CAP I

Întrebări
1. Enumeraţi componentele pieţei de capital. (piata primara si secundara)
active reale dar şi active financiare, simbolice.

2. Cum se realizează circuitul capitalului financiar între oferta şi cererea de

fonduri?

3. Cum este considerat de economişti factorul de producţie capital?

Marx a surprins în lucrarea lui de căpătâi ceea ce el numea

„acumularea primitivă de capital”
Abraham Lincoln contemporan cu Marx spunea „Capitalul es
te fructul muncii şi nu ar fi putut exista niciodată dacă nu exista mai întâi munca”

4. Enumeraţi caracteristicile activelor de capital.

 sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;
 produc dobânzi sau dividende, etc;
 sunt negociabile pe pieţe organizate(au piaţă secundară);
 au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;
 au risc mai ridicat decât activele monetare.

5. Cum se mai numesc investiţiile financiare?PLASAMENTE

6. Ce înţelegeţi prin piaţă primară şi secundară de capital?

Piaţa de capital pe care are loc transferul direct de fonduri şi titluri financiare între
investitori şi utilizatori se numeşte piaţă primară de capital.
Ulterior titlurile emise îşi formează piaţa lor specifică în care cererea şi oferta se
manifestă între investitori formându-se astfel piaţa secundară de capital.

7. Enumeraţi instituţiile de pe piaţa de capital din România!( Instituţiile ce activează

pe piaţa de capital se numesc entităţi reglementate,)
- pieţe reglementate, Fondul de compensare a investitorilor, societăţi de
servicii de investiţii financiare, societăţi de registru, societăţi de
compensare, decontare, depozitare, consultanţi de plasament în investiţii
financiare, audi-tori financiari;

8. Ce deosebiri sunt între instituţiile bancare şi cele ce activează pe piaţa de capital?

 9. Ce înţelegeţi prin active hibride?(TITLURI)
- Sunt emise de obicei pe termen scurt ca şi activele monetare, dar au şi
unele caracteristici ale activelor de capital care le conferă proprietăţi
datorită cărora pot fi tranzacţionate pe pieţe organizate.

10. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor monetare(titluri financiare pe

termen scurt)
- disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume
fixe sau determinabile.

11. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor de capital.

Activele de capital sunt activele financiare care alcătuiesc capitalul pur financiar.
Piaţa acestor active este cea cunoscută sub numele generic de piaţă de capital sau
„equity market” în terminologie engleză. Activele de capital sunt emise de societăţi
comerciale, administraţii locale sau guverne şi au următoarele caracteristici:

- sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;

- produc dobânzi sau dividende, etc
- sunt negociabile pe pieţe organizate(au piaţă secundară);
- au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;
- au risc mai ridicat decît activele monetare.

12. Enumeraţi instrumentele pieţei bancare din România.

. Instrumentele monetare ce se vehiculează pe piaţa monetară românească sunt:
certificate de depozit, bilete la ordin, CEC-uri, cambii, depozite la
vedere şi la termen.

13. Clasificaţi produsele bursiere.

Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră se mai numesc şi produse bursiere
şi se clasifică în :

 titluri primare;
 titluri derivate (derivative);
 titluri sintetice.

14. Ce sunt valorile mobiliare?(instrumente financiare)

Conform definiţiei, valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă

materială sau evidenţiate prin înscrisuri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi
patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a
acestora.

Valorile mobiliare sunt instrumente financiare, şi în această categorie sunt incluse:

acţiunile, obligaţiunile, titlurile de stat, drepturile de preferinţă, drepturi de conversie a
creanţelor în acţiuni, alte instrumente financiare.

15. Ce tranzacţii adăpostesc bursele de mărfuri?

tranzacţii spot sau cash sau contracte la termen de tipul forward.

16. Ce înţelegeţi prin informaţii privilegiate?

Informaţiile privilegiate care nu au devenit publice, sau care nu sunt adresabile

publicului, dar care pot influenţa preţul valorilor mobiliare şi care nu pot fi utilizate
în scopul dobândirii de avantaje pe piaţă.

