GSM

Cel mai cunoscut sistem de comunica_ii mobile digitale de concep_ie

europeana ramâne sistemul GSM, care s-a raspândit în prezent pe toate
continentele, în principalele sale variante (GSM900, DCS1800 si
PCS1900) si continua sa se dezvolte si în prezent, cum ar fi noua varianta
de GSM în banda de 450 MHz. El a fost dezvoltat în principal pentru
asigurarea serviciului de telefonie mobila. Serviciile GSM sunt clasificate ca si în re_elele de tip ISDN
astfel:
Servicii suport sau bearer services, care ofera o capacitate de transmisie
între interfe_ele utilizatorilor defini_i si care sunt definite tehnic prin
prisma punctului de vedere al re_elei de comunica_ie (tabelul 1.4);
Teleservicii, care con_in o oferta de comunica_ie incluzând terminalele
si eventualele aplica_ii si care sunt definite prin prisma punctului de
vedere al utilizatorului, fiind focalizate pe aspectul func_ional al
serviciului (tabelul 1.5);
Serviciile suplimentare reunind toate facilita_ile de utilizare care pot fi
oferite în completarea serviciilor precedente.

Serviciile suplimentare GSM ofera un anumit numar de ameliorari

sau facilita_i adi_ionale teleserviciilor si serviciilor suport, dar nu pot exista
fara acestea. În GSM ele se refera la identificarea numarului, înapoierea
apelului, apelul dublu, facilita_ile de tip conferin_a, de facturare si
restric_ionare a apelului.
1.3.1.2. Arhitectura sistemului GSM
O re_ea de telefonie mobila (Public Land Mobile Network – PLMN)
GSM poate fi decupata în patru mari subsisteme (fig. 1.3):
- subsistemul sta_iilor mobile (MSS, Mobile Station Sub-System)
care asigura transmisiile radio si interfa_area cu utilizatorul;
- subsistemul sta_iilor de baza (BSS, Base Station Sub-System) care
asigura transmisiile radio si administreaza resursa radio;
subsistemul de dirijare numit curent re_ea fixa (NSS, Network
Sub-System) care cuprinde ansamblul func_iilor necesarela la
stabilirea apelurilor si la mobilitate; (în faza a doua a
specifica_iilor GSM, termenul utilizat este SMSS pentru Switching
and Management Sub-System);
- subsistemul de exploatare si mentenan_a (OSS, Operation and
Support Sub-system) care permite exploatatorului sa-si
administreze re_eaua.

1
1.3.3.1. Comuta_ia de circuite
Aceasta presupune realizarea între emi_ator si receptor a unei cai
fizice de comuta_ie dedicate, numita circuit. Întreaga comunica_ie se
desfasoara în trei etape:
−stabilirea conexiunii (sau deschiderea circuitului);
−transferul de informa_ii;
−eliberarea conexiunii (circuitului).
Este de remarcat faptul ca stabilitatea fizica a caii de comunica_ie are
loc înainte de începerea transmisiunii propriu-zise. Aceasta poate conduce
la durate semnificative ale timpului de conectare.
Cap. 1. Evolu_ia comunica_iilor mobile digitale
23
Un dezavantaj notoriu al acestei tehnici este alocarea fixa a
resurselor de comunica_ie necesare pe durata conexiunii, indiferent daca la
un moment sau altul mediul de transmisie este folosit total, par_ial sau
deloc.
Pe de alta parte, avantajele comuta_iei de circuite provin tocmai din
aceasta alocare fixa de resurse, care permite:
−asigurarea unei întârzieri constante si minime;
−garantarea unui debit util corespunzator mediului de comunica_ie si
serviciului utilizat;
Toate acestea faciliteaza oferirea serviciilor de timp real (telefonie,
videofonie, alte transmisiuni video). Exemplul tipic de re_ea cu comuta_ie
de circuite este re_ea telefonica publica comutata (PSTN). Re_eaua GSM
este, de asemenea, o re_ea cu comuta_ie de circuite.
În cazul re_elelor de comunica_ii mobile, etapa de stabilire a
conexiunii presupune alocarea unui canal radio (sau a mai multora în cazul
HSCSD) unei sta_ii mobile (MS). Acest canal ramâne în posesia
terminalului mobil pe toata durata conexiunii, chiar daca transferul de date
este discontinuu (în rafale) sau chiar înceteaza cu desavârsire (de exemplu
când utilizatorul citeste cu aten_ie cinci minute o pagina WEB, dupa care,
lamurit pe deplin, întrerupe legatura). Ca o particularizare binecunoscuta a
re_elelor cu comuta_ie de circuite trebuie men_ionat ca utilizatorul trebuie
sa plateasca pentru întreaga durata a conexiunii, chiar daca a fost risipitor
si nu a folosit resursa ce i-a fost alocata.

