. (
— Te asigur ca pe parcursul pujinelor zile cat ne trebuie
pentru a ajunge la Derna o sa-mi {in hainele pe mine §i in mod
«l«ur nu ma voi apropia suficient pentru a te atinge. In acest fel
nu vei avea motiv sa te irit §i nici sa fii dezgustat.

CAPITOLUL XIV

eci i§i va {ine hainele pe ea, nu? Jayne ar putea urma

strict aceasta promisiune, recunoscu Andrew in timp.ce
urea pe puntea lui Trossachs, dar numai in litefa ei, nu
§i in esenja.
Era tarziu in dupa-amiaza primei zile de la plecarea din Tripoli
di Iregata despica apele calme ale Mediteranei intr-un ritm rapid
gi cgal. Pasagerul statea la babord lasand vantul §i stropii de apa
nA-1 lipeasca de trup rochia verde ca bradul ca §i cum n-ar fi fost
deloc mai imbracata decat o stricata de pe strada.
Nu aveai nevoie de un efort prea mare de imagina{ie pentru a
»csi/a particularitajile trupului ei — sanii inalji §i rotunzi, talia
kul>|irc §1 §oldurile zvelte ce se terminau cu ni§te picioare lungi,
pnrcS nesfar§ite.
Tot echipajul i§i facea de lucru pe punte, cu ochii mai mult la
m dccat la treaba pe care o avea; Boxer era cel mai rau dintre
loll, incolacea §i descolacea parame, de parea ceea ce facea ar fi
mviiI Intr-adevar un rost. Baiatul descoperise dorin{a. Nu va mai
II nluodata ca inainte.
Data nu cumva era surda §i oarba, domnioara Jayne Wor-
IhliiKion ar fi trebuit sa-§i dea seama ce face. Ce naiba, pana §i
Atlas sc apleca din gabia de observare ranjind in jos spre ea ca...
el hlnr, ta o maimuja.
() pula de vant smulse ultima agral'a din parul ei iar buclele
ImhjSI lluturara ca ni§te panglici de matase neagra, biciuindu-i

151
obrazul. Un zambet i se intinse pe faja. Capul i se lfisfi pe spate.
Se apuca de balustrada §i inchise ochii. Vasul rula sub picioarele
ei §i pentru a-§i pastra echilibrul ea-§i depfirtfi picioarele. Fu^ta i
se prinse intre picioare.
Andrew simji cum i se int&resc vintrele. Ar fi pulut jura ca de
undeva de la prora se auzise un chicotil. Ajunge, decise el. In ceea
ce-1 privea, ar fi putut sfi stea pe punte in pielea goala, dar ea
distragea peste masurfi atenjia echipajului.
Se apropie de ea pe la spate.
— Pune-ji mantia sau du-te jos.
Jayne era a§a de absorbita de frumusejea zilei incat avu nevoie
de pujin timp pentru a inregistra ordinul lui.
Dandu-§i deoparte o §uvija de par de pe buze, intoarse capul
§i U privi pe capitan, care arata intr-adevar foarte manios. O fi
fost cerul limpede ca cristalul §i apa neteda ca uleiul, dar in ochii
lui Andrew MacGregor era furtuna.
— Ce-ai spus? intreba ea, simjindu-se mai degraba prost §i
regretand nespus ca acest lucru este evident.
— M-ai auzit. Oamenii mei s-au distrat destul pe ziua de azi.
Cuvintele ii dadura o senzajie de raceala §i simji nevoia sa se
cuprinda cu brajele.
— Va trebui sa te explici, capitane, spuse ea acoperind cu
glasul zgomotul vantului §i cel al velelor fluturande. M-am jinut
deoparte, a§a cum am promis. Cand am acceptat cabina primului
ofijer, ceea ce era firesc, avand in vedere ca trebuise sa-§i triple/e
oferta inijialfi dc o suta dc dolari — aminte$te-Ji ca mi-ai promis
in schimb un loc pc punle pe toatfi durala /ilci. >
Inclinarea bfirbiei ci era provocaloarc $i lumina din priviri
facea sa-i clouiteascfi sangele lui Andrew. Ar I'i vrul s-o in^face §i
s-o arunce pe un umfir, s-o ducfi jos <ji s-o invcjc cxact cum stau
lucrurile la bordul unei nave. Cfipitanul e rege, tiran, dictator §i
dumnezeu — toaie intr-un singur om. CuvAniul lui e lege.
— Uitfi-te pujin in jur, spuse ol.
Jayne privi §i vfizu cel pujin o du/lnfl dc marfinari raspandiji
prin arboradfi, printre buloaie $i ealarge, lo^i zambind catre ea.

152
 Boxer fu atat de indraznej incat ii facu chiar semn cu mana de pe
punlea din spate.
Andrew incepu s-o priveasca de la par in jos, coborand ochii
pana la papucii din picioare, apoi o studie §i in sens invers,
ajungand la ochii expresivi care priveau larg deschi§i spre el.
— Alege, fetijo! Mantia sau cabina. Eu a§ prefera sa alegi
cabina.
Ea refuza sa se lase enervata — fie de privirea lui scrutatoare,
fie de tonul autoritar.
— Nu se poate sa crezi ca eu ii distrag, spuse ea sceptica.
Poate pozijia ei era cam provocatoare, cu hainele §i parul
fluturandu-i in vant, dar cui ii pasa? Asta era avantajul de a fi
urata.
Problema o reprezenta capitanul, care provoca o scena in stilul
lui
El ii raspunse cu un mormait.
— Ce rostire clara, zise ea.
El se mai apropie cu un pas. Jayne inghiji in sec. Parul lui
negru ca miezul nopjii flutura in vant, faja puternica era umbrita
de jepii barbii, cama§a alba parea sculptata pe muchiile mus-
culoase ale brajeior §i pieptului. In acest moment parea inalt cat
catargul §i lat cat toata pun tea §i de-a dreptul o intimida.
Intr-adevar era o bruta mare care o facea sa se simta mica §i
ncsemnificativa. Doar ca ea putea sa-i trezeasca mania, care-i
aducea un zambet in inima, chiar daca nu direct pe buze. Sa fi
/.ambit in acest moment ar fi insemnat sa dea dovada de lipsa de
lnjelepciune: el o putea vedea.
Tot lipsa de injelepciune se numea §i incercarea de a-1
/efiemisi, dar ea nu putu rezista. Nu era el singurul de pe
J'rossachs care putea fi iritat.
— Ji-aduci aminte cand am crezut ca la bordul lui Trossachs
cxista o gorila?
T§i lasa privirea sa-1 cantareasca intr-un fel asemanator celui in
care el o studiase pe ea. Intarzie cu ochii pe linia ce ducea de la
ubdomenul plat, in sus, pana la gulerul descheiat al cama§ii, dar
cAnd simji lovitura unui pumn imaginar in stomac i§i read use
privirea spre faja lui.

153
 — Aveam dreptate. Vocea ei nu era chiar atat de sigura pe
cat ar fi dorit-o. Atlas nu e singura maimuja de la bord.
Andrew se gandi din nou s-o arunce pe un numdr §i s-o duca
jos. Fie ca-§i dadea seama fie ca nu, se juca cu focul.
— Daca nu dai dovada de ceva bun-sim(, m& tem ca vom e§ua
cine §tie unde, in largul coastelor llaliei, spuse el. Du-te! Lasa
echipajul sa-§i vada de treaba.
Jayne nu crezu nici macar o clipa ca ea ar crea o asemenea
problema; el voia doar s-o sperie, probabil pentru a-i dovedi ca e
in stare s-o faca.
Din nefericire, Andrew avea dreptate. Venind spre ea ca o
vijelie, a§a cum venise, ii rapise tot farmecul zilei §i ea nu se mai
vedea in stare sa continue lupta. Nici macar nu mai era sigura de
ceea ce se petrece... poate cel mult de faptul ca el dorea sa aiba
un ascendent asupra ei.
Mai bine sa creada ca reu§ise, iar ea se va stradui sa nu-§i mai
tncruci§eze pa§ii cu ai lui. A§a procedase intotdeauna cu mama ei.
0 sa aplice aceea§i metoda §i faja de Andrew MacGregor.
— Purina odihna inainte de masa de seara pare potrivita,
spuse ea, continuand sa se {ina in continuare foarte dreapta.
Muljumesc pentru sugestie. - ...
Trecu pe langa el facandu-i semn cu mana lui Boxer §i zambind
in sus spre Allas, inainte de a disparea grabita sub punte.
Andrew privi in urma ei, amintindu-§i multa vreme dupa ce ea
disparuse cum ii fo§nea rochia. La naiba, facuse o gre§eala
lasand-o sa urce pe vas. Dar nu se a§ieptase ca va piati atat de
mull.
— Trci suie, a; uncase cl spre partea de jos a pasarelei, atunci
cand ea rcfuzasc sa pkxc.
— S-a facui, veni raspunsul.
§i aranjamenlul sc inchciasc. t.'find, prolitflnd dc flux, fregata
porni, ea eia deja instahila. in drum spre Derna. ora§ul unde
Chang §i Chin il va/uscia pc prc^upusul ci utacalor..
Jayne nu era singuia \icniia. Cuiaclcri/area aceasta i se
potrivea §i unui anunic Mopan ulc uirul experience ii wvntisera
respectul faja de lenici si ^iitiiiteillul *\,..|>underii faja de orice
 altceva decat nava. Continuand afacerile cu ea, el i§i incalca
eredinjele §i Jelurile fundamentale.
Un soi ciudat de nelini§te il cuprinse. Pentru prima data de
dlnd plecase din satul lui natal din ScoJia,-cu peste douazeci de
uni in urma, incepea sa banuiasca ca n-ar fi singurul stapan al
soartei sale.
Pana-§i croi drum spre cabina micuja a primului ofijer, Jayne
avu tot timpul sa piardS din r&ceala §i siguranja cu care parasise
puntea. Stand pe marginea patului in semi-in tuncric, lampa de pe
peretele lambrisai ncfiind aprinsa. i§i dadu parul <le pe faja $i -$»
pipSi faldurile l'ustci.
Avand timp sa reflecteze, reevaluase oarecum postura in care
o pusese Andrew MacGregor, incercand s-o faca sa se simta
ru§inata — nu doar sa-§i afirme puterea — lucru pe care 1-ar fi
putut objine intr-o suta de alte moduri mai subtile; dar el voise
s-o puna in incurcatura de faja cu echipajul. t
Iar ea fusese suficient de manioasa ca sa-i jina piept §i sa ‘se
ridice in apararea, propriei persoane. Ramasa singura, asaltata de
obi§nuitlele indoieli despre sine, nu se putea gandi la altceva decat
dd se facuse de ras stand a§a, pe punte. Oricum, Andrew credea
In mod cert acest lucru, iar o voce mica ii §optea de undeva ca
avea dreptate.
Marinarii auzisera probabil ceea ce-i spusese el. Nu-i de mirare
cfi zambeau; probabil ca inlauntrul lor radeau de-a binelea!
Obrajii ii ardeau §i toate avertismentele mamei ei i se inghesuiau
In minte.
Nu §tii nimic despre cum trebuie sa te por\i cu bdrbajii.
Stai dreapta §i, pentru numele lui Dumnezeu, incearca sd-ji
urunjezi cumva parul. Pacat ca nu pop face nimic cu pielea aia
Uttfrozitor de negricioasa.
Incearca sa te porp demn. Este singurul dar pe care p l-a lasat
ntiiura.
Fra cam tarziu pentru demnitate, dupa modul in care se
ni'Aluse pe punte. ” ’ _
Inima-i batea tare, sa-i sparga pieptul. Ce bine se simjise in
rochia aceea cumparata la New York! O rochie de zi din bumbac
luhjlrc, verde ca o padure din Virginia la revarsatul zorilor, cand
|H(mclc raze ale soarelui cad pe frunzxele sarutate de roua.

155
 Sau cel pujin a§a i se paruse ei, de aceea nu putuse rezista
tentajiei de a cumpara, chiar daca decolteul rotund cobora un pic
mai jos decat ar fi dorit ea §i cele doua randuri de volane de la
maini i se pareau destul de frivole.
Dar fusese atunci intr-o dispozijie rara, cuprinsa de fantezie.
Culoarea scotea minunat in evident bronzul pielii ei §i n-o facea
deloc s i para cenu§ie. Millicent in persoana recunoscuse acest
fapt, implicand astfel ideea ca restul lucrurilor din garderoba fiicei
ei sufereau exact de acele pacate.
Talia era sus sub sani, iar fusta lunga curgea fluid pe linia
prelunga a §oldurilor §i peste picioarele ei §i mai lungi. Sau cel
pujin ar fi trebuit sa curga; pe punte arata probabil de parea ar fi
fost pictata direct pe piele.
Lui Andrew nu-i placuse absolut deloc.
Dar cine credea ea ca este, vreo mare frumuseje care are
dreptul sa solicite atenjie §i respect? Ea era Jayne cea urata,
singurul lucru mai fantezist legal de persoana ei fiind acel „y“ pe
care maica-sa i-1 intercalase in nume.
La un capat al patului se afla valiza pe care i-o daduse lui
Boxer la consulat; langa ea se afla mantia. §i-o puse. N-o sa §i-o
mai scoata, cel pujin nu in public, pana cand nu-§i va lua ramas
bun de la capitan.
Intre timp se va purta politicos §i prietenos cu echipajul, daca
va fi nevoie, iar comportarea faja de Andrew MacGregor ii va fi
la fel, chiar de-ar fi sa-§i dea duhul ca urinare a eforturilor pe care
ar fi trebuit sa le faca.

Pentru Andrew lucrurile nu se indreptara deloc in ziua

urmatoare, mai ales ca Oakum reu§ise sa manevreze lucrurile in
a§a fel incat el §i Jayne sa ia micul dejun Impreuna la pupa.
— §tiai ta Chang §i Chin s-au nAscut In Anglia? il intreba ea,
alegandu-§i ceva 'cle pe platoul cu smochinc brSnza.
— Nu, raspunse Andrew, incapabil ascunda surprinderea.
— Sunt fii de importalor. Au fosl duyi la Peking cand erau
deja mari§ori; au sojii §i copii cSro/a Ic irimil bani. Chang are doi
fii, iar Chin are un baiat $i-o fitui. Cel pujin u§a am injeles.

156
 Andrew o privi cum linge sucul de smochina de pe buza de jos
}i apoi igi muta privirea in alta parte.
— Cum de-au ajuns sa aiba de-a face cu pirajii?
— Au fost capturaji in Marea Chinei de Sud §i du§i in Caraibe.
Tji sunt recunoscatori ca i-ai salvat, capitane MacGregor.
Era foarte politicoasa, ca gi cum n-ar fi avut nici o ciocnire cu
o zi in urma, dar purta mantia §i parul ii era strans pe ceafa intr-un
nod mic.
Continua sa vorbeasca despre Boxer gi despre cel care facea
vele gi despre dulgher, furnizandu-i fragmente de informajii de
care el habar nu avusese. Cand Andrew il vazu pe Oakum razand,
arunca fructul inceput la pescarugi gi se duse jos sa studieze
harjile.
Tot restul zilei §i al nopjii gi in ziua urmatoare o evita, dar
putea sa-i auda vocea plutind pe aripile brizei in timp ce el se
plimba pe punte gi-i zari mantia de culoarea vinului rogu §i dulcea
inclinare a umerilor sub faldurile mari, ca §i mi§carea grajioasa a
capului cand se intorcea sa priveasca spre mare.
Mai rau era ca fu silit sa asculte oamenii comentand ce pl&cut
e s-o ai la bord, ce marinar bun ar fi ea, cum nu se plange deloc
gi „nu da afara mancarea“, cea din urma afirmajie reprezentand
culmea laudelor pe care i le puteau aduce.
Acegtia erau marinari caliji pe ocean, care nu credeau ca locul
unei femei este pe nava. Dar, ca gi cum ar fi facut o demonstrate
In onoarea ei, igi indeplineau Indatoririle cu o harnicie fara
pereche, cum nu mai facusera de anul trecut, cand le daduse prime
pentru recordul de viteza pe distanja Glasgow *— Tanger.
Oakum pretindea ca vad in ea ceva vulnerabil. Andrew susjinea
cii ei nici nu cunosc acest cuvant.
Reugise sa se imprieteneasca pana gi cu Atlas, care nu se purta
frumos cu strainii, dar care acum ii manca din palma.
La caderea nopjii, cand mai erau doar-vreo douasprezece ore
plina la sosirea in Derna, igi spuse ca aproape scapase de ea.
VrSjitoarea se retrasese peste noapte. Dezbracat, Andrew incerca
Hit se odihneasca pujin inainte de intrarea matinala in doc.
Ea se afla in camera de alaturi. Putea s-o auda cantand. Oakum
prctinsese totdeauna ca, gi atunci cand uga e inchisa, il aude pe
cApilan vorbind.

157
 — Nu-i nevoie sa strigi dupa mine, spusese el nu o data. Sunt
chiar aici, alaturi. ,
Andrew recunoscu ca primul ofijer avusese dreptate.
Vocea ei crescu in volum, iar el recunoscu un cantec
marinaresc — foarte neruginat.
Mormai nemuljumit, gtiind ca unul sau chiar mai mulji dintre
marinari o invajasera cuvintele. §i ea le injelegea foarte bine.
Nimeni nu putea fi chiar atat da inocent.
Nu era deloc inocenta, hotira el. Daca el era o gorift, ea era
o vTajitoare cu ochi vicleni.
Gorilele sunt mai mari decat vrSjitoarele, iar el avea nevoie de
somn.
Se ridica din pat, i§i trase pantalonii §i se duse s-o faca sa taca.
Bataia din u§a o facu pe Jayne sa se ridice in capul oaselor pe
patul ingust. Se lovi cu capul de o barna joasa §i jipa.
U§a balansa inauntru §i putu observa o silueta ineonfundabila,
in picioare, in deschizatura slab luminata. Faja capitanului
ramasese ip umbra dar instinctiv ea §tia ca el nu zambegte §i ca
n-a venit sa-i ureze noapte buna.
O lumina blanda venind de pe coridor cazu pe chipul lui Jayne,
a§a cum statea in patul lui Oakum. Andrew privi haji§ul de bucle
intunecate, ochii mariji, ingrijoraji, degetele grajioase care jineau
patura ridicata ca un scut pana la barbie. Ca §i cum el ar fi venit
s-o violeze.
— Termina cu miorlaitul, spuse el sec.
Uit3nd de lovitura de la cap, Jayne il privi intr-un mod despre
care credea sincer c& nu va irece neobservat.
— Pur §i simplu imi c&ntam un cfintecel ca sfi adorm.
Era adevarat. De dind fusese micfi de tot, oricdnd se simjea
foarte singur&, murmura un cflntec de leag&n numai pentru a auzi
sunetul unei voci omene§ti. Poate cfl se l&sasc pujin furata de
cantec, dar melodia invSjati de la Boxer se cerea fredonata parea
ceva mai tare.
§i in noaptea asta se simjea foarte singura, de§i habar n-avea
de ce. Maine va pleca de pe Trossachs $i va incepe urmatoarea
etapa a calatoriei ei... o etapa determinate dc zvonuri, e drept, dar

158
gi pana acum nu se condusese decat dupa instinct. In mintea ei,
/vonul capata conturul unui fapt.
Deci, de unde acest sentiment ca e pierduta? Fusese sortita sa
se intalneasca din nou cu Andrew, dar intalnirea nu avea sa dureze
cat lumea.
El inainta in camera. Exista o oarecare schimbare, se gandi ea.
Lipsea zgomotul greu al cizmelor lui pe podea, ceea ce insemna
cS nu le-avea in picioare. Era imbracat numai pe jumatate. Fara
c£ma§a. Inchipuindu-§i cum trebuie sa arate pieptul lui gol cand
lumina e mai mare, simji cum un fior ii aluneca pe §ira spinarii.
§i ea era goala sub cama§a da. noapte. Fiorul se transforma in
ceva mai substantial.
Barbatul se opri langa pat, aplecandu-se mult, a§a incat fata se
afla in umbra lui. Ea-i vazu doar conturul capului §i umerii lap,
desenandu-se pe fondul vag luminal.
Intunericul n-o impiedica sa-i simta pe obraz caldura
respirajiei, iar dincolo de parfumul atragator de mare pe care el
il raspandea intotdeauna putu percepe aroma de tutun §i de
lichior.
Gardenii, gandi Andrew. Ea miroase totdeauna a gardeniL
Probabil de la sapunul pe care-1 folosegte.
Mirosul i§i facu obi§nuitul efect asupra lui. Mainile il mancau,
ar fi apucat-o de umeri §i... la dracu, ar fi facut mult mai mult.
Sangele i se infierbanta iute. §tia cum arata goala, ii cunogtea
forma sanilor, §tia cat de fina-i era pielea.
§i nu fusese niciodata considerat un sfant.
Totu§i nu era de parere ca poji lua o femeie cu forja.
— Jii tot vasul treaz, §opti el. Ma /// treaz.
— N-am vrut, §opti ea drept rSspuns.
Amandoi tacura ascultand fiecare respirajia neregulata a
ccluilalt.
— Ce fel de vrajitoare e§ti tu? intreba Andrew, care se simjea
Intr-adevar cazut prada unei vraji.
Jayne lua intrebarea drept o insulta. Singurele vrajitoare
despre care auzise ea erau batranele cu negi pe nas din carjile
llustrate. '
Incerca sa se ridice §i se lovi din nou la cap.

159
 — Sunt dintre cele care arunca blesteme asupra ticalogilor.
§i-acum ie§i afara din camera mea.
Andrew nu primise niciodata ordine de la nimeni. In plus, ea
folosise din nou cuvantul acela. Se supuse imboldului impotriva
■caruia luptase. Mainile i se rotunjirS pe umerii ei §i, tragand-o
spre el, o obliga sa se ridice in genunchi, ca s-o striveasca apoi la
pieptul lui §i sa i acopere gura cu gura lui.
In clipa aceea ea era cea mai dulce tentajie din lume, ca mierea
calda, §i in momentul acela el tocmai poftea sa guste miere calda.
Congtienta de faptul ca ar trebui sa se impotriveasca, Jayne se
simji insa ca gheaja care se tope§te in de§ert, trupul i se incoiaci
langa al lui, instinctul §i dorinja ja§nind din durerea care o arsese
pe dinauntru. Doar el ii putea alina acea durere, doar el putea
umple golul; in brajele lui fierbinji, cu buzele lui lipite de ale ei,
nu se mai simjea singura.
Mainile ei atinsera pielea goaia, fierbinte §i neteda de pe
pieptul lui. Simji cutremurul din el, semnele abia stapanite de
violenja; intr-un mod misterios, ele-§i croiau drum, catastrofal,
inauntrul ei.
Gemu. El o auzi §i simji cum o explozie cregte in el, o explozie
pe'care n-avea sa fie in stare s-o controleze.
Andrew nu-§i pierdea niciodata controlul. O indeparta inainte
de a se trezi peste ea, cautandu-§i loc Intre picioarele ei.
Nu pentru ca-1 oprise ea.
Respirajia lui era neregulata, §i asta ca efect al unei singure
sarutari caste. Nici macar nu apucase s-o sarute ca lumea.
Dar ar fi vrut s-o faca. Peste tot.
§i ea 1-ar .iasa. Apoi n-ar mai scfipa niciodata de ea. Sau cel
pujin a§a i se parea lui, data fiind confuzia care ii intunecase
mintea.
Andrew era un barbat care c&l&lorea singur. Nu putea lasa o
femeie sa-i incurce cdile; n-o putea l&sa s&-i intre pe sub piele.
Se dadu inapoi de ldng& pat ;1-§1 reglfl respirajia.
— Deci, la urma urmei, nu cjfti chiar nevinovata.
Amejita, Jayne aproape hu putea sfi crcada ca a auzit bine.
— Ce-ai spus?

160
 — Am... ce dracu!
Rava§indu-§i parul cu degetele, se rasuci §i ie§i din cabina.
Ea ramase nemigcata, apasandu-§i degetele pe buze, incercand
s3-§i limpezeasca gandurile §i sa injeleaga ce se intamplase. Ii
invadase intimitatea, o sarutase cu entuziasm §i ardoare, sau cel
pujin a§a crezuse ea, pentru ca apoi S-o impinga dezgustat.
La fel cum procedase in Kasbah, la Tanger.
Dar n-o va face §i de data asta!
Porni dupa el, urmandu-1 in propria cabina, trantind uga ca s-o
inchida in urma ei, fara sa-i pese daca treze§te toji marinarii de
pe nava.
Statea in picioare in cama§a de noapte stransa pe gat, cu
maneci lungi, cu picioarele goale, cu mainile pe §olduri, §i-l privea.
El se afla in spatele biroului. Lumina lunii pline patrundea pe
fereastrd deschisa, suficient de puternica pentru ca ea sa observe
Intrebarea din ochii lui alba§tri ca cerul. §i largimea pieptului ca
dc arama §i firele carlion^ate de par negru ce coborau de-a lungul
unci dungi imaginare, pana la brau.
§i mainile mari, Jinute pe langa corp, pantalonii stramji,
picioarele brune §i mari. Chiar avea picioare mari, gandi ea in
chip paradoxal, potrivite cu mainile mari §i cu...
Renunja sa-§i continue gandul. Era ceva ce-i spusese sora ei
Marybeth, dar nu avea nici o im portant acum.
— Capitane MacGregor, spuse ea cu ochii in flacari, pop fi
proprietarul navei Trossachs §i poji fi Dumnezeu pentru oamenii
dumitale, dar nu poji intra in camera mea oricand Iji place, sa ma
saruji §i sa ma pipai §i sa spui orice-ji trece prin cap.
Sprijinindu-se pe marginea biroului, Andrew o lasa sa bata
eampii. Daca intr-adevar dorea sa-i tempereze ardoarea, proceda
coinplet gre§it venind in camera lui cu parul despletit §i cu flacara
din ochi, cu trupul inve§mantat doar intr-o cama§a subjire. O' fi
ca lunga de la barbie pana in varful degetelor de la picioare, dar
In porjiunea intermediary prin fibra fina se putea vedea o pereche
dc sani cu sfarcurile brune §i un petec de umbra la imbinarea
voapselor.
Sau poate-§i amintea el aceste detalii tentante din noaptea
ifind o dezbracase §i-o culcase in patul lui.

161
 Poate ca lucrul de care avea ea nevoie era sa petreaca alte
cateva ore in acel pat, dar de data aceasta nu singura.
— Ai terminat? intreba el.
Raceala lui o facu sa se inro§easc3 de manie.
— Nu, inca nu. Ce-ai vrut sa spui cand ai remarcat ca nu sunt
a§a nevinovata? Dai buzna sa-ji faci poftele cu mine §i daca eu nu
incep sa Jip §i sa le§in, presupui c5 sunt una dintre femeile de
moravuri u§oare cu care e§ti dumneata obi§nuit. .
Buzele lui tresarira de pared incerca s3-§i reprime un zambet,
iar ea-§i pierdu orice urma de rajiune.
— Capitane MacGregor, spuse, n-ai putea recunoa§te o
femeie nevinovata nici macar daca {i s-ar strecura In pal.
Chiar §i Jayne §tia ca ceea ce a spus n-are sens, dar vazu, din
modul in care lui i se ingustasera ochii, ca injelesese ce vrusese
ea sa spuna.
El se departa de birou.
— Altceva?
Jayne simji ca inima i se urea in gat §i furia i se dizolva in ceva
la fel de fierbinte, dar nu atat de ostil. Pur §i simplu nu mai putea
indura sa se uite la el nici o secunda, de aceea i§i siudie mainile
cu care nu prea §tia ce sa faca.
— §i apoi pleci ca §i cum...
— Ca §i cum ce?
Degetele lui o apucara de sub barbie §i-i ridicara faja spre el,
dar ea-§i jinu cu .incapajanare privirea plecata.
— Ca §i cum m-ai fi gasit necorespunzaioare.
Realiza cu groaza aproape rostise cuvintele cu glas tare...
ca §i cum i-ar fi dezv&luit lui ce femeie nebunS §i singura e ea.
Cand incercS s$ se retraga, descopcri c£ o mSna o {inea ferm de
faja... ca-i provoca durere... §i-§i ridicA Incct ochii spre ochii lui.
Privirea calda, neajuloralft, chipul ei pal fura pentru Andrew
ca o lovitura de pumn in ceattul vital. Sau era total ne§tiutoare,
sau cea mai perfecia praciic^ntfl a viclcjfugurilor femeie§ti pe care
o intalnise el vreodata.
Era timpul sa descopere adevflrul.
l§i trecu u§or buzele pcsie bu/xlc ci $i o simji ca tremura.

162
 — N-o sa plec de-aici in noaptea asta, §i nici tu nu vei pleca,
domnigoara Jayne Worthington, spuse el, apoi ii scurta numele la
o singura goapta, Jayne.
— Ce tot spui? reugi ea sa rosteasca, dorind ca sangele sa nu-i
mai alerge prin vene aga tare gi sa nu i se mai invarta capul gi sa
nu mai simta cum cregte o fierbinjeala in ea, impingand-o sa-gi
slagie hainele de pe ea.
Cu capul plecat spre ea, el igi trecu varful degetului peste buza
ei de jos, apoi peste dinjii ei, atingandu-i in cele din urma limba.
Ea ar fi vrut sa-gi inchida gura gi sa-1 jina captiv.
— Ceea ce vreau sa spun — vocea lui era ingrogata §i
slabS — e ca-i timpuLsli descopar exact cat de nevinovata egti.

CAPITOLUL XV

ndrew igi retrase degetul dintre buzele ei gi linse

umezeala de pe varful lui.
— Ai un gust dulce.
Inima lui Jayne batu violent gi gura ei vibra acolo unde
o atinsese degetul lui. Intimitatea implicata in acest gest simplu o
uluise. Incurcata, se dadu un pas inapoi.
— Poate, spuse ea cu o voce ezitanta, ar tebui sa ma intorc in
camera mea.
Nu.
Vorbise sec, ca gi cum nici o discujie nu mai era posibila.
Jayne privi Sn sus, uimita de imaginea lui in lumina lunii, cu
pflrul negru gi ochii negri, obrajii jepogi, curbele sculptate ale
gAlului §i umerilor sau ale mugchilor de pe pieptul gol. Nu gtia
cum sa se apere impotriva unui asemenea efect; in fapt, a se apara
era cxact ultimul lucru la care se gandea.
Tot corpul ei pulsa, devenind tensionat gi fierbinte, sangele ii
alcrga prin vene, fiecare simj intrase in alerta datorita prezenjei
|1 lorjci lui Andrew. Era la fel ca la Tanger, cand gustase dorinja

163
pentru prima data. Acum insa senzajia i se parea de o mie de ori
mai puternica, mai dulce §i mai irezistibila. I se intamplau lucruri
ciudate. Fierbea, se schimba, parea infometata. Se simjea mica,
neinsemnata §i in acela§i timp vibrand toata, plina de viaja.
Vai, da! — se simjea §i imprudenta, pentru ca el se a§tepta
ca ea sa fie ceea ce nu era de fapt, agteptand ca sa faca lucruri pe
care ea nu §tia sa le faca.
' In ultimele minute ii pierise §i mania §i mandria care o
impinsesera in pripa dupa el. Se afla pe un vas, pe mare, intr-o
jara straina §i era foarte singura, iar pe un alt plan era cu un
barbat a carui intreaga fiinja era, in acel moment, legata de a
ei — simjea acest lucru in aerul ce plutea intre ei doi — §i
prezenja lui o facea sa se simta ca §i cum n-ar fi fost deloc singura,
ca §i cum n-avea sa mai fie niciodata singura.
Stia ca e doar imaginajia ei, dar nu voia s-o combata cu
arg mente rajionale. La fel de incredibil era §i sentimentul ca in
och i lui, in aceasta noapte ca de pe alta lume, ea nu era de fapt
del ic urata. Degetele ei se plimbara prin masa de par ce-i cadea
p umeri. De vina trebuie sa fie luna, care a lacut vreo vraja.
Andrew ii urmarea migcarile ochilor §i dorea foarte mult sa
§tie ce se migca in mintea ei... ce anume alegeri face... ce decide
sa-i permita lui sa faca.
Femeie proasta! Acum deciziile le va lua el.
§i vor fi decizii ciudate.
Mainile lui de amant exersat o apucara de umeri, apropiind-o
u§or. Nu era mai plina de substan ja decat raza de luna, cand mana
lui mare, bruna §i aspra atinse cama§a alba §i subjire.
A§ezandu-se pe muchia biroului, t§i desfScu picioarele §i o
trase §i mai aproape, pana cand §oldurile ei zvelte se potrivira bine
intre coapsele lui. Mai aproape... pan& cdnd sftrcurile sanilor ei
se frecara de pieptul lui; senzajia era ciudat&, de parea §i ea ar fi
fost la fel de goals ca el. Lunile de abstinenjd i§i spuneau cuvantul,
simjea dorinja traversSndu-i corpul ca; un fulger; se temu chiar ca
se va desc&rca a§a, imbrScat cum era. Lipindu-se de corpul ei, i§i
lasS barbajia lui int&ritd sS-i vorbeasca despre excitajia la care
ajunsese. O femeie cu experienja trebuia sa injeleaga.

164
 Jayne i§i dadu seama ca el era pregatit pentru ea, aga cum i se
npusese ca trebuie sa fie un barbat gi un tremur de spaima o'
tuprinse. realitatea depagind orice fantezie gi imaginajie. Acum
iflnd simjea dovada, tare ca piatra, apasandu-i coapsele, nu mai
era loc pentru fantezie, doar pentru ceva foarte fierbinte gi foarte
palpabil.
De ce se afla ea aici? De ce nu se lupta sa se desprinda de el?
Intrebarile navaleau bulucindu-se din diversele coljuri ale minjii
ci.
Buzele lui ii atinsera coljurile gurii; tremura.
— Jayne, gopti el, vreau sa-mi aud numele rostit de buzele
laic.
Nu trebuia sa cedeze... nu trebuia. Cum ar putea sa-1 lase sa
luca ce vrea el cand nu injelege nici cel mai mic lucru despre ea?
Intr-un fel sau altul, exact acest mic amanunt facea ca actul ei sa
lie profund gregit.
Degetul lui ii mangaie golul de la baza gatului gi se opri apoi
asupra tumultului inimii. Ea uita totul despre ce e bine gi ce e
rau.
— Andrew, gopti ea.
Se auzi rostindu-i numele, ceea ce suna ca o cedare. Zambetul
vag de pe buzele lui ii confirma ca gi el simjea acelagi lucru.
Ar fi putut fi o femeie oarecare care a venit 4a el, igi spuse
Jayne, luptand sa fie rajionala chiar in timp ce genunchii
amcninjau sa-i cedeze gi s-o tranteasca pe podea. El ii cunogtea
thipul, ii gtia numele, dar nu injelegea ce forje o pun in migcare...
Mainile lui i se ratacira in par, gura lui o sufoca dand frau liber
tuiuror dorinjelor reprimate de o viaja, facand-o apta doar pentru
it singura forja, un singur scop. Andrew MacGregor. Dorinja o
Miapunse ca un rau ce irupe printr-un dig sfaramat.
Ii atinse pieptul gol; caldura lui ii furnica degetele, trimijand
llori, pe carari necunoscute insa, spre fiecare coljigor al trupului
ci... sanii ce se umflau, cu sfarcurile intarite, stomacul ce se
Incordase, valea infierbantata dintre coapsele ei. Chiar gi
ilc gctele de la picioare i se arcuiau pe covor in timp ce-gi lipea
coapsele de trupul lui.

165
 Comportamentul ei subit u§uratic ii trezi o ru§ine trecatoare,
care se topi imediat sub asaltui sarut&rilor lui fiamande. Golurile
secrete ce faceau de atata timp parte din viaja ei pulsau, pline §i
triumfatoare. Degetele lui rataceau prin parul ei incalcit,
mangaind zona umeda de la baza cefei. C£nd brajele lui o
incercuira, ea se lipi de trupul lui fierbinte §i tare, lasindu-§i
instinctiv gura prada buzelor lui.
Andrew gemu, resimjind piaeerea adincS provocata de dul-
ceaja ei, cum statea a§a, delicata, inalta §i mlSdioasa, sufocata de
imbraji§area lui salbatic& §i brutala. Niciodata nu mai simjise o
asemenea foame arzatoare. Ar fi vrut s£-i sfa§ie in bucaji cama§a
de noapte §i, chiar aici, langa birou, sa-i desfaca picioarele §i sa
patrunda violent §i adanc in trupul ei cald §i plin de dorinja, o
dorinja care il fermeca.
Se agaja de ultima farama de control, concentrandu-se asupra
acelui fantastic sarut coborand apoi cu tot mai mare ardoare, de-a
lungul gatului grajios pana la acel punct unde-i putea percepe
pulsajia sangelui.
Mainile ei i se agSjara de braje, unghiile ii zgariasera pielea
lunecoasa §i intinsa §i el realiza cii §i ea avea propria ei doza de
salbSticie. Nu era deloc inocenta care p^rea. Ar fi trebuit sa-§i fi
ingaduit o favoare §i si fi r&mas la ea, la Tanger.
Cu o mi§care rapidiS o ridica in braje §i o duse spre pat.
— Oh, striga ea cu gura ascunsA in scobitura umarului lui, dar
nu se lupta deloc.
Buzele lui ratAcirfl fierblnji de-a lungul curbei g&tului ei in
timp ce o intindea pe cearccaful r&coros.
— E bine, fetijo, murmurfl el cu capul lipit de bataile inimii
ei. O sa fac sS-ji placft.
Intins langa ea In patul Ingust, plimbflndu-^i mflinile fiamande
pe cama§a ei, descopcrlnd plflcerlle uferite de carnea ei abia
acoperita, se lupta sa stfipineascA cxplo/.la ce hc pctrecea inauntrul
lui. Cand ea se rasuci ji se lipi de el, cAut&ndu-l, fu pe punctul de
a pierde bataiia.
Nerabdator, trase in sus de (ivul dniA^ii, ridicand-o tot mai
sus, peste picioarele incrcdlbll de lungi gi dc dclicat arcuite, palma
lui zgariind pielea coapsd $1 aproplindu sc chinuitor de mult de

166
 lomoara ascunsa a sexului ei. Ii simji pulsajiile, caldura, foamea
umcda care tanjea dupa el §i corpul lui se umfla pana cand crezu
chiar ca va exploda.
Cu toate acestea, urea in continuare de-a lungul liniei fine a
$oklului §i a taliei inguste, pana ce mana lui se facu cau§ in jurul
sanului inalt §i ferm, potrivit de mare, al carui sfarc tare II simjea
in palma. O simji tremurand sub asaltul lui; tremurul ei ii incinse
sangele.
Nimic — nici macar sarutul lui Andrew — n-o pregatise pe
Jayne pentru amejitoarea prabu§ire in abisul de pasiune pe caie-1
creasera mainile lui. Trupul ii canta in ritmurile trezite de
atingerea lui, i§i pierdu cea din urma rejinere, oarba la orice in
afara de ceea ce-i facea el. N-ar fi putut sa-§i inveje trupul ce sa
faca; instincte vechi de cand lumea luara locul voinjei.
In patul a^esta scaldat in razele lunii, el o momea catre soare;
ea avea deja viziunea apropiatei explozii de lumina.
Mai mult. Voia mai mult. Picioarele i se desfacura. El i§i
arunca un picior peste ea, fibrele pantalonilor lui zgariara pielea
fina, §i el ii mangaie carnea delicata de pe interiorul coapselor. O
durea aceasta dorinja de a vrea ceva, fara sa §tie ce... ceva mai
mult din ceea ce facea el, mai iute, mai tare, fara a mai inceta
vreodata.
Un jipat i se pierdu in gat. Vasul se mi§ca sub ea, intr-o
mi§care subita de schimbare a ruliului §i a tangajului produse de
altceva. mai puternic decat ondulajiile regulate ale marii. Andrew
putea face chiar oceanele sa se clatine. In adancul ochilor inchi§i,
pc fondul ca de catifea neagra, ea vazu intr-adevar o lumina brusca
i}i stralucitoare.
Minunata, maiastra mana a lui Andrew se opri. II simji
icnsionat §i deschise' ochii, fara sa §tie la ce sa se a§tepte, ce sa
laca, luptand cu nevoia de a-i lua mana §i a o pune sa-§i continue
ocupajiile.
— Andrew, sopti ea implorator.
Ce Scuse? Era oare atat de incapabila...
Vasul se zgudui dirt nou §i prin fereastra putu vedea lumina
unci rachete. Se gandi la ni§te focuri de artificii... ce gand ciudat,

167
prostesc... dar fu primul lucru care-i trecu prin minte.. Poate ca le
dadusera foe chinezii, sarbatorind deliciile nopjii.
O explozie formidabila i§i trimise ecoul in cabinS.
El injepeni §i se retrase rapid.
— Ce naiba!
Se ridica intr-o clipa, repezindu-se la cizme §i, fir3 a arunca
o singura privire in direcjia ei sau a rosti vreun cuvant, ie§i
val-vartej pe u§a.
Camera se invartea in jurul ei, de aceea se jinu de marginile
patului pentru a nu cadea. Incet-incet amejeala-i dispSru. Se
ridic&. Cama§a de noapte era rasucita deasupra taliei, lSsandu-i
restul torsului gol, picioarele lungi erau ridicate §i desfacute, pata
intunecata dintre picioare parea sa mai pastreze inca amprenta
mainii lui.
Simji o impunsatura de dezamagire §i ru§ine.
O alta explozie o facu sa uite de sensibilitajile ei personale.
Ceva era, clar, in neregula. Tarandu-se afara din pat, igi aranja
cama§a de noapte §i porni in picioarele goale spre puntea
superioara.
Inca nu apucase sa inchida u§a cand o silueta micS §i maronie
ja§ni pe langa ea in cabina, scancind la fiecare pas, ascunzandu-se
in cele din urma in cutia captu§ita cu o patura de la capul patului.
Atlas era ingrozit de exploziile nocturne. Simjind oarece inrudire
cu animaiul, se stradui sa nu-1 imite in aceasta retragere grabita
§i se angaja iute pe coridorul ce ducea afara.
— Luaji-va armele! striga o voce profunda, disperata, exact in
clipa cand ea ie§ea in mijlocul unei scene de co§mar.
Sub lumina alba a lunii pline, echipajul fregatei se agita sa
pund m§na pe tunuri §i munijie, punand in mi§care armele de la
babord pe care ea abia le observase mai inainte, j2§nind pe seara
in jos pentru a aduce saculejii negri cu praf de pu§cS, in timp ce
sus velele fluturau in vantul ce precede rev&rsatul de zori. Andrew,
pe jumState imbracat, cu parul fluturand, se Inv&rtea in mijlocul
confuziei generale racnind ordine, fluturindu-§i brajele, prezent
pretutindeni In acela§i timp.
StAnd pe l&nga tambuchi, ii zSri pe Oakum, Boxer §i cei doi
chinezi, dar numai in fuga, deoarece atenjia ii fu atrasa de apa.

168
 Ca un vas-fantoma spanzurat Intre intunericul marii §i cel al
ccrului, un vas mic, cu vele patrate pandea la nu mai mult de
treizeci de metri distanja; lumina argintie a lunii se reflecta in
panzele sale, In timp ce armele-i erau ajintite asupra lui Trossachs.
— Corsari, §opti ea cu inima la gura. Unul dintre temutele
vase de piraji care tulburasera de o suta de ani existenja
marinarilor one§ti. Majoritatea disparusera acum, eliminate de
§efii statelor din Barbaria, exact aceia care odinioara le fusesera
patroni. Era clar ca mai ramasese cel pujin unul.
Ordinele lui Andrew igi trimiteau ecourile in noapte.
— Ridicaji armele! auzi ea; apoi „Incarcaji!“ Comenzile
devenira tot mai incalcite, in timp ce ea privea §i asculta ingrozita,
apoi in sfargit se auzi rostit clar cuvantul „Foc!“. Jayne tremura,
dar racoarea nopjii ceda locul unei unde fierbinji de anticipare.
Deasupra capului ei vedea siluetele intunecate ale marinarilor
ce se cajarau pe catarg, cu muschete, carabine cu jeava scurta §i
cartu§e agajate la gold. Din haos se desprindea o rutina a
omorului gi ea trai un moment de mandrie vazand cat de bine-§i
pregdtise Andrew oamenii.
Subit se trezi cu el in faja ei.
— Du-te jos, striga el cu faja devenita o adevarata masca a
furiei §i fara a da semne ca ar putea sa se comporte §i altfel; ea
sc grabi sa faca ceea ce-i ceruse. Cuibarita in coridorul din faja
cabinei lui, chiar inainte de a fi auzit rumoarea simji ca latura
navei se afla la nivelul vasului pirat. Scandurile de sub picioarele
ci goale rasunau de zgomot.
Era ciudat de lipsita de temeri pentru ea insa§i, gandindu-se
nunai la Andrew §i la ceilalji oameni care luptau sa salveze fregata
dc atacanji. Totodata cunoscu un soi de excitare momentana, o
goana a sangelui care o ajuta sa injeleaga mai bine ca oricand
piina atunci de ce-§i dorise Josh o viaja aventuroasa pe mare.
Noaptea fu sfagiata de salva de raspuns a corsarilor §i simji
cum Trossachs deviaza brusc. Toate gandurile exaltante o parasira
nu-§i putu da decat o singura explicajie a schimbarii subite de
rltm. Fusesera loviji.
— Andrew, §opti ea, inghejata in timp §i in spajiu. II vazu
/ilcind fara viaja pe punte, sangele datator de viaja i se scurgea

169
 intr-o baltoaca ascunsa de umerii laji, vibrajia lui glorioasa apunea
pentru vecie. Imaginea era atat de clara de parea ea chiar ar fi
stat langa el, a§a ea simji cum frica-i cuprinde inima.
Nu-§i putu stapani picioarele care o purtara inapoi spre gura
tambuchiului, unde se opri brusc. El statea in picioare la nici doi
metri distanja, inalt §i mandru §i glorios §i neatins, mu§chii de pe
spate se valureau in timp ce el fScea gesturi frenetice spre oamenii
lui, comenzile lui racnite se pierdeau in tumultul general. !§i
infipse pumnul in gura pentru a-§i opri un strigat de u§urare.
Fusese proasta ca intrase in panica, i§i spuse in timp ce sangele
continua sa-i pulseze tare in vene. Andrew MacGregor putea sa-§i
poarte singur de grija §i n-ar fi apreciat deloc temerile unei femei.
Dar, vai, ce minunat era sa §tie ca lui i-e bine!
Se uita dincolo de el, la siluetele paramelor §i panzelor §i la
oamenii agitaji. Fumul §i jipetele se pierdeau in cerul nopjii, dar
nu auzi nici un ordin de a reincarca armele. Ochii ei se indreptara
ca fulgerul spre inamic. Apele erau lini§tite pana departe §i ochiul
ei neexperimentat paru sa sesizase mic§orarea vasului de piraji in
lumina lunii... ca §i cum ar fi renunjat la atac §i s-ar fi indepartat.
Tacerea tunului de pe Trossachs ii arata ca nu se in§elase. Dar
bucuria subita ce o invadase fu repede redusa la tacere atunci
cand, privind in jur, observa pagubele facute de tunurile inamice.
Marele catarg impunator al fregatei nu se mai inalja mandru spre
cer; dimpotriva, se inclina abrupt catre babord.
Exact ca...
Inchise ochii §i-§i inchipui o alt£ noapte pe mare, mull prea'
vie in memorie. Vasul lui Aziz Rashid fusese avariat in acela§i
mod in timpul furtunii din largul coastelor Algerului. Vasul mai
mic aproape ajunsese in port §i, fara indoialS, s-ar fi salvat de
n-ar fi fost prostia capitanului.
Amintindu-§i de agitajia lui onctuoasS se simji strabatuta de
un fior'~
— N-ai motive de teama, spuse o voce vesela, iar ea deschise
ochii §i zari faja murdara §i zambitoare a lui Boxer. Statea in faja
ei cu mainile proptite in golduri, mindru ca un coco§, de parea el
personal i-ar fi alungat pe piraji.
Jayne nu avu ce alt raspuns sa dea decat un zambet.

170
 - E§ti sigur?
Da. Cap’tanul Mac o sa ne duca direct in port. Toji oamenii
Uc pe vas cred a§a.
- §i femeile la fel.
- Boxer! vocea lui Oakum rasuna de undeva din faja, din
umbra, iar baiatul ii facu cu ochiul, dadu din cap §i pleca.
Da, gandi ea, capitanul Mac ii va duce la jarm. La urma urmei,
cl nu era in nici un caz un al doilea Rashid.
Dar nici foarte diferit de acesta nu era, cel pujin nu in
circumstanjele momentului. Se cuprinse cu brajele, recunoscand
coincidenja dintre nenorocirile intamplate celor doua vase. La
momentul cand se petrecusera ambele dezastre ea se aflase la bord
ca sigur pasager, acceptat numai datorita sumei pe care-o putea
pl&ti. Nu pentru ca putea fi o buna companie, nici pentru ca era
animata de-o cauza dreapta, nici macar din cauza maleabilitajii de
care ar fi putut da dovada in pat. Atracjia de care dispunea era
lapiul ca avea asupra ei bani gheaja.
§i ce lucruri ingrozitoare se petrecusera in timp ce ea se afla
la bord! Ca albatrosul din legenda, ea le adusese ghinion ambilor
capitani.
Ghemuita pe tambuchi, il privi pe Andrew care se intorsese
inspre ea. Deschise gura sa vorbeasca. El nu-i dadu deloc atenjie
gi privirea ii aluneca mai departe. Mintea-i era ocupata cu lucruri
mai importante, aga cum era gi firesc, i§i spuse ea. Dar nu putu,
cu toata forja rajiunii, sa inlature toate urmele panicii §i rujinii
care o apasau pe suflet, la fel de puternic cum fusese —ceva mai
devreme pasiunea.
De§i in jurul ei se agiiau vreo doisprezece barbaji, se simji
extrem de singura.
Cu mai pujin de o ora in urma staiuse intinsa in brajele lui
Andrew oferindu-§i trupul priviriior gi mainilor lui. O sa fac sa-ii
pluca, spusese el. §i chiar reugise pentru un timp oarecare. Dar
nu fusese o placere intreaga, caci altfel de ce-ar simji un asemenea
gol dureros pe dinauntru?
Se temea ca nu e chiar complet diferita e mama ei. Dorise un
barbat la fel de mult cum dorise allele in viaja ei gi fusese pregatita

171
sa faca orice i-ar fi cerut el. Se gandise la ce e bine §i ce e rau,
dar apoi laase cu buna-§tiinja deoparte orice considerajie.
Fata-batrana-nu-prea-placuta jucandu-se de-a sclava iubirii cu
salbaticul ei amant! Doar ca el se grabise sS se retraga cand
intervenisera probleme mai importante. Toate rajionamentele din
lume n-o vor putea ajuta sa uite asta: ca, spre deosebire de ea, el
nu fusese cu adevarat transportat de pasiunea pe care ea crezuse
ca o imparta§esc.
Daca le permqi, tefolosesc. Cu excepfia cazurilor c&nd i se ofera
o verigheta, o femeie trebuie totdeauna sa se fereasca sa se
indragosteasca mai mult de o noapte de fiecare data.
Era un sfat — pe care §i-l amintea prea tarziu — primit de
la Millicent. Nu-§i putea da seama de ce-i venise in minte acum.
Niciodata nu se crezuse indragostita, nici macar pentru o noapte.
!§i pieptana parul spre spate, gandind ca ar trebui sa-1 lege
strans, la fel cum strans ar tebui sa jina §i dorinjele noi, desfranate
care pareau sa puna stapanire pe inima ei. La urma urmei, ea
ramanea Jayne Catherine Worthington, fata de fermier din Vir­
ginia §i rezidenta cu totul ocazional la New York, o imitajie de
aventuriera de doudzeci §i cinci^de ani care avea nevoie, intai de
toate, si ducd la bun sfarjit misiunea caio o pusese in mi§care inca
de la vafsta de doisprezece ani.
DacS Joshua Worthington mai traia intr-adevar, ea era unica
lui speranjS. §i a§a ;i era, cel pujin acum.
La inevitabila intoarcere acasS, cu sau fara succes, nu va avea
nevoie de bagajul excedentar reprezentat de amintirea lui Andrew
MacGregor.
Cu un suspin se intoarse dc pe punte l&s&ndu-i pc b£rbaji sa
se ocupe de toate trcburile b&rb&tcgti urgentc. Iar ca iji va vedea
de treaba ei (emeiascA. Va sta departe de calca lor $i-§i va
impacheta lucrurile, iar de Indatfi ce vor ttjunge In doc i^i va plati
datoriile $1 va pleca, f&ril 8&-I mai remnlntcascA vrcodata de
pujinele momente dulci §1 nAlbatice pc u r e Ic pcirccusera unul in
brajele celuilalt.
Erau momente pe care yl cl trebuia «A Ic ultc, probabil. Faptul
ca luase in patul lui o fatfi bAtrlnA mat mull dccat dornica sa

172
uccepte va fi pentru eternitate legat in mintea lui de momentul
cand pre|ioasa lui nava fusese pe punctul de a fi distrusa.

CAPITOLUL XVI

and marinarul sari de pe nava pe chei, Andrew il urmari

cu privirea din umbra desenata pe punte de razele
soarelui dupa-amiezii. Cel mai recent membru al
echipajului, angajat la Tripoli, fusese §i primul gata sa
piece. Ateriza zgomotos pe platforma de lemn a docului §i se
pierdu in muljime.
— Cale batuta, mormai Andrew in urma lui, ca de mai gedeai
iji rupeam prapaditul de corp in doua, ca pe catarg.
.Dezertorul fusese de cart in orele cand venise necazul,
inlocuindu-1 pe Chang, care era bolnav. El lasase nava-pirat sa
ancoreze prea aproape, se eschivase posomorat de la orice
explicate a gre§elii sale iar acum, cand in sfar§it ajunsesera la
jarm, hotarase sa paraseasca nava.
Era de fapt lucrul cel mai inteligent din toate cate le facuse de
cand se angajase.
Andrew arunca o privire rapida spre catargul avariata, dar nu
rezista prea mult, priveli§tea fiind tot mai trista, pe masura ce se
scurgeau orele. Nava Trossachs era pentru el ca o femeie; ii
mfingaiase fiecare bucajica cu o grija nejarmurita §i plina de
iuhire. Prima lui nava, ca §i prima iubire. Dar, ca fiecare dintre
femeile pe care le cunoscuse, ea nu va fi ultima.
DupS cum nu va fi ultima nici domni§oara Jayne Worthington,
uire slAiea langa balustrada de la babord cu valiza la picioare §i
urmilieu ultimele amanunte ale acostarii. Abia a§tepta sa coboare,
liu-i ujju? Voia sa sara jos, ca §i marinarul. Sa scape de Andrew §i
Ue lucrurile pe care le dezvaluise despre sine, lnocenta Jayne!
Ar/Alourcu, patima§a Jayne!

173
 Un amestec de manie §i frustrare crejtea inauntrul lui, dar nu
era sigur daca se datora gandului la catarg sau celui pentru
feti§cana.
Se indrepta cu pa§i mari cStre ea. Ca §i cum ar fi cazut din cer,
Atlas aterizd cu precizie §i delicateje pe balustrade, ghemuin-
du-se pentru a inspecta man§eta cAmA§ii stapanul ui sau.
— Ji-a luat ceva timp sa ajungi aici, spuse Andrew abrupt, da
nu te nelini§ti. In curand vei fUplecatS.
Jayne i§i ridica privirea spre Andrew; in ochii ei lucea
ingrijorarea. Cat timp duraserS pregStirile pentru a p&rdsi fregata
nu fusese singura cu el nici macar un minut. .Acum avea prima
ocazie.
Statea dreapta §i inalta in mantia ei de culoarea vinului ro§u,
odinioara frumoasa, cu parul rasucit in cocul cel mai strans pe
care §i-l facuse in viaja ei §i se straduia sa nu rogeasca §i sa-§i
controleze bataile inimii. Dar Andrew — un Andrew cu faja
posomorata — ii reducea, daca nu chiar ii anihila, orice §ansa de
succes.
Timp de un minut sau doua urmari cum sunt aruncate ultimele
parame, dar prezenja lui Andrew se dovedi un magnet mai
puternic §i se intoarse sa-1 priveasca, cum statea a§a cu maxilarul
crispat, cu gura stransa, lipsita de zambet. Faja-i nerasa, cu masca
ei de jepi negri §i cu ochii cufundaji in orbite, alba§tri inchis ca
marea bantuitS de furtuna, il facea sa semene cu un diavol.
Atunci c&nd, la ea acasa, se ciocnea de asemenea ma§ti ale
sup&r&fti, Jayne obi$nuia si analizeze dac& nu ea ins&§i putea fi
cauza acestei supfirflri. Nu de data aceasta. Cflpitanul avea
dreptul si fie posomorfll, o jlia prea bine, dar de asta data nu era
vina ei.
Toate temerile ei prostejfll dc dlmlneajfl devremc — com-
parajia intre cei doi cApilanf |i cole duui nave avariate, ca §i unica
trasaturA pe care <> avcau In comun, aueea(i pasagerS care platise
— fusesera demull eliminate pe ba*a rujionamentul facut.
Procedase exact a§a cum dorl»e Andrew gl t hiar cu o ravna care
va ramane in veci una din murtlc aurprl/c |>c care §i le facuse in
viaja ei.

174
 De§i, daca se gandea la aspectul lui general in aceasta dupa-
umiaza — pielea aramie a gatului, umerii musculo§i, pantalonii
stran§i pe picior, pumnalul taios, ca un brici, agajat in teaca lui
la cingatoare — nu-i era deloc greu sa-§i inchipuie pentru ce motiv
anume cooperase.
Era, intr-adevar, mult din mama ei in ea, mai mult decat visase
vreodata. Era nevoita sa accepte acest fapt, fara putinja de tagada.
Dar nu era un subiect despre care sa discuji. Amintirea orelor
dinainte de revarsatul zorilor era prea proaspata, prea delicata
pentru a fi supusa unui examen in doi in lumina cruda a zilei.
Cel mai bun lucru care-i ramanea de lacut era sa-§i salveze
mandria, sa-i arate ea nici nu va regreta, nici nu-i va fi ru§ine caad
va debarca, apoi sa-§i ia ramas bun fara sa arunce macar o singura
privire inapoi.
Dar nu-i va fi u§or, nu daca el va sta atat de aproape in spatele
ei, fiecare bucajica din el amintindu-i de proaspat-descoperita ei
senzualitate... o slabiciune care-ar putea complica mult prea lesne
deja complicata ei existenja.
Privirea ii cazu asupra lui Atlas, cocojat pe balustrada langa
el, cu ochii ca ni§te nasturi maro plimbandu-se ageri de la unul
la altul, cu buzele punga, de parea n-ar fi §tiut ce .sa faca — sa
rada sau sa planga.
Cand revazu in gand, ca intr-o strafulgerare, imaginile din
timpul nop{ii — respirajia sacadata, pielea goala, lunecoasa §i
mainile fiamande. toaie scaldate in lumina spectrala a lunii —
Jayne imparta§i dilema maimujei.
In cele din urma Andrew i§i imbracase una dintre cama§ile lui
cu maneci lungi, cu guler descheiat, iar ea era infa§urata in mai
multe straturi succesive de lana groasa. Vantul incetase cat timp
sc legasera amarele la chei §i simji acum sudoarea ce i se scurgea
intre sani §i o umezeala pe §ale. Erau cele doua locuri pe care le
mangaiase Andrew. Obrajii iLardeau cand i§i aducea aminte, de
aceea privi in alta parte, ca el sa nu-§i dea cumva seama.
In curand va pleca. Ar fi trebuit sa simta un fior de placere...
sa lie lot mai vesela. In loc de a§a ceva, simjea o amorjeala pe
care nici nu incerca sa §i-o explice.

