Elemente de

Imagistică Medicală
Interacţiunea radiaţiilor X cu
substanţa
 În urma trecerii unui fascicul de radiaţii X prin
substanţă pot avea loc următoarele procese:
 o parte a fasciculului trece prin substanţă
(penetrare) – nu are loc interacţiune.
 o parte este absorbită – are loc un transfer de
energie către mediu.
 o parte a fasciculului este împrăştiată – are loc o
schimbare de direcţie şi o posibilă pierdere de
energie.
04/052017 Curs 9 2
Interacţiunea radiaţiei X cu
substanţa
 Efect fotoelectric
 scoaterea unui electron din învelişul atomului;
 întreaga energie a fotonului este transmisă
electronului.
 Efect Compton
 împrăştierea unui foton X pe un electron;
 rezultă un foton “împrăştiat” cu energie mai mică
decât a celui incident.

04/052017 Curs 9 3
Atenuarea radiaţiior X
 La interacţiunea radiaţiei X cu substanţa aceasta pierde
din intensitate – fasciculul este atenuat.
 Atenuarea poate fi exprimată în funcţie de grosime a
materialului şi de coeficientul de atenuare liniară µ.
 µ depinde de densitatea de electroni a substanţei, dar
implicit şi de densitatea acesteia: corpurile cu densitate
mare au coeficient mare de absorbţie a radiaţiilor X.
 Radiaţiile X sunt atenuate diferit şi în funcţie de energia acestora.

04/052017 Curs 9 4
Atenuarea radiaţiilor X
 Relaţia dintre intensitatea radiaţiei incidente (I0) şi cea a
radiaţiei transmise (I) de un corp de grosime x este

I = I0 e − µ ⋅ x
 Corpurile cu densitate mai mare absorb în măsură mai
mare radiaţiile X.
 Imaginile obţinute depind de densitatea (natura)
ţesuturilor parcurse de radiaţie.

04/052017 Curs 9 5
Cum se obţin imaginile X

Intensitatea radiaţiei care

“Umbra” creată de un trece prin obiect depinde de:
obiect la trecerea
-Grosime
radiaţiei X
-Compoziţie (densitate)
04/052017 Curs 9 6
Radiografia prin proiecţie
 Achiziţia unei imagini 2D prin
traversarea unui obiect 3D.
 Intensitatea radiaţiei X
(semnalul) este determinată
de atenuarea caracteristică.
 Detectorul (film) înregistrează
atenuarea radiaţiei X
modulate ca expunere a
filmului (densitatea optică).

04/052017 Curs 9 7
Caracteristicile imaginii
 Imaginile obţinute (radiografii) sunt
caracterizate de cele patru mărimi
discutate anterior:
 Contrast;
 Rezoluţie;
 Zgomot;
 Blurr.

04/052017 Curs 9 8
Factori care influenţează
contrastul în radiologie
 anatomia pacientului (prezenţa unor ţesuturi moi
adiacente);
 spectrul radiaţiilor X;
 radiaţia difuzată;
 caracteristicile filmului;
 condiţiile de vizualizare.

04/052017 Curs 9 9
Atenuarea radiaţiilor
 Atenuarea totală dată de
ţesuturile moi este
determinată atât de efectul
fotoelectric cât şi de
interacţiunilor Compton.
 Atenuarea descreşte în
general cu creşterea
energiei fotonilor.

04/052017 Curs 9 10
Atenuare şi contrast
 Atenuarea creşte la energii mici ale fasciculului, pentru
valori mici ale tensiunii de accelerare pe tub, datorită
dependenţei secţiunii eficace pentru efect fotoelectric de
energie.
 Imaginea este dată de atenuarea diferită a radiaţiilor X în
diverse ţesuturi.
 Contrastul produs de un ţesut este dat de atenuarea
produsă de acel ţesut.