1.3.3.2. Comuta_ia de mesaje

2
Comuta_ia de mesaje este o tehnica ce nu stabileste apriori o cale de
transmisiune între emi_ator si receptor. Informa_ia ce urmeaza a fi
transmisa formeaza o entitate bine precizata, numita mesaj. Mesajele sunt
complet independente unele fa_a de altele si pot avea lungimi variabile,
desi structura (formatul) lor poate fi prestabilit. Emi_atorul trebuie sa
ataseze mesajului adresa destinatarului, decizia cu privire la ruta pe care o
va urma mesajul fiind de competen_a fiecarui comutator (router) prin care
trece. Fiecare comutator va memora mesajul dupa care îl va transmite pe iesirea selectata de el.
Principala problema a comuta_iei de mesaje este data
de dimensiunea mare a mesajelor. Din aceasta cauza comutatoarele de
mesaje au nevoie de o capacitate de stocare uriasa, iar întârzierea în noduri
poate deveni inacceptabila din cauza monopolizarii iesirilor de catre
mesajele lungi. Exemplul tipic de re_ea cu comuta_ie de mesaje este re_eaua
telex.
1.3.3.3. Comuta_ia de pachete
Rezolva o mare parte din dezavantajele comuta_iei de mesaje
stabilind o lungime maxima a entita_ii informa_ionale care circula prin
re_ea, numita pachet. Pachetele sunt în general rezultatul divizarii
mesajelor în blocuri de lungime mica. Datorita acestui fapt, spre deosebire
de mesaje, pachetele nu sunt independente. O recep_ie corespunzatoare
implica refacerea mesajului prin ordonarea pachetelor dupa logica folosita
la emisie. Pentru aceasta exista doua posibilita_i, apropiate conceptual de
comuta_ia de mesaje, respectiv de comuta_ia de circuite.
A. Comuta_ia de pachete fara conexiune (sau neorientata pe conexiune)
În cazul comuta_iei de pachete fara conexiune, pachetele (numite si
datagrame) se transmit independent, în cel mai pur spirit al comuta_iei de
mesaje, urmând rute posibil diferite. Sosirea lor la destina_ie poate avea loc
într-o ordine aleatoare, ceea ce necesita reordonarea lor de catre receptor.
Refacerea succesiunii corecte a pachetelor se bazeaza pe informa_ia
suplimentara din fiecare pachet privitoare la mesajul din care face parte si
locul pe care îl ocupa în el. Exemplul tipic de re_ea care utilizeaza
comuta_ia de pachete este internetul.
B. Comuta_ia de pachete orientata pe conexiune (sau circuit virtual)
În cazul comuta_iei de pachete orientata pe conexiune (sau circuit
virtual), comunicarea între terminale presupune stabilirea unei cai anume
pe care va circula fluxul informa_ional dintre acestea, similar cu comuta_ia
Cap. 1. Evolu_ia comunica_iilor mobile digitale
25
de circuite. Spre deosebire de aceasta, nu este vorba de dedicarea unui
circuit fizic comunicarii respective, ci de configurarea unui circuit logic,
numit circuit virtual. Aceasta înseamna ca toate pachetele vor urma aceeasi
cale prin re_ea, fara a dedica suportul fizic comunica_iei respective.
Pachetele altor utilizatori vor putea folosi foarte bine segmente din calea
respectiva, sau chiar întreaga cale. La stabilirea circuitului virtual, fiecare
comutator (router) trebuie sa memoreze în tabela de dirijare care este
succesorul sau în respectivul circuit virtual. Astfel, spre deosebire de
comuta_ia de pachete fara conexiune, dupa stabilirea circuitului virtual
comutatorul nu mai trebuie sa decida calea fiecarui pachet. Având memorat
nodul succesor în fiecare dintre circuitele virtuale în care este implicat,
comutatorul va identifica circuitul asociat pachetului si îl va transmite pe
acesta pe linia de iesire corespunzatoare. Tehnica circuitului virtual
garanteaza livrarea în ordine a pachetelor la destina_ie. Exemple marcante
de re_ele ce utilizeaza comuta_ia de pachete de tip circuit virtual sunt X.25
si ATM.