17. Ce este un „insider”?

- persoanele ce pot decide asupra preţului pe piaţă şi din
această cauză, pentru acestea sunt stabilite norme speciale de comportament.
Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de „insider” şi sunt reprezentate de:
 persoane afiliate;
 persoane implicate;
persoane care acţionează în mod concertat

18. Care sunt obiectivele fundamentale ale CNVM?â

Obiectivele fundamentale ale CNVM sunt:
„a) stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţelor reglementate;
b) promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumen-te
financiare;
c) asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor contra practicilor neloiale,
abuzive şi frauduloase;
d) promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate;
e) prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea integrităţii pieţelor
reglementate;
f) stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pi-eţele
financiare;
g) adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele
reglementate.
h) prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament a investitorilor, sau a
intereselor acestora.”

19. Faceţi o analiză comparativă între cele trei modalităţi de organizare a

 pieţei financiare în lume.

20. Cum se realizează supravegherea pieţei de capital?

 -de catre CNVM care se ocupa cusupravegherea aplicării legilor şi a regulamentelor

pe piaţa de capital.

21. Ce înţelegeţi prin eficienţa pieţei de capital?

Eficienţa pieţei de capital se referă la două aspecte:

 eficienţa operaţională; (se referă la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de fonduri la costuri de

tranzacţii ieftine)
 eficienţă a alocării (alocare se referă la relaţia între profit şi risc, şi anume presupune ca
preţurile să se stabilească astfel încât titlurile cu acelaşi nivel de risc să ofere acelaşi profit
estimat)

22. Descrieţi nivelele de eficienţă ale pieţei de capital.

 eficienţă redusă - O piaţă de capital are o eficienţă redusă, dacă preţul
titlurilor reflectă informaţia cu referire la evoluţia cursului trecut al titlurilor.
 eficienţă semiputernică (medie) - se realizează pe o piaţă în care preţurile
titlurilor reflectă în totalitate întreaga informaţie disponibilă publicului
 eficienţă puternică, este bazată pe întreaga informaţie publică sau privată.
Aceasta înseamnă că preţul titlurilor reflectă totalitatea informaţiilor

CAP II
Întrebări

1. Ce înţelegeţi prin titluri primare?

SUNT INSTRUMENTE FINANCIARE CE CONSACRA DREPTURI

PATRIMONIALE SI ASUPRA VENITURILOR FINANCIARE VIITOARE ALE
EMITENTULUI, în această categorie includem acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de
stat.

2. Enumeraţi drepturile pe care le conferă acţiunea deţinătorului ei?

- Dreptul de vot
- Dreptul de preferinţă

3. Comparaţi acţiunile privilegiate cu cele comune

În timp ce acţiunile ordinare sau comune dau dreptul deţinătorului la
 obţinerea anuală a dividendului variabil aprobat de adunarea generală
în funcţie de rezultatele financiare ale societăţii, acţiunile privilegiate
sau preferenţiale dau în general dreptul la un dividend fix stabilit în
prospectul de emisiune indiferent de mărimea profitului realizat de
societate în anul respectiv şi care se plăteşte cu prioritate.

4. Cum se poate exercita votul în adunarea generală a acţionarilor?

Dreptul de vot poate fi exercitat proporţional sau cumulativ.
- PROPORTIONAL - presupune că pentru fiecare acţiune se conferă un vot.
- CUMULATIV - metoda prin care fiecare acţionar are dreptul de a-şi atribui
voturile cumulate uneia dintre persoanele propuse pentru alegerea în consiliul
de administraţie.

5. Ce este dividendul?
Parte din profitul unei societati pe actiuni care revine fiecarui
actionar la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, in raport cu
actiunile pe care le poseda.

6. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o societate pe acţiuni română pentru a putea fi listată la bursă?
Societatea de registru este o societate pe acţiuni autorizată de CNVM să desfăşoare activităţi de
registru pentru societăţile deţinute public şi pentru alţi emitenţi;

7. Ce este investiţia de portofoliu?

8. Investiţia de portofoliu reprezintă dobândirea de valori mobiliare în scopul
obţinerii de beneficii din dividende, din dobânzi sau din diferenţa favorabilă
dintre preţul de cumpărare şi preţul de vânzare al valorilor mobiliare, fără ca
investitorul să urmărească implicarea directă în administrarea emitentului şi
fără ca investiţia totală să depăşească 10% din capitalul social al emitentului
sau din valoarea de emisiune, după caz.

