Perspective evoluționiste asupra comportamentului

uman
Psihologia evoluționistă, Memetica și Teoria co-evoluției

Profesor: Studenti:
Vreja Lucia Ovidia Nițu Laurențiu
Necșuleasa Alin
Rizea Alexandru
Psihologia evoluționistă
Poșircă Alexandru
 Filosoful “William James” a utilizat pentru prima data conceptul de “psihologie
evolutionista” in cartea sa “Principiile psihologiei (1840) , oferind o noua abordare teoriei
evolutioniste a problematicii mintii umane. Acesta , impreuna cu alti psihologi (Donald Symons ,
Leda Cosmides , John Tobby etc.) au considerat ca ideile evolutioniste trebuie aplicate din punct
de vedere psihologic si nu in cadrul unor structuri comportamentale. “Selectia naturala nu
selecteaza comportamentul in sine , ci poate actiona numai asupra mecanismelor care genereaza
comportamentul” citat de Tooby si Cosmides , sugerand faptul ca comportamentul este efectul
unei anumite surse , comportamentul nefiind niciodata intamplator . Astfel se dovedeste faptul ca
fiecare persoana sau vietate are un “mecanism” diferit ce duce la un anumit tip de comportament.
Ideea principala pe care se construieste aceasta teorie este aceea ca mintea umana este
rezultatul a mai multor mecanisme ce au evoluat de-a lungul istoriei noastre . Incepand cu
perioada Pleistocenului , care a aparut acum apoximativ 2.500.000 de ani , specia umana a fost
influentata de mediu , mecansimele umane adaptandu-se in timp tututor nevoilor si proceselor .
De altfel ,problemele comportamentale si psihologice precum : agresivitatea , moralitatea ,
criteriile de selectare a partenerilor reproductivi ori relatiile sociale , isi au inceputurile inca de pe
vremea primilor oameni , specia umana reusind in timp sa rezolve cat de bine a putut aceste
probleme , ba chiar sa le si rezolve sau sa le descrie in detaliu de exemplu : pe ce se bazeaza
relatiile sociale sau ce reprezinta moralitatea pentru oameni si cum difera aceasta . Perioada
aceasta se numeste “ mediul ancestral” sau “ mediul adaptarii evolutive” pe care o putem
intelege informandu-ne si intelegand problemele adaptive pe care oamenii le-au intampinat de-a
lungul vremii si cum s-au format aceste mecanisme mentale dezvoltate pana in ziua de astazi.
In zilele noastre , mediul din perioada Pleistocena este total diferit ,astfel ca comportamentul si
stilul de viata al primilor oameni nu se mai regaseste aproape deloc. Modernizarea , relatiile
sociale dintre oameni cu prioritati diferite si tehnologia in continua schimbare , au dus la “ipoteza
inadecvarii” ce sustine diferenta intre adaptarile pihologice din Pleistocen si conditiile de viata
recente. Astfel , comportamentul esential al stramosilor nostrii nu mai este potrivit cu cel actual ,
oamenii descoperind noi mijloace de trai , mai usoare si fara prea multa munca si cu cat mai
putine sacrificii. Mecanismele psihologice sunt definite de cercetatori in moduri diferite , de la
procese cognitive (gandire , simturi ) la abilitati , emotii , preferinte , inclinatii , toate din sfera
sentimentelor. Alte elemente studiate mai bine de specialisti fiind fricile , preferintele , abilitatile
etc. sunt considerate a fi innascute si nu dobandite pe parcurs , toate avand denumirea de
“instincte” , sau dupa opiniile altor psihologi evolutionisti precum David Buss sunt numite
“universalii” ale psihicului uman deoarece toti oamenii au aceste caracteristici ce sunt relativ
constante dar si diferite ,iar numarul lor este unul foarte mare.
Tooby si Cosmides au reusit sa sintetizeze principiile metodologice ale psihologiei
evolutioniste pentru a identifica mecanismele psihologice adaptative prin cativa pasi simpli :
1. cu ajutorul principiilor teoriei evolutioniste se poate realiza modelul unei probleme
adaptative prin care psihicul uman sa o poata rezolva ;
2. sa se determine cum a aparut aceasta problema in mediul ancestral si ce presiuni selective
s-au facut simtite din partea mediului;
 3. includerea modelului problemei adaptative cu informatiile disponibile despre conditiile
din mediul ancestral, iar problema care trebuie rezolvata de psihicul uman este necesara
sa fie considerata drept o problema de procesare a informatiei, construindu-se astfel, un
model computational, cu ajutorul caruia sa se faca ipoteze despre cum poate arata un
mecanism psihic capabil sa rezolve problema;
4. dezvoltarea de modele ipotetice de mecanisme psihice care ar putea fi solutii ale
problemei adaptative;
5. este necesar sa fie eliminate modelele mai putin adecvate, pentru a ramane unul singur;
6. compararea modelului cu schemele comportamentale care se manifesta in conditiile vietii
contemporane.

