Facultatea de Cibernetică, Informatică Economică si Statistică

Specializare : Statistică

Management vs LeaderShip

Nume: Pârcălabu Irina

Petcu Laura
Răileanu Cristina
 Managementul

Management – proces prin care se actioneaza împreuna, cu si prin altii

pentru a realiza obiectivele organizatiei într-un mediu în continua schimbare.
Există numeroase definiţii a managementului. Una dintre cele mai vechi şi,
probabil, cele mai complete, este cea dată de Henri Fayol, care considera că
managementul este „a prognoza şi a planifica, a organiza, a comanda, a
coordona şi a controla”.
Management - este cuvant american care nu poate fi tradus în alte
limbi, dar este preluat si utilizat.
Managementul a aparut initial in sfera afacerilor, dar în prezent el si-a
largit sfera de cuprindere si se utilizeaza în toate sferele de activitate;
cultura, medicina, sport etc. reprezentand activitatea de conducere, de
administrare.

Funcțiile Managementului

Managementul are următoarele funcții :

Previziunea este funcţia managementului prin care firma identifică ce doreşte
să obţină în condiţiile interne şi de mediu date. Ea răspunde la întrebările: „ce
trebuie şi ce poate fi realizat în cadrul firmei?”.Previziunea are trei categorii de
rezultate : prognozele, planurile şi programele.
Prognozele au în vedere un orizont de timp de minim 10 ani, gradul de
detaliere nu este foarte mare, au un caracter aproximativ şi nu sunt obligatorii.

Planurile, se referă la perioade cuprinse între 5 ani şi o lună. Gradul lor de

detaliere depinde de orizontul de timp avut în vedere.

Programele au un orizont de timp relativ redus ce variază de la câteva luni la o

lună, 10 zile, o săptămână, o zi, un schimb sau chiar o oră. Ele sunt foarte
detaliate, stabilind precis activităţile ce trebuie desfăşurate.
Funcţia de organizare ne arată cum vor fi atinse obiectivele firmei, cum se vor
desfăşura activităţile firmei. Ea răspunde la întrebarea: „Cine şi cum contribuie
la realizarea obiectivelor firmei?”. Organizarea are loc la două niveluri în cadrul
firmei: pe ansamblul organizaţiei, la nivelul întregii firme şi organizarea pe
principale componente ale firmei, la nivelul activităţilor sale principale.

Funcţia de coordonare are în vedere corelarea tuturor activităţilor firmei spre

atingerea unui scop unic, a obiectivelor firmei. O bună comunicare (transmitere
de informaţii şi percepere de mesaje) este esenţială pentru asigurarea unei
coordonări eficace.

Funcţia de antrenare identifică modalităţile de motivare a personalului astfel

încât acesta să contribuie la realizarea obiectivelor firmei. Motivarea poate fi de
două feluri în funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului:
 Motivare pozitiva: 😊

 Motivare negativa ☹

Funcţia de evaluare şi control poate fi definită ca ansamblul proceselor prin

care performanţele firmei, subsistemele şi componentele acesteia sunt
măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, în vederea
eliminării deficienţelor constatate şi a integrării abaterilor pozitive. Cu alte
cuvinte, prin funcţia de evaluare şi control firma compară ce s-a vrut a se
obţine cu ce s-a obţinut de fapt, identificând cauzele greşelilor şi nereuşitelor
cât şi a reuşitelor, tocmai pentru a schimba activităţile firmei către o direcţie
comună: realizarea obiectivelor propuse.
 Se definesc cateva sensuri ale notiunii de management :

Managementul este un Managementul este un

proces (activitate) grup de persoane

Managementul este o
stiinta si o arta

Managementul ca activitate – este procesul de conducere nemijlocita a

organizatiei în scopul atingerii obiectivelor ei.
Ca grup de persoane Managementul este organul de conducere, care gestioneaza
activitatea unei organizatii, firme, întreprinderi, deci totalitatea celor care exercita
procese de management dar nu de executie.
Managementul ca stiinta - ansamblul organizat de cunostinte, concepte, principii,
metode si tehnici prin care se explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce
au loc în conducerea organizatiilor.