9. Ce este poziţia majoritară?

poziţia majoritară reprezintă orice participare la capital care conferă
acţionarului semnificativ sau unui grup de acţionari ce acţionează în mod
concertat, fie mai mult de jumătate din totalul drepturilor de vot în adunarea
generală a emitentului, fie drepturi de vot suficiente pentru a alege şi revoca
majoritatea membrilor consiliului de administraţie

10. Ce este acţionarul semnificativ?

1) acţionarul semnificativ este persoana care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul,
sau în legătură cu alte persoane acţionând în mod concertat, exercită drepturi aferente
unor acţiuni care cumulate, fie ar reprezenta cel
puţin 10% din capitalul social al emitentului, fie i-ar conferi cel puţin 10% din totalul
drepturilor de vot în adunarea generală;”

11. Ce reprezintă dreptul de preferinţă?

Dreptul de preferinţă reprezintă
„dreptul unui acţionar de a subscrie cu
prioritate acţiuni la majorarea
capitalului social, proporţional cu
numărul de acţiuni deţinute la data de
referinţă la un preţ inferior preţului
acţiunilor oferite public”.

12. Ce este cuponul obligaţiunii?

Dobânda nominală (cuponul) - este
suma plătită contra unui cupon detaşabil
din corpul certificatului obligaţiunii în
cazul obligaţiunilor materializate prin
înscrisuri de valoare.

13. La ce valoare se face emisiunea obligaţiunilor?

14. Ce sunt obligaţiunile ipotecare?

Sunt active mobiliare emise de bănci ipotecare pentru împrumuturile acordate debitorilor pe
baza ipotecării imobilelor.

15. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o emisiune obligatară pentru a fi listată la

BVB?

16. Ce înţelegeţi prin bonuri de stat?

Sunt titluri emise de stat, de obicei prin Ministerul de Finanţe pe termen scurt de până la un
an, din această cauză ele pot fi considerate componente ale pieţei monetare, fiind active
monetare.

Sunt purtătoare de dobânzi prin al căror plasament bugetul naţional mobilizează

importante active monetare disponibile, nece-sare acoperirii cheltuielilor bugetare curente.
Ele asigură un nivel competitiv şi diferenţiat al dobânzilor în funcţie de durata
împrumuturilor.

17. Clasificaţi obligaţiunile de stat?(de

trezorerie)
o Titluri de stat cu
discount
o Titluri de stat
puratoare de dobanda

18. Ce sunt obligaţiunile cu cupon zero?

(„STRIPS”).
Aceste titluri nu plătesc periodic
dobânda(cuponul). Participanţii la
 piaţă creează aceste instrumente prin
separarea dobânzii de valoarea
obligaţiunii sau notei de trezorerie

19. Ce elemente cunoaştem despre obligaţiunea

Obligaţiunile se caracterizează în principal prin următoarele elemente; valoarea

nominală a titlurilor, durata de viaţă a obligaţiunilor; rata nominală a
dobânzii sau cuponul obligaţiunii; preţul de emisiune şi valoarea de
răscumpărare.

20. Ce este „ratingul”?

. Ratingul a devenit o activitate importantă de consultanţă
financiară şi de clasificare ce funcţionează pentru informarea
investitorilor dar şi pentru a genera o conduită pe piaţa
titlurilor financiare cu venit fix.

21. Ce este discontul de emisiune la bonurile de stat?

titluri de stat cu discont - emise pe termen scurt, sunt nepurtătoare de dobândă, sunt
vândute la un preţ iniţial mai mic decât valoarea nominală şi se numesc bonuri de tezaur
sau „bonuri de trezorerie”; titluri de stat purtătoare de dobândă sau obligaţiuni de stat
emise pe termen mediu sau termen lung, sunt vândute la valoarea nominală sau cu
discount şi pentru care emitentul plăteşte dobândă conform prospectului de emisiune.
Când sunt emise pe termen mediu poartă denumirea de „note de trezorerie” iar cînd
sunt emise pe termen lung obligaţiuni de stat.

22. Cum se calculează preţul unui bon de tezaur când se cunoaşte rata de discont şi
valoarea nominală?

23. Care sunt cele două categorii ale scalei de risc a emitentului, măsurată prin
rating?

 cu grad investiţional şi
 cu grad speculativ.

