Sunteți pe pagina 1din 12

LEGI DE REPARTIŢIE UTILIZATE

ÎN STUDIUL FIABILITĂŢII
LEGI DE REPARTIŢIE

1. REPARTIŢIA NORMALĂ sau REPARTIŢIA GAUSS-LAPLACE


Variabila aleatoare X urmează o repartiţie normală, notată
cu
N x; m,   , dacă densitatea sa de probabilitate are forma:
 x m 2
1 
f x  e 2 2
, x  R,   0
 2
m- valoarea medie a variabilei aleatoare X.;
 - abaterea medie pătratică a variabilei aleatoare X.

Pentru care m=0; =1 se numeşte variabilă aleatoare normală


sau funcţie Laplace: x2
1 
f x  e 2
2 
LEGI DE REPARTIŢIE

1. REPARTIŢIA NORMALĂ sau REPARTIŢIA GAUSS-LAPLACE


Funcţia de repartiţie a
variabilei aleatoare X care
are o repartiţie normală are
forma:

x  x m 2
1 
F x    e 2  2
dx
  2   
LEGI DE REPARTIŢIE

2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ

Variabila aleatoare X urmează o repartiţie lognormală,


notată cu LN(x; m, ), dacă densitatea de probabilitate, este de
forma:
 ln x  m  2
1 
f x  e 2  2
, x  R,   0
x 2

m şi  reprezintă parametrii repartiţiei lognormale; valoarea


medie şi, respectiv, dispersia logaritmului variabilei aleatoare X
LEGI DE REPARTIŢIE

2. REPARTIŢIA LOGNORMALĂ

Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare X
care urmează o
repartiţie lognormală
are următoarea formă:
x  lnxm 2
1 1 
F x    e 22
dx
  2   x
LEGI DE REPARTIŢIE

3. REPARTIŢIA EXPONENŢIALĂ
O variabilă aleatoare X urmează o repartiţie exponenţială,
notată cu E(x; ), dacă densitatea sa de probabilitate este:

f x    ex ,   0

F x   1  e    x ,   0

Valorile mediei şi
dispersiei au expresiile:
1 1
M x   D x   2
 
LEGI DE REPARTIŢIE

4. REPARTIŢIA WEIBULL
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Weibull, W(x,,,)
dacă densitatea sa de probabilitate are forma:


 1  x 
 x   
f x     e   
, x   , ,   0
   

unde:
 - reprezintă parametrul de formă;
 - parametrul de scară;
 - parametrul de poziţie sau al originii de timp.
LEGI DE REPARTIŢIE

4. REPARTIŢIA WEIBULL
Funcţia de repartiţie
a variabilei aleatoare
X care urmează o
repartiţie Weibull
este dată de relaţia:

 x 
  
F x   1  e   

=1 repartiţia exponenţială


3˂β˂4 repartiţia normală
LEGI DE REPARTIŢIE

5. REPARTIŢIA GAMMA
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie gamma G(x;,),
de parametrii  şi  dacă densitatea de probabilitate are
expresia: 

f x   x n  1  e    x , x  0,   0,   0
în care:
  


      x   1  e  x dx
0

 - parametru de formă
=1 repartiţia exponenţială
LEGI DE REPARTIŢIE

6. REPARTIŢIA STUDENT
Variabila aleatoare X urmează o repartiţie Student, t(x; ), cu
=n+1 grade de libertate, dacă are densitatea de probabilitate
este: 1  1

 x 
2 2
f x  2   1   , x  R,   R
  2 
     
2
Repartiţia Student se utilizează
pentru verificarea ipotezelor
referitoare la mediile populaţiilor
normale, când nu se cunosc
dispersiile teoretice.
LEGI DE REPARTIŢIE

7. REPARTIŢIA F (Fischer-Snedecor)

 1  2 
1
  
 1  2
 2 
1
1
Pentru verificarea f  x     x 2

ipotezei egalităţii  2   1   2 
    
dispersiilor de 2 2
sondaj, obţinute în
două eşantioane
independente, este
repartiţia F,F(x;1,2),
x>0, iar 1, 2N.
LEGI DE REPARTIŢIE

8. REPARTIŢIA BINOMIALĂ
Repartiţia de probabilitate a unei variabile aleatoare discrete
X este:
n!
P X  x    p x   1  q n x , 0  p  1, x  1,2,..., n
x! n  x !
q - probabilitatea de bună
funcţionare,
p - probabilitatea de defectare,
n - numărul de elemente
supuse încercării.

M X   n  p
D X   n  p  q

S-ar putea să vă placă și