Pedagogie – abordare punctuală

1. Definiți conceptul de didactică având în vedere etimologia termenului și evoluția sa istorică.

Etimologie -termenul didactica îşi are originea în limba greacă, în familia de cuvinte: didaskein = a
învăța, didaktikos = instrucție, didasko = învățare / învățământ, didaktike = arta învățării. Jan Amos
Comenius este creatorul primului mare sistem de educație, realizează o deschidere pentru noi
concepții educative şi conferă secolului al XVII-lea denumirea de „secolul didacticii”. Operele cele
mai consacrate în care vorbește despre didactică sunt: ,,Didactica magna”și ,,Didactica omnia”.
Psihologul german Johann Friedrich Herbart delimitează didactica de pedagogie şi o consideră ca o
parte a acesteia din urmă, poziție recunoscută şi acceptată şi în zilele noastre.
Didactica = știința sau teoria procesului de învățământ
Didactica = știința sau teoria predării şi învățării în toate formele şi pe toate treptele învățământului
Didactica = teoria conducerii procesului de predare-învățare sau teoria instruirii.

2. Stabiliți minim 3 relații între didactică și metodică.

Didactica studiază procesul de învățământ în ansamblul său, pe toate treptele de şcolaritate şi pentru
toate tipurile de şcoli. Metodica se ocupă cu problemele circumscrise de logica internă a unui obiect
de învățământ. Didactica nu este o sumă de metodici, după cum nici metodicele nu sunt doar părŃi
constitutive ale didacticii –relația este de complementaritate.

3. Explicați categoria pedagogică: proces de învățământ printr-o abordare sistemică.

Procesul de învățământ are un flux de intrare ce necesită resurse: umane, materiale, pedagogice,
contextuale și de timp . În interiorul procesului de învățământ omul beneficiază de: evaluare inițală,
predare, învățare și evaluare finală. La finalul procesului de învățământ societatea beneficiază de
serii de absolvenți, pe diferite paliere ale sistemului de învățământ/ piața muncii. Procesul de
învățământ are o conexiune inversă.

4. Prezentați un principiu didactic.

Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştințelor are următoarele cerințe: participarea
conştientă a elevului la actul învățării, respectiv ÎN RELEGEREA cât mai clară şi profundă a
materialului de învățat. Participarea activă presupune EFORT PERSONAL (VOLUNTAR),
implicarea elevilor într-o multitudine de activități cum ar fi : ascultare, scriere, dezbatere,
experimentare, rezolvare de probleme, creație etc. Efectele respectării respectări acestui principiu
în școală sunt: sistematizarea informației în memoria de lungă durată a elevului, elevul poate
reactualiza și pune în practică informașia, etc.

7. Construiți o definiție a predării. Caracterizați un stil de predare.

Predarea = activitate specifică profesorului, logică, de transmitere a cunoştințelor, de organizare şi
conducere a învțării.
Un stil de predare este: stilul democratic ce presupune încurajarea libertății de gândire, relații de
colaborare cu elevii

8. Descrieți cel puțin 3 noi roluri ale profesorului.

Profesorul este: MODEL, adică oferă elevului reperele necesare pentru atingerea obiectivelor
propuse. PRIETEN, adică elevul poate apela atunci când are nevoie de sprijin, ascultare şi ajutor.
CĂLĂUZĂ, adică prezintă elevului alternative şi soluții optime pentru atingerea unui obiectiv.