Responsabilitatea managerilor :

Din punct de vedere organizaţional, managerii pot fi de vârf (top management), de

mijloc (middle management) sau de nivel inferior (line management).

Top managerii activează în zona superioară a ierarhiei manageriale, îndeplinind

funcţii de preşedinte, director general, vicepreşedinte şi alte funcţii echivalente. Ei au o
perspectivă de ansamblu asupra firmei şi iau decizii strategice. Principalele sarcini ale top
managerilor sunt reprezentate de necesitatea definirii concepţiei de viitor a organizaţiei, şi de
formularea obiectivelor generale. Managerii de nivel superior sunt cei care aprobă misiunea
departamentelor şi apreciează progresul firmei. Au ca subordonaţi managerii de nivel mediu.
 Middle managerii activează în zona de mijloc a ierarhiei manageriale, fiind directori
de divizie, de departamente sau alte structuri echivalente. Ei stabilesc priorităţile funcţionale
ale organizaţiei, concep planuri de acţiune, pe care le aliniază proprităţilor şi comunică
direcţia firmei, în interior (propriei echipe) şi, uneori, în exterior (de exemplu, un director de
comunicare). Drept urmare, au atât atribuţii strategice, cât şi operaţionale.
În subordinea lor se află managerii de nivel inferior, dar şi personal executant care le
raportează direct. La baza piramidei manageriale, în contact direct cu procesele de execuţie
sunt line managerii.

Așadar, managerul reprezintă o persoană dintr-o organizaţie care e răspunzătoare

pentru performanţele în muncă a uneia sau mai multor persoane angajate ale organizaţiei
respective.
Elementul cheie al muncii managerilor este munca cu alţi oameni. Fiecare manager
are o răspundere cheie:
• să sprijine organizaţia;
• să realizeze performanţa maximă prin utilizarea tuturor resurselor sale, atât umane, cât
şi materiale.

Leadership

Leadership înseamnă în primul rând conducere (în sens de activitate de conducere),

dar în acelaşi timp şi capacitatea, abilitatea de a conduce, în cazul nostru o comunitate sau
un grup de persoane dintr-un mediu defavorizat, angrenate intr-o activitate de economie
socială.
“Leadership-ul este o relaţie reciprocă între cei care aleg să conducă şi cei care aleg să îi
urmeze” (James Kouzes and Barry Posner. Credibility: How leaders Gain it and Lose it – Why
eople Demand it. Jossey-Bass. March 1997)
Leadershipul este un fenomen complex ce atinge aproape toate procesele organizaţionale,
sociale şi personale. Depinde de un proces de influenţă, în care oamenii sunt inspiraţi spre a
atinge anumite obiective prin motivaţie personală. Într-un recent rezumat al teoriilor pe
leadership, Northouse identifica patru teme comune privind modul în care leadershipul este
exprimat:
 este un proces