Psihologii evolutionisti au realizat un exemplu de problema adaptativa, fiind legata de altruism,

si anume ca oamenii ar trebui sa poata distinge persoanele care raspund identic la un gest altruist,
de cele care doar profita de acesta, folosindu-se de mecanisme psihologice, pentru a detecta
incalcari ale regulilor de tipul “daca primesti un beneficiu, atunci trebuie sa platesti costurile”.
Testul Wason reprezinta o serie de experimente concepute de psihologul Peter Catheart Wason,
prin care putea testa capacitatea oamenilor de a formula rationamente ipotetice , de a detecta
incalcari ale regulilor. Peter Wason a descoperit faptul ca majoritatea persoanelor isi folosesc
gandirea logica doar in anumite circumstante.
In testul Wason, indivizii trebuie sa raspunda la o intrebare, si anume: Se dau patru cartonase, pe
o parte se afla litere, iar pe cealalta cifre. Trebuie sa se testeze regula rationamentului ipotetic:
“Daca un cartonas are pe o parte o vocala, atunci pe cealalta are un numar par”. Subiectii trebuie
sa arate care cartonase trebuie intoarse pentru a se testa daca regula este adevarata, iar Wason a
descoperit ca doar 4% dintre subiecti reusesc sa raspunda corect, sugerand ca oamenii nu pot
rezolva acest tip de probleme.
Wason a reformulat problema : Se dau patru cartonase, care reprezinta patru persoane intr-un
bar. Pe o parte a cartonasului se afla varsta persoanei, iar pe cealalta bautura pe care o consuma:
Se cere sa se testeze regula rationamentului ipotetic: “ Daca o persoana bea bere, atunci are peste
21 de ani”. Persoanele trebuie sa indice care cartonase trebuie intoarse pentru a testa adevarul
acestei reguli, iar Wason a realizat ca 74% dintre indivizi au raspuns corect.
Diferenta dintre cele doua experimente este ca al doilea exercitiu este un exemplu bazat pe
realitate, reguli care exista in viata de zi cu zi (consumul de alcool dupa implinirea varstei de 21
de ani in S.U.A.), fiind mai usor de gandit si de rezolvat cu ajutorul gandirii logice, au explicat
John Tooby si Leda Cosmides. Cei doi specialisti au spus ca mentalitatea umana a evoluat,
reusind cu usurinta sa descopere cand alti oameni nu respecta regulile si sa-i sanctioneze in cele
din urma.