C. Calitatea serviciului (QoS)

Datorita varia_iei foarte mari a unor parametrii de care depinde

3
satisfac_ia utilizatorului în cazul comuta_iei de pachete, parametrii a caror
valoare “acceptabila” este dependenta de aplica_ie, s-a înceta_enit no_iunea
de calitate a serviciului pentru a descrie capacitatea unui serviciu de a da
satisfac_ie utilizatorilor sai.
Uniunea Internationala de Telecomunica_ii, (ITU-T) defineste
calitatea serviciului (QoS, Quality of Service) drept efectul colectiv al
performan_elor acelui serviciu care determina gradul de satisfacere a
utilizatorului sau.
Performan_ele serviciului se apreciaza prin parametri ce pot fi
masura_i direct la punctul în care serviciul este accesat de catre utilizator.
Exemple de parametri întâlni_i uzual în definirea QoS sunt debitul
utilizator si întârzierea.
Cerin_ele de calitate ale aplica_iilor din re_elele mobile sunt foarte
diverse. O transmisiune de date multimedia în timp real necesita cu totul
alte performan_e decât un transfer de fisiere care, la rândul sau, difera de un
serviciu de posta electronica. Ca si în cazul re_elelor fixe, pentru a asigura
fiecarui serviciu setul optim de performan_e, este necesara definirea unor
clase de calitate diferite.
În sistemul GPRS clasele de calitate se numesc “profile QoS”.
Fiecarei transmisiuni de date (sesiune) îi va corespunde un profil QoS ce
trebuie stabilit înainte de începerea transmisiei propriu-zise. Parametrii
prin care se definesc profilele QoS pentru GPRS-PTP sunt:
prioritatea serviciului;
siguran_a serviciului;
întârzierea;
debitul utilizator.
Acesti parametri pot fi negocia_i între utilizatorul GPRS si re_ea
pentru fiecare sesiune (unii pot fi renegocia_i pe parcursul unei sesiuni). La
Cap. 1. Evolu_ia comunica_iilor mobile digitale
29
baza negocierii stau, pe de o parte, cerin_ele de calitate ale utilizatorului si,
pe de alta parte, resursele de re_ea disponibile. Profilul QoS poate fi asignat
unei sesiuni si fara negociere, caz în care serviciul beneficiaza de oferta
minima a re_elei (corespunzatoare valorilor implicite ale parametrilor de
calitate).
Prin specificarea clasei pentru fiecare parametru de calitate se
creeaza asa numitul “profil QoS al utilizatorului”. Nu este obligatoriu ca o
re_ea GPRS sa ofere orice combina_ie posibila de clase. Uzual în GPRS se
foloseste doar un set limitat de profile QoS.
Trebuie subliniat ca recomandarile GPRS stabilesc doar profile de
calitate, nu si modul în care se asociaza acestea aplica_iilor. Fiecare
operator GPRS are deci libertatea de a stabili profilul QoS corespunzator
fiecarei aplica_ii utilizator derulata prin re_eaua sa. Pentru fiecare aplica_ie
GPRS, tarifarea are la baza volumul de date transmise, tipul serviciului si
profilul QoS ales. Op_ional, echipamentul mobil GPRS poate monitoriza o
parte a parametrilor de calitate: întârzierea, clasa se siguran_a si debitul