175
 Tacerea ei, tacerea lui ii toca nervii. In jurul lor marinarii
strigau §i se agitau pe toata puntea. dar ea gi Andrew st&teau cA
doua statui, in a§teptarea navelor la prora cdrora urmau sa fie
gintuite in cuie.
Andrew ii vazu mainile inclegtandu-se pe balustrada navei §i
se intreba ce se petrece in mintea ei. Oare se agtepta ea ca el sa
spuna ceva? Sa-i faca complimente? Sfi-§i cearS scuze? Nu avea
nici un fel de experienja cu femeile ca ea. O palma peste fund, o
gluma gi gata, pleca. Dupa ce termina in mod satsifacator o
intalnire.
Nu se intamplase mai nimic satisfAcAtor noaptea trecuta, dar
se intamplasera totugi destule ca el sA mai doreasca sa petreaca
inca o ora impreuna, in patul lui.
— Capitane MacGregor...
— Jayne...
Vorbisera in acelagi timp.
— Vorbegte tu primul, spuse ea.
— Nu, doamna trebuie sa inceapa.
Ochii lui ramaneau ineejogaji, lipsiji de zambet gi ea se lupta
sA-gi aduca aminte ce voise sa spuna.
Deodata deveni extrem de congtientA de propria persoana, de
corpul subjire de sub hainele grele, de parul strans intr-un cot; de
fatS bAtranA, de faptul ca principalul ei atu — ochii negri —
poarta umbre care le subliniazA intensitatea intunecata.
Lipsa somnului il facuse pe Andrew mai atragator ca niciodata
— sinistru, cu privirea posomoStfi gi rezervata, ca un fruct oprit,
starnind tot al&la curiozitate cfll gi partea invizibilA a lunii — in
timp ce ea se simjea mai urflt&'dccAt oricflnd.
Un singur lucru pflrca sA sc proflle/c cu certitudine. Mai
degraba ar fi sAril in apa din portul Derna gi s-ar fi inccat decat
sa rosteasca o silabA carc sfi-l lacA sfl crcadfl cd c muljumitA de
modul in care decureserA tbcrurile Intre ci sau, gi mai rau, ca
ar fi dorit sA rAmAnA in brujclti lui |l sA (ermine ceea ce
incepuserA.
— Imi pare rAu dc ce s-a IniJmplul cu vasul, spuse ea cu
deplina sinceritate. Oakum mi-a spun cl n a lost nimeni ranit.

176
 — S-ar putea ca eu sa fi fost cel mai prejudicial, sarind din pat
u§a cum am facut-o.
Ochii ei fulgerara spre chipul zeflemitor care se intorsese spre
ca. Sau poate o tachina doar, ca o duioasa amintire a ceea ce se
intamplase intre ei in lumina lunii §i care staruie in mintea lui la
fel ca intr-a ei?
Fusese nesabuita sa creada ca el nu va redeschide acest subject.
Uitandu-se in departare, rosti cu greutate:
— In ceea ce prive§te noaptea trecuta...
Andrew descifra tensiunea ascunsa dupa rigiditatea mu§chilor
din jurui buzelor.
— Da, ce-i cu ea? intreba el fSra a incerca deloc s-o ajute,
dornic sa afle, fara ca el s-o imboldeasca in vreun fel ce avea ea
de spus.
II uimise cu fervoarea, cu reacjia ei exploziva. Nu se intamplau
prea adesea astfel de lucruri §i el se intreba daca ea are habar de
asta.
Jayne inspira profund. .
— Nu §tiu ce m-a apucat.
Andrew pufni dezgustat:-
— Cred ca a§a ceva se cheama dorinja.
— Pai §tiu asta... incepu ea, apoi tacu in nadejdea sa-§i adune
curajul.
Ar fi vrut sa poata spune cateva vorbe de duh pe care le aflase
odata cu sfaturile mamei ei, dar nu-§i putu aminti decat: sa nu te
iudragoste§ti, un avertisment care cu greu s-ar fi potrivit in
context..
Reincepu sa vorbeasca.
— Ceea ce vreau sa spun e ca n-am facut pana acum nimic de
acest fel §i nu cunosc cum se procedeaza a doua zi dimineaja. Daca
injelegi ce vreau sa spun...
O-ho, gandi el. Adopta rolul inocentei!
— Vrei sa spui ca n-ai fost niciodata in patul unui barbat?
Obrajii lui Jayne ardeau. •
— Mai mult ca sigur, nu!
— Nu prea pari a avea de gand sa te intorci acolo.
Ii arunca o ocheada piezi§a §i sceptica, iar Jayne simji cum i
sc strange stomacul.

177
 A § t i s p e r a t sa t i e a i t t e l . d a t a t u n a c o o p e r a r e a ...
— Te rog! Jayne i§i mugca buza de jos.
Un om draguj ar fi putut da inapoi, lasand-o singura cu sine.
Sau cel pujin i-ar fi spus cuvinte de scuza sau de consolare. Dar
Andrew nu era deloc intr-o dispdzijie draguja. Statea nemi§cat §i
o lasa sa bata campii.
— Ceea ce-am vrut sa spun... degetele ei netezeau parul deja
bine intins... a fosi ca eu sper ca vei uita ceea ce s-a intamplat,
sau presupun ca aproape s-a intamplat... pai, oricum, ce-i facut e
bun facut...
— Nu chiar, spuse el, dupa care nu putu rezista imboldului de
a se apropia §i a-i §opti. nu inca.
Pentru primi data, dupa atatea ore, zambea. §i nu era deloc
un zambet placut.
Jayne suspina exasperata.
— Nu pot sa-mi dau seama cum de m-am putut gandi ca in
dimineaja asta te-ai putea purta ca un domn.
— Un lucru e cert: nu ji-am dat nici un motiv s-o crezi.
Ea vazu cu coada ochiului zambetul ce-i infrumusejea faja
nebarbierita. Ce draguj! Reu§ea sa-1 amuze atunci cand multe alte
lucruri mai importante ii stateau pe cap!
Allas emise un ras tare, ejarem de uman, §i sari in sus §i in jos
pe balustrade. Jayne suspina. I se parea ca a ajuns sa amuze pana
§i maimuja.
Ce injosilor devenise acest moment! ,
§i in acela$i timp dureros, era suficient de cinstita ca sa
recunoascS.
Cu toate ca se simjea sianjenilS de amintirile lor comune, era
in ele §i ceva prejios, o descoperire in leg&turd cu ea insa§i,
injelegerea — sau cej pujin inceputul injejegerii — cS viaja poate.
fi bogata §i plina §i profund emojionania intr-un mod extrem de
fizic §i d'e intim.
Candva, se gandi ea, cand actualele ei probleme vor fi
rezolvate, ar putea sa se bucure din nou de aceasta expdrienja
profund emojionata, cu o singura excepjie: ca va implica pe
altcineva.

178
 Pc cineva tandru, pe cineva care sa-i injeleaga punctele
vulncrabile a§a cum ea le-ar injelege pe ale lui.
Andrew n-avea puncte vulnerabile. Inarmat doar cu un simplu
cujii, era plin de incredere §i. chiar in nenorocire, avea cer-
llludinea ca este cine este §i §tie ce trebuie sa faca.
Se intorsese cu spaiele, dorindu-§i sa se poata distanja de
dlmpul ce-1 inconjura indeaproape, un spajiu atat de incarcat de
csenja lui magnetica incat de abia putea sa respire.
Altcineva, i§i repeta ea, daca va fi cazul totu§i sa fie cineva.
Se forja sa-§i meritina atenjia asupra priveligtii sumbre ce o
a$icpta dincolo de chei... cladiri marunte, fara ferestre, minarete«e
unei vechi moschei, in stanga, un fort, gata-gata sa se prabu§easca,
ln&ljat in apropierea apei; toate acestea scaldate in razele unui
soare nemilos care-§i trimitea sulijele de lumina asupra fiecarei
imperfecjiuni sau crapaturi.
Tanarul Mahomed spuse ca ora§ul e inconjurat de un zid
protector, dincolo de care se intinde un fel de centura de livezi
plantate in campia fertila, irigata de Wadi Derna — raul Derna;
dar de unde statea ea nu se vedea aproape nici o urma de verdeaja.
Vasul avariat... ora§ul ponosit... aproape nu putea alege intre
cle, diferenja constand in aceea ca primul nu-i oferea decal mai
niulta umilfnja §i conflicte. iar al doilea parea sa promita o mare
rasplata. Daca ar putea sa fie suficient de tare... daca ar putea sa-§i
incnjina direcjia...
I§i flutura mana inxlirecjia ora§ului.
— Mahomed mi-1 prezentase in culori fermecatoare.
— Mahomed?
— Prietenul meu din Tripoli.
Ceva ascujit ca un cujit se rasuci inauntrul lui Andrew, care
sc intreba daca tot a§a se referea §i la el. Prietenul meu de pe vas.
— Cum se intampla cu nenumarate lucruri, spuse el neutru,
rcalitatea nu se ridica la inaljimea a§teptarilor.
Cum se imampld cu dragostea. Ea fu cat pe ce sa spuna
cuvintele acestea cu voce tare. Dar ar fi fost o minciuna.
Simji cum o cuprinde nerabdarea. Cum de reu§ea sa tot revina
la acela§i subiect batut §i ras-batut, atunci cand erau atatea altele
care-i impuneau sa se concentreze? Slabiciunea aceasta o facu sa

179
se teama, dar, intr-un fel ciudat §1 binevenit, teama o facu mai
tare.
— Cine este cel mai bogat §i mai puternic om din ora§?
Andrew o privi surprins.
— De ce vrei sa §tii?
— Din curiozitate, ii raspuse ea, nedorind sa-i explice ca un
asemenea om ar fi putut auzi despre un tanar alb vandut ca sclav
intr-un ora§ departat din de§ert. Sau poate ar fi cunoscut pe cineva
de la care sa afle ea ceva.
Capitanul ar fi ras sau i-ar fi jinu-t o predica, iar speranja pe
care o incalzea ea la san era prea fragila pentru a suporta oricare
dintre aceste doua raspunsuri.
Andrew era sigur ca intrebarea ei era determinate de calcul §i
nu de curiozitate §i se intreba daca nu cumva a-i furniza numele
pe care-1 doregte ar fi echivalent cu a da in mana unui copil un
pistol incarcat.
Dar ea era in mod clar adulta §i o dovedise din plin noaptea
trecuta.
— Guve! aatorul Mustafa. N-ar trebui sa intampini greutaji in
accesul la palat sau in a-1 intalni, data fiind bizara inclinable pe
care o ai de a accede in asemenea locuri.
— Am terminat cu autoritajile. Ma intereseaza un particular.
Cel mai bogat om de prin partea locului.
Andrew ezita inainte de a-i raspunde.
— E un ncgusior. jeicul Zamir Abdul Hammoda, spuse el. O
mustrare de con§tiinia il bantui fugar, dar i§i spuse ca ea ar fi aflat
oricum prin propriile mijloace.
— Nu cred sa fie greu de giisit.
— Nu prea. Se spune ci jeicul e stiipan pe jumatate din
Tripoli.
Un om bogat... in Derna. A$q prelinscsc Mahomed.
— Bun, laspunse Jayne, simjind cum In inima ei speranja
cre§te. E exact omul care-mi trebuie.
— A§a ceva-ji trebuie acum? rfise Andrew sec. in orele de
inceput ale diminejii nu le interesau registrele de incasari, fetijo.
Jayne ro§i.
— Te rog, nu mai reveni la subieclul accasta.

180
 Sc forja sa-1 priveasca In ochi §i expresia ei era la fel de
jjlAlloarc ca §i cuvintele. Speriata ca el nu va jine seama de dorinja
gi, sc grabi sa continue.
Ai fost vreodata in de§ert?
In de§ert?
Andrew privi spre Atlas, care-§i studia varful cozii ca §i cum
Du I mai vazuse pana atunci. Apoi se uita iar la Jayne, care studia
tira>ul cam in acela§i mod, cu barbia ridicata, cu ochii intunecaji
|i solcmni. El decise ca-i prefera iluminaji de o scanteie
ncducatoare.
$i daca ea-§i inchipuia cu perfecta modestie, ca e acoperita de
ttiulji iarzi de stofa de lana, cu parul strans §i tras spre ceafa atat
dc mult incat ii intindea §i pielea obrajilor, dovedea doar ca habar
nu are cat de buna e memoria lui.
El privi spre ora§ §i se gandi la infinitatea de lucruri de dincolo
dc el, a caror amintire facea sa-i curga broboane de sudoare prin
Hprfiiicene.
- Da, am calatorit prin Sahara o data sau de doua ori.
t'Auiam marfa exotica §i, ca sa fiu sincer, ma interesa §i partea de
Hvcntura a calatoriei.
— §i ai avut parte de aventura?
- Am avut parte de caldura §i sete §i de atata nisip cat sa-mi
njunga pentru toata viaja.
— Oh, rosti ea dand din cap §i se decise sa nu mai puna alte
Ini^bari.
Ciandul la ceea ce o putea a§tepta era suficient de
inspaimantator ca sa nu mai aiba nevoie de nici unul din detaliile
ik-scurajante pe care-ar fi putut sa le adauge el.-
Caldura §i nisip §i sete. Timp de o clipa i§i lasa umerii sa se
|)iuliu§easca. Ar fi vrut sa Vorbeasca despre motivul pentru care
va inlrunta dificultajile; ar fi vrut sa-i spuna ciudata, seducatoarea
povcsie a lui Mahomed §i sa-i marturiseasca hotararea ei de a
vi nlica daca conjine sau nu vreun sambure de adevar.
Mai mult decat orice altceva, ar fi vrut sa se sprijine pe forja
lui Andrew, sa-§i descarce sufletul §i isa lase pe cineva mai puternic
)i mai experimental sa se lupte cu problemele pe care le infruntase
pftuu acum singura.

181
 Dar Andrew o va disprejui §i mai mult decat o facuse pana
acum. Dupa cele petrecute intre ei, n-ar mai fi putut suporta
sarcasmele lui.
De aceea tacu, privind mi§carea oamenilor de pe chei. Oakum
se ivi §i el, iar maimuja incepu sa sporovaiasca. Cum pasarela
fusese lasata §i primii membri ai echipajului coborau deja pe jarm,
se trezi ca-i muljume§te capitanului, evitandu-i privirea §i
repetandu-§i in sinea ei ca ar trebui sa fie nemaipomenit de
fericita ca-1 va lasa departe in urma, cat de curand, pe unicul
martor al purtarii ei u§uratice.
Daca-§i simjea inima grea, motivul era doar trecera dintr-un
spajiu cunoscut intr-unul necunoscut. De la data imbarcarii ei la
New York, asemenea schimbari ii rezervasera mai multe surprize
decat anticipase.
Croindu-§i drum pe pasarela, cu valiza in mana, nu se uita in
urma decat o singura data cand Boxer o striga §i ea se intoarse
sa-i faca un semn prietenesc cu mana. Mai vazu §i alJi membri ai
echipajului facandu-i cu mana §i simji o tristeje trecatoare,
nascuta din sentimentul ca-§i lua ramas bun de la ei pentru
totdeauna.
Dar nu se uita la capitanul fregarei §i nu-§i ingadui nici macar
in treacat sa examineze posibilitatea extrem de reala de a nu-1 mai
vedea niciodata.
Andrew o privi cum inainteaza printre marinari §i negustori §i
calatori, pe docul aglomerat. Cale batuta, incerca el sa-§i spuna
sie§i, dar nu putu sa nu-si amintcasca intaji§area ei cand se
intalnisera in foaierul casei tatalui ei vitreag, la New York, felul
in care statea — mandra $i hotarata — in mijlocul unei familii pe
care nu i-ar fi dorit-o nici macar propriului sau tata sau fratelui
legitim pe care nu-1 intalnise niciodata.
La naiba, nu era raspunzator pentru ea! O prevenise in
legatura cu fiecare pas pe care-1 facuse in cautarea ei nebuneasca,
dar ea nu-1 ascultase nici macar o data.
Poate cu excepjia nopjii trecute.
Mantia ei parea ro§ie ca sangele in timp ce-§i croia drum prin
aglomerarea de arabi in halate albe. Strivind intre dmji o

182
 InjurAlura, se trezi grabindu-se spre chei, deschizandu-§i calea spre
ItH'ul uiulc vedea lucirea purpurie §i capul purtat mandru sus, cu
mien I siiu extern de strans, fixat pe ceafa.
() prinse de mana exact in momentul in care tocmai dorea s-o
Hpui'c pc una dintre strazile inguste, aglomerate.
Ce...? incepu ea, smucindu-se ca sa-i faca faja, cu ochii
nolinigiiji.
Apoi inghiji in sec. Nici unul nu vorbi imediat.
- Ai grija, fetijo, se auzi Andrew spunand.
- O sa ma descurc.
Vorbea fara convingere, ca §i cum n-ar fi crezut in aceste vorbe
mai mult decat el.
§edeau faja in faja privindu-se, inconjuraji de o mie de
inirosuri fie rancede, fie dulci §i de o mie de oameni palavragind,
dupa cum se parea, intr-o mie de limbi. Ochii ei erau rotunzi §i
cal/.i §i putea citi in ei incertitudinea. Fetija era ingrijorata de
povara ce-o a§tepta, a§a cum pe buna dreptate §i trebuia sa fie.
Poate ca, daca dimineaja devreme lucrurile ar fi mers altfel, ar
fi luat cu ea amintiri mai placute pentru momentul cand il va
infrunta pe Hammoda. Poate, dar el nu putea fi sigur nici de asta.
Era pentru el ca o ghicititoare, la fel ca inainte de momentul cand
o jinuse goala in braje. l§i pastrase un aer ne§tirbit de nevinovajie,
ca §i cum toate lucrurile pe care el le facuse cu ea fusesera ceva
cu totul special §i nou.
Dar §i ea aratase o patima fierbinte care se dezvaluise la
aungerea lui. §i nu se prelicea. Vazuse femei mult mai experimen-
late care incercasera tot felul de trucuri §i In cele din urma toate
recunoscusera placerile. patului.
El o adusese aproape pe culmea acestor placeri... §i ajunsese
§i el acolo. Simji cum barbajia, i se intare§te neplacut de mult,
doar amintindu-§i. II excitase in asemenea masura incat aproape
egalase tensiunea creata de atacul navei corsarilor.
— Ar trebui sa-ji la§i parul desfacut.
Cuvinte blande §optite iute, care-1 surprinsera §i pe el la fel de
mult ca §i pe ea.
O sa-1 poarte a§a, se gandi Jayne, daca el o sa-i scoata agrafele.
Inima i se stranse si simji lentajia de a-1 mangaia pe faja, de a-l

183
mai atinge o data pentru ultima oara. Poate ca puterea §i
increderea lui vor patrunde, absorbite, prin varfurile degetelor,
ajutand-o in tot ceea ce avea de gand sa faca.
Sau poate dorea pur §i simplu sa-1 mai atinga o data. Un val
iute de dorinja o napadi, simultan cu o fierbinjeala lichida,
complet necunoscuta inainte. Ce ridicol, i§i spuse §i ramase
lini§tita. Trebuia sa se apere ceva mai bine.
— Mai doreai §i alceva?
Intrebarea seaca a lui Jayne il readuse in prezent. Dadu drumul
brajului ei. Privira timp de o. clipa unul la celalalt.
— Ma tem ca reparajiile vor lua ceva timp, zise el intr-un
tarziu. Daca ai nevoie de mine, nu cred sa-ji fie greu sa ma gase§ti.
Pleca la fel de brusc cum venise §i Jayne se una in urma lui,
nemaistraduindu-se nici macar sa-§i inchida gura. Oare auzise
bine, sau era unul dintre mirajele pe care se a§teptase sa le
intalneasca prin aceste locuri? Dar, de fapt, mirajele erau specifice
dejertului, iar ea se afla numai la marginea unui ora§ murdar §i
agitat.
I se stranse inima §i i se umezira ochii. Rajiunea avea de regul
un astfel de efect asupra ei; nu era genul de lucruri cu care sa te
intalne§ti toata ziua buna-ziua.
Iar el era rational din cap pana-n picioare. Cu siguranja ca-§i
daduse seama ca ar fi putut-o saruta din nou, sau ar fi putut-o
imbraji§a, daca ar fi vrut.
In schimb se decisese sa-i dea sfaturi in legatura cu parul ei.
— Andrew, gopti ea, §i-n numele acesta puse o mare parte din
inima §i dorurile ei.
Nu putea sa nege ca traise cu el momente mai importante
decat orice altceva ce se intamplase pana acum in viaja ei, destul
de lipsita de evenimente.
Altcineya. Nu putea sa §i-l inchipuie.
Umezeala din ochii ei ameninja s3 se transforme intr-un torent
de lacrimi, dar privirea fi c3zu pe o fajS §ireatd care se ijea de sub
o acoperitoare de cap murdarS, apoi pe o alta. §i-§i aminti de
arabul cu cicatrice care o aruncase in calea unui cal in galop.
Dintr-o data toata lumea din jur i se pfiru a fi compusa din
du§mani. Jayne se stapani §i se bazd pe forja interioara oare o
pusese in mi§care tocmai de la ferma Worthington. Primise o

184
djgftA ncaijteptata de ajutor, una pe care o va {ine minte toata
indiferent de modul stangaci In care fusese formulata, dar,
obicei, trebuia sa-§i aiba singura de grija.

CAPITOLUL XVII

olosindu-se de limba araba, in care facea progrese

F ultrarapide, Jayne reu§i sa gaseasca o calauza care s-o

conduca la locuinja §eicului Zamir Abdul Hammoda. Se
grabi in urma omului prin stradujele Intortocheate, mai
murdare decat pasajele din Tripoli, de§i casa spre care o conduse
era mai luxoasa decat locuinja in care se odihnise impreuna cu
Mahomed.
De fapt era mai degraba un palat decat o locuinga particular!:
cu mai multe etaje §i cu tumuleje, aflata undeva mai sus decat tot
rcstul ora§ului, departe de strada galagioasa, in spatele unui zid
dc piatra. De indata ce treceai pragul por|ii, inauntru te intampina
o curte frumos amenajata cu vegetate, care se oprea in faja unei
u^i masive, pazite de o santinela cu pantaloni lungi §i haina de
brocart, care depa§ea inaljimea de un metru optzeci, chiar fara
lurbanul inalt de matase, §i purta un palo§ fioros la brau.
Calauza vorbi cu santiela pe un ton repezit §i scazut, astfel
(neat ea nu putu auzi ce spune, apoi yeni sa-§i primeasca plata cu
0 plecaciune §i, incruntandu-se ingrijorat disparu, lasand-o in
picioare in curte langa un bazin mare de piatra unde inotau pe§ti,
1neonjurat de tufi§uri de buganvil.
Era un decor demn de o carte de pove§ti: flori cu mirosuri
imbatatoare §i plante tropicale rasfa{andu-se sub cerul ca de ceara,
/.iduri de un alb virginal intrerupte de jumatate de duzina de
randuri de acoperi§uri din Jigla §i chiar un djin cu pielea de
culoarea jaranei stand drept §i inalt, cu brajele incruci§ate, in u§a
ncagra sculptata spre a-i bara accesul.

185
 Dar, la urma urmei, poate nu era un djin gi nu purta palo§ la
cingatoare. Iar mirosul nu era chiar atat de imbAtator. Ea inca mai
sim|ea duhoarea strazii.
Ii zambi, ignorand timiditatea care o coplegise. El nu-i
raspunse la zambet ci se intoarse spre u§S. BAtu gi in cateva
secunde aparu un servitor; cei doi vorbirS intre ei, dar ea nu reugi.
sa prinda nici un cuvinjel.
Uga se inchise §i se vazu iar singuri in mijlocul vegetajiei
luxuriante, singurii ei tovaragi fiind iazul cu pe§ti neastamparaji
§i un uria§ care parea capabil s-o taie in bucAjele in cazul in care
ar scoate un cuvant.
De parea ea ar fi reprezentat o ameninjare pentru cineva, in
loc sa fie ameninjata de cineva. Daca decorul era potrivit cu o
carte ilustrata, atunci povestea pe care o nara era plina de
necazuri.
Jayne igi drese vocea gi indrazni sa vorbeasca.
— Pot sa-1 vad pe §eicul Hammoda? spuse ea in araba.
Santinela continua s-o priveasca in tacere. In cele din urma,
totugi, se consola ea, nu pusese mana de palo§. Ajunsa la limita
indraznelii, lacu gi se ruga sa se intoarca servitorul.
Nu se intoarse gi picioarele ei nervoase o purtara pe cararile
din curte, in timp ce ochii i se intorce&u nelini§tiji spre santinela.
Doi bArbaji cu halate gi cu tradijionala acoperitoare pentru cap
pAgirA prin poarta exterioara razand gi vorbind in araba. Dupa cate
injelegea ea, vorbeau despre vreme.
Ii aruncarA o privire curioasA. Ea se opri din mers gi le
raspunse cu o privire la fel de francA. Ei se uitara spre santinela,
care cu un semn din cap le dAdu de injeles ci ea nu e o persoana
important^. CiocAnirA la u$A, servitorul apAru gi lurii introdugi
inAuntru.
Jayne se indreptA spre santlnclft nA proteste/c. Degetele mari
gi brune ser-curbarA pe m&nerul sAblcl. Em s c indeparta, mugcan-
du-gi buza de jos, lntrebflndu-ie ce cautA In aceasta curte ca din
povegti purtatA pAnA aici de o motivate deinnA tot de o poveste.
N-ar-fi trebuit sA ascullc ilidodatA legenda lui Mahomed, n-ar fi
trebuit sa se odihneascA pe uuopcrlj) sub ccrul instelat, scaldata in

186
 sonoritatea cantecelor beduinilor, n-ar fi trebuit sa creada
niciodata.
Totul era bizar. Acum putea in sfar§it sa-§i dea seama. Ar fi
trebuit sa piece.
Se gandi la Josh §i nu putu sa piece.
Mai trecu un sfert de ora; arabii ie§ira, nemaiaruncandu-i de
data aceasta nici macar o privire. Pentru a-§i ocupa timpul,
numara zbieretele de camile disperate care treceau pe strada.
Nu o data — ba chiar de peste o suta de ori, cum i se paru ei
— se gandi la Andrew, in tot timpul cat nu numara vocile
c&milelor. Nu-1 va mai vedea niciodata. Mintea ei §tia acest lucru
dar ceva dinauntru ii spunea ca mintea se in§eala.
in cele din urma servitorul veni s-o caute. Jayne simji
ncrSbdarea transformandu-i-se in a§teptare pe masura ce se lasa
condusa de el pe u§a spre o alta curte, chiar mai spelndida decat
prima, judecand dupa parfumul greu de verdeaja care §tersese deja,
loate urmele de miros al strazii.
Apoi porni pe cateva alei intortocheate. Cu valiza lovindu-i-se
dc picioare, trebuia sa alerge pentru a jine pasul cu omul acela in
halat care parea zbura. Umbre in dosul ugilor, in spatele
toloanelor, plutind incerte in cadrul arcuit al ferestrelor — asta
fu tot ce vazu §i care-i aminti de o locuinja omeneasca. Servitori?
Membri ai familiei? Sau pur §i simplu rod al inchipuirii.
in momentul cand se oprira in faja unei u§i sculptate, inchise,
liu putea decat sa presupuna ca s-ar afla in partea din spate a
locuinjei cu aspect de palat.
Servitorul batu o data, apoi o invita sa intre.
I-.a pa§i intr-o camera inalta §i spajioasa, placata cu faianja §i
niniinura, plina de covoare in culorii vii, de mobile bogat
tifflttmeniate si de perne cu franjuri aurii, a carei splendoare,
do soare, nu era depa§ita decat de sala de audienje a pa§ei
(fMU)i I cicstrele arcate, inalre pana aproape de tavan, se des-
spre o livada de migdali §i spre o intidere verde cum nu
Mil vfl/usc dc cand plecase din Virginia.
J«yiu< i',! jinu respirajia, cople§ita de frumusejea a tot ce vedea.

187
 O silueta in halat se deslu§ea stand singura in aerul racoros,
pe un divan acoperit cu perne, a§ezat la stanga ei, acolo unde nu
ajungeau razele soarelui. Parea un om destul de corpolent, dar
abia daca-i putea distinge trasaturile. Cu toate acestea simji ca
acesta este omul influent pe care-1 cauta.
— §eic Hammoda, spuse ea inclinandu-§i politicos capul, in
timp ce se minuna unde disparusera servitorii, paznicii §i femeile
care ar fi trebuit sa aduca omagii unui asemenea personaj.
In ciuda grandorii sale, palatul nu era mai vesel decat un cavou.
§eicul o invita printr-un gest sa se apropie.
Ea igi lasa valiza langa uga §i traversa covorul mare §i gros.
— Ma numese-Jayiie Worthington, spuse ea in araba.
— Te rog sa vorbe§ti in engleza, domni§oara Worthington,
raspunse el cu o voce de bas al carei accent strain era abia
perceptibil. §tiu cine e§ti.
— §tiji? intreba ea surprinsa.
El nu-i raspunse, optand in schimb pentru o tacere ca de
Buddha §i o privire insistenta. E drept ca nici zeitatea, nici religia
nu erau potrivite pentru comparape, dar Jayne era emojionata §i
nu prea stapana pe propriile ganduri.
Pe masura ce se apropia, reu§i sa-i vada bine trasaturile
marcate, faja oache§a, parul intunecat brazdat de fire albe, nasul
proeminent, sprancenele dese §i, mai presus de orice, ochii lui ca
de vultur. Jayne simji ca tremura sub privirea lui patrunzatoare.
— Da, am aflat de prezenja dumneavoastra in jara mea, spuse
§eicul cu o voce la fel de neteda ca matasea din uriagul lui halat
stacojiu.
— Dar cum? •
El d&du din mana nerabd&tor. .
— Sunt mulji cei ce-mi aduc informajii de valoare diferita,
sperand sa capete recunogtinja mea §i, foarte adesea, o recom­
pense de ordin material. O americanca ncinsojita, descinsa pe
solul tripolitan nu poate trece neobservaia. Am sperat sa am
placerea sa m i bucur de compania dumneavoastra.
Uimirea lui Jayne crescu.
— Intr-adevar?

188
 Nu prea era multa elocinja in raspunsuriie ei, constata Jayne,
ca o necioplita abia sosita de ia jara.
ftim ltn ilu -se
Unchiul Randolph producea adesea acela§i efect asupra ei gi
M rouli/1 tresarind ca existau asemanari izbitoare intre Jinuta
Utlor doi barbafi.
Va rog, spuse el indicandu-i cu un gest un scaunel cu
fMnjuri agezat chiar langa divan. Luaji loc gi spune|i-mi cu ce va
pot fi de folos.
Il auzise pe unchiul Randolph folosind formule la fel de
HMtpccluoase, inainte de a proceda la despuierea unui client de
bunurile sale de valoare.
In diverse moduri pe care nu le putea evalua inca, gtia ca geicul
Nr pulea foarte bine Incerca sa se poarte cu ea in acelagi fel, ca §i
cum ca ar define ceva ce lui i se pare de pre{. Aceasta constatare
nr fi trebuit s-o ingrijoreze §i mai mult; in schimb, reugi sa-i dea
mai mult curaj.
Incapajanarea o purtase departe de unchiul Randolph atunci
cflnd acesta ar fi preferat ca ea sa se marite cu nepotul lui. Aceeagi
irttsfitura de caracter ii putea servi acum. Avea sentimentul ca
Hummoda considera vizita ei ca pe un soi de joc, in care cei doi
xunt adversari. Problema consta in faptul ca el singur cunogtea
rcgulile jocului. -
Se ageza pe scaunel, care era astfel plasat incat lumina soarelui
de'clupa-amiaza cadea pe faja ei, orbind-o aproape cu stralucirea
»u. Era un decor demn de Marea Inchizipe, de aceea igi muta incet
Huiunul pana. cand razele soarelui incetara sa-i mai bata drept in
ochi gi igi desfacu legatura de la gat, astfel meat mantia sa n-o mai
ituloce aga de tare.
Hammoda dadu din cap aproape imperceptibil, recunoscand
i'A ca a marcat un punct.
— §eic Hammoda, ma surprindeji atat prin ceea ce gtiji cat gi
prin faptul ca-mi cunoagte^i limba.
— Dupa cum puteji ghici din vorbirea mea, spuse el cu un
/Ambct indelung exersat pe buzele plinuje, degi lucirea gireata nu-i
illspSruse din ochi, fac efortul sa aparjin in mod egal Estului gi
Vcslului.

189
 — Sunteji un... om foarte injelept.
Jayne aproape se ineca cu cuvintele pe care le rostise, dar L
auzise pe mama sa facand uz de maguliri cand dorea sa obJin&
ceva de la sojul ei: o palarie noua, o excursie in Europa sau cevaS
de valoare medie, intre cele doua. Jayne dorea ceva mult mail
important decat oricare din aceste lucruri. II vroia pe Josh. -
Daca pentru a ajunge la el trebuia sa rosteasca una sau doua;
minciuni, !§i va reprima prejudecajile prostejti §i va debita orice:
lauda care i-ar veni in minte. Nu era vorba de un joc. Era de-a ;
dreptul un razboi. <
— Va rog sa continuaji, zise §eicul.
Jayne i§i a§eza mainile in poala §i trase prima salva.
— Am auzit ca in jara dumneavoastra sunteji un om foarte
insemnat. . '
— Daca bogajia e un semn al importanjei, s-ar putea sa fie
adevarat.
— Avep o casa incantatoare.
— Muljumesc. Adevarul este ca e mult mai opulenta dec at
re§edinjele pe care le am la Tripoli §i Benghazi. Aici ma simt in
largul meu. Aici imi petrec cea mai mare parte a zilelor.
Jayne presupuse ca dorea s-o impresioneze cu bogajia lui. Sau
s-o orbeasca, cum incercase s-o orbeasca cu razele de soare.
— Pare atit de mare pentru o singura persoana!
— Sunt posesorul a trei sojii in via{a §i a douazeci §i doi de
copii. Este bine sa ai mai multe acoperi§uri sub care sa-i
adSpostejti. Acoperin§uri vaste, astfel ca drumurile sa nu ni se
incruci§eze prea des.
Jayne se gandi ca trebuisera sS se incrucigeze ceva drumuri
pentru a avea top acei copii, dar se limits s& raspunda printr-un
zambet §i un gest de incuviinjare din cap.
— Cum va pot fi de folos? De data aceasta, oferta purta in ea
un sambure de nerabdare.
— Imi caut fratele, spuse ea repede, ca sa nu sporeasca aceasta
nerabdare. Pe Joshua Worthington.
— N-am auzit un astfel de nume spuse Hammoda fara sa stea
pe ganduri.

190
 tl folosea cu mulji ani in urma. Cand a fost inregistrat ca
fttcmhru al echipajului de pe nava Philadelphia. Pe-atunci abia
dtplgisc varsta copilariei.
Ochii arabului parura sa se mareasca imperceptibil.
Cunsoc bine acest vas. El a invadat portul sfant Tripoli.
Jayne ignora partea de politica implicate de eveniment,
feltttflnd in schimb ceea ce §tia despre disparijia lui Josh la scurt1
limp dupa ce sarise de pe nava impreuna cu restul echipajului §i
UcNprc eforturile ei de a afla pe unde s-ar putea gasi.
— Cu ocazia audienjei pe care mi-a acordat-o, Yusuf
Kiiramanli a pretins ca nu §tie nimic despre el.
Hammoda nu se arata surprins afland ca se intalnise cu pa§a.
§lia de la unul dintre informatorii lui, presupuse ea.
— Aveji cumva In slujba dumneavoastra un om cu o cicatrice
lncrejita pe obraz? Brunet §i scund, cu ochi mici §i ingu§ti?
Jayne nu-§i putea crede urechilor: pusese o intrebare atat de
impulsiva, incat nici nu realiza ce-i venise.
Hammoda o privi cu raceala.
— Pe mine ma slujesc mulji oameni. De ce va intereseaia?
II cuno§tea Jayne i§i dadu seama imediat §i, in ciuda soarelui
din jur, simji brusc ca i se face frig. Era atat de singura aici, cu
acest negustor bogat §f puternic! Izolata, total la cheremul lui. §i
el o cuno§tea, sau a§a se parea, din fiecare amanunt, pana la
culoarea ciorapilor pe care-i purta.
Se gandi la Boxer §i Oakum, ba chiar §i la Atlas. §i se mai
gandi la Andrew. Ei erau intr-adevar destul de aproape. Amintirea
lor ii dadu curaj.
— Nu, nimic important, raspunse facand un gest cu mana.
Dar de fapt era, o §tia prea bine.
— Ceea ce doresc cu adevarat sa aflu este daca aji auzit despre
o persoana care ar putea fi Josh. Sau care ar putea cunoa§te locul
unde se alia el.
— Nu injelegeji ceva, domni§oara Worthington. Sunt un om
bogat fara indoiala, dar este acesta un motiv ca sa-mi puneji o
asemenea intrebare. Fratele dumneavoastra a fost vazut pentru
ultima data in apele portului Tripoli, iar dumneavoastra batep
atata cale pana la Derna. Nu mai injeleg nimic.

19i
 Macar de data asta, gandi ea, nu spun&a o minciuna.
Jayne trebuia sa ia repede o hotarare. Nu era decat un lucru
de facut: sa urmeze exemplul lui Hammoda §i sa mizeze pe adevar,
oricat de bizar ar fi parut. Ii vorbi despre legenda pe care o auzisc
— cea a unui tanar sclav alb ajuns la varsta maturitajii §i pus la
munci formate in a§ezarea Ziza din inima dejertului. Ar fi putul
baga mana in foe ca el tresarise auzind numele acelui ora§ din
Sahara.
-----§i unde aji auzit legenda aceasta?
Un disprej neascuns dadea o nqta sumbra vocii lui. Americanca
proasta, parea el sa spuna.
— Pe strazile din Tripoli.
— Mi-e greu sa cred ca aji luat-o In serios.
§i mai mult disprej! Acum ii intunecase pana §i ochii!
Din cine §tie ce motiv, nu-i venea sa se refere concret la
Mahomed. §eicul Hammoda ara sinistru. Nu putea sa gaseasca alt
cuvant mai potrivit pentru a-1 descrie. Ce rau i-ar fi^putut face
baiatului nu-§i dadea seama, dar simjea instinctiv ca e important-
sa pastreze pentru ea faptul ca el era implicat in aceasta poveste.
— Imi dau seama ca va rapesc timpul, spuse ea.
— Ba deloc, raspunse el, rotunjindu-§i gura intr-un mic
zambet de scuza. tnsa aceasta poveste pe care mi-aji spus-o m-a
luat prin surprindere. Nu vad nimic care s-o poata lega de mine.
Minii din nou!
Jayne habar nu avea cum ajunsese la aceasta concluzie, dar §tia
in adancul sufletului ca era corecta. §i era la fel de adevarat ca
§eicul era mult prea versat pentru ca ea sa poata afla motivul
acestor minciuni. Simjea o placere perversa gandindu-se ca daca
unul dintre cei mai bogaji, cei mai puternici oameni din Tripoli
se ostenea s-o primeasca in casa lui §i apoi ii oferea minciuni ca
raspuns la intrebarile ei sincere, aceasta insemna ca se afla pe
calea cea buna. Nimic altceva nu mai avea vreo importanja pentru
ea.
Sau cel pujin nu va mai lua in calcul nimic altceva.
Se ridica.
— Mi-am permis sa abuzez cam mult de ospitalitatea dum­
neavoastra, §eic Hammoda.

192
 El ramase agezat pe divan
— Dimpotriva, a fost o schimbare placuta in ceea ce parea sa
flc o dupa-amiaza monotone..
Jayne privi in jur, la camera opulenta §i goala, la cele
tfouZisprezece covoare minunate, dintre care unul singur valora cat
un armasar de rasa de la ferma ei din Virginia. Privi mobila
H culptata bogat, gramezile de perne, in Me caror franjuri atarnau
flic de aur, §i se mira ca Hammoda considera ca e monoton sa-§i
pclreaca orele intre perejii de marmura.
Omul avea nevoie de unii dintre cei douazeci §i doi de copii,
il-i aduca aici §i sa umple locul de sporovoiala §i ras. Sa mai
adauge §i cele trei sojii in viaja — se intreba intr-o doara cate
muriseri in slujba domnului §i stapanului lor — si chiar sa mai
fie tratat §i cu vreo cearta sau doua.
U§a se deschise §i servitorul reaparu. La fel cum aparuse
Insojitorul ei in palatul pa§ei, fara a fi convocat in mod faji§. Cum
rcu§eau a§a ceva? se intreba ea.
Ajunsese din nou in faja pOrJii exterioare a cases grandioase
$1 lot nu gasise un raspuns; in schimb §tia ceva mult mai
Important, ceva ce rasunase mai tare decat cuvintele lui Ham­
moda: ceea ce el evitase sa spuna.
Instinctul nu o in§ela. Mahomed cu legenda lui nu-i spusese
doar o pura ficjiune; Josh ar putea foarte bine sa fie in viaja §i sa
sc afle intr-un loc numit Ziza, trudind ca sclav in condijii
groaznice, lipsit de dreptul de a comunica cu cei care continuau
sfi-l iubeasca.
Singurul mod de a §ti cu certitudine era sa calatoreasca in
Sahara. Sa gaseasca Ziza. Sa-1 gaseasca pe Josh.
Absurditatea lucrurilor pe care si le propunea nu avea pereche,
dar nu putea lace altfel. Batuse jumatate de lume; nu se putea
opri din cale pentru ca se afla la granija uneia dintre zonele cele
mai necunoscute ale iumii.
Nu putea cere ajutor decat de la o singura persoana,
Daca ai nevoie de mine.
Spusese aceste cuvinte astazi. §i ea chiar avea nevoie de el.
Andrew cuno§tea degertul. O recunoscuse singur. Daca n-o va
conduce el insu§i acolo — o idee prea ambijioasa pentru a putea

193
 fi luata in considerate — o putea ajuta sa gaseasca pe cineva
capabil de acest lucru.
O caldura se raspandi in corpul lui Jayne. II va vedea din nou.
Sa uite dorinja! Nu va face nimic mai mult decat sa-i ceara un
sfat — doar se oferise cu adevarat s-o ajute, nu? — §i atat. Faptul
ca se putea bucura a§a de mult era doar una din slabiciunile ei de
fata batrana.
Pasul ii deveni vioi pe masura ce se indrepta spre doc. Un
.cantec ii zbura de pe buze, cantecul marinaresc pe care-1 invajase
de la echipajul de pe Trossachs. Banuia ea ca are cuvinte destul
de indrazneje dar ii placea melodia §i ritmul. Ambele se potriveau
cu exaltarea ei.
La doua case distanja de locuinja lui Hammoda simji un fel
de furnfcatura in ceafa. Cantecul ii muri pe buze §i pasul i se
incetini, dar dupa o clipa redeveni mai vioi ca inainte. Era
urmarita. Negustorul arab era capabil de a§a ceva. N-ar trebui sa
fie surprinsa. -
Jayne nu*avea experienja unor asemenea lucruri, de regula
barbajii nu se luau pe urmele ei si era inspaimantata la gandul de
a se intoarce §i a face cercetari. Strada pe care mergea era
aglomerata de pietonii care aruncau priviri curioase §i piezi§e la
gluga ei bine ridicata pe cap. Se apropia o intersecjie. Pe strada
transversala, o caruja trasa de un magar se repezi inainte, drept
in calea ei.
Ja§nind pe langa caruja, folosind-o ca pe un scut protector,
ea facu subit un pas la dreapta pe o alt£ strada, goni vreo zece
pa§i apoi se opri in u§a deschis& a unei cafenele, ignorand
bolboroselile uimite a doi arabi a^ezaji pe banca de-afara.
Se auzi un zgomot de pa$l. RespirSnd adanc, ie$i in calea celui
care-o urmarea.
— Boxer!
Pe mustdjik: porcului! exclamd In acclagi moment tanarul
marinai. care fusese c&i pe ce sA &e ciocncasc^ de ea.
!§i trasera amandoi reapirajia.
— Ce cauji aici? reu§i Jayne sA spunfl in cele din urma.
Boxer ranji de sub pildria lui din pfln/a gudronata cu boruri
largi, ale carei panglici negre se b&12ng^ncau peste ochiul lui

194
stang, cu buclele lui blonde legate pe ceafa intr-o funda asortata.
Costumul ii era completat de o cama§a cadrilata §i de pantalonii
in forma de clopot. Un marinar din cre§tet pana-n talpi, in care
mai erau inca destule rama§ije ale baiejandrului ce fusese.
Inima lui Jayne se stranse, in ciuda spaimei pe care o trasese.
Un baiat plecat pe mare... ca §i altcineva, cu ani in urma.
Ranjetul lui Boxer se §terse.
— Reveniji-va, domni§oara Worthington. Sunt eu!
Jayne reu§i intr-adevar sa-§i vina in fire.
— Ce faci aici?
— Va urmaresc, bine’njeles! Cu asta ma ocup majoritatea
timpului cand sunteji in port. Se indrepta de spate, mandru. A
ajuns sa fie pentru mine o slujba permanenta, §i tre’ sa spun ca
bate de departe maturatul afurisitei aleia de punji inainte
§i-napoi!
— Asta-i ordinul capitanului MacGregor? inteba Jayne,
suparata pe el pentru ca se amestecase, dar apreciind in acela§i
timp faptul ca putea fi ingrijorat din cauza ei.
— Asta a fost in Tripoli. Aici m-a trimis la farm Oakum,
cap’tanul Mac fiind ocupat cu avariile de pe nava §i cu restul.
Jayne simji o descumpanire Iipsita de rajiune, dar nu putea sa
se lase doborata. Avea prea multe pe cap §i nu dorea sa nutreasca
nici cea mai mica rea-voinja faja de Andrew atunci cand avea sa-i
solicite ajutorul.
Partea practica din creierul ei se puse pe lucru.
— Imi trebuie un loc unde sa stau cateva zile, spuse. Crezi ca
ai putea sa-ji extinzi limita responsabilitajii §i sa ma ajufi sa gasesc
o camera?
Boxer dadu un bobarnac palariei, i§i ciocni calcaiele §i se
inclina.
— Sunt la ordinele dumneavoastra. Se relaxa. Aveam odata
un neamj la bord. M-a invajat sa fac a§a. Spunea ca asta face
inimile femeilor sa bata ca panzele in vant!
— Poji sa consideri ca inima mea bate a§a, Boxer, spuse Jayne
luandu-1 de mana. Hai sa gasim odata camera aia!
El i§i regia pasul dupa al ei.

195
 — Ma intrebam $1 eu ceva. Incotro va indreptaji acum? Pe
undeva, prin Italia ar fi frumos, credeji-ma. Am auzit ca si-
gnorinele apreciaza un baiat de lume mai mult decat oricine
altcineva.

Pe masura ce lumina soarelui scadea, Hammoda ramanea

a§ezat in splendoarea camerei lui tacute, proptit pe pernele aurite
§i pierdut in contemplarea recentei sale vizitatoare. Nu era o
frumuseje, decise el. Lui ii placeau femeile cu ceva mai multa
carne pe ele §i cu o vorbire mai pujin directa.
Blestema e§ecul intintidarilor lui — indelunga a§teptare, plim-
barea prin cotloane intortocheate, camera mare §i goala, soarele.
Domnigoara Worthington nu se lasa u§or intimidata — o trasatura
care o facea periculoasa.
Prin ferestrele deschise putea auzi strigatul plangarej al
muezinului chemand credincio§ii la rugaciunea de dupa-amiaza.
Fara chef, ageza deoparte paharul, intinse covoragul langa divan
§i i§i plie intr-o ingenunchere trupul masiv, stand cu faja spre
Mecca, in timp ce halatul stacojiu flutura in jurul lui ca un
manunchi de flacari fiamande.
O mai fi infruntat el destinul luand din c&nd in cand o gura
de alcool, dar respecta strict ritualul rugaciunii, de cinci ori pe zi.
Totu§i se dovedea ca-i vine greu sa se concentreze atata timp cat
nu-§i putea scoate din minte chipul hotarat al americancei. In mod
clar ii va face greutaji. Dar nu erau din categoria celor pe care sa
nu le depa§easca el.
La urma urmelor, el era Zamir Abdul Hammoda. Oameni
puternici tremurau la auzul numelui lui.
§i avea mult de pierdut daca ea ar fi reu§it in cercetarile ei.
Cand reveni la paharul cu vin, strangand pana seara covora§ul
de rugaciune, servitorul anunja alt musafir. Acesta aduse un
zambet sincer pe chipul lui Hammoda. Cel mai de incredere
partener de afaceri se intorsese dupa luni de cSlatorie §i — era
de nadajduit — de comerj profitabil.
II urmari cum'- intra in camera.
— Bun venit, spuse el aratand cu paharul spre o masuja pe
care se aflau o carafa §i vreo §ase pahare asortate. Vino sa bei cu

196
mine un pahar gi sa-mi povestegti despre cSlatorie. Apoi am o
vorba sau doua cu tine. Am cunoscut astazi o femeie extrem de
interesanta. Una pe care cred ca o cunogti.
Andrew MacGregor se servi din bautura oferita. Vin rogu,
remarca el in timp ce se instala pe divan langa Hammoda. Parea
perfect potrivita.
— M-am gandit eu ca vrei sa discuji despre fetigcana, spuse
Andrew privind vinul din pahar. Tocmai de aceea am venit aici
aga de iute.

CAPITOLUL XVIII

and ajunse inapoi pe Trossachs, Andrew era furios la

culme. Fara a se uita in dreapta ori in stanga, urea pe
pasarela, ranji sarcastic catre catargul rupt §i-l impiflse
cat colo din drumul lui pe Chang, care inca nu-gi
revenise dupa gripa.
Cand navali in propria-i cabina, Atlas se repezi afara pe
fereastra deschis&, iar Oakum se grabi sa intre pe uga.
— Sa nu spui nimic, tuna Andrew.
Primul ofijer dadu din umeri.
— N-o sa suflu o vorba despre acel subiect, cap’tane Mac,
numai sa-mi spui care este acela.
Andrew se tranti pe scaun gi mormai:
— Hammoda.
Oakum incuviinfa tacut. Capitanui ii cunogtea prea bine opinia
despre geic. Un ticalos de prima mana. Dar avea talentul de a
transforma riscurile in profit gi profitul conteaza de fapt cel mai
mult pentru un om al carui nume figureaza in registrul a o duzina
de nave.
— Or sa inceapa lucrul la catarg in zori.
Andrew nu dadu semn ca 1-ar fi auzit. Igi lovi coapsa cu
pumnul strans.

197
 — Nu accept sa mi se comande ce sa fac §i ce nu.
Oakum incuviinja din nou. O sa afle el destul de repede ce-1
framanta pe capitan, fara a fi nevoie sa rosteasca numele interzis.
— Judecand dupa cuvantul lor de azi dupa-masa, o sa fie ca
nou intr-o luna.
Oakum se sprijini de peretele lambrisat, aproape de fereastra,
a§teptand sa spuna capitanul, scra§nind din dinji, cam care este
cauza maniei lui.
Andrew inhaja o pana de pe birou §i o rupse in doua.
— A spus s-o las pe fetija in banii ei. Imita engleza precisa a
lui Hammoda: Karamanli este, in sfar§it, in bune relajii cu Statele
Unite ale Americii. Orice sprijin i-am acorda acestei fete leganate
de iluzii ar putea invia amintirea razboiului §i destabiliza starea
de pace. Andrew privi dezgustat la pana rupta. Ca §i cum
Hammoda ar da macar o smochina pe pacea asta, daca ea nu i-ar
aduce nici un profit!
Oakum il urmari atent pe capitan. Arareori il vazuse in a§a
hal, nu fusese aga nici macar cu cateva luni in urma, la New York,
cand -fusese aruncat in inchisoare. Oare ce-i sfa§ia fiinja, samavol-
nicia lui Hammoda sau grija pentru feti§cana?
Cate pujin din amandoua, conchise primul ofijer, la care,
pentru a avea tot tacamul complet, se mai adaugau §i supararile
legate de incetineala cu care mergeau reparajiile. *
Adrew ridica ochii §i-l vazu pe Oakum — il vazu cu adevarat
— pentru prima oara.
— Inca o luna, zici?
— N-am §tiut dac-ai auzit.
— Am auzit. Pe-aici e greu sa-ji scape vreo veste proasta.
Privi un minut in gol, mania dezumflandu-i-se incet ca aerul
dintr-un Balon.
Vezi-ji de treburile tale, prietene. Nu-s un tovar&§ placut,
asta-i adevarul.
—p/Da o strigare daca pot sa-ji fiu cumva de folos.
— O sa strig.
— Jine minte! Camera mea-i chiar aci, alSturea. Nu-i nevoie...
— Nu-i nevoie sa zbieri. §tiu. Poji auzi chiar §i-un cantecel cu
voce mica de partea cealalta a peretelui.

198
 Oakum il privi perplex. Capitanul i§i pierduse minjile.
!n timp ce u§a se inchidea dupa primul ofijer, Andrew privi la
it Ida de vin. Vin ro§u. Mai bine s-ar descurca fara el.
Vinul i se paruse amar ca fierea cand il ascultase pe arab dand
ordine. Era ceva neobi§nuit, ambii fiind oameni de afaceri pugi pe
dlgtig gras gi gandind in general la fel.
Ce marfuri sa comercializezi, ce plata sa ceri, cine ar putea fi
cuniparatorii dornici sa plateasca mai mult... Igi respectau parerile
rcciproc, ceea ce-nsemna ca Hammoda il lasa in banii lui.
Pana in seara aceasta.
Se dusese sa-i povesteasca despre ultimele calatorii gi sa afle
cum se descurcase feti§cana, caci dupa plecarea ei se simjise ros
dc ingrijorare in legatura cu situatia ei.
Mai degraba fetija fusese cea care-1 pornise la drum aga
dcgraba.
Nu auzise decat trancaneala despre razboi §i pace §i despre
cum s-o lase pe domnigoara Worthington in plata Domnului. Igi
Jin use gura, dar intoarcerea pe jos pana la fregata ii lasase timp
sfi reflecteze... timp sa-gi aduca aminte fiecare cuvant rostit de
Hammoda. Timp sa se infurie §i sa regrete ca nu-§i pierduse
rabdarea chiar in camera supraimpodobita pe care Hammoda o
iubea.atat de muft.
Negustorul ii ascundea ceva, dar ce naiba putea sa fie, Andrew
habar n-avea! Jayne nu-i spusese exact de ce doregte sa-1 vada, dar
lot ce facea ea — sau aproape tot — era motivat de cautarea ei.
Dedica vreo cateva ganduri lui Joshua Worthington. Daca
fratele lui Jayne traia intr-adevar, ce reprezenta el pentru Ham­
moda?
Ceva nu se lega. Mai lipsea ceva. §i cum la mijloc era o
fctigcana americanca incapajanata, naiba sa-1 ia pe Andrew de
n-avea el misiunea de raspundere sa afle acel ceva!
Hammoda ii ordonase sa procedeze invers. Arabul o apucase
pe o cale gregita.
Andrew se lasa pe spatele scaunului. Era intr-o dispozijie
dudata... nu se mai simjise aga de furios de multa vreme. Mania
lui crescuse greu, se stingea greu, urmele ei tot mai staruiau.

199
 Prin fereastra putea vedea ceaja serii rostogolindu-se treptat
peste port. Gandurile i se intoarsera spre o alta seara
asemanatoare, cu mult timp in tirma §i intr-un loc foarte departat.
Spre un baiat de doisprezece ani, abia intors de la mormantul
mamei sale, cautand un tata care nu-1 voise niciodata... pentru a
primi o consolare... pentru a primi iubire... pentru a-§i salva
mandria. Andrew inca nu §tia care dintre motive fusese cel real.
!l acostase pe puternicul lord la ie§irea trasurii din castel, cand
ceaja se invartejea in jurul lor, intr-o noapte rece de octombrie.
Erau, zi cu zi, douazeci §i trei de ani de atunci. Un fel de
aniversare. A zilei cand Andrew devenise barbat.
Sunt fiul dumitale nelegitim.
Pumnii pu§i in jolduri, capul sus, lacrimile uscate pe faja.
— Du-te de-aicL
— Mama a murit.
— A fost o tdrfd!
A§a se croise caracterul lui Andrew §i se nascuse ura lui pentru
autoritatea aroganta. Se aruncase asupra omului care-1 zamislise
§i apoi il renegase. Ii scosese sangele pe nas. Dorise sa-1 ucida.
— Pagdnule! Bastardule!
Cuvinte inabu§ite de o batista patata cu ro§u, disprej in ochii
alba§tri §i reci ca gheaja. Ce daca era chiar bastardul lordului,
nascut de frumoasa satului, care-§i pierduse onoarea §i nurii §i, in
cele din urma, sanatatea?
Un moment de slabiciune, o viaja de regrete. Nu era o poveste
noua. Umbla vorba despre alte femei pe care lordul le cunoscuse
in alte sate, despfe alji baieji pe care-i zamislise §i apoi ii ignorase.
Andrew crescuse §tiind prea bine cine este; daca ar fi uitat
acest lucru vreodata, ora§ul i-1 reamintea cat mai iute.
Dar nu se apropiase niciodata de tatal sau. P§nS cand mama
nu-i fusese dusa la mormant.
Privind in ceaja simji un fior rece, ca §i cum degetele unui
schelet i-ar fi zgariai sufletul. Afurisita noapte, nepotrivita pentru
un om singur!
Gandul ii fugi la Jayne. Ea ar fi fost calda, incendiata de
hotarare §i de o pasiune fireasca pe care se straduia s-o ascunda.
Se vazu nevoil sa recunoasca faptul ci emojia lui nu era pur §i

200
 Himpi u carnala. Ii simjea lipsa. §i mai tarziu o sa-i due! dorul,
tflnd Trossachs va ridica din nou panzele... Ii va lipsi chipul ei, a§a
cum st!tea sprijinit! de balustrade, cu parul batut de vant, cu ochu
ncgri aprin§i de o placere pur!, distragandu-i, pana la ultimul, pe
loji barbajii de la bord. '
Pana la ultimul barbat. Ii venea greu sa creada ca prima data
cflnd se intalniser! o considerare urata, rigid! §i neatragatoare.
Acum ii vedea farmecele deosebite, grajia de manz, focul mocnit
pe care-1 ascundea sub o aparenta deta§are, ca §i cum n-ar fi putut
crede pe deplin ca un barbat ar putea fi cu adevarat interesat
de ea.
Era ceva, un lucru al carui gust il capatase, ca pe al whisky-ului
scojian sau pe-al vinurilor fine. Ar fi vrut s-o guste acum.
O bataie la u§! il trezi din reverie.
— Intra!
Boxer intra, jinand in man! un.bilet.
— Asta-i de {a Jayne. O singura privire aruncata spre figura
lui Andrew il facu sa se balbaie, adaugand: Domni§oara Wor­
thington. §i-a gasit o camera §i vrea sa te vada, cap’tane Mac.
Andrew se indrepta pe scaun §i privi la bilet. I se parea ca el
d!duse viaja acestei seri, sau poate ca ea reu§ea sa-i citeasca
gandurile de la distanja. O invitajie, oare? Dar nu una care sa-i
produca suparare.
Se uita spre pat. Intre ei ramasesera cateva lucruri neter-
minate. §i ea §tia asta la fel de bine ca el. Raceala se transforma
in fierbinjeala.
Apoi zambi. Se gandise ca bunastarea ei face parte dintre
raspunderile lui. dar erau mai multe soiuri de bunastare. Poate ca
!ji ea se gande§te la acela§i lucru.
In cele din urma, nu va fi singur. §i va sfida ordinele lui
Hammoda. Era o combinajie sortit^ sa-1 biicure.
Se ridica.
— Spune-mi unde se afla, Boxer, baiatule. Fetija ma solicit!,
§i in seara asta va primi ceea ce doregte.