Memetica
 In lucrarea “Gena egoista” scrisa de biologul englez Richard Dawkins problema selectiei
naturale este privita pentru prima data si din punctul de vedere al genelor. Conform acestei carti,
unitatea fundamentala a selectiei naturale nu este individul, populatia sau specia, ci este gena
care este numita “replicator” de catre Dawkins. Asa-numita “gena egoista” se refera la faptul ca
evolutia are loc pentru replicarea genelor mai departe si nu pentru supravietuirea organismelor
individuale sau “perpetuarea speciei”.Organismul nu este decat o “constructie” a genelor prin
care acestea se multiplica, iar in urma selectiei naturale vor fi transmise mai departe doar genele
care au produs organismele mai eficiente.
In vederea aplicarii principiilor generale ale teoriei evolutiei la fenomenele culturale,
Dawkins a formulat teoria conform careia transmisia culturala este asemanatoare transmisiei
genetice deoarece ea poate da nastere unei noi forme de evolutie in ciuda caracterului
fundamental conservator. In opinia sa, dupa aparitia omului si din cauza caracterului algoritmic
al selectiei naturale, fenomenul evolutiei a atins un nou stadiu in care a aparut un nou tip de
replicator. Denumirea de “mema” data acestui replicator de catre Dawkins provine de la cuvantul
grecesc “mimema” care inseamna “ceva imitat, copiat, reprodus”, iar stiinta corespunzatoare
studiului memelor se numeste memetica.
Conform definitiei date de Dawkins, mema este o unitate de informatie culturala capabila
de a se propaga prin imitatie de la un individ la altul si are comportamentul asemanator unei
gene. Memele pot fi idei, melodii, descoperiri tehnologice, ticuri verbale, mode vestimentare,
anecdote si povestioare amuzante, reguli de comportament etc. Propagarea memelor este un
proces automat, care nu depinde de o decizie constienta a individului: nu noi alegem memele, ci
ele “ne aleg” pentru a se raspandi si multiplica prin intermediul mintilor noastre. Dupa Dawkins,
aparitia omului si a creierului sau complex a dus in mod inevitabil la aparitia memelor care sa
exploateze capacitatea de imitatie a creierului.
Memele prezinta proprietatile specifice evolutiei prin selectie naturala precum ereditatea,
variabilitatea si adaptarea la conditiile mediului cultural. De asemenea, ele au caracter de
replicatori eficienti prin proprietatile de longevitate(sunt persistente in mintea noastra), de
fecunditate(pot fi copiate si raspandite foarte rapid) si fidelitate a copierii(adica in general sunt
copiate cu acuratete de la o minte la alta). Memele se afla in competitie unele cu celelalte in
mediul reprezentat de mintile noastre, si doar cele mai reusite vor capta atentia oamenilor si vor
continua sa se propage.

Desi exista controverse in ceea ce priveste definirea unei meme, memetica poate fi utila
pentru explicarea unor comportamente umane care sunt dificil sau chiar imposibil de inteles
folosind alte teorii. In exemplul comportamentului altruist s-a observat ca anumite teorii precum
cea a agentului rational nu reusesc sa il justifice deoarece individul este considerat a fi egoist
aflat in cautarea maximizarii utilitatii.
Pentru a gasi o explicatie memetica, scriitoarea Susan Blackmore porneste de la ipoteza
ca in conditia de surplus de meme, printre cele care care se vor bucura de succes sunt
comportamentele altruiste, cooperative si generoase. Pentru a verifica aceasta ipoteza,
Blackmore propune un experiment mental prin care sa ne imaginam 2 indivizi: Kevin, care este
altruist, si Gavin, care este egosit, si sa ne intrebam care dintre cei doi va raspandi mai multe
meme. Deoarece altruismul lui Kevin ii va aduce mai multi prieteni care il plac, acestia vor fi
influentati mai usor si ii vor imita comportamentul care il face popular, iar astfel memele legate
de altruism se vor raspandi. Pe de cealalta parte, Gavin are mai putini prieteni carora sa le
transmita memele sale, iar cei cu care interactioneaza nu ii vor imita comportamentele deoarece
oamenii nu il plac si nu doresc sa fie asemanatori cu el. Aceasta diferenta constituie baza teoriei
memetice a altruismului conform careia memele oamenilor altruisti se vor raspandi cu mult mai
mult dacat memele celor mai putin altruisti.
Exista insa si o alta categorie de meme care nu aduc beneficii si chiar pot afecta negativ
indivizii care le asigura supravietuirea si propagarea, acestea fiind asemanatoare virusurilor care
infecteaza celula vie si o obliga sa faca mai multe copii ale virusului care se vor raspandi
indiferent de efectul asupra gazdei. Aceste meme sunt in esenta paraziti mentali deoarece obliga
mintea care le gazduieste sa le transmita mai departe, catre alte minti, chiar daca nu aduc un
avantaj in comparatie cu competitoarele lor.
Un exemplu de complex de meme care sunt virusuri mentale este religia. Blackmore
rezuma ca cei infectati cu idei religioase investesc bani si timp, renunta la multe lucruri placute,
isi risca sanatatea si chiar viata pentru aceste idei care sunt in mod demonstrabil contradictorii
sau false. In cazuri extreme, memele religioase ii pot face pe indivizi sa actioneze in moduri
contrare interesului lor, cum ar fi calugarii carora le este interzis sa aiba urmasi sau cei angajati
in razboaie religioase care comit atentate sinucigase. La fel ca si virusurile, doctrinele religioase
se raspandesc cu succes deoarece fac apel la un sistem de promisiuni si amenintari care ii obliga
pe oameni sa le adopte si sa le transmita mai departe.
Blackmore da ca exemplu crestinismul ca fiind complexul de virusuri mentale care a avut
cel mai mare succes in comparatie cu multitudinea de religii care au existat de-a lungul timpului.
Acest lucru a fost posibil prin intermediul Bibliei care prezinta un nivel ridicat de adaptabilitate
prin continutul sau auto-contradictoriu si contine instructiuni pentru transmiterea ideilor sale mai
departe. Ea a reusit astfel sa modifice mediul intr-un mod care sa-i sporeasca sansele de a fi
copiata.
Un alt scriitor american, Aaron Lynch, a atribuit soliditatea memelor religioase din
cultura umană faptului că astfel de meme încorporează mai multe moduri de transmitere.
Memele religioase sunt transmise de la parinte la copil, iar majoritatea oamenilor vor pastra
religia învățată de la părinți de-a lungul vieții lor. In lucrarea “Thought Contagion”, Lynch
identifica modul de transmitere a memelor in crestinism ca deosebit de puternice in scop.
Credincioșii consideră convertirea celorlalti atât ca o datorie religioasă, cât și ca un act de
altruism. Promisiunea de rai pentru credincioși și amenințarea de iad pentru necredincioși oferă
un puternic stimulent pentru membri de a-și păstra credința. Lynch afirmă că credința în
Răstignirea lui Isus în creștinism amplifică fiecare dintre celelalte avantaje ale replicării sale prin
îndatorarea pe care credincioșii o au Mântuitorului lor pentru jertfa pe cruce.
 In cartea “Breaking the Spell: Religion as a Natural Phenomenon”, filosoful american
Daniel C. Dennett porneste de la ipoteza ca religia a aparut in timpurile preistorice din cauza
temei irationale fata de amenintarile din natura. Astfel, s-a constituit ca o mema care s-a transmis
in mod neincetat intre oameni. Analiza sa reflecta asupra circumstantelor care au favorizat
permanenta si intarirea acestei structuri memetice. El reflecta, de asemenea, asupra conflictelor si
problemelor pe care religia le-a provocat umanitatii, admitand in acelasi timp ca a contribuit si la
fericirea oamenilor. In consecinta, eliberarea noastra de religie se poate realiza prin revelatia ca
suntem prinsi in capcana de aceasta mema si trebuie sa scapam din ea.
Aceste pozitii radicale au condus la formularea unor critici vehemente la adresa
memeticii precum imposibilitatea definirii limitelor unei unitati memetice, tendinta convergenta
a memelor in comparatie cu cea divergenta a liniilor de descendenta biologica sau faptul ca
evolutia memetica nu este darwiniana, ci mai degraba lamarckiana si directionata. Exista insa
argumente solide impotriva acestor critici, viabilitatea memeticii fiind sustinuta de reprezentanti
importanti ai teoriei co-evolutiei culturale si genetice printre care se afla Joseph Henrich, Robert
Boyd si Peter Richerson.

