DC

Minoritățile în România Mare

O dată cu încheierea Primului Război Mondial vor avea loc în Europa o serie de
modificări teritoriale. La aceea vreme vor dispărea două mari imperii de pe bătrânul continent
și anume Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Țarist, pe teritoriul cărora vor apărea noi state
sau altele care își vor mării teritoriile. Într-o astfel de situație este și regatul României care
prin unirea cu celelalte provincii a forma la 1918 România Mare.
După marea unire din 1918 cele mai importante minorități de pe teritoriul României
mari erau: sașii și maghiarii din Transilvania, ucrainienii din Bucovina (îi putem menționa și
pe polonezii din Bucovina care la 1918 au fost singurii dintre reprezentanții minorităților din
Bucovina care au votat fără rezerve unirea Bucovinei cu România, o parte dintre aceștia au
emigrat însă o parte au format în 1918 Consiliul Național Polonez din Bucovina), rușii din
Basarabia, dar și bulgarii și turcii, având în vedere că la acea vreme România avea și
cadrilaterul.
Sașii locuiesc în zona Transilvaniei, populația germană fiind formată la  1918 din
aproximativ 750.000 de membri, reprezentând 4,1% din populaţia României marii.
Comunități săsești sunt prezente și în Bucovina și Basarabia împărțiți astfel în Transilvania
237.416, în Banat 275.369, în Satu Mare 31.067, în Basarabia 81.089, în Bucovina 75.533.
Maghiarii locuiesc În Transilvania, zona Ținutului Secuiesc și în partea de nord vest a
țării. În 1930 în România existau aproximativ absolute 1.353.276 de maghiari, un procent de
24,4% populația țării.Ucrainienii sunt prezenți în zona Bucovinei, dar și în judeţul
Maramureş, Timiş, Caraş-Severin, Tulcea, Satu Mare. Aceștia reprezintă reprezintă 0,29% din
populaţia ţării adică în jur de 66.483 de persoane.
Rușii predominanții în Basarabia, dar și în zona de nord a Moldovei  și Brăila aceștia
reprezintă 0,17% din populaţia ţării, adică 8.914.
Bulgarii trăiesc în judeţul Timiş, în Arad, Dâmboviţa, Bucureşti, Constanţa şi Tulcea
însumând în jur de 9.935 de persoane adică 0,04% din populaţia României.
În 1930 în urma recensământului pe teritoriul României existau  262 501 rromi,
reprezentând 1, 5% din populaţia totală. Marea majoritate locuiau în Transilvania, Muntenia,
Moldova. În judeţe precum Ilfov, Mureş, Dolj, Cluj, Târnava mică, Prahova, Ialomiţa.
Tătarii și turcii trăiesc în zona de sud -est a țării în judeţele Constanţa, Tulcea şi în
București. Pe lângă acestea mai sunt și alte minorități precum: Albanezii, armenii, croaţii,
cehii, slovacii, evreii, grecii, italienii și sârbii.
Marea adunare Națională de la Alba Iulia la 1 lulie 1918  a făcut minoritățiilor o serie
de promisiuni  și anume a promis libertate deplină pentru toate „popoarele conlouitoare”;
libertate confesională, fiecare putând să-și exercite proproiul cult religios; dreptate și libertate
pentru toate minoritățiile;

Bibliografie:
Vasile Ciobaniu, Germanii din România, În anii 1918-1919, Ed. Honterus, Sibiu,
2013
Toader Nicoară, Istoria şi tradiţiile minorităţilor din România, București, 2005