’Emojia pulsa in sangele lui Jayne in timp ce a§tepja sosirea

lui Andrew. Daca se hotara sa vin!, se corecta ea, f&cand o

201
incercare lipsita de aparenfa de a-§i mai tempera agitafia. Ar fi
putut a§tepta pana dimineafa, sau sa-1 caute ea insagi, dar Boxer
ii spusese sa incerce cu o invitafie.
— Nu-i nimic nelalocul lui, cum se zice. Avefi afaceri cu
cap’tanul Mac §i el are un cap bun pentru afaceri, asta-i clar!
Ea se lasase u§or convinsa. ■>
Jayne privi prin camera ei de la etajul doi, slab luminata de o
singura lampa de alama agafata pe perete. Situata la doua strazi
distanfa de port, deasupra unui magazin de covoare, era atat de
bine aranjata cat se putuse Intr-un timp extrem de scurt: mantia
de culoarea vinului acoperea rochiile agafate intr-un carlig de
langa uga gi celelalte obiecte personale erau ascunse in valiza; pe
masa singuratica se afla un platou cu fructe proaspete §i branza,
pentru cazul cand capitanul nu cinase, patul era acoperit cu o
cuvertura din lana in modele viu colorate gi impins discret —
spera ea — intr-un coif al camerei.
Patul nu va juca nici un rol In evenimentele serii. Discufia,
insa, da. §eicul Hammoda gi minciunile lui, Josh §i posibilitatea
tot mai sigura ca el sa fi supraviefuit — acestea erau motivele care
o determinasera sa-1 cheme. Igi amintea mereu §i mereu de cauza
ei, dar emofia nu inceta s-o eoplegeasca.
Era o emofie nascuta din amintirile ei despre Andrew §i nu
din altceva — nici macar din aminlirea despre Josh; iar ea era
suficient de cinstita ca sa recunoasca acest lucru.
Dar nu vor face decat sa vorbeasca.
Se a§eza pe unul din scaunele ce flancau masa §i se juca
visatoare cu o curmala foarte coapta, concentrandu-§i atenfia
asupra modului in care 1-ar putea convinge ca ea trebuie sa ajunga
la Ziza. Era increzatoare ca el o va sfatui cu cine sa ia legatura,
cat sa plateasca, cat timp ii va lua calatoria §i care s^int proviziile
necesare...
Un pumn ferm batu in u§a.
Jayne scapa curmala, care se lovi de picioarele ei §i fu Impinsa
de-a latul covorului mare cat camera. Grabindu-se, cauta din ochi
un loc unde ar putea s-o arunce.
Se atfzi o noua bataie. Totul i se innoda parea in corp. II
chemase §i iaca sosise. Putea sa-i simta prezenfa prin u§a.

202
 Conslatarea aceasta o facu sa tresara increzatoare. I§i baga la
repe/cal! fructul in buzunarul rochiei verzi, igi netezi parul deja
ttlno uranjat, acordand o atenjie special! §uvijelor pe care le lasase
l l MlArnc liber io jurul fejei §i, incurajandu-se cu gandul ca el se
Uhrito s-o ajute, deschise u§a.
ZAmbind tulburata la vederea chipului lui intunecat §i corpului
flIMlv, ii spuse:
— Buna, generate MacGregor.
Buzele lui Andrew tresarira.
— Ce, ma promovezi, fetijo? A§ prefera sa-mi zici amiral, ca
c un nume mai potrivit cu meseria mea.
— Capitane MacGregor, balbai Jayne,’cu obrajii ro§ii ca focul,
Nlmjind cum scurtul ei acces de siguranja se tope§te ca gheaja.
El iacu un pas inainte, inchizand u§a, iar Jayne facu un pas
Inapoi. Camera paru sa se mic§oreze in jurul ei §i avu sentimentul
cfl toata situajia e ireala. Cu fiecare noua intalnire, Andrew i se
pflrea §i mai mare... mai inalt, mai lat in umeri, mai impunator.
Nimeni altul nu putea s-o faca sa se simta atat de... feminina.
Gandurile ei o apucasera pe o cale gre§ita, i§i zise.
— Vad ca Boxer ji-a transmis mesajul meu, spuse ea foarte la
obiect.
Unde-i era mandria, pentru numele lui Dumnezeu? Avea
destule calitaji pentru a nu mai incerca sa pretinda ca este ceea
ce nu era.
— §tiu ca n-am expus motivul cererii mele, continua ea, dar
m-am gandit ca ar fi foarte mai bine daca mi-a§ prezenta dorinjele
in persoana.
Jayne surp rise fl!caruia din ochii lui Andrew §i-§i dori sa
poata lua inapoi cuvantul dorinje.
— Hotarat lucru, e mult mai bine sa discuji asemenea
probleme personal, spuse el. Date fiind circumstanjele, nu s-ar
cuveni oare sa-mi spui Andrew?
Cand ochii lui devenira prea incin§i pentru a mai putea privi
in ei, Jayne i§i intoarse privirea spre petecul de par negru ce se
zarea prin gulerul deschis al camajii lui. Nu era insa o imagine
destinata sa-i lini§teasca nervii.

203
 — Cred ca-i mai bine sa discutam condiJiile imediat. Apoi,
privind In jos, adauga mai incet: Andrew.
ii placea cum suna numele lui pe buzele ei §i-i placea felul in
care-§i pleca genele negre ca de cerneald pe obraji, negru intens
pe fondul neted §i bronzat, sub care razbatea o nuanja de roz.
Fermecatoare! La naiba, era mai mult decat fermecatoare! Era
seducatoare. Insu§i felul timid in care ratase salutul era seducator.
Totul in ea, de la nodul strans, de par, de pe gatul subjire pana
la decolteul adanc al rochiei §i la modul in care fusta sugera bland
forma picioarelor — totul era seducator. §i ea §tia asta.
Andrew era intr-o dispozijie buna pentru a fi sedus. Singura
lui problema era sa nu se grabeasca §i s-o lase pe ea sa-§i faca
treburile ei de femeie.
Ea parea nervoasa. 1-ar trebui un pic de vant in panze ca sa se
puna in mi§care, se gandi Andrew.
Se apropie cu cajiva pa§i §i-§i inclina capul.
— Jayne, spuse el coborandu-§i gura spre a ei.
Ea incremeni, bajoasa, ca o punte de fregata, iar el igi odihni
mainile pe umerii ei.
— Relaxeaza-te!, spuse el atingandu-i buzele cu un sarut ca o
§oapta. N-am venit aici ca sa-ji fac rau.
Ea scoase un oftat lung, in timp ce toate simjurile erau
sensibilizate la maximum. Oricat de mult ar fi dorit sa se
indeparteze de el, excitarea, ca o forja implacabila, o facea sa
ramana pe loc. Mandrie. Hotarare. Se stradui sa nu le uite, dar
foarte rapid nu mai fura nimic altceva decat vorbe goale.
— Trebuie sa-ji spun...
El ii intrerupse declarajia cu un alt sarut.
— Andrew...
Era o nebunie, cu totul altceva dec2t motivul pentru care ea
il invitase! !§i ridica mainile pentru a protesta impotriva celor ce
se petreceau, dar nu se §tie cum, in loc s5-l impinga deoparte, se
trezi ca-§i infige degetele, exploratoriu, in c!ma§a lui. II simji
fierbinte §i incordat §i buzele i se intredeschisera.
NebHna, 5§i spuse ea din nou, dar nu se simji deloc cenzurata
de acest cuvant. Totul, in viaja ei, in ultimele luni, fusese nebunie,
deci de ce nu §i asta? El se oferise s-o ajute §i ea avea foarte mare

204
 nevoie de acest ajutor. In mai multe feluri. Faptul ca o facea sa
se simta bine facea acum sa dispara orice alte considerajii.
Degetele ei il frigeau prin cama§a §i Andrew simji cum ceva i
se intare§te in vintre. La naiba cu a§teptarea, gandi el brutal. Ea
era aici, el era aici §i in noaptea asta nimic altceva nu mai conta.
Mainile lui se agajara de umerii ei zvelji §i o trase spre el, pentru
a-i strivi gura cu gura lyi, care i se oferea, ca nectarul, mai dulce
decat vinul.
Jayne tremura in imbraji§area lui, topita la pieptul lui,
simjindu-§i mintea cuprinsa de un vartej negru, fara sa mai poata
gandi. Nu avea nici o intenjie sa discute, sa faca planuri, nu dorea
nimic altceva decat ceea ce se intampla acum, aici. O prelungire
a orei intrerupte pe care o petrecuse in patul lui, asta era, Trebuia
s3 se intample §i fusese proasta ca se mai gandise la altceva.
De data aceasta §tia la ce sa se a§tepte §i era flamanda de el...
flSmanda pana la punctul unde sangele fierbe §i trupul vibreaza.
Cand era in brajele lui, se simjea frumoasa, fermecatoare,
ajajatoare. Nimeni n-o facuse vreodata sa incerce aceasta senzajie
a§a cum o facea Andrew, nimeni! El se pricepea s! desferece
secretele inimii ei, toate dorinjele ascunse pe care nici macar nu-§i
permisese sa le ia in seama, §tergand orice urma de nesiguranja,
de singuratate.
Si, ceea ce conta chiar mai mult, o innebunea.
Ii mangaie mu§chii de pe piept, i§i trecu degetele peste
porjiunea vizibila de piele de la baza gatului, desfatandu-se cu
caldura lui care o facea sa-i treaca furnicaturi prin degete; intreaga
ei fiinja, incordata, cerea sa devina una cu el. Amintindu-§i felul
in care mainile lui ii mangaiasera corpul, sfarcurile i§i lipi
§oldurile de el §i simji cum barbajia lui invarto§ata ii apasa
abdomenul.
Andrew injelese mesajul ei. Lasandu-§i capul in jos, o saruta
pe sani de-a dreptul peste jesatura subjire a rochiei, cautandu-le
sfarcurile.
Degetele lui infometate i§i faceau grabite de lucru cu agrafele
din parul ei. Buclele dese i se rosiogolira pe umeri ca ni§te nori
negri de matase. Andrew i§i ridica privirea pentru a contempla
aspectul ei ajajator, buzele umflate §i intredeschise, ochii

205
 incejogaji de dorinja, minunatele bucle de culoarea corbului.
Chiar §i mica cicatrice palida de la tamplA sporea impresia de
abandon, de experienja ce depa§ea rolul de domni§oara virginala
.pe care ea il juca atat de des.
Era frumoasa: o femeie care §tie ce vrea §i nu ezita sa ceara
ceea ce vrea. Iar in noaptea aceasta avea si fie a lui,.
In noaptea aceasta Jayne se simjea mai IiberS decat se simjise
vreodata in intreaga ei viaja. Andrew o va iubi, Andrew o va
proteja, el o va conduce pe cArAri nestrabatute inca §i-i va
demonstra ce mult Jine la ea.
Mai tarziu vor discuta... mai tarziu.
— Iube§terma, Andrew, §opti ea.
— Da, fetijo. Nimic n-o sa ne intrerupa in noaptea asta.
Jayne ii auzi cuvintele §i simji cum sangele-i fierbe in vene. O,
da, Andrew ii va arata ce sa faca... mai intai de toate, nu trebuie
sa-1 dezamageascS. Daca ar parasi-o. iar, plin de disprej, ar muri.
El o mu§ca u§or de ureche.
— Miro§i a gardenii, ii §opti cu glas ragu§it, cu gura in
pArul ei.
— Nu-ji place? Cuvintele erau lente, respirajia greoaie.
— Ba da.
Ea zflmbi, dar el n-o putu vedea.
— Miro§i a mare, spuse ea sSrutandu-l pe obrazul
proaspftt ras.
— Nu-ji place? IntrebA el.
— Ba da.
Andrew l§i trecu mAna bAtAlorliA peste sanul ei.
— Dar asta?
Jayne se ag&jA de el.
— Imi place, reujfi ea sA rosieagcA.
El ridicA fruntea §i ochii lui, pironljl Inir-ai ei, pareau s-o arda.
— Ce altceva-ji mai place? Spuno-mi §i n-am sa omit nimic.
— Imi place totul.
Jayne nu §tia cum sA rAspundA altfel.
Zambetul lui se fAcu rAutAclos,(cunoscAtor.
— Da, sunt sigur cA-ji place.

206
 §i inainte ca ea sa-§i'dea seama ce are de gand o lua de mana
§i o duse spre pal. *
— Sa nu mai pierdem timpul, spuse el incepand sa-i descheie
rochia, dandu-i-o hi jos peste umeri §i lasand-o sa se umfle ca o
corola pe covor.
— Lumina... incerca ea sa spuna, intimidata brusc.
— S-o fac mai mare? Ochii lui luceau.
Vreau s-o stingL
El dadu din cap in tacere.
Andrew se dovedi tot atat de expert in dezbracatul femeilor pe
cat de priceput era la cusutul velelor §i curand propriile lui haine
se alaturara lenjeriei ei impra§tiate pe podea. I§i lua un minut de
ragaz ca s-o priveasca; ea se lupta cu instinctul de a acoperi acele
parji de trup pe carp privirea lui intarzie indelung.
Lui Andrew nu-i scapa nimic: nici cocheta sclipire de modestie
din ochii ei, nici una din provocatoarele curbe, nici porjiunea de
piele alba, nici sfarcurile intarite §i sanii inalji, fermi, nici petecul
negru dintre picioarele lungi §i grajioase.
— M-am in§elat cand te-am crezut slabanoaga.
Zambi spre a fi vazut. Era un zambet facut sa deschida porjile
raiului sau sa reduca ultima farama de rezistenja a unei femei la
o mica gramajoara de cenu§a.
Jayne nu se putu convinge sa-1 priveasca la fel de insistent,
limitandu-se la umerii lap §i pieptul presarat cu fire de par §i la
o fugara ochire spre abdomenul incordat §i coapsele puternice,
evitand sa se uite la alte parji pe care nu prea era pregatita sa le
vada.
Ca §i cum ar fi facut acest lucru in fiecare seara, se strecui*a
goala sub cearceafuri; el i se alatura imediat §i de indata mainile,
buzele lui pusera stapanire pe ea, meat Jayne uita ca nu §tia ce sa
faca, reacjionand doar dintr-un instinct natural; il mangaie, i§i lipi
buzele arzatoare mai intai de buzele lui, gustandu-se temeinic
unul pe altul, apoi ii sarut! sprancenele, obrajii §i gatul ferm ca
o coloana.
Ii simjea sangele pulsand.
Andrew se scalda in placerea provocata de femeia dezlanjuita
din brajele lui. In acjiunile ei, neprihanita inocenja se imbina cu

207
siguranja unei femei u§pare, corpul ei lipindu-se de el, cald §i
domic, mainile §i gura ei fund la fel de flSmande ca ale lui.
Degetele lui cautara acele locuri ascunse, atat de sensibile. Era,
ca §i ea, cuprins de tremur, el care se mandrea cu faptul ca se
poate stapani perfect.
Jayne'nu semana cu nici una dintre femeile cu care se culcase,
ea se daruia fir! rejinere, nu a§tepta sa fie stimulata sau ca
barbatul s!-§i ia singur placerea. Iar Andrew dorea mai mult sa-i
faca ei placere decat sa-§i gaseasca propria lui delectare — situajie
absolut de neinchipuit pentru un lup de mare singuratic.
Ca o toba din timpuri salbatice, trupul ei fierbinte batea pentru
el. Un lucru pe care ea nu-1 injelegea. Cand mana lui explora din
nou acea zona sensibila, ea incerca sa se indeparteze, ru§inata §i
incurcata, dar nu avea nici o §ansa de reu§ita; timp de o clip! simji
efectul degetelor lui indrazneje... care o mangaiau §i fiecare
bucajica din ea se incorda, pulsand, in a§teptarea a nu se §tie ce...
Parea cuprinsa de febra. Andrew simji cum dorinja ei cre§te.
Ii conduse mana spre lancea lui ridicata, expresie frematatoare a
propriei lui dorinje, lipindu-i palma de ea, enervat pujin pentru
c& fata pSrea sa se prefac! a nu injelege.
Apoi propriile ei degete se pusera pe treaba. Nu pentru multa
vreme. CSci el nu mai putea rezista multa vreme.
!i des&cu picioarele cu genunchiul, §i o patrunse cu violenja.
Ea se Indorda toata, inabu§indu-§i strigatul de durere in
umSrul lui. Nimeni n-o prevenise in nici un fel asupra acestei
suferinje.
Andrew o Jinu strans in braje. Era primul. Imposibil, §i cu
toate acestea §tia ca e adevarat. Primul care-i explora dulceaja.
Modestia ei nu fusese de parada.
Un sentiment incredibil de exaltare il cupnnse, un soi nou de
tandreje crescflndfi, complet neobi§nuit! pentru el. Se alatura
unor cerinje pe care el nu le putea ignora, convingandu-1 mai mult
ca oric&nd ci trebuie sa faca totul cat mai placut pentru ea.
— *Ar fi trebuit sa-mi dau seama, rosti el gafaind. Ii sarut
pleoapele, cicatricea de pe tampla, apoi murmura cu gura in parul
ei r£v&§it: O sd fac s!-Ji placa.

208
 Departandu-§i pujin corpul, incepu s-o mangaie pentru a o
stimula, pentru a o face sa uite durerea, pentru a reinvia in ea
febra aceea care o facuse sa se zvarcoleasca in brajele lui.
Jayne reacjiona exact a§a cum §tiuse el ca o va face, ondulan-
du-§i §oldurile sub el, cu picioarele incolacite pe mijlocul lui, cu
buzele Iipite de umarul lui — de data aceasta nu pentru a inabu§i
un strigat de durere, ci pentru a-i sorbi sudoarea sarata.
Ea era in delir^ cuprinsa de o incantare insuportabil de dulce,
nu mai putea sa-i suporte mangaierile nici macar o secunda, §tiind
totu§i ca ar fi posibil — o teama nebuneasca —sa nu capete mai
mult... §i mai mult.
El ii dadu mai mult. Ea exploda in palma lui exact in secunda
cand barbajia lui lovea atat de adanc in fiinja ei incat o facu sa
creada ca intr-adevar devenisera un singur trup, o singura minte,
o singura inima.
El o striga pe nume §i se agajara unul de celalalt, strangandu-se
tare in braje. In ea, totul era un cantec de bucurie. Andrew o
facuse intr-adevar sa-i placa §i din acest motiv il iubea.
O jinea strans, mainile lui alunecau u§or pe curba lina a
spatelui ei, in timp ce ea asculta cum respirajia lui se lini§te§te
treptat. Ea insa§i trebui sa inspire adanc, in repetate randuri, fara
insa a putea stavili bataile inimii. Andrew impusese ritmul §i, in
timp ce statea cuibarita in brajele lui, acest ritm vibra doar pentru
el. ^
II iubea.
Fara ca sa fi realizat cum sau de ce sau cand, puternicul, virilul,
innebunitorul Andrew MacGregor — un barbat extraordinar de
strain de existenja ei cotidiana — devenise parte integrant! din
viaja ei.
Lacrimile ii navalira in ochi; stranse pleoapele. Prin ceaja
extazului se contura certitudinea instinctiva ca lui nu i-ar face
placere ca acest moment plin de patima sa fie distras de lacrimi
femeiegti. §i nici de cine §tie ce declarajii pe care ea s-ar putea
simji inclinata sa le faca in aceasta noapte plina de revelajii.
Poate doar daca §i el ar fi iubit-o. Dar ar putea oare acest om
plin de vitalitate, atat de inclinat spre latura fizica a viejii, sa
ascunda in sinea lui sentimente atat de tandre ca acelea pe care

209
ea §i le descoperise in inima? §i inca sa le nutreasca pentru o
femeie pe care o considerase destul de neatrSg&loare?
Trebuia sa reu§easca cu orice chip s& afle adevarul!

CAPITOLUL XIX

§ti fecioara.

E Nu acestea erau cuvintele dupa care tanjea Jayne, a§a

incat aproape ii raspunse: nu mai sum.
In schimb, il privi staruitor, in tacere pe Andrew, care
continua s-o legene tandru in braje. A§teapta zadarnic sa auda
cateva fraze pline de iubire ce s-ar fi potrivit dupa aceasta
observajie absolut inutila, dar el tacu.
— Nu vreau sa vorbesc despre asta, spuse ea in cele din urma,
simjindu-§i sub san inima grea ca o piatra.
Se uit£ in alt! parte, cu ochii mai incejo§aji ca niciodata. daca
nu s-ar st£p2ni, s-ar trezi bocind la pieptul lui gol, dovedindu-i ca
e o proasta §i mai mare decat se aratase pana acum. Aflase ceea
ce dorea sS §tie. S-o iubeascS? Nici un pic.
Cum putea oare privi situajia cu atata calm atunci cand
con§tiinja acestui fapt o apfisa pe suflet ca o piatra de moara?
Poate pentru cfi o viajfi Intreagfl fusese obi§nuita sa primeasca
numai ve§ti proaste. Pe lAngfl disparijia lui Josh, aceasta infor-
majie se dovedea cea mai rea pe care-o cApitase vreodata.
— Jayne...
Mangaietor, Andrew Ii dfldu deoparie de pe faja §uvijele de
par umed. Acum p&rea a tit de delicata, cu buclele negre
raspandite pe pernfl, cu buzele tremurfltoare §i cu genele
imbrobonate de ceea ce — spre spaima lui — nu putea fi decat
lacrimi! Ar fi vrut s-o strflfigA mai aproape, sA-i §tearga cu sarutari
lacrimile din ochi §i sA rtflnceapfl sA facA dragoste.

210 ,
 Ceva, in felul-ei de a fi, ii spunea ca s-ar ptyfea ca ea sa nu fie
la fel de interesata sa o ia de capat.
La naiba! Cum intrase el in incurcatura asta? Chiar in timp
ce-gi punea intrebarea §tia. raspunsul. Domnigoara Jayne Wor­
thington fusese o provocare pentru el din clipa cand pagise in
taverna aceea din New York, cea mai innebunitoare §i mai
neobignuita sfidare pe care o putea intalni vreun barbat in viaja.
Ea igi ridica ochii spre a-1 mai privi o data.
— Te rog, Andrew, am gtiut foarte bine ce fac atunci cand
te-am lifiat sa ma duci in pat. Cerul mi-e martor ca am avut parte,
acasa, de henumarate exemple.
Dadu simplu din umeri, ca §i cum ar fi rostit asemenea cuvint£
in mod obignuit in fiecare zi, apoi se uita in alta parte,
desprinzandu-gi trupul din imbrajigarea lui.
El igi trecu degetele prin par. Niciodata nu gtiuse ce sa-i spuna
§i ea nu-i facea sarcina mai ugoara inchizandu-se in sine... tocmai
in momentul cand el se simjea iubitor §i recunoscator gi dornic
sa-i spun! cat de mult insemnasera pentru el ultimele minute.
In schimb, ea-1 facuse sa se simta ticalos, aga cum gi era. Avea
un adevarat talent la capitolul asta. Ca gi pentru a-i trezi mania,
ca gi pentru a-i trezi la viaja anume parji ale trupului.
Convins ca nu va fi invitat sa ramana peste noapteAcobori din
pat gi se imbracS. Jayne se stradui sa nu-1 priveasca. Igi capatase
porjia de placeri gi acum avea sa se intoarca pe vas. O auzise
odata pe maica-sa vorbind despre obiceiurile marinarilor, dar
niciodata in viaja ei nu-gi inchipuise ca ar putea s-o intereseze gi
s-o priveasca pe ea.
Cu toate acestea, il iubea. Congtiinja acestui fapt o durea.
Proasta de Jayne! Va duce aceasta congtiin. in mormant.
— Pe masa e ceva de mancare, spuse.
El nu-i raspunse, statea insa in picioare langa pat gi privea in
jos la ea.
Ea se simjea vulnerabila, aga cum statea intinsa goalaln timp
ce el igi tragea pantalonii gi-gi fixa catarama cingatorii.
— Ag vrea sa ma imbrac, II anunja ea ca gi cum in fiecare zi
a viejii ei facuse asemenea afirmajii.
CSnd el se apleca spre pata de bumbac verde formata de
rochie, o curmala coapta ii cazu la picioare. Era fructul pe care

211
ea-1 blgase repede in buzunar atunci c3nd el b&tuse la u§a.
Andrew il ridica, iar ea se simji tot at&t de lncurcata de
descoperirea lui cum fusese cand el aflase cfit de lipsit! de
experienja este.
In mod cert, dupa ce-§i pierduse inima acum l$i pierdea §i
minjile.
Ridicandu-se in §ezut, cu cuvertura. trasS pfln! sub barbie, ii
smulse curmala din man! §i mu§c! fructul dulce.
— Poaie jie nu Ji-e foame, dar mie da.
§i atunci lacrimile se dezlSnJuir! din nou, nezagazuite,
nea§teptate, prea rapide §i prea multe pentru a fi date de-o parte
cu un simplu clipit din ochi. Umilita, privi la pdtura viu colorata.
Andrew o atinse pe umarul dezgolit.
— Jayne...
Ea se retrase de parea ar fi fript-o.
— Ma simt bine. Chiar foarte bine. Ei, nu chiar perfect,
desigur, dar in curand imi voi reveni.
Vocea-i sunase aproape sigur! §i lacrimile incepura sa i se
usuce.
— Dar discujia pe care speram s-o avem ar fi bine s-o
amanam.
— Voiai sa discutam?
Ea-1 privi din nou, cu ochii mari §i intunecaji larg deschi§i, cu
obrajii umezi, iar Andrew se simji de parea lama lata a unei vasle
Par fi lovit tare peste mijloc.
— Desigur. Despre §eicul Hammoda. Dar cand ai intrat pe u§!
nu mi-ai lasat nici un ragaz sa-ji spun ce vreau.
Ochii ei devenira acuzatori. Andrew simji ca a scazut in
inaljime pana la niveiul derizoriu al covorului de sub cizme.
Jayne termina curmala §i privi samburele maroniu, umed §i
ur!t din palma ei. Evident, nu-§i conducea treburile cu suficient!
sofisticare §i cu stil. Incurcatura ei spori cand Andrew arunca
samburele pe mas! §i-i §terse palma cu o batista scoasa din
propriul buzunar.
Se simjea ca un copil. Ce ironie, tocmai in noaptea cSnd
devenise femeie!
— Oferta mea de ajutor r!m!ne valabil!, zise el. Nu ai de ce
sa rat!ce§ti prin nordul Africii a§a cum ai f!cut-o pan! acum.

212
 lata §1 cenzura, gandi ea simjindu-se cuprinsa de furie. Furie
la fel de biuevenita ca §i briza ce patrundea prin geamul deschis,
a§a ca-§i dadu capul pe spate sfidator.
— Ai dreptate. Nu se poate §ti in ce bucluc ma bag daca sunt
lasata de capul meu.
El paru §ocat §i ea intra in panica la gandul ca el ar putea
sa-§i ceara scuze. Asta n-ar putea-o suporta!
— Maine o sa fii pe nava Trossachs? intreba ea grabita.
— Da, o sa fiu acolo.
— Poate o sa discutam maine dimineaja. Se uita la rochia pe
care el o pusese la picioarele patului. Descopar ca in seara asta
sunt cam obosita. Te rog, inchide u§a cand pleci.
Andrew se intreba daca nu cumva ea interpreta cam prea cu
foe rolul neprihanirii ranite, dar fusese chiar neprihanita §i el nu
avea habar ce simte o femeie prima data. El nu fusese nimic
altceva decat un baiejandru pregatit pentru rut cat e noaptea de
lunga.
, §i totu§i, din cine se §tie ce motiv, cuvantul rut nil se potrivea
pentru ceea ce facuse el cu Jayne. Ei facusera dragoste. Dragoste
dulce, fierbinte. I-ar fi placut s-o ia in braje §i sa-i spuna cateva
cuvinte despre ce frumos fusese §i s-o sarute pentru a accentua
acest lucru, dar data Hind dispozijia ei probabil ca ar fi sarit In
sus, jipand c5 e violate. §i jinand seama de felul in care reugea
s£-§i atrag! simpatia barbajilor imbatraniji in rele din jurul ei, s-ar
trezi cu o suta de arabi care darama u§a, pregatiji sa-i manance
lui flcajii.
— Te a§tept maine, spuse el §i ie§i.
Intr-o clipa in camera se lasase lini§tea, un calm asemanator
celui al unui cavou, §i se fScu mai rece decat fusese cat timp se
aflase el acolo.
Jayne se lasa pe perna §i ajtepta noua criza de plans, chiar dori
sa-i vina lacrimile In ochi... sa le scoata din trup, sa depa§easca
suferinja a§a cum reu§ise altadata sa vomite carnea de pore
alterata, dar constata ca ochii ii raman dezgustator de uscaji. Nu
putea plange decat de faja cu Andrew.
Andrew. Un soi. nou de caldura o cuprinse doar cand ii §opti
numele. La naiba cu suferinja! Incolacindu-§i mijlocul gol cu

213
brajele, I§i rememora incantarile nopjii. Ce experienj! ciudata §i
minunata fusese, rapindu-i rajiunea §i in acela§i timp f&cand-o sa
se simta vibrant de vie! Nimic nu-i va putea fura aceasta amintire.
Mai mult, ea insa§i era acum alta. t§i d&ruisc fecioria cuiva, un
gest pe care nu-1 va mai putea repeta. §i nu putea sa simta nici
macar o umbra de regret.
Simjea tristeje pentru ca, mai mult ca sigur,-el nu avea acela§i
sentiment ca ea §i era ingrijorat& gandintju-sc cum va da ochii cu
el a doua zi. Dar nu regreta noaptea aceasta.
Mai erau §i dovezi fizice care-i vor servi pentru totdeauna
drept memento — ca §i cum inca l-ar mai fi jinut captiv in ea: o
vaga durere, o u§oara umezeala §i cateva tres&riri intarziate de
placere. Ca §i cum el ji-ar fi pus amprenta asupra ei, ca pe
proprietatea lui.
Ceea ce de fapt §i facuse, de§i n-o §tia.
Pe masa de langa pat se afla o cana cu apa. Va trebui sa se
spele. Mai tarziu. Nu acum.
Era ciudata umezeala aceea. Inainte de noaptea asta ii daduse
diferite nume... roua §i ploaie de vara, stropi dintr-o cascada,
primii fulgi care se topesc cand vine zapada iernii — toate fiind
fenomene naturale de care te poji bucura pentru ca apoi sa le uiji.
Dar ume/eala mai inseamna §i lacrimi §i, acum o §tia, dorinja.
Va mai simji oare din nou acea dorinja? Banuia intens ca da.
Va trebui pur §i simplu sa lupte cu ea mai tare decat o facuse in
seara aceasta.
In cele din urma se stradui sa coboare din pat, uimita sa vada
o pata de sange pe partea de dinauntru a coapsei. Alt! marea. Se
spala iute §i-§i puse rochia, incuie u§a §i ficu lampa mai mica, apoi
se intoarse in pat.
Se rasuci pe o parte, pe burta §i apoi iar pe o parte..
— Fii practica, Jayne Catherine Worthington, igi spuse cu glas
tare. E§ti tot lata batrana, dar una cu e#pcricnja §i daca intr-
adevar te-ai Indragostit cel pujin §tii du cc sc leaga acest
sentiment.
Dureri in suflet $i foame.
— Dar §i placere, recunoscu ea.

214
 Andrew nu-i promisese poteci presarate cu petale de flori sau
i lopote de nunta, sau inele. Ii promisese ca o sa-i placa — §i-§i
{inuse cuvant ul. §i-i mai promisese s-o ajute... de doua ori. §i
numai Dumnezeu §tia cat de multa nevoie de ajutor avea.
Oare se putea duce la el sa-i ceara sa-§i onoreze promisiunea?
Se stradui sa-§i rememoreze chipul §iret al lui Zamir Abdul
Hammoda, a§a cum fusese atunci cand o avertizase sa renunje la
cautari. Intr-adevar hotari ea, nu prea avea de ales §i daca decizia
ei se lega §i de altceva, in afara de nevoia de a fi ajutata, nu putea
decat sa vorbeasca despre o coincident- Josh conta mai mult
decat toate. Trebuia sa-1 salveze. Reu§i sa adoarma avand in minte
imaginea zambitoare a fratelui ei.

Soarele diminejii patrundea din plin in camera atunci cand ea

fu trezita de o bataie in u§a. Se trezi imediat. Auzi o noua bataie.
incet. Nu era Andrew.
Traversa covorul desculja §i se sprijini de tocul u§ii. Devenita
prudenta, nu se incumeta sa traga zavorul.
— Cine e? intreba. *
ii raspunse o voce tinereasca.
— Eu sunt, domni§oara Jayne! Mahomed de pe strazile din
Tripoli. _
Jayne zambi .§i deschise u§a larg. Mahomed statea pe mica
platforma din capul scarilor, zvelt intr-un halat alb, cu chipul brun
numai zambet §i cu ochii caprui sclipind.
— Mahomed! spuse ea cu incantare, abia rezistand tentajiei
dc a-1 imbraji§a. Ce cau|i la Derna?
El se inclina.
— Rog tu sa injelegi, domni§oara Jayne, m-am ingrijorat ca
povestea mea te-a bagat in bucluc. M-am ascuns pe un vas mic ce
ullatorea spre vest. Am sosit odata cu fluxul de dimineaja. Dupa
cc am pus cateva intrebari, am ajuns aici. Sunt mulji cei care
observa trecerea unei doamne americane care se plimba pe strazi
cu indrazneala proprie unui barbat.
Pentru baiat acdsta fusese un discurs lung, dar. observa cu
u.'jurare ca raspunsese intrebarilor din ochii femeii.

215
 Se inclina din nou.
— Daca domni§oara Jayne doregte, eu adue cafea (le jos
pentru amandoi.
— O, da, doresc foarte mult, spuse ea, imbr!candu-se rapid cu
rochia verde cat timp el lipsi.
Tocmai i§i lega parul in cocul obi§nuit, refuzand sa se ocupe
de aranjatul unor carlionji care sa-i atarne pe langa obraji
imblanzindu-i aspectul, cand baiatul se intoarse.
Luara masa — cafea §i fructe de pe platoul din seara
precedent!; baiatul statea pe scaun, iar Jayne pe una din laturile
patului. Ea il informa despre tot ce se intamplase de cand se
desparjiser! pe cheiul din Tripoli — sau cel pujin despre
majoritatea evenimentelor.
— §i domni§oara Jayne spera sa continue cercetarile asupra
disparijiei lui Joshua?
— Foarte tare! Cum §eicul Hammoda a fost atat de ferm
convins ca povestea despre sclavul din Ziza nu-i mai mult decat
o invenjie, eu sunt mai convins! ca oricand ca merit! s! verific
fiecare am!nunt. Ii zambi b!iatului, care p!ru bucuros de
tiot!rarea ei. Pe acoperi§ul casei din Tripoli am tras concluzia ca
soarta a hotarat ca tu §i cu mine s! ne intalnim. De atunci nu s-a
intamplat nimic care s! m! determine s!-mi schimb parerea.
Mahomed d!du solemn din cap.
— Soarta determin! multe lucruri din viaja noastra. Mai ales,
gandi el, cand soarta e direcjionata de un baiat musulman hotarat
la culme, care are §i el cateva probleme personale.
— O s-o ajut pe domni§oara Jayne s!-§i gaseasca o calauza.
— Pentru asta iji voi fi etern recunosc!toare. Ezita pujin.
Exist! o persoana cu care a§ dori sa m! sfatuiesc inainte de a lua
decizia final!.
— Zammir Hammoda? intreb! Mahomed, in ochii c!ruia se
aprinse o luminij! alarmata.
— Nu-ji face griji, prietene, spuse Jayne pe un ton lini§titor.
§eicul e un om pe care sper s! nu-1 mai intalnesc niciodata. §i
apreciez foarte mult grija ta pentru soarta mea. Nu se putu

216
 impiedica sa nu ofteze. Barbatul despre care vorbesc este
capitanul vasului Trossachs, Andrew...
Ezita, apoi se indrepta de spare.
— ...Capitanul MacGregor s-a oferit sa ma ajute §i i-am
promis ca discut astazi cu el. Totu§i, a§ aprecia foarte mult daca
ai face tu mai intai investigajii asupra calatoriei. Doresc sa pot
raspunde la cat mai multe din intrebarile pe care mi le va pune.
Mahomed accepta repede §i pornira amandoi imediat in
cautarea cuiva capabil sa-i conduca la Ziza. Piaja de camile,
suk-urile, chiar §i cafenelele fura luate la rand, Mahomed vorbind
in majoritatea cazurilor intr-o araba rapida pe care ea abia-abia
o deschifra.
Dar ii injelese foarte bine concluziile. Nimeni nu dorea sa
porneasca intr-o asemenea calatorie impreuna cu b femeie alba
neinsojita pe care o banuiau — acest mesaj ea-1 injelese bine —
ca nu ar fi intreaga la minte.
Tot timpul cat ratacira pe strazi fu con§tienta de faptul ca-i
urmare§te cineva — cineva care sigur nu era Boxer — dar fusese
urmarita atat de des la Derna §i la Tripoli incat, daca nu se ivea
un alt asasin care s-o impinga sub copitele unui cal in galop, nu
vedea nici un motiv de nelinigte in asta. Mai ales ca alaturi de ea
se afla Mahomed, cel care-o salvase de la moarte sigura in faja
palatului pagei.
Inca din prima parte a diminejii ajunse la o concluzie trista,
dar ferma: o incursiune in inima Saharei era mult prea greu de
aranjat pe cont propriu, chiar daca-1 avea pe Mahomed ca
translator. In aceasta jara, femeile §i copiii nu erau luaji in serios.
Avea nevoie de un barbat. Venise timpul sa se duca pe fregata.
Hotararea o facu sa simta cum mintea i se gole§te de ganduri
§i i se inmoaie genunchii. Mai mult ca oricand, se bucura de
prezenja lui Mahomed. Nu se §tie din ce motiv, ii dadea curaj.
Oakum ii ura bun-venit la bord, cu faja cenu§ie §i jepoasa
numai zambet, invitand-o sa urce pe pasarela.
— Placuta priveli§te mai e§ti, fetijo! Capitanul Mac a spus ca
s-ar putea sa te vedem, dar eu ma-ngrijasem ca* poate Ji-ai
schimbat planurile.

217
 Jayne se Simji reconfortata de primirea calduroasa facuta de
primul ofijer, ca §i de zambetele pe care i le adresara membrii
echipajului aflaji pe punte. Catargul avariat fusese scos, dar i§i
putea da seama ca mai erau multe de facut inainte ca unul nou
sa fie inaljat in locul lui.
Frumoasa corabie a lui Andrew nu mai era acum chiar atat de
frumoasa §i simji cum inima i se umple de compasiune pentru el.
Spera sa primeasca din partea lui macar jumatate din aceasta
simpatie atunci cand ii va spune ce dore§te. Spera... o, erau atatea
de sperat §i atat de pujine care se puteau indeplini, incat simji
deprimarea apasand-o pe umeri ca o ceaja grea.
!ntorcandu-se spre coljul de unde se auzea o sporovaiala
excitata, il vazu pe Atlas §i pe Mahomed ghemuit langa el; stateau
nas in nas pe puntea din spate, aproape de balustrada de la
tribord. In ciuda proastei ei dispozijii, se trezi zambind.
— Mahomed m-a ajutat, spuse ea. Cred ca el §i cu maimuja
se pot amuza impreuna cat timp vorbesc eu cu capitanul.
— p sa am eu grija de amandoi, spuse Oakum. Capitanul Mac *
e la effri cabina. Sa va conduc pana jos?
Vorbea cu mult entuziasm, de parea ar fi injeles ce se petrece
intre Andrew §i pasagera lui americana, de parea ar fi aprobat
foarte tare aceasta relajie. Daca injelegea, gandi ea fara vlaga, avea
un mare avans faja de ea. .
Jayne dadu negativ din cap §i-§i stranse faldurile mantiei in
jurul corpului. x
— Cunosc drumul.
Ceea ce nu insemna ca se grabea spre u§a capitanului. Cu
fiecare pas pe care-1 mai facea i§i Inchipuia un nou fel de a-1
saluta. Tot dSndu-i deschis sfaturi materne, Millieent nu se
ostenise sa-i explice amanunjit ce-i spune o femeie unui .barbat
dupa ce s-a culcat cu el pentru prima data.
Jayne se hotari sa-1 abordeze abrupt §i batu ferm la u§a.
— Intra, tuna o voce profunda.
Patrunse inauntru. El statea la birou §i ridica ochii spre ea. Cu
cama§a alba descheiata, cu parul negru ciufulit, cu o umbra de
barba pe obraji... era un barbat capabil sa §tearga orice bruscheje
abrupta din sufletul unei fete.

218
 Se duse leganat spre el, dupa care-§i indrepta mefsul, Jinan-
du-se cu greu sa nu ocoleasca biroul ca sa-i dea parul deoparte
de pe frunte §i sa-1 sarute atat de temeinic incat sa-i taie respirajia.
Daca o clipa i se paruse posibil sa se fi in§elat cu privire la
sentimentele ei pentru el, acum le putea recunoa§te cu certitudine.
II iubea — §i, da. — in mod cert putea simji din nou dorinja.
Recunoscand in sine acest fapt simji cum devine timida, de§i ar fi
preferat ca recunoa§terea s-o faca indrazneaja.
— B-buna ziua, se balbai ea. .
El se ridica, purtand pe buze urma unui zambet.
— Aproape ca renun jasem la tine.
Ochii lor parura incle§taji unii de aljii.
— A§ fi ajuns aici mai repede, reu§i ea sa spuna, dar a reaparut
Mahomed...
— Mahomed? Vocea lui arata ca e neplacut surprins.
— E un copil, pentru numele lui Dumnezeu! Are paisprezece
ani, banuiesc. S-a ingrijorat de soarta mea §i mi-a batut la u§a
azi-dimineaja.
— A venit de la Tripoli? spuse Andrew surprins, de§i §tia ca
n-ar fi trebuit sa fie. Majoritatea membrilor echipajului erau
preocupaji de siguranja acestei femei. Pe dracu’, chiar to}i, inclusiv
el!
Jayne dadu din cap a incuviinjare.
— Mi s-a parut un gest destul de frumos.
Andrew injelese subtextul. Nu fasese nimic frumos in modul
in care el aparuse noaptea trecuta la u§a ei.
— Deci, despre ce voiai sa vorbim?
— Despre un loc numit Ziza.
— E undeva m de§ert, nu-i a§a? O a§ezare prospera, cel pujin
a§a mi s-a spus.
Ea incuviinja.
— E cale de vreo doua saptamani de drum departare de-aici.
— Ce legatura are ora§ul asta cu tine? intreba Andrew, inca
nesigur daca dore§te chiar sa §tie.
— Cred ca Josh traie§te acolo. Ca sclav.

219
 El fu surprins din nou — de altfel, aceasta stare devenea
normal! ori de cate ori era vorba de Jayne.
— Ciudata idee! De ce?
Jayne respira adanc. Acum venea partea cea mai grea. Incer-
case sa pregateasca vreo minciun! care sa r!spunda satisfacStor la
intrebarile lui, una care sa sune perfect plauzibil in auzul lui cinic,
dar nu reu§ise §i acum se vedea constrans! sa conteze pe adevar,
la fel cum procedase in discujia cu §eicul. Ii rezuma repede
legenda lui Mahomed.
— Ai luat-o in serios, zise Andrew fara a se obosi sa-§i
ascunda neincrederea.
— Cam la fel mi-a vorbit §i Hammoda.
— Ma compari pe mine cu el? Vocea lui avea o not! ojelit!.
Jayne se mi§ca stingherita.
— Deloc. Era o simpla observajie. Ceea ce vreau sa spun e ca
dupa mine e un sambure de adevar in poveste §i ca nu pot sa ma
intorc acasa far! a fi mers eu insami la Ziza. Mahomed §i cu mine
am cautat azi-dimineaj! o calauza, dar n-am gasit pe nimeni
dispus sa ne ia in serios.
— Nu ma surprinde.
— A§a incat — continua ea ignorandu-i sarcasmul —
presupun ca ceea ce-ji pot spune e ca te-ai oferit sa mS ajuji §i
am venit sa-ji cer sa-ji respecji promisiunea.
— N-am promis deloc ca o sa te conduc la moarte.
u-q— Nu am de gand sa mor, se indigna ea.
— Dar s-ar putea foarte bine sa se intample.
— Habar n-am avut c!-ji pasa, replica ea, plimbandu-se
inainte §i Inapoi prin faja biroului lui, f3r! s!-i pese deloc cat il
rSnesc cuvintele ei.
Andrew se luplfi ;in& firea. In dimineaja aceasta ea era
agresivS; or, el tocmai se Inirebase dacfi ar putea fi plangareaja §i
acuzatoare dupa deflorarea din noaptea trecuta. Dar nu era genul
lui Jayne. Ar fi trebuit s-o cunoascA.
— Sigur cii-mi pas!, spuse cl. Nu fi proasta!
Sunt mult mai proasta decdt tyi tnchipuL

220
 Aproape ca rostise cuvintele cu glas tare, dar acum chiar nu
era momentul potrivit pentru o asemenea declarable. Numara
pana la zece, incercand sa se calmeze §i sa scape de povara care-i
apasa'inima. Faptul ca lui Andrew ii pasa nu insemna nimic mai
mult decat un anumit sitnj al obligajiei sau, ceea ce era §i mai
plauzibil, o tresarire de vinovajie. ■
Millicent i-ar fi recomandat sa pedaleze pe aceasta vinovajie,
pentru a scoate cat mai mult profit din nenorocire, dar Jayne ntt
§tia cum s-o faca. /
— Recunosc — spuse el trecandu-§i degetele ca grebla prin
parul deja rava§it — ca s-ar putea sa-ji datorez ceva...
Vazu flacara ce se aprinse in ochii ei §i se intrerupse.
— Sa-mi datorezi ceva? Vrei sa spui. dupa ce s-a intamplat
noaptea trecuta? Insulta era usturatoare §i Jayne, care invaja iute,
porni drept pe calea pe care ar fi ales-o mama ei. Poate ca-mi
datorezi. §i am venit aici sa-mi iau plata.
Andrew o privi de peste birou cu o privire noua, apreciativa.
— De-asta ai cedat aga u§or, fetijo? Ca sa ma faci sa-ji fiu
oOligat?
Ce u§or o credea vinovata de giretlicuri! Nu mai avea puterea
l A - 1 corecieze.
— Crezi ce vrei, Andrew. Ce s-a intamplat ndSrptea trecuta s-a
InlAmplal |l • Mtribui un tcop intiimplarii mi se pare total inutil
M itel. MA «ju|i m u nu?
MlcA vrljltoare, glndl el, folose§li trucuri la fel de batrane ca
dealurile din Highlands pentru a mft obliga. Ca §i cum ai §ti ca
aceasta este unica datorie pe care va trebui s-o platesc.
La urma urmei, el nu era croit dupa asemanarea tatalui sau.
Chiar in timp ce mania §i descumpanirea fierbeau in sinea lui,
i§i spuse c£ in aceasta situajie perfect nebuneasca exista un
element bine-venit, pe care nu trebuie sa-1 uite. Hammoda va fi
furios cand va afla ceea ce are Andrew de gand sa faca.
Ocolind biroul, vazu cu satisfacjie ca ea se retrage catre u§a
inchisa.
— Daca vrei la Ziza, vei ajunge la Ziza, domni§oara Wor­
thington. Ma bate gandul ca-ji vei regreta hotararea mai mult
decat poji sa-ji inchipui.

221
 CAPITOLUL XX

ayne se apropie de camila §i o studie fara placere.

Animalul urat, inaljandu-se mult deasupra capului ei
spre cerul senin al diminejii, i§i rasuci capul, clipi §i o
studie la randul lui.
Cu ochii terni §i blegi, nu parea prea inteligenl, decise ea, dar
cum era cam cat un deal din Virginia, cat de multa inteligenja i-ar
fi trebuit ca sa fie de ajuns?
— Baiete, spuse ea adunandu-§i cat mai mult curajul, vom fi
prieteni.
Camila zambi — Jayne era sigura de asta — §i, printre buzele
groase §i umede, printre §irurile de dipji galbeni grotegti, trimise
un jet de scuipat in direcjia ei. Ea sari deoparte chiar la timp
pentru a evita sa-i intre in ochi, iar scuipatul ateriza cu un plescait
inofensiv la picioarele ei.
— Animal nesuferit. murmura ca.
— Despre mine vorbeai. fetijo?
Se intoarse sa priveasca spre Andrew, care avea curajul sa
rinjeasca la ea.
— Poate! Dar toi nu injeleg de ce nu pot calari pe unul dintre
cai.
Stateau in camp liber, la margiriea de sud a ora§ului, chiar
langa zidurile de aparare, la mai pujin de o mila distanja de Wadi
Derna. Andrew convocase camilari §i geamba§ul local de cai,
' planuind — dupa cum ii spusese la capatul unor lungi insistence
— sa aranjeze lucrurile astfel incat sa poata pleca in doua zile. In
dupa-amiaza precedenta fusese angajata calauza, un arab zambitor
§i priceput pe nume Hadji il Tahib.
De (and coborasera de pe corabie, ieri, Andrew paruse foarte
domic sa n-o mai vada incurcandu-se printre picioarele lui, sa-§i
indeplineasca obligajiile §i sa aiba timp liber pentru a-§i vedea de
propriile treburi. Atitudinea lui o jignise. §tiind ca nu e
rezonabila, dar incapabila sa simta altfel, Jayne era dispusa sa
piece imediat. Fara prea multa rabdare, Andrew ii explicase ca ra

222-
 nevoie de ceva timp pentru a aduna provizii’e §i oamenii necesari
unei calatorii de doua sute de mile, cu durata de doua saptamani.
— Doua zile sunt prea de ajuns, spusese ea, renunjand sa-1
mai chestioneze.
Pe mare, dar §i pe uscat, lui Andrew ii placea sa ia coihanda.
Dar ea nu va calari pe camila.
Andrew ii intoarse spatele §i incepu sa se targuiasca cu unul
dintre camilari. I-ar li placut sa participe la targ, dar n-avea nici
cea mai mica idee de cap dinari e nevoie pentru a inchiria un om
§i un animal de povara incarcat cu provizii. §i chiar aprecia
eforturile facute de Andrew, chiar daca mobilul care-1 presa era
pentru ea un soi de lovitura de pumn drept in inima.
Dupa ce-§i pnu sie§i o lunga lecjie, ajunse la concluzia ca el
n-avusese intenjia s-o jigneasca atunci cand o acuzase ca s-a folosit
de Sex pentru a-1 face sa coopereze. Multe dintre femeile cu care
se culcase — §i trebuie sa fi fost cu sutele inainte de a fi aparut
ea — ar -fi putut foarte bine sa-i ceara diverse lucruri.
Fiecare om se purta potrivit experience! sale anterioare.
Andrew injelegea un anumit soi de femei, Jayne era obi§nuita sa
fie totdeauna lasata la urma.
Suspina, ne§tiind daca sa fie mandra de sine pentru ca era atat
de mjelegatoare sau furioasa pentru ca era atat de mieroasa.
Aceasta nu era o intrebare la care sa raspunda pe loc, sau
poate era una la care n-avea sa raspunda niciodata, a§a ca-§i
indrepta atenjia spre o iapa arabeasca legata ceva mai departe de
camile, o frumuseje zvelta, inaka de cincisprezece palme, cu
pieptul lat, crupa musculoasa, cu capul mic §i ridicat, care-§i purta
coada a§a frumos incat ii parea lui Jayne priveli§tea cea mai
incantatoare care-i desfatase ochiul vreodata. Ravnea la iapa
aceea cum nu mai ravnise de mult la nimic... ma rog, la aproape
nimic.
Dar Andrew era decis s-u suie pe invenjia de lemn din spinarea
camilei, chiar daca ea prefera de departe §aua de piele de pe
spinarea iepei. Nu conta ca nu este o §a de dama. Cand nu era de
faja mama ei ca sa-i arate inconvenientele situapei — Millicent
avea o imagine extrem de original! asupra lucrurilor ce se fac sau
nu se fac — Jayne calarise mult baie{e§te.

223
 Mahomed privea scena de la cijiva pa§i distanja. Se jinuse
departe de negocieri, asigurandu-se chiar c! faja-i ramane ascunsa
de o bucata de panza, incercand s! aud! tot ce se spune dar stand
la fel de neobjervat ca musca pe o baleg! de c!mila.
Dar domni§oara Jayne era a§a de inc&ntat! de acela§i lucru
care-i atrasese gi lui privirea, inc&t nu mai putu r!mane tacut §i
se apropie de ea, cu sandalele migdindu-se far! zgomot pe nisip.
— Frumos animal, nu-i aga?
Jayne tresari.
— Nu te-am simjit, Mahomed. Zambi. A, da, e un animal
frumos.
— Domnigoara Jayne injelege valoarea puternicului cal arab.
Ma surprinde! Femeile din jara mea lasa astfel de lucruri in seama
barbajilor.
— Eu vin dintr-un loc numit Virginia, Mahomed. Toji vir-
ginienii se pricep la carnea de cal.
Ochii caprui ai baiatului, lucind sub acoperitaorea'de cap alba,
se intunecar! de suparare.
— Are domnigoara Jayne de gand sa manance iapa la cina?
— Deloc. Asta-i o expresie pe care o folosim noi pentru a
desemna caii in general. Dar am de gand s-o calaresc. Problema
mea este refuzul cSpitanului, care nu crede ca pot gi care nu gtiu
cum a ajuns s3 creadfi cd el comanda.
Mahomed injelese trisiejea ei n!scut! din acest ordin tiranic.
— Atunci trebuie s&-i dovedim cSpitanului c! se ingala.
Jayne privi la hainele pe care le purta, mantia care se deteriora
rapid peste o rochie cu fus .<dreaptfi gi o pereche de incSljari care
nu-i vor fi de mare ajutor find va strfibate leritoriul tripolitan
accidental
— Haide, spuse Mahomed care vj/u care e problema. Aveji
incredere in Mahomed, care va vcghca ca loiul sS fie bine.
Jayne arunc! o ocheadft spre Andrew, care statea cu spatele la
ea, absorbit de negocieri aprinse cu cflmilarul gi cu il-Tahib; trupul
lui de scojian puternic f&cea, prin comparapc, ca arabii sa par!
nigte copii.
Simji imediat un gol ISuntruc prlvlndu-1 gi fu congtienta de
faptul c! nu-i mai era dat mult timp sfi-l priveasca. Nu se ostenise

224
sa vina in camera ei noaptea trecuta... nu-i daduse ocazia sa-i
spuna ea ca trebuie sa-i ureze noapte-buna din pragul u§ii.
Caci, evident, a§a planuise ea sa procedeze, dupa unul — cel
mult doua — saruturi. Pur §i simplu trebuia sa depa§easca
momentul cand orice face el o rane§te. Dragostea neimparta§ita,
descoperea ea inca din prima saptamana de viaja a acestei iubiri,
nu prea oferea compensajii egale cu durerea.
Andrew ii ordonase sa mearga calare pe camila, nu? Iar
recunoscatoarea, cooperanta, mieroasa Jayne ar fi trebuit sa
supuna. L-o fi iubind ea, dar nu-1 adora §1 nu are de ce sa-i asculte
toate ordinele!
Privi la Mahomed.
— Ai zis ca ma ajuji? spuse ea. Bine! Ia-o inainte!
Baiatul o conduse catre unul dintre numeroasele suk-uri din
Derna pentru a face cumparaturile asupra carora se decisesera
amandoi, arnajand sa capete o camera unde sa se schinibe, apoi
se intoarsera inapoi pe camp, la iapa §i la capitan, care tot mai
negocia in araba cu ceilalji barbaji. El nu dadu nici un semn ca
ar fi realizat absenja ei §i, cand privi peste umar, nu arata nici
macar ca ar §ti cine este ea.
Nici nu era vreun motiv s-o faca, deoarece ea arata complet ca
§i cum ar fi fost araboiaca, cu tot trupul acoperit de un barracan,
halatul negru fluturand al femeilor de§ertului, a carui parte
acoperitoare pentru cap se a§eza pe parul ei dezlegat §i pe faja
l&sand vederii doar un singur ochi negru. N-avea cum sa §tie ca
sub el purta pantaloni largi — sarouel — §i cizme §i ca mana
ascunsa intre faldurile de lana neagra (inea o crava§a de calarie.
Intr-adevar, Andrew ii daduse pujina atenjie pentru ca pe
camp erau alte femei arabe imbracate la fel §i nu izbutise s-o vada
cum incaleca iapa dupa un schimb grabit de replici cu cel care-o
jinea §i dupa plata unui ba£§i§.
Ceea ce ii atrase atenjia fu imaginea iepei pornind-o la galop,
in timp ce ve§mintle calarejei se umflau ca un nor de furtuna
deasupra coastelor calului arabesc.
Iapa |a§ni de-a latul campului deschis, cu capul §1 cu coada sus,
depa§i camilele §i oamenii §i diverse alte animale in§euate risipite
ici-colo, in timp ce calareaja statea cu spatele drept §i Jinea fraiele
cu o mana priceputa, cu cealalta agitand crava§a.