1.3.4.2. Arhitectura GPRS

GPRS este o solu_ie pentru operatori deoarece nu necesita modificari
substan_iale în re_eaua GSM. Asa cum se observa în figura 1.8, re_eaua
nucleu a GPRS opereaza în paralel cu GSM-SMSS.
Din punct de vedere arhitectural, GPRS este o re_ea cu comuta_ie de

4
pachete de sine statatoare care interopereaza cu infrastructura GSM la
nivelul sta_iilor de baza si al bazelor de date din subsistemul re_ea si
comuta_ie (HLR, VLR, AUC, etc.). Astfel, într-o re_ea GSM/GPRS
serviciile GSM comutate în mod circuit (voce, date, SMS) si serviciile
GPRS comutate în mod pachet (date, SMS) pot fi oferite în paralel.
Un serviciu vocal solicitat de catre o sta_ie mobila GPRS (MSGPRS)
va fi direc_ionat de catre BSC spre re_eaua GSM, unde va fi
comutat de catre MSC. El se va desfasura ca un serviciu GSM uzual, dar
un serviciu de date GPRS solicitat de catre aceeasi sta_ie mobila MS-GPRS
va fi direc_ionat de catre BSC spre re_eaua GPRS si se va desfasurat în mod
pachet.

2.1.2 Rețeaua de acces radio

Rețeaua de acces radio a LTE are o arhitectură simplificată ce folosește un singur tip de nod,
nodul B evoluat (evolved NodeB – eNodeB). Acesta se ocupă de toate funcțiunile radio din una
sau
mai multe celule.
Nodul eNodeB se conectează la EPC prin intermediul interfeței S1, mai exact, se conectează

5
la S-GW prin partea de plan de utilizator a S1 (S1 user-plane part), S1-u, și la MME prin partea
de
plan de control a S1 (S1 control-plane part), S1-c. Un eNodeB poate fi conectat la mai multe
noduri
MME sau S-GW cu scopul de redundanță și partajare a încărcării (load sharing). Toate aceste
interfețe sunt ilustrate în Figura 2.2.
Interfața X2, ce leagă mai multe eNodeB-uri între ele, este folosită în principal pentru
suportul mobilității în mod activ (active-mode mobility). Această interfață poate fi folosită și
pentru
funcții de gestionare a resurselor radio (Radio Resource Management – RRM) în mai multe
celule,
cum ar fi Coordonarea interferențelor inter-celulă (Inter-Cell Interference Coordonation – ICIC).
Interfața X2 este folosită și pentru a suporta mobilitatea între celule învecinate prin
redirecționarea
pachetelor (packet forwarding) [12].

Trebuie menționat că eNodeB este un nod logic și nu o implementare fizică. O implementare

des întâlnită a unui eNodeB este o locație cu 3 sectoare, unde o stație de bază gestionează
transmisia
în 3 celule corespunzătoare, deși se pot întâlni și alte implementări cum ar fi o unitate de
procesare
în banda de bază la care se conectează un număr de panouri de comandă radio la distanță (remote
radio heads – RRH). O astfel de situație poate fi întâlnită în cazul unui număr mare de celule
18
interioare (indoor cells), sau în cazul mai multor celule dispuse de-a lungul unei șosele care
aparțin
unui aceluiași eNodeB.