04/052017 Curs 9 11
Penetrarea radiaţiilor X
 În general, un grad mare de penetrare a unui obiect
conduce la o descreştere a contrastului.
 Penetrarea ridicată a corpului pacientului determină
scăderea contrastului pentru ţesuturi, în special pentru
cele moi.
 Pe de altă parte, o penetrare ridicată conduce la
micşorarea dozei absorbite de către pacient.
 Penetrarea radiaţiilor prin corpul pacientului creşte cu
creşterea tensiunii aplicate pe tub.
 Contrastul unei imagini poate fi controlat prin alegerea
adecvată a valorilor tensiunii pe tub.
04/052017 Curs 9 12
Detecţia cu film
 Filmul
 Înregistrează imaginea
dată de radiaţiile X
 Caseta
 Protejează filmul
împotriva luminii
 Intensificatori de
imagine
 Conversie a radiaţiei X în
radiaţie luminoasă
 Determină o creştere a
contrastului imaginii
04/052017 Curs 9 13
Expunerea pe film
 Expunerea pe film are o eficienţă redusă de absorbţie a
fotonilor, însă rămâne principala metodă utilizată în
radiodiagnostic.
 Pentru această procedură se utilizează două straturi de
emulsie fotosensibilă cu straturi protective ce
optimizează eficacitatea de absorbţie.
 Expunerea corectă este importantă pentru a produce
imagini utilizabile pentru diagnostic.
 Supra sau sub-expunerile vor genera pierdere de
contrast şi posibila pierdere de informaţii diagnostice.

04/052017 Curs 9 14
 film
film

pacient
body

lumină
Dark /
întuneric
Light
sursaX-Ray
de
radiaţii X
source

04/052017 Curs 9 15
Curba caracteristică
 Funcţia care dă dependenţa
densităţii optice a filmului
expus de doza primită este
denumită curba
caracteristică a filmului.
 În regiunea centrală
dependenţa densităţii optice
de logaritmul dozei este
aproximativ liniară.

04/052017 Curs 9 16
 supraexpunere  La expuneri foarte mici
sau foarte mari,
diferenţa de înnegrire
corespunzătoare
aceleaşi diferenţe de
expunere este mică
(subexpunere sau
expunere supraexpunere).
corectă  Nivelul de expunere
trebuie ales astfel încât
să se situeze la valori
pentru care graficul
este o dreaptă
subexpunere (porţiunea din mijloc)
astfel încât la aceeaşi
diferenţă de expunere
să se obţină aceeaşi
diferenţă de înnegrire.

04/052017 Curs 9 17
Avantajele radiologiei cu radiaţii X

 Imagini excelente ale toracelui şi scheletului.

 Rezoluţie spaţială bună.
 Poate fi efectuată în mod dinamic.
 Este uşor de pus în practică (nu necesită
echipamente cu preţ ridicat).
 Doza primită de către pacient este redusă.

04/052017 Curs 9 18
Dezavantajele radiologiei cu radiaţii X

 Nu permite vizualizări 3D.

 Contrastul şi rezoluţia în cazul ţesuturilor moi este
scăzută.
 Tehnica nu este sensibilă în cazul leziunilor mici (în
special ale plămânului).

04/052017 Curs 9 19
Factori care afectează calitatea
imaginii
 Mişcarea pacientului.
 Viteza de expunere a filmului.
 Mărimea focarului.
 Distanţa focar – film.
 Distanţa obiect – film.
 Utilizarea grilei.
 Distorsiunile.

04/052017 Curs 9 20
Mişcările pacientului
 Mişcările pacientului sunt un factor major care contribuie
la neclaritatea unei imagini radiologice.
 De obicei mişcarea apare ca un rezultat al unui proces
fiziologic involuntar sau a acţiunii voluntare a pacientului.
 Mişcarea face ca marginile organelor sau ţesuturilor să
fie proiectate în diferite regiuni de pe receptorul de
imagine şi astfel imaginea devine neclară.

04/052017 Curs 9 21
Mişcările pacientului (cont.)
 Mişcările voluntare pot fi controlate prin menţinerea unui
timp de examinare scurt şi cerând pacientului să rămână
nemişcat.
 De multe ori pot să apară probleme, mai ales în cazul
examinării copiilor, a bolnavilor psihic sau a celor cu
dureri mari.
 În mod excepţional se poate recurge la anestezie sau la
imobilizarea pacientului.