11. Definiți noțiunea de metodă și procedeu didactic, modul lor de relaționare în cadrul lecției și
funcțiile mijloacelor de învățământ.
Metoda didactică = drumul sau calea de urmat în activitatea comună a profesorului şi elevilor, în
vederea realizării obiectivelor instruirii
Procedeul didactic este o componentă a metodei, o tehnică mai limitată de acŃiune, un element de
sprijin sau un mod concret de valorificare a metodei. #Raportul dintre metodă şi procedeu didactic
este dialectic, de complementaritate:
Raportul dintre metodă şi procedeu didactic este dialectic, de complementaritate:
într-o lecție în care predomină expunerea profesorului, efectuarea unui experiment poate interveni
ca procedeu demonstrativ.
Funcțiile metodelor didactice:
1.Comunicativă, de transmitere a noi cunoştințe/abilități/atitudini.
2.Cognitivă, de dobândire de noi cunoştințe/abilități/atitudini.
3. Normativă, de organizare, dirijare şi corectare continuă a procesului de instruire.
4. Motivațională, de a stârni şi menține interesul elevului, curiozitatea, dorința de cunoaştere şi
acțiune.
5.Operațional-instrumentală, ca intermediar între elev şi unitatea de conținut. PROFESORUL este
un reprezentant al ştiinței care mediază, prin intermediul metodelor, accesul la cunoaştere.
6.Formativ-educativă, de exersare şi dezvoltare a proceselor psihice şi motorii, simultan cu
însuşirea cunoştințelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor,
sentimentelor şi calităților morale.

12. Peezentați analitic 4 metode didactice.

1.Problematizarea: prezentarea unor situații problemă, cu mai multe alternative de rezolvare, care
generează elevilor îndoială, incertitudine, curiozitate şi dorința de descoperire a soluței/ soluțiilor,
problemă ≠situație-problemă
2. Demonstrația: prezentarea obiectelor şi fenomenelor reale sau substitute ale acestora, pe baza
unui suport material (natural, figurativ sau simbolic).
- forme: demonstrația cu ajutorul obiectelor naturale / cu substitute (bi -tridimensionale, simbolice) /
cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video / demonstrația logică.
3.Modelarea: utilizarea modelelor prin care se reprezintă simplificat, dar esențial, caracteristici ale
obiectelor şi fenomenelor, dificil de perceput şi cercetat în mod direct.
4.Exercițiul :executarea repetată, conştientă şi sistematică a unor acțiuni, operații sau procedee în
scopul formării deprinderilor practice şi intelectuale sau a îmbunătăŃirii unei performanŃe.
- tipuri: introductive, curente, de consolidare, de verificare, individuale, de grup, dirijate/ semi-
dirijate / creative

14. Redați o clasificare a mijloacelor de învățământ și identificați funcțiile lor.

Clasificarea mijloacelor de învățământ
1. reale, naturale - colecții de plante, roci, insecte, minerale, substanțe etc.
2. substitute ale realitățiilor bidimensionale - fotografii, desene, hărți, planşe etc.
3. substitute ale realitățiilortridimensionale -machete, mulaje, corpuri geometrice etc.
4. simbolice - reprezentări grafice, scheme, formule etc.
5. acționale - truse de piese, instrumente, aparatura de laborator, aparate etc.
Funcțiile mijloacelor de învățământ
1. stimulativă-de dezvoltare a motivației elevilor pentru studiu, de stimulare a curiozității şi
interesului pentru cunoaştere;
2. de comunicare-de transmitere de informații;
3. ilustrativ-demonstrativă - de formare la elevi a reprezentărilor, de însuşire de noi cunoştințe, de
fixare şi sistematizare etc.;
4. formativ-educativă-exersare şi dezvoltare a operațiilor gândirii, formare a deprinderilor
intelectuale şi practice;
5. ergonomică-de raționalizare a eforturilor profesorului şi elevilor în activitatea de predare-
învăațre;
6. estetică - de cultivare a capacității de receptare şi apreciere a frumosului; #de evaluare - de
diagnoză şi apreciere a progreselor elevilor.

15. Definiți conceptul de strategie didactică și prezentați o tipologie a acestora.

Strategia didactică = o combinare optimă a metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice şi a
formelor de organizare a procesului de învățământ
- tipologie:
1. strategi inductive
2.strategi deductive
3. strategi analoge
4. strategi dirijate = algoritmice
5. strategi libere = euristice

17 Definií lecția ținând cont de scop și sarcina didactică.

Lecția = forma principală de organizare a procesului de învățământ, ce are un scop precis, anumite
secvențe de conținut, antrenează diferite strategii didactice, ceea ce conferă activității didactice un
caracter sistematic, unitar şi logic.

