Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN STUDIUL FIABILITĂŢII
LEGI DE REPARTIŢIE
x x m 2
1
F x e 2 2
dx
2
LEGI DE REPARTIŢIE
2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ
2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ
Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare X
care urmează o
repartiţie lognormală
are următoarea formă:
x lnxm 2
1 1
F x e 22
dx
2 x
LEGI DE REPARTIŢIE
3. REPARTIŢIA EXPONENŢIALĂ
O variabilă aleatoare X urmează o repartiţie exponenţială,
notată cu E(x; ), dacă densitatea sa de probabilitate este:
f x ex , 0
F x 1 e x , 0
Valorile mediei şi
dispersiei au expresiile:
1 1
M x D x 2
LEGI DE REPARTIŢIE
4. REPARTIŢIA WEIBULL
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Weibull, W(x,,,)
dacă densitatea sa de probabilitate are forma:
1 x
x
f x e
, x , , 0
unde:
- reprezintă parametrul de formă;
- parametrul de scară;
- parametrul de poziţie sau al originii de timp.
LEGI DE REPARTIŢIE
4. REPARTIŢIA WEIBULL
Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare
X care urmează o
repartiţie Weibull
este dată de relaţia:
x
F x 1 e
5. REPARTIŢIA GAMMA
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie gamma G(x;,),
de parametrii şi dacă densitatea de probabilitate are
expresia:
f x x n 1 e x , x 0, 0, 0
în care:
x 1 e x dx
0
- parametru de formă
=1 repartiţia exponenţială
LEGI DE REPARTIŢIE
6. REPARTIŢIA STUDENT
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Student, t(x; ), cu
=n+1 grade de libertate, dacă are densitatea de probabilitate
este: 1 1
x
2 2
f x 2 1 , x R, R
2
2
Repartiţia Student se utilizează
pentru verificarea ipotezelor
referitoare la mediile populaţiilor
normale, când nu se cunosc
dispersiile teoretice.
LEGI DE REPARTIŢIE
7. REPARTIŢIA F (Fischer-Snedecor)
1 2
1
1 2
2
1
1
Pentru verificarea f x x 2
ipotezei egalităţii 2 1 2
dispersiilor de 2 2
sondaj, obţinute în
două eşantioane
independente, este
repartiţia F,F(x;1,2),
x>0, iar 1, 2N.
LEGI DE REPARTIŢIE
8. REPARTIŢIA BINOMIALĂ
Repartiţia de probabilitate a unei variabile aleatoare discrete
X este:
n!
P X x p x 1 q n x , 0 p 1, x 1,2,..., n
x! n x !
q - probabilitatea de bună
funcţionare,
p - probabilitatea de defectare,
n - numărul de elemente
supuse încercării.
M X n p
D X n p q