04/052017 Curs 9 22
Mişcările involuntare
 Mişcările involuntare sunt cea mai frecventă problemă
atunci când se investighează structuri ce se mişcă, cum
ar fi inima sau vasele mari de sânge.
 Pentru majoritatea regiunilor, mişcarea poate fi
“îngheţată” prin utilizarea unor timpi de expunere foarte
mici .
 În cazul unei investigaţii toracice timpul de expunere
este de ordinul milisecundelor.
 Timpii scurţi de iradiere sunt o regulă generală în
radiografie deoarece sunt eliminate în mare măsură
efectele mişcărilor voluntare şi a celor involuntare.
04/052017 Curs 9 23
Neclaritatea indusă de
receptor
 În radiografia cu film, neclaritatea datorată receptorului
este determinată de grosimea şi compoziţia emulsiei
fotografice şi a ecranelor întăritoare.
 Aceste caracteristici nu influenţează numai neclaritatea
receptorului, ci şi sensibilitatea filmului la radiaţii X.
 O emulsie mai groasă este mai sensibilă, dar creşte
gradul de neclaritate indusă imaginii.
 Alegerea filmelor este deci subiectul unei acţiuni de
optimizare ce ia în considerare şi timpul de expunere
necesar obţinerii imaginii.

04/052017 Curs 9 24
Viteza filmului
 Este dată de modificările emulsiei:
 Dimensiunile cristalului;
 Grosimea emulsiei.
 Fotonii au probabilitate mai mare să interacţioneze cu
cristale mai mari sau cu emulsie mai groasă.
 Filme rapide:
 Cristale mari / emulsie groasă.
 Mărimea detaliilor este însă invers proporţională cu
viteza.

04/052017 Curs 9 25
Focarul
 Locul în care lovesc electronii anodul.
 Focarele mici dau imagini clare:
 penumbra este redusă.
 Depinde de mărimea catodului (filament) şi focalizarea
fasciculului de electroni
 Filamente de dimensiuni mici;
 Cupe focalizatoare.

04/052017 Curs 9 26
Focarul (cont.)

04/052017 Curs 9 27
 Focarul (cont.)
Imagine neclară
Imagine clară -
datorată
focar de mici
dimensiunii
dimensiuni (0.6
mari a focarului
- 1 mm).

Neclaritate Neclaritate
accentuată de diminuată prin
apropierea apropierea
obiectului de obiectului de
focar detector

04/052017 Curs 9 28
Neclaritatea geometrică
 Neclaritatea geometrică poate fi cuantificată utilizând
relaţia:

(dimensiunea focarului) ⋅ (distanta obiect - receptor)

Ug =
(distanta focar - obiect)

 Ug nu variază cu poziţia marginii obiectului în cadrul

imaginii.
 Un obiect ce se află la marginea imaginii va prezenta
aceeaşi neclaritate geometrică ca şi unul plasat în
centru.
 Tuburile cu focalizare liniară sunt concepute pentru a
reduce dimensiunile “virtuale” ale focarului.

04/052017 Curs 9 29
Neclaritatea datorată
pacientului
 Claritatea poate fi afectată şi de pacientul investigat.
 Nu toate structurile din interiorul pacientului au marginile
bine definite care să dea imaginii clare.
 De multe ori o structură poate fi distinsă din punct de
vedere anatomic de ţesuturile care o înconjoară doar
prin caracteristici care variază gradual cu distanţa.
 De asemenea, forma unui organ poate să influenţeze
proiecţia unei margini clare pe receptor.

04/052017 Curs 9 30
 Influenţa formei organului asupra
clarităţii imaginii

Densitatea
optică

04/052017 Curs 9 31
Compromis
 Orice receptor de imagine necesită un anumit nivel de
expunere la radiaţii pentru a produce o imagine
acceptabilă.
 Unii receptori sunt mai sensibili decât alţii şi necesită o
expunere redusă.
 ecranele întăritoare necesită o expunere mai mică decât cele de
detalii – prin urmare, timpul de expunere este scurt.
 Dezavantajul este că receptoarele rapide produc o
neclaritate mărită:
 reducerea neclarităţii datorate mişcărilor este compromisă de
neclarităţile induse de receptor.
04/052017 Curs 9 32
Optimizare (1)

 Pentru a atinge un anumit nivel de expunere este

necesară o intensitate mai mare a radiaţiei dacă este se
impune un timp de expunere mic:
 sunt necesari curenţi mari pe tubul de radiaţii X.
 Curenţii mari pe tub necesită dimensiuni mai mari ale
focarului ceea ce va produce o neclaritate geometrică.