 implică influenţă

 se realizează în cadrul uni grup

 presupune realizarea unui obiectiv

 Tipologia stilurilor de leadership

Stilurile de leadership sunt strâns legate de stilurile manageriale cu care se suprapun într-o
măsură apreciabilă, dar fără de care în acelaşi timp prezintă şi anumite elemente specifice.
O primă clasificare, cea mai larg utilizată în literatura de specialitate, delimitează în
funcţie de caracteristicile manageriale şi psiho-sociologice implicate, patru stiluri de
leadership:1
autocratic, caracterizat printr-o supraveghere strictă a subordonaţilor de către şef, fluxuri
informaţionale direcţionate preponderent de sus în jos, insuflarea de teamă subordonaţilor,
frica acţionând ca o modalitate de control;
birocratic, în care comunicarea se realizează într-o măsură apreciabilă în scris, ce pune
accent pe documente şi ştampile ca mijloace principale de realizare şi control al activităţilor,
descurajează iniţiativa şi inovarea şi afectează frecvent în mod negativ moralul salariaţilor;
"laissez-faire", prin care în cadrul unor direcţii generale de acţiune stabilite de
managementul superior, se dă libertatea de acţiune foarte mare subordonaţilor, controlul
fiind aproape nul; se foloseşte îndeosebi în organizaţiile mici, la faza de început, în
1
întreprinderile centrate pe tehnici de vârf ce utilizează specialişti de înaltă calificare,
pasionaţi de munca lor;
democratic, ale cărui principale dimensiuni sunt sociabilitatea, flexibilitatea, cooperarea,
comunicaţiile bune ascendente, descendente şi orizontale, spirit de deschidere şi atmosferă
prietenoasă în cadrul organizaţiei.
O a doua clasificare a stilurilor de leadership este în funcţie de sfera de cuprindere a
personalului în cadrul organizaţiei. Din acest punct de vedere se delimitează în principal
leadershipul interpersonal şi cel organizaţional.
Leadershipul interpersonal are drept sferă de cuprindere relaţiile dintre
conducătorul formaţiei de muncă (echipă, birou, laborator) şi personalul care îi este
subordonat. Leadershipul interpersonal se realizează deci prin raporturi directe, faţă în faţă,
ale şefului cu subordonaţii. Este de fapt vorba de leadershipul în accepţiunea clasică, la care
se rezumă în cvasitotalitate specialiştii în management. 2
Leadershipul organizaţional se referă fie la organizaţie în ansamblul său, fie la
componente majore ale acesteia, vizând deci salariaţii situaţi pe cel puţin două nivele
ierarhice succesive. În cadrul acestuia se pot delimita mai multe categorii, în funcţie de
gruparea nivelurilor ierarhice şi compartimentelor pe care le încorporează organizaţia. Cel
mai frecvent se delimitează leadershipul strategic (care vizează organizaţia în ansamblul ei)
şi leadershipul organizaţional general (ce are în vedere principalele grupe de compartimente
sau zone ale organizaţiei).
Într-o altă opinie, cele mai des evocate tipuri de leadership sunt:
leadershipul previzional, centrat pe surprinderea si anticiparea coordonatelor viitoare ale
organizatiei;
leadershipul prin obiective, are în vedere coordonarea obiectivelor tuturor subsistemelor
organizaţionale în vederea obţinerii rezultatelor scontate;
leadershipul dinamic, vizează cooperarea şi stăpânirea sau dirijarea proceselor derulate în
timp care asigură succesul sau eşecul organizaţiei;
leadershipul prin inovare, centrat pe introducerea unor schimbări inovatoare în cadrul
organizaţiei, menite a-i accelera ritmul de dezvoltare sau a-i atenua o serie de excese
nefavorabile realizării obiectivelor;
leadershipul strategic, axat pe stabilirea strategiei ce trebuie urmată de organizaţie în
evoluţia sa;
leadershipul prin excepţie, se concentrează asupra anumitor probleme sau perioade care se
abat de la regulă, constituind astfel excepţii, dar care influenţează maximal existenţa şi
scopurile organizaţionale.

2
Leadershipul marchează toate domeniile şi performanţele majore ale unei
organizaţiei.

Astfel, cea mai importantă trăsătura a unui lider este capacitatea acestuia de a motiva şi
mobiliza participanţii la o activitate, fără promisiunea unei recompense materiale, ci pe baza
atingerii unui scop comun.

Management vs LeaderShip

Leadershipul şi managementul nu sunt similare, cu toate că cele două categorii sunt

adesea folosite interschimbabil. Managementul acoperă o sferă mai largă ce include
leadershipul, considerat a fi o funcţie a managementului. Leadership-ul reprezintă
capacitatea de a determina oamenii să acţioneze. Leadership-ul se află în relaţie directă cu
capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor.
Managerul, în schimb, este individul care asigură atingerea obiectivelor
organizaţionale prin planificare, organizare şi orientarea muncii către finalitate. Sunt
persoane ce ocupă poziţii manageriale şi care nu sunt şi leaderi. Fie nu au abilităţi, fie nu pot
realmente influenţa acţiunilealtora. Există, de asemenea, leaderi autentici care nu sunt
manageri, aşa numiţii leaderi infor.

