Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme

Capitolul 5.
Oscilatoare
54. Pentru oscilatorul RC cu TECJ din fig. 54 se cunosc: V DD =
20V, rd = 2KΩ, RD = 2KΩ, RS = 1 KΩ, R=20KΩ, C = 10nF, iar reactanţa
condensatorului CS tinde la zero la frecvenţa de lucru. Considerând că:
rd << R să se determine:
a) Frecvenţa de funcţionare a oscilatorului.
b) Factorul de amplificare  al tranzistorului astfel încât montajul să intre
în oscilaţie.

Fig. 54
Rezolvare

a)

Fig. 54R1

91
Capitolul 5 Oscilatoare

Schema echivalentă de semnal mic a montajului din fig. 54 este

prezentată în fig. 54R1. S-a ţinut cont că la frecvenţa de lucru
condensatorul CS este un scurtcircuit pentru RS şi prin urmare sursa
tranzistorului este la masă. De asemenea impedanţa de intrare a
tranzistorului fiind mult mai decât R se consideră că la intrare circuitul
este deschis.
Se aplică teorema Thevenin între punctele A şi B înlocuind tot ce
este în stânga acestor puncte cu o sursă echivalentă de tensiune V AB şi o
rezistenţă echivalentă RAB. Se obţine schema din fig. 54R2.

Fig. 54R2
g D
RD V rR
V AB  , R AB  1K
d

rd  R D rd  R D
Pentru montajul din fig. 54R2 se pot scrie relaţiile:
VAB  I1R AB  j I1XC  (I1  I2 )R

(I2  I1 )R  j I2 XC  (I2  I3 )R  0

(I3  I2 )R  j I3 XC  I3 R  0
Este un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute, din care va dispare RAB
deoarece în ipoteza problemei : rd << R, iar RAB este mai mic decât rd.
Pentru ca montajul să intre în oscilaţie trebuie îndeplinită următoarea
condiţie: V r  1.
Vg
unde Vr  I R
3

92
Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme

Din sistemul de ecuaţii se determină I 3 obţinându-se:

RD
V  r
rd  R D
Vg 2 3
 1    1   1  
1 5  j

6    
 RC    RC  RC  
 
Pentru a avea V  1 trebuie în primul rând ca relaţia de mai sus să fie
r

Vg
reală deci partea imaginară trebuie să fie nulă:

 1   1  3
6     0
   

 RC   RC 
Această ecuaţie este o ecuaţie de gradul trei şi prin urmare trebuie să aibă
trei soluţii. Prima soluţie este f1 = 0, soluţie ce nu are sens fizic deoarece
în acest caz reactanţele condensatoarelor ar fi infinite, iar
f  1 
2,3
  6RC 650Hz .
2
Evident soluţia cu minus nu are sens fizic şi prin urmare:
1

f 2 6RC
650Hz.
b) Pentru a intra în oscilaţie trebuie îndeplinită condiţia:

RD
V  r
rd R D 1
Vg  1 2
1  5 
 

 RC 
De unde se obţine: R D 2958
r R D
d
93
Capitolul 5 Oscilatoare

55. Oscilatorul din fig. 55 cuprinde următoarele elemente: sursa V DD

= 20V, rezistenţele: RD = 2KΩ, RS = 1 KΩ, condensatoarele CS, C1, C
= 5nF, un transformator format din bobinele L = 10mH, L R = 1mH. Se
cunosc: k =0,04 , rd = 1KΩ, bobina L are şi o rezistenţă R= 400Ω, iar
bobina LR are rezistenţa RR = 40 Ω.
Considerând că la frecvenţa de funcţionare a oscilatorului,
condensatoarele CS şi C1 se pot neglija, să se determine:
a) factorul de amplificare  al tranzistorului la care montajul intră în
oscilaţie;
b) frecvenţa de oscilaţie.

Fig. 55
Rezolvare

a) Schema echivalentă de semnal mic a oscilatorului este prezentată în fig.

55R.

Fig. 55R

94
Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme

Pentru ca montajul să intre în oscilaţie trebuie îndeplinită condiţia:

V
r 1.
V
g

Tensiunea de reacţie este tensiunea de pe bobina LR şi întrucât impedanţa

de intrare a tranzistorului este foarte mare, rezistenţa acestei bobine se
poate neglija.