04/052017 Curs 9 33
Optimizare (2)
 Orice examinare radiografică reprezintă un compromis
între neclarităţile datorate geometriei, mişcărilor şi
receptorului, în scopul de a minimiza neclaritatea globală
a imaginii.
 Acest scop este atins doar prin alegerea inteligentă a
instalaţiilor imagistice şi prin utilizarea tuturor opţiunilor
disponibile pentru a optimiza procesul imagistic.

04/052017 Curs 9 34
Radiaţia împrăştiată (1)
 Scade detaliul imaginii.
 Produce înceţoşarea filmului.
 Pentru eliminare se utilizează grile:
 Benzi alternante din aluminiu şi plumb;
 Radiaţia aliniată cu grila ajunge pe film;
 Radiaţia ne-aliniată este absorbită:
 provine din procesele de împrăştiere (difuzie) Compton;

 informaţia este inutilă deoarece nu provine direct de la focar.

04/052017 Curs 9 35
Radiaţia împrăştiată (2)

04/052017 Curs 9 36
Grile (1)
 Se utilizează când grosimea obiectului > 10 cm:
 cantitatea de radiaţii împrăştiate creşte cu grosimea.
 Tipuri:
 Paralelă;
 Focalizată;
 Staţionară;
 Mobilă:
 zgomotoasă!

04/052017 Curs 9 37
Grile (2)

04/052017 Curs 9 38
Grile – poziţionări greşite

04/052017 Curs 9 39
Distorsiuni
 Mărire inegală a unei
părţi din radiografie:
 Organul nu este paralel
cu filmul;
 Tubul X este înclinat.

04/052017 Curs 9 40
Contrastul intrinsec
 În radiografie, contrastul intrinsec reprezintă
reflectarea diferenţei de densitate a ţesuturilor (de
fapt, a diferenţelor numerelor atomice ale
substanţelor din care sunt alcătuite ţesuturile).
 Unele structuri prezintă diferenţe foarte mici de
densitate – contrastul este scăzut.
 Alte structuri prezintă diferenţe mari de densitate –
contrast ridicat.

04/052017 Curs 9 41
Alegerea parametrilor de lucru
 În cazul examinărilor cu contrast intrinsec scăzut,
diferenţele de contrast intrinsec dintre ţesuturi pot fi
accentuate utilizând tensiuni mici pe tub şi o filtrare
slabă.
 Aceşti parametri determină diferenţe importante de
transmisie a radiaţiilor X prin ţesuturi ce variază slab
ca număr atomic sau densitate.
 În cazul examinărilor cu contrast ridicat, se
utilizează tensiuni mari pe tub şi filtrări importante
pentru a elimina absorbţia diferită între diversele
ţesuturi.
04/052017 Curs 9 42
Substanţe de contrast
 În unele examinări radiologice, se poate introduce o
substanţă în organismul pacientului cu scopul de a
îmbunătăţi contrastul ţesuturilor.
 Această substanţă este selectată pentru a furniza
un semnal diferit de cel al ţesuturilor înconjurătoare.
 În angiografie, se utilizează o soluţie solubilă, ce
conţine iod, ce este injectată în sistemul circulator
pentru a da un contrast mai ridicat decât cel al
sângelui.
 Iodul absoarbe puternic radiaţii X corespunzătoare
limitei benzii K de absorbţie (la 33 KeV).
04/052017 Curs 9 43
 Tomografia
computerizată
Computer Tomograf (CT Scan)
 CT = Computerized Tomography
 CAT = Computerized Axial Tomography
 Procedura – utilizarea radiaţiilor X şi scanarea
întregului corp sau a unei zone de interes
 Formarea imaginii – reconstrucţia proiecţiilor
obţinute la înregistrarea radiaţiilor X ce traversează
corpul
 Utilizări
 Detectarea tumorilor craniene sau a afecţiunilor vasculare
 Poate prezenta ţesut moale, vase sangvine sau ţesut osos
pe aceeaşi imagine
04/052017 Curs 9 45
CAT Scan