Manager
Controlează
Caută si apoi
Coordonează și
Vs Îşi asumăInspiră
Furnizează ceva
riscul
urmează o Lider Viziuneriscuri
și înrealizările,
care să crezi,
Obiective
controlează
creaţiile,
efortul
direcţie valori rezultatele
rezultatele
 Diferența dintre management și leadership poate fi ilustrată și prin considerarea
uneia fără cealaltă. Astfel că leadershipul fără management stabilește o direcție sau o
viziune pe care angajații o urmăresc fără a înțelege pe deplin cum va fi condusă spre
realizare, ceea ce conduce la finalizarea acțiunii de către alte persoane din cadrul
organizației. Managementul fără leadership se bazează pe controlul tuturor resurselor prin
care se asigură desfășurarea activității conform planurilor inițiale, fără a modifica sau a
schimba direcția de acțiune și fără a încălca regulile deja stabilte. Această abordare poate
determina o finalitate eronată a acțiunii dorite.

La nivelul companiilor, acestea se ocupă de complexitate, întâi. Planificarea și

bugetarea ajută la setarea obiectivelor, crearea unor pași concreți în atingerea acestora și
alocarea resurselor corespunzătoare planurilor. În contrast, un lider setează o direcție, o
viziune asupra viitorului, și concepe strategii pentru a schimba modul de abordare în
conformitate cu țintele urmărite. Managementul dezvoltă capacitatea companiei de a
respecta strategia construind o structură organizațională mulată pe nevoile specifice ale
acesteia, delegând task-uri și monitorizând evoluția acestora. Un lider motivează oamenii și
îi aliniază crezului companiei.

Cu toate acestea, deosebirile exemplificate nu trebuie să creeze impresia că

leadershipul şi managementul sunt procese incompatibile. Ar fi greşit să apreciem că
managementul este incompatibil cu schimbarea sau că leadershipul nu este compatibil cu
ordinea. Însă managementul în sine nu creează niciodată o schimbare semnificativă, majoră
şi necesară, iar leadershipul nu menţine niciodată o operaţiune în limitele unui anumit
spaţiu şi unui anumit timp. Se poate spune că leadershipul nu poate fi şi nu există în afara
unui proces de management. În asociere cu un leadership efectiv, managementul poate fi
generator de schimbare ordonată, de o funcţionare eficientă chiar într-un mediu instabil sau
turbulent al organizaţiei.

Concluzii

Cateva concluzii legate de notiunile de management si leadership:

 managerul lucreaza cu obiective si instrumente de management, in timp ce
leaderul cu viziuni si cu modalitati de inspirare a oamenilor.

 Managerul acceseaza preponderent latura logica-rationala pentru a-si atinge

obiectivele, iar leaderul acceseaza mai mult latura psihologica-sociologica.

 Un manager ar trebui sa decida corect si constient situatiile in care trebuie sa

utilizeze intrumente de management de previzionare, planificare, implementare
si control si cand trebuie sa-si manifeste leadershipul pentru a crea viziuni si a
inspira oamenii sa mearga pe directia dorita.

Bibliografie
http://onisimbn.ro/sinoiputem/assets/rolul-leadershipului.pdf
https://conspecte.com/Management/conceptul-si-continutul-
disciplinei-management.html
https://leaders.ro/newsfeed/diferentele-dintre-lideri-si-manageri/?
gclid=CjwKCAiAzuPuBRAIEiwAkkmOSEOVucngVh7jHPwzu5xa2
KfOsaYG9tXZGu6DgiWA-KhjeF90jVv1HxoCemIQAvD_BwE
https://conspecte.com/Management/conceptul-si-continutul-
disciplinei-management.html
http://onisimbn.ro/sinoiputem/assets/rolul-leadershipului.pdf
file:///C:/Users/Test/Downloads/Sergiu
%20REDNIC_zohar_ilana_ro_2016-09-30_16_57_04.pdf