Teoria Co-evolutiei
Dupa cum am observant, comportamentele umane pentru ecologia comportamentala si
psihologia evolutionista, sunt in mod esential determinate de materialul genetic si de influentele
mediului.
Din punct de vedere al memeticii, comportamentele umane sunt motivate de constructe culturale
care se supun acelorasi legi evolutive precum genele. Antropologii si alti cercetatori din
domeniul stiintelor omului au incercat sa vada daca nu cumva aceasta divergenta dintre
perspectiva “naturalista” si aceea “culturalista” ar putea fi depasita printr-o imbinare a celor doua
perspective.
Cultura este inteleasa intr-un sens foarte larg, incluzad orice informatie care poate afecta
comportamentul uman sau, dupa cum afirma Charles Lumsden si Edward O. Wilson, “definim
cultura in cel mai cuprinzator sens , pentru a include suma totala a constructelor mentale si
comportamentelor, inclusiv fabricarea si utilizarea artefactelor, transmisa de la o generatie la
alta prin intermediul invatarii sociale.” Geneticienii Marc Feldman si Luca Cavalli-Sforza au
denumit aceasta noua abordare evolutionista a comportamentului “teoria co-evolutiei genelor si
culturii”.
Antropologii Robert Boyd si Peter Richerson au denumit-o “teoria ereditatii duale”, in vreme ce
alti cercetatori i-au spus ”teoria evolutieii culturale” sau “teoria selectiei culturale”.
Co-evolutia reprezinta “un proces in mare parte inca necunoscut, o interactiune complicata si
fascinanta in care cultura este generala si modelata de imperative biologice, in timp ce, drept
raspuns la inovatiile culturale, caracteristicile biologice sunt in acelasi timp modificate de
evolutia genetica.
Fata de celelalte teorii referitoare la comportamentul uman, teoria co-evolutiei se remarca printr-
o utilizare a modelarii matematice a fenomenelor si prin perspectiva non-adaptationista.
Joseph Henrich a studiat motivele pentru care specia umana s-a dovedit a fi cea mai de succes
dintre toate. Dupa parerea lui, acest lucru se datoreaza faptului ca homo sapiens este in esenta o
specie culturala, adica faptului ca oamenii au inceput, acum circa un million de ani, sa invete
unii din experienta celorlalti cu ajutorul limbajului, astfel cultura s-a transmis de la o generatie la
alta
Co-evolutia genelor si culturii a indreptat specia noastra pe un drum evolutive care n-a mai fost
observant nicaieri altundeva in natura, facandu-ne sa fim foarte diferiti de celelalte specii.
Abilitatile umane legate de invatare au contribuit la modificarea fiziologiei si a
comportamentului omului.
Spre deosebire de orice alt animal, oamenii isi intemeiaza comportamentele mai mult pe ceea ce
invata de la ceilalti decat pe propia lor experienta, ori pe instinctele innascute.
Este foarte important ca oamenii sa aleaga corect modelele de la care ar trebui sa invete aceste
reguli si principii ale comportamentului. Evolutia culuturala a initiat un proces de auto-
domesticire, determinand evolutia genetica sa ne transforme in fiinte prosociale,docile, care
respecta regulile si care se simt bine intr-o lume guvernata de reguli sociale monitorizate si
impuse de catre comunitate.
Ilenrich considera ca am devenit inteligenti, deoarce am dobandit prin evolutie culturala un
numar vast de instrumente, abilitati si concept. Acesta afairma ca inteligenta ni se datoreaza
culturii.
Pe de alta parte, adeptii teoriei co-evolutiei nu sunt de accord cu ideile formulate de celelalte
teorii evolutioniste ale comportamentului. Sociologii si psihologii evolutinisti afirma ca aceasta
nu are importanta mare in modelarea comportamentului, asa cum ecologistii comportamentali
cred ca nu este un sistem de raspunsuri promte la modificarile de mediu, deoarce se poate
observa ca in conditii de mediu similar gasim culturi diferite, care modeleaza comportamente
diferite.
Acestia admit faptul ca genele si mediul au o influenta in modelarea diversa a comportamentelor,
dar este importanta si componenta transmisa social culutrii.
Cultura se mosteneste si se transmite de-a lungul unui proces nesfarsit, in decursul caruia
elementele ei se modifica si se adapteaza , procurand schimbari evolutive. Dupa cum afirma
cercetaorii din domeniul memeticii, transmiterea informatiei este similara cu transmiterea unui
virus prin infectare , aceasta modeleaza genele si are o influenta semnificativa asupra
comportamentelor.
Spre deosebire de ereditatea genetica, despre care stim ca este una “verticala”(de la parinti inspre
urmasi), transmisia sociala a culturii este diversa. Ea poate fi “oblica” sau “verticala”(in cadrul
aceleiasi generatii).
Richerson si Boyd au plecat de la ipoteza ca lumea sociala creata de adaptarea culturala rapida a
favorizat aparitia unor noi tipuri de grupuri umane , iar viata in acest nou mediu a determinat
evolutia unor noi instincte, precum:
 O noua psihologie constituita pe asteptarea ca viata sa fie guvernata de legi morale si pe
mecanisme
 Noi tipuri de emotii, precum rusinea si vinovatia care asigura respectarea regulilor
 Structure mentale ce construiesc o ontologie specifica, in care lumea oamenilor e
impartita in grupuri marcate simbolic.
Boyd si Richerson afirma ca oamenii fiind rationali si inteligenti ar putea sa calculeze
costurile si beneficiiele actiunilor lor si sa gaseasca cea mai buna strategie de a imbina
respectarea regulilor si incalcarea lor. Acestia afirma ca oamenii sunt inteligenti, dar nu
sufficient de rationali, astfel nu sunt capabili de a judeca in mod corectsituatiile in care
intervin recompense si pedepse.
Oamenii nu sunt rationali in ceea ce priveste costurile deciziilor, deoarce in prezent ei
apreciaza costurile viitoare ca fiind mai mici decat le vor aprecia in viitor, desi ele sunt egale.
Richerson si Boyd sustin ca instinctele noi au aparut fara a le inlocui pe cele vechi, care ii
indeamna pe indivizi sa-i favorizeze pe cei care le sunt prieteni ori rude, ceea ce a dus la o
situatie conflictuala in psihicul uman. Aceasta situatie produce conflicte de care animalele
sunt scutite, deoarece instinctele lor sunt motivate doar de interesul personal si de loialitatea
fata de indivizii inruditi.
Chiar daca au fost criticate, toate teoriile prezentate aici, au permis construirea de explicatii
pentru anumite aspecte ale comportamentului oamenilor in societate care nu au putut fi
lamurite anterior intr-o maniera satisfacatoare.

