Punctele de vedere convergente au generat de-a lungul timpului şcoli de management:

1.Şcoala clasică. 2. Şcoala relaţiilor umane. 3. Şcoala cantitativă. 4. Şcoala empirică. 5. Şcoala sistemică.

Idei ale lui Taylor(parintele managementului) • Dezvoltarea unei ştiinţe a managementului • Fiecare muncitor
ar trebui să aibă o sarcină generală, clară, definită zilnic • Selecţionarea pe baze ştiinţifice a muncitorilor • Sunt
necesare condiţii standard pentru a asigura încheierea sarcinilor cu uşurinţă • Ar trebui să se acorde bonusuri
salariale pentru terminarea cu succes a activităţilor

Cele patru principii de management ale lui Taylor: Dezvoltarea unei ştiinţe pentru fiecare element al muncii
unui om, care să înlocuiască vechea regulă a experienţei. Selectarea ştiinţifică şi antrenarea, instruirea şi
dezvoltarea muncitorilor. Cooperarea cu oamenii pentru a asigura faptul că munca se desfăşoară în acord cu
principiile ştiinţifice. Există o împărţire aproape egală a muncii şi responsabilităţii între management şi
lucrători.

Creşterea “Ford” a productivităţii • Părţi interschimbabile; • Flux continuu; • Diviziunea muncii; • Reducerea
pierderilor de efort.

Henri Fayol Este recunoscut ca fiind primul care a identificat cele cinci funcţii ale managementului şi a formulat
14 principii de management, printre care: Diviziunea muncii; Unitatea comenzii; Subordonarea intereselor
individuale intereselor de grup; Remuneraţie diferenţiată; Echitate.

Şcoala relaţiilor umane • Evidenţierea raporturilor sociale din cadrul organizaţiilor • Integrarea persoanelor în
organizaţie pe baza încrederii acordate în realizarea atribuţiilor • Comunicare eficientă între membrii
organizaţiei • Eficienţa muncitorilor depinde mai mult de simţul propriu al responsabilităţii decât de controlul
permanent

Şcoala cantitativă • Echipe interdisciplinare pentru rezolvarea problemelor de management • Volum mare de
informaţii şi date • Creare modele manageriale • Specificare de alternative

Şcoala empirică • Preluarea unor concepte ale şcolii clasice, adaptate la necesităţile curente •
Managementul prin obiective • Performanţele organizaţiei sunt pe măsura motivării personalului •
Eficienţa organizaţiei în raport direct cu descentralizarea ei

Şcoala sistemică • Utilizarea de idei aparţinând altor ştiinţe pentru rezolvarea problemelor de
management • Forţează managementul să privească organizaţia ca sistem sau ca parte a unui sistem
• Dinamism • Adaptabilitate • Flexibilitate • Autoreglare

Sistemele pot fi: • Deterministe: Evoluţia lor poate fi previzionată • Probabiliste: Evoluţia lor poate fi
doar estimată

Teoria Restricţiilor: 1. Identificarea restricției (a lucrului care împiedică sistemul să-și atingă
obiectivul); 2. Decizia asupra exploatării restricției (trebuie să ne asigurăm că aceasta face exact ceea
ce trebuie și nimic altceva); 3. Subordonarea tuturor celorlalte procese din sistem deciziei de mai sus
(alinierea lor la decizia de exploatare a restricției); 4. Eliminarea restricției (dacă este cazul, creșterea
permanentă a capacității acesteia); 5. Dacă, ca și rezultat al pașilor de mai sus, restricția s-a mutat,
revenim la Pasul 1. Nu trebuie să lăsăm inerția să devină restricția.

Ce este managementul? • Domeniu al ştiinţei – Metoda Deductivă: General > Particular – Metoda
Inducţiei: Particular > General • Disciplină de studiu • Activitate practică • Profesie Copyright Mihai

Cu ce se ocupă Managementul? VRÎNCUȚ • Stabilirea obiectivelor organizaţiei • Dimensionarea

resurselor pentru atingerea obiectivelor • Stabilirea surselor resurselor • Crearea şi modificarea
cadrului organizatoric în care resursele se vor desfăşura pentru atingerea obiectivelor • Stabilirea
relaţiilor de lucru între componentele organizatorice definite • Încurajarea şi cointeresarea
resurselor de tip uman în realizarea obiectivelor • Urmărirea proceselor de atingere a obiectivelor,
pentru asigurarea eficienţei şi eficacităţii lor • Identificarea problemelor, stabilirea soluţiilor posibile,
alegerea celor mai viabile şi implementarea lor

Management=“aptitudinea de a atinge obiective predeterminate cu şi prin cooperarea voluntară şi

efortul altora”

Pașii detaliați ai procesului de luare a unei decizii: Identificarea problemei, Identificarea criteriilor
decizionale, Alocarea de ponderi criteriilor,

Planificarea stabileşte unde se află o organizaţie acum şi unde îşi doreşte să ajungă în viitor. O bună
planificare rezultă în: – Minimizarea riscurilor: Planificând atent, poți vedea în avans problemele ce
pot apărea și te poți pregăti pentru ele. – Sens al direcţiei & scop: Planificarea stabileşte obiective şi
strategii clare, ușor de înțeles pentru toţi angajații implicați în realizarea lor. – Coordonare: Planurile
clarifică tuturor părţilor componente ale firmei modul în care sistemele lor se potrivesc în
arhitectura generală a companiei. – Control: Planurile stabilesc standardele față de care putem
măsura rezultatele efective.

– Şirul de decizii pe care managerii le iau pentru a atinge aceste obiective reprezintă strategia
organizaţiei.

Componentele strategiei A. Viziunea și Misiunea B. Obiective strategice C. Modalităţi strategice de

acţiune D. Resurse strategice E. Termenele F. Avantajul competitiv

Cultura organizationala=Un modelul de valori și ipoteze comune care reglementează modul în care
angajații din cadrul unei organizații gândesc și acționează cu privire la probleme și oportunități.

Elementele Culturii Organizaționale: „Artifacte”. Valori împărtășite. Presupuneri comune

Elemente legate de Managementul VRÎNCUȚ Resurselor Umane: 1. Cultură organizațională 2.

Recrutare 3. Selecție 4. Motivare 5. Leadership 6. Comunicare

Funcțiile leadership-ului: Activarea interacțiunii grupului. • Menținerea unei interacțiuni eficiente:,

Asigurarea satisfacției membrilor grupului în urma participării. • Managementul conflictelor
–,Construcția grupului și asigurarea coeziunii. Încurajarea grupului în direcția perfecționării proprii –