CAP III - BURSA DE VALORI

Termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă ca formă
organizată de schimb pentru titluri financiare.
În esenţă, noţiunea de bursă indică locul de întâlnire a cumpărătorilor şi
vânzătorilor, în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi a ofertei. Acest conţinut
rezultă din definiţiile date în documentele de specialitate. Astfel în legea română asupra
burselor din 1929- legea Madgearu - se arată:” bursele sunt instituţii publice create în
scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi , producători, armatori şi asiguratori în
vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mărfurilor,
productelor, închirierii vaselor şi acoperiri riscurilor de tot felul”.
 Clasificarea burselor
a) DUPĂ OBIECTUL TRANZACŢIILOR:
 Burse de mărfuri;
 Burse de servicii;
 Burse de valori.

b) DUPĂ FORMA DE ORGANIZARE:

 Burse publice;
 Burse private.

c) DUPĂ NUMĂRUL DE PARTICIPANŢI (MEMBRI):

 Cu participare limitată;
 Cu participare nelimitată.

d) DUPĂ GAMA DE MĂRFURI SAU TITLURI TRANZACŢIONATE:

 Burse specializate;
 Burse universale.

e) DUPĂ MODUL DE EXECUŢIE A CONTRACTELOR:

 Burse Spot sau cash;
 Burse la termen sau cu tranzacţii în marjă.

f) DUPĂ TEHNICA TRANZACŢIONĂRII:

 Burse cu strigare liberă;
 Burse electronice.

III.9.2. Instituţia bursei

Bursa este o instituţie reprezentativă pentru o economie liberă cu orientare spre
piaţă. De aceea este foarte important să cunoaştem structura ei, modul de organizare, de
funcţionare, de administrare şi control precum şi mecanismul decizional din cadrul
instituţiei.

Organizarea şi funcţionarea bursei

Instituţia bursei poate fi organizată sub forma juridică de societate, organizaţie non
profit publică sau privată, reglementată prin legi sau decrete sau autoreglementată, care are
un spaţiu în care se întâlnesc cumpărătorii şi vânzătorii de titluri financiare.
Din punct de vedere al regimului juridic o bursă poate fi organizată ca o instituţie
publică (înfiinţată ca urmare a unei iniţiative guvernamentale, parlamentare sau consfinţită
prin legi) sau ca o entitate privată (constituită prin iniţiativă privată, respectiv prin
asocierea unor firme cu activitate pe piaţa de capital). De obicei forma cea mai întâlnită
este de asociaţie non-profit. În general documentele ce consfinţesc elementele necesare
funcţio-nării instituţiei bursei sunt: statutul şi regulamentul bursei.

Statutul şi regulamentul bursei

Statutul bursei reglementează de obicei următoarele probleme: numele, sediul,
scopul, membri bursei, conducerea executivă şi funcţionarii bursei, managementul bursei
(adunarea generală, consiliul de administraţie, comitetele bursei, organele de control, etc.);
principiile generale de funcţionare a bursei, reguli privind contractele, procedura de
tranzacţie, executarea contractelor. De asemenea în statut se reglementează activitatea
economică a bursei (modalitatea de încasare, mărimea şi clasificarea comisioanelor,
realizarea veniturilor şi cheltuielilor), proceduri privind arbitrajul, modalitatea de judecare
şi de soluţionare a litigiilor între vânzători şi cumpărători, reglementarea tranzacţiilor,
respectiv când, cum şi unde, au loc negocierile, orarul de funcţionare bursei.
Regulamentul bursei cuprinde două mari subiecte: procedura de cotare (de stabilire
a preţului) respectiv mecanismul tranzacţiilor.
Regulile privind cotarea cuprind referinţe cu privire la titlurile ce sunt acceptate
pentru listare la bursa respectivă, respectiv ce condiţii trebuie să îndeplinească valorile
mobiliare pentru a fi cotate, cum trebuie să fie prospectul de emisiune, nivele de cotare şi
condiţiile corespunzătoare, nivelul taxelor, a comisioanelor etc.)
Reglementarea mecanismului tranzacţiei cuprinde menţiuni cu privire la titlurile ce
sunt acceptate la cotă, condiţiile de listare, tipurile de tranzacţii, şi respectiv tipurile de
ordine acceptate, procedura de transmitere şi procesare a ordinelor, mecanismul de formare
a preţului, procedura de prelucrare a informaţiilor, de afişare şi transmitere a lor pentru
informarea publicului, activitatea agenţilor de bursă atât ca persoane juridice prin
impunerea unor condiţii de capital, dar şi de dotare tehnică, sau bonitate cât şi din punct de
vedere profesional cu referire la persoanele fizice ce activează în bursă.