Cartea Evolutionary Psychology – The new Science of the mind redactata de David M Buss
este abordat modelul ABC in psihologia evolutionista (PsiE) (David M Buss, 2007).
Modelul ABC (Ellis, 1962) reprezinta un cadru permisibil al conceptualizarii abordarii
psihologiei evolutioniste ce are urmatoarele componente:
A (activating events) – Eveniment activator – De tip situatie externa(evenimente de viata) sau de
tip situatie interna/subiectiva(emotii, evenimente psihofiziologice, comportamente)
B (beliefs) – Reprezinta cognitiile persoanei(element de prelucrare informationala) Cognitiile
persoanei se interpun intre evenimentul activator si consecintele procesarii evenimentului
activator. Cognitiile nu sunt doar declansate de evenimentul activator, ci ele mediaza perceptia si
reprezentarea evenimentului activator in mintea noastra. In psihologia evolutinista, cognitiile
persoanei devin structure cognitive.
C (Consequences) – Reprezinta consecintele (outputuri/raspunsuri) procesarii cognitive a
evenimentului activator: afectiv-emotionale/subiective, comportamentale, psihofiziologice,
biologice in general.
Cum si de ce au fost elaborate aceste structure cognitive in meidul adaptabilitatii
evolutioniste(EEA)?
EEA – Reprezinta un concept propus de John Bowly(1969) – Reprezinta un compozit statistic al
mediilor in care stramosii nostrii s au confruntat cu problem adaptative
Problema adaptativa(Haven, 2006):
 Primul criteriu - Problema adaptativa trebuie sa fi fost o constata a mediulul
adaptabilitatii evolutioniste
 Al doilea criteriu - Problema adaptive trebuie sa fi afectat reproducerea organismelor
individuale
Paradigme ale psihologiei evolutioniste(PSIE):
 Paradigma clasica – Focalizarea psihologiei evolutioniste trebuie sa se faca asupra
structurilor cognitive generale ale specie noaste, indiferent de individ (Tooby&Cosmides,
2004)