2.5. Servicii suport

2.5.1. Cerinţe privind transferul informaţiei
Din acest punct de vedere, serviciile suport pot fi servicii orientate către conexiune (pentru
aplicaţii în timp real) sau fără această orientare. Dar toate trebuie:
• să asigure o rată de bit constantă, garantată;
• să asigure o rată de bit variabilă, negarantată; respectiv
6
• să asigure o rată de bit variabilă în timp real, cu o valoare minimă, garantată, a acestei rate,
• unui flux de date în timp real, cu o rată de bit garantată, cu o întârziere garantată pe întregul
lanţ de transmisie şi cu o variaţie a acestei întârzieri de asemenea garantată;
• unui serviciu conversaţional în timp real, cu o rată de bit garantată, cu o întârziere garantată
pe întregul lanţ de transmisie şi cu o variaţie a acestei întârzieri de asemenea garantată.
Serviciile suport trebuie să asigure una din următoarele configuraţii de trafic, numite
caracteristici de trafic:
• punct la punct:
• unidirecţională;
• bidirecţională,
• simetrică;
• asimetrică;
• unidirecţională, punct la multipunct:
• cu destinatari multipli, caz în care destinatarii sunt stabiliţi în prealabil sau prin operaţii
distincte de a adăuga sau şterge partenerii pentru transferul de informaţie;
• cu difuzare, caz în care destinatarii nu sunt cunoscuţi în totalitate de sursă, care nu
controlează conexiunea, dar aceştia primesc informaţia numai în urma unei cereri.
2.5.2. Cerinţe privind calitatea informaţiei transferate
Calitatea informaţiei se referă la integritatea biţilor transferaţi şi la cerinţele privind timpul de
transfer. Parametrii aferenţi sunt:
• întârzierea maximă de transfer, care constă din intervalul de timp dintre momentul primirii
cererii de transfer a unei informaţii la un punct de acces şi momentul în care aceasta este
livrată
la punctul de acces destinaţie;
• variaţia întârzierii cu care este recepţionată informaţia, parametru esenţial în comunicaţiile
în
timp real;
• rata erorii de bit (BER) care este raportul dintre biţii transferaţi incorect şi numărul total de
biţi
transferaţi;
• rata de transfer a datelor care reprezintă numărul de biţi de date transferaţi între două
puncte
de transfer într-o perioadă de timp precizată.
2.5.3. Rata maximă de bit în comunicaţiile UMTS
• maximum 144 kbit/s în cazul conexiunii radio prin satelit;
• maximum 144 kbit/s în mediul rural;
• maximum 384 kbit/s în mediul urban/suburban, în exteriorul clădirilor (outdoor);
• maximum 2048 kbit/s în interiorul clădirilor (indoor) sau pe distanţe reduse în exteriorul
clădirilor (low range outdoor).
Un utilizator tipic nu este interesat să ştie în ce mod este realizat un anume serviciu. De aceea
sunt preferaţi parametrii care:
• sunt focalizaţi pe efecte uşor perceptibile de către utilizatori şi nu neapărat pe cauzele
acestor
efecte din cadrul reţelei;
• sunt independenţi de modul în care este proiectată / realizată reţeaua;
• pot fi asiguraţi de către un ofertant de servicii;
• ţin cont de toate aspectele serviciului din punctul de vedere al utilizatorului, care să poată fi
măsurate obiectiv la punctul de acces al serviciului.
C. Servicii suport de tip conversaţional în timp real

7
În cazul serviciilor conversaţionale în timp real, principalele caracteristici de calitate sunt:
• prezervarea relaţiei temporale dintre entităţile fluxului de informaţie şi
• grila conversaţională (o întârziere de transfer redusă şi foarte strictă).

9.2.2. Canale fizice asociate legăturii ascendente

9.2.2.1. Canalele fizice dedicate asociate legăturii ascendente
Sunt două tipuri de canale fizice dedicate, asociate legăturii ascendente:
• canalul fizic dedicat de date (Dedicated Physical Data Channel - DPDCH) – utilizate pentru
transportul informaţiei asociate canalului dedicat (Dedicated Channel- DCH); pentru fiecare
legătură radio ascendentă poate să nu existe nici un canal DPDCH sau pot exista mai multe, în
funcţie de necesităţi;
• canalul fizic dedicat de control (Dedicated Physical Control Channel - DPCCH) – utilizate
pentru transportul informaţiei generate la nivelul 1 al reţelei; aceste informaţii conţin
- biţii pilot – necesari estimării canalului şi demodulării coerente;
- biţii de control a puterii la emisie (Transmit Power Control - TPC);
- biţii de informaţii feed-back (FeedBack Information - FBI);
- indicator (opţional) de format al transportului (Transport Format Combination Indicator
- TFCI) – ce conţine informaţia relativ la formatul canalelor de transport ce se transmit
simultan cu canalului DPCCH;