04/052017 Curs 9 46
CT (Computed Tomography)

Imagine CT a unui plan ce Imagine proiecţie obţinută

trece prin ficat şi stomac prin scanare CT
04/052017 Curs 9 47
Cum funcţionează CT

Se scanează doar un plan. Fasciculul de radiaţii X se

mişcă în jurul obiectului şi furnizează informaţii cu
ajutorul cărora se reconstruieşte subiectul.
04/052017 Curs 9 48
Cum funcţionează CT

Fascicul paralel Fascicul evantai

04/052017 Curs 9 49
Detectori
 Detectorii utilizaţi în aplicaţii de computer tomografie
trebuie să posede următoarele proprietăţi:
 eficacitate mare de detecţie
 timp de răspuns scurt
 stabilitate în operare
 Principalele tipuri utilizate:
 detectori cu gaz (camere de ionizare)
 detectori cu corp solid (scintilatori, semiconductori etc.)
 Indiferent de detector, stabilitatea răspunsului este
esenţială pentru a nu se produce artefacte.

04/052017 Curs 9 50
Gruparea detectorilor

04/052017 Curs 9 51
Achiziţia imaginii

Semnal înregistrat –
profil al intensităţii

Semnal prelucrat –
profil al atenuării
04/052017 Curs 9 52
Semnalul corespunzător unei
proiecţii
 Fiecare rază parcurge corpul pacientului:
 Întâlneşte ţesuturi cu diferite proprietăţi (ce vor
determina un anumit coeficient de atenuare μ) şi
cu grosimi diferite (d)
 Atenuarea în fiecare ţesut este exponenţială -
intensitatea radiaţiei scade după formula:
I = I 0 e − µd
 Semnalul înregistrat (I) este prelucrat astfel încât
să exprime atenuarea:
ln I  = − µ ⋅ d
 I0 
04/052017 Curs 9 53
Sinograme
 Reconstrucţia imaginii se
efectuează pornind de la
informaţiile conţinute în
proiecţiile înregistrate pe
perioada scanării, adică de
profilurile de atenuare.
 Profilurile de atenuare sunt
reprezentate grafic ca linii
cu diferite intensităţi de gri şi
apoi sunt grupate – se obţin
sinograme.
04/052017 Curs 9 54
 Scanare:
Rotirea detectorului si a
sursei de radiaţii în jurul
pacientului

date

Algoritm de reconstructie

Secţiune transversală sinograma: o linie

reconstruită
04/052017 Curs 9 55
pentru fiecare unghi
Elemente ale imaginii

 Pixel – elementul de bază în reprezentarea 2D

 Voxel – elementul de bază în reprezentarea 3D
04/052017 Curs 9 56
Elemente ale imaginii
 Proiecţiile sunt prelucrate prin procedee
matematice.
 În urma acestor operaţii se pot determina
coeficienţii de atenuare µ corespunzători fiecărui
voxel din regiunea scanată.
 Fiecărui voxel i se asociază un indice CT.

µobiect − µapa
=CTnr ⋅ 1000
µapa
04/052017 Curs 9 57
Indicele CT

µobiect − µapa
=CTnr ⋅ 1000
µapa

04/052017 Curs 9 58
Indicele CT

04/052017 Curs 9 59
Indicele CT

04/052017 Curs 9 60
Reconstrucţia imaginii
 Problema CT se rezumă la reconstrucţia unui obiect
cu N-dimensional pornind de la (N-1) proiecţii ale
acestuia
 Metode:
 Calculul direct al matricei inverse;
 Proiecţia inversă;
 Tehnica reconstrucţiei aritmetice ART (Arithmetric
Reconstruction Technic):
 ART aditivă;

 ART multiplicativă.