V r  jMI L unde M  k LL R

Pentru a determina tensiunea de ieşire se determină impedanţa circuitului

oscilant :
Z  R  jL
P 2
1   LC  jRC
În aceste condiţii rezultă:
V   Vg ZP
O 
Z P
rd 
curentul prin bobina L este:
I  VO
L
R  jL
Din aceste relaţii se exprimă V r funcţie de V g , iar condiţia de oscilaţie va fi:

1  M
 L  C r R  j(R  r  2 LC r )
d d d

Pentru a intra în oscilaţie trebuie prin urmare ca partea reală a termenului

din dreapta să fie 1, iar partea imaginară să fie zero. Punând condiţia ca
partea reală să fie 1 se obţine:
LC r R
  d  94,87
M
b) Punând condiţia ca partea imaginară să fie zero se determină
frecvenţa de oscilaţie:
  R  rd  16,73KHz
LC r
d

95
Capitolul 5 Oscilatoare

56. Considerăm oscilatorul din fig.56 pentru care se cunosc: V DD =

12V, RS = 2KΩ, RG1 = 1MΩ , RG2 = 2MΩ, L1 = 100mH, L2 = 70mH, rd
= 300Ω. Bobina L1 are şi o rezistenţă R1 = 400Ω. Să se determine:
a) În ipoteza că, impedanţa circuitului paralel ZP dintre ieşirea
oscilatorului şi masă este neglijabilă în raport cu rd, să se găsească
valoarea condensatorului C astfel încât frecvenţa de oscilaţie să fie
10kHz;
b) Valoarea factorului de amplificare  al tranzistorului la care montajul
intră în oscilaţie;
c) Să se verifice dacă ZP este neglijabil în raport cu rd (ZP < rd /10 ori).

Fig. 56
Rezolvare
a) Schema echivalentă de semnal mic a circuitului din fig.56 este
prezentată în fig.56R.

Fig. 56R

96
Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme

Impedanţa circuitului paralel aflat între ieşire şi masă este:

ZP = Z1 Z2 unde:
Z1  R1  jL1 , Z2  jL2  j / C
Folosind ZP se poate scrie tensiunea de ieşire sub forma:

 V Z
V g P
O

Z P
rd 
Tensiunea de reacţie este:
 jL2
V O
V
r
Z 2

Prin urmare condiţia de oscilaţie va fi de forma:

V r   Z P jL2  1
V   Z )Z
(r
g d P 2

În condiţiile în care ZP este neglijabilă în raport cu rd, relaţia de mai

sus devine:
 Z jL
1 2  1

(Z1  Z2 )rd
Separând partea reală de cea imaginară condiţia de mai sus este de forma:
2
R1L2 ( L2 1/ C) 1
2 2
R (L L 1/ C)
1 1
2 2
R  L L L /C)
1 1 1
2 2
R (L L 1/ C)
1 1
Din a doua relaţie se obţine:
L1
R2 2L L
1 1

b) Din prima condiţie de oscilaţie se determină 

97
Capitolul 5 Oscilatoare
R 2  (L  L 1/
  1 1 2
C)2 2
 263,3 R1L2 ( L2 1/
C)
c) ZP = Z1 Z2 = 25,57 Ω
deci este de peste 10 ori mai mic decât rd = 300Ω.

57. La oscilatorul din fig. 57 se cunosc: VDD = 12V, RS = 2KΩ,

RG1 = 1MΩ , RG2 = 2MΩ, L1 = 100mH, rezistenţa bobinei este R1 =
100Ω, rd = 200Ω, C2 = 10nF. Impedanţa circuitului paralel Z P dintre
ieşirea oscilatorului şi masă este considerată neglijabilă în raport cu rd.
Să se determine:
a) Valoarea condensatorului C1 pentru ca frecvenţa de oscilaţie să fie
10kHz.
b) Valoarea lui  la care montajul intră în oscilaţie.

Fig. 57
Rezolvare

a) Schema echivalentă de semnal mic a montajului este prezentată în fig.

57R
Impedanţa circuitului paralel situat între ieşire şi masă este ZP =
Z1 Z2 unde
Z  j , Z  R  jL  j
1 2
C2 C1

98
Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme
Z
 R  jL  j / C1
P
1  jC R  2LC 2  C 2 /C
2 1

Fig. 57R

Tensiunea de ieşire este:

 V Z
VO  g P

rd  ZP
Tensiunea de reacţie este de forma:
 jV
Vr  
O

Z C
2 1
În consecinţă condiţia de oscilaţie va fi:

Vr  j Z P 1
V (r  Z )Z C
g d P 2 1
Z jL
 1 2 1
(Z1  Z2 )rd
Care în situaţia în care se consideră ZP<<rd devine:

Vr  j Z 1 1
V (Z Z )r C
g 1 2 d 1

99
Capitolul 5 Oscilatoare
V  r
 1

Vg  j j
2 r C C R  jL   
d 1 
2
C
1 C 2 
 
Din condiţia ca partea imaginară să fie zero se obţine:
2
C r  C r   LC C r  0
2 d 1d 1 2 d
De unde rezultă: C1  C2  11,1nF
1
2
 LC2
b) Punând condiţia ca partea reală să fie 1 se detrmină :
2
  C1 rdC2R  222

100