8
Fiecare cadru radio, cu lungimea de 10 ms, este divizat în 15 sloturi, fiecare cu o durată
Tslot=2560 chips, ce corespunde unei perioade de control a puterii.
Factorul de împrăştiere asociat canalului fizic DPDCH ( SF = 256/2k ) poate varia între 256 şi
4. În cazul canalului DPCCH factorul de împrăştiere este întotdeauna egal cu 256, ceea ce
corespunde unui număr de 10 biţi pe fiecare slot DPCCH.
9.2.2.2. Canale fizice comune asociate legăturii ascendente
Sunt două tipuri de canale fizice comune, asociate legăturii ascendente, şi anume:
• Canalul fizic cu acces aleator (Physical Random Access Channel - PRACH) – utilzat pentru
iniţierea legăturii de către UE.
• Canalul fizic comun de transmisie a pachetelor (Physical Common Packet Channel-
PCPCH)
– utilizate pentru transmiterea pachetelor de date.
A. Canalul fizic cu acces aleator (PRACH)
Canalul fizic cu acces aleator este utilizat pentru transmiterea canalului de acces aleator
(Random Acces Channel – RACH) de către staţia mobilă şi se bazează pe tehnica de acces
multiplu
Slotted ALOHA cu achiziţie rapidă. Staţia mobilă poate începe transmisa datelor numai la
începutul
unor intervale de timp bine definite, numite sloturi de acces. În general sunt alocate câte 15
astfel
de sloturi pentru fiecare pereche de cadre, decalate unul faţă de celălalt cu 5120 intervale de
chip.
Informaţiile legate de care din cele 14 sloturi RACH sunt disponibile sunt date de nivelurile
superioare.

9
B. Canalul fizic comun de transmisie a pachetelor (PCPCH)
Canalul PCPCH este utilizat pentru transportul datelor asociate canalului comun de transmisie
a pachetelor (Common Packet Channel - CPCH).
Transmisa canalului CPCH se face folosind tehnica de acces multiplu de tip secvenţă directă
DSMA-CD cu achiziţie rapidă. Staţia mobilă poate începe transmisia datelor la momente de
timp
fixate, definite în raport cu limitele cadrului radio al canalului BCH asociat celulei curente.
Structura şi timingul slotului de acces este identică cu cea a canalului.

10
Transmisa canalului CPCH se face în mai multe etape: mai întâi se transmit unul sau mai
multe preambuluri de acces (A-P) de lungime 4096 chips, urmate de un preambul de detecţie
a
coliziunilor (CD-P) cu o lungime de 4096 chips, un preambul de control al puterii canalului
CPCCH
(PC-P), ce poate conţine 0 sau 8 sloturi. În final se transmit datele, în pachete de lungime
variabilă
Nx10 ms.

9.2.3. Canalele fizice asociate legăturii descendente

9.2.3.1. Canalele fizice dedicate asociate legăturii descendente
Există un singur tip de canal de acest tip si anume canalul fizic dedicat al legăturii
descendente (Downlink Dedicated Physical Channel - downlink DPCH). Prin acest canal sunt
transmise datele generate la nivelurile superioare ale reţelei (respectiv canalul logic de
transport
dedicat - Dedicated transport CHannel, DCH), multiplexate în timp cu informaţiile de control
generate la nivelul fizic (respectiv biţii pilot, comenzile de control a puterii emiţătorului TPC
şi,

11
opţional, indicatorii de transport TFCI).
Sunt două categorii de canale fizice dedicate asociate legăturii descendente şi anume:
• cele care conţin TFCI – care sunt folosite de mai multe servicii simultan;
• cele care nu conţin TFCI – pentru servicii cu rată fixă.
Canalul DPCH al legăturii descendente este deci obţinut prin multiplexarea în timp a
canalelor DPDCH, respectiv DPCCH ale legăturii descendente. Reţeaua de acces terestră
UTRAN
este aceea care determină dacă biţii TFCI sunt sau nu transmişi; de aceea toate UE trebuie să
fie
capabile să genereze şi să utilizeze indicatorii TFCI pentru legătura descendentă.