 Proiecţia inversă filtrată.

04/052017 Curs 9 61
Calculul direct al matricei
inverse
 matrice 2x2
A11 + A12 =3

A11 A12 Po (0) = 3 A21 + A22 =7

1 2 A11 + A21 =4
A21 A22 Po (1) = 7 A12 + A22 =6
3 4

P9o (0) P9o (1) 1100 A11 3

=4 =6 0011 A12 7
=
1010 A21 4
1001 A22 6
F * A = P

04/052017
A = Curs
P F^(-1)
9 62
Calculul matricei inverse
 Exemplu
 pentru o imagine cu (n * n)
= 28 *28 = (256 * 256)
 matricea F are (n2 * n2)
= (216 * 216) = (65536^2 x 65536^2) = 232
 Calculul inversului matricei F este practic
imposibil fără ajutorul unui computer.
 Volumul mare de calcule şi de memorie
alocată au determinat căutarea unor alte
metode.
04/052017 Curs 9 63
Proiecţia inversă simplă
 Fiecare rază de transmisie a radiaţiilor X prin corpul
pacientului este divizată în elemente egale.
 Fiecare element se consideră că are o contribuţie egală la
atenuarea totală de-a lungul acelei raze.
 Metoda constă în a suma atenuările pe care le produce un
element tuturor razelor care îl traversează.
 Fiecare element este traversat de raze după unghiuri diferite.
 În final se determină un coeficient de atenuare total pentru
fiecare element în parte
 elementul va constitui un voxel din imaginea CT.

04/052017 Curs 9 64
Proiecţia inversă simplă
 Distribuţia acestor coeficienţi dintr-o secţiune
anatomică investigată furnizează imaginea
reconstruită.
 Chiar dacă această metodă este una directă,
produce imagini neclare ale obiectelor.
 Acest aspect este legat de faptul că atenuarea din
fiecare element de imagine influenţează valorile
atenuării din mai multe elemente din secţiune:
 Influenţa unui element asupra celorlalte este cu atât mai
importantă cu cât elementele sunt mai apropiate de cel
considerat.
04/052017 Curs 9 65
Proiecţia inversă simplă
Axy' = ∑ pαi (t )
A11 A12 Po (0) = 3 i

1 2

A21 A22 Po (1) = 7 A11 = p0 (0) + p90 (0) =7 7 9 16

3 4 suma 10 A12 = p0 (0) + p90 (1) = 9 11 13 24
P9o (0) P9o (1) A21 =p0 (1) + p90 (0) =11
=4 =6 A22 = p0 (1) + p90 (1) =13 18 22 suma 40

7/4 9/4
Normalizare - 10/40 11/4 13/4

04/052017 Curs 9 66
Proiecţia inversă: ilustrare

04/052017 Curs 9 67
Proiecţia inversă filtrată
 Acest algoritm, numit şi metoda convoluţiei,
utilizează o ecuaţie integrală unidimensională pentru
reconstrucţia unei imagini bi-dimensionale.
 În această metodă se utilizează o funcţie de filtrare
care va fi combinată cu datele furnizate de
atenuările fiecărei raze.
 Rolul funcţiei de filtrare este de a compensa
contribuţiile mai importante pe care elementele de
imagine le induc celor din vecinătate, fapt evidenţiat
în cazul proiecţiei inverse simple.

04/052017 Curs 9 68
Proiecţia inversă filtrată
 Există mai multe forme ale funcţiilor de filtrare,
fiecare având avantaje şi dezavantaje:
 unele funcţii conduc la obţinerea de imagini mai clare, dar
cu contrast mai scăzut.
 Avantajul major al metodei constă în faptul că
imaginile sunt mai clare decât în cazul proiecţiei
inverse simple şi pot fi reconstruite chiar în timpul
achiziţiei proiecţiilor, ceea ce determină o viteză mai
mare a procesării datelor.

04/052017 Curs 9 69
Comparaţie

Proiecţie inversă simplă (directă) Proiecţie inversă filtrată (convoluţie)

04/052017 Curs 9 70