David-Coman Adrian

Istorie, Anul II

Contextul european al secolului al XIX-lea și

războiul din Crimeea.

Secolul al XIX-lea este un secol încărcat de istorie și fenomene politice. Fie că vorbim
despre numeroasele revoluții care au avut loc în acestă perioadă precum revoluția din Franța
sau Marea Britanie, despre diferite războaie cum au fost Războaiele Napoleoniene sau
Războiul din Crimeea, fie despre personalitățiile marcante ale acestui veac precum Ludwig
van Beethroven, Charles Dickens, Otto von Bismarck, Napoleon Bonaparte sau Titu
Maiorescu, secolul al XIX-le rămâne în istorie ca secolul revoluților industriale și spiritului
național.
Datorită fenomenelor politice si tensiunilor secolului al XIX-lea liderii marilor puteri
au ajuns la concluzia că cel mai important lucru pentru Europa era o pace internațională
unde problemele să fie rezolvate prin negocieri și compromisuri și nu prin războaie, aceste
idei se vor materializa prin Concertul European1
O altă figură marcantă a secolului al XIX-lea este Napoleon al III-lea, nepotul lui
Napoleon Bonaparte și al doilea împărat al Franței. Acesta era nemulțumit de tratatele
încheiate în anul 1815 și considera că aceste tratate îngrădresc puterea Franței care nu mai
putea să ajungă o mare puterea a Europei. Napoleon al III-lea dorea ca Austria și Rusia cele
două mari puteri care apărau ordinea de la 1815 să fie date la oparte. 2
Tratatele de la 1815 au fost încheiate în urma Congresului de pace de la Viena unde
„sforile” au fost trase în general de către Austria, Rusia și Prusia, care vor face parte și din
Sfânta Alianță coaliție care trebuia să lupte pentru pacea politică din Europa. (În urma
Congresului de la Viena una din prevederile Actului Final din 9 iunie 1815 era faptul că Franța
trebuia să revină la teritorile din 1792, fapt ce a nemulțumit-o). Napoleon al III-lea nu se
putea opune de unul singur acestor mari puteri așa că trebuia să facă o alianță, singura
variantă fiind la aceea vreme Anglia.3
În secolul al XIX-lea Imperiul Otoman nu se simțea prea bine, acesta primind chiar și
eticheta de „Omul bolnav al Europei”. Astfel că se redeschide Chestiunea Orientale și anume
faptul că teritorile Imperiului Otoman nu mai puteau fi controlate de către sultan. Acestă
decădere a imperiului Otoman nu făcea nimic altceva decât să pregăteacă terenul pentru un
o nouă luptă între puterile europene, fiecare dintre acestea dorindu-și extindrea teritorilor. 4
O altă problemă generată de declinul Imperiului Otoman era expansiunea rusească,
care îngrijora restul țărilor europene, această expansiune a Împeriului Țarist sa datora și
faptului că spațiul rusesc nu a fost atinsă de „febra” revoluțiilor de la 1848. 5
În anul 1832 încep în Egipt o serie de mișcări antiotomane conduse de către Mehmet
Ali (Mahommed Ali), fost comandant al armatei turcești și actual Pașă al Egiptului.

1
Ionuț Grasu, Originile Războiului Crimeei (1841-1856), Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” , 2012, p. 1
2
Gheorghe Bichicean, Introducere în istoria modernă universală, Târgu-Mureș, Universitatea „Petru Maior”,
2008, p. 434
3
Ibidem, p. 435 Gheorghe Bichicean, Introducere în istoria modernă universală
4
Ionuț Grasu, Originile Războiului Crimeei (1841-1856), Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” , 2012, p. 4
5
Ionuț Grasu, Originile Războiului Crimeei (1841-1856), Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” , 2012, p. 5

1
 David-Coman Adrian
Istorie, Anul II

În acest moment Împeriul Țarist va interveni și va rezolva aceaste problemele, probleme care
se vor încheia printr-un tratat ruso-turc închieiat pe data de 8 iulie 1833 la Unkiar-Skelessi. 6
De menționat este una dintre clauză Tratatului de la Unkiar-Skelessi care prevedea faptul că
în cazul unui conflict, turcii vor închide toate Stâmtorile iar navele străine nu vor mai avea
voie să circule cu excepția navelor rusești, acastă clauză trebuia să fie trespectată timp de 8
ani.7

6
Petre Popa, Trei secole de istorie modernă universală (1616-1918) de la Oliver Cromwell la Vladimir Ilici Lenin,
Pitești, Paralela 45, 2010, p. 163
7
Ionuț Grasu, Originile Războiului Crimeei (1841-1856), Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” , 2012, p. 5