225
 Doar camilele nu intoarsera capetele s i vada priveli§tea. La
nici cincizeci de metri d istan t iapa se r&suci §i reveni in goana
spre locul unde stateau Andrew §i ceilalji barbaji, ocolindu-i exact
in clipa cand coliziunea p&rea de neevitat; tivul halatului plesni
aerul chiar deasupra capului lui Andrew, in timp ce calul arabesc
il depa§i.
!n trecere, gluga caiarejei cS/u de pe cap §i parul negru-corb
plesni in vant ca un bici.
** — Jayne! striga Andrew uluit §i fu cuprins imediat de o furie
de nestavilit.
Iapa sprinta inainte, picioarele puternice se intindeau §i se
strangeau pe cand se apropia de o secjiune inalta de peste un
metru a zidului spart de piatra, crescand viteza in ciuda strigatelor
de avertizare ale lui Andrew §i a zbierelor arabilor. Chiar §i foarte
speriatul Mahomed se ruga lui Allah ca totul sa treaca cu bine.
Intr-un nor de praf §i de lana neagra, calul arab §i calareaja
sarira peste baricada, aterizand cu u§urinja pe solul nisipos din
partea cealalta. In sfar§it, Jayne trase de fraul calului facandu-1 sa
mearga la trap §i calari inapoi printr-o spartura de gard pana la
locul unde Andrew statea §i-o privea cu ochii holbaji. II vazu cu
coada ochiului, emana mai multa caldura decat soarele de§ertului,
dar ea era prea incantata pentru a-§i face griji legate de el chiar
acum.
Sangele ii canta in vene §i inspira adanc aerul fierbinte al
dejertului, fara griji §i fara teama pentru prima data dupa atata
vreme. Se simjea ca §i cum s-ar fi intors acasa dupa o indelungata
absenja, lasand ingropate departe toate problemele care o
chinuisera. Merse chiar pana acolo meat i§i dSdu capul pe sapte
§i rase.
Apoi il privi cu atenjie pe Andrew. ToatS bucuria i se stinse.
Dac3 o privire ar fi putut ucide, g&ndi ea, intr-o secunda ar fi
zacut intinsa aiaturi.de iapa, cu piciuarele jepene §i cu monezile
rituale puse pe pleoapelc inchise.
— Te distrezi bine? intreba el cu un calm simulat.
Jayne nu se lasa in§elata nici o secunda, jinand cont mai ales
de privirea lui taioasa ca ojelul §i de taietura aspra a gurii. Nu
ajuta absolut deloc faptul c£ atflt cflmilarul cat §i geamba§ul de
cai o priveau de parea i-ar 11 crescut al doilea cap.

226
 Dand deoparte o §uvi\a rebela de par de pe faja, inchipuindu-§i
cfi e prea tarziu sa-§i puna la loc acoperitoarea de cap, Jayne
incuviinja:
— M3 distrez bine, Andrew, dar nu asta a fost scopul meu.
Asta e doar metoda prin care m-am priceput sa-ji arat ca §tiu sa
calaresc bine. r
Ceilalji barbaji continuau sa se holbeze la ea uluiji, ne§tiind
ce se petrece intre cei doi vorbitori de engleza, dar neadmirand
evident deloc ceea ce ea considerase a fi o demonstrate stralucita.
Cu excepjia calauzei, ai carui ochi luceau ciudat cand se uita
la ea §i la iapa. Hadji il-Tahib putea foarte bine sa se dovedeasca
o alegere inspirata a lui Andrew, in ceea ce o privea pe Jayne.
Cum Andrew nu schija nici un gest pentru a o ajuta sa coboare
de pe cal, facu acest lucru de una singura, halatul ascunzandu-i
galvarii §i conferindu-i un minimum de decenja in timp ce aluneca
la pamant.
Andrew ar fi vrut s-o puna pe genunchii lui cu fundul In sus
§1 s&'i dea o bataie buna. Inima lui nu incetase sa bata cu furie §i
in schimb ea avea curajul sa se uite in sus la el cu ochii negri
str51ucind ca un cer noptatic luminat de stele, cu parul dezlegat
§i incalcit, cu obrajii bronzaji, coloraji de excitare, a§a cum fusese
atunci cand el o a§ezase in pat.
Avea o reacjie pur fizica la vederea ei — ceva foarte departe
de teama §i spaima care-1 cuprinsesera cu cateva momente in
urma. Ce dracu’ se intampla cu el?
— Acopera-ji capul §i ai grjja de iapa, mormai el. Discutam
noi mai tarziu.
Jayne i§i indrepta mandia capul.
— ’Jeles, cap’tane MacGregor. Se executa tot.
Se rasuci inti-un vartej de halat §i par dezlegat, un soi de furie
de abanos din cap pana la cizmele prafuite din picioare, pe care
le infigea una langa alta in nisipul intarit, pe masura ce se departa,
cu o mana jinand iapa de frau §i cu cealalta lovind-o cu crava§a
pe crupa. Calul arabesc o urma bland ca un mielu$el.
Nimic din Jinuta ei nu reu§ea sa-i calmeze pulsul lui Andrew
sau sa racoreasca fierbinjeala ce i se acumula in §ale. Pofta se
adauga furiei §i-l privi pe Mahomed, care statea langa el
inclinandu-§i capul acoperit.

/
227
 — A fost ideea ta? IntreM Andrew.
— Mahomed i§i asum& toata vina pentru mania pe care
domni§oara Jayne i-a produs-o cfipitanului.
Baiatul adresa acest raspuns p&m&ntului de sub picioare.
Andrew auzi cuvintele clar, dar nu putu distinge in eie nici
macar un mic semn de cainja.
— O sa m3 r&fuiesc cu tine mai t&rziu. Ajut-o sa duca iapa.
Revenit la targuielile lui, expedie am&nuntele repede — doua
duzini de cdmile care s3 transporte hrana §i proviziile, la
echivalentul a unsprezece dolari fiecare, inca o jum&tate de duzina
de catari, cajiva cai §i oameni care s& a M g r p de ei. Vor fi
insojiji de un negustor din Derna, Omar Bakush, care-§i ex-
primase dorinja de a face o vizita la Ziza §i care va imparji cu ei
cheltuielile de calatorie.
Dupa un scurt timp de gandire, Andrew aranja cumparatul
iepei. Revenind, i§i reaminti cum aratase Jayne pe cal, se gandi la
negustorul care o va insoji §i la pericolele §i provocarile ce le
stateau in faja. Spre surprinderea lui insu§i, facu .un alt aranjament
cu geamba§ul, pentru inca un cal — aranjament care, dupa cate
banuia, ii va produce destule regrete.
Il-Tahib, care vorbea englezegte la fel de bine ca Mahomed,
spuse:
— Hadji va prelua povara aranjamentelor pentru provizii. Va
fi extrem de interesant sa calatoresc peste mun{i §i printre dune
cu o persoana neobi§nuita ca domni§oara Worthington.
— Nu te temi sa pleci la drum cu cineva capabil sa comita
asemenea nebunii cum e cea pe care tocmai a comis-o?
— E scris ca soarta noastra e-n mSna lui Allah, capitane
MacGregor. Oamenilor le r&mane plicerea pe care o pot scoate,
dup3 cat ii Jin puterile, din viejile lor umile.
— Da, Hadji, dar noi nu vorbim aici despre un barbat, ci
despre o femeie. §i nu-i deioc acela$i lucru.
— Inca un motiv pentru a-i aduce laudd lui Allah; capitanul
nu considers la fel,?
— In condijii' normale, da. Dar nu c nimic normal in
domni§oara Worhington, dupfl cum tunt sigur ca vei afla tu insuji.
Andrew privi dincolo de cfilAu/i, spre locul unde Jayne
mangaia gatul iepei si-i pieplAna coama cu degetele. Era o

228
priveli§te de neuitat... calul mandru al de§ertului §i femeia
americana la fel de mandra in nepotrivitul port arab. Ceva vibra
IniJuntrul lui. Nu incerca nici.macar sa analizeze ce anume
Avea nevoie sa nu-§i uite mania, dand in schimb uitarii poftele;
dar o asemenea isprava pSrea mai presus de puterile lui in acest
moment.
— Ai. spus ca va fi interesant sa calatore§ti cu domni§oara
Worthington. Un zambet stramb se desena pe faja lui bruna. O
si fie mai mult de atat, Hadji. Mult, mult mai mult!

Imbracata din nou in hainele cumparate in America, de data

aceasta in rochia albastra pe care odinioara o crezuse a fi de
culoarea ochilor lui Andrew, Jayne se plimba inainte §i inapoi prin
camera ei. Luase cina jos, cu Mahomed, sau cel pujin incercase
sa manance, dar nu prea reugise sa inghita nimic amintindu-§i ca
Andrew ii spusese ca are de gand sa-i faca o vizita in camera ei
in seara aceasta.
— Avem ceva de discutat, spusese el acum doua ore cand se
desparjisera in u§a cafenelei. In ochii lui sclipise ceva rau
prevestitor §i, de§i continua sa-§i repete ca ea n-a Scut nimic rau
— mai ales ca in cele din urma el fusese de acord sa o lase sa
dUSreasca iapa —, ceva ii spunea ca seara nu se va desfa§ura
potrivit preferinjelor ei.
Se opri din mers. De fapt ce prefera ea? Inca un turnir in pat?
Nu. Hotarat lucru, nu asta. Niciodata. Nu se va repeta. Nu era
cine §tie ce muiere culeasa de Andrew de pe strada. In sufletul ei
se considera o doamna in adevarul injeles al cuvantului, chiar daca
Kcea unele lucruri total nepotrivite cu o doamna. O singura
noapte cu Andrew o invajase tot ceea ce trebuia sa §tie despre
sine; o a doua noapte ar insemna o in indulgenja lasciva.
Jayne nu fusese niciodata indulgenta cu sine sau lasciva, in
mod .cert nu se putea vorbi de a§a ceva cand era In joc
comportamentul ei, iar la douazeci §i cinci de ani era prea batrana
pentru a-§i schimba obiceiurile.
Dorea sa aiba o discujie de afaceri despre aranjamentele in
vederea calatoriei, ziua §i ora planuitei plecari, muljumiri
politicoase §i o strangere ferma de mana la desparjire. Avand in

229
minte o astfel de lista de dorinje, i§i Incheiase Vochia pana sus in
gat §i-§i legase parul in nodul obi§nuit.
§tia ca, in momentul c&nd va auzl b&taia lui ferma la uga, va
avea dificultaji In a realiza macar unul dintre lucrurile pe care §i
le propusese. Cum de reujea el sfi-§i transmits dispozijia de spirit
printr-o acjiune atat de simplft ca bdtutul In u§a, habar nu avea!
Statea drepta §i hotfirSta in mijlocul camerei.
— IntrS, spuse ea. Nu e Incuiat.
Andrew pa§i inauntru §i trSnti uga pentru a o-nchide. In seara
aceasta, in plus fajS de costumul obignuit, purta gaptii gi haina §i
parea sa umple cu totul camera mica.
— Intii o gregeala, Jayne. Jine u§a zavorSta tot timpul. Habar
nu ai cine ar putea urea scarile astea.
Un salut demn de MacGregor, gandi ea.
— Ai dreptate, spuse dand din mana. Pai, acum doua nopji, a
venit un barbat, un njarinar, iar eu eram singura aici, o fata
nevinovata...
— Fara sarcastae in seara asta, zise el sec, intrerupand-o.
N-am dispozijia potrivita pentru aga ceva.
Cerule, dar era furios! Era o dispozijie contagioasa; se molip-
sise gi ea de cum il vazuse navalind in camera.
— Ai spus „inc3 o gre§eaia'‘. Presupun ca pui semnul egalitajii
intre lipsa mea de prevedere gi demonstrajia de dupa- amiaza. Nu
sunt deloc acela§i lucru. Pur gi simplu am uitat de zavor pana ai
batut tu. Iar plimbarea cdlare era fScuta in mare parte cu intense.
— §i foarte neindicata.
— De ce?
— Ai fi putut si-ji frflngi gfltul.
— §tiam eu ce fa<;
— Ma indoiesc. Nu era In joc doar siguranja imediata a
persoanei tale. N-ai vSzut cum te priveau arabii!
— Admirativ pentru calitd|ile mele de cfllfireaja?
— Pofta dupS o t&rffi ar fl o expresle mai apropiata de
realitate. §i mulji dintre ei vor cfil&tori cu tine.
Jayne il privi nelncrezfitoare.
— O tarfl? Pentru cfi am cAUkrlt birbfltegte pe cal? Fiecare
centimetru patrat din corpul meu, i n excepjia capului, era
acoperit de metri intregi de IflnA.

230
 — Femeile lor nu atrag atenjia, asupra lor in asemenea hal,
Jayne.
— Ceea ce ar trebui sa rezolve problema, intrucat eu nu sunt
o femeie de-a lor.
Statea inalta in faja lui Andrew, cu barbia ridicata sfidator. El
plSnuise sa aiba o discujie ferma, civilizata, punctata cu trans-
miterea sfaturilor necesare §i iata-1 acum strangandu-§i pumnii pe
golduri, luptand impotriva imboldului de a o apuca de umeri §i a
o zgaljai pana va recunoa§te ca el are dreptate.
Niciodata pana acum nu-i trecuse prin cap sa se poarte violent
cu o femeie — dar acum o cunoscuse pe Jayne.
Se indeparta un pas §i-§i lasa privirea sa hoinareasca pe trupul
ei modest imbracat, amintindu-§i despre corpul ei tot ceea ce
rochia tindea sa ascunda §i gandurile violente se dizolvara in cu
lotul altceva... ceva de care §tia cum sa se ocupe.
— Nu e§ti nici femeia mea, nu-i a§a, fetijo? Ai fost doar
noaptea trecuta. Ai fost a mea ceva timp.
Sfidarea se topi din jinuta lui Jayne imediat ce privi in ochii
Iniunecap §i flamanzi ai lui Andrew. In locul ei se instala valul
familiar de do'rinja, care-i topea toata rezistenja §i toata mandria.
In2bu§indu-§i un strigat, se rasuci sa se departeze inainte de a
apuca sa faca vreo prostie, cum ar fi, de pilda, sa se arunce in
brajele lui.
— E ridicol, Andrew! Desigur ca nu sunt a ta. Nici n-ai §ti ce
sfl faci cu mine daca a§ fi.
— N-a§ §ti?
Ii vorbea la ureche §i ea-i simjea respirajia pe gat.
Inspira adanc.
— Daca n-ai de gand sa vorbegti despre calatorie, poate ar fi
mai bine sa pleci.
— In ultima vreme n-am fost eu barbatul care sa faca exact
ceea ce-i mai bine.
Jayne fScu un pas spre pat — singura direcjie in care se mai
putea mi§ca deoarece el bloca restul camerei — §i se intoarse sa-i
lina piept.
— Daca ai ceva plangen in iegatura cu noaptea aceea, te rog
sii le pastrezi pentru tine.

231
 — Doar una. Ocazia a fost prea scurtS.
— Ce trist pentru tine! Mie mi s-a pSrut suficient.
— §i ai capatat ceea ce doreai, a§a e? intrebS el.
Jayne §tia foarte bine ca se referS la obligajia pe care o
resimjea el ca urmare a faptului ca o sedusese. O seducjie pe care
bSnuia ca ea o calculase.
Se intoarse sa-i Jina piept
— Da, am primit ceea ce doream, spuse ea. Ai fost suficient
de de§tept ca sa-ji dai seama.
— Joci un joc periculos, fetijo!
Ochii ii lucira intunecaji sub cozorocul jepcii §i camera paru
s& se clatine sub picioarele lui Jayne.
— Eu nu joc jocuri.
Andrew i§i arunca §apca din cap, apoi i§i scoase haina §i o
arunca dupa §apca.
— E timpul s3 inve{i §i tu cateva.
— Ie§i afara, Andrew! Sa §tii ca nu ma joc! §i chiar era sigura
ca a§a e. ,
— Nu, Jayne Worthington, inca nu.
O apuca de umeri §i o strivi la pieptul lui, hotkrat sa nu fie
refuzat.
— Lupta-te cu mine, daca a§a te simji mai bine, fetijo, dar iji
promit ca nu te vei lupta prea multa vreme.

CAPITOLUL XXI

ayne inspira adanc §i-§i puse palmele pe cama§a lui

Andrew, straduindu-se din toate puterile sa nu se
gandeasca la corpul tare de lingd ea.
— Daca incerci sa m3 sperii, spuse ea cu ochii a
intr-ai lui, nu vei reu§i.
Jayne minjea. Ceva ii lichefia mSruntaiele §i o parte din acest
ceva era teama.

232
 — Nu asta-i inienjia mea, spuse el. Placerea e mai aproape de
gustul meu, pentru noi amandoi.
I§i plimba mainile in josul spatelui ei subjire §i-§i rasfira
degetele pe fesele ei, a caror forma era tentant de evidenta chiar
§i sub straturile succesive reprezentate de jupon §i rochie.
— Ai un §ezut frumos, bine facut, §i rotund, {i-am mai spus-o?
Am fost un prost ca nu ji-am transmis complimentul.
Jayne ro§i §i cauta sa se jina jeapana, dar mainile lui Andrew
§tiau cum sa-i topeasca pana §i cea mai puternica hotarare.
— N-o sa te las sa-nji spui asemenea vorbe. Indiferent ce
s-ar intampla Intre noi.
El rase, iar in zambet §i-n ochi ii juca o luminija diabolica.
— §i eu, care gandeam ca am scapat <ie observajii! Daca te
ingrijoreaza vorbitul murdar, o sa-{i dau unul sau doua exemple
ca sa §tii care-i diferen|a.
— Nu! striga ea §i fugi, smulgandu-se din imbra^i§area lui
eroiica cu o singura mi§care. El transforma lucrurile dintre ei doi,
le facea obsene, pe cand ea era indragostita §i nu dorea altceva
decat sa-i spuna la revedere §i sa planga dupa ce el va pleca.
La plans se pricepeau cel mai bine fetele batrane
neatragatoare, ca Jayne; menirea lor nu era sa tremure de dorinja
ascultand cum li se vorbe§te despre §ezutul lor.
O smuci din nou Cu faja spre el.
— In seara asta n-o sa suport mulji de „nu“, fetijo, decat daca
te lupji cu mine ca sa nu ma mai opresc.
Ea il privea cu ochii mari, mandra, furioasa §i perfect
dezirabila.
— Eu nu-s barbatul care sa caute tot felul de minciuni ca s-o
duca pe-o fata in pat. Din nou mainile lui ii cuprinsera fesele,
continuand mangaierile. Sunt un om simplu care dore§te lucruri
simple. Daca-Ji spun ca-mi place §ezutul tau, exact asta gandesc.
Jayne fnchise ochii, mania i se topi in ciuda tuturor stradaniilor
ei de a o folosi drept scut. Mainile lui o infierbantau cu adevarat,
dar simjea totodata o ciuda la tristeje. Ea il iubea §i lui ii placea
dosul ei; nu putea vedea nici un fel de echivalenja intre cele
doua fapte.

233
 El i§i schimba sensul imbrajijSrii, inf3§urand-o cu un braj in
timp ce-i jinea faja in palma, strivindu-§i buzele de ale ei cu
infierbantata aplicajie.
, Ea facu o noua tentativa de a i se opune, zvarcolindu-se in
imbrajtgarea lui §i batandu-1 cu pumnii in piept, straduindu-se sa
se desprinda, sa se elibereze de sSrutarea lui, dar el o jinea strans.
— Nu prea am nevoie de farmece, §opti el printre buzele ei
intredeschise, cand de fapt tu dore§ti ceva mult mai onest §i mai
real.
Ignorandu-i protestelele slabe, ii lu& una dintre maiiJ §i i-o
cobori cu forja de-a lungul pieptului lui, trecu de catarama de la
cingatoare, traversa abdomenul pana cand ajunge la acea
intaritura ce vorbea mai elocvent decat orice cuvant despre nevoia
lui.
Jayne incerca sa-§i retraga mana, dar el ii Jinea incheietura ca-
ntr-un cle§te de fier. §i ea descpperi ca de fapt nici nu avea chef
sa se lupte. Atingerea aceea ii ardea palma. Degetele o tradara,
atingand §i mangaind, dornice sa pipaie pielea fierbinte, neteda
pe care §i-o amintea atat de bine.
El gemu iar ea i§i mu§ca buza de jos.
— Pana la sange, fetijo! Vreau sa-ji simt gustul.
Cuvintele lui o arsera pe obraz.,
Incerca sa nege dorinja care ardea in fiecare bucajica din
corpul ei, dar gura lui o cerea pe a ei, stapanind-o atat de
dominator §i de maiestrit incat ea de-abia mai putea respira. Cand
mana lui slabi stransoarea, ea i§i simji sanii umflandu-se §i
anticipand plScerea pe care o va resimji. §i, intr-adevir, Andrew
n-o dezamSgi, mdngSindu-i coapsele, exact a§a cum il mangaia §i
ea.
Desprinzandu-se din sSrutarua prelungS, o fascinS cu ochii in
care jucau luciri flSmfinde.
— Te vreau §i te voi avea. $i tu mfl dorcgll pe mine.
Era o afirmajie, nu un ordin, ca gi cum el ar fi putut simji
sangele care-i curge prin vcnc, ca jl cum at Ii putut capta patima
' nebuna care pusese stftp&nire pe ea, (Bcflnd-o incapabila sa nege
ceea ce el §tia deja, dovada mult pica reala fiind mana ei
cautatoare §i sfarcurile intdrile ale sAnllor.

234
 O da, il dorea §i nu conta faptul ca trezirea patimii ei fusese
o acjiune calculata.
— Andrew-.
— Dezbraca-ma, Jayne!
Ii cerea a§a de mult, mult prea mult, cu toate acestea se
surprinse ascultandu-i ordinele, §i degetele ei incepura sa-§i faca
de lucru cu catarama de la cingatoare. Degete neindemanatice, se
blestema ea, pentru ca se mi§cau atat de incet ...nu pe el pentru
ca a§tepta de la ea lucruri carora nu era inca pregatita sa le faca
faja.
Andrew se sili sa a§tepte, simjind o dulce placere datorita
bajbaielilor ei nevinovate, primind ca pe-o comoara certitudinea
faptului ca el era cel care trezea la viaja patima din ea. Ea nu se
in§elase. Lui chiar Ii placea sa-i dea ordine, dar numai pentru ca
extazul ei inflorea datorita acestor ordine §i se deschidea ca o
corola primind orice avea el de oferit.
Fusese un prost sa se gandeasca la neprihanire cand ea incerca
sfi-i descheie pantalonii, dar ceva in feti§cana asta il facea sa
doreasca s-o ocroteasca exact atunci cand i§i cerea §i drepturile
asupra comorilor de feminitate pe care le putea darui.
Ea terminase cu nasturii §i cureaua de la pantaloni §i, ne§tiind
ce altceva sa mai faca, se apucase de treaba la cama§a lui, dand
in cele din urma deoparte panza alba pentru a lasa vederii pieptul
musculos, presarat cu fire de par. Ii mangaie, apoi ii saruta unul
din mameloane care se intari, foarte asemanator de felul in care
reacjionasera ale ei.
Incapabil sa se stapaneasca, Andrew i§i puse la treaba
propriile-i maini indemnanatice. In curand reu§ira sa se regaseasca
amandoi goi in pat; jparui ei, din care fusesera scoase agrafele, se
revarsa ca o cascada pe perna; suspinele ei erau prea iuji pentru
a mai putea fi numarate. Incepura sa se exploreze unul pe altul,
cu sarutari fierbinji, cu maini flamande, comunicand prin atingeri
in loc de vorbe.
In seara aceasta totul era mai dulce decat inainte, descoperi
Jayne, deoarece putea anticipa placerea §i fiorii. Dar ceea ce *

235
anticipa nu putea egala marejia realit&jii, caei mainile §i buzele
lui o adusesera in pragul extazului.
Andrew descoperi ce u§or era s& faci dragoste cu ea, care
accepta deschis fiecare sarut, fiecare alingere. In brajele lui, era
de t> dulce moliciune, primind cu piiicere tot ceea ce el ii facea §i
prospectand cu tot mai mulia indraznealfi lucrurile care-i faceau
lui placere. El planuise sa-$i satisfaei pofta §i apoi sa piece, dar
se trezi ca amana inevitabilul, depdrl3ndu-se de ea ori de cate ori
se simjea gata sa explode/c, prelungind momeniele de inaljare
erotica deoarece nu dorea sa le vadS slar§ite.
Dar nu mai putea a§tepta. Inienjiona ca de data asta s-o
patrunda lent, dar cand ea-§i plimba mainile pe coapsele lui §i-i
mangaie fesele, cu picioarele larg desfacute sub el, se repezi adanc
in moliciunea ei fierbinte, lasandu-§i barbajia sa-i mangaie miezul
tare in care se na§tea placerea ei.
Ea-i striga numele, iar el acoperi acest sunet cu un sarut,
frecandu-se de trupul ei. percepand avanturile ei de raspuns.
Patimile lor gemene cre§teau dezlanjuite, a§a incat ajunsera la
paroxism prea repede; corpurile lunecoase de atata sudoare se
lipira unul de altul de parea ar fi fost unicii doi oameni din lume...
doi oameni indragostiji.
Jayne nu se putea hoiari sa-i dea drumul. Nu atata timp cat
tremura pe dinauntru, cat fiecare bucajica din ea era ajajata §i
cuprinsa de fiuri, iar trupul inca mai ravnea sa simta simultan
barbatul §i incantarea pe care i-o producea el.
Andrew era tot numai asprime §i insulte §i acuzapi jignitoare,
dar totdeauna era §i forja §i miindrie $i cinste §i avea un fel al lui,
aparte, de-a o face s& se simid dcosubit&, dcmnd do a fi dorita, o
femeie capabiia s3-i irozeasdl sim|urilc chiar alunci cand el n-o
dorea.
Notele unui dkniet obscslv, cflntal din lluicr in surdina,
patrunserS inauntru prin lercastra Intrcdcschisa. Lui Jayne i se
paru ca ascultS un acompanlament foarte poirivii pentru idila lor
desfa§urata tot in surdina — dudk u asemenea relate scurta §i
ciudata poate sa aspire la o denumire ourccarc.

236
 Chiar pe cand statea cuibarita langa el, Jayne §tia mult prea
bine ca interesul lui Andrew pentru ea este pur carnal, in schimb
c3 sentimentele ei pentru el sunt mai mult ca oricand §i fara
umbra de indoiala un angajament pe viaja, despre care el riu
trebuie sa afle vreodata.
Nu se va lasa doborata de amaraciunea pe care o resimjea
dandu-§i seama de acest lucru. In mod sigur nu acum, cand il jine
in braje poate pentru ultima data, cand in inima ei e con§tienta
de faptul ca, deocamdata cel pujin, gandul lui este in intregime
indreptat spre ear'
El facea declarajii indrazneje despre cum va lua ceea ce
dore§te, dar ea nu se putea gandi decat la faptul ca o dore§te pe
ca.
Scurt timp se simji puternica §i dorea ca aceasta experienja
noua sa nu se sfar§easca. Oricat de neobi§nuit era sa stea in pat
alaturi de un barbat a carui greutate apasa salteaua, nelasandu-i
uita solujie decat sa se ghemuiasca langa el, cu capul rezemat sub
barbia lui — oricat de neobi§nuit ar fi fost deci acest fapt, i se
pa rea absolut firesc, absolut corect .
Daca Andrew i-ar fi putut citi gandurile, ar fi fost §i el de
acord. in mod obi§nuit era unul dintre barbajii care parasesc patul
unde §i-a desfa§urat vitejiile trupe§ti de indata ce acestea au luat
slar§it. De data asta se simjea ancorat pe loc, se simjea bine §i
satisfacut peste masura... aproape fericit, ar fi putut spune, daca
ar fi fost el omul care sa gandeasca in asemenea termeni.
in ciuda ciondanelilor lui cu femeia pe care o tinea in braje,
ca trezea in el o ardoare §i o dorinja pe care nimeni pana atunci
nu le mai trezise. Nu incerca sa analizeze de ce i se daruise,
intrucat nu-i placea conclu/ia pe care o trasese... ca avusese nevoie
de el §i in felul asta se asigurase ca el ii va ramane in preajma.
Era o conciuzie pe care ea nu se ostenise s-o infirme.
Cu toate acestea, i§i dorea s-o poata cunoa§te mai bine inainte
de a-§i lua ramas bun, §i nu dorea acest lucru doar in sens fi/ic ci
§i prin patrunderea in mecanismul minjii ei de femeie, prin
descoperirea a ceea ce o facea sa rada, sau"sa planga.
Poate ca va reu§i.
Degetele lui se mi§cara de-a lungul brajului ei gol; o saruta pe
Irunte.

237
 — De unde ai cap&tat cicatricea asm? lntreba el. Te-am mai
intrebat o data mai inainte ;i mi s-a pSrut c£ nu dore§ti sa-mi
raspunzi.
— Asta s-a intamplat pentru ci am reacjii foarte sentimentale
legate de ea §i pentru ci atunci nu te cuno§team prea bine.
El ii mangaie s&nii rotunzl.
— A§ zice ei acum m& cunosjti.
Ei i se pSru un act de posesiune, in acela§i timp intim §i
exigent, §i-i placu foarte mult. Reu§i sfl-ji recapete graiul.
— l-o daiorez lui Josh.
— Te-a taiat?„Mana lui se a§ez3 pe toracele ei, de§i punctul
acesta nu era un sediu mai eficient de iradiere a calmului.
— Nu chiar. M-a provocal sa sar de pe acoperi§ul fanarului
pe o capita de fan. Din nefericire eram mai degraba indrazneaja
decat priceputa §i n-am prea reu§it sa tree de ultimul rand de
§indrila. El a fost batut cu biciul de bunica Worth.
— §i ea cine era?
— Mama tatei. La vremea aceea el murise iar ea ne cre§tea la
jara, la ferma familiei. Millicent se mutase deja in ora§ §i n-o
vedeam prea des.
— Din cate o |in eu minte pe aceasta femeie, nu era mare
paguba.
§tiind ca ar trebui sa-i ia apararea mamei ei, Jayne se trezi in
schimb vorbind despre tajii vitregi §i despre viaja pe care o dusese.
Lasa deoparte acele relatari despre sentimentul ei de singuratate
§i parasire, insistand mai mult asupra iubirii ei pentru viaja la jara.
— Spusele tale nu sunt decat o noua dovada a justepi uneia
dintre parerile mele consecvente, spuse el cand ea termina.
Familiile sunt o maria supralicitatS. Nu te poji baza pe ele. Mai
bine s& ai incredere In tine insuji.
Ea se trezi suficient de departe pentru a-1 putea privi.
— N-ai familie? Chiar pe nimeni?
— Toji sunt morji, rflspunsc el fflrtt nici o intonate §i ea nu
putu distinge nici pic de regret In v rea lui.
— A§a s-a lnt&mplat $1 cu tala §i aproape cu top ceialalp,
spuse ea, dar imi lipsesc gro/av de mult $i-mi vor lipsi totdeauna.

238
 Parea atat de al naibii de sincera, gandi ei, cu credinjele ei
prost indrumate! De parea fapiul ca el nu este de acord cu ea ar
arata o anumita lipsa a lui. Avea nevoie sa lie pu|in zgaljaita.
— Poji adauga §i numele fratelui pe lista de regretaji din
familia Worthington, spuse el. E mai bine s3 recuno§ti acest lucru
acum.
Jayne fu cuprinsa de panica.
—^ §tii ceva de care eu nu am habar?
Andrew ar fi putut sa-i povesteasea despre diseujia lui cu §eicul
Hammoda §i ordinele lui de-a o lasa sa-§i incheie singura
cercetarile In ora§, ar fi putut sa-i spuna ca Hammoda e suficient
de neindurator §i de puternic pentru a objine ceea ce dore§te.
Ar fi putut la fel de bine sa-i spuna ca §tie despre accidental
aproape grav din apropierea palatului pa§ei din Tripoli §i ca orice
persoana cu cap ar fi considerat acel atentat ca pe un avertisment
§i s-ar fi intors la New York cu primul vapor.
Ar fi putut sa-i spuna toate aceste lucruri, dar incerca sa
procedeze cu totul altfel.
— §tiu ce mi-ai spus tu. zise el, despre povestirea aceea cu
sclavul. Este un basm, fetijo, mai potrivit pentru copii §i pentru
minjile simple.
Jayne se desprinse din brajele lui. Andrew avea un mod de a-i
strica buna dispozijie care o dezgusta.
— Eu ftu intru In nici una din cele doua eategorii, te asigur,
rSspunse ea tragandu-§i paturile in sus peste umeri, §i-mi displace
faptul ca tu sugerezi acest lucru.
Mai inainte ca ea sa fi apucat sa clipeasca, Andrew incepu sa-i
dezmierde unul din sani.
— Nu e§ti copil, recunoscu!
Jayne ii dadu o palma peste mana §i se indeparta cat putu de
mult, pana se lipi cu spatele de zidul rece. Aceasta ultima intalnire
cu Andrew nu prea se desfa§ura cum trebuie.
Sau poate di da. El o facea sa injeleaga ca; de^i ea 11 iubea,
nu-i placea totdeauna de el §i ca era foarte posibil nici sa nu
tanjeasca dupa el tot restul viejii. Dorea sa-i muljumeasca pentru
aceasta constatare, dar nu §tia cum s-o transpuna in cuvinte §i,
chiar daeS ea ar fi facui-o, el n-ar fi injeles.

239
 — Am sentimental ca distraqule din seara asta au luat sfar§it,
spuse el.
Jayne ar fi vrut sa-1 palmuiasca.
— Distraqiile? E ultima noapte cand ne mai vedem §i tu o
numesti distractie? Da-te jos din pat, Andrew MacGregor, si iesi
din camera mea!
§i din viaia mea, §i din inima mea.
Andrew se scula §i se imbraca, in aparenja aeloc deprimat de
modul in care se desparjeau. Ea se hotari ca de data aceasta sa-1
priveasca, cautand cu orice chip scormonind dupa vreun detaliu
fizic care sa se dovedeasca la fel de nesatisfacator ca §i atitudinea
lui. Dar tot ce vazu fu pe de-a-ntregul placut, chiar §i implantarea
firelor de par de pe piept §i de pe picioare.
Cand i§i departa picioarele pentru a-§i trage pantalonii, ea zari
o cicatrice dantelata de-a lungul parjii interioare a coapsei. In
sfar§it, o imperfeqiune, gandi ea, dar asta il facea doar sa para §i
mai masculin decat de obicei. Nu-§i putea imagina ceva atat de
banal ca o saritura stangace din hambar drept posibila cauza a
ranii. Nu, el purta urmele unui pericol infinit mai mare, poate ale
unui cujit de pirat, sau...
Se opri. Sau lovitura pujin deviata a unui soj gelos. Gandui ca
barbajia lui superba ^ r II putut fi mutilata astfel o facu sa se
infioare §i se cuprinse singura cu brajele. Ce mult decazuse de
cand plecase de la ferma din Virginia!
— Presupun ca acum ne luam ramas-bun, reu§i ea sa spuna.
Cuvintele ei pareau sa staruie in lini§tea camerei. Ai multe
care-ji dau bataie de cap pe vas §i nu trebuie sa te {in din treaba.
Andrew privi in jos spre silueta acoperita de paturi §i incerca
zadarnic sa descifreze expresia ochilor ei. Al naibii de calma mai
era, jinand seama de imprejurari!
— M-am descurcat destiil de bine, raspunse el taios. §i fregata
va fi in curand gata de drum.
— Pai, acum nu voi mai fi eu aici sa te distrag. Te rog sa
prime§ti muljumiri pentru tot ce-ai facut pentru mine. Vocea i se
franse §i-i paru rSu ca el realizase probabil av»st lucru.
O domina de sus, de deasupra patului.
— Fa economie de muljumiri, Jayne. Vin cu- tine!
Ea se uita la el, uimita.
— Ce faci?

240
 — Ai auzit bine, raspunse el strecurandu-se in haina §i
punandu-§i §apca pe-o spranceana.
Ochii ii luceau de sub cozoroc.
— Naiba sa ma ia daca §tiu de ce, dar m-am hotarat sa ma
alatur caravanei. Oakum poate supraveghea reparajiile, cel pujin
pana ma intorc. _,
— Dar asta s-ar putea intampla doar peste o luna! -
— Nu, fetijo, i{i dau doar o saptamana. Habar n-ai de
greutajile ce te a§teapta! E§ti un calator care jine la tavaleala,
recunosc, dar vor exista cerinje carora nu prea e§ti pregatita sa le
faci faja. Daca faptul ca vei fi langa mine douazeci §i patru de ore
pe zi nu e suficient ca sa te faca s-o iei la goana inapoi spre Derna,
atunci ar§i|a de§ertului §i frigul vor reu§i sa-ji vina de hac.
* *

Planuira sa piece peste doua zile, dupa-amaiza tarziu, de la un

caravanserai agezat chiar sub zidurile ora§ului, destinapa lor
imcdiata fiind dealArile maronii de la sud.
Cu ocazia calatoriei, Jayne se imbracase.intr-o mantie neagra
dc lana purtata peste sarouel §i .peste perechea de ghete din fetru
pe care le cumparase la suk-ul din Derna. Atarnand la spatele §eii
iepii. in ruloul compus din doua paturi, alaturi de aurul care-i mai
rainasese dupa ce platise cheltuielile, se aflau ni§te sandale cu o
singura bareta. bune pentru mers pe nisip §i rochia verde §i
lenjeria de corp pe care dorea sa le imbrace cand il va reintalni
pe Josh pentru prima data.
O guerba. plosca din piele de capra, atarna legata de §a.
Gustand conpnutul, simji un iz de sulf §i de par, iar apa avea o
culoare ro§iatica din cauza pielii. Doar o sete ingrozitoare putea
sa te determine s-o inghiji, dar in caz de necesitate era decisa s-o
bea.
Nerabdarea o impinse sa-§i chestioneze calauza, Hadji il-Tahib,
asupra cauzei intarzierii plecarii.
— Profitam de racoarea apusului de soare, ii explica el in timp
ce stateau printre camile §i oi §i capre adunate toate pe campia
icrboasa din faja hanului. E foarte important ca.drumul sa inceapa
bine, deoarece sta scris ca atunci cand e bun inceputul, e bun §i
slarjitul.

241
 — Imi doresc foarte mult ca aceasta cSiatorie sa aiba un sfargit
fericit, Hadji. Ji-a spus capitanul MacGregor de ce doresc sa ajung
la Ziza?
— A spus doar ca surneji in cdutarea unei persoane. Aidoma
calatoriei musulmanilor la Mecca, e §i aceasta un pelerinaj pentru
americani, nu?
— Cred ca s-ar putea spune §i a§a. §tiu cS acel ora§ ma atrage
§i ca trebuie sa ajung acolo.
— Nu va temeji, spuse caiauza, al cSrei zfimbet dezveli un
§irag de dinji foarte albi pe faja extrem de brunS. Hadji a caiatorit
adesea in dejert §i, de§i nu a mers niciodata pe drumul nostru de
acum, sunt oameni in caravana care au facut-o §i in bagaje sunt
multe harji.
— Nu ma tem, spuse Jayne fermecata de felul in care arabul
vorbea despre sine la persoana a treia. Era ceva umil, ceva ce nu
mai intalnise in ultima vreme.
Se uita spre dealurile dincolo de care se aflau speranjele ei.
Aproape de ea statea Mahomed care declarase ca va face calatoria
alaturi de' ea §i mai era desigur §i iapa. Jayne numise iapa Good
Fortune — pe scurt, Fortune, caci numele ei arab nu-i spunea
nimic.
II zari pe negustorul Omar Bakush stand deoparte cu suita lui
de barbaji in halate §i de femei, animale §i provizii. §tia ca el nu
prea va avea de-a face cu ea. Ea nu era, la urma urmei, decat o
femeie, El va avea treaba cu Andrew, daca se va ivi vreo necesitate.
Problema era ca Andrew nu se ostenise sa soseasca.
Poate-§i schibase gandul cand i§i inchipuise ca ea n-are intenjia
sa imparta cortul cu el? I§i un repeta ca nu conteaza daca el se
va aiatura caravanei sau nu. Insa ceva inauntrul ei refuza s-o
asculte §i nu-§i putea stapani spaima crescanda ca poate totu§i il
vazuse pentru ultima data.
§i atunci sosi, calare pe un minunat armSsar arabesc negru,
imbracat in mantia alba a de§ertului, cu acoperitoarea pentru cap
data pe spate pentru a-i descoperi parul negru lung pana la umar
§i pielea aramie a fejei puternice §i a gStului. La vederea lui, Jayne
simji ca i se moaie genunchii.
Se uita in alta parte, nedorind ca el sa vada admirajia §i
u§urarea care lara indoiala se citeau in ochii ei.
Mahomed o ajuta sa incalece, apoi se indeparta aiaturandu-se
conducatorilor de camile.

242
 Hajdi se inclina.
— Bun venit, capitane. E timpul sa plecam! Se scuza §i se
departa sa adune caravana.
— Imi pare rau ca am intarziat, spuse Andrew dand din cap
catre Jayne. M-am decis sa mai iau cu mine un calator. M-a tot
bombardat cu intrebari despre de§ert §i m-am hotarat sa-1 las sa
afle singur raspunsurile. -
Jayne privi dincolo de Andrew la calul maroniu §i la barbatul
care-1 calarea. Andrew o uimise intr-atat cu aparijia lui.— naiba
sa -1 ia! — incat nu mai vazuse nimic in jur.
— Boxer, spuse ea zambind.
El ii raspunse razand. Ca §i capjtanul, tanarul marinar purta
un halat alb, dar pe el nu arata chiar atat de superb, doar larg §i
voluminos. Parul lui blond era §i el legat foarte cuminte la baza
gfitului; nu liber $i rebel cum ii purta Andrew.
Jayne holari ca privirea lui prietonoasa compenseaza lipsa de
marejie. Emana un farmec baiejesc a§a cum soarele arunca raze
$i ea putea paria ca in curand el o va infierbanta cel pupn pe una
dintre femeile care participau la calatorie.
— CSp'tanul Mac mi-a propus sa-mi fac ucenicia pe spatele
unei cfimile, spuse Boxer.
— MS bucur ca ai venit §i tu, raspunse ea.
— §i mie nu-mi spui la fel? intreba Andrew.
Jayne il privi piezi§.
— Sunt incantata din cap pana-n picioare. Reu§i sa para
ironicS, dar nu spunea decat adevarul. Daca Boxer emana caldura,
c&pitanul lui egala in fierbinjeala infernul dezlanjuit.
Andrew nu avu ragaz sa raspunda, datorita agitajiei starnite de
plecare. Hadji se dovedi un conducator destoinic, reugind sa puna
ordine in confuzie §i, in mai pujin de jumatate de ora, erau gata
s3 piece din caravanserai. Javne, Andrew §i Boxer erau in fruntea
coloanei Care ineludea zeci de eamile. o gramada-de magari §i eai
incareaji eu bagaje, mulle capre §i oi §i cincizeei de barbaji §i femei
— beduini.
§i, evident, negustorul Omar Bakush, care-§i condusese camila
spre Andrew pentru a-1 saluta inainte de a se aiatura propriilor
oameni. Nu-i arunca nici o privire lui Jayne, de§i ea era inijiatorul
§i principalul susjinator al caravanei.
Totul i§i gasise locul, animalele de povara de o parte, camilele
care transportau oameni — numite mehari — de cealalta parte.

243
iar in faja lor, jumState de duzind de bfirbaji prosternaji pe
pamant, invocand sprijinul Profetului.
In fa{a se intindea o_vastS zonS acoperitfi de nisip §i de stand
care ducea spre un zid depSrtat format din dealuri maronii, a caror
silueta era indulcM de dMdura dupfl-amiezii, devenita aproape
vizibila in vibrajia aerului. CSrnpia aceasta pietroasa era numita
reg. Dincolo, de§i nevSzut incS, a§tepta ceva numit erg. Dunele,
faimoasele dune inaccesibile. Jayne Incercfl sa-§i aminteasca
dealurile verzi de acasa, dar nu putu vizualiza nimic altceva decat
nisip.
Un fior de anticipare o strabatu. §tiind ceva despre primejdiile
care o agteptau — in ciuda certitudinii lui Andrew di ar fi o naiva
fara speranja de schimbare — realiza marejia intreprinderii. Ea
trebuia sa se ridice la inaljimea tuturor incercarilor ce-o agteptau
atat pe drum cat §i la Ziza.
Andrew credea ca nu va rezista o saptamana; ea se folosea de
indoiala lui pentru a o da deoparte pe a ei insa§i. Mangaind gatul
mandru al lui Fortune, il privi dintr-o parte,-dar el era cufundat
intr-o conversajie cu Boxer.
Andrew rasese de legaturile de familie, dar oare echipajul de
pe Trossachs nu era pentru el ca o familie? Ar fi negat, desigur,
dar il luase pe Boxer cu el a§a cum ar fi luat un frate mai mic, ca
sa-i permita sa cunoasca lumea.
Gandul acesta era nou pentru Jayne §i intr-un fel nea§teptat o
determina sa-1 iubeasca §i mai mult, caci dezvaluia foarte bine o
anumita fajeta vulnerabila a lui pe care n-o remarcase inainte.
Daca macar iubirea asta i-ar aduce fericirea! Daca macar ar face-o
sa fie muljumita! Dar era mult mai pujin lini§tita decat fusese cu
luni in urmS cand pornise pe vas din portul New York.
Fie ca o recuno§tea fie d nu, Andrew avea nevoie de tovara§ie;
dar nu de a ei. Indiferent din ce motiv se afla el aici — pentru a-i
oferi lui Boxer o aventur& sau pentru a o mai lua pe ea in pat
cateva nopji sau pur §i simplu ca sfi-i treacd vremea pana se repara
nava — ea §tia ck nu va mai trebui s& se culce cu el. Consecinja
era prea dureroasa pentru a-§i mai permite si mai ia altceva in
considerate.
Simjind ca o prive§te, se uita intr-o parte inainte ca el sa-i
poata vedea ochii incetogaji §i sd citeasca in ei profunzimea
mesajelor trimise de inima ei.

244
 In ciuda agitajiei §i a muljimii din jur, se simji deodata
exiraordinar de singura.
— Nemchou lallahl striga Hadji. Plecam, cerul fie laudat! Era
semnalul de pornire.
Era inceputul a ceea ce, in rugaciunile ei, dorea sa fie ultima
etapa a lungii ei cautari. Refuza sa recunoasca pana §i subjirimea
argumentelor ill favoarea prezenjei fratelui ei la Ziza. El o a§tepta
acolo pentru ca a§a trebuia sa fie.
Cand se vor vedea in sfar§it, ea va acjiona cu curaj §i fermitate
§1 — se ruga — cu oarecare ceremonie, eliberandu -1 din sclavie
cu ultimii ei bani — sora salvatoare care-§i inchipuise ca va fi
atunci cand pusese la cale calatoria. Daca totul mergea cum dorea
ea, intr-o luna ea §i Josh vor fi pe drumul spre casa din Virginia.
Virginia §i ferma Worthington — acolo le era locul,
amandurora.

CAPITOLUL XXII

furisii de lim it am mai fost sa pomesc la drumul asta

blesiemat.
Andrew avusese mai multe ocazii sa examineze ideea de
cand aranjase cu atata impetuozitate s-o insojeasca pe
Jayne, dar nici una nu fusese mai potrivita decat cea de acum.
— N-ai minte deloc, fetijo? o intreba el fara a se sinchisi de
volumul vocii sale. O sa dormi cu mine §i nu admit sa spui nu!
— Nu admiji? raspunse Jayne intr-o §oapta acida — sau
oricum pe un ton pe care-1 credea cat mai aproape de a§a ceva —
evident nedorind sa se faca de rasul caravanei, chiar daca
majoritatea celor prezehji nu puteau injelege o boaba din cele
spuse de ea.
Uitandu-se la cortul din piele neagra de capra din spatele lui
Andrew, dadu din cap cu dezgust:

245
 — 'J'i-am spus, o sa dorm sub cerul instelat.
— E o hotarare prosteasca.
— Cred ca e o dovada de geniu. Mahomed e de acord.
Stateau in picioare, mfrunt£ndu-se din priviri, in timp ce
vantul le flutura halatele ca pe ni§te vele desficute pe mare, iar
luna stralucea argintiu pe fejele lor exasperate. Era prima noapte
a calatoriei. Caravana se risipise la baza unui deal abrupt din
calcar §i se pregatea masa de seara — cu§cu§. Pe intinderea
pietroasa §i tare se aprinsera treptat vreo duzina de focuri, care
apoi murira pana ajunsera jeratic, in timp ce tiilatorii se pregateau
sa se culce.
Boxer i§i adusese propriul cort §i-l pusese departe de al
capftanului, declarand deschis ca spera sa gaseasca o femeie
dornica sa imparta culcu§ul tu el. Andrew §tia ca exista proba-
bilitatea sa fie vreo prostituata in caravana; daca n-ar fi fost nici
una, tanarul marinar avea sa descopere el o tovara§a mai inocenta,
chiar daca la fel de dornica sa accepte.
Dupa ce-§i terminase cat de bine putuse. obligajiile asumate
faja de sine, Andrew se intorsese la Jayne ca sa se ocupe de ea.
Nu avea nici un gand lasciv in minte, s-ar fi lasat insa fn voia
lucrurilor daca ele ar fi luat un asemenea curs. Ceea ce incepea
sa para absolut improbabil, data fiind vehemen|a raspunsului ei
negativ. ,
Cearta-i adusese pe cei doi practic nas in nas. Cel pujin din
motive de odihna §i securitate, daca nu de altceva, Andrew era
hotarat s-o bage pe Jayne in cort pe timpul nopjii. O s-o lege de
maini §i de picioare §i-o s-o duca pe rogojina lui, daca va fi nevoie.
Jayne era la fel de hotarata sa doarma sub cerul liber, invelita
in paturile de lana, avandu-1 in apropiere pe Mahomed. Cum
baiatul o asigurase ca va fi in siguranja, ea nu accepta nici o critica
la adresa acestui aranjament.
Daca nu cumva cel care critica avea in minte cu totul altceva
decat securitatea ei.
Tot nu §tia inca de ce s-a aiaturat Andrew caravanei — ca
sa-i ofere lui Boxer §ansa de a cunoa§te aceasta lume ie§ita din
Mimun, sau ca sa profite de complezenja ei cat de mult poate?
Nici una din explicajii nu-i sporea mandria §i nici nu o elibera de
senzajia de gol care parea sa se permanetizeze in inima ei.
•Ii ramanea doar incapajanarea. Nu va intra in cort!
— Era demult timpul sa clarific ceva, spuse ea. Nu am deloc
de gand sa transform aceasta calatorie intr-o... intr-o orgie.
— Ha! latra Andrew, amuzat sincer in prima clipa, Dar ce §tii
lu despre astfel de lucruri?
Jayne se foi enervata. Gata, reincepuse sa-§i bata joc de ea, or
tocmai asta nu avusese ea in plan!
— Am auzit, raspunse incercand sa para versata in ale lumii.

Andrew privi spre cort.

— Am avea un minus de una-doua femei, date fiind
desfranarile cu care m-am obignuit eu. Se uita din nou la ea. In
situajia de fa|a, de-abia am loc sa te adapostesc pe tine.
— N-am nevoie sa fiu adapostita.
Andrew se uita la barbia fin desenata indreptata spre el §i la
ochii aprigi care straluceau aprin§i de o minunata provocare. Mai
era in ea inca mult din fata batrana cunoscuta la taverna, dar se
§i schimbase mult.
— Ai nevoie §i chiar vrei, dar cum sunt un domn...
— Ha! ii arunca ea, imitand propriul lui ras ascujit.
— ... m-am hotarat sa te las sa afli singura ce-i mai bine pentru
tine.
— Sa dorm singura e categoric mai bine §i o sa fiu in deplina
siguranja. Mahomed a spus...
— Jur — spuse Andrew — ca daca-i mai pomene§ti numele o
data, il expediez pe pu§ti inapoi la Derna.
— N-ai caderea s-o faci.
Andrew se apleca pana cand putu percepe mirosul de gardenie
al pielii ei, cu mult mai dulce decat aerul furtunos al de§ertului.
— Nu-i vorba aici daca am sau nu cadere s-o fac, Jayne. Sunt
mai mare §i mai puternic §i mai batran decat el §i o sa pun sa fie
condus inapoi in ora§ daca o sa am impresia di te influenjeaza §i
te face sa te pripe§ti.
Jayne scutura din cap.

247
 — Saracuja de mine, a§a de u§or de influenjat, a§a de
incapabila sa gandesc cu propriul cap!.
Ochii intunecaji ii luceau in lumina lunii §i gluga de la
barracan ii cazuse pe spate, descoperind cascada de par negru
ce-i ajungea pana peste umeri. Andrew ar fi dorit s-o in§face de
umeri §i s-o zgaljaie pana-i vinea ceva minte la cap; cu cat se uita
mai indelung la ea, cu atat mai greu ii venea s&-§i {ina mainile
acasa.
Jayne percepea lupta ce se d&dea in sinea lui, §tia c3 nu doregte
sa-i faca un rau fizic — totul, a Uita timp c2t ea se supunea
ordinelor lui. Ea se bucura de m&nia stdrnit& de hotararea lui
pentru ca o ferea de emojii mai periculoase.
§i pentru catva timp asta avea sa mai inlature senzajia de gol.
Cu coada ochiului il zari pe Hadji calauza stand la vreo trei metri
distanja, purtandu-se faja de toata lumea ca §i cum ar fi fost orb
§i surd cand intervenea vreo neplacere in tabara.
— Hadji, spuse Jayne facandu-i un semn de invitajie cu mana,
poate ne ajuji sa ne revolvam o problema.
Andrew bombani. Ea nu-1 baga in seama.
— Nu-i a§a ca-i bine sa dormi sub cerul instelat? intreba ea
cand Hadji se apropie, cu mainile pe §olduri §i cu ochii plecaji
spre sandalele ce se zareau de sub poala halatului.
— Pentru camile da, umila dumneavoastra calauza ar fi de
acord, raspunse Hadji, §i chiar pentru oamenii degertului. Pentru
cei care sunt doar musafiri in acest jinut, mai sunt multe de aflat
§i de injeles.
Andrew nici macar nu incerca sa-§i ascunda ranjetul.
— Cred ca vrea sa spuna ca n-ai fi in siguranjS.
— Dar poate — adSugS Hadji ardtand cu o mi§care a capului
spre un grup de corturi de la marginea taberei — domni§oara
Worthington se hotara§tc s3 stea cu femeile. Hadji va va duce la
ele daca o doriji.
Jayne se gandi din nou. De-a lungul Intregii Coaste a Barbariei
avusese de-a face doar cu barba(i. Cu excepjia calauzei §i a lui
Mahomed, n-o tratasera prea bine §i n-o considerasera binevenita.
Dar femeile arabe... ideea ii plicea oarccum. Mai ales pentru
ca asta avea sa-1 irite pe Andrew.

248
 Dar cand Hadji o conduse dincolo de grupul de corturi ridicate
pentru a-i adaposti pe timpul n'opjii pe negustorul Bakush §i pe
oamenii lui, dincolo de Mahomed care dadu din cap, solemn,
Inainte de a disparea in intuneric, dincolo chiar §i de Boxer, a
dlrui atenjie se concentrase asupra unei tinere femei in mantie
lunga care statea alaturi de el — cand o duse atat de departe,
oprindu-se in sfar§it in faja corturilor femeilor, se vazu primita cu
aceea§i lipsa de atenjie de care avusese parte peste tot pe acest
continent.
Majoritatea femeilor se dusesera la culcare, dar se ijeau prin
deschizaturile corturilor pentru a se uita la ea. Doua femei mai
b^trane — Jayne au reu§i sa le ghiceasca varsta, dar ridurile din
jurul ochilor stateau marturie faptului ca facusera ani de-a randul
diliitorii prin de§ert — ie§ira sa vorbeasca cu Hadji. Foloseau o
llmba pe care Jayne n-o injelegea, dar neplacerea lor era evidenta.
In cele din urma Hadji se intoarse spre ea.
— E tot aranjat.
— Am creat probleme, nu-i a§a?
— Femeile au temeri nejustificate in legatura cu roumu
El folosea un termen absolut uracios rezervat de arabi pentru
a-i desemna pe europeni.
— Aceasta roumi nu dore§te nimic mai mult decat un loc unde
sfl-§i puna capul pe timpul nopjii.
— Hadji a explicat dorinja dumneavoastra cu multa grija. Vi
sc va da un pat. Caravana porne§te maiiie inainte de revarsatul
/.orilor.
Inclinandu-se, se departa, iar ea se intoarse spre chipurile
curioase ale femeilor. Ca §i Jayne, erau imbracate in barracane
ncgrc; spre deosebire de ea, purtau la gat bijuterii din alama in
forma de franghie §i brajari la maini §i la picioare. In ciuda pielii
hrtiute de vanturi, femeile erau frumoase, cu trasaturi bine
conturate §i cu ochii limpezi §i, la fiecare mi§care, pareau sa scoata
un /Snganit de clopojel.
Una vorbi §i facu gesturi in direcpa unuia dintre cele circa §ase
corturi din spatele ei. Jaye injelese mesajul §i-i muljumi cu
/Amhete §i inchinaciune, sigura la randul ei ca mesajul fusese
acccptat, judecand dupa o oarecare imblanzire a expresiei femeii.

249
 Se gasi inghesuita intr-un loc mie alaturi de tanara femeie care
statuse de vorba cu Boxer. Un copil aproape, gandi Jayne, abia
pujin trecuta de §aisprezece ani, o frumuseje cu pielea inchisa la
culoare §i cu ochii caprui catifelaji.
Cum nu exista un limbaj comun intre ele, stateau intinse in
tacere pe rogojinile ce le slujeau drept paturi, tr3gandu-§i paturile
pana sub barbie pentru a se feri de frigul puternic al nopjii. Jayne
nu-§i putu stapani un zambet cand realiza ca, in ciuda propriilor
dorinje §i eforturi, atat cSpitanul cat §i marinarul dormeau singuri.
Dar intr-un fel acelaji lucru era valabil §i pentru ea, a§a ca
zambetul ii pieri de pe buze. Oare facuse ceea ce trebuie atunci
cand se {inuse deoparte de confortul pe care i-1 oferea el numai
pentru ca nu-i pasa de singuratatea de a doua zi? Simjea chiar
acum acea singuratate, chiar extrem de intens §i fara placerile pe
care i le oferea de obicei.
— Andrew are dreptate, jopti ea pentru sine. Nu dau tot­
deauna dovada de in{elepciune.
Oboseala se dovedi prietena ei in aceasta prima noapte. Abia
inchisese ochii, parea, §i zgomotul taberei o §i facu sa se trezeasca
in revarsatul zorilor. Dupa o lunga confuzie organizata, dupa ce
au fost incarcate camilele ce rageau, iar oalele §i plo§tile puse pe
§eile de povara ale magarilor, dupa ce au fost pregatiji caii de
calarie se putea spune ca era toji gata de plecare.
Multe dintre femei mergeau pe jos, altele calare pe camile, dar
Jayne nu parea sa-§i gaseasca locul nicaieri §i cum Mahomed
disparuse ca intrat in pamant se trezi din nou calarind pe langa
Andrew, atunci cand Hadji striga din nou ,JVemchou lallah.!“
Andrew era fericit s-o vada din nou alaturi de el, chiar daca
nu-i imbra{i§ase calduros in chip de salut. Atunci cSnd o pierdea
din vedere devenea imediat nervos. Boxer nu prea avea chef de
vorba a§a de dimineaja, dar cum arata odihnit §i gata de plecare
la timp, Andrew deduse ca, la fel ca el, t&n&rul marinar dormise
singur.
Ceea ce facuse de fapt toata via{a, deci de unde iritarea de
acum? Jayne nu-i era datoare trupului ei, iar el nu avea nevoie de
aceasta chiar in fiecare noapte.