Factorul de împrăştiere a canalului fizic SF = 512/2k poate varia între 512 şi 4.

Atunci când rata de bit a datelor ce urmează a fi transmise prin Canalul de transport compus
(CCTrCH - Coded Composite Transport Channel) este mai mare decât rata de bit maximă a
canalului fizic, se foloseşte transmisia multicod (pentru un singur CCTrCH, se pot transmite
mai
multe DPCH în paralel folosind coduri diferite, cu acelaşi factor de împrăştiere). Informaţiile
de
control ale nivelului 1 sunt întotdeauna transmise pe primul canal DPCH, timp în care pe
celelalte
canale nu sunt transmise alte date.

9.2.3.2. Canale fizice comune asociate legăturii descendente

Canalele fizice comune (Common Physical Channel - CPCH) ale legăturii descendente sunt:
• Canalul pilot comun (Common Pilot Channel - CPICH);
• Canalul fizic primar comun de control (Primary Common Control Physical Channel
-PCCPCH);
• Canalul fizic secundar comun de control (Secondary Common Control Physical Channel
-SCCPCH);
• Canalul de sincronizare (Synchronization Channel -SCH);
• Canalul fizic distribuit al legăturii descendente (Physical Downlink Shared Channel -
PDSCH);

12
• Canalul indicator al achiziţiei (Acquisition Indicator Channel - AICH);
• Canalul indicator al achiziţiei preambulului de acces CPCH (CPCH Access Preamble
Acquisition Indicator Channel – AP-AICH);
• Canalul de detecţie al coliziunilor şi indicator al alocării canalelor (CPCH Collision
Detection
/ Channel Assignment Indicator Channel – CD/CA-ICH)
• Canalul indicator de paging (Paging Indicator Channel - PICH);
• Canalul indicator al stării CPCH (CPCH Status Indicator Channel - CSICH).
A. Canalul pilot comun (CPICH)
Canalul pilot comun are o rată fixă de transmisie (30 kbps - SF=256) şi transmite o secvenţă
de biţi predefinită (conţine informaţiile de frecvenţă şi fază necesare unei demodulări
coerente).

Sunt două tipuri de canale pilot, anume primar şi secundar.

A1) Canalul pilot primar (Primary Common Pilot Channel) conţine referinţa de fază pentru
următoarele canale ce aparţin legăturii descendente: SCH, CCPCH primar, AICH, PICH. În
lipsa
altor specificaţii el va conţine referinţa de fază pentru toate canalele fizice ce aparţin legăturii
descendente. El are următoarele caracteristici:
- este transmis în întreaga celulă şi este unic in celula respectivă;
- utilizează întotdeauna codul de împrăştiere primar.
A2) Canalul pilot secundar (Secondary Common Pilot Channel), conţine (atunci când există)
referinţă de fază pentru canalele CCPCH secundar, respectiv DPCH al legăturii inverse. Staţia
mobilă este informată de existanţa lui de către nivelurile ierarhice superioareale reţelei. El are
următoarele caracteristici:
- se pot transmite numai pentru o parte din celulă;
- pot fi utilizate, unul, mai multe sau nici un astfel de canal;
- poate folosi orice cod de împrăştiere cu factorul de împrăştiere SF=256.

13
B. Canalul fizic primar comun de control (P-CCPCH)
Canalul P-CCPCH este transmis cu o rată fixă (32 kbps - SF=256) şi este folosit pentru a
transmite datele asociate canalului de transmisiune (Broadcast Channel - BCH).