- Constructele de baza ale paradigmei clasice: adaptarea, artefactele si zgomotul

 Paradigma moderna (Buss et al. 1998) – Reprezinta o extensie si completare a paradigmei

clasice prin care se introduce si individual, ca subiect de focalizare a psihologiei
evolutioniste: structure cognitive cu functie adaptativa, dar care nu sunt valabile pentru
toti membrii specie

- Constructele de baza ala paradigmei moderne incluse: exaptare si spandrel

Evolutia ca schimbare a frecventei genelor

Evolutia reprezinta totalitatea schimbarilor genetice la nivelul indivizilor membri ai unei “banci
genetice” a unei populatii. Unitatea de baza a actiunii fortelor evolutive este reprezentata de
“Individ”
Ecuatia Hardy-Weinberg
 - Reprezinta suportul matemativ al evolutiei, vazuta ca modificare a frecventei genelor in
populatie (Stern, 1943).
- Teoretic, evolutia poate sa aiba loc in orice moment intr-o populatie data.
Cele 7 conditii ce au fost elaborate de Hardy si Weinberg in care nu are loc evolutia intr-o
populatie data (Pearson, 1943):
- Nu se produc mutatii
- Selectia naturala nu actioneaza
- Populatia este numeric infinita
- Toti membrii populatiei partica la reproducere
- Imperecherile se fac absolut aleatoriu
- Toti indivizii produc un numar egal de descendenti
- Nu au loc miscari “in” si “out” (migratie, dispersie)