250
 Drumul care-i a§tepta nu permiiea calatorilor sa calareasca in
volt*, cum facusera cu o zi inainte cand strabatusera un reg plat §i
rnonoton. Astazi urcau pe ceea ce lui Jayne ii parea a fi un munte
InaJt §i stances, dar care in realitate depa§ea doar cu pujin statutul
de §ir de dealuri inalte, prea lung §i prea lat pentru a fi ocolit.
Potecile inguste, scurtaturile, pantele abrupte, de§i scurte |i
sporadice, concurau in a face calaritul obositor, adesea chiar
innebunitor cand bagajele de pe spinarea camilelor se deplasau §i
era nevoie de o oprire pentru a le pune la loc. Parte din timp
toata lumea fu obligata sa mearga pe jos. Ducand-o de capastru
pe Fortune, Jayne se uita la coada mereu in mi§care a armasarului
lui Andrew, evitand balega animalului care mergea in faja ei,
hotarata sa nu caute sa citeasca sensul ascuns In movilijele caide
51 rau mirositoare, dar mai presus de orice atenta sa nu-i scape de
pe buze nici macar o singura plangere.
Dupa o ora Boxer incepu sa cante una dintre baladele
licenjioase pe care le invajase §i Jayne. Ea fredona impreuna cu
cl, con§tienta — dupa privirea arunca ta de Andrew in spate — ca
el nu se amuza §i de aceea fredona tot mai tare. Dar In curand
chiar §i a-1 irita pe el incepu s-o plictiseasca §i se concentra asupra
operajiunii de punere a picioarelor unul dupa altul pe pamant,
asifel incat sa nimereasca de preferinja pe piatra tare §1 nu pe
halega armasarului, Jinand in sus poalele de la barracan ca nu
cumva sa se lipeasca de ele ceva.
Facura un popas in timpul cel mai cald al zilei §i se odihnira,
apoi, cand soarele incepu sa coboare dupa muchia vestica a
dealurilor, pornira din aou la drum, oprindu-se doar cand
Intunericul le facu imposibila inaintarea. Dupa o etna constand
din tocana de berbec §i paine tare, oferita de Hadji in apropierea
locului de langa cortul lui Andrew, Jayne se duse direct in zona
femeilor, se furi§a sub patura §i-§i spuse ca acesta era modul
potrivit de desfa§urare a unei zile.
Tanara ei tovara§a din noaptea procedenta intarzia sa i se
uiature §i Jayne se intreba daca nu cumva Boxer Scea progrese.
Jayne suspina In aerul rece §i insingurat. Andrew nu trebuise
s-o momeasca sa vina in patul lui; simpla lui atingere fusese
suficienta. Daca, in loc sa-i ordone sa se culce cu el, in noaptea

251
 procedenta el ar fi mangaiat-o, mare minune de n-ar fi fost chiar
in acest moment in brajele lui.
Nu, J§i spuse. Nu era cfiiar sigurS.
In ziua a treia terenul era foarte asemiln&ior platoului stancos
din prima zi, ceea ce-i ajut3 sa inainteze mai repede. Pentru un
timp Mahomed se alatura lui Boxer pe spinarea calului §i ea-i
urmari pe cei doi intrecandu-se care mai de care in laudarogenii
despre propriile greutaji indurate pe mare §i in de§ert. Candva, in
cursul calatoriei, incepu sa aibS sentimentul ciudat c3 este privita
tot timpul, dar a§a ceva era imposibil. Chiar §i Andrew abia de-i
arunca din cand in cand o privire.
Adevarul era ca se simjea nelini§tit£ §i singurS §i, chiar daca
n-ar fi recunoscut a§a ceva pentru nimic in lume, avea dureri din
cauza calaritului.
Din modul precaut in care ea descaleca la popasul din timpul
zilei Andrew deduse ca avea probleme. Ii daduse termen o
saptamana. Inca patru zile. Peste o zi sau doua vor fi printre
nisipuri §i ea va afla cum arata adevaratele probleme.
Nu-i facea mare placere §tiinja ca ea va renunja. Nu o auzise
plangandu-se niciodata. Aveai ce admira la feti§cana... loialitatea,
fermitatea scopurilor, pasiunea. Da, in mod sigur pasiunea ei, care
nu era prin nimic diminuata de faptul ca ea poseda o grajie
senzuala, mladie ca o trestie, care-1 scotea din min{i.
Subit simji imboldul de a face din nou dragoste cu ea... de a-§i
ridica cortul §i de a scoate halatele de pe amandoi §i, sub povara
cople§itdare a caldurii, sa-§i croiasca drum in ea, iar §i iar,
simjindu-i gustul buzelor, inghijandu-i strigatele de placere,
urmarindu-i corpul lunecos de atata sudoare cum se zvarcolegte
in extaz sub el.
Nici nu apucase sa simta bine imboldul §i corpul lui se §i trezi
la viaja, gata, in a§tcptare.
Suficient de nerabdator ca s3 nu-i pese de cei din jur descaleca
langa ea, departe de ceilalji, intr-o micfl zonS umbrita de ni§te
formajiuni stancoase neregulate. Sldleau unul langa celalalt, ochi
in ochi §i Jayne uita de durerile muscularc, de ranile de la glezne
§i de pe coapse. Foamea de ea, ce i se putea citi in priviri, o sufoca,

252
jtlumacul i se facu ghem, fiecare nerv din corpul ei incepu sa
vibreze.
Daca ar fi fost cu adevarat singuri s-ar fi arucat in brajele lui,
acoperindu-i cu sarutari faja jepoasa, lida de sudoare.
Fara ru§ine, i§i imagina cum arata corpul lui sub halat, formele
lari, §i simji impulsul familiar al dorinjei.
§i totul dintr-o singura privire. ,
Uluita, se sili sa se intoarca cu spatelc. Respirajia ei se
iransforma in suspine rapide, convulsive §i degetele ei tremurara
pe fraul lui Fortune.
Iapa se mi§ca, necheza nervos §i Andrew trebui sa duca
armasarul deoparte, dandu -1 in seama lui Boxer, a oarui
rSspundere includea §i paza cailor. Se intoarse sa ia iapa. Jayne
statea acolo unde o lasase, cu ochii ajintiji asupra lui, urmarindu-1
cum ii da instrucjiunl marinarului, §tiind ca nu se poate intampla
nimic in acest moment, dar dorind ca el sa fie alaturi de ea din
nou... foarte aproape, atat de aproape incat sa-i poata simji
respirajia §i sa-i poata numara ridurile de la coljurile ochilor
alba^tri ca marea.
§i apoi Boxer pleca dupa apa §i hrana, Mahomed nu era nici
cl de zarit pe nicaieri §i ramasera singuri, stand la umbra, halatul
negru frecandu-se de cel alb, fara sa fie cineva in apropiere care
sii auda sau sa vada amanuntele a .ceea ce faceau ei... doar in cazul
In care el ar fi trantit-o la pamant §i s-ar fi desfatat amandoi.
Lui Jayne aproape nu-i pasa.
El ii lua mana §i-i mangaia palma.
— Trebuie sa ma strangi, fetijo. Degetele tale sunt minunate
pentru a§a ceva.
§tia ce vrea sa spuna. Aproape ca-j spuse §i ea ca degetele lui
sunt la fel de minunate, cu mangaierile lor subtile, exaltante. Dar
nu-§i putea iransforma gandul in cuvinte. Orient de mult s-ar fi
schimbat, nu devenise inca atat de indrazneaja.
El i§i apleca capul.
— Da-tni un sarut, pana diseara.
— Nu...
Dar negajia fu inghijita de gura lui care o acoperi pe a ei,
moale §i fierbinte §i insistenta, culegandu-i dulceaja buzelor; el
siatea cu spatele astfel incat o separa complet de restul caravanei

253
care-§i pregateau culcu§ele. De undeva, parea de la mii de
kilometri departare, se auzeau r&getele camilelor §i oamenii
strigand, dar ei doi erau pe altS lume.
Nu §tia decat de gura lui Andrew, de buzele lui Andrew §i
de mana mangaietoare care-ji croia drum prin despicatura bar­
racan- ului. El ii gasi sanul, pipii dupa sfarcul pietros prin camaga.
Ea se simji neputincioasa, neinstare sS-i dea mana deoparte.
El intrerupse sarutul.
— Am pierdut doua nopji lungi. LasSi-ma sa compensez acum
cate ceva din pierderile tale.
Cum masa voluminoasa a halatului lui o proteja de privitori,
i§i strecura o mana pe sub cingatoare in pantalonii ei largi, in
josul abdomenului, facand cercuri cu palma pe deasupra fier-
binjelii ei crescande.
— Tremuri.
— E o nebunie, spuse ea respirand precipitat, gata sa i se
inmoaie genunchii.
— Daca te ingrijoreaza conveniejjjele. vor crede ca stam de
vorba. Admijand ca-i da cuiva in minte sa se uite la noi.
Ea incerca sa se uite dincolo de el, dar halatul lui alb §i umerii
laji §i faja §i gatul bronzate §i parul lui negru §i des stateau intre
ea §i lume. Se sprijini de stanca tare din spate, punand mainile in
parji drept suport, dar nu simji inconlortul. Tot ce simjea era
mSna lui pe stomacul ei §i degetele care o mangaiau din ce in ce
mai jos. spre caldura aceea umeda.
— Ai pielea ca satinul, fetijo; sau oare-i ca matasea? Nu ma
pot hotari.
Fiecare cuvint ie§ea r3gu§it din gatlejul lui. Degetele lui ardeau
coborand spre pulsajia salbatica dintre picioarele ei.
— Imi place asprimea pfirului tSu.
Se mi§ca mai jos.
— Imi plac comorile pe care le ascunde.
El ii gasi mugurele pulsand de pared ea insa§i i-ar fi condus
mana spre locul pe care dorea sS-1 atinga. Ea scoase un strigat.
— Te rog, spuse el cu un soi de suras stramb pe buze, or sa
creada ca-ji fac vreun rau §i or s3 se repeada sa-ji vina in ajutor.
— Andrew... Nu reu§i s& spund decat numele lui, deoarece
mangaierile lui neru§inate ce-i d&deau fiori ii ocupau toata mintea
§i-i sleiau toate puterile.

254
 Caldura din ochii lui n-avea pereche decat in caldura ce se
ucumula inauntru! ei, ajungand aproape la temperatura de fier-
here. I§i linse buzele, cu ochii inchi§i, iar Andrew dadu dovada de
o stapanire pe care n-o mai incercase niciodata abtinandu-se s-o
ia chiar acolo, pe jos sau stand cu spatele la stanca, pentru a se
bucura amandoi de o placere fugara, dar patimaga.
Durerea lui era delicioasa, egala cu placerea ei §i el igi satisfacu
dorinja prin mijcarile coapselor ei §i umezeala pe care-o simji pe
degete §i striga tele mici pe care ea nu se putea stapani sa nu le
scoata.
Javne se §i simji cuprinsa de dulci senzajii care se acumulau,
o zgaijaiau, o duceau la extaz. Avu un orgasm rapid §i indelungat
in palma lui §i el trebuie s-o jina ca sa nu cada pe jos. In timp ce
iremuraturile se domoleau treptat §i el simjea cum ea i§i revine,
Ii dadu u§or drumul, i§i retrase mana de sub halatul ei §i se
departa. Daca s-ar fi uitat cu atenjie §i de aproape, ea ar fi putut
vcdea ca §i el e la fel de zguduit.
Nici unul nu vorbi. Uluita de nea§teptata desfaiare de moment
Intr-un decor atat de neverosimil, Jayne nu §tia daca sa zambeasca
triumfator sau sa-§i piece capul ru§inata.
Andrew privea inlanjuirea emojiilor ce se perindau pe faja ei
frumoasa §i expresiva. Se simjea rasucit pe dinauntru, imparta§ind
satisfacjia ei §i gandindu-se ca va exploda daca nu va reu§i curand
s-o aiba, sa fie a lui. Nu planuise nimic din ceea ce tocmai se
intamplase, dar la naiba, nici nu regreta.
Respira adanc, prccipitat.
— O sa pastrez cu mine, tot restul zilei, parfumul extazului
t3u, fetijo! Diseara o sa ji-1 dau §i eu pe-al meu.
Spre sfar§itul dupa-amiezii Jayne se simji sfa§iata de
nehotarare §i dorinja §i tentata de o slaba incercare de reinnoire
a hotararii de a se jine departe de diavolul de capitan. Set oprira
mai devreme decat in precedentele doua nopji, in apropicrea unui
colj masiv de calcar ce se inalja cam treizeci de metri deasupra
nivelului de§e’rtului. Hadji spuse ca intr-un gol al lui ja§neau trei
izvoare care alimeniau o oaza ascunsa §i fertila.
— Drumul spre interior este in§elator. Numai oamenii care
cunosc drumul se suie in varf §i apoi coboara sprerapa cea

255
prejioasa. E scris ca acolo inuata pe§ti. In seara aceasta veji avea
la cina ni§te ciudate cteaturi de apa cu mustaji. Hadji nu le
cunoa§te numele in limba voastrS.
— Somn, spuse Jayne o ora mai tarziu, gustand din pe§tel
prajit ce-i fusese oferit. Nu se obosi sa-i spuna ca majoritatea
virginienilor considerau ca pe§tele e de nemancat. Dar nici nu-1
mancasera langa un zid de calcar, cand soarele-apune aruncand o
culoare aurie de piersica peste caravana de camile §i de beduini,
iar cantecele femeilor se pierd pe deasupra campiei in acompania-
ment de amzar — un instrument cu coada care compensa prin
ritm lipsurile melodiei.
§i nu -1 mancasera nici sub privirea concentrata a cuiva capabil
sa se faca atat de dorit, ca Andrew MacGregor. Oricat de
binevehit ar fi fost pe§tele, Jayne inghiji cu greu cateva
imbucaturi...
El i§i facuse cunoscute intenjiile pe data... dtipa ce-i dovedise
temeinic §i exaltant ce vulnerabiia e la atingerea lui. Dar nu se
adresase decat poftei din ea; ce ascendent ar capata asupra ei daca
ar §ti ca-1 iube§te?
Dupa masa, cand atenjia lui Andrew se indrepta spre Hadji,
ea se indeparta in graba, §tiind ca nu va mai putea petrece noaptea
cu femeile, §tiind ca n-ar trebui sa-§i petreaca noaptea cu el.
Ii facuse lucruri atat de ru§inoase §i atat de minunate in timpul
dupa-amiezii §i ea nu incercase nici macar o data sa i se opuna!
II dorea atat de mull, in toate sensurile, incat aproape nu mai §tia
cine este ea insa§i, nu §tia ce este capabila sa faca sau sa
gandeasca, mai ales atunci cand la mijloc este Andrew.
Poteca o duse catre cararea ingusta ce urea spre varful de
calcar, o cale abrupta §i lunecoasa, dupa cum spusese Hadji, dar
nu se §tie cum reu§i sa urce, bucurandu-se de concentrarea pe care
i-o impunea fiecare pas care o ferea sa se mai gandeasca pe cine
a lasat in urma sau cine ar putea s-o priveasca, sau chiar cine ar
putea s-o urmareasca — in cazul in care cineva chiar facea asta.
De pe o muchie plata aproape de varf privi in jos spre golul
intunecat. Ultimele raze ale soarelui licareau pe unul din pereji
§i-i permisera sa deslu§easca bazinul alimentat de izvoare din

256
a(Jane, copacii §i vegetajia binevenitadupa kilometri de drum prin
iurba mai degraba parjolita. Dimineaja se vor delecta cu smochine
proaspete culese §i cu masline §i curmale salbatice, le spusese
Hadji.
Dar mai intai Jayne va trebui sa scape de noapte.
Oare nu era cumva o proasta ca refuza sa ia ceea ce i se ofera,
cat timp i se ofera? Daca accepta, avea oare sa sufere etern de
accese profunde de regret?
Se intoarse sa piece. O umbra se mi§ca in spatele ei... o silueta
in halat alb aluneca spectral spre ea.
— Andrew? intreba ea.
Silueta se repezi inainte, apucand-o de umeri cu maini sigure.
Strigatul §i mi§carile slabe ale lui Jayne fura insuficiente pentru a
o apara de puternicul atacator.
Se stmji ridicata §i impinsa in spate. Picioaicle se straduira sa
caute sprijin pe stanca plata, dar nu dadura decat de gol.
Apoi ca/u, aterizand cu zgomot pe zidul de calcar, rostogolin-
du- se, simjind cum, prin toate straturile de imbracaminte, pictrele
o sfa§ie pana la piele. Caderea paru sa dureze o ve§nifeie, insojita
de o cascada de durere §i spaima, u§urata in cele din urma de
cortina incon§tien|ei care cazu pesie ea aducandu-i dispcrata
u§urare.

CAPITOLUL XXIII

u inima batand sa-i sparga pieptul, Andrew se repezi in

sus pe cararc varsand un torent de blesteme la adresa
iniortocheriior ei, a stancilor §i a terenului alunecos
care-i incetinea avansarea. Undeva in laia lui se afla
Jayne; vazuse clar, ca pe un indicator, coama neagra despletita ce-i
flututa deasupra halatului negru pe cand i§i croia |>e versantul de
calcar. §i mai vazuse §i silueta alb-spectrala care o urma
indcaproape.

257
 Cineva o urmarea. incepu s3 se blesteme pe el insu§i. El §tiuse
ca ea e in pericol, chiar dacd ea habar nu avea, sau cel pujin
avusese ideea ii trecuse prin minte unei asemenea posibilitaji;
doar atat, §i ar fi trebuit s& r8m&n& 13ng& ea indiferent de
preferinjele ei. Doar un foarte mare noroc il facuse sa intoarca
privirea spre formajiunea stiineoasa, doar norocul il facuse sa-i
zareasca silueta intunecatd in lumina tot mai slabS.
Poate ca bdrbatul se dusese dup& apfi §i nu pe urmele ei.
Andrew nu credea,acest lucru a§a cum nu credea in zane §i djini.
Descotorosindu-se de halat ca s2 poatS fugi, se opri. Oare chiar
auzise un strigat? II cuprinse o fried cum nu mai cunoscuse
vreodata in viaja lui.
Grabi pasul §i aproape zbura pe poteca ingusta, rasucindu-se
§i ocolind §i ajungand in sfar§it, dupa o curba stransa, aproape de
eel mai inalt punct al stancii, dand nas in nas cu silueta in halat
alb care se grabea spre el.
Omul |ipa §i incerca sa se indeparteze dintr-un salt intr-o
parte, dar Andrew il apuca de halat §i-l tranti la pamant. Arabul
|a§ni imediat in picioare; in mana ii sclipea un pumnal ascujit.
Lovi, sfa§iind panza cama§ii lui Andrew aproape de inima; lovi
din nou, impingandu-1 inapoi pe Andrew pana ce acesta se simji
lipit cu spatele de peretele de piatra.
Chipul omului era in mare parte ascuns de acoperitoarea
pentru cap, dar Andrew ii putu vedea dinjii sclipind in mijlocul
fejei brune. Pentru numele lui Dumnezeu, gandi el, zambe§te! Cu
un tirlet primitiv plonja spre el, ignorand pumnalul ce se mi§ca
agil ea un §arpe, ii lovi brajul dep&rtandu-i-l §i sfar^i prin a-i aplica
un pumn jp falc5, care trosni satisfdedtor dupa p&rerea lui, §i inca
unul in ochiul drept.
Arabul se impletiei §i dfidu inapoi, sc cldtind apoi se prabu§i
la pamant ftr5 zgomot. Andrew azvftrli pumnalul in tufi§uri, pa§i
peste corpul priivaiit §i o lu8 la goanfi, gflndlndu-se doar ca Jayne
ar fi trebuit sa fie de fa(3 la lupta aceasta rapid#.
Se opri pe o coam& de deal platfi de unde se putea vedea
scobitura adancS. Din acest punct poieca Inccpca sa §erpuiasca in
jos — o cale abrupt^ §i periculoasA, chiar pentru curajul unei
americance necugetate. Min tea lui lucru lebril. Unde naiba putea

258
 K& fie? Nu coborase inapoi.., cel pujin nu pe poteca pe care o
apucase el. Ramanea o singura posibilitate: panta abrupta care
pornea drept in jos de la picioarele lui.
I§i aminti strigatul. Fara a se mai gandi la propria lui
securitate, incepu sa coboare versantul abrupt spre prapastie,
aruncandu-§i ochii in stanga §i in dreapta, tulburat de umbre §i de
intuneric, fiindca razele soarelui se topisera intr-un purpuriu
inchis, iar luna care rasarea nu reu§ise inca sa arginteze cu lumina
ei intregul Jinut.
In ciuda dificultajilor, nu trebui sa caute mult. O gasi pe o
corni§a la vreo §ase-§apte metri mai jos de varf... nu prea departe,
i§i spuse, nu prea departe... §i ingenunche langa corpul inert.
Trebuia sa fie vie! Andrew nu se mai rugase de cand era copil,
dar acum se ruga sa fie intreaga.
Ezita s-o mi§te inainte de a-i fi luat pulsul. Batea puternic la
baza gatului. Se ocupase de oameni raniji §i inainte, la .bordul
navei; va trebui sa se ocupe de ea in aeela§i fel impersonal, dar
mainile ii tremurau in timp ce verifica daca n-are vreun os rupt.
Nu gasi nici unul. Pe toata durata m anipularilor lui
ncindemanatice ea-§i pastra aerul extrem de fragil. Avea nevoie
dc cineva care sa vegheze permanent asupra ei, s-o protejeze de
propria ei nechibzuinja §i slabiciune. '
Leganand-o in braje indepartata praful §i §uvijele de par lipite
de obrazul ei. Inima ii batea anapoda §i in gat i se jjusese un nod.
Se jjandi la barbatul care-i facuse rau §i simji furia crescand in el.
Andrew nu se cuno§tea pe sine. Nu se mai simjise niciodata
atat de neajutorat §i de furios §i in acela§i timp atat de u§urat. §i
loate astea numai din cauza femeii ce zacea fara cuno§tinja in
brajele lui.
Ea se mi§ca.
— Javne, spuse el bland.
Ea scanci.
— Sunt eu, Andrew, spuse el mangaindu-i mai intai parul,
apoi obrazul. E§ti in sigurnja acum. O sa te faci bine.
Pleoapele ei tresarira, apoi se deschisera.
— MS... doare.

259
 Era pentru prima data cand o auzea pliJngandu-se, cel pujin in
ceea ce privea starea ei personala, pana atunci majoritatea
plangerilor ei fiind indreptate Impotriva lui.
Ar fi dat chiar velele de pe Trosuwhs daca ar fi putut sa preia
el suferinja ei.
Jayne privi in sus la el, strSduindu-se sd-^i lormc/e o imagine
clara pornind de la contururile nedesluijiie. Capul ei pulsa fara
mila §i corpul o durea in puncte pe care Inainte nici macar nu le
simjea, extraordinar de reconforiat& pentru c2 sc afla in brajele
lui pline de grija.
— Ce s-a intamplat? intreba ea. Cuvintele se formau incet §i
cu greutate. I§i amintea ca pornise la plimbare, urease... urease...
ajunsese pe un soi de culme §i apoi totul intrase in intuneric.
Incerca sa-i relateze lui aceste secvenje disparate, dar el o sili sa
taca.
— Ai cazut, minji Andrew, care nu vedea la ce-ar fi folosit sa-i
spuna adevarul, a§a cum il banuia el.
Ea accepta verdictul lui fara sa discute.
Asigurand-o in repetate randuri ca va fi bine, el se ridica in
picioare, jinand-o in continuare strans la piept §i incepu urcu§ul
sinuos, urmat de coborarea pe poteca iniortocheata, presarata cu
pietre, pe care puteau ajunge inapoi la tabara.
Cand ajunse la locul unde avuscse loc scuria altercajie, arabul
disparuse. Andrew nu fu surprins. Se jura in sinea lui sa-1 gaseasca.
O va face chiar dacd va trebui scoioccasca fiecare cort din
tabara.
In sfar§it, ajunserfi la ba/a lormapunii siancoase. In timp ce
ducea trupul ei Invdluit in manlie de-a latul terenului plat ce
dadea spre corlul lui, in jurul lui se adunarS oamenii, cu Hadji in
frunte.
— Ce-a pdjit domni§oara W orthington? spuse ghidul
frangandu-§i mainile.
— A cazut, r&>punse Andrew scurt.
— Ma simt bine, spuse Jayne ridicflnd pujin capul, dar efortul
necesitat de aceasta mi§care era marc pulsatile din cap se
accelerara pana cand crezu cd va muri dc durere. Dorea sa se scuze

260
pentru ca le produce atatea neca/uri, dar nu se §tie din ce motiv
cuvintele refuzau sa se desprinda de pe buzele ei.
— Nu vorbi, spuse Andrew.
Era un ordin pe care-1 indeplini bucuroasa.
Boxer li se alatura, alb la faja fi tacut pentru prima data de
cand pa§ise la bordul navei Trossachs, cu un an in urma.
— Nu te rataci, baiete, ii spuse Andrew, fara sa faca macar un
pas alaturi. Avem treaba.
— ’Jeles, cap’tane Mac, raspunse el inghijind. O sa...
— Lasa temerile deoparte'. O sa traiasca sa ne conduca pe toji.
Femeile din tabara se adunasera langa cortuI lui §i Hadji ii
spuse ca ele se vor ocupa de Jayne.
— Trebuie sa aveji incredere in oamenii ace§tia, capitane
MacGregor, spuse el dand solemn din cap in direqia lor. Or sa
§tie ce-i de facut.
Andrew il credea, dar dupa ce Jayne fu instalata pe rogojina
din cortul lui, pe care fusesera intinse paturi pentru a face patul
mai moale, §i acoperita cu alte paturi pentru a o feri de frigul
nopjii, descoperi ca nu putea pleca imediat.
N-o facu decal dupa ce una dintre femei vorbi cu Hadji, care
lu randul sau ii vorbi lui.
— RSnile domni^oarei Worthington nu sunt grave §i acum ea
se odihne^te. Se cere sa faca ji capitanul la fel. Hadji e nespus de
onorat sa-i oferc propriul lui cort umil in acest scop.
— Muljumesc, amice, spuse Andrew. Poate o sa-ji accept
olerta ceva mai tar/.iu.
Se uita in jur la toata tabara, la focurilt ce scanteiau, la
animalele a§e/ate la odihna, la corturile inaljate — toate, scaldate
in lumina lunii in asceTisiune.
— Am o corvoada de dus la bun slar§it mai intai.
Se intoarse cu spatde la calau/a.
— Boxer!
Tanarul m^rinar fu langa el intr-o clipa.
— Da, c a p ’tane M ac. am sosil la ordin!
Andrew Se departa de cort ca sa nu-i fie au/ite vorbele
inauntfu §i-i povesti suceint ce va/useSi auzise.
— T icalosul a im pins-o, nu-i a§a. capitane?

261
 — Da, ma tern ca da. Ea nu-§i amintesc §i e mai bine a§a,
peniru lini§tea ei nu-i vom spune adev&rul. Nu ma-ndoiesc ca
oricum §i-l va aminti suficient de repede.
— Sa-mi tai limba, cap’tane Mac, dacd oi spune eu ceva.
Hadji asculta de la distant, ochii i se rolunjisera ingrijoraji §i,
cand povestea se termina, se strecurS ceva mai aproape.
— Daca ar dori dipitanul s& scotoceascd prin corturi dupa
javra aia, Hadji se ofera s&-i fie umil ajutor.
— Bine, spuse Andrew.
Ceva... cineva se mi§cd chiar in afara cercului de lumina ce
radia de la focul pe cale sa se stinga. Andrew se ndpusti §i-l trase
la vedere pe Mahomed. Cu ochii mariji, cu gura strinsd pe obrazul
fara sange, arata inspaimantat, ca §i cum el ar fi provocat ceea ce
aproape ca se transformase intr-o tragedie.
— Ce §tii despre asta, baiete?
Mahomed Jnghiji.
— Nimic, jur pe mormantul bunicii mele! Dar domni§oara
Jayne a fost prietenoasa cu un baiat de pe strada, lipsit de prieteni,
§i ma rog lui Allah ca ea sa fie sanatoasa.
Andrew nici nu-1 credea, nici nu avea incredere in el. §tia mult
prea bine cum lraie§te un asemenea copil, punandu-§i mintea la
contribute §i lasand totdeauna interesele lui sa primeze deoarece
doar in acest mod'putea supraviejui. Jayne il cunoscuse la Tripoli,
in apropiere de palatul pa§ei, cand fusese atacata pentru prima
data.
iar acum el se afla aici, intr-un loc uitat de lume, de faja la al
doilea atac.
— Ai auzit ce s-a intamplat? intreba el.
Mahomed facu semn ca da.
— Rog sa injelegeji eg grija era cea care m-a manat sa ascult
cuvinte ce nu erau destinate urechilor mele netrebnice.
— Netrebnice sau nu, urechile tale pot auzi asta: cautam prin
tabara pe barbatul care i-a f&cut riu. Ar trebui sa aiba pe faja una
sau doua vandtdi a c&ror origine n-o poate explica.
— Mahomed se simte onorat vd ajute.
Cu felinarele aprinse, se despfirjirS §i pornira sa cutreiere din
cort in cort, incluzandu-lc §i pe cole ale negustorului Omar

262
 Bakush, care se dedara alarmat de groaznieul incident, apoi se
deplasara spre barbajii care hotarasera sa doarma sub cerul liber.
Fura intampinaji cu multa vorbarie §i mult spirit de cooperare.
Dar nu avura nici un succes decat in momentul cand Hadji se
apropie de Andrew care se indepta spre cortul sau.
— Am o informajie care s-ar putea sa va faca placere,
capitane.
— Da-i drumul, spuse Andrew abia stapanindu-§i nerabdarea.
— Unul dintre oamenii degertului cheama pe Hadji §i spune
ca a vazut cum cineva s-a furi§at departe in intuneric. Am intrebat
pe toji, dar acest om care pleaca nu e cunoscut.
— Nu te teme, cap’tarje Mac, spuse Boxer, ne luam dupa
ticalos §i-l aducem inapoi.
— Asta nu se poate face, raspunse Hadji. Capitanul §i
prietenul sau ar pieri cu siguranja. De§ertul i-a costat viaja pe
mulji care au pornit inainte, barbajii din triburile ratacitoare care
au disparut, Hadji n-ar incepe o asemenea cautare avand doar
luna drept calauz §i nici un fel de destinajie cunoscuta.
— N-o sa-1 las sa scape, riposta Andrew.
— Ma indoiesc ca se va intampla a§a ceva, spuse calauza. A
plecat pe jos, avand asupra lui doar proviziile pe care le putea
duce singur. Un astfel de om se teme mai mult de capitan decat
dc de§ert. Degertul se delecteaza cand distruge astfel de pro§ti.
De-aceea spune Hadji ca vestea e buna.
Andrew ar fi vrut sa-1 cOntrazica. Prefera sa se ocupe el insu§i
de treburi, caci problemele bine definite au nevoie de rezolvari la
fel de clare, iar unica solujie pe care o intrezarea el era sa-1 stranga
de gat pe arabul disparut.
— Daca scapa §i reu§e§te cumva sa se intoarca pentru a
tcrmina treaba pe care a inceput-o, nu voi mai fi in stare sa-1
recunosc. Pana atunci vanataile vor disparea.
— A, dar omul 1-a descris bine. Subjire la trup, cu un ochi rau
§i o faja purtand urma unei lovituri de cupt.
Ca §i cel care incercase s-o ucida in Tripoli.
— La dracu, mormai Andrew furtos pe sine insu§i ca nu-1
reperase mai din vreme in caravana.

263
 II privi pe Mahomed. Baiatul arftta de parea cineva i-ar 11 infipt
un cujit in §ale.
— Ai cva s,a-mi spui ? §tii ceva despre omul acesta? Tu e§ti cel
care ai starnit-o, cu povestea ta exageraUL ma gandesc ca poate
chiar prezenja ta aici e extrem de ciudatS.
Mahomed cazu in genunchi.
— Capitane MacGregor, jur pe ProfetuI insu§i ca mi-a§ taia
mai degraba mana decat sa-i fac un rau domni§oarei Jayne.
Andrew il credea §i nu-1 credea, dar putea sfc-§i dea seama ca
nu va reu§i sa-1 faca sa-§i schimbe povestea.
— Atunci ai grija de ea, spuse el; fi tu la fel, Boxer, mai ales
cand nu sunt eu pe-aproape. Sigur se va intoarce la Derna §i va
renunJa la cautarea asta irajionala' •
Se iritoarse sa priveasca in imuneric. Cand o auzise strigand,
vand o vazuse — un corp eSzut, nemi^cai — senzajia fusese mai
grava decat atunci cand vasul corsarilor trasese cu tunul, rupanel
catargul in doua. Se puteau cumpara catarge noi. Dar era pujin
probabil sa mai intalneasca o aka feti§cana asemenea amef icancei.
Andrew I§i lovi coapsa cu pumnul. Ce dracu, ar fi trebuit sa
fie cu ochii pe ea mai de-aproape. Problema ei era ca, pe cat era
de curajoasa, pe-atat era de imprudenta. §i de fapt ce anume o
manase sus pe deal, de la bun inceput? Teama ca va trebui sa-§i
petreaca noaptea cu el?
Fetija nu-si dadea seama cat de puternice erau propriile ei
dorinje.
Statu in intunenc ascultandu-i pe musulmanii care se
pregateau peniru rugaciunile de seara, cantate cu o voce sparta
de batranul muezin. In limp ce sunetele planau deasupra jinutului,
Andrew se duse cu gandul la talharul care-i scapase, dorind din
toata inima ca inainte de sfar§itul saptamanii oasele acestuia sa
se inalbeasca la soare.
* *

Dupa o noapic, o ii §i inca o noapte de odihna, Jayne — care

se refacea rapid —- se dovedi mult mai greu de manevrat decat
crezuse Andrew.

264
 — V-am rejinut pe toji destul, spuse ea sculandu-se inainte
de revarsatul zorilor pentru a se pregati pentru o /.i de calatorie.
Se intalnisera acolo unde se pregateau can in vederea zilei de
drum.
Andrew arbora din nou halatul, pregatindu-se pentru calatoria
calare inapoi la Derna, In schimb Jayne era complet pregatita sa
continue.
— Hadji a fost destul de amabil amanand calatoria, spuse ea,
dar i-am promts ca astazi vom putea porni. La urma urmei, n-a
fost decat o cazatura.
Ceva in expresia lui o facu sa se intrerupa.
— A fost o simpla cazatura, nu-i a§a? M-ai minjit? Uneori am
impresia ca exista ceva ce nu reu§esc sa-mi amintesc.
Andrew dadu din cap dezgustat.
— Ny reu§e§ti sa-ji aminte§ti ca trebuie sa folose§ii creierul
cu care te-ai nascut.
Jayne suspina exasperata, dar numai pentru ca era de
acord cu el.
— Ai dreptate. Dar il folusesc acum. l|i promii sa nu mai fac
niciodata ceva la fel de stupid.
Se intoarse cu spa tele la el §i se concentra asupra §eii lui
Fortune, pe care o verifica. In realitate era incurcata *pentru ca
fusese cea care provocase o intarziere. Toata lumea era draguja
§i ea-i va rasplati incercand sa nu provoace nici un fel de
probleme.
Nici macar lui Andrew.
Mai ales lui Andrew.
Avusese la dispozijie ore intregi pentru a se gandi la el cat
timp se refacuse. Poate ca nu-§i amintea ea cazatura, dar i§i
amintea tandra lui ingrijorare atunci cand o gasise. Inima statea
sa-i plesneasca de preaplinul dragostei pentru el. Cand se urease
pe afurisita aia de stanca, nu avea in cap alt gand decat cum sa
scape de el. Sa-1 {ina deoparte, §i sa nu accepte invitajia de a face
dragoste in cortui lui.
Nu putea sa-§i aminteasca de ce i se paruse atat de important
sa refuze. Pentru ce se pastra? Atingerea lui, privirea lui, simpla
lui prezenj.a ii daruisera mai multe senzajii intr-o dupa-amiaza

265
decat ar fi sperat sa cunoasoa intr-o viajS intreaga. Oare era acesta
un lucru pe care sa §i-l refuze?
O da, i§i folosea creierul cu care se nfiscuse §i nu putea gasi
nici macar un singur motiv pentu care ar fi trebuit sa doarma in
alta parte decat in brajele lui. §i asta includea posibilitatea de a-i
duce in pantec copilul. Era o posibilitate absolut reala, dar nu
§ocanta, a§a cum ar fi fost cu numai dlteva zile in urma. N-ar fi
chiar a§a de rau sa se intoarca in Virginia cu o bucSjicS din el.
Iar Millicent n-ar mai vorbi niciodata de logodna ei cu
Leander.
Dar situapa ei la intoarcerea acasa era o problema miaora in
acest moment. Fusese gata sa moara §i acum dorea foarte mult sa
traiasca. Era foarte vie cand se afla in preajma lui Andrew.
Dar n-avea sa-i spuna acest lucru in timp ce se pregatea sa
incalece iapa arabeasca, cu vreo duzina de barbaji in jur, printre
care §i Boxer, care i-ar fi putut injelege fiecare cuvant. Era
suficient de roman^ioasa ca sa doreasca un decor ceva mai intim.
Nu-1 gasi pana seara, la capatul unei zile in care rezistenja ei
fusese pusa la incercare cat timp i§i croisera drum peste o fa§ie
de nisip lata de eajiva kilometri, care anunja apropierea dunelor.
La naiba cu mugchii a§tia care dor, i§i spuse in sinea ei dupa
ce impart un castron de tocana cu Andrew, Boxer §i Mahomed.
Stateau a§ezap in cerc in faja cortului lui.
Ea se ridica destul de nesigura pe picioare, dar se gandi ca
reu§ise sa ascunda acest fapt destul de. bine.
— O sa m a intorc repede.
Mahomed se ridica iute §i o urma cand ea se indrepta spre
corturile femeilor pentru a-§i aduna lucrurile care fusesera lasate
in grija lor in zilele cat se refScuse. Baiatul parea sa se afle cam
peste tot pe unde mergea $i ea.
Se intoarse cu o pdtura fScuta sul. Cdnd se apropia de cortul
lui Afldrew il ruga pe baiat sa-$i vadfl de-ale lui.
— iji promit ca nu voi sta singurfl in noaptea aceasta. Du-te
sa te odihne§ti. Vom pleca maine devreme.
Mahomed o parasi fara tragere de inima. Ea observa ca §i
Boxer plecase, lasandu-1 singur pe Andrew langa foe.

266
 E) o urmari cu privirea in timp ce se apropia, vazu obiectele
de sub brajul ei, se ridica incet in picioare cu acea grajie plina de
forja, tipica lui, care ei ii dadea fiori.
Stateau in picioare, de-o parte §i de alta a focului ce murea,
privindu-se ochi in ochi: erau amandoi imbracap in mantiile
de§ertului. Adaugate luminii tremuratoare, cortului §i ragetului
unei camile aflate la distant, mantiile dadeau decorului o tenta
ca de pe lumea cealalta. Un decor romantic, acela pe care-1
a§teptase ea.
Zambi. Tandra' exasperare pe care Andrew o simjise faja de ea
se aprinse, luand forma dorinjei.
— Nu sunt chiar in cea mai buna forma, spuse ea. Cateva
vanatai ici §i colo...
— Jayne...
— Lasa-ma sa termin. Acum cateva zile mi-ai facut o
promisiune, cu privire la ceva legat de parfumul extazului tau.
Ezita, cuprinsa de timiditate, dar nimic n-o mai putea
impiedica sa-§i rosteasca gandurile.
— Poate crezi ca am uitat, dar n-am uitat nimic. Nu crezi ca
a sosit timpul sa-p pi cuvantul?

CAPITOLUL XXIV

rivind pnta faja inaljata spre el a lui Jayne, ochii negri

ca de catifea §i buzele roz intredeschise, lupta dintre
emojii contradictorii — timiditate §i indrazneala —
reflectata in expresia ei, Andrew trai inca o data momen-
tul cand i§i daduse seama ca ea este in pericol §i parea departe
pentru ca el s-o ajute.
Cateva impunsaturi in inima staruiau inca.
Pentru numele lui Dumnezeu, ce anume se intampla cu el? In
viaja lui nu era loc pentru o femeie. Mai ales pentru o femeie ca
Jayne Worthington, cu credinja ei in legaturile de familie §i cu
 inocenja ei §i cu impulsivitaiea necugetata care o arunca intr- una
pe carari presarate cu primejilii.
Dar nici macar o herghelie de arm&sari arabi nu 1-ar fi putut
trage departe de ea in noaptea asta.
Indoiala sclipi in ochii ei §i barbia i se mai ridica pujin.
— Daca ji-ai schimbat parerea...
— Nu, fetijo, nu mi-am schimbat parerea.
§i daca mai stai acolo privind a§a la mine tnca o secunda, o sa
li-o dovedesc chiar aici, in fa^a cortuluL
Prin aerul de§ertului razbatea o voce de femeie, inalta §i sigura.
Cuvintele cantecului erau de nerecunoscut, dar melodia era
incarta de un dor dulce-amarui de insingurare.
A§a cum ar fi fost soarta lui Andrew in aceasta seara, de n-ar
fi fost Jayne. Nu era atat de prostanac incat sa nu-§i dea seama.
O dorea in noaptea aceasta cum nu mai dorise nimic niciodata in
viaja §i ea era aici.
Ocoli focul pe cale sa se stinga §i lua pachetul din mainile ei.
— inauntru n-am decat o singura rogojina, spuse.
— Dar ce, e nevoie de doua?
— Deloc.
Jayne descifra foamea lui in acest singur cuvant §i se simji
cuprinsa de un sentiment de triumf. Ea putea sa-i dea ceva ce nici
unul din tovara§ii sai de pe nava nu i-ar fi putut pferi. Ea putea
sa-i dea mangaierile unei femei §i sarutarile unei femei §i nu se
indoia nici o clipa ca numai pe ale ei le dore§te.
Sa ia aminte toate frumusejile §i femeile de§tepte ale lumii! In
noaptea aceasta domni§oara Jayne Worthington de la ferma
Worthington, din Virginia, va dormi in brajele tulburatorului
capitan Andrew MacGregor, marinar fara pereche din Highlands,
Scojia, §i om de lume lipsit de griji. Ea-1 va indestula atat de
indelung §i de deplin pe cat o va dori el. §i nu era un amanunt
lipsit de importanja ca in schimb o va i,.destula §i el.
Fratele ei ii spusese Netrebnica, dar ea nu mai putea accepta
acest nume, nici macar ca semn de tachinerie afectuoasa.
Andrew desfacu intrarea cortului; ea trebui sa se apiece pentru
a patrunde inauntru §i dupa aceea cortul se inchise §i se trezi
singura in intuneric. Se simji pierduta, amintindu-§i acut de

268
 Insecuritatea care constituia subsiratul mandriei, ei ascunse. Sen-
limeniul dura doar o clipa, deoarece intr-o clipa se intoarse §i el
cu pachetul ei intr-o mana §i cu un felinar in cealalta.
Le lasa pe toate deoparte, timg in care corpul lui puternic paru
repliat in sine in spajiul stramt. Ingenunche pe rogojina §i o lua
de mana, tragand-o ca sa ingenuncheze in faja lui. Lumina
felinarului li se prelingea pe feje. Dorinja neascunsa ii intuneca
ochii bantuiji de furtuni, o dorinja atat de puternica incat Jayne
recunoscu un fior de teama aluneeandu-i pe §ira spinarii.
— N-o sa-Ji fac nici un rau, fetijo. Vreau doar sa te vad cand
facem dragoste.
Jayne ro§i.
— Poji sa-mi cite§ti gandurile cu atata u§urinja?
— Sunt momente cand ochii te tradeaza.
Ea privi in jos, genele dese se arcuiau pe obrajii ei bronzaji,
acum imbujoraji, apoi ridica spre el doi ochi timizi, cu o expresie
veche de cand Eva.
— §i acum ce-ji spun ei, Andrew?
El mormai §i-§i ingropa degetele in coama neagra §i deasa de
par ce cadea pe umerii ei.
— Imi spun ca tu vrei asta. i§i trecu buzele peste ale ei. §i
asia! O saruta din nou, de data aceasta lung, plimbandu-§i limba
pe dinjii ei.
— §i asta!
Gura lui o acoperi pe a ei §i limba lui patrunse in dulceaja
intunecata din interior, umpland golul cu concretejea ei cer-
ceiatoare. Jayne se agaja de halatul lui, in gatul ei se na§leau
femeie incete, prin trup ii alerga un sentiment de plinatate §i
hucurie §i placere care-i aducea lacrimi in dosul pleoapelor
plccate. x
In mintea ei rostea iar §i iar numele lui, in timp ce-i imparta§ea
sarutul. Mainile i se lipira §i se frecara de trupul lui; a§a cum el
ii invadase corpul, dorea §i ea sa patrunda sub pielea lui, in
siingele lui, in carnea lui.
Intr-un tarziu el intrerupse sarutul. Fu strabaiut de un suspin.
— Nu §tiu ce-mi faci, fetijo! Cand le-am ga.Ml pe sianca aia
uiiata de Dumnezeu, aratai a§a de lini§tita, asa de... lipsita de viaja

269
— cuvantul se desprinse cu greu de pe buzele lui — meat am fost
pe punctul sa-mi pierd minjile.
Jayne i§i Jinu respirajia. Te iubesc. Putea auzi declarajia rostita
de vocea lui profundd, rostogolit& de scojian §i propriul ei raspuns
tremurat venind ca un ecou imediat dupa. Fiecare nerv din trupul
ei vibra in timp ce ea il a§tepta s& continue.
Nu se a§teptase sa soseascd un asemenea moment... dar — oh!
— cat de mult il visase!
El ii saruta ochii inchi§i, obrajii, coljurile gurii.
— Sunt aici ca s3 te protejez fetijo, de§i tu nu mi-ai cerut sa
te insojesc. Nu mi-am indeplinit bine misiunea §i-mi pare rau.
Inima lui Jayne se rasuci in piept §i vibrajiile se transformara
In fiori reci, momentul pe care §i-l inchipuia a fi al jubilarii era
inghejat de realitatea rece §i seaca. Se a§teptase la prea mult §i
nu-§i putea aminti cum sau de ce. Andrew indragostit? Pujin
probabil. Andrew indragostit de ea? Absurd. Ea nu va mai face
inca o data aceeaji grejeala.
Ce fiinja demna de mila trebuie sa para ea in ochii lui, o femeie
proasta faja de care simte mila, impreuna cu o buna doza de -
pofta. El o salvase din apele portului Tripoli, a§a cum o salvase
pe maimuja Atlas din mainile unui stapan abuziv §i era un barbat
care are grija de animaleie sale de casa.
In ciuda criticilor pe care Jayne §i le aducea pe tacute, el nu
paru sa observe nici o schimbare in dispozijia ei, nu atata timp
cat ei doi erau ingenuncheaji atat de aproape unul de celalalt, cat
mainile lui ii masau ceafa §i umerii, iar buzele lui ii presareau
sarutari pe toata faja.
Cand buzele lui i§i pusera pecetea fierbinte pe gatul ei, capul
ei cazu spate. O, avea grija de ea, e-adevarat, dar daca oferea doar
atat, va accepta oferta cat de mult timp §i cat de des se va putea.
Nu venise la el in noaptea aceasta a§teptand declarajii de
afecjiune ve§nica, dorise sa-i simta' mainile pe trupul ei §i sa-1
simta inauntrul ei §1 exact asta avea sa primeasca.
Incet, Andrew deslacu luirnicun-u\ ca si cum ar fi despachetat
un cadou, apoi se ocupa de nasturii de la cama§a ei §i de
incheietoarea din talie a pantalonilor. Ea statea lini§tita in faja
lui in limp ce el Ii dezgolea incet trupul. Vanaiaile ramase pe

270
pielea ei altfel perfecta nascura in el o furie scurta, tacuta §i
taioasa ca un pumnal, pe care insa o forja sa se stinga. Nu era
limpul potrivit pentru manie; era timpul s-o ajute sa uite.
l§i trecu buzele peste o pata intunecata chiar deasupra sanului
e i.
— Te doare? §opti el.
Jayne i§i infipse mainile in gatul lui §i in coama deasa de par.
— Nu ma doare, Andrew.
El atinse sfafcul intarit cu limba. i
— Sa-mi spui daca te doare.
O dorinja atotdevoratoare se instapani asupra lui Jayne §i
degetele ei incepura sa se mi§te frenetic pe gatul §i umerii lui,
straduindu-se sa patrunda sub straturile formate de halat §i
cama§a §i sa ajunga la pielea fierbinte de dedesubt, repirajia ei
era punctata de suspine scurte, pline de dorinja imparta§ita. in
limp ce el i§i trecea limba peste sanul ei §i se juca, cu maini
blande, cu rotunjimea lui pe care se straduia sa n-o raneasca.
Tot pipaind, sarutand, mangaind. Andrew se apleca in faja ei
§i-i irase halaiul §i cama§a de pe trup apoi cobori cordonul
pantalonilor tot mai jos spre abdomenul ei, buzele lui urmand
aceeasi traiectorie, limba dezmierdandu-i golul buricului, mainile
mangaindu-i fesele in timp ce ea, cuprinsa de freneziea extazului,
se agaja de mantia lui de culoarea filde§ului. __
Mujchii ei se intarira, lasand irupul sa-§i scurga lacrimile
secrete ale dorinjei in timp ce buzele lui se tarau lot mai jos prin
triunghiul intunecat de la imbinarea coapselor e^
— Andrew, striga ea neinjelegand ce lucruri ciudate, minunate
face el, incapabila sa-1 opreasca, dornica sa-i ceara mai mult.
Coapsele i se desfacura. Brajele lui ii imbraji§ara §oldurile §i
capul lui se adanci in secretele fiinjei ei.
Cand limba lui o atinse. simji ca i§i pierde minjile §i ea .i§i
inabu§i un geamat; trupul ii era un carbune incins pulsand caldura.
centrul extazului ei vibra §i radia incantare a§a'cum nu mai
cunoscuse niciodata. Se apleca peste el, agajandu-se frenetic cu
mainile de halatul lui in timp ce pulsul i se accelera, i se accentua
pe masura ce se prabu§ea intr-o incantaioare nebunie.

271
 Lumea exploda. Se incordii sub reverberarea a o mie de
frisoane. £1 o apuca §i mai ferm si ea se prabu§i peste torsul lui
aplecat, frisoanele continual in valuri din ce in ce mai rare, inima
ii batu cu atata violenjS iadll sc temu c& sc va risipi precum
cioburile dintr-o sticlS spartd.
Foarte lent el o intinse pe.rogojind, Ii dfldu deoparte hainele,
dezbracandu-se §i el rapid, apoi ii acopcri goliciunea cu trupul lui,
lasand caldura ce emana din el s-o dc/.mierdc §i s-o vindece. Ea
era moale §i fierbinte §i incd mai pulea si-i simid tresaririie
arzatoare croindu-§i drum prin el, punSndu-1 pe jar.
Parul ei era impra§tiat in evamai pe rogojin& $i el ridica capul
ca s-o poata privi de sus. Felinarul arunca limbi de lumina peste
faja §i gatul ei. El se propti pe o parte ca sa urmareasca cum
sclipirile §i umbrele se fugaresc pe sanii ei, pe talia zvelta §i pe
§oldurile grajios arcuite. In t:iuda unor vanatai care incepusera sa
se estompeze, risipite ici-colo — sau poate tocmai din cauza lor
— parea o inocenta ispititoare, delicata §i demna de a fi dorita,
a§a cum se oferea deschis, fara viclenii, masculului salbatic. Gustul
ei, ce mai dainuia inca pe buzele lui, era gust de femeie, mai dulce
§i mai placut decat vinul.
Jayne il siudia in aceea§i lumina mi§cau>are, de data asta total
concentrata asupra ereqiei puternice care-i impungea coapsa. I§i
roiunji degetele in jurul acelei tarii §i se bdcura auzindu-1 cum
inspira adanc. Il mangaie in sus §i in jos, urmarind cum i se
intdresc mu§chii abdomenului, cand mana ei incepu sa alunece
spre pata de umbra dc la baza sexului.
— Sunt aici pentru placerea ta, ji-aduci aminte? ii §opti ea cu
glas ragu§it.
Simjea imboldul sa-1 siiruie, a§a cum ojacuse §i el, dar Andrew
ii desfacu coapsele ^i se instala intre ele atat de iute incat ea nu
mai avu timp sa faca vreo mijjcare.
I§i croi drum inauntrul ei.
— La asta te referi fetijo?
Se mi§ca inainte §i inapoi. asigurdndu-se ca sexui lui ajunge
acolo, adanc, in punctul ei cel mai sensibil.

272
 Ea mormai ceva ce suna ca o afirmatie.
El incerca sa se controleze, dar pe masura ce mu§chii ei ascun§i
se contractau excitandu-l,mi§carile lui devenira mai puternice, mai
adanci, mai rapide, facandu-1 sa se ingroape cat mai adanc in sexul
ei fierbinte, umed §i primitor.
Simji cum, pe masura ce §i exutarea ei cre§tea, Jayne se agaja
cu mainile de spatele lui, il zgaria cu unghiile, strigatele devenind
mai tari, pana cand i le acoperi cu gura lui. Se zvarcolea sub el
§i, cu un strigat gros, triumfator, el simji cum se golegte in ea,
scaldand-o in pasiunea §i extazul lui.
Respirajii neregulate, maini care nu se mai desprind, corpuri
alunecoase de atata sudoare lipite strans unul de celalalt... patima
lor incepu sa se lini§teasca treptat. in jurul lor totul era calm, ca
§i cum ar fi fost suspendaji in spajiu, iar Jayne dorea foarte mult
chiar sa fie a§a... ei doi singuri in infinit, nedepinzand deeat unul
de celalalt, neavand nevoie §i nedorind nimc altceva.
Era un vis egoist §i exagerat, dar se agaja de el cat putu de
mull, §tiind ca, in ciuda descrierilor pe care i le putea adauga §i
a dorinjelor pornite din inima, nu era totugi nimic altceva decai
un vis.
Pe masura ce caldura patimii se diminua, frigul nopjii se facea
simjil in de§ert. Cuibarind-o pe Javne in brajele lui, el trase o
pdlura peste ei doi §i staturii un limp lini§tiji pe rogojina.
Ai capiitat ceea ce doreai, fetijo.' inlrebii el atunci cand
respirajia ei se mai lini§lise cand mana ei incepu sa rataceasca
prin pdrul crej de pe pieptul lui.
Era o intrebare la care era §i ugor dar §i greu sa raspunzi. dar
Jayne se hotari la un simplu da.
Nu putu rezista lentajiei de a-i pune la randul ei o intrebare.
— De-asia te afli lu aici, A n d r e w ? Ca sa v e g h e z i asupra m e a
§i sa ma fere§ti de gre§eli stupide?
El dadu deoparte suvijele carlionjaie de par de pe faja ei §i o
privi.
— Daca am spus cuvantul siupid, a fost o gre§eala. Nu se
potriveste§te cu o fetijcana ca tine, care a batut atata cale in
urmarirea unui vis.
— Vorbe§ti dt parea rn-ai admira

273
 — Nu te lasa amagita, domni§oar2 Worthington. N-am mers
eu chiar a§a departe.
— In noaptea asta vorbejti, mai mult ca oricand, ca un scojian.
El o saruta pe frunte.
— Poate md simt mai pujin birbat dedat cu viaja §i mai
degraba baiejandrul dornic s2 afle, care aproape cu douazeci de
ani in urma descoperea pentru prima Uai& comorile ascunse ale
femeii. Ma crezi sau nu, n-am dorit niciodata s2 gust o alia fata
a§a cum am vrut sd te sarut pe line.
— O, spune Jayne incet.
Era un compliment ciudat,. dar el dezl&njui din nou fiorii pe
care-i simjea in trup. O s-o creada complet u§uratica pentru ca
dorinja i se aprindea atat de repede.
Mainile lui i se a§ezara pe un san.
— Sunt prea mica, spuse ea.
— Pentru ce? Daca te gande§ti la mana mea, atunci inseamna
ca n-ai observat ce bine se potrive§te pe tine §i cat de pujin mai
ramane pe dinafara, atat din mine cat §i din tine. Daca m-a§ ocupa
de masuratori, a§ spune ca dimensiunile tale sunt perfecte.
— §i sunt prea slabanoaga.
— Vanezi complimente?
Jayne zambi cu gura lipita de pieptul lui.
’ — Atunci cand pot sa le capat! Ai spus odata ca nu faci
complimente prea des §i tocmai incercam sa te ajut sa le roste§ti.
— §i eu care m-am gandit ca nu-ji plac. Ai spus ceva despre
vorbe murdare.
— D fata are dreptul sa-§i mai schimbe parerea, nu?
— Da, §i muljumesc pentru asta stelujei norocoase care
straluce§te deasupra mea.
Ea ii mangaie brajul musculos.
— §i Trossachs navigheaza tot sub steaua aia? Statu nemigcata
un moment. A fost o intrebare necugetata. Pentru o clipa am uitat
ca vasul tau e in reparajii. Se infiora. Nu pot sa nu gandesc ca eu
am fost cauza.
— §i-acum supraveghezi itinerariile corsarilor?
— Pai nu, dar...
— Atunci sa nu mai aud niciodata asemenea vorbe!

