Raileanu Cristina

Grupa 1061
Tema 1

Marie Curie
Marie Curie, sub numele de Maria Salomea Skłodowska, născută 7 noiemvrie
1867, Varșovia, decedată 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franța a fost o savantă
poloneză  stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost singură savantă
care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A
introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în
domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora
în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și
mama unei laureate a Premiului Nobel Irene Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Eve
(scriitoare), toți descendenții săi vor urmă cariere științifice.

Această a obținut primul premiu Nobel în 1903: Premiul Nobel pentru Fizică,
împreună cu soțul ei Pierre Curie și Henri Becquerel. Al doilea fiind în 1911, de dată
această pentru chimie.

În toamna anului 1895, soțul ei, Pierre, întră că profesor universitar și astfel cei doi
soți proaspăt căsătoriți își continuă împreună cercetările și în special în domeniul
legat de magnetism. Marie își continuă și pregătirile pentru susținerea doctoratului.

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, studiul descărcării electrice în gaze rarefiate

îmbogățește domeniul fizicii particulelor cu noi descoperiri: Hittorf descoperise, în
1869, radiația catodică, Röntgen, în 1895, razele X, iar Becquerel descoperă, un an
mai târziu, radioactivitatea spontană a uraniului.

În 1897, Marie se decide că tema ei de doctorat să se refere la studiul

acestor radiațiilor. În acest scop, electrometrul construit de Pierre Curie se va dovedi
de o reală utilitate. În timp ce lucra cu diferite componente care includeau uraniul,
Marie a descoperit că toriul (ce fusese descoperit de Berzelius în 1829) emite unde
radioactive chiar mai intense decât uraniul. La fel de intense erau și cele emise
de pehblendă (formă metamictă a uraninitului), un minereu bogat în uraniu. Marie și-
a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Pierre Curie și-a suspendat
cercetările proprii pentru a colabora cu Marie. În aprilie 1898, cei doi prezintă
Academiei de Știință o teză privind radioactivitatea uraniului și a toriului. Deoarece
nu erau membri ai Academiei, prezentarea descoperirii este realizată de către Gabriel
Lippmann.

Intensă ei activitate, privațiunile la care s-a supus, o fac pe Marie Curie vulnerabilă din
punct de vedere al sănătății. Că urmare a expunerii la radiații și a efortului intens,
starea de sănătate a Mariei se înrăutățește. Nu se proteja deloc de undele radioactive
pe care le cerceta. Auzul și vederea i se deterioraseră și suferea atacuri din ce în ce
mai dese. Într-o zi din primăvara anului 1934, Marie resimte un fel de febră și
părăsește institutul de cercetare mai devreme că de obicei. Din acel moment, starea
Raileanu Cristina
Grupa 1061
Tema 1

ei de sănătate începe să se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut

face a fost să precizeze boală, anemie aplastică, un fel de leucemie datorată expunerii
îndelungate la radiații și faptul că sunt puține șanse de recuperare. Marie a pornit
spre un azil într-o zonă montană pentru a se trata, dar era prea târziu.

Marie Curie se stinge din viață la sanatoriul din Sancellemoz în 1934, la două decenii
după decesul soțului. A fost înmormântată alături de acesta într-o zonă rurală din
afară capitalei Franței. În 1937, fiica cea mică, Ève, scrie biografia Madame Curie.

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marie_Curie#Lupta_pentru_%C8%99tiin%C8%9B
%C4%83_continu%C4%83