18. Enumerați principalele tipuri de lecții și asociați-le 3 cuvinte cheie.

1. lecția de comunicare şi însuşire a noilor cunoştințe; - cunoștințe noi, comunicare, teme pentru
acasă
2. lecția de formarea a deprinderilor şi priceperilor; - exemplu, efectuare, activitate
3. lecția de recapitulare şi sistematizare a cunoştințelor; - plan recapitulativ, sistematizarea
cunoștințelor, lucrări
4. lecția de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare.- verficare, apreciere, precizări

19. Descrieți etapele unei lecții de transmitere de noi cunoștințe.

Lecția de comunicare şi însuşire de noi cunoştințe are 7 momente:
1.Momentul organizatoric
2.Verificarea cunoştințelor însuşite anterior
3.Pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştințe
4.Precizarea titlului şi a obiectivelor lecției
5.Comunicarea/însuşirea noilor cunoştințe
6.Fixarea şi sistematizarea noilor cunoştințe
7.Explicații privind continuarea învățării acasă şi pentru efectuarea temelor

20. Descrieți etapele unei lecții de formare a deprinderilor și priceperilor.

Lecția de formarea a deprinderilor şi priceperilor are 7 momente:
1.Momentul organizatoric
2.Anunțarea subiectului lecției şi a obiectivelor urmărite
3.Actualizarea cunoştințelor necesare desfăşurării activității
4.Demonstrația sau execuția model
5.Efectuarea de către elevi a activității
6.Aprecierea performanțelor elevilor
7.Precizări privind modul de continuare a activității

21. Descrieți etapele unei lecții de verificare a cumoștințelor.

Lecția de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare are 5 momente:
1.Momentul organizatoric
2.Stabilirea conținutului tematic ce urmează să fie verificat
3.Verificarea conținutului
4.Aprecierea rezultatelor
5.Precizări privind completarea lacunelor şi corectarea greşelilor

22.Descrieți etapele unei lecții de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor.

Lecția de recapitulare şi sistematizare a cunoştințelor are 5 momente:
1.Momentul organizatoric
2.Anunțarea temei, obiectivelor urmărite şi a planului recapitulativ
3.Recapitularea şi sistematizarea cunoştințelor
4. Realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştințelor recapitulate
5.Aprecierea activităŃii, formularea concluziilor şi explicarea temei pentru acasă

23 Caracterizați succint: măsurarea, aprecierea și deczia

Măsurarea - demers evaluativ cantitativ, care constă în atribuirea de simboluri (cifre, litere,
calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți, caracteristici, însuşiri).
Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. #
Exactitatea măsurării este în funcție de:
1. calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste etc.); #gradul de adecvare a acestora în raport cu
specificulfenomenelor măsurate;
2.capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorulnumerelor ceea ce este caracteristic
fenomenelorvizate.

Apreciereapresupune raportarea datelor obținute prin măsurare la un set de criterii sau de norme, în
vederea emiterii unor judecăŃi asupra valorii rezultatelor şi a elaborării concluziilor. Se estimează
calitativ rezultatele măsurate prin aprecieri (de genul foarte bine, bine etc.), laude, observații critice.
Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile personalității
evaluatorului, de gradul de pregătire docimologică a acestuia.

Deciziaprelungeşte actul aprecierii într-o notă, caracterizare, hotărâre, recomandare şi vizează

măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare.

24. Caracterizați evaluarea din punctul de vedere al profesorului / elevului

Din punctul de vedere al profesorului evaluarea este:
1. Indicator de bază al gradului de optimizare a predării şi învățării.
2. Evidențierea şi interpretarea lacunelor existente în pregătirea elevilor; identificarea cauzelor.
3. Anticiparea progresiei elevilor; reconsiderarea strategiilor didactice.
4. Organizarea în funcție de performanțele elevilor.

25. Explicați rolul unui tip de evaluare în cadrul procesului de învățământ.

Evaluarea inițială este necesară în proiectarea activității viitoare şi pentru stabilirea modalităților de
intervenție care se impun. În cadrul acestui tip de evaluare se utilizează testul de evaluare inițială,
probe scrise şi verificări orale.

26. Alegeți 2