274
 In sinea lui, Andrew nu se putea impiedica sa nu se gandeasca
la faptul ca poate ea nu gre§ea intrutotul. Calatorise prin
Mediterana de sute de ori §i nici o singura data nu fusese deranjat
de talhari, date fiind legaturile sale cu Hammoda §i legaturile
pirajilor cu pa§a. Hammoda era suficient de bogat §i puternic
pentru a fi un apropiat al lui Karamanli §i ar fi trebuit sa poata
apara fregata contra oricarui atac.
Dar Jayne il deranjase pe §eic intr-un fel pe care Andrew nu-1
putea injelege.
Oare fusese el, intr-un chip misterios, cauza cazaturii ei?
Imposibil! §i totu§i...
— Andrew, spuse ea, spune-mi ceva!
— Daca e ceva pe care-1 §tiu, spuse el stanjenit. Probabil ea
pune cap la cap tot ce s-a intamplat... se gande§te la Hammoda...
i§i aminte§te ca Andrew e cel care i-a dat numele §eicului. S-ar
putea minuna daca nu cumva exista vreo legatura. Blestemandu-se
pentru lajitatea lui, se intreba ce-ar putea sa-i spuna.
— De ce i-ai dat maimujei numele de Atlas?
Scotland un oftat de u§urare, el chicoti.
— Ma a§teptam sa intrebi a§a ceva. !§i aluneca mana pe
coapsa ei, oprindu-§i-o pe §old. De§i mi se pare ca momentul ales
e ciudat.
Jayne trebui sa se forjeze sa-§i adune gandurile asupra subiec-
tul'ui pe care-1 atacase.
— S-a intamplat pentru ca tocmai iji studiam brajul §i ma
gandeam ce puternic este, aproape la fel ca al unui zeu grec...
— Chiar a§a faceai?
— Pai, spuse ea u§or indignata, e§ti bine cladit.
— E un compliment?
Ochii ei fulgerara privind spre ai lui §i un zambet ii aluneca
pe buze.
— Observ ca e§ti destul de sigur de tine §i fara sa mai fii flatat.
Andrew lasa comentariut sa treaca.
— Oakum a botezat-o. Spunea ca firava creatura a rezistat la
destule rele facute dc l'iul de cajea care-o cumparase din America
de Sud, a§a ca trebuia sa fi ajuns la fel de puternic ca Atlas. §i
a§a i-a ramas numele.

275
 — §i Oakum?
— Alta poveste! E posesorul unui nume de botez —
Deuterom, n-o sa-ji vina sa crezi — dar cand a venit pe fregata
era prea beat ca sa-1 poata rosti §i a lucrat catva timp fara sa
raspunda la un nume precis.
— Dar pare atat de echilibrat! Nu-mi pot imagina nava
Trossachs funcjionand fara el.
— Da, ai ghicit adevarul, fetijo! In scurt timp s-a dovedit un
bun marinar. §i un bun prieten. A lasat omul deoparte, cu excepjia
unui paharel din cand in cand. Cu ceva timp in urma i§i pierduse
sojia §i incerca sa se consoleze de pierderea suferitS.
Jayne simji cum i se incalzeste sufletul la amintirea fejei
cenu§ii §i carunte §i a ochilor blanzi. Nu o data se gandise ca
expresia lui ascunde nuanje de tristeje, iar acum aflase de ce.
— S-a facut una cu vasul, liind cel ce jine totul laolalta, a§a
cum ai spus tu. Oakum (calii n.tr.,) vine de la materialul cu care
calafatuim scandurile. 1-am spus eu o data a§a §i — la fel ca in
cazul maimujei — asta i-a ramas numele.
— Si Boxer?
In timp ce vorbea i§i ptimba degetele de-a lungul pieptului lui.
Andrew incepu sa se mi§te, u§or.
— Numele §i 1-a ales singur. Spune ca-ntr-o vreme §i-ar fi
ca^tigat traiul ca pugilist, dar e o pretenjie pe care n-a dovedit-o
inca.
— Se pricepe la femei, din cate am observat eu.
— A... lost cu una dintre tinerele beduine aproape in fiecare
seara, nu-i a§a?
— Depinde la ce te gande§ti. N-a fost aga ca noi — ii mangaie
el umarul §i brajul — daca la asta le gandeai. §i e o mare isprava.
Barbajii din tribul ei n-ar accepta fara replica un roumi sa se culce
cu una din fecioarele lor.
— N-am gtiut asta, spuse Jayne. Nu se putu impiedica sa
compare situajia ei cu cea a fetei bedine. Ea n-avea nici un trib
care sir-i apere virtutea; adevarul gol-goluj era ca nu avea nici
macar o singura persoana careia sa-i pese de ea. Nu ca ar fi avut
nevoie sa lie aparata, dar cu toate acestea gandul §tergea ceva din
splendoarea nopjii aceleia.

276
 — Ma tem ca baiatul se crede indragostit, spuse Andrew.
Inima lui Jayne se stranse dureros.
— Parea nu 1-ai a'proba.
— E o complicate inutila. In curand fiecare i§i va vedea de
drumul lui.
Jayne statu cat putu de linigtita, incapabila sa respire. Oare o
avertiza sa nu a§tepte de la el acela§i gen de afeqiune? Caci,
aidoma lui Boxer, gi capitanul MacGregor i§i va vedea de drumul
sau? Nu era nevoie sa i-o spuna. O §tia §i ea mult prea bine.
Indiferent de ce-ar fi agteptat-o in cursul acestei aventuri, o zi
a incheierii socotelilor facea parte indisolubila din ea. §i va sosi
aiunci cand ea ii va spune la revedere.
Un soi de disperare apasatoare puse stapanire pe ea, dar nu i
se putea lasa prada. Situajia in care se afla era chiar opera ei, de
aceea va trebui sa-i faca faja curajos — iar Andrew nu va trebui
s-o gtie niciodata.
— Voi, marinarii, spuse ea pe un ton nepasator, continuan-
du-§i tandrul asalt asupra pieptului lui, sunteji grozav de ticalogi
cand coboraji pe jarm.
— Stam prea mult pe mare, fetijo.
Andrew urmari manevrele degetelor ei; nu putea nega faptul
c3 i se lipea de suflet cu migcarile ei delicate §i mai ales cu
placerea de-a o poseda. Fetigcana facea sa vibreze inauntrul lui
corzi care nu mai fusesera niciodata atinse. Dar era mult prea al
naibii de nepasatoare cand venea vorba de natura temporara a
legaturii. Mult prea nepasatoare pentru o femeie de felul ei, adica,
gcnul care ar fi trebuit sa umble dupa mariti§ §i verigheta.
Sau poate ea credea ca el nu-i destul de bun ca sa-i fie soj,
indiferent cat de multa placere ii daruia intr-un cort din de§ert!
Pentru o clipa se manic, apoi se bleslema singur pentru
insistenja cu care se gandea la asemenea subiecte neinsemnat€.
Ea se purta exact aga cum dorea el, in schimb el se tot minuna
de ce nu merg lucrurile rau:
Andrew voia ca gi ea sa-1 doreasca la fel de temporar cum o
dorea gi el. De ce naiba nu era muljumit? Era un lucru lipsit de
sens!

277
 I§i muta mainile pe fesele ei, mangaindu-le pe rand, una dupa
alta, adancindu-§i degetele in despic&lura dintre ele, strangandu-le
rotunjimea §i frecandu-gi u§or mana peste partea din spate a
coapselor. Putea simji cum i se incordeaza mu§chii §i-i auzea
respirajia neregulatfi.
— Mai ai §i alte lucruri de intrebat? spuse el.
Ea avusese de g£nd s3 ridice problema cicatricei de pe partea
dinauntru a coapsei lui, dar cand gandurile i se concentrara asupra
acelei parji, a trupului s&u tot ce-§i putu imagina era modul in
care ea 1-ar fi mangaiat a§a cum el o facuse §i el.
— Mai e ceva. spuse ea gafaind. lipindu-se strans de el. Nu
prea §tiu eu multe despre cum funcjioneaza corpul unui barbat,
dar e posibil, oare, §tii tu..., s-o mai facem o data?
Vocea i se franse.
— Da. fetijo. e mai mult decat posibil.
El gemu in caugul gatului ei, iar ea tremura de placere.
— Acum, ca ma gandesc bine la problema, nu ma simt inca
satisfacut.
Ea-ji intoarse capul.
— A fost nevoie de multa gandire?
Rasul lui ii facu pielea sa ia foe §i ea tremura, lipita de el.
— Andrew, §opti ea sperand ca el nu va percepe nota de
disperare din glasul ei, iube§te-ma din nou!
Iar el o facu. Inca o data, §i inca o data.

CAPITOLUL XXV

cv, n timpul lungului drum calare de a doua zi, Jayne avu

experienja unui nou. gen de disconfort li/.ic. ce nu avea
nimic de-a face cu calul sau cu reccnta ei cazatura, dar
ar fi murit mai degraba decat sa afle cineva, a§a ca se jinu
dreapta in §a, pastrandu-§i strambaturile de durere pentru clipele
cand era sigura ca n-o privejte nimeni.
§i a§a pastra §i zambetele de placere ce i se iveau pe faja cand
amintirile din noaptea precedents o napadeau. Andrew facuse

278
dragoste de patru ori... le revazu iar §i iar pe fiecare in minte... de
patru ori. Era oare acesta un record? Jayne n-avea nici cea mai
mica idee, dar atata timp cat nutrea §i alte fantezii — cum ar fi
petrecerea fiecarei nopji de-acum incolo intr-un mod similar —
putea la fel de bine sa creada.
Chiar il intrebase despre cicatricea de pe coapsa, insinyand ca
ar fi fost provocata de un soj gelos.
— O rana de harpon, raspunsese el. Am lucrat pe o nava de
pescuit cand eram tanar. Uneori ma doare. E nevoie de-un strop
de mangaiere ca sa §tea.rpa amintirea accidentului.
Evident ca de mangaieri se ocupase ea. O, era o desfranata §i-o
u§uratica. O Izabela a de§ertului. Daca indoilelile o asaltau
intunecate din diverse coljuri ale minjii — intrebari cum ar fi
daca §i-a pierdut cu adevarat minjile §i orice simj al decenjei sau
daca va fi capabila sa faca faja evenimentelor ce inevitabil aveau
sa vina — ea dadea deoparte ceaja intunecata slujindu-se de
lumina amintirilor pentru a-§i insenina gandurile.
Scapase de griji cat timp era in brajele lui. Ziua socotelile
avcau sa vina pentru ea indeajuns de repede. Refuza s-o grabeasca
in vreun fel.
In noaptea accea au instalat pentru prima data tabara printre
duue, caci drumul ii purtase catre intinderile nisipoase exact
a Iunci cand soarele i§i domolea parjolul §i arunca o lucire de aur
asupra lumii. Din nou dormise in brajele lui Andrew, alunecand
imr un soi de euforie cum nu mai cunoscuse niciodata, capatand
incredinjarea ca ar vrea-o pentru toata viaja. Andrew era cu ea §i
pcslc o saptamana avea sa fie cu ea §i Josh. Refuza sa mai ia in
seama orice altceva.
in dimineaja urmatoare camilele se dovedira recalcitrante §i
incarcarea lor merse greu, 4nsojita cu multe ragete de animale §i
la fel de numeroase rugaciuni catre Allah inaljate de oameni. Ca
urmare, intarziara cu plecarea mult dupa momentul cand soarele
se ridica deasupra orizontului, iar Jayne avusese oacazia sa se uite
cu atenjie la spectacolul erg.
Cat timp muezinul conduse rugaciunea de dimineaja ea-§i
schimba ghetele purtate pana atunci cu sandalele §i porni la
plimbare pesie nisipurile ncatinse de pas de om, neprinzand nici

279
o clipa din vedere caravana. O brizfl sl&rnise u§or nisipul pe dune,
fara asem&nare cu furtunile de nisip pe care le descrisese
Mahomed in timpul cSUtloriei dUare din ziua precedents.
In timp ce cuprindea lot peisajul cu privirea igi aminti de
valurile marii, nu mai cunsistcntc dedll nisipul gi, la fel, ramase
in bataia soarelui, a vSntului gi a ploii.
Chiar ploua in degert, din cflte spusese Mahomed. Potopuri
care inundau, burnije ugoare ca niglc glume. Dar asta nu se
intampla prea des. Caravana risca mull mai mull sa fie atinsa de
sirocco, vantul uscat gi fierbinte al degeriului care se .repezea
asupra calatorului aproape fara veste, unind cerul gi pamantul
pana cand nimeni nu mai putea spune unde incepe sau se sfargegte
fiecare.
Dar in dimineaja aceasia aerul era liniglit gi racoros, iar soarele
gatben ca o lamaie pe cerul albasiru-cenugiu; in timp ce urea pe
culmea unei dune, ea se tre/i ca incepuse sa se-nvarta intr-una,
bucuroasa de dulceaja aerului uscat, lasand capul pe spate, cu
pletele fluturand dezordonai, in timp ce pe bu/e i se desena un
zambet.
Pe o duna din apropiere statea .Andrew calare pe armasarul
arab §i privea fluturarea burracun-uiui negru, parul negru lasat sa
zboare liber, expresia de placere de pe chipul lui Jayne. Atata
inocenja, gandi el. Atata incredere ca totul se va sfargi cu bine!
Fratele ei putrezea poate de doisprezece ani in mormant, iar ea
continua sa spere ca el traiegie.
Era sortita dezamagirii daca agtepta prea mult de la barbajii
din viaja ei, indiferent cat de trecatoare era relajia lor. Chiar in
timp ce gandea acest lucru, privind-o cum se invarte ca un copil,
simji ca i se strange inima.
Ce naiba cauia ca aici? N-avea mai multa minie decal o
musculija. Incepu s-o sirige ca s-o informe/e despre aprecierea
lui, cand ea -1 zari.
— Buna dimineaja, siriga ea fluturand mana.
Afurisit sa fie Andrew daca nu-i /ambi gi el, fluturand mana.
Ea alerga spre el, picioarele inciljaie in sandale i se at'undau
in nisip fara a lasa nici o urma, ca gi cum ar (i losi ia fel de ugoara
ca o zana. Cobora o pania gi urdi din nou caire locul unde o

280
a§teptau Andrew §1 armasarul lui. Cand ajunse aproape, el observa
ca soarele din ultimele zile ii sarutaSe fata deja bronzata §i-i
accentuase culoarea inchisa a pielii. Arata stralucitoare de
sanatate §i o dorea fara rezerve. intinzandu-i o mana, o trase pe
§a in faja lui, cu picioarele atarnand intr-o parte §i cu trupul lipit
de al lui. Ea-§i strecura mainile sub halatul lui §i-l stransein braje.
— E§ti indrazneaja in dimineaja asta, zise el.
Ochii ei ca de catifea neagra lucira cu un cer noptatic presarat
cu stele.
— Mi-ar fi placut sa n-avem nimic pe noi pe sub halate.
— Ia sa bata vantul tare §i sa vezi cum ji-ai schimba parerea.
— Poate! Ii arunca o privire cocheta §i piezi§a.
Dar poate ca nu! Daca tu ai fi singurul privitor, n-ar fi nici uri
r£u in asta.
— Domnijoara Worthington! replica el, pretinzandu-se §ocat.
— Da, cap’tane Mac, raspunse ea imitandu-i accentul, acesta
e numele meu. Devii ipocrit cand e vorba de-o biata fata de la
Jar5? Va trebui sa gasesc printre beduini un barbat care sa fie
pujin mai cavaler.
Andrew descoperi ca nu-i prea place imaginea ce-i fulgera prin
minte — cea a lui Jayne in brajele unui barbat din tribul
de§ertului. Nu, nu-i placea chiar deloc!
— Jine-te de mine, spuse el sec. Or sa ne lase in urma.
Cu o mi§care de frau, intoarse armasarul §i calarira impreuna
mica distanja de-i desparjea de tabara. Andrew era foarte oficial
fi b5jos cand o depuse langa iapa ei, iar Jayne abia i§i ascundea
un mic zambet, deoarece avea impresia ca e gelos.
Imposibil, cu toate acestea ea avea o banuiala, §i asta era de
ajuns ca s-o ajute sa treaca de ziua lunga si fierbinte.
Acest lucru, impreuna cu Mahomed §i Boxer, dintre care unul
o delecta cu pove§ti din de§ert, iar celalalt replica prin povestiri
de pe mare.
Afla ca animalele sunt niimeroase, chiar daca ea nu vazuse
nimic in afara de mu§te. Struji, atbrc, scorpioni. gazele — §i lista
continua. De la Boxer nu invaja multe lucruri de valoarc, cu
cxcepjia cuvintelor altui cantec, unul pe care nu prea-1 injelegea

281
 dar, judecand dupa grimasa de pe chipul lui Andrew, i§i inchipuia
ca nu-i un cantec potrivil pentru o petrecere duminicala de la
ferma.
Nu o singura datd il observfi pe Boxer privind peste umar catre
femeile care caiareau pe cdmile in urma, cu faja lui frumoasa §i
tanara modelata de dor. Lucrurile nu mergeau bine pentru baiat
§i ea-i oferi in tacere simpaiia ei.
In noaptea aceea a§c/ar& labfira 13ng& o micd oaza. Nu era mai
mult decal un iaz cuibarit intre dunele aurii, umbrit de curmali.
Jayne adora farmecul lui §i-l convinse pe Andrew ca ar trebui
sa-§? puna cortul ceva mai departe de ceilalji §i poate chiar sa
doarma sub cerul instelat. Nu mai vazuse niciodata o asemenea
stralucire a cerului ca in de§ert §i, dupa cum sublinie ea, ar fi fost
pacat sa piarda un spectacol atat de marej.
Cand ramasera singuri, departe de ceilalji, dupa ce trasesera
rogojina pe nisip, ea se scuza §i intra in cort, ie§ind de-acolo toata
numai zanganit, clinchete §i zvonuri. Uimit, Andrew o privi cu
antenjie. Nu se schimbase — acela§[ halat lipsit de ornamente,
aceia§i par rebel, aceea§i barbie inaijata. Cu toate acestea, in ochii
ei era o sclipire care puse in mi§care ceva inauntrul lui.
— Femeile mi-au facut cadouri, spuse ea. Dupa accident. Nu
§tiam cum sa le explic ca nu e necesar dar, oricum, mi-am dat
seama ca s-ar simji jignite daca le-a§ ft refuzat.
Se apropie de foe §i-§i desfacu halatul, desfa§urandu-l mult
spre a impiedica pe aljii din afara sa vada in cazul in care s-ar fi
ratacit cineva departe de tabara. lasandu-1 pe Andrew singur sa
arunce o privire asupra darurilor ei.
— Pujine bijuterii, spuse ea. Doar atat!
Jayne are dreptate, gandi Andrew in limp ce simji cum i sc
taie respirajia. Purla pujine bijuterii §i nimic altceva.
In jurul gatului ii aiarnau trei randuri de cohere din arama
polizata, cu un pandantiv in chip de cobra atarnat intre sanii ei
ridicaji §i tari. Un lanji§or subjire de aramd ii definea talia, iar in
jurul gleznei purta o brajara asoratS. De la talie la glezna se vedea
doar Jayne. Piele auric §i rotunjimi delicate §i umbre in locuri
ispititoare.
— Dumnezeule, §opti Andrew.

282
 Jayne nu putea gasi nici un motiv de nemuljumire atunci cand
contempla ardoarea din ochii iubitului ei. S-ar putea sa nu §tiu sa
port pene §i dantele, i§i spuse ea, dar ma descurc bine cu arama.
— Vino aici, fetijo, spuse el §i in vocea lui era un accent care
dadea a injelege ca nu accepta sa fie refuzat.
Jinand halatul desfacut, ea ocoli focul pana ajunse in faja lui,
talpile ei goale afundandu-se in nisip.
El se juca cu capul de cobra, lasand degetele sa-§i puna
amprenta de foe pe calea dintre sanii ei.
— Frumos!
— Ma bucur ca-ji place.
— Credeai ca n-o sa-mi placa?
— Ma temeam ca ai sa ma faci sa ma simt caraghioasa.
El i§i trecu degetul mare peste sfarcul tare ca piatra.
— Nu e§ti caraghioasa pentru mine.
Atingerea lui pe san o facu sa se infioare din cap pana-n
picioare.
— Dar ce-i cu tine, capitane? E§ti mult prea imbracat pentru
aceasta ocazie, nu ji se pare?
Andrew rase.
— Ai dreptate.
Statu in cort nu mai mult de un minut, apoi ie§i afara cu
halatul alb atarnand lejer pe trupul lui inalt §i musculos, cu o
lucire diabolica in ochi. Continua sa stea nemi§cat, obligand-o pe
Jayne sa-i desfaca halatul astfel meat sa-1 poata privi.
Cum lumina de la foe arunca luciri peste goliciunea lui, fu
lindul ei sa ramana muta de uimire. Era intr-adevar un barbat
splendid, construit din linii sculpturale, dur — umeri laji, talie
ingusta, abdomen plat §i picioare lungi §i puternice —, intregul
liind decorat, in cel mai interesant mod, cu par negru de grosimi
variabile, a§a incat Andrew nu avea nevoie de bijuterii
Strecurandu-se sub halatul lui, ea se lipi de el §i privi in sus.
Lucirea din ochi disparuse, inlocuita de focuri concentrate. Jayne
inghiji cu greu. Mainile lui ii apucara fesele §i o ridicara de la sol.
Ca §i cum ar fi mai fi facut a§a ceva de mii de ori, ea i§i infa§ura

283
 picioarele in jurul lui §i-§i lipi sexul de abdomenul lui, in timp ce
i§i plimba buzele pe gatul lui.
Un tremur puternic il cuprinse pe Andrew. Ea se stranse mai
tare in el. Respirajia i se accelerfi. Nu se mai satura de ea... de
dulcea patima §i de felul lipsil de rc/erve in care i se daruia. Ar
fi putut sta a$a in ca pentru vccie.
— Andrew. Glasul ei pdrea sfi-l m3ngAie pe piept. Putem s-o
facem a§a?
— Cu mici modificari. Jine-te bine, fetijo!
El pa§i incet pana ie§ira in intunericul din afara cercului de
lumina desenat de foe, ducand-o spre panta unei dune din
apropiere, unde, lasandu-se in genunchi, o inclina pe spate pana
ce ea se sprijini de nisipul cald, halatul ei slujindu-le de pat — iar
al lui, de patura, ca sa-i fereasca de racoarea nopjii.
— Ai v/ut sub cerul instelat §i a§a vei sta.
— Oh, gemu ea in timp ce el »e cuibarea adanc inauntrul ei.
Apoi ofta. Crezi ca ma mai poi concenlra asupra altcuiva in afara
de tine?
— Daca ai facc-o, ar fi un comeniariu jalnic cu privire la
performanjele mcie. inccpu sa se mi§te ritmic. Oare asta te
satisface? intreba el galaind. Spune-mi ca-ji place.
Ea se grabi sa-i iniampine mi§carile cu propriul ei balans.
— imi place. §i-acum taci. Avem treabS!
— E§tl o femeie tiranica.
Un nou soi de caldura se raspandi prin corpul lui Andrew §i
el o stranse in braje, sarutandu-i gatul §i urechea §i acel loc§or
ascuns, de pe ceafa, bucurandu-se de veselia cutremuratoare care-i
cuprindea cand faccau dragoste.
Jayne se.lipea de el, imparta§indu-i placerea, cu inima atat de
plina de iubire incat aproape credea ca-i va plesni. El o patrunse
iar §i iar, umpland-o cu taria lui fierbinte §i facand-o sa se simta
pe de-antregul femeie. Atinsera punctul culminant amandoi in
acela§i timp ^i ca tremura la pieptul lui, agajandu-se cat mai
indelung de valurile dc placere.
In cele din urma el se lasa pe o parte <ji privi in jos spre chipu!
luminat de side care sc uita la el cu tunida inuljumire.

284
 — Simt ca e pe cale sa soseasca un nou compliment, fetijo.
Poji sa-i faei faja?
— Pune-ma la incercare.
— Spun numai adevarul cand zic ca n-am facut-o cu nimeni
mai bine. Nicaieri, niciodata.
§i nici n-o vei face. Jayne tanjea sa spuna acoste cuvinte.
!n schimb zambi.
■
— Desigur, §i eu a§ putea spune accla§i lucru.
Expresia lejei lui se schimba.
— §tiu ce mi-ai daruit mie. E un sacrificiu pe care nu 1-am
luat -u§or.
— Sacrificiu? Ceea ce am facut. am I'acul de bunavoie, sa nu
uiji asta niciodata. 11 saruta. Acum nu'inai fi a$a de grav. Am
sentimeniul ca mai tarziu o sa regret ca am lacut dragoste-pe nisip,
dar e a§a de minunat de imoral incat nu vreau sa ne oprim.
Jine-ma strans §i in scurt limp voni face din nou dragoste.
§i vom pretihde, i§i spuse in sinea ei, ca aceasta noapte aceasta
§/ aceasta legdturd nu se vor tennmu niciodata.

Mai tarziu, cand imrara in cort pentru a se adaposti de frig.

Jayne regreta inir-adevar nisipul. I§i liisara halatele afara $i
adusera inauntru rogojina, iiifa^urandu-se in paiun ^ strangan-
du-se unul langa altul dupa ce sc culcasera, pentru a durrni un pic
inainte de inceputul unei noi zile de calaiorie.
Jayne simjea nisipul in gura, pe piele ,si in par. I>i promitea,
inainte de a porni la drum dimineaja, sa faca it baie la marginea
ia/.ului din oaza — fara risipii. evident, (iindca dupa /ile de auMai
conjinutul scarbos al guerhei invajase valoarea lichidului
neprejuit — dar suficient pentru a-^i menjinc starea buna.
Pornira la drum devremc. luceafarui de dim ineaja
indrumandu-le calea spre Zi/.a. ora* despre care Hadji spunea ca
se afla la departare de cinci /ile. Alland acest lucru, ea se siniti
cuprinsa de un fior placut. Mai erau cinci /ile pana-1 va vedea pc
Josh. Cinci zile plus cei treisprezece ani de cand il vazuse pentru
ultima oara.

285
 Nu-i rosti numele fa}& de Andrew pentru ca nu dorea sa auda
o opinie negativi asupra janselor ei de a-1 glsi pe Worthington
cel de mult pierdut. Ca ji in alte probleme lbarte presonale, care
priveau viaja ei. nu dorea sil insists asupra aspectelor intunecate.
Dora S3 se scalde in lumina. .
Cand ii trecurfl prin minte imaginile intuneric/lumina, gandea
in sens figurat, dar la modui foarte umcret, soarele parjolea
pamantul. Pentru a ajuta irupa de uai §i dc mehari toata lumea
mergea pe jos §i-l z&ri pe Andrew urm&rind-o cu coada ochiului.
Oare.asta sa fi fost acea porjiune din de§ert despre care susjinea
el ca o va intoarce din drum? M2ri pasul, ridicand tivul de la
barracan deasupra sandalelor care se tarau prin nisip.
Sa renunje Jayne? Nici o §ansa.
In mijlocul zilei — care era §1 partea cea mai fierbinte a
ei — se oprira pentru rugaciuni §i pentru odihna, ridicand
corturile spre a objine mult doritul adapost de razele soarelui.
Jayne statea intr-o mica zona umbrita impreuna cu micul ei
grup de insojitori — Andrew, Boxer §i Mahomed —, dar
discujia lancezea. Aerul era calm §i fierbinte, mult peste cincizeci
de grade, banuia Jayne, §i atat de uscat incat nu putea sa adune
nici macar atata umezeala cat sa scuipe.
Brusc Mahomed {a§ni drept in picioare.
— Trebuie sa ne gasim adapost!
— De ce baiete? intrba Andrew, alarmat instantaneu.
— Oare capitanul n-a auzit avertismentul?
Andrew incuiinja din cap.
— Suna ca un tunet.
Mahomed se ridica.
— Priviji, spre est!
Toji facura cum li se spusese. O lumina galbena macabra
plutea pe deasupra orizontului, facand cerul ca de ceara sa-§i
dilueze culoarea intr-un gri palid.
In ciuda caldurii, Jayne incepu sa tremure. Se dadu inapoi spre
cort in cautarea unui sprijin §i in locul pe care-I atinsese ja§nira
scantei ce-i arsera degetele. Un I'ior de spaima o strabatu de-a
lungul §irei spinarii §i, cu un jipat slab, privi spre Andrew in
cautarea unei incurajari.

286
 — E§ti pe cale de-a irai o experienja noua, fetijo, spuse el.
Glasul lui avea un ion rau-prevestitor, a§a ca ea-§i indrepta
atenjia spre resiul caravanei. Se zareau mi§cari multe §i grabite §i
se auzeau Jipete nervoase. toata Iumea ancora proviziile §i
corturile. Camilele zbierau §i magarii se pornira sa le raspunda cu
ragete. Departe de animalele de povara ji de mehari, caii nechezau
nervo§i.
— Ce se intampla? intreba ea. O ralala brutala de vant venita
din senin ii smulse cuvimele de pe buze. I§i stranse barracan-ul
batut de vand cat mai aproape de corp.
— Furtuna de nisip. Andrew se intoarse spre Boxer. Vezi daca
sunt bine, legaji caii.
— Da, cap’tane, raspunse Boxer, dar ochii ii ramasera intor§i
spre tabara femeilor.
— Imediat!
Boxer se grabi sa execute ordin ul, iar Mahomed pleca sa vada
de celelalte animale.
— Eu ce pot sa fac? intreba Jayne, a carei inima batea deja in
gatlej.
Andrew o studie — pozijie mandra, parul rava§it salbatic de
furtuna §i, totodata, aprehensiunea din ochii ei. Fusese curajoasa
peste a§teptari in tot ce i se intamplase de cand se cunoscusera;
spera ca acest curaj sa dureze pana-n, clipa de pe urma.
— Ajuta-ma sa cobor cortul inainte sa'se dezlege §i sa fie luat
de vant. O sa avem nevoie de el ca sa ne acoperim.
In timp ce vantul fierbinte se invarteja in jurul lor, ea-1 ajuta
sa scoata jaru^ii. Mici particuie de nisip ii Injepau obrajii §i •
mainile; aerul deveni dens din cauza nisipului, orbindu-i,
mu§candu-i, taindu-i. Sirocco biciui varful dunei de care-§i prop-
tisera cortul §i in jurul ei ten de§ertul paru sa fiarba.
Imaginile se topeau intr-o inspaimantatoare asemanare, sub
vartejul de nisip §i pietricele ridicate in calea furtunii. Ea nu mai
putea sa vada, sa respire §i, in timp ce-^i inchidea ochii strans, se
simji alunecand pe panta istenei. Totul se petecea atat de rapid...
atat de rapid!
Brajele lui Andrew o incercuira. tragand-o in jos spre o
scobitura in pamant, apoi el puse peste amandoi cortul din piele

287
de capra. Respirand superficial In spajiul inchis, ea se lipi de el
§i asculta mugetul furtunii, furie dc/.l&njuita de diavoli care
voiau sa-i ia pe toji.
Dar prezenja lui Andrew o ujfuru. Daca acestea urmau sa fie
ultimele ei clipe de viajfl, cel pujin le va petrece alaturi de
barbatul pe care-1 iube§te.
Co§marul dura o vejnicic, dar cftnd, In ccic din urma, zgomotul
se domoli, Andrew JurS cfl durase mai pujin decat o ora; cat se
a§teptase el. Nu cu mult mai pujin. recunoscu, dar mai pujin.
Incetijor d&du deoparle cortul de deasupra lor, indepartand
straturile acumulate de nisip. Jinflndu-1 de mana, Jayne ie§i intr-o
lume noua.
Furtuna se lini§tise la fel de iute cum Incepuse, dar in urma ei
ramasese un peisaj schimbat, duneie fuseserS remodelate §i vaile
umplute, priveii§iea familiara a beduinilor §j animalelor lor fusese
estompata de mormane de nisip inalte cat c&milele. Mahomed
constata cu bucurie ca:
— Domni§oara Jayne n-a pajit nimic.
Se intoarse §i privi in jos la baiat, pe obrazul caruia nisipul se
a§ezase ca pudra, prafuindu-i intr-o culoare galben-alburie §i parul
intunecat la culoare.
Reu§i sa zambeasca.
— §i eu, la fel, sunt bucuroasa ca Mahomed a supraviejuit.
El dadu din umeri §i un /ambei ii lumina faja negricioasa.
— Va rog sa injelegeji, domnijoara Jayne, un copil al strazii
nu poate paji nimic rau a§a u§or.
Hajdi se ivi sa ahunje ca in cel mai scurt timp posibil trebuie
formata iar caravana §i ca trebuie sa porneasca la drum pentru a
profita, cat mai putea, de lumina zilei.
Jayne olta. Puterea subita a vantului §i modificarea aspectului
de§ertului pareau evenimente cople§itoare, spaime capabile sa-Ji
ingheje sulleiul, dar pentru arabi erau un lucru obi§nuit.
De cate ori putu. ii ajuta pe ceilalji sa-§i dezgroape avutul din
nisip, u§urata sa vada ca Andrew recuperase mica boccea ce
conjuiea rochfa verde §i aurul. Dar u§urarea nu-i era intreaga §i,
in ciuda atitudinii tuturor celorlalji, nu putea sa-§i recapete
lini§tea de care se bucurase inaintea furtunii.

2 88
 Dupa accident totul paruse perfect,, cu excepjia timpului
nestatornic §i a terenului accidental §i care furtunS de nisip nu
reprezenta o extensie exagerata a primelor doua? Dar Jayne nu
se putea impiedica sa vada lucrurile altfel. Ea lua totul drept o
povestire... un avertisment ca o ajteapta noi greutaji. Fara sa §tie
de ce, lega asta de prabu§irea ei de pe stanca. O legatura ilogica,
§tia, dar nu putea sa se elibereze de sentimentul ca o a§teapta
necazuri §i mai mari.
Kismet. Soarta. Nu intotdeauna se dovedea buna.
O, se ruga sa nu aiba dreptate! Era doar plina de nisip, li era
cald, era obosita — asta era tot §i-§i pastra mahnirea pentru sine.
Mai trecu o ora pana ce caravana fu iar gata sa porneasca la
drum, §i, in timp ce barbajii se rugau cerand binecuvantarea
Profetului, o apucara pe jos pe o cale sinuoasa, in cautarea apei.
Presimjirile intunecate, de§i neimparta§ite, ale lui Jayne fura
intarite nemasurat de mult dupa doua ore de mers. Priveli§tea
p&rea destul de obi§nuita de la distan|a — o boccea aruncata in
nisip, alaturi de drumul pe care-i indruma Hajdi. Boxer insista s-o
cerceteze.
— E un cadavru, cap’tane Mac, striga eL Vino sa vezi!
Atat Jayne cat §i Mahomed se grabira pe urmele lui Andrew,
straduindu-se sa Jina pasul cu el. Cand ea reu§i sa-1 ajunga din
urma, Andrew privea cadavrul unui barbat in halat alb, ghemuit
cu £aja in jos, jumatate acoperit de nisipul de la piciorul unei
dune.
Ingenunche ca .sa intoarca corpul. Ochii mici §i negri ai
arabului priveau cerul fara sa-1 vada §i o cicatrice dantelata se
zarea pe obrazul lui in{epenit de moarte.
— Oh, striga Jayne din spatele lui.
Andrew se ridica §i o privi.
— II recunogti?
Uluita, Jayne reu§i doar sa dea afirmativ din cap.
Mahomed statea langa ea nemi§cat ca o stanca, iar Boxer
clatina din cap.
— E cel care te-a atacat la Tripoli, nu-i a§a? Intreba Andrew.
Nu fii surprinsa. §tiam de mai multa vreme.

289
 Ea incuviin^ din nou din cap.
— Trebuie s2 fie tic&losul care a Impins... concluzia lui Boxer
fu cenzurata de o privire dura a cdpitanului.
Jayne ii privi rSnd pe r&nd pe cei'doi barbaji §i intr-o clipa de
iluminare afli adevSrul. ?nchi/ind ochii, se revazu deodata din
nou in varful acelui deal calearos, privind spre apa §i copacii de
jos, intorcandu-se prea tSrziu pentru a evita impactul mainilor
aspre. Simji ineS o data cum se despicS pamantul sub picioarele
ei, retrai teroarea zboruiui prin aer, scn/ajia ca roca dura urea in
intampinarea corpului ei neajutorat care se rostogolegte, iar §i iar,
intr-un vid lipsit de lumin3.
Alba la fa{a, se intoarse spre Andrew.
—, N-a fost un accident.
— Jayne...
El incerca s-o retina, dar ea-1 dadu deoparte cu un gest.
— §i tu §tiai!
Se uita de la Andrew la Boxer, la Mahomed §i iar la Andrew.
— Voi toji ay §tiut!
— Nu parea important sa-Ji spunem din moment ce el fugise.
Andrew mi§ca corpul neinsuflejit cu piciorul. Cel pujin un timp!
Daca asta te consoleaza, s-a facut dreptate.
Inchizand ochii, ea inghiji adanc §i se lupta sa-§i {ina firea.
— Ce se-ntampla? §opti. De ce eu?
Andrew se simji neputincios in faja spaimei ei. I-ar fi placut
sa-1 mai poata lua din nou la pumni pe fiul de catea, de data
aceasta ar fi lacut o treaba mai meticuloasa. Cand o vazu ca-§i
acopera fa{a cu mainile, o lua in braje.
— Ma due sa-i spun lui Hadji ce-am gasit, spuse Boxer, iar
Andrew incuviinja. Pe deasupra capului plecat al lui Jayne il vazu
pe Mahomed holbandu-se la cadavru, zari o lucire de groaza
trecandu-i pe faja. O lucire pe care Andrew n-o injelese,
Ceva nu era in regulS. B3iatui parea sa |ina la Jayne, in felul
in care jinea multa Ipme, \Jorind s-o protejeze, sa calareasca
alaturi de ea, si discute cu ea multe §i marunte. Dar povestea lui
nesabuita despre un sclav alb dinir-un ora§ din de§ert era cauza
plecarii ei in aceastS cSiaiorje lipsita de rezultate. §i in ochii lui,
sclipea teroarea.

290
 Andrew ar fi vrut sa-i puna cateva intrebari dure, dar nu cat
limp se afla Jayne In apropiere. Va trebui sa-1 urmareasca, cautand
in acela§i timp sa n-o scape nici pe ea din ochi. Speranjele lui de
a o-ntoarce din cale fusesera abandonate de mult. Era o femeie
incapajanata §i in acelagi timp fragila, chiar daca ea n-ar fi
recunoscut nici una din aceste trasaturi.
!i mangaie mana. Cand devenise oare protectorul ei? Nu §tia,
dar simjea un irnbold atat de puternic de a veghea asupra ei incat
il injepa inima.
Daca macar 1-ar fi uciS pe atacatorul ei atunci cand avusese
ocazia s-o faca! Cel pujin o facuse furtuna in locul lui. Va fi deci
suficient ca o inso£e§te prin nisipurile parjolite. Andrew, un om
at marii ale carui experience din tinere$e legate de de§ert il
determinasera sa jure ca nu se va mai indeparta niciodata de
ocean.
Feti§cana il intorsese pe dos §i-I facea sa-i §i placa, cu excepjia
niomentelor cand ii producea o spaima de moarte.
Jayne se desprinse din imbra$i§area lui §i-§i ridica barbia spre
ct.

— Ar fi trebuit sa-mi spui adevarul, zise. Nu sunt un copil!

l§i muta privirea de la el spre sud-vest.
— §i nici nu renunj. O sa ajung la Ziza, Andrew, §i o sa
descopar de ce §i cine nu dore§te sa ajung acolo. De multe lucruri
nu sunt sigura in viaja mea, dar de asta da. E nevoie de ceva mai
mull decat o imbranceala pentru a ma abate din cale.

CAPITOLUL XXVI

umele lui era Muhtar. Hajdi !§i franse mainile §i se uita

trist la Andrew. Sau cel pujin a§a spunea el!
Cei doi barbaji mersesera pe jos pana ia punctul cel mai
din faja al caravanei. In spa tele lor, mult prea departe
pc/uru a-i auzi, mergea Jayne alaturi de Boxer §i Mahomed, iar
mai departe in spate se mi§ca impozanta silueta in halat a

291
negustorului Omar Bukush, inconjurat d« oamenii pe care-i luase
sa-1 slujeascS. Beduinii veneau In urmi, cu animalele §i proviziile.
La o mild in sptele ultimei cfimile din §ir zacea cadavrul
presupusului asasin, !nfS§urat Intr-o p&turS §i ingropat in nisip.
Patura §i ingropSciunea fuseserfi acceptate la insistence lui
Jayne. Andrew 1-ar fi lSsat s& putrezeascd sub cerul liber.
— Ce §tii despre el? Intrebfi.
Calauza d&du Incet din cap.
— Foarte pujin. Bunul cipitan trebuie sa-1 ierte pe Hajdi.
Muhtar a venit la mine cu recomandfiri $i eu am fost de acord sa
munceasca pentru a-§i pldti traversarea degertului.
— Cine 1-a recomandat?
Hajdi eziti.
— Viaja domni§oarei Worthington a fost pusS in pericol,
Hajdi. Nu vreau sa se mai intample a§a ceva.
— Negustorul Bakush.
— Bakush, da?
Andrew privi peste umar. Ca §i cum ar fi strigat-o pe nume,
Jayne i§i lua privirea de la Boxer §i §i-o incruci§a cu a lui. Halatul
negru flutura in jurul ei, disimuland rotirea siluetei inalte §i
grajioase, iar acoperitoarea de cap nu mai lasa vederii decat o
sugestie din mandra ridicare a barbiei. Dar flacara din ochii ei ii
spunea ca n-a uitat — §i n-a iertat — felul in care o pacalise.
Fie! De-ar fi s-o ia de la capat, la fel ar proceda.
Andrew i§i aminti cum aratase ea cu bijuteriile de arama, cum
sclipea metalul lustruit pe pielea ei negricioasa, cum erau sanii
ridicaji §i provocatori, cu sfarcurile inchise la culoare, atunci cand
i se oferise. Dorul de ea ii incinse sangele in vene.
§i, in afara de asta, simji nevoia de a o c315uzi departe de rele,
in ciuda maniei ei.
Pe mare el era st&p&n. In imensitatea de§ertului de nisip era
cuprins de o sufocanti neputinid. Nu-i pfisa de sentimentul asta
nici un pic
Avea doar un lucru de fScut. Scuz&ndu-se, ramase in urma lui
Hajdi, mic§orand pasul p^nd ajunse aiaturi de Jayne. Ea-1 privi
curioasS.
— Te simji bine? o intrebd.

292
 — Desigur, raspunse ea scurt.
— Era doar o intrebare. M-am resemnat cu gandul ca vei
continua calatoria.
— Te-ai resemnat? intreba ea, deloc imblanzita. Ar fi trebuit
sa realizezi inca de la Derna cum vor evolua lucrurile.
Boxer privi in laturi, stanjenit, iar Mahomed incetini pasul
pana ramase cu cajiva metri in urma.
— Nu m-am oprit sa ma cert cu tine, spuse Andrew. §i
nu m-am convins ca ar fi trebuit sa-ji spun adevarul despre
cazatura. N-ar fi fost de nici un folos §i e foarte probabil ca tu ai
fi reu§it sa-Ji amintegti incidentul singura.
— Mi-ar fi dovedit ca ma crezi dotata cu destula minte.§i
putere pentru a judeca de una singura situa{ia. La urma urmei,
eu eram cea mai implicata.
Andrew renunJa. Se uita dincolo de ea, la Boxer, a carui faja
tflnara era intenjionat indreptata spre spatele in halat al lui Hajdi,
care se mi§ca cu cajiva metri mai in faja, ca §i cum ar fi sperat sa
poata reconstitui desenul atunci cand avea sa se intoarca pe vas.
— !{i las fata in grija, amice. Se pare ca manierele tale sun
mai placute.
Fara sa se mai uite la Jayne, pa§i spre mijlocul caravanei... spre
Omar Bakush, care mergea in mijlocul unui grup de doisprezece
«crvitori, toji barbaji. La un semn facut de mana lui Bakush,
hflrbaiii ramasera in urma §i Andrew i§i modifica pasul lung
pentru a se potrivi cu al arabului, mergand alaturi de el..
Nu pierdu timpul cu ocoli§uri.
— Cat de bine-1 cunogteaji pe mort, pe Muhtar?
Bakush privi fix inainte, ochii negri nu clipira, u§orul zambet
dc pe fa{a lui nu se §terse.
— Eu am mult curiozitate Sa §tii de ce tu intrebi acesrlucru.
— A fost angajat la recomandarea dumitale.
Mania sclipi in ochii lui Bakush, apoi se stinse.
— De ce tu §tii asta?
— E secret?
Arabul dadu din umeri.
— Bakush e un om fara secrete. Un om al adevarului.
Andrew nu era chiar a§a de convins.

293
 — Deci ce-i cu recomandarea? intreba.
— Asta a fost demult.
— Un pic peste o sSptSmSna.
— Multa confuzie cand Hajdi (Scut caravana.
— Muhtar lucra pentru dumneata?
Ochii lui se mSrir5, alarmaji.
— Nu.
— Atunci de unde ai §tiut sS-1 recomanzi?
Asta Bakush nu-§i aminte§te. Unul dintre servitori faci
rugaminte pentru cuvant bun. Rog nu intrebi nume. Bakush nu-§i
aminte§te.
— Ca om de afaceri renumit ce te afli, Omar, sunt cam multe
de care nu reu§e§ti sa-ji aminte§ti.
Negustorul se opri subit, atat de repede incat anturajul sau,
care-i calca pe urme, trebui s-o ia pe-alaturi pentru a evita
coliziunea.
Se uita in sus la Andrew.
— Bakush regreta ce s-a intamplat curajoasei domni§oare
Worthington. Niciodata n-a vrut faci ei rau.
Andrew il crezu. Dar credea totodata ca sunt multe lucruri de
care omul le trece sub tacere. Bakush se temea de ceva. O citise
in adancul ochilor lui de cateva ori in timpul scurtei lor conver-
sajii §i o simjise in glasul lui.
Se uita catre Jayne, care, in ciuda caldurii, mergea cu fruntea
sus, cu barracan-ul tarandu-se pe nisip in urma ei. Putea sa simta
tensiunea dinauntrul ei, ca o coarda prea intinsa gata sa se rupa.
Ce naiba starnise ea? §i ce alte nenorociri ii mai a§teptau la Ziza?
Mai tarziu, in noaptea aceea, pe cand stateau singuri langa
focul gata sa se stinga din fa^a cortului lui, dupa ce mancasera
cu§cu§ §i caravana se lini§tise pentru noapte, el incerca s-o puna
in garda in legatura cu. toate posibilele urmiri.
Jayne §tiu ce vrea s3-i spunS inainte ca el s5 fi rostit un cuvant.
— Am Kcut fa|3 la toate p§n3 acum. Putem continua s-o
facem.
— Tot ce-ji cer e s3 ai grijS.
Jayne ar fi putut sa-i rSspunda ca, daca ar fi avut grija, ar fi
ramas in Virginia... sau s-ar fi intors la Tanger... sau ar fi ascultat
de pa§a cand o sfatuise s3 piece.

294
 Daca ar fi fost grijulie, nu §i-ar fi ingaduit niciodata sa se
indragosteasca. §i mai mult ca sigur h-ar fi primit niciodata in
patul ei un capitan de vas scojian.
Nu, nu avea nevoie de grija. Mai ales nu in noaptea asta.
— E tarziu, Andrew, spuse ea ridicandu-se §i privindu-1 pe
deasupra jarului sclipitor. Du-ma in pat.
Inauntru, in cort, mainile ei cuprinse de frenezie ii smulsera
hainele. Nu dorea de la el nici sfaturi, ni,ci grija. II voia in ea, sa-i
alunge ingrijorarea din minte, s-o faca sa uite de orice in afara de
unirea trupurilor lor §i de tot ce insemna aceasta pentru ea.
In clipa cand mainile ei il atins^ra, Andrew uita toate
mustrarile pe care se pregatise sa i le faca. Era nesatula,buzele ei
se napustisera asupra lui, mainile ei mangaiau §i explorau, trupul
ei gol se freca de el pana cand §i el ajunse sa-i impartageasca
Irenezia. Se grabi s-o patrunda, simjind-o cum se strange in jurul
lui, cum goldurile ei vibreaza lovindu-se de el intr-un ritm ■
ame{itor, pana cand trupurile le explodara unul in altul §i se
trezira strangi intr-o imbrajigare puternica §i tacuta.
Treptat, respirajia neregulata li se incetini §i se egajiza. Ea se
miijca pana cand reu§i sa se cuibareasca pe abdomenul lui §i
jjenunchii lui se indoira in spatele ei. Andrew i§i odihni un bra{
pc talia ei §i-§i ingropa capul in buclele umede ce i se lipeau de
)jat. Abia mai putea percepe mirosul de gardenii — doar cel,
omniprezent, de nisip la care se adauga unul dulceag al dorinjei
lor imparta§ite.
— Jayne...
— Te rog, gopti ea, nu vorbi. Nu in noaptea asta!
— Doar nu vrei sa spui ca egti bolnava! Am dovezi ca te bucuri
dc o sanatate perfecta!
Ce cuvinte draguje, ce tachinarii, gandi Jayne. Ar fi trebuit sa
sc bucure de ele. Dar dragalagenia o va face sa creada... o va face
sii-gi aminteasca §i sa-§i puna intrebari in legatura cu prea multe
lucruri... ce se va intampla maine §i in ziua urmatoare §i mai
departe. In procesul de gandire ea va emite doar intrebari §i
spcculajii §i-§i va aminti de ochii goi privind in sus §i de faja
brazdata de cicatrice a mortului pe care-1 lasasera in urma lor.

295
 Andrew nu injelese de cc insistase ea sa fie ingropat. Dar nu
putea pastra despre atacatorul ei o ultima imagine a oehilor goi
§i a fejei pocite. Daca ar fi acceptat a§a ceva, nu §i 1-ar mai fi putut
gterge niciodata din memorie.
— Jayne...
Of, capitanul e un barbat Incfip&jfinat! Dar §i ea e o femeie
incapajanata §i yi noaptea aceasta are nevoie de multa grija din
partea lui.
Ii lua mana §i o impinse in jos pe propriul abdomen pana ce
ajunse la petecul umbrit dintre picioare.
— Fa-o din nou, Andrew, spuse neincercand sa-§i ascunda
disperarea din glas! Te rog!
Din nou, din nou. Fa-ma sa uit in noaptea asta de tot in afard
de mine §i de tine. Te iubesc. Te voi iubi totdeauna.

Urmatoarele patru zile trecura incet, chinuitor,-dar nopjile

fugeau prea repede... iubirea trecea prea repede... patima se
amesteca cu frenezia §i, pentru prima data in viaja lui, Anrew se
trezi ca dore§te sa mai domoleasca o femeie. Se imparta§eau din
multe placeri noaptea §i giistau extazul, dar el vedea ca fara
mulfumire §i fara bucurie.
§i Jayne imparta§ea aceasta constatare, dar ea era prea
devorata de dorinja.
In seara celei de-a cincea zile a§ezara tabara aproape de
a§ezarea sofistieata Ziza. Beduinii sarbatorira momentul cu
mancare §i cantece — exact a§a cum ii auzise cu atata timp in
urma de pe acoperigul din marginea ora§ului Tripoli. Era in
noaptea cand il intalnise pe Mohamed §i el ii spusese povestea
aceea ciudata. Jayne-dorea sa le imparta§easca veselia, dar sufletul
ei nu era deloc u§or ca al lor.
Realiza doua adevaruri zguduitoare. Ca §i cum certitudinea ei
s-ar fi topit in ar§i|a de§ertului, se temea de ceea ce va afla a doua
zi. Daca Josh nu se afla inauntrul acestor ziduri, ea nu §tia ce avea
sa faca. §i realiza ca timpul petrecut cu Andrew se apropie de
sfar§it; el trebuia s-o §tie la fel de bine.
Dupa o noapte petrecuta in brajele lui, se scuia sa imbrace
barracan-ul din nou §i sa faca faja provocarilor ce-o a§teptau.

296
Hajdi ii conduse pe toji, cu excepjia beduinilor §i a animalelor,
inauntru pe poar'ta. Ea fu surprinsa sa descopere un ora§ fara
gunoaie pe strada §i fara copii nenorociji, cu cladiri varuite §i
acoperi§uri din Jigla bine intre{inute. Erau chiar §i pete de
verdeaja, curmali §i maslini raspandi{i ici-colo. Hajdi le .explica
cum izvorul subteran furnizeaza apa §i da viaja agezarii.
A§a ar trebui sa arate un ora§ din de§ert# i§i spuse ea. Luand
priveli§tile ce se succedau drept un semn bun, simji ca speranja
renajte din nou in ea.
In timp ce o muljime de curio§i se gramadeau de-a lungul
drumului pe care-1 alesesera, Andrew continua sa inainteze
primul, apoi se intoarse anunjand ca in Ziza conducatorul era un
barbat numit Sidi Ali.
— In aparenja iubit, din cate am putut eu sa aflu. Privi la
strada ce se deschidea in fata lui. E u§or sa-ji dai seama de ce..
Are grija de supu§u lui.
— A§ vrea sa -1 vad, spuse Jayne.
— M-am gandit eu ca o sa vrei.
Mutandu-§i bocceaua sub braj, ea se intoarse spre Hajdi.
— Se poate aranja o Intrevedere?
— Ma ocup eu, spuse Andrew; Intre timp, am descoperit
o camera ferita ue caldura unde ai sa poji agtepta.
Jayne se uita in jur dupa Mahomed, dar acesta nu se zarea
nicaieri. Se obignuise sa se {ina departe de ea in ultimile zile,
a§a ca nu fu surprinsa.
Se uita la Boxer.
— A§a te ateptai sa fie?
Tanarul mariftar dadu din umeri.
— Speram sa fie ni§te dansatoare. In schimb, abia de vad §i
altceva in afara de ochi iscoditori. Nu-i prea mult pentru un barbat
care a traversat degertul, nu-i a§a?
— Ce s-a int£mplat cu tanara beduina? Nu te-am mai vazut
cu ea in ultimul timp.
O expresie clara de incurcatura se intipari pe chipul tanarului.
— Nu-mi spune daca nu vrei, zise Jayne.
— Nu-i nimic de care sa ma ruginez, raspunse el iute. Daca la
asta va gandeaji. S-a oferit sa ma spele pe cap cand se spala ea.

297
 Jayne il privi nedumerita.
— Ai dreptate. Nu-i nimic de care s& te ruginezi.
— Pe barba porcului, voia sa foloseasca urina de camila! Va
rog sa ma scuza^i pentru vorba. S3 nu m3 in|elege{i gregit! Are
tot dreptul sa respecte obiceiurile poporului ei. Dar nu ma
gandisem la aga ceva cand gi-a pus pentru prima data mainile pe
mine!
— Sunt sigur ca domnigoara Worthington injelege ce delicata
e situajia, spuse Andrew.
— O, a fost delicata, aga-i! A trebuit sa-i spun ca eu sunt un
om care colinda lumea. Ca nu po{i fi legat intr-un loc. M-a injeles.
Jayne simjea foarte bine ca fata II injelesese, in ciuda barierei
lingvistice. Igi incruciga privirea cu a lui Andrew.
E a§a cum am prezis eu, fetip.
Putea descifra clar acest mesaj. Ea avea un raspuns — ca Boxer
pur gi simplu nu gasise inca fata potrivita, dar era prea complicat
gi prea personal pentru a -1 transmite intr-o singura privire.
Andrew o conduse la camera inchiriata — o camaruja curata
deasupra unei cafenele — gi ea igi aminti foarte bine de acel loc
din Derna unde facusera dragoste pentru prima data.. Dar nu statu
sa se gandeasca mult la asta. Singura, profita de vasul cu apa pe
care el 11 comandase, se dezbraca gi se sc,?/da din cap pana in
picioare, frecandu-gi gi periindu-gi parul pana luci, se Imbraca in
rochia gi pantofii din Amer a pe care le purtase cu ea tot drumul
de-a curmezigul degertului.
Juponul gi fusta se lipeau de ea gi se trezi ca simte lipsa
pantalonilor largi gi a halatului ce le purtase atatea zile.
In timp ce-gi inchieia duzina de nasturi de la rochie, ii muljumi
in gand lui Andrew pentru apa de spalat. Urina de camila ar fi
fost intr-adevar un inlocuitor nepotrivit. Totul era atat de altfel
aid! Erau atatea lucruri la care se putea adapta, dar multe pe care
nu le-ar fi acceptat in ruptul capului. Cum se descurcase Josh?
Treisporezece ani inseamna mult gi poate mulji dintre acegti ani
fusesera petrecuji in sclavie.
Legandu-gi parul in cocul de mult abandonat, se privi in
oglinda cu rama de alama de pe perete. Era pentru prima data

298
cand se privea de cand plecase de la Derna, iar imaginea fu un
§oc.
Pielea ei capatase o nuanja aramie, obrajii erau roz iar ochii
pareau mai adanci, de un negru mai intens decat i§i amintea ea.
Totodata, buzele ei pareau mai pline, mai senzuale, dandu-i
aspectul unei femei care a invajat arta iubiri §i amestecatele
binecuvantari ale dragostei.
Din oglinda o privea o fa|a mai in|eleapta §i mai batrana —
§i poate §i mai trista. De§i asta putea fi o simpla inchipuire §i
temere a ei.
Verdele rochiei ii scotea in evidenja culoarea frumoasa a
pielii, iar mi§carea decolteului lasa sa se vada u§oara ridicare a
sanilor.
Nu, pe dinafara nu se schimbase mult — cu excepjia privirii
mai triste. «
Un gand vesel o izbi. Millicent va fi cu adevarat furioasa cand
va vedea culoarea pielii fiicei ei mai tinere.
Intorcandu-se la auzul unei batai in u§a, deschise §i-l vazu pe
Andrew a§teptand-o imbracat in cama§a de panza alba cu maneci
lungi §i in pantaloni stramji, cu care ea se obi§nuise pe bordul
navci Trossachs. Gasi aceasta priveligte reconfortanta.
Andrew se uita un timp la ea. Cum de crezuse vreodata ca nu
c liumoasa?
Tensiunea mu§chilor din jurul gurii ei dovedea ca este ner-
voasa.
— Po|i sa te razgande§ti daca vrei, spuse el. Nu exis,ta nici un
sullel de om care sa te condamne pentru asta.
Jayne se uita la el cu regret. Nu facuse nici un secret din
indoiala lui, dar faptul ca o exprima intr-un asemenea moment o
mdurera.
■— Josh e aici. ® §tiu.
— §i ce daca este? Nu te-ai gandit deloc ce fel de om ar fi?
— Ar fi o extensie a baiatului pe care-1 {in eu minte.
— Viaja schimba omul, fetijo!
§i femeia, se gandi ea.
— E§ti un cinic, Andrew! Eu trebuie sa cred.