Membrii bursei
Persoanele fizice sau juridice care se asociază în vederea formării unei instituţii
bursiere sau în cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate,
dobândesc calitatea de membrii ai bursei. De obicei membrii burselor sunt societăţile de
servicii de investiţii financiare. În funcţie de condiţiile impuse de legislaţia din ţara
respectivă sau prin statut sau acte de autoreglementare, membrii bursei au diverse avantaje
cum ar fi dreptul de executare în mod direct a operaţiilor în bursă, drept care în ce-le mai
multe cazuri este exclusiv.
Accesul la calitatea de membru se face prin diferite proceduri. Există burse la care
admiterea a noi membri este nelimitată, pe când la altele numărul membrilor este fix. De
exemplu Bursa din New York are un număr fix de 1366 membri, iar locul în bursă se
obţine prin moştenire, cumpărare sau închiriere.
Condiţiile generale pentru a deveni membru al unei burse sunt în general
următoarele: să primească autorizaţie, să dispună de un volum minim de capital, să
respecte regulile bursei şi obligaţiile stabilite prin lege sau prin autoreglementare.
Drepturile membrului bursei se refraă la participarea la tranzacţiile bursei în nume
propriu sau pentru clienţi, să participe la elaborarea sau modificarea statutului şi
regulamentului, să participe la administrarea instituţiei.

Conducerea şi administrarea bursei

Organele de decizie ale instituţiei bursei sunt adunarea generală şi consiliul de
administraţie. Organul suprem poate fi adunarea generală, sau asociaţia bursei. Acestea se
întâlnesc de obicei o dată pe an şi iau decizii cu referire la strategia instituţiei, respectarea
cadrului normativ, elaborează sau modifică regulamentul, desemnează organele de
conducere permanentă, a-probă exerciţiul financiar precedent. Administraţia instituţiei
bursei se rea-lizează printr-un consiliu de administraţie sau comitet de administraţie, sau
purtând diverse alte denumiri şi care este format dintr-un număr impar de persoane (5, 7,
 care se întâlnesc de obicei o dată pe lună şi iau decizii o-perative legate de
activitatea instituţiei.
Organele de execuţie asigură desfăşurarea curentă a activităţii bursei şi sunt
 alcătuite din cadrele de conducere şi funcţionarii superiori, directori executivi şi de
asemenea lucrători operativi, în general personalul de execuţie.
Principalele departamente ale unei burse sunt:

Departamentul pentru cotaţii urmăreşte desfăşurarea tranzacţiilor, asigurând

condiţiile desfăşurării lor, colectând informaţiile şi stabilind cotaţia;
Departamentul informativ sau pentru sisteme electronice ce are rolul să realizeze
informarea asupra cotelor, volumului tranzacţiilor şi a altor date ce compun informaţia
bursieră;
Departamentul de cercetare – dezvoltare – elaborează strategia de viitor a
instituţiei în urma analizelor de piaţă sau prin lansarea unor produse noi bursiere;

Departamentul pentru membri – stabileşte relaţia între bursă şi membri săi precum

şi admiterea de noi membri la bursele unde statutul permite aceasta;

Departamentul de relaţii internaţionale – realizează relaţia bursei cu alte instituţii
similare din lume;

Departamentul de lichidare compensare– se ocupă de executarea contractelor,

realizarea compensării şi lichidării lor;

Serviciile conexe (administraţia, tehnic, funcţional)

Organele consultative denumite de obicei comitete:

Acestea sunt formate din specialişti în diferite domenii care consultă bursa în
probleme de specialitate. Cele mai întâlnite domenii în care sunt numite astfel de comitete
sunt:
Comitet de supraveghere – au rolul de a veghea la respectarea normelor şi
procedurilor legale;

Comitet pentru membri – urmăreşte respectarea criteriilor pentru calitatea de

membru, analizează dacă se admit noi membri sau care îşi pierd această calitate;
Comitetul de etică bursieră – care face investigaţii asupra eticii afacerilor din bursă
şi a rezolvării litigiilor;

Comitetul pentru operaţiuni cu noi produse bursiere - se ocupă cu introducerea

de noi produse sau admiterea unor noi tipuri de titluri financiare în tranzacţia bursieră;

Organele de control realizează controlul activităţii financiare şi sunt alcătuite din

cenzori si/sau auditori care analizează operaţiile interne ale instituţiei bursei şi nu a
tranzacţiilor din ring.