Structura sa este similară cu cea a canalului DPCH (nu există biţii TPC, TFCI şi pilot).
P-CCPCH nu este transmis în timpul primilor 256 chips ai fiecărui slot, timp rezervat SCH.
C. Canalul fizic secundar comun de control (S-CCPCH)
S-CCPCH este folosit pentru transmiterea canalelor de acces direct (Forward Access CHannel
- FACH) şi a celui de paging (Paging CHannel -PCH). El poate conţine sau nu câmpul TFCI
în
funcţie de comenzile reţelei de acces terestru UTRAN.

Factorul de împrăştiere a canalului fizic, SF = 256/2k, poate lua valori cuprinse între 256 şi 4.
Canalele FACH şi PCH pot fi transpuse pe acelaşi S-CCPCH (caz în care pot folosi acelaşi
cadru) sau pe două astfel de canale separate.
Principala diferenţă dintre P-CCPCH şi S-CCPCH este aceea că primul are o rată de
transmisie fixată, predefinită, pe când cel de-al doilea poate folosi rate diferite in celule
diferite, în
funcţie de capacitatea necesara pentru transmiterea canalelor FACH şi PCH (valoarea sa fiind
dictată de TFCI). P-CCPCH este transmis continuu în întreaga celula pe când S-CCPCH este
transmis numai atunci când este necesar.
14
D. Canalul de sincronizare (SCH)
Canalul de sincronizare SCH este folosit în procesul de căutare a celulei (în care staţia mobilă
identifică staţia de bază cea mai apropiată şi se sincronizează cu aceasta). Canalul SCH este
format
din două sub-canale - şi anume canalul SCH primar şi, respectiv, secundar.

Canalul SCH primar este modulat cu ajutorul unui cod Goldcu o lungime de 256 chips, numit
cod de sincronizare primar (Primary Synchronisation Code - PSC), şi notat cu cp. Codul PSC
se
transmite o dată în fiecare slot şi este acelaşi pentru toate celulele sistemului.
Canalul SCH secundar se obţine prin transmisia repetată a 15 secvenţe de cod Gold de
lungime 256 chips, numite coduri secundare de sincronizare (Secondary Synchronization
Codes -
SSC), care sunt transmise în paralel cu codul SCH primar. Codurile SSC sunt notate prin cs
i,k unde
i=0,1, …, 63 este numărul grupului căruia aparţine codul, iar k=0,1, … 14 este numărul
slotului.
Aceste coduri sunt alese dintr-un set de16 secvenţe diferite de lungime 256, în funcţie de
codul de
împrăştiere al staţiei de bază transmis pe legătura ascendentă.
Atât codul folosit pentru SCH primar cât şi pentru cel secundar sunt modulate de un simbol a
(a=+1 dacă P-CCPCH este codat STTD – Space Time Transmit Diversity – diversitate
spaţiotemporală
la emisie, respectiv a=-1 dacă P-CCPCH nu este codat STTD) repetată pentru fiecare
cadru.
9.3.1. Tehnici de împrastiere si modulare folosite pentru canalele legaturii ascendente
Opera_ia de modulare si împrastiere se realizeaza în doua etape:
- împrastierea propriu-zisa – se realizeaza prin multiplicarea datelor (de tip QPSK) cu coduri OVSF
independente pentru componenta în faza si cuadratura. Rata codurilor OVSF este mai mare
decât rata datelor, astfel încât fiecare simbol de date este reprezentat prin mai multe intervale de
chip ceea ce determina cresterea benzii ocupate de semnal;
- amestecul datelor (“scrambling”) – în care datele împrastiate anterior sunt înca o data multiplicate
cu codurile de scrambling;
Opera_ia de împrastiere realizeaza si identificarea canalelor fizice, în sensul ca fiecarui canal
fizic îi este alocat un cod ortogonal cu factor de împrastiere variabil (OVSF – Orthogonal Variable
Spreading Factor) unic, ce asigura totodata si ortogonalitatea canalelor, deci realizeaza accesul
multiplu. Opera_ia de amestec al datelor are rolul de a separa celulele aflate în aceeasi zona

15
geografica, de a creste imunitatea la interferen_e si de a