299
 Exasperarea izvora din el. Oare ea nu §tia ca el incearca s-o
scape de o dezam&gire zdrobitoare? Blestema nevoia ei de a avea
familie. Era un miraj, la fel de sigur ca §i falsele iazuri din degert,
care promiteau viaja §i nu ofereau nimic.
Andrew se imb2{o§&. Cam atlt despre fetijcana pe care n-o
cuno§tea, pe primul loc trecflnd nevoia lui vitalS.
— Nu te voi ^ine departe de palat, spuse el inclinandu-se u§or
§i intinzandu-§i brajul ca o invitajie. Sidi Ali te a§teapt&.
Ea-i lua mana, accept&ndu-i oferta oficiali de ajutor.
— Atunci, capitane MacGregor, si nu-1 l&s&m cu nici un chip
sa se impacienteze!
El se uita la ea de sus §i pana jos.
— Pe drum vei atrage o muljime dupa tine.
— Noi vom atrage o muljime, spuse ea incercand sa schijeze
un zambet gters, dorind ca intre ei totul sa fie in regula, §tiind ca
nu este.
Palatul conducatorului oragului — sau cel pujin a§a susjinea
Andrew ca se traduce titlul sau — se afla la douasprezece cladiri
distanja, pe ni§te strazi care coborau dealul imbarligandu-se, §i ea
era mai incantata ca oricand de cele ce vedea. Intr-adevar, atragea
dupa ea o muljime de oameni, dar toji pareau prieteno§i. Nicaieri
nu zari pe cineva care ar fi dorit s-o impinga in faja unui cal.
Locuinja lui Ali era inconjurata de un zid, dar poarta era
deschisa §i curtea imediat urmatoare era primitoare §i simpla:
boschete §i flori in jurul unui mic iaz §i un servitor zambarej care
a§tepta in arcada porjii.
l§i aminti de a§teptarea ei in faja casei §eicului Zamir
Hammoda. Cat de diferiti era aceasta a§teptare §i cat de placuta!
I§i lua inima in dinji §i pi§i iniuntru, urmata de Andrew.
Servitorul o conduse pe mai multe alei; auzi in jur vorbe §i rasete
§i simji cum in ea incepe si creasci un fior de emojie.
In cele din urma se oprirS in fa^a unei u§i sculptate. Servitorul
ciocni o data, deschise u§a, apoi se d&du deoparte.
Ea se uita la Andrew. §i daci el ar avea dreptate? §i daca i
s-ar spune ca niciieri in jurul ora§ului Ziza nu exista un sclav ale
carui semnalmente sa corespundi celor ale lui Josh? Ca batuse o
cale atat de lunga ,§i de grea degeaba... ca fusese o proasta sa

300
 nutreasca speranje? El va auzi ingrozitoarea sentinja iar ea va
trebui sa-i faca faja cu curaj, de§i va fi pedepsita prin infrangere.
— A§ vrea sa-1 vad pe Sidi Ali singura, spuse ea.
Andrew o privi o clipa.
— Desigur, spuse el sec §i se dadu inapoi. Nu-i loc pentru
cinici aid.
Fara sa prea §tie cum sa-i raspunda, ea intra in camera §i u§a
se inchise in urma ei. Andrew plecase; conducatorul din Ziza o
a§tepta. Statea la un capat al camerei pe un podium aproape la
fel de inalt ca al pa§ei Karamanli. Scaunul avea un spatar inalt §i
aurit, brajele sculptate imitau capetele de elefanji, corpurile
intinse formand picioarele din faja.
Conducatorul insa era mult mai pupn marej. Purta halatul alb
simplu al poporului lui §i nu avea Centura de diamante la mijloc,
nici inele cu giuvaeruri pe degete. Era mai zvelt decat ceilalji arabi
putei'nici pe care-i intalnise, parul negru era frumos pieptanat §i
t&iat la nivelul umarului, pielea era aramie, nu mult diferita de a
ei.
Cand ajunse la vreo doi metri distan{a de podium se opri, a§a
Ue tensionata incat nu putea sa se uite in ochii lui Sidi Ali. In
• schimb se uita la picioarele lui incaljate in sandale, care abia se
/ikreau de sub tivul halatului.
— Vorbe§te, zise el in engleza.
Jayne deschise gura, dar nu ie§i nici un cuvant.
— Nu-i nimeni aid care sa-ji faca rau.
Vocea lui avea un timbru lini§titor §i ea credea ceea ce-i
spusese. Dar nu se a§teptase la un rau fizic, in ciuda experienjelor
ei recente. Altele erau temerile ei.
lnspira adanc §i incerca din nou. De data aceasta cuvintele
Ja§nira... despre fratele ei care plecase pe mare, despre dezastrul
care afectase nava lui in portul Tripoli, despre disparijia lui.
— De ce-1 cauji aici? intreba Ali.
— Datorita unei legende... unui mit. Lacrimile ii voalau
privirea. Se simji ciudat de absurda, dar nu se putea opri acum
§i-i spuse povestea pe care o auzise in Tripoli, o poveste <a
oamenilor de pe strada.

301
 — Acum imi dau seama ci loate pot sa para ratacirile unei
femei isterice, spuse ea Jinndu-$i privirea in jos. Dar am calatorit
a§a departe pentru a -1 gisi, n-am §tiut ce altceva sa fac decat sa
cercetez! Multi vreme in urma. Josh §i cu mine ne-am jurat sa
fim fiecare protectorul oeluilalt $i a fost un juramant pe care
trebuia sa-1 Jin.
In cele din urmi ticu. Vorbise prea mult... rSpise prea mult
din timpul conducatorului §i el fuscsc ribditor, incurajator.
Incerca sa-1 faci si injeleagi cum se simte.
— Taci, spuse el.
Ea se uita la el surprinsa §i descoperi un zambet care-i
infrumuseja faja.
Ceva in el... inima incepu sa-i bata.
— Bun venit, in sfar§it, Jayne Catherine Worthington. Pentru
o fata care nu putea sa sara din hambar, ai batut cale lunga. Nu
pot sa-Ji spun porecla veche, nu-i a§a? La urma urmei, nu e§ti
chiar netrebnica.
El cobori de pe podium la limp pentru a o prinde, tocmai
cand se prabugea le§inata.

CAPITOLUL XXVII

3 ayne 1-ar fi putut sorbi pe Josh din ochi un deceniu

intreg.
Erau a§ezaji pe un divan intr-un alcov mic, faianjat,
desparjit de camera mare in care el o primise. Ea-i
atingea.brajul pentru a mia oara, din dorinja de a se asigura ca
nu viseaza... ca Josh traie§te §i e sanatos §i e atat de aproape incat
poate fi atins.
Igi revenise din le§inul caraghios^sub asaltul imbraji§arilor §i
sarutarilor, dupa care urmasera nenumarate intrebari despre
America... despre Millicent §i Marybeth... dar §i mai multe despre
cum reu§ise ea sa-1 gaseasca.

302
 La toate raspunsese repede. Acum era randul ei. Dupa
izbucnirea inijiala de euforie fusese cuprinsa de o durere ce nu se
putea alina. Numai Josh putea calma nelini§tea din inima ei.
— Toate scrisorile pe care ji le-am trimis, incepu ea netezin-
du-§i fusta rochiei verzi, apoi inal|andu-§i ochii spre ai lui. De ce
nu mi-ai raspuns niciodata la ele?
— Nu le-am primit niciodata.
Se uita la el neincrezatoare.
— Dar nu mi-au venit niciodata inapoi!
Josh nu se rupsese cu totul de lucrurile pe care §i le amintea
din copilarie, a§a ca putu percepe durerea din glasul surorii sale.
Ea parea atat de fericita ca-1 vede §i in acela§i timp nedumerita,
era atat de aidoma femeii mandre §i placute care gtiuse el ca avea
sa devina! Nu era o frumuseje clasica §i cu toate acestea era
placuta, cu ochii ei negri §i frumo§i, cu buzele pline §i cu
inclinarea mandra a barbiei.
Ii lua mana intr-a lui.
— Te rog sa injelegi, surioara, ca in jara asta pufini sunt cei
care §tiu sa citeasca sau sa scrie. §i nimeni nu ma cunoagte sub
nuincle de Joshua Worthington. De treisprezece ani eu sunt Sidi
Ali. Nu e de mirare ca scrisorile tale s-au pierdut.
— §i tu n-ai Incercat niciodata sa iei legatura cu mine?
C) n>3ngaie pe obraz.
Ai fi^i exact cum aratai atunci cand ji-am spus ca pornesc
pe inure.
Bilrbia lui Jayne se mai ridica un pic.
Cum adica?
Pujin cam acuzatoare, pu{in trista.
— N-am fost doar pujin trista, Joshua Worthington. Am fost
dc/.nadajduita. M-ai lasat pe mine cu Millicent §i Marybeth, iar tu
ai plecat in lume in cautarea aventurilor mareje. v
— Nu prea erai tu potrivita pentru aventuri, Netrebnico!
— Nu-mi mai spune a§a! N-a§ fi fost aici daca n-a§ fi purtat
in suflet un graunte de dor, de aventura.
— Ai dreptate in ambele privinje. Dar eu p-am scris, chiar
foarte mult la inceput, insa n-am §tiut niciodata cu siguranja ce
s-a intamplat cu scrisorile... iar dupi un timp... pai, sa zicem ca

303
am renunjat. Viaja mea era aid §i, de§i-mi ziceam in fiecare zi ca
trebuie sa ne scriem, ziua potrivHS pflrea si nu mai vina deloc.
Josh i§i trecu mana prin p ir §i Jayne l§i aminti de felul cum o
facea pe cand era doar un b&ie{andr*i. At&t de multe ramasesera
la el neschimbate — iucirea din ocbl, replica prompta, zambetul
prietenos. Dar atatea lucruri erau diferite! nici urma de pistrui
sau de aer biiejesc, locul lor fusese luate de o siguranja deplina
§i de un aer coljuros §i birbitesc.
Fratele Josh crescusd $j devenise un birbat foarte aratos.
Dar in chip vidit nu se preocupa nici acum prea mult de
aljii, cat de sine insu§i. Ea goni din minte acest gand ca fiind
necre§tinesc. II iubea la fel de mult ca tofdeauna §i-§i dadea
seama ca afec|iune£ ei era imparta§iti.
Instalandii-se iar comod pe'divan, igi spuse ca trebuie sa
inceteze sa-§i mai faca grija pentru marun{i§uri sentimentale.
Cerule, era ca §i cum i-ar fi parut rau ca nu 1-a gasit trudind
in sclavie!
— Acum spune-mi cum ai ajuns la modul asta de via|a, zise
ea. Mie mi se pare destul de bun.
— N-a fost de la inceput a§a, raspunse el, lansandu-se intr-o
descriere a modului cum e§uase §i fusese capturata Philadelphia
in portul Tripoli cu treisprezece ani in urma.
— Roiau pe vas, '{ipand asurzitor §i fluturandu-§i pumnalele
sclipitoare pe masura ce inaintau, spuse el cu privirea pierduta in
departare.
— Mie mi s-a spus ca te-ai inecat incercand sa ajungi pe {arm,
spuse Jayne.
— Era cat pe ce s-o fac. El dadu din cap. Mi se pare ciudat
si vorbesc in englezi, de§i mi-am impus s-o folosesc cu oamenii
mei cat de des se poate. N-am vrut si-mi pierd obi§nuinja, vezi,
iar ei au fost suficient de dornici si inveje.
— Oamenii tii, spuse Jayne.
— O sa ajung §i la asta. Josh o bitu prevenitor pe dosul
mainii. Acum si ne intoarcem la tripolitanii care ne-au capturat.
Erau ni§te cuceritori. Ne-au despuiat de ceasuri, bani, haine. Mulji
dintre noi s-au trezit doar in izmene. Ne-au azvarlft peste bord,

304
 i-au pus pe marinarii mai.puternici la vasle. Eram ca ni§te sclavi
pc galere.
Tremurand, Jayne se trase mai aproape, impartagind durerea
pe care el o retraia.
— Ne-am apropiat de {arm la poalele zidurilor fortarejei
pagei, spuse el. Am fost impingi sa ie§im din apa trecand prin
valuri zdrobitoare. Atunci mi-am jucat eu cartea. M-am dat la
fund §i mi-am jinut respirajia, Inotand spre un punct suficient de
departat de fort.
— Cum ai reugi sa scapi neobservat?
— Nu prea Jineau ei seama de un baiejandru. Mai ales ca erau
ofijeri pe care-i puteau umili, impreuna cu echipajul. Josh dadu
v din cap dezgustat. I-am urmarit de departe cum aduceau barbajii
si treaca prin mulfimea care-i agtepta. Jineau torjele sus §i
scuipau asupra bieplor nenorociji in timp ce acegtia erau impingi
inainte. Poji fi sigura ca am inaljat multe rugaciuni de muljumire
pentru faptul ca nu m-am numarat printre ei. Bunica Worth ar fi
mandra de faptul ca mi-am amintit cuvintele potrivite.
— §tiai ca au fost jinuji prizonieri timp de optsprezece luni?
— Am auzit. Am mai auzit gi despre calatoria catorva marinari
soldaji din infanteria marina din Egipt la Derna, pentru a-1 pune
pe iron pe Hamet, fratele lui Yusuf Karamanli.
— A fost o lovitura de stat care a eguat, spuse Jayne oftand.
Prcgedintele Jefferson a hotarat sa trateze cu Yusuf gi sa plateasca
(ributul cerut.
In cursul anilor intrase in corespondent cu mai mulji dintre
participanjii la calatoria de odinioara. Ei fusesera suparaji pe ceea
cc considerau a fi tradarea lui Jefferson, deoarece el aprobase
icntativa de detronare gi apoi se daduse deoparte cand erau
aproape sa reugeasca. Aidoma conducatorilor Statelor Unite gi din
Tripoli, nici ei nu-i dadusera vreo speranja ca Josh ar fi in viaja.
Dar era. §i prospera.
Jayne privi In jjur la arcadele faian{ate ale alcovului gi-gi plimba
mana pe perna de catifea luxoasa pe care gedeau.
— De la farmul din Tripoli gi pana aici e cale lunga, Josh.
— Foarte lunga. Am avut norocui sa fiu luat in casa unui
biUran draguj care tacea gi care nu-1 iubea pe paga. Nu eram prea

305
 in forma. M-a auzit vorbind in somn despre tine. Tot repetam
intr-una „sister“ (sora). El s-a gandit ca vorbesc despre mine
insumi §i, cand m-am trezit, mi-a dat acest nume, a§a cum §i 1-a
^m intit el.
— Sidi!
— De§teapta ca de obicei, nu? Ali era numele lui, pe care am
fost bucuros sa-1 iau. M-a invajat limba, m-a imbracat in halate
ca sa ma deghizez. Gra|ie tenului §i ochilor negri ai familiei
Worthington, am scapat o bucata de vreme. Pana am devenit un
pic prea indraznej...
— Asta pot sa mi-o inchipui!
— ... §i le-am permis oamenilor pa§ei sa ma descopere in timp
ce ma plimb'am prin bazar. Nu ma acoperisem cum trebuie. M-au
dus in fa{a ticalosului. Dupa toate regulile ar fi trebuit sa fiu
aruncat in inchisoare alaturi de ceialalji, dar el a crezut ca da
dovada de de§teptaciune oferindu-ma ca sclav unui negustor,
prieten de-af lui. S-a gandit ca va fio pedeapsa maideosebita.
Dupa cum au evoluat lucrurile, arabului i-a placut de mine.
— Intotdeauna ai stiut sa te faci placut.
— Numai lui Millicent nu. Rase. N-a §tiut niciodata cum
sa-i ia pe copiii ei nascuji Worthington.
Arunca aceasta observajie ca din intamplare incat Jayne
injelese ca, oricata ranchiuna ar fi simjit el pentru mama sa, ea
se topise de mult.
— Tot o mai prefera pe Marybeth. Dar sa revenim la povestea
ta, Josh. Negustorul asta te-a instalat la Ziza?
— Dupa ce m-am...
Se intrerupse.
— Mai am foarte multe sa-ji spun, zise. Dar mai intai a§ vrea
sa cuno§ti pe cineva.
Jayne nu §tia daca-i place sau nu ezitarea din glasul lui.
Apoi se gandi la Andrew. El trebuia s-o a§tepte afara. Sim{i
musirari de con§iinja. Cum de-1 putuse lasa sa a§tepte §i sa se
framante atata timp?
— §i eu a§ vrea sa-{i fac cuno§tin|a cu cineva, spuse ea.
— Capitanul care te-a ajutat sa ajungi pana aici? Vreau sa-i
strang mana acestui om §i sa-i muljumesc. Josh vazu umbra ce
trecuse iute pe chipul surorii sale. S-a intamplat ceva?

306
 — Nu, raspunse ea vesela. Nimic. Merita din plin muljumirile
lale.
Spunea adevarul. El o ajutase... §i inca intr-un fel care nu
privea pe nimeni in afara de ei doi.
Josh se scuza un moment, apoi se intoarse §i se opri in picioare =
in portalul arcuit ce dadea spre alcov.
— Ea ve veni imediat aici.
' — Ea?
— Desigur. Cea mai minunata, mai frumoasa §i mai patimaga
fata din lume.
— E§ti indragostit, Josh Worthington!
— Nu-mi strica, fiindca ^ltfel Zamir Hammoda pune sa-mi
taie capuf.
Jayne tresari, iar Josh se intoarse spre locul de unde rasuna
zgomotul unei u§i deschise.
Hammoda. Nu-i venea sa creada ca auzise bine.
— Bun venit iubita mea! Avem un oaspete nea§teptat.
Jayne privi la tanara femeie ce se strecura grajios alaturi de
Josh. Se mi§ca aidoma unei brize odihnitoare, gandi Jayne in timp
cc se ridica in picioare. Femeia era o frumuseje, bruna §i subjirica,
purtand.pe trupul zvelt o bluza din catifea albastra §i o fusta de
matase cu dungi fine, albe §i ro§ii. In jurul taliei avea o e§arfa din
brocart multicoloff o egarfa asortata ii {inea legat parul negru,
pcrmijand celor doua cozi gemene sa se legene in faja fiecarei
urechi. Buze pline, nas puternic, obraji cu pomeji ridicaji §i ochi
ciiprui expresivi — chipul ei era intruchiparea spijei arabe§ti vechi
dc o mie de ani din j^re se tragea.
Era tanara, n-ave mai mult de douazeci §i trei de ani §i, cand
sc uita in sus la Josh, in ochii ei se citeau atata patima §i dragoste
meat Jayne se simji uluita.
John i§i pleca spre ea o privire incarcata de aproape aceea§i
expresie, §optindu-i in araba inainte de a se intoarce spre Jayne:
— Surioara, ji-o prezint pe so{ia mea Merina, fiica preferata
a negustorului care m-a luat drept sclav §i mi-a permis sa fac parte
din familia lui.
— So{ia ta, murmura Jayne, incapabila sa mai spuna altceva.
— De cinci ani este doamna Joshua Worthington, de§i
raspunde mai repede la numele de Merina Hammoda Ali, sojia
nobilului Sidi Ali, conducator in Ziza.

307
 Merina se inclina.
— Bun venit in umila mea locuinja, sora a lui Sidi. E§ti foarte
bine-venita aici!
Ceva din vocea ei parea nesincer. Fara indoiala, prezenja lui
Jayne o surprindea tot atSt cat o surprindea pe Jayne prezenja ei.
John i§i trecu brajul dupa umerii sojiei sale §i Jayne injelese
ca ii cerea sa accepte tot ceea ce vede §i aude.
Zambi spre nea§teptata sa cumnata.
— Te rog sa-mi spui Jayne §i sper ca o sS-mi permiji sa-Ji spun
Merina. E un nume frumos pentru o femeie frumoasa §i pot
sa-mi dau seama ca 1-ai facut foarte fericit pe fra tele meu.
Intinse mana. Merina se uita la s'ojul ei. Jayne se hotari sa nu
mai a§tepte respectarea formalitaplor §i facu un pas inainte,
imbra{i§and-o pe cea mai proaspata membra a familiei sale. In
brajele ei Merina parea un copil, dar din felul in care Josh o
privea era evident ca de fapt este o femeie adevarata.
— Sidi este foarte incantat, spuse Merina dupa ce Jayne se
retrasese de langa ea, pentru ca o are pe sora lui alaturi. Mi-a
vorbit adesea despre fetija care mergea ca o umbra pe urmele
fratelui iubit.
Afirmajia o facu pe Jayne sa se simta bine, dar in acela§i timp
o irita.
— In mod cert nu eram o umbra.
— O, ba da, erai! Josh rase. In ciuda ciroavaielilor in care
obi§nuiam sa ne antrenam!
Rasul lui incalzi sufletul lui Jayne, care zambi. La urma urmei,
fratele ei n-o uitase.
— Cred ca ne-am certat noi o data sau de doua ori! Se uita
la Merina. Ai fraji §i surori, nu-i a§a? Sunt sigura ca §tii cum e.
— Tata a avut cinci sojii, dintre care trei sunt inca in via^a, §i
douazeci §i doi de copii, spuse Merina. Nu ana avut niciodata
vreun dezacord in prezenja lui, dar in timpul deselor lui calatorii
noi eram vestiji pentru... cum ai spus tu... ciorovaieli.
— Cioravaieli este cuvantul potrivit, spuse Jayne amintindu-§i
cum vorbise §eicul Hammoda despre sojiile §i copiii lor. I§i mai
amintea §i tacerea profunda din conacul posomorat unde traia el
§i se Intreba cat de fericita fusese viaja Merinei.

308
 Hammoda, socrul lui Josh! El ir. ’>uie ca a §tiut precis despre
cine vorbe§te ea, deci din ce motiv...
Se auzi un ciocanit ia marea u§a sculptata pe care Jayne
patrunsese prima data, in camera. Un ciocanit extrem de energic.
— Andrew, spuse ea uitand de §eic.
Josh o privi surpnns.
— II recunogti dupa ciocanitul la u§a?
— Are un mod autoritar de a o face, raspunse ea.
— Intra, spuse Josh, chiar in clipa cand u§a se deschidea.
Andrew pa§i inauntru {inandu-1 cu o mana de halat pe
Mahomed, care se zbatea.
— L-am prins spionand pe unul din coridoare. A pretins ca
are dreptul sa se afle aici, a§a ca m-am gandit sa verific.
Pe masura ce-1 tragea mai spfe centrul camerei pe b&iatul
recalcitrant, ochii i se fixau asupra lui Jayne. Ea se mijca,
nervoasa.
— Andrew, spuse, sunt bucuroasa ca te afli aici. S-au petrecut
atatea lucruri! .
— Da, asta am aflat §i eu pe cont propriu, stand de vorba cu
servitorul.
— Iarta-ma. Spuse ea, dorind mai mult decat orice ca el sa-i
Imparta§easca bucuria. Ar fi trebuit sa te chem imediat inauntru.
Josh facu un pas inainte.
— Prime§te muljumirile mele pentru ca ai adus-o pe Jayne
aici teafara, capitane Macgregor. Mi-a vorbit despre cum ai
ajutat-o.
Cei doi barbaji i§i stransera mainile, masuranau-se din ochi
unul pe celalalt.
— Chiar a facut-o? intreba Andrew.
Jayne deveni subit foarte nervoasa, dorfnd foarte mult ca
barbajii ce contau in via{a ei sa se injeleaga, chiar daca Josh habar
nu avea de rela{ia ei cu Andrew iar Andrew, nu putea injelege
impulsul care o obliga sa-1 gaseasca pe Josh. In mod cert el nu va
injelege de ce a trebuit ea sa-1 caute, cand Josh traia linigtit in
lux.
Se intoarse catre baiat.
— Ce cauji aici Mahomed? §i de ce mi-ai spus povestea aceea
despre un Sclav alb care e chinuit fara mila in de§ert? Oare chiar
m-ai minjit? Nu era o legenda pe care o auzise§i?

309
 — Mahomed intoideauna se joaca cu adevarul, spuse Merina
incct.
Ochii lui Jayne se rotunjira miraji pe cand se intorcea s-o
priveasca pe cumnata ei.
— II cuno§ti?
— Nu 1-am mai vazut de la nupta, acum cinci ani, dar tot mai
are privirea aceea de diavol. E Mahomed Hammoda, singurul
copil nascut de cea mai tanara §i mai proaspata sojie a tatalui
meu.
— Mauomcd Hammoda? Jayne flutura mana catre baiat.
Acest copil al strazii?
— Fratele meu nu e copil al strazii. Locuie§te intr-o casa
eleganta din Tripoli.
Jayne privi de la Merina la Mahomed, apoi iar la Merina.
Impleticindu-se catre alcov, cazu greoaie pe divanul unde ea §i
Josh statusera de vorba.
— Asta-i prea de tot! Dadu din cap §i se uita fix la baiat. Prea
de tot! A§ vrea sa aflu exact ce se petrece, Mahomed! A§ vrea sa
aflu chiar acum!
* *

— Nu-mi vine sa cred, ii spuse Jayne lui Andrew. El a §tiut

tot timpul unde se afla fratele meu. De ce nu mi-a spus? Nu pot
accepta explicajia pe care o da, cum ca el §tia ca m-a§ fi indoit de
spusele lui. §i asta dupa ce m-a dus intr-o casa incuiata, presupusa
a fi a unui strain, dar care se dovede§te a fi a §eicului insu§i. §i
tatal baiatului!
. Stateau in faja camerei spapoase pe care Merina o pregatise
pentru Jayne. Coridorul...slab luminat era pustiu. Ea §i capitanul
erau singuri pentru prima data de la revederea ei cu Josh.
— Mahomed este un baiat cu prea multa imaginajie §i prea
pujin indrumat, spuse Andrew. Voia sa vii aici, dar nu durea sa-si
dezvaluie identitaiea. El insu§i a spus ca se ascundea de tatal sau.
Ma indoiesc ca-1 vede prea dcs pe Hammoda §i, cand mama lui
s-a dus la propria ei mama in vizita, a hotarat sa fuga de-acasa.

310
 Era o situajie bine cunoscuta de Andrew. Un baiat care sta
prea mult timp singur, un baiat care nu se injelege cu barbatul
care 1-a zamislit.
— Dar mi-a spus o poveste a§a de exagerata!
— Pe care tu ai crezut-o!
Jayne nu indraznea sa se uite in ochii lui.
— O spunea foarte convingator. Tu n-ai fost de faja ca sa-1
auzi altfel ai injelege ce vreau sa spun.
— Baiatul m-a pacalit §i pe mine. Am crezut despre el ca e
un cer§etor.
Dar Andrew mai crezuse §i ca el are un amestec in atacurile
indreptate impotriva ei. §i inca mai credea; doar ca nu §tia cum
sau de ce.
In capul lui se nagtea o idee, dar o pastra pentru sine. §i in
mod cert nu era pregatit sa dezvaluie faptul ca e partener de
alaceri cu §eicul! Jayne s-ar fi putut sa nu primeasca vestea cu
placere.
— Ji-a explicat fratele tau de ce n-a incercat sa ia legatura
cu tine?
Ca de obicei, gandi Jayne, Andrew merge drept la jinta,
indifcrent cat de dureros ar fi subiectul.
— A incercat. Dar scrisorile pur §i simplu nu mi-au parvenit.
Andrew ar fi pariat pe una din velele navei Ttossachs ca era
cumva mana lui Hainmoda la mijloe. - .
— Josh §i-a facut un camin aici, continua ea. Nu s-a convertit
la islamism, dar e clar ca a acceptat modul de viaja al
nipolitanilor. Pot in{elege de ce. A trait cea mai mare parte a
vicpi lui alat.uri de ei.
Urechea lui Andrew detecta tonul ei mult prea defensiv.
Sc lasa tacerea, lumina de la o torja fixata pe zid in apropiere
sc rasfangea asupra lor, intr-o alternanja de umbre §i luciri
Itlande, iar pentru Jayne nimic din c§ avusese in gand nu mai
conta, pe langa barbatul din faja ei. Dorea sa-i dea deoparte o
luicla cazuta pe faja... dorea sa faca orice i-ar fi furnizat un pretext
pentru a-l atinge. El se uita la ea atat de intens meat o facea sa
iloreasca mult mai mult decat o atingere intamplatoare.

311
 Dar se schimbasera atatea lucruri. §i atat de repede! Ea nu
mai era singura in aceasta parte a lumii, nu se mai lupta pentru
o cauzi considerata pierduta de catre top din jur. Ar fi trebuit sa
se simta in siguranfa — chiar un pic plina de sine — dar, cu
privirea lui Andrew apntita asupra ei, se simjea doar pupn
pierduta.
In acest moment i se parea ca nopple minunate petrecute in
degert alaturi de iubitul ei patimag nu fusesera nimic mai mult
decSt un miraj.
Igi privi mainile.
— Nu pot sa te invit inauntru.
— N-ag accepta chiar daca ai face-o.
Ochii ei se inaljara spre ai lui.
— De ce?
— Nu doresc deloC ca proaspat-regasitul frate sa descopere un
barbat in patul surorii lui. Asta ar duce la complicajii.
Obrajii lui Jayne ardeau.
— Asia-i tot ce reprezinl eu? 0 complicate?
— Egti mai mult decat atat gi o gtii prea bine.
Mult, mult mai mult, gandi Andrew. Se simjea devastat pe
din&untru la gandul de a o p&rasi aici, in acest palat, de a dormi
singur pentru prima data dupi atata vreme gi de-a se tot intreba
ce face ea §i dacS e bine. Locul lui era langa ea... s-o vegheze,
s-o apere, sd facfi dragoste cu ea.
— Jayne...
— DacS ai de g£nd sS-mi urezi noapte buna, fa-o o data, ca
si terminim!
Fiecare cuvint ii sl3§ia inima lui Jayne, dar el statuse atat de
calm §i o privise, spunflnd ci este o complicate, pentru numele
lui Dumnezeu! Aproape ca un strain gi, intr-un fel, asta §i era.
Erau atitea lucruri despre cl dc care ea habar nu avea... de unde
venea exact §i pe cine Idsasc in urma, ce dorea, ce anume — in
cazul in care exista aga ceva — II putea migca pana la lacrimi.
— O sa-Ji spun noapte buna, dacfl asta doregti. Dar o s-o fac
in felul meu!
Mainile lui o apucarS de umcri, ochii nUScira pe chipul ei, pe
gatul lung §i zvelt gi pe curba sAnilor, atat cat se zarea deasupra
decolteului adanc al rochiei.

312
 — !{i §ade grozav in verde, Jayne! Ji-am spus cu multa vreme
in urma ca e§ti facuta pentru culorile vii. A fost una din pujinile
ocazii cand ai jinut seama de ce ji-am spus.
Ea dorea sa-i raspunda, dar buzele lui le acopereau pe ale ei,
miinile o striveau la pieptuf lui, caidura §i parfumul §i forja lui ii
cople§eau toate simjurile §i nu-i lasau decat o alternativa: sa se
topeasca la flacara Imbrd{i§arii lui.
Linjba lui gasi u§or calea spre interiorul ca mierea al gurii ei
§i o dorinji fierbinte, binecunoscuta, il cutremura, la fel de intensa
§i la fel de stimulatoare ca de obicei.
Jayne se ghemui la pieptul lui, aprinsa imediat de evocarea
tuturdr extazurilor pe care el i le daruise. !§i lipi trupul de al lui,
il saruta adanc, se Jinu bine de umerii lui dorindu-§i sa fie iar In
de§ert, in cort, inve§mantaji doar intr-o pelicula fina de sudoare
§i ne§t|iind nimic mai mult decat ca noaptea e a lor §i o vor
petrece cum le place.
Andrew intrerupse sarutul §i mainile-i ratacira in josul
spatelui ei, ii cuprinsera fesele, o lipira de membrul lui, evident
in erecjie.
— Vezi ce-mi £aci, fetijo? §opti el in timp ce-i ronjaia delicat
lobul urechii, iar rasuflarea lui fierbinte ii trimitea fiori reci pe
ceafa.
ti dadu drumul la fel de nea§tpetat cum o imbraji§ase.
Respirand precipitat, privi buzele ei umflate §i ochi mari, rotunjiji
spre el.
— Ai gasit ceea ce cautai, nu-i a§a, §i ai dovedit ca n-a avut
dreptate cinicul. O sa-Ji simt lipsa, Jayne Worthington. Am avut
§i noi una sau doua aventuri.
Buzele lui schijara o jumatate de zambet stramb; se intoarse
$i disparu, doar pa§ii mai rasunau ca un ecou pe coridor, in timp
ce Jayne se sprijinea cu spatele de u§a inchisa de la camera ei, cu
mainile la gura, cu gandurile invartejindu-se intr-un ritm neegalat
decat de cel al inimii ei.
Plecase. Oare tocmai ii spusese la revedere?
Imposibil!
§i tbtu§i plecase.
Fara a-i ingadui ei sa scoata macar o vorba.

313
 Se prabu§i in camera, neobservand aproape nimic din dimen-
siunile §i splendoarea ei. Nelini§tea §i mania o cuprindeau rand
pe rand, lacrimile-i injepau pleoapele, dar ea refuza sa le verse.
Nu putea sa piece a§a. Nu putea. Ea i se abandonase cu totul. Ca
ultim ramas bun la desparjire, merita -mai mult decat un sarut
violent §i rapid in hoi.
Dand u§a larg de perete, alerga in jos pe coridor dupa el. Pana
cand ajunse ea la poarta exterioara a palatului, el disparuse pe
strada. Ignorand strigatele servitorului ce statea de paza, se repezi
in noaptea rece, fara sa §tie ce avea sa spuna daca-1 va gasi pe
Andrew, §tiind numai ca trebuie sa-1 gaseasca.
— Jayne!
Vocea blanda o opri.
Se intoarse §i o vazu pe Merina, care statea in umbra in spatele
ei. Imbracata in alb, cu parul inchis la culoare, periat §i cazand
liber pe umeri, arata mai degraba ca un spectru decat o femeie.
— Chiar §i intr-un ora§ mic.ca Ziza — spuse Merina — nu-i
injelept ca o femeiea sa bata strazile la o ora ca asta.
Avertismentul o facu pe Jayne sa se* infioare. Merina parea sa
vorbeasca in mod special despre ea §i nu despre-orice femeie care
s-ar fi nimerit sa umble pe-afara noaptea.
— In de§ert m-am simjit libera, raspunse ea incercand sa-§i
pastreze tonul nepasator.
— Libera sa vorbe§ti cu capitanul oricand dore§ti, spuse
Merina pe un ton critic, nelini§titor.
Deci tanara femeie cu aspect atat de inocent descifrase relajia
ei cu Andrew. Privi peste umir la intunecimea de dincolo de
poarta palatului. Andrew plecase; in loc de consolare, statea faja
in faja cu o femeie care-$i dadea osteneala s-o faca sa se simta
prost. §i fusese atSi de fericilS cu pujin timp in urma!
Ar fi trebuit sa JinS minie c8 lcricirea nu era unul dintre
lucrurile de care-i era ei permis sS se bucure indelung.
Un vanticel t&ios se strecura prin poarta deschisa, facand sa-i
fluture rochia, §i sim{i o rflccaia in oase. Tragand cu coada
ochiului la Merina, descoperi o sclipirc la fel de rece in ochii
tinerei femei. Prinsi intro so\ia lui Josh 51 noapte, nu §tia care
dintre cele doua o ficea s2 se simia mai nclalocul ei.

314
 Frecandu-§i energic br-tele descoperite, spuse:
— O sa-p urmeze st'atul, Merina, §i o. sa ramana inauntru,
Crede-ma, te rog, t.'£nd Hi spun ca nu doresc sa creez probleme
aici. Singura mea dorinja e sa ajung sa-1 cunosc din nou pe Josh.
Tu ai mulp frap §i surori, eu am unul singur.
Cu o inclinare a capului pleca, croindu-§i drum spre camera
ei. Merina o urmari pana cand o inghip intunericul, dupa care se
intoarse spre santinela, instruind-o in araba sa zavorasca poarta.
Apoi porni inapoi incet, catre camera unde o a§tepta iubitul ei
sop.
Numele lui e Sidi, dorise sa strige acest lucru de o suta de ori
in aceasta singura zi. Pentru ea nu va fi niciodata Joshua, nici
nu va purta ciudatul nume Josh. Era un nume de baiejel, iar Sidi
al ei era atat de barbat! In noaptea asta il va iubi intr-un fel cu
totul special. El trebuie s-o uite pe femeia asta carte vine de
departe, de dincolo de ocean... din Jara despre care el a vorbit cu
atata tandreje incat de fiecare data i-a rupt inima.
Sidi nu trebuie s-o pna minte decat pe Merina §i lucrurile pe
care ea le face pentru el. Lucruri pe care o sora batrana §i osoasa
11u le-ar putea face niciodata.
In timp ce se grabea catre locul unde se afla domnul §i stapanul
ci, se jura cu patima§a razbunare sa nu permita nici unui intrus
sa-i strice viaja pe care ea §i tatal ei o aranjasera cu atata grija.

CAPITOLUL XXVIII

ndrew i§i petrecuse prima zi la Ziza cautandu-1 pe Omar

Bakush §i — cu prejul catorva duritap — obpnand
marturisirea ca da, intr-adevar negustorul parca-§i amiiv-
1 tea ca fusese menponat numele §eicului Hamm
a Iunci cand i se ceruse sa-1 recomande pe barbatul cu cicatrice.
Amintirea aceasta nu-1 surprinsese deloc.
§tirea*nea§teptata a zilei venise atunci cand descoperise ca
omul care fusese conducator inaintea lui Sidi Ali, un foarte

315
respectat arab, ultimul descendent al uaei vechi familii tripolitane,
murise in imprejurari dubioase. O boala de inima, spusese
doctorul inainte de a parasi Ziza pentru a-§i lua noul post, la
Derna.
Dar conducatorul fusese tanar §i atletic, potrivit infor-
matorului lui Andrew, un fost marabout care-§i petrecuse anii de
preojie in moscheea din Ziza. §i nu ram&sese nici un succesor
direct. Dupa moartea §i ingroparea lui rapida, §eicului Zamir
Hammoda i§i facuse aparijia, imparjise daruri generoase
cetajenilor §i deodata viitorul lui ginere preluase locul de la palat.
Popularitata aproape instantanee a lui Ali, cel cu mintea
dreapta, nu daduse apa la moara zvonurilor despre succesiunea
misterioasa. Acel marabout, care facea vizite dese la palat, se
indoia ca noul conducator ar avea jtiinja despre barfelile strazii.
Andrew i§i petrecu a doua zi la Ziza analizand tot ce aflase §i
spunandu-§i ca ar trebui sa faca aranjamentele pentru calatoria de
intoarcere la Derna, unde ar putea sa-i puna cateva intrebari
directe partenerului sau de afaceri.
In timpul nopjii se plimbase in lung §i-n lat prin camera pe
care o inchiriase pentru Jayne la sosire. Ea se afla in siguran{a,
continua el sa-§i repete in tot acest timp, era alaturi de fratele ei,
adica exact acolo unde dorise sa se afle.
Dandu-§i seama de neastamparul lui, Boxer il sfatuise sa-§i
caute o femeie. Era medicamentul pe care baiatul il recomanda
pentru orice problema, de la insomnie pana la paduchi. El igi
gasise una. „Folose§te apa ca sa se spele“. Aceasta parea a fi
principala ei atracjie, pe langa faptul ca era vrajita de tanarul
marinar cu parul blond.
Andrew nu cunogtea decat o singurS femeie pe care o dorea.
§i de ce naiba se {inea la d istan t de ea, nici el nu aflase.
A§a ca, in a treia zi petrecutii in ora§ul din degert, facu o noua
vizita la palat pentru a afla personal cum stau lucrurile intre ei
doi. Nu era el omul care sS se lase pus pe planul doi, in urma
unui frate pierdut timp indelungat. Nu pentru multa vreme. Nici
macar pentru incS o zi.
Merina il 'intampin& in camera unde facuse cunogtinjS cu
familia nou descoperiti a lui Jayne. Era imbracata intr-o rochie

316
 de matase turcoaz care, de la talie p&na la picioarele varate in
papuci, se desfacea lasand vederii o pereche de galvari de harem
diafani. Parul ii era legat cu o egarfa asortata, turcoaz, iar ochii,
caprui,fusesera subliniaji din bel§ug cu creion negru.
Nu se gtie cum, nu mai arata deloc atat de nevinovat cum
paruse in ziua cand se cunoscusera gi el se intreba daca nu e cazul
sa reevalueze pericolul pe care-1 reprezenta aceasta fiica a geicului
pentru Jayne.
— Bun venit, capitane MacGregor, spuse ea cu un glas mic gi
argintiu, {inandu-gi cu incapSjanare ochii spre covorul de pe jos.
Apoi igi ridca incet genele. Sidi gi sora lui vor ramane izolaji
pentru ca au multe de vorbit. O ridicare ugoara, resemnata din
umeri, apoi: Ramane ca sojia sa se distreze cum poate.
Necazuri in Paradis, gandi Andrew din ce in ce mai stanjenit.
Merina igi transforma sfiala intr-un zambet radios. Capitanul
era un barbat viril §i ea vazu privirile schimbate de cei doi roumi,
priviri care vorbeau despre nopji patimage gi dorin^e neostoite.
Aceasta Jayne, care atrasese toata atenpa lui Sidi, care adusese
tulburare in viaja fericita a sojiei sale, merita acelagi gen de
necazuri in propria ei viaja.
— Tot sojia ramane sa-i distreze gi pe oaspeji. Te rog
permite-mi s-o chem pe una dintre favoritele de la palat. Sojul
meu nu $ine un harem, dar ii face placere sa urmareasca
spectacolul dat de chengi sau, cum spuneji voi, dansatoare.'
Fara a-i lasa ragaz sa raspunda, batu din palme gi, in cateva
minute, Andrew se trezi tolanit pe divanul din micul alcov, jinand
intr-o mana un pahar cu vinul favorit al sojului ei, iar in cealalta
un produs de patiserie indulcit cu miere pe care Merina il numea
Coapsele Doamnei.
Lucra rapid frumoasa Merina! Plansetele unei laute gi
/.dranganitul unei tamburine se prelinsera pana la el §i simp
mirosul persistent al parfumului de mosc^hiar cu pujin inainte
ca o chengi voalata gi voluptuoasa sa patrunda leganandu-se in
raza lui vizuala. Purta galvari de harem, cu betelia lata, comod
fixatS sub sanii plini gi cu sfarcuri intunecate ai femeii, sani perfect
vizibili prin vegmantul de voal de culoarea pielii. Benzi de aur
groase de trei inci ii incercuiau partea superioara a brajelor §i

317
cercei de aur lungi pana la um&r rellectau lumina stralcitoare la
fiecare mi§care.
I§i tara picioarele goale pe covoi. lacand sa zangane bra|arile
de la fiecare glezni zvelta, in limp cc ochii ei vopsip il priveau fix
pe deasupra valului subjire §i ea se unduia tol mai aproape de
alcov.
Andrew ar fi trebuit s3 fi orb pentru a nu observa farmecele
femeii care, menjinandu-se in rilmul inu/.icii, se strecura spre
divan, oprindu-se la numai cajiva ceniimetri distanja, mi§candu-§i
umerii astfel incat sanii ei oscilau, se ridicau §i se lasau ca valurile
pe marea bantuita de furtuna.
Ca §i cand ar fi fost geloase pe sanii pu§i la treaba, goldurile
se prinsera in joc, rotindu-se intr-o parte §i in cealalta, accelerand
mi§carea in timp ce o transformau intr-o impingere inainte. Daca
s-ar apropia mult mai mult, gandi Andrew, i-ar intuneca vederea
cu anatomia ei. Mai multe parji concurau la aceasta onoare.
in timp ce moscul §i muzica form&u un vartej in jurul lui, el
sorbi din vin §i mu§ca dintr-o Coapsa Doamnei. Boxer ar trebui
sa fie aici, se gandi el, sa se bucure de spectacol. Va trebui sa
urmareasca- atent detaliile pentru a le putea transmite cu sufi-
cienta acurate|e.
- Cum incepu sa se plictiseasca §i sa doreasca un parfum de
gardenie, se uita dincolo de chengi. Jayne statea in centrul camerei,
palida la faja, cu ochii mariji, privind {inta spre alcov. Purta o
rochie albastru stralucitor in stilul arabesc, cu o e§arfa lata verde
in talie §i o alta, tot verde, acoperindu-i parul. Era ca o pata de
culoare in camera mare §i lui i se oprira bataile inimii.
inecandu-se cu Coapsa, incerca sa se ridice, dar dansatoarea
perseverenta se opuse, zdranganitul §i batia tamhurinei devenira
mai rapide, acoperind mult mai sublilui sunet al alautei.
— Ajunge, spuse el, dar fu nevoie de incercari in mai multe
limbl inainte ca chengi sa arate ca a injeles. Cu grapoasa
non§alan{a, i§i aduse diversele parji ..oinponenu. la starea de
repaus; cu o pocnitura din degete reduse s>i muzica la tacere.
ii arunca o privire piezi§a, vicleana, inainte de a disparea
impreuna cu cei doi muzicanji pe o u§a din spatele scaunului-

318
 elefant, lasandu-i pe Andrew §i Jayne singuri cu ecouJ ritmului §i
cu urmele parfumului de mosc.
Jayne statea nemi§cata ca un stalp, incapabila sa se mi§te,
incapabila sa se intoarca §i sa piece. Cat timp va trai, nu va uita
expresia fejei lui Andrew pe cand se holba la sanii §i la §oldurile
dansatoarei. La fel se uitase la o ospatarija tot a§a de voluptoasa
cu multa vreme in urma, intr-o taverna din New York. Era o
dovada ca nu se schimbase.
Lui Andrew ii placea sa se uite la femeile frumoase, bine
inzestrate de natura. Cum oare putuse sa creada ca 1-ar putea
atrage pe termen lung sau ca ar putea sa se bucure ea de atenjia
lui exclusiva?
Jayne era o femeie pentru nopjile singuratice din de§ert. Dar
acum se intorsesera in ora§. Ea petrecuse doua nopji fara somn
intrebandu-se ce face el, imaginandu-§i-l alaturi de o femeie ca
dansatoarea. Iar acum ii vazuse pe amandoi in carne §i oase. Nu
mai era nevoie sa-§i inchipuie.
Grijile ei o apasau ca o nicovala pe sulfet. Din cate se parea,
unul lua o turnura proasta. Mai intai Josh, iar acum...
In cele din urma reu§i sa se uite in alta parte.
— Merina mi-a spus ca e§ti aici. N-am avut de gand sa
intrerup nimic.
Andrew nu se indoi nici o secunda ca Jayne fusese trimisa cu
scopul exact de a -1 gasi pe el intr-o situate compormi|atoare.
Merina era intr-adevar tipul complotist, o adevarata membra a
clanului Hammoda.
— N-ai intrerupt nimic.
Puse deoparte mancarea §i bautura §i se ridica sa pa§easca spre
t-a. Tu e§ti motivul prezen{ei mele aici!
Jayne incerca sa-§i lini§teasca inima care batea nebune§te. Cum
mdraznea el sa se mi§te a§a de grajios, a§a de nestingherit, ca un
nor intunecat pe cale s-o inghita, atunci cand ea nu avea
mijloacele sa se apere de nori?
Era deja suparata, Josh confirmandu-i teama ca nu are nici 0
intense de a se intoarce in Virginia impreuna cu ea, iar acum
iaia-1 §i pe Andrew cautandu-§i o tovara§a care s-o inlocujasca.
Pe care probabil o §i gasise in ultimele doua zile.

319
 Jayne incerci sa-§i rejina lacrimile care-i umplea in ochi.
Dumnezeuie, dar obosise de atata singuratate!
Se jinu dreapta. Poate n-o fi ea atat de moale rotunjita sau
atat de exotic frumoasa, dar are In schimb o anume demnitate pe
care trebuie s-o foloseasca in locul calitajilor lipsa.
— Josh §i cu mine am petrecut minunat impreuna.
Era adevarat... pana in clipa in care ea ii sugerase ca el §i
Merina sa se intoarca la ferma Worthington. Ea inca nu-i spusese
ca §eicul incercase s-o impiedice sa-1 gaseascS. Prin minciuni §i
poate prin mijloace infinit mai murdare.
Era o dezvaluire pe care nu-§i dadea seama daca poate s-o faca.
Indiferent de pericolele prin care trecuse, nu credea ca Merina
are de-a face cu ele. §i acum, cand se afla sub protecjia lui Josh,
nu credea sa mai fie in pericol.
Doar ca era pe cale sa piarda iubirea viejii ei. Mai degraba s-ar
lasa ranita mortal de un palo§.
— Nu te-am felicitat inca pentru ca ai avut dreptate in privinja
fratelui tau, spuse Andrew. Cred ca trebuie sa fii tare mandra!
Chiar §i pentru urechile lui, suna pedant. Ceea ce ar fi trebuit
sa faca ar fi fost s-o ia in braje §i sa-i spuna ce mult i-a lipsit in
ultimele cateva zile.
Jayne se scutura de lauda lui. Faptul ca avusese dreptate era
o prea mica consolare fa|a de teama fierbinte ce o cuprinsese.
— Nu ma pot obi§nui cu faptul ca este ginerele §eicului
Hammoda, spuse ea. Sau ca Mahomed este fiul §eicului.
— Ai mai vorbit cu baiejandrul?
— Merina a decis ca el trebuie sa se intoarca la invajatura §i
a fost chemat la palat un profesor care sta cu el. Ea §i Josh nu au
copii §i presupun ca a invins mama frustrata din ea.
— Injeleg.
Se lasa o tacere stingherita.
Andrew zari semicercurile intunecate de sub ochii ei.
— Te simji bine? Facu un pas spre ea.
— Desigur! Aici am tot ce-mi trebuie.
In afara de lucrul pe care-l doresc cel mai mult
— Ma bucur sa aud asta.
Jayne sesiza sarcasmul din glasul lui.

320
 — Desigur, spuse ea nepasatoare, hotarata sa-§i pastreze aerul
stapan pe sine, va trebui sa ma obi§nuiesc sa dorm singura. Pentru
femei e altfel. injelegi? Noi n-avem dansatori care sa ne amuze.
— Asta te necaje§te, fetijo? Ca n-am fost eu singur?
— Chiar nu vad de ce-ar fi asta problema mea.
Avea destul sange rece, Andrew trebuia sa-i recunoasca aceasta
calitate. §i avea un fel al ei de a-i ridica temperatura pana la
punctul de fierbere. Parcurse distanja care-i separa §i se uita la ea
de sus. Ea-§i pnea ochii intorgi in alta parte.
— Mi-am facut griji pentru tine. §i m-am gandit la tine.
Jayne dorea sa fuga de el, dar aura lui personala parea sa faca
o vraja, facand-o incapabila sa se mi§te, a§a cum de altfel gtiuse
ca se va intampla.
El o in§faca de umeri.
— Uita-te la mine!
— Nu vreau!
Vorbise copilare§te, dar mainile lui o ardeau atat de tare meat
nu se putea gandi la o replica mai inteligenta. Intr-adevar, nu se
putea gandi decat la cum sa-§i lase mandira deoparte §i sa se
topeasca in el. A§a cum facuse de nenumarate on... cer§ind iubire,
impodobindu-se cu lanjuri care zornaie §i aruncandu-§i trupul gol
in calea lui. Ce caraghioasa trebuie sa fi fost, fata batrana, uscajiva f
jucand rolul biblicei Izabela!
I se puse un nod in gat; gandul ca ar putea plange o
inspamanta, dar nu §tia cat timp i§i mai poate reprima lacrimile.
Se deschise o u§a. Se intoarse §i-i vazu pe Josh §i Merina care
sc apropiau. Indepartandu-se din stransoarea lui Andrew, le zambi
vesel... fals.
— Capitanul MacGregor tocmai i§i lua ramas bun.
Merina avea o privire intunecata §i iscoditoare.
— Capitane, spuse Josh, nu {i-am muljumit indeajuns pentru
ca ai calauzit-o cu bine pe Jayne prin de§ert. Ne-a spus ca ai
probleme cu vasul §i sunt sigur ca ai fi preferat sa stai la Derna
ca sa te ocupi de reparajii.
-*■ Am venit de placere, spuse Andrew cu ochii {inta la Jayne.
— Pai, zise Josh, cu toate acestea a fost un lucru nemaipome-
nit de draguj ca a{i facut-o!

321
 Jayne se sinkluia sa scape de nodui din gat. Igi iubea mult
fratele. dar el era cam obtuz atunci cand se confrunta cu anumite
subtilitaji... cum era durerea pe care i-o produsese cand spusese
c& Ziza e casa lui adevarata §i cum era tensiunea care exista acum
intre ea §i Andrew.
Era sigura ca Merina o percepe.
— Va rag sa ma scuzaji, spuse ea, am o durere de cap
ingrozitoare. Nu te ingrijora, Merina. N-am dormit prea bine,
asta-i tot. Cu o inclinare scurta §i impersonala a capului catre ei
toji, se scuza gi iegi din camera.
Oricate cuvinte de desparjire avea de schimbat cu Andrew, ele
nu puteau fi rostite aciim, dar trebuiau sa fie spuse cat mai iute.
§i numai cand ei doi aveau sa fie cu adevarat singuri.

Jayne lua masa de seara in camera, dar nu reu§i sa inghita mai

nimic, gtiind prea bine ca mancarea nu poate umple golul
dinauntrul ei. Mahomed veni la ea sa-gi ceara scuze pentru ca o
ingelase. (
— Rog tu sa injelegi ca a fost un joc, spuse el. La inceput
eram plictisit de absenja tatalui §i am pornit-o pe strazi. Calul,
doamna din America au devenit o parte a jocului. §i apoi ai vorbit
'despre cineva care trebuia sa fie Sidi. Povestea a fost ugor de
inventat.
— §i eu am crezut proste§te fiecare cuvinjel!
Mahomed avu mustrari de con§tiin{a.
— Mahomed e recunpscut pentru limba lui mincionasa. /
!ntreab-o pe Merina ^i ea-ji va spune ca-i a§a.
— | i cand s-a incheiat jocul?
— In de§ert. Cand domni§oara Jayne a fost ranita. Asta nu
facea parte din plan §i Mahomed s-a temut ca el a adus nucazui
asupra foarte dragujfei doamne. Totdeauna m-ai tratat ca pe un
prieten. Pujini sunt cei care au mai facut asta.
Jayne reaqiona la nota de insingurare din vocea lui §i orice
suparare pe care-o nutrise la adresa' lui se risipi. El nu facea parte
din nici o conspirajie impotriva ei. Accepta aceasta concluzie cu
o u§urare enorma.

322
 Cu toate acestea, el trebuia sa §tie ceva despre cele ce se
petreceau.
— Ai idee cine a incercat sa-mi faca rau?
Mahomed ezita, incapabil sa-§i exprime banuielile in cuvinte.
— Nu-1 cunosc pe omul cu cicatrice. Un om bolnav la cap,
poate.
— Poate!
Jayne se juca cu o pruna coapta de pe farfurie. Un barbat
bolnav la cap §i o femeie cu inima bolnava.
Mahnirea legata de situa|ia ei de familie lasa loc gandurilor
despre Andrew. Oare era singur in noaptea aceasta? Sau se
pregatea sa piece? Nu aflase motivul vizitei lui de azi, nu pe cel
real! El spusese ca a vrut sa §tie ce mai face ea, dar poate venise
sa-i spuna ca maine va pleca.
Daca era a§a, tot ce se petrecusae intre ei va ramane neter-
minat. Ea il iubea. Fie ca era injelept, fie ca nu, voia sa i-o spuna.
§i daca el s-ar fi declarat flatat sau mi§cat sau ar fi spus orice
spune un barbat intr-o asemenea situate, dar ar fi adaugat ca din
nefericire nu poate raspunde la afecjiune cu afecjiune, ea ar §ti
atunci ca a facut tot ce i-a stat in puteri pentru a duce relatia lor
spre un final fericit.
Merina o avertizase sa nu rataceasaca noaptea pe strazi. Dar
ii venea greu s-o trateze cu caldura pe noua <:i sora, a§a cum ar
I'i trebuit, §i inca §i mai greu sa-i accepte sfaturile.
— §tii unde locuiegte capitanul?
El menjiona camera unde Jayne facuse baic.
— E foarte aproape, nu-i a§a?
Ochii lui Mahomed se mania, alarmap.
— Sigur nu e nici o dorinji) le mers acolo asta-seara!
— Ba este o dorinja puierni^ de a merge acolo asta-seara!
Mahomed protesta impotriva nebunierde-a face un asemenea
drum, dar Jayne nu-i accepta argumentele; in seara aceasta ea_era
cca care trebuia sa fie convingatoare. Intr-un sfert de ora,
infa§urata intr-o mantie inchisa la culoare, se strecura printr-una
dintre porjile laterals ale palatului, avandu-1 alaturi de ea pe baiat.
Tot oragul Ziza parea lini§til §i intuuecai prectim cerul nopjii.
La o cladire distanja de destinapa ni, vazu u lumina sclipind in
lereastra camerei lui Andrew.

323
 — E acolo, Mahomed! Te rog intoarce-te la palalt!
BSiatul ezita.
— O si fie bine. Dupa cum vezi, strada e pustie §i capitanul
m3 va conduce inapoi acasa.
Se contrazisera cateva minute in §ir, dar in cele din urma
bSiatul ceda gi ea-i asculta pa§ii indepartandu-se in noapte.
Migcandu-se inainte repede, fara precaujii sau griji, gandindu-se
doar la ce va spune cu ocazia acestui adio, nu vazu umbra ce se
indrepta spre ea dinspre alee, nu zari mana ridicata, nici sclipirea
scurta de pe suprafaja lamei ridicate.
Brusc, o a doua silueta pe care n-o zarise se lovi de ea,
imbrancind-o departe pe alee §i de primejdie, iar ea cazu stangace
pe strada pietruita. Apucandu-se de brajul lovit, privi ingrozita
cele doua siluete intunecate care se bateau pentru ea. Vazu
palogul ridicat, II vazu cazand cu zgomot gi fugi departe de el. Un
barracan flutura in lumina lunii, dar ochii ei fura atragi de
imbracamintea celuilalt barbat... maneca ampla a camagii, pan-
talonii stramji.
— Andrew! striga ea chiar in clipa cand el ridica pumnul
pentru a -1 termina pe arab.
El se intoarse spre locul de unde venea strigatul — o gregeala.
Arabul inhaja palogul §i Andrew se vazu antrenat intr-o lupta pe
via{5 §i pe moarte. Ingfacand incheietura mainii atacatorului, o
rasuei puternic, dar omul avea puterea unei franghii care nu se da
invinsa. Lama se inalja mai sus. Andrew intinse mana dupa cujitul
de la cingatoare. Palogul curbat coborl spre gatul lui. Jayne jipa.
Arabul se prabugi, se intinse pe pamant, rastignit pe spate, in
timp ce din burta i se zarea, iegit in afara, manerul cujitului lui
Andrew.
\ Jayne sari in picioare gi se aruhca in brajele lui Andrew.
— Egti teafar, gopti trecandu-gi degetele peste obrazul lui,
peste gat, peste piept. Egti teafar?!
- D a , sunt teafar,'-spuse el respiraiid neregulat. O mai {inu
un pic ill braje, spunand inimii sa-§i inceteze bataia ca de ciocan,
asiguradu-se ca ea n-a pajit nimic. In cele din urma se desprinse
gi facu o sumara inspeqie a atacatorului.
\Privi la faja palida a lui Jayne. •

324
 — II recunogti?
Ea nega din cap.
Stand in picioare, o inlanjui cu brajul §i, fara a mai rosti vreun
cuvant, o duse de-a lungul cladirii spre camera lui. inauntru, ii
scoase mantia, o invita sa gada §i-i dadu un pahar cu apa.
— in afara palatului e greu de gasit vin, spuse el. Altfel ji-a§
fi oferit un pahar de vin rogu. Incuie uga dupa mine. Ma intorc
repede.
Ea-1 privi alaramata.
— Unde...
Dar el §i plecase, uga inchizandu-se sec in urma lui. Trecura
cincisprezece minute chinuitoare pana se intoarse, timp In care
Jayne §i-l imagina zacand mort alaturi de atacant.
— Am chemat o santinela, spuse el atunci cand ea raspunse
ia bataia lui in uga. Parea sa creada ca e vorba de un talhar. Nu-i
cineva pe care 1-a mai v&zut inainte.
— Un talhar, facu ea ca un ecou, necrezand aga ceva nici o
clipS. Stand pe marginea patului, igi puse mainile in poala.
Siguranta sub protecjia lui Josh fusese o iluzie. Numai in prezenja
lui Andrew era cu adevarat ferita de rele. Ea-i vazu gura
tensionata, ochii ficgi. Cu riscul propriei vieji, tocmai ucisese un
om pentru a o salva pe ea, gi ea simji puterea coplegitoarei ei
iubiri.
— A fost tiit pe-aici sa mori, spuse.
Fixitatea ochilor lui se transforms in furie. Abia-1 mai
recunogtea, atat de repede se transformase.
— Nu eu trebuia sa flu victima. A fost o prostie din partea ta
sa iegi din casa in noaptea asta. Ce-a fost in capul tau?
— Eram insojita, ii spiise ea, simjind un gol inauntru.
— Da, de Mahomed! V-am auzit pe amfindoi certandu-va.
M-a|i scos in strada. §i n-a fost un lucru rau, totugi, pentru ca
altfel ai fi zacut acum in alee, cu gatul taiat de la o ureche la
cealalta.
Jayne se facu mica in faja duritajii lui.
— Te rog, Andrew...
— Ce ma rogi? Simt ca trebuie sa-$i bag minjile in cap. De ce
oare egti aici?

325
 Ea se uita fix !a ei §i el se incrunta in chip de raspuns. Cand
i§i simjea pulsul batand innebunit §i respirajia transformata in
ganfaituri §i mai ales cand vedea furia intiparita in ochii lui, i se
parea cel mai nepotrivit moment pentru a declara tot ce simjea
inima ei.
I§i freca bra{ul.
— A§ vrea sa ma intorc la palat. Sigur ca'intre zidurile lui nu-i
dorea nimeni raul, nici macar fiica omului care, incredibil, era
du§manul ei. Mai mult ca sigur ar scapa de disprejul iubitului ei.
— N-o sa pleci de-aici pana nu-mi spui de ce ai venit.
Jayne inghiji in sec.
—- M-am simjit nelini§tita §i am vrut sa ma plimb.
— Ad&arul! Nu te-am §tiut mincinoasa §i n-o sa-Ji permit sa
ma minji acum!
— Tu n-o sa-mi permiji sa mint? Se ridiea, fluturand din mana
cu manie. §i cine e§ti tu ca sa-mi dai mie ordine?
Andrew nu avea pregatit nici un raspuns, nici unul care sa se
apropie de adevar, in price caz. Fetija ii intrase in sange, devenise
parte mtegranta din el in timp ce el se luptase tot timpul
impotriva acestui lucru. Viaja alaturi de ea ar fi haotica; viaja fata
ea se profila pustie §i mohorata.
Dar i§i petrecuse toata viaja jinand lumea-la distanfa. Manie,
pofta, umor ocazional... acestea erau singurele emojii pe care-§i
permitea sa le arate, toate devenind mult mai evidente din ziua
cand se dusese sa bea intr-o taverna din New York.
Andrew nu §tia ce sa-i spuna... nu §tia ce vrea sa spuna.
Jayne ii descoperi ezitarea. Ea dadu o lovitura mortala inimii
sale.
— Du-ma acasa!
— Unde anume? La casa aia fantezista din New York?
Dar nici acolo nu era acasa, ar fi vrut ea sa-i spuna. Fu cuprinsa
de nelini§te. Ii spusese prea pujin despre Virginia... despre
dealurile verzi §i padurile §i mica ferma pe care le iubea.
§i nu-i spusese nici o vorba despre cat de mult insemnase
marea pentru ea, ca un soi de casa, cu intinderile ei nemarginite
§i cu nesfargitul cer albastru. Ramasesera atatea lucruri nespuse
intre ei Incat, daca ar fi fosi ca ea sa-§i deschida sufletul acum.
n-ar fi §tiut de unde sa inceapa. Mai rau, se indoia ca lui i-ar pasa.

326
 — Vorbesc despre palat, spuse ea.
Incerca sa-1 ocoleasca, plina de neancredere. In ciuda furiei lui
profunde, el n-o dorise niciodata ca acum.
O apuca de inchietura mainii.
— Inca nu.
Degetele lui ii ardeau pielea.
Ochii ei ii intalnira pe ai lui.
— Nu suntem in degert.
— Dar suntem singuri. Asta-i tot ce ne-a trebuit, totdeauna.
Se apleca asupra ei, igi apropie buzele de ale ei, igi purta
respirajia fierbinte pe obrazul ei.
— Camera asta nu-i aga mareaja ca palatul, de acord, dar e
oricum mult mai buna decat lucrurile cu care ne-am obignuit noi.
In noaptea asta, seducatoarea mea cu ochi intunecaji, avem un
pat!

CAPITOLUL XXIX

nima lui Jayne batea in cugca pieptului aproape sa i-o

f sparga.

— Am terminat-o cu lucrurile la care faci tu aluzie,

Andrew!
Ochii lui lucira intunecat, amintindu-i — ca totdeauna — de
o furtuna pe mare.
— De cand ai inceput sa spui asemenea minciuni?
Era atat de puternic, atat de coplegitor gi ju toate acestea ea
nu simjea nici un pic de teama, doar o zvacnire in adancul fiinjei
ci gi un val ugor de emojie care nu se lasa dus. Naiba sa-1 ia,
totdeauna o facea sa-1 doreasca aga!
— Da-mi drumul!
El o stranse mai tare.
— Nu!
Ea-gi rasuci brajul.
327
 — Va trebui sa faci uz de forja.
— Nu te cuno§ti §i tu ceva mai bine? In curand voi fi adanc .
in tine, iar tu vei cer§i inca §i mai mult.
Jayne abia mai putea sa respire §i sa suporte.
— Crezi ca am nevoie de asta?
— Asta cauji tu in noaptea asta. Chiar in timp ce vorbim te
exciji gandindu-te la mine. Gandindu-te la degetele mele care se
vor mi§ca pe trupul tau, la buzele mele, care te vor cauta toata?
Vrei s-o fac, sa te sarut, de la calcaie pana sus, la gatul tau cel
frumos? Simt ca te doresc atat de tare incat a§ putea face chiar
asta.
li dadu drumul.
— Pleaca, daca poji. U§a nu e zavorata.
Ochii de catifea neagra ai lui Jayne ardeau ca doi carbuni
aprin§i in timp ce se uita la el.
— Te urisc!
— Atunci pleaca.
— Te urasc, repeta ea §W palmui.
El nu clipi, nu intoarse capul, iar ea se uita la urma palmei ei
care i se imprimase pe obraz, dorind sa-1 sarute ca s-o gtearga.
— Te zeflemisesc, fetijo, spuse el cu glas ragu§it in timp ce
asprimea din priviri i se topea, pentru ca te doresc. Nu §tii ce-mi
faci! “^
§i eu te doresc.
E a nu se putea gandi decat la asta. Ii studie ■adancitura de la
baza gatului, perii increjiji din deschizatura camagii, umerii largi,
coborand spre mainile proptite in §olduri.
Trupul ei pulsa de dorul trupului lui. I§i intredeschise buzele,
respria, oftand profund §i i§i ridica incet ochii spre el.
— Pentru ultima data, §opti ea, cuvintele sunand un
geamat, dar §i ca o delcarajie de intenjii.
Degetele ii tremurau in timp ce-§i scotea halatul aruncandu-1
intr-o parte; i§i desfacu e§arfa din talie §i o arunca pe podea
alaturi de halat, trase in parji matasea albastra pentru a-i arata ca
nu are nimic pe dedesubt. Cu excepjia unui lan{i§or de arama la
gat. §i-l pusese fara sa §tie prea bine de ce.

328
 Acum gtia.
Andrew Igi jinu respirajia. Frumogii ei sani netezi il provocau,
varfurile tari plangeau dupa sarutarile lui umede. Ochii lui ii
devorau curbele zvelte, migcarea subtila a goldurilor, petecul
negru dintre coapse.
§tia ce-I agteapta acolo.
Se intinse ca sa-i atinga mana. Ea-§i scoase pantofii, se
„ indeparta pentru a se dezbraca §i ramase in picioare in faja lui,
fara alt acoperamant decat lanjigorul.
El o trase violent spre sine, trupul ei gol se freca de caiqaga gi
de pantalonii lui, mainile lui ratacira pe pielea ca matasea. Buzele
li se unira. Jayne igi pierdu minjile, iar Andrew fu atras in cercul
dulce, cald §i dornic al fiinjei ei. Mainile lui, mainile ei il
dezbracara gi se prabugira amandoi pe pat.
Se mi§cau ca un singur corp, topindu-se unul in altul, con-
topindu-§i dorinfele.
Jayne igi lipea buzele arzatoare pe pielea lui, ii saruta
sfarcurile, dandu-i nerabdatoare deoparte mainile pentru a-gi
pune gura pe abdomenul lui plat gi tare, lasandu-gi degetele sa-i
mangaie sexul. El gemu in timp ce ea i-1 duse la buze, gustandu-i
esen{a gi patima.
Daca acesta era sjngurul mod in care il putea face sa devina
parte integranta din ea, se va folosi de gansa gi se va rasfaja in
cxtazul momentului.
Jayne se inclina pentru a se sprijini de el, lasandu-gi sanii sa-i
atinga pieptul, buzele sa danseze impreuna cu a lui, ondulandu-gi
goldurile pentru a iegi in intampinarea migcarilor lui viguroase.
Formau impreuna o spirala, in noaptea de catifea; explodara la
unison, impartagind aceeagi foame, aceeagi nerabdare gi, in cele
din urma, aceeagi bucurie finala.
Reveninttu-gi lent din extaz, Jayne se tinu strans de el, cu capul
agezat pe pieptul lui in timp ce-i asculta bataia ca de tunet a
inimii. Ce om puternic, patimag era, ca gi armasarul pe care-1
calarise prin degert, tot numai mugchi gi hotarare, cu coama
neagra fluturand in timp ce se aruncau impotriva obstacolelor!

329
 Cu ea n-ajungea niciodata sa se lupte de-adevarat. In ochii ei
inchi§i cre§teau Lacrimile. Facuse lucrul pe care venise sa-1 faca. Ii
spusese ca-1 iube§te, in moduri pe care numai un barbat care
iube§te le putea injelege.
Marita-te cu mine, fetqo, §i rdmdi pentru totdeauna cu mine.
Auzi aceste cuvinte in mintea ei, nu rostite cu glas tare.
Clipi ca sa alunge lacrimile §i, sariltandu-i firele de par umede
de pe piept, se intinse alaturi de el, simpnd ca o arsura urma
fierbinte a patimii.
A§ vrea sa-mi petrec noaptea aici, spuse ea. Daca nu ai nimic
impotriva.
Andrew blestema nuanja cercetatoare din fraza ei.
— N-am nimic impotriva.
Pop petrece aici o ve§nicie, daca asa vrei
Cuvintele i se oprira in gatlej. I§i spuse ca e lag, ca e tot
baiejandrul care fusese respins §i care refuzase sa se mai supuna
vreodata acelora§i torturi. Chiar daca e in continuare cinic. El
trezise pasiunile femeii, dar nu se putea hotari sa intrebe daca mai
trezise in plus §i altceva.
Merina se trezise §i ratacea prin palat cand Jayne se strecura
inauntru printr-o u§a laterala, in primele ore ale dimineiii.
Ramasa in umbra, o privi pe sora lui Sidi luandu-§i ramas bun de
la iubitul ei, vazu expresia trista a ochilor ei negri pe cand se
indeparta, urmari fluturarea halatului negru cat timp Jayne alerga
spre singuratatea propriei camere.
— Prea stralucita doamna!
Se intoarse spre servitorul care i se adresase.
— Ai remarcat cand a plecat, noaptea trecuta? intreba Merina
cu glas scazut, dorind sa nu fie ascultata de nici un indiscret
aceasta taincia discujie.
Silueta in halat se inclina.
— N-am pierdut-o din ochi decat cand a intrat in camera
capitanului de vas.
Merina deveni nerabd&toare.
— §i?
— A fost exact cum va temeap ca va fi. S-a atentat la via$a ei.
Inchizand ochii, Merina il implora pe Allah sa-i dea tarie.

330
 — Spune-mi tot ce ai vazut.
Servitorul ii descrise atacul din alee §i cum il ucisese capitanul
pe atacator.
Merina ceru sa-i descrie barbatul cu palogul, iar gi iar, pana
cand in inima ei avu certitudinea ca-1 cunoa§te. Era un insojitor
fidel al tatalui ei. Mahomed vorbise deja despre barbatul cu
cicatrice §i despre cele doua atacuri pe care le comisese asupra
surorii lui Sidi.
§i pe omul acela il cunoscuse. Alta javra de-a tatalui ei.
Brusc ii dadu servitorului o alta misiune, apoi se indrepta spre
curtea centrala a palatului. In mijlocul plantelor lucioase §i langa
fantana ce susrua, se plimba cu ochii ajintip asupra cerului
diminepi, urmarind cum degetele trandafirii ale zorilor sparg
cortina intunericului.
Merina il iubea pe Sidi al ei cu toata patima unei inimi
sSlbatice §i ardente. 11 iubise a§a din chiar ziua cand tatal ei il
udusese in casa lor din Derna. Ea aflase ca o fata de paisprezece
ani poate iubi cu toata ardoarea unei femei §i se jurase ca intr-o
/.I uccst roumi zambitor, cu ochii intunecap, ii va fi sop
Merina fusese totdeauna favorita tatalui ei, mai ales de la
moui lea mamei ei. §tia ca el nu-i poate spune nu.
§i astfel ajunsese tanarul sa fie educat pentru a deveni un
bflrbat din poporul arab. Era jignitor ca nu le accepta credinja,
Utti acest lapt nu aducea prejudicii intereselor tinerei fete. El
Invajase limba §i invajase §i obiceiurile, invajase sa se intalneasca
cu ea in gradina §i s-o vrajeasca cu sarutarile lui inocente pana
cflnd ele devenira fierbinp §i nu mai fura chiar atat de inocente.
Candtfljunsese la varsta barbajiei, tatal ei avusese grija sa fie
numit conducator al acestui indepartat ora§ din degert. Sidi
acceptase cu placere postul — a§a cum §tia ea ca va face —, cu
injelepciune §i fervoare. §i o acceptase pe ea ca sope.
Fusesera casatorip timp de cinci ani. Spre eterna ei rugine, se
dovedise stearpa. Sidi era tot ce va avea ea vreodata §i se agaja
de el pana la ultima picatura de ferocitate ce curgea prin sangele
celor din neamul Hammoda.
Cum era apropiata de tatal ei, acesta-i cunogtea nevoile gi
patima. In repetate randuri el se jurase, in prezenja ei, ca ea nu

331
va suferi niciodata. Din acest motiv — §i poate din inca altele o
sutS — el avea spioni pretutindeni. Intre care §i barbatul cu
cicatrice care o speriase pe Merina cu privirea lui rece,
p2trunz3toare.
Prin cine §tie ce mijloace, el aflase despre aceasta sora din jara
departata, o sora care ameninja fericirea Merinei. Din acest motiv,
tatSl ei ar fi decis ca femeia trebuia sa moarii.
Merina tremura in racoarea zorilor. Ea fusese totdeauna cea
care stapanise totul. Sojul ei, atat de inteligent in nenumarate
ocazii, fusese momit spre dragoste... momit spre casnicie...
nebanuind deloc cS scrisorile trimise la diminul lui din copilarie
fusesera distruse §i ca scrisorile trimise de vechea lui familie
fusesera date deoparte.
Deodata simji ca tanjegte sa se afle in brajele lui Sidi.
Infa§urandu-§i rochia alba subjire in jurul corpului se grabi sa
paraseasca gradina, alerga pe coridoare, neezitand in faja u§ii
apartamentului pe care-1 imparjeau. Potrivit obiceiului poporului
ei, sojul statea separat de neveste §i concubine. Dar Sidi n-o avea
decdt pe ea; in fiecare noapte dormeau unul in brajele celuilait.
Cu excepjia nopjilor ca aceasta, cand Merina nu-§i gasea
odihna.
II gasi rastignit peste acoperitoare, trupul lui subjire §i bronzat
desenandu-se gol pe ceraceafurile albe. Aruncandu-§i haina de pe
ea, se intinse alaturi de el §i-i sufla in ureche.
— Sidi, iubitul meu, numai al meu! Caldura ei se ghemuia
langa a lui, i§i frecS sanii plini de brajul lui musculos.
El se mi§cd gadilat de cuvintele §optite de ea drept in obraz §i
zambi in somnul lui superficial.
Degetele ei coborara lent pe partea din spate a gatului §i pe
umeri, in jos pe coloana vertebrala, peste curbele ferme ale feselor
lui. El se rasuci §i o apuca de incheietura mainii atat de rapid
incat nu avu timp sa se retraga §i intr-o clipa se gasea deja sub el,
cu ochii ajintiji asupra fejei lui iubite.
— Stapanul e pregatit pentru sclava iubirii? Intreba ea sfielnic.
Un ras incet juca in gatul lui, in timp ce-§i lipea membrul in
erecjie de abdomenul ei.
— Stapanul e pregatit.

332
 Ea se inalja, atingandu-§i sanii plini de pieptul lui §i
Incolacindu-§i picioarele dupa §oldurile lui. El o patrunse dar ea
nu reu§i sa aiba vreun orgasm in aceasta dimineaja, prefacandu-se
insa §i, in toiul propriei excitari, sojul ei nu realiza diferenja.
Era de-ajuns ca ea sa §tie ca el e-n puterea ei, sa §tie ca ii
aparjine.
In acele momente placute de dragoste, el se decise sa vor-
beasca... despre cat de frumoasa era viaja lor §i cat de completa
acum, cand sora lui se afla aici.
O gelozie rece puse stapanire pe Merina §i toata caldura
momentului se risipi.
— Oare viaja noastra nu era completa inainte de venirea ei?
El ii mangaie brajul §i privi la raza soarelui de dimineaja ce
patrundea inauntru prin fereastra cu arcada de langa pat.
— Tu i-ai avut pe tatal t£u, pe frajii §i surorile tale. Jayne §i
cu mine eram foarte apropiaji. M-am gandit mult la ea in decursul
anilor.
El tacu §i ea-§i dadu seama ca-1 ingrijoreaza ceva. Mai §tiu de
asemenea ca nu trebuie decat sa a§tepte, caci el ii va spune tot.
— Ne-a invitat sa ne ducem in Virginia, spuse el.
Inima Merinei se opri o clipa, apoi reincepu sa bata.
— Dar e nevoie de tine aici, iubitul meu.
— I-am spus ca nu mergem.
Ea nu se simji consolata.
— Nici n-ai crede daca ai vedea ferma, continue el dupa o
clipa. Arbori §i iarba <at vezi cu ochii. Totul e verde. Fara nisip.
§i ploi dulci in cea mai mare parte a anului.
Ea percepu dorul din glasul lui §i simp cum in inima ei moare
ceva. Sidi era viaja ei §i, chiar acum, cand ii legana trupul gol in
braje, ea-1 simjea cum se departeaza.
II va rejine cumva, chiar daca asta echivala cu sacrificarea
surorii de peste ocean. Da, gandi ea pierzandu-§i rajiunea pentru
un moment, Jayne Worthington trebuie sa moara!
Oroarea lucrului la care .se gandea o lovi ca un pumnal. Era
nebuna daca dorea a§a ceva! Allah sa ierte duhul rau care-o
impingea intr-o asemenea stare!

333
 Ca un pendul puternic, dorinjele ei se deplasara in sens invers
in timp ce analiza efectele unei asemenea morji. Spaima o
cuprinse ca o gheara. Ce-ar fi daca i s-ar intampla ceva iubitei
surori a lui Sidi? Ce-ar fi daca el ar afla cine este vinovatul? Daca
asemenea lucruri chiar s-ar intampla, ea 1-ar pierde in vecii
vecilor.
Devorata pe dinauntru de astfel de ganduri, il privi cum
aluneca din imbra|i§area ei §i se imbraca, punandu-§i pantalonii
largi, cama§a cu maneci lungi, e§arfa de la mijloc. Ce barbat
frumos era! §i ea ofta de acel dor de el care dura lotdeauna in
inima ei. A§a se uitase la el cand avea paisprezece ani §i el era un
tanar cu picioare lungi, care nu implinise inca douazeci. Atunci
viaja parea simpla. Ea-1 vroia, iar tatal ei ii dadu ceea ce dore§te.
Dar acum era mai injeleapta §i §tia ca nimeni — nici macar Allah
— nu putea sa-i indeplineasca chiar fiecare dorinja.
Cand el pleca se ridica din pat, se imbraca in rochia cea mai
fina §i-§i saluta musafirul nedorit cu tot entuziasmul pe care-1 putu
mima, aratandu-i camera ei preferata din palat, dandu-i o lecjie
de arta dansului pana cand ambele femei ajunsera sa chicoteasca
de parea ele ar fi fost surori, minjind pentru ea cand capitanul
sosi in vizita §i spunandu-i ca domni§oara Worthington avea o
durere de cap §i dora sa se odihneascS toata ziua.
Nu-i scapara urmele trsitejii ce pluteau pe chipul femeii §i
simji o inrudire cu un gen deosebit de ea, o inrudire cum nu mai
cunoscuse. §i Merina era trista tot din-cauza unui barbat.
La caderea nopjii servitorul veni la' ea §i-i spuse ca, in
intunericul aleilor din Ziza, aflase tot ceea ce ea dorea sa §tie.
Urma sa aiba loc un nou atentat la viaja acelei roumi, in cazul in
care s-ar fi aventurat sa iasa dintre zidurile palatului.
Cu inima grea §i zambetul pe buze, s^tu in faja fratelui §i
surorii cat dura masa de seard, se scuzd pentru a-i lasa sa
vorbeasca din nou despre acea Vriginia pe care ambii o iubeau
atat de mult §i se strecura in camera musafirei.
Cateva minute mai tarziu, inve§mantat3 in ciudata rochie verde
din Jara aceea de departe, cu pSrul legal intr-un coc pe ceafa, se

334
 infa§ura intr-o mantie larga, asigurandu-se ca rochia verde e
vizibila §i se strecura afara din palat pe u§a laterala pe care o
folosise Jayne Worthington.
Rochia nu se potrivea prea bine cu silueta ei, caci era stramta
peste sani §i lunga, dar ea era mai preocupata sa jina strans
pumnalul ascuns in faldurile mantiei.
Inch-Allah, gandi ea in timp ce se grabea pe strada intunecata
se pornea de la palat — daca a§a va vrea Dumnezeu, se va inapoia
inainte de revarsatul zorilor.
Oamenii tatalui ei se dovedira de§tep|i. Ei o zarira cand
ajunsese la trei strazi distanja de locul unde dormea capitanul. Ea
statea in umbra, cu pumnalul in mana mica. Le va vorbi, le va
plati atat cat trebuie. Daca vorbele §i banii nu vor ajunge, le va
spune ca-§i puneau via{a in pericol pe propriul lor rise.
Dar planul ei nu fu bun. Ei ii cazura in spate inainte de a le
fi putut vorbi, pumnalele lor fura mai eficiente decat al ei.
— Sidi, §opti ea prabu§nidu-se la pamant. Ramase intinsa
•nemi§cata §i sangele datator de viaja i se risipi pe pietri§ul de pe
Ntrada pustie.
Coi doi disparura in intuneric, felicitandu-se pentru monezile
do aur pe care aveau sa le primeasca pentru aceasta fapta
lnfrlco§atoare, fara a se osteni sa verifice identitatea femeii pe care
o ucisesera.

CAPITOLUL XXX

oua zile mai tarzlu, §eicul Zamir Abdul Hammoda intra

in Ziza calare pe un mandru armasar arab, inconjurat de
\ servitorii care se ingrijisera de el cat traversase de§ertul,
dand prea pujine semne de oboseala dupa lunga
calatorie.
Hammoda §tia cum sa aiba grija de sine, §tia care sunt placerile
pe care le pot oferi bogajia §i puterea. Apa, femei, hrana, —

335
niciodatfi nu se lipsea de aceste lucruri indispensabile indiferent
cllt dura caiaioria.
El caiarea in fruntea procesiunii, domic sa ajunga la palat §i
s-o imbraji§eze din nou pe iubita sa Merina. Ea ii semana foarte
mult, mai mult decat ceilalp descendenji ai sai. §tiind totdeauna
ce vrea, ea nu lasa nimic sa se interpuna intre ea §i obiectul dorit.
Inauntrul zidurilor ora§ului totul era lini§tit. Pe strazi umblau
pujini oameni, nu erau mai mulji nici in vecinatatea suk-urilor,
iar cei pe care-i mtalni i§i inclinara capetele solemn §i se grabira
sa piece. Un aer mohorat domnea peste tot ce vedea. Ca §i cum
ar fi murit cineva §i tot ora§ul ar fi fost in doliu.
Ca §i cum ar fi murit cineva apropiat conducatorului. Cineva
care in mod cert ar fi trebuit sa moara pana acum, date fiind
recompensele pe care le oferise pentru moartea ei.
Hammoda reu§ea cu greu sa nu zambeasca. In noaptea aceasta
va sarbatori band vin.
Calari direct spre porjile palatului, descaieca §i, fara a se osteni
sa bata la u§a, pa§i in marejul edificiu pe care i-1 asigurase iubitei
sale Merina barbatului inimii ei. Platise mult pentru a aranja
moartea tanarului sanatos care condusese aici inainte de Sidi Ali,
chiar mai mult decat se piatea in mod curent. Dorin^ele Merinei
fusesera totdeauna costisitoare §i el era un batran nebun care
cauta sa i le indeplineasca.
— §eic Hammoda!
Se intoarse §i zari faja ingrozita a unui servitor.
— Moartea plute§te asugra palatului, nu-i a§a? spuse Ham­
moda dand solemn din cap. Imparta§esc aceasta durere.
in ochii servitorului trecu o licarire de nedumerire, dar
Hammoda o alunga nerabdator.
— Du-ma la fiica mea!
Servitorul se inclina, cu ochii lipiji de podeaua de marmura.
Se intoarse §1, urmat indeaproape de Hammoda, se grabi spre sala
de audienje a palatului unde Sidi statea de vorba lini§tit cu
capitanul Andrew MacGregor.
Un val de iritare il cuprinse pe §eic. Nu prea-i piacuse purtarea
capitanului cand se intalnisera la Derna §i-i ordonase lui Mac-

336
Gregor sa se {ina departe de acea americanca imposibila. Ajunsese
in pragul unei furii incontrolabile cand aflase ca marinarul
participa la calatoria in de§ert.
Sco^ianul putea crea probleme, mai ales atunci cand avea
impresia ca parteneruj lui trece dincolo de limitele onestitajii. Dar
era cel mai bun in meseria lui. §i Hammoda, pe cat era de darnic
ca tata, era priceput ca om de afaceri.
— Zamir, spuse Andrew surprins cand geicul patrunse ca o
furtuna in camera. S-ar fi agteptat ca omul sa fie distriis de durere.
Josh Worthington avusese nevoie de doua zile pentru a accepta
realitatea, §i inca nu putea sa rosteasca numele sojiei lui moarte
§i inca nu primea pe cei care veneau sa-i imparta§easca durerea.
— Ce §oc, spuse Hammoda. Inima mea e plina de tristeje la
aflarea pierderii. Traversa camera §i-l cuprinse pe ginerele sau
intr-o ImbrSlijare greoaie, se departa pentru a-1 saruta pe amandoi
obrajii, apoi il Imbraii§a din nou.
Josh deschise gura sa vorbeasca. Hammoda nu-i lasa ragazul
necesar.
— Inmormantarea a avut loc?
Josh incuviinja.
— Fii lini§tit, spuse Andrew, a fost inmormantata pe o parte,
cu faja spre Mecca. A fost o ceremonie islamica a§a cum i-ai fi
cerut-o, daca ai fi fost aici.
Ciudat, gandi Hammoda, ce-i pasa lui de inmormantarea unei
femei care ameninjase fericirea fiicei lui? In momentul in care
allase de cercetarile ei, §tiuse ca 1-ar lua pe Sidi cu ea. §i pe
Merina. Altfel fiica lui s-ar fi ofilit in Tripoli §i ar fi murit de
singuratate. In ambele situapi, ea ar fi fost pierduta pentru tatal
sau.
Hammoda platea oameni in toata jara pentru a urmari
ameninjarile la adresa bunastarii lui §i a binelui celor apropiaji
lui. Oameni buni, care-§i facusera in sfar§it datoria. Oameni ca
Muhtar, cel cu cicatricea, care aflase despre femeie in Tanger.
Muhtar statuse multa vreme la panda, a§teptand scrisorile acestei
persoane §i vizita care — cum se temea Hammoda — avea sa aiba

337
 loc intr-o zi. Dupa cum ii raportase lui Hammoda cand o urmarise
la Derna, cSutase sa puna capat problemei chiar in faja porjilor
palatului pa§ei.
DacS el era raspunzator de moartea ei, Hammoda va avea grija
ca omul sa primeasca tot ceea ce merita.
— Unde e fiica mea? intreba el.
Josh se uita la el nedumerit, intrebandu-se daca nu cumva
durerea il facuse pe generosul parinte sa-§i piarda minjile. Josh
§tia ca el insu§i era aproape s-o pafeasca.
— E alaturi de Allah, spuse el cu glasul pujin mai ridicat decat
o §oapta. Pe un deal, in mijlocul unei gradini.
Vocea i se franse §i se intoarse cu spatele. .
Un nebun sentimental, gandi Hammoda, care plange dupa o
sora pe care n-a vazut-o de ani de zile. §i la fel era §i Merina, care
se dusese sa ingenuncheze §i sa se roage la mormantul ei. Probabil
sufera pentru pierderea suferita de sojul ei.
Josh se scuza §i-i lasa pe Hammoda §i Andrew singuri.
§eicul nu-§i putu refine un zambet de satisfacjie, indiferent cat
.(le mult se straduia sa dea dovada de durere §i simpatie.
— Ji-am spus sa n-o ajuji pe femeie. Daca m-ai fi ascultat,
aceasta tragedie nu s-ar fi produs.
Andrew il privi ganditor, sim{indu-se ca un prost pentru ca-i
trebuise atata timp sa injeleaga.
— Zamir, ai facut o gre§eala!
— Eu nu fac gregeli. Eu pianuiesc... cum le spune, un cuvant
fantezist?
— Evenimente neprevazute.
— A, aga e! Eu pianuiesc evenimente neprevazute.
U§a din fundul camerei se deschise. Andrew inainta spre ea.
Hammoda se intoarse zambind. Ah, Merina, gandi el. Aflase ca el
e acolo.
Dar femeia in negru, cu parul intunecat, care inainta spre el
nu era iubita lui fiica. Privi, neinjelegand, spre spectru.
— Jayne, spuse Andrew intinzand mana.
Ea parea aproape epuizata, cu faja palida §i ochii incercanaji,
la fel de indurerata ca fratele ei pentru ca §tia ca pumnalul _

338
asasinului era pregatit pentru ea. El ar fi vrut s-o ia in braje §i
s-o legene bland §i sa lase lacrimile sa curga, dar de doua zile orice
consolare oferita de el fusese refuzata.
§i acum avea inca o lupta de purtat. Slava cerului, el era acolo,
gandi Andrew intorcandu-se spre §eic. Hammoda privea cu ochi
mari, neincrezatori, iar faja i se inro§ise.
<— Tu!
— §eic Hammoda, spuse ea, dar nu se apropie §i nu-i intinse
mana.
— Doar ai murit, spuse el iritat, e§ti ingropata pe deal!
— Sunt sigura ca asta doreai, raspunse ea derutata. Dar n-a
fost a§a!
Cu chipul impietrit in neincredere, Hammoda dadu din cap.
— Fiica ta s-a imbracat in hainele lui Jayne, spuse Andrew, §i
a iegit din palat acum doua nopji. Putem doar sa presupunem ca
spera sa puna capat atacurilor asupra surorii sojului ei. Sa-i atraga
pe uciga§ii platiji §i sa-i convinga sa renunje la planurile lor. Dar
evident ca nu i s-a dat §ansa sa vorbeasca.
Hammoda privi la Jayne §i la Andrew confuz, ca §i cum mintea
lui nu ar fi putut suporta povara injelegerii.
In ciuda tuturor celor intamplate din vina §eicului, Jayne nu
gasi nici o satisfacjie vindicative in spaima lui. Durerea era o
suferinja universala. N-ar fi dorit nimanui o asemenea durere §i
se indrepta spre el cu bra|ele intinse ca sa se poata consola unul
pe altul.
Dar Hammoda se desprinse de sub puterea vrajii §i fu cuprins
de o asemenea manie incat zgal|ai zidurile palatului.
Repezindu-se la Andrew, scuipa asupra lui cuvinte de ura §i
chin.
— Ji-am spus sa n-o aduci aici! Ji-am ordonat! Se batu cu
pumnii in piept §i vocea-i deveni cu fiecare cuvant mai ascujita.
Eu, care sunt stapan peste o mare parte din Tripoli, a§ fi putut
sa-ji zdrobesc maruntele tale avu{ii cu un efort la fel de mic ca
acel necesar uciderii unei mu§te! Vasul corsarilor a fost trimis sa
traga focuri de avertisment, dar tu nu te-ai intors din drum!

339
 In coljul gurii i se aduna scuipatul §i faja i se Meuse stacojie.
— Ji-am spus sa n-o faci, racni el, apoi se intoarse spre Jayne
cu brajele fluturand salbatic.
Ea se poticni in faja forjei nebuniei lui.
Andrew se migca iute, a§ezandu-se intre ei ca un zid protector
pentru Jayne.
— Ea era cea care trebuia sa moara, prostule! Nu Merina!
Hammoda i§i ascunse faja in maini §i suspina necontrolat. Nu
Merina, spuse el printre lacrimi, iar mania i se stinse la fel de iute
cum se nascuse.
Se prabu§i in genunchi, cu capul inclinat.
— Nu Merina, §opti el poticnit, iar §i iar, in timp ce Jayne §i
Andrew il priveau neputincio§i.
Jayne ingenunche sa-i ofere consolarea pe care inainte o
refuzase, dar el nu paru sa-§i dea seama ca ea e acolo. In cele din
urma ea se ridica §i-l privi pe Andrew pe deasupra tatalui prabu§it.
Atat de multe se intamplasera intr-un timp atat de scurt, atat de
multe incat abia le njai putea injelege.
Ji s-a spus sd n-o aduci aici.
O cuprinse greaja, adaugandu-se durerii pentru pierderea
suferita de Josh. Hammoda §i Andrew erau cumva aliaji. Ei
discutasera despre ea la Derna, cand ea crezuse ca atitudinea
schimbata a lui Andrew, care dorea s-o ajute, se datora propriilor
lui ingrijorari.
Crezand a§a, i se daruise. In repetate randuri. §i-§i ingaduise
sa se' indr&gosteastii de el.
Era cuprinsa de o agonie de mari proporjii, incat nu putea nici
sa respire.
— Jayne, spuse Andrew imp3rtd§indu-i gandurile, negtiind ce
sa faca.
— Nu, §opti ea, abia con§tientS de faptul ca vorbise. Nu vreau
inca sa aud scuze.
Adunandu-§i forjele despre care nu §tia ca le mai are, chema
un servitor pentru a -1 conduce pe jeic intr-o camera unde sa se
poata odihni. Apoi se intoarse spre Andrew, simjind cum o

340
cuprinde un calm de gheaja, care-i alunga sentimentele,
permijandu-i sa vorbeasca.
— Tu §i Hammoda sunteji asociaji.
Nu-§i recuno§tea vocea.
Pentru Andrew, nimeni in l'ume nu putea fi atat de frumos §i
de ranit §i de mandru ca femeia din faja lui. Ar fi navigat prin iad
ca sa {ina durerea departe de ochii ei §i §i-ar fi taiat limba mai
degraba decat sa rosteasca un cuvant care sa-i sporeasca chinul.
Dar nu era momentul §i nici ocazia pentru gesturi mareje §i
el facu lucrul cel mai greu de imaginat. Statu lini§tit, §tiind ca tot
ce poate face mai bine e s-o lase sa-§i lanseze sage{ile acuzajiilor
asupra lui §i sa-i raspunda la toate intrebarile. Apoi va incerca sa
se explice.
— Suntem parteneri de afaceri, spuse.
— Aji discutat despre mine. Asta s-a intamplat oare in prima
zi la Derna? Dupa ce m-am intre}inut eu cu el?
— Da.
— §i Ji-a spus sa nu ma ajuji.
— Exact.
— Ai hotarat sa nu te supui.
Andrew i§i trecu mana prin par.
— La dracu, nu era vorba de nesupunere! Doar omul asta nu-i
stapanul meu!
— Sunt sigura ca nu. N-ai permite niciodata nimanui sa capete
asemenea puteri asupra ta.
Rostise cuvintele ca pe o acuzajie §i Andrew fu cuprins de
dorinja de a o zgaljai pana ce va injelege cum stau lucrurile cu
el. Mainile i se incle§tara pe golduri; se lupta sa se controleze, dar
ciuda era ca o pisica salbatica dezlanjuita in pieptul lui, zgariind
§i dand cu laba ca sa iasa afara.
— A§a am fost eu de multa vreme. Slab, §tia, dar spunea
adevarul.
Jayne i§i aminti cum venise el in camera ei in noaptea aceea,
cum facusera dragoste pentru prima data. Ea-i daduse capitanului
un dublu stimulent pentru a o insoji — razvratirea impotriva unui

341
ordin, mai intai de toate, §i apoi eertitudinea unei recompense
care sa indulceasca hotararea luata.
— Jayne.., Andrew se intrerupse, apoi reincepu sa vorbeasca.
Asculta-ma, fetip! A§ vrea sa-Ji explic toate motivele.
Urmarind succesiunea de ganduri negre ce se oglindeau pe
chipul ei, dornic sa-i citeasca in minte, ii descrise cum se nascuse
el, cum facuse dezastruoasa incercare de a-§i cunoagte tatal, cum
un adolescent singuratic §i mandru se jurase sa nu se mai lase
niciodata ranit in acela§i mod.
Nesigur daca ea-1 auzise, tacu. Poate cS nu se pricepea sa
povesteasca pentru ca n-o mai facuse inainte, nu a§a de-a dreptul
ca acum. Doar pe bucajele mici pe care numai Oakum le injelegea
oarecum.
-*-■ Cand ai injeles ca Hammoda era in spatele aientatelor la
viaja trea? intreba ea.
— O banuiam de mai mult timp, dar numa'i cand am ajuns
aici am devenit sigur. Ma hotarasem de mult sa-1 fac pe om sa
plateasca pentru crimeje lui. §i am fost mereu aproape, ca sa te
apar. Sau axn incercat s-o fac, dar tu ai obiceiul sa cauji necazurile
cu lumanarea §i e greu de luptat cu tine.
— Da, cam creez probleme.
Disperarea §i frustrarea se luptau in inima lui Andrew, doua
fiare ce-i devorau cu egala putere sufletul, lasandu-1 prada unui
sentiment de adanca zadarnicie. Jayne ajunsese sa insemne pentru
el mai mult decat toate vasele ce brazdau marile, dar acum ea era
departe de el, -ca un port pe care nu-1 putea atinge.
— Nu e nici timpul sa tragi concluzii, nici sa faci planuri,
spuse el. Nu acum, dupa tot ce s-a intamplat.
— Dimpotriva! E momentul cel mai potrivit. Nu ma poji
atinge sau saruta ca sa-mi tulburi gandurile.
Inghiji nodul ce-i statea in gat. Se controlase de minune §i
trebuia s-o mai faca inca un timp.
— Ai vorbit de familia ta acum cateva minute.
— N-am familie. N-ai ascultat cu prea multa atenjie.
— O, Andrew, am ascultat tot ce ai spus! Ai vorbit despre
faptul ca ai fost respins o data. Eu am fost respinsa in fiecare zi
a viejii mele!

342
 . El se apropie s-o ia in braje, dar ea ridica mana, oprindu-1.
— Lupta ta a avut loc cand aveai doisprezece ani, continua ea. ,
Cand eram de aceea§i varsta, eu am inceput sa am ciclu. Sunt
sigura ca intimitatea dintre noi imi da dreptul sa vorbesc despre
acest eveniment. Josh tocmai plecase §i eu eram inspaimantata.
Mama radea de spaimele mele §i in particular i§i batea joc,
impreuna cu sora mea. Eram o mica creatura atat de lipsita de
farmec, spuneau ele, meat prea pujin conta daca deveneam femeie.
Andrew sim{i ceva de parea i s-ar fi smuls inima din piept.
— De-a lungul anilor criticile au continuat, dar, spre
deosebire de tine §i Josh, eu n-am beneficiat de luxul de a fugi in
lume. Eram fata, §i aici era marea diferenja! Cand depagisem bine
varsta majoratului, am mogtenit ceva ce, speram eu, ma va piine
pe picior de egalitate. Dar chiar cu bani am intalnit doar disprej
pretutindeni unde m-am dus, de la biroul pregedintelui Madison
p&nd la taverna murdara din New York §i pe tot drumul pana pe
Coasta Barbariei. Un barbat n-ar fi fost tratat in acest mod!
Vorbea plat §i ochii ii r&maneau uscaji.
— E§ti un om facut pentru mare, Andrew MacGregor! E un
loc unde nu se cere sa ai radacini. Eu sunt doar o femeie, dar
intr-un fel sunt mai degteapta decat tine. Eu §tiu ca fiecare dintre
noi trebuie sa fie legat de cineva, altfel viaja n-ar avea nici un
sens. De aceea a trebuit sa-1 gasesc pe Josh!
Cuvintele erau spuse frumos, dar il taiau ca un cu{it, cu forja
udevarulut El sangera pe dinauntru. Andrew n-avusese niciodata
nevoie de nimeni... §i Jayne gasise persoana pe care o cautase.
— Te rog sa a§tepji aici o clipa, vrei? Fara a-i a§tepta
raspunsul, se intoarse §i parasi camera, cu spinarea Jeapana, cu
lusta neagra invartejindu-se in urma ei. Se intoarse peste cateva
minute, cu o pungu{a in mana.
Se opri suficient de aproape pentru ca el sa-i citeasca hotararea
din ochi. Nu dureTe, nu autocompatimire. Nu mai exista a§a ceva.
— lata, spuse ea, intinzandu-i punga.
— Ce-i asta?
O lasa sa cada la picioarele lui, unde ateriza cu zgomot.
— Aur.

343
 — Pentru ce?
— Plata pentru stradania ta.
— La dracu...
— Blestema, daca trebuie s-o faci, dar sa nu negi ca de la bun
inceput totul intre noi a fost pe baza de schimb. Mi-ai oferit loc
pe vas in schimbul serviciilor prestate in patul tau. Ji-au trebuit
o mie de mile gi cateva luni pentru a le capata, dar in cele din
urma ai reugit.
Andrew cauta in zadar femeia iubitoare care venise la el
inve§marttata doar in lanjuri de arama. Ea nu mai era de gasit §i
el vedea ca o pierduse pentru totdeauna.
Realizand acest lucru ajunse sa simta o asemenea durere cum
nu mai cunoscuse nicicand. O durere de care nu avea nevoie. O
durere pe care n-o putea accepta.
— Aga privegti tu lucrurile? -s
— Desigur. Intenjionam sa folosesc banii pentru a cumpara
eliberarea lui Josh din sclavie, dar cum asta s-a dovedit a nu fi
necesara a§ dori sa-mi platesc datoriile. Da ce trebuie pentru
reparajiile fregatei gi restul pentru flota de vase pe care {i-o
doresti. Poate aga nu vei mai considera ca aceasta aventura intra
la capitolul pierderi.
— Sunt tot ticalos, nu-i a§a, fetija?
— Cred ca ai confirmat-o.
Simji ca e respins mai abitir decat in ziua cand {inuse piept
lordului. lata o reeditare a scenei aceleia, dar mai rea... mult mai
rea. Abia-§i cunoscuse tatal, nu-1 iubise aga cum o iubea pe femeia
mandra ce statea in faja lui. Femeia care ridicase intre ei un zid
pe care el nu §tia cum sa-1 darame.
Odata se rugase sa fie iubit §i acceptat. §tiind ca ea-1 va
respinge, nu avea taria sa se mai roage o data.
— N-o sa te uit. fetija, spuse el.
N-o sa-§i permita s-o atinga, nici macat sa-§i plimbe un deget
pe buzele ei, aga cum tanjea sa faca, nici macar sa-i stranga mana.
Statura gi se privira unul pe altul un moment, apoi el se
intoarse gi pleca, iar uga salii palatului se inchise defmitiv in urma
lui.
Jayne cata jinta la punga uitata pe podea, apoi spre uga.

344
 — N-ai vrut sa pastrezi nimic din ceea ce-Ji puteam da eu, nu?
spuse ea in gol, cu inima sfaramata in mii de bucaji. Nimic, §opti
din nou, §tergandu-§i o lacrima. Nici macar aurul meu!

CAPITOLUL XXXI

'MP ayne statea pe o movila inalta umbrita de lastarii

primavaratici ai unui ulm subjiratic §i privea ondularea
Q dealurilor din Virginia ce se intindeau in faja ei. Primele
semne de verdeja devenisera vizibile in maroniul ierbii
iegite din iarna grea, dar ea vedea valuri de ocean... §i uneori dune
nesfargite de nisip.
Oare nu va alunga niciodata aceste viziuni din minte?
Un nechezat o trezi din reverie §i se intoarse spre iapa pe
care-o cumparase aici la intoarcerea de la Tripoli. Era un cal arab
cenu§iu, pe nume Fortune doi; iapa era impidicata in apropierea
unui petec de iarba noua.
— Ce te supara, fetijo?
Iapa i§i smuci capul, tragand de capastru, apoi i§i roti ochii §i
se intoarse la iarba ei.
Jayne i§i freca maneca jachetei de calarie de culoarea vinului
ro§u. Era*pujin probabil sa fie descoperita aici. Nici Millicent nici
Marybeth, desparjita de so{ §i agteptand divorjul, n-ar consimji sa
paraseasca New York-ul nici macar pentru a-1 vizita pe baiatul
familiei reintors acasa. Saptamana pe care o petrecusera cu el la
conacul Forbes din strada Vandam le fusese de ajuns tuturor.
Josh se afla in Richmond, aranjand cumpararea unui teren
pentru a reconstitui toata proprietatea ce aparjinuse tatalui lor,
odinioara sub numele de ferma Worthington. Toata lumea de prin
jur era probabil la lucru, la semanaturile de primavara.
Toji, cu excepjia Alvei, care se ocupa de bucatarie incercand
sa descopere ceva ce stapana ei ar putea accepta la masa de dupS-
amiaza.

345
 — Mai sl&banoaga ca oricand, declara batrana ei servitoare §i
prietenS cu o regularitate innebunitoare. Ca §i cum ai fi gata sa-ji
iei zborul zilele astea.
Jayne se indoia ca ar fi in pericol. Ar fi fost nevoie de un vant
puternic din de§ert pentru a realiza ameninjarea. §i ceva
asemanator cu caldura degertului pentru a-i lua raceala din inima.
Iapa necheza din nou. De data aceasta Jayne auzi zgomotul
unor copite de cal deasupra vantului u§or care starnise frunzele
§i care §optea jucandu-se in buclele libere ale parului ei.
Se intoarse §i vazu o silueta intunecata, cSlare pe un cal negru,
care urea panta.
Se sprijini cu o mana de copac; o bucata de scoarja se
desprinse §i ea ii strivi asprimea neregulata in palma, nesimjind
nici o durere, nesimjind decat un singur lucru: cum ii bate inima
§i-i pulseaza in vene.
Cu capul descoperit, el purta o haina neagra ce flutura
descheiata peste o cama§a din panza alba, pantaloni negri, cizme
negre. Parul era mai lung decat §i-l amintea ea §i fa{a mai slaba.
Cand descaleca ea vazu ca fizic era la fel de puternic ca
totdeauna, acela§i barbat la care se gandea noapte de noapte cand
incerca sa adoarma. Ca de obicei, Andrew MacGregor facea lumea
din jurul lui sa para mai mica.
El se apropie, oprindu-se la ca|iva metri distanja. Ochii lui
albagtri ca un cer de furtuna o sfredelira; ei i se opri respirajia §i
i§i simji inima in gat. Vanticelul u§or ii aduse o §uvija de par peste
buzele intredeschise, §i ea o dadu deoparte. Privirea lui ii urmari
mi§carea. '
Se simjea ca §i cum trupul ei ar fi fost strSbatut de un curent
electric. Oare §i Andrew incerca aceea§i senzajie? Ochii lui erau
tulburi; nu-i putea descifra starea.
— Ce caup aici? intrebS ea.
Privirea lui Andrew aluneca repede peste ea. Dorea sa vad&
cat mai mult intr-o clipa, sa se bucure de priveli§tea ei dupa atatea
luni de vise mizerabile.

346
 igi mai pierduse din culoarea negricioasa datorata de§ertului,
dar pieleS ei era tot de culoarea unei aripi de molie. ii placea felul
in care jacheta de culoarea vinului ro§u ii punea in valoare tenul;
ii placea faptul ca ea alesese acea nuanja.
Poate ca fetija nu era atat de calma pe cat parea. Cerul §tia ca
el nu mai fusese niciodata atat de terorizat In intreaga lui viaja...
nici macar cand, copil, pornise prin ploaie spre conacul lordului,
nici atunci cand, barbat fiind, infruntase tunurile corsarilor.
—= Cei de-acasa mi-au spus ca te pot gasi aici.
Vocea adanca, bogata In nuanje o incalzi pe Jayne pana in
varful picioarelor.
— Calaresc adesea in partea asta. Mai ales cand Josh e plecat.
Cuvintele ie§eau bajoase §i Jayne se temea ca el sa nu-i auda
bataile riebune ale inimii.
— Ce mai face fratele tau?
— Din zi in zi mai bine, cred. A avut multe de facut, de la
moartea sojiei. Realizand crimele lui Hammoda §i acceptand
propria lui orbire, caci nu le descoperise singur, ferma s-a dovedit
buna pentru el, i-a oferit un lucru asupra caruia se poate
concentra. .
— §i s-a dovedit buna §i pentru tine?
A fost ca dracu.
— Am reu§it sa ma descurc. Trase de par cu degete nervoase.
Dar m-am intrebat ce s-a intamplat cu o muljime de oameni pe
care i-am parasit.
— Daca la §eic te gandeai, e un om sfar§it. N-avem nimic de
imparjit, injelegi, dar nu-i nici un secret ca nu-§i va mai reveni
dupa pierderea fiicei lui. Baiatul, Mahomed, s-a dovedit a fi
barbatul din familie. S-a intors la mama lui in Tripoli, dar se
vorbe§te ca amandoi s-ar putea muta la Ziza.
Andrew pa§i mai aproape.
— Ar fi potrivit, nu gase§ti, ca intr-o zi sa conduca in locul
fratelui tau!
— Foarte potrivit!

347
 Jayne se juca cu inchizatoarea de la gat. Nu observase pana
acum ce strain! e gulerul.
Inca un pas.
— Echipajul ma a§teapta in New York. Un grup unit §i
inimos, dupa cum §tii! Boxer se indragoste§te mereu, §i Oakum
Jine predici destul de des, iar Atlas face cat mai mult tambalau.
Chang §i Chin s-au intors la familiile lor din Pekin.
Daca se mai joaca inca o secunda cu nasturele de la haina,
gandi Andrew, o sa-i rup blestematul de ve§mant de pe ea. De
fapt, s-ar putea s-o faca oricum.
— Nu mai e nimeni a carui soarta sa te fi interesat? intreba
el, apropiindu-se atat de mult Incat ii simji mirosul de gardenii
de pe piele. O singura adiere ii incingea sangele.
A§tepta car ea sa-i raspunda. Totul depindea de ceea ce ea avea
sa spuna.
Jayne i§i jinea capul sus. In ciuda oricarei logici, Andrew se
afla aici. In sfar§it, venise momentul sa-i spuna cum se simte.
— M-am gandit la tine, Andrew. Nu trece aproape nici un
minut ca sa nu-mi apara in fa{a ochilor chipul tau, sau fara sa-mi
amintesc rasul tau, sau felul in care obi§nuiai sa stai langa
balustrada in timp ce briza iji zburatacea parul §i-|i mula hainele
pe trup. !mi amintesc felul in care ma mustrai §i te ingrijeai de
mine §i felul cum faceai dragoste. Eu...
El o lua in braje §i ea nu mai reu§i sa spuna lucrul cel mai
important.
— Nu mai pot a§tepta nici macar o secunda, fetijo! ii sarutS
coljurile gurii. Te iubesc din inima, cu tot sufletul §i m-am chinuit
tot timpul de cand am plecat ca un prost de langa tine.
i§i lipi buzele de ale ei, u§or, departandu-Ie doar pujin,
inghijindu-i respirajia. Facu totul bland, lent, astfel meat sa-§i
poata pastra minjile intregi.
Intrerupse sarutul §i o privi. Lacrimi atarnau de genele des©
care se odihneau pe umbrele de sub ochii ei. Era atat de delicati,
de vulnerabila, iar el dorea s-o jina mereu in braje, s-o apere, s-o
aiba langa el tot timpul.

348
 I-o spuse.
Ea-§i fixa privirea intr-a lui.
> — Nu sunt chiar a§a fragila, spuse, in timp ce buzele i se
arcuiau intr-un soi de zambet §i el realiza ca lacrimile nu erau de
durere. Ai uitat cum am traversal degertul?
— N-am uitat deloc.
, — Acum e randul meu?
— Daca ai ceva de spus. Am fost un ticalos, recunosc, in toate
injelesurile cuvantului, dar mi-a trebuit ceva timp sa ajung la line
de indata ce am realizat ca nu-mi doresc altceva pe lume. Cand
m-am intors la Derna am aflat ca Josh hotarase sa paraseasca Ziza
§i ca amandoi calatoreaji spre Tobruk...
Ea-i acoperi buzele cu degetele.
— Nu §tiam ca vorbe§ti a§a de mult. N-ai facut-o nici chiar
cand ne certain!
Andrew rase.
— N-am avut a§a multe de spus.
— Te iubesc! O spuse repede, inainte ca el s-o poata
intrerupe. In Ziza am fost manioasa §i ranita §i inca zguduita de
tot ce se intamplase §i am spus lucruri care mi-au adus prea putina
muljumire. dai n-am incetat nici o clipa sa te iubesc. Din clipa
cand ai coborat de pe pasarela navei Trossachs §i m-ai oprit pe
docul aglomerat oferindu-te sa ma ajuji. O, dragule, erai a§a de
stftnjenit, §i tocmai de aceea mai Uraguy.
Andrew i§i simji inima plina de o muljumire cum nu mai
cunoscuse.
— Dragule, deci? Nu ticalosule? Nu cumva ui(.i imprejurarile
na§terii mele?
— Tu n-ai avui tata, iar eu am avut trei. A§ spune ca ajungem
la un echilibru.
Andrew r&nji.
— M-am dus s&-l vad, am facut-o.
- r Ce?
— A fost ideea lui Oakum, dar deja ma tortura §i pe mine.
Dupa lecjia pe care nn-ai da. -o despre faptul ca am nevoie de

349
cineva, era lucrul pe care trebuia sa-1 fac. I-am scris ca vin, ca sa
nu-1 §ochez. Fratele meu era §i el acolo §i am aflat c& In familie
sunt §i doua fete. Surori, daca le-ar veni in gand sa se numeasca
a§a. Ceea ce n-au facut.
— O Andrew! Jayne planse la gandul durerii lui.
— Nu plange, fetijo! N-a fost loc pentru iubire intre noi §i
nici nu cred ca va fi. Dar nu e nici ranchiuna, de-aceea mintea
mea e lini§tita. E adevarat ca na§terea mea a fost o gregeala. Am
injeles cam greu ca viaja mea nu trebuie sa fie §i ea inca una. De
aceea sunt aici!
O stranse in braje.
— Doamne, ce bine e sa te simt in brajele mele! Daca te-ai fi
maritat cu Leander-cum-ii-zice...
— Forbes. Am impresia ca a pus acum ochii pe sora mea. In
curand va fi disponibila.
El i§i lipi buzele de gatul ei §i mormai:
— Dar tu e§ti disponibila?
Ea-1 impinse.
— Asta vrea sa fie o cerere in casatorie? Pentru tii daca este...
— Da.
Acest unic cuvant o opri.
— Accept.
Ceea ce necesita un sarut mai temeinic.
— N-ai auzit continuarea. A§ vrea sa traiesc cu tine pe nava
Trossachs. Cel pujin pana mai cumparam un vas, ceea ce se va
intampla cat de curand, datorita banilor pe care i-am economisit.
Apoi ne putem instala oriunde...
Ea-1 intrerupse cu un sarut.
— A§ trai cu tine §i-ntr-un corl, Andrew MacGregor, de§i
sincer vorbind, a§ prefera marea. Nu-i nici pe departe atata nisip
batut de vant pe-acolo! Daca e§ti sigur ca poji avea incredere in
mine pe fregata.
— O s a m a stradui s-o menjin in stare de plutire. §tiu ca tu
ai spus ca marea nu-i un loc unde sa prinzi radacini, dar nu va
dura o vegnicie. §i vei gasi unele compensajii in patul capitanului.

350
 Jayne simji dt se lichefiaza.
— Mi le amintesc foarte bine.
El ii saruta cicatricea palida de pe frunte.
— Am vrut sa fac asta de cand am urcat calare dealul §i
te-am vazut stand aici cu parul batut de vant §i cu ochii negri §i
catifelaji. §tii ce mult te doresc?
— §tiu.
Desprinzandu-se din brajele lui, II lua de mana.
— Sa ne Intoarcem calare la ferma, dragule. Am o camaruja
minunata sus, pe care vreau sa ji-o arat, §i o frumoasa cuvertura
pusa pe un pat cu saltea groasa de puf. O sa fie o experienja
inedita pentru noi.

351
 ISBN 973-96401

EL - un tinarscoflan, capltan de vas, \

/ ambltlos si hotarat, in viata carula

femelle nu reprezinta decat trecatoare
cllpe de iubire.
\

EA ■o tinara americanca bogata, fragiia si pura,

darincapatanatasi orgolioasa, decisa sa-si gaseasca
fratele disparut si sanu se casatoreasca cu barbatul
impus defamille.
Doua personaiitafi puternlce care
seinfrunta violent $1 sfar$escprin ...

1^ 0 lectura antrenanta §i A
m. tuiburatoare, o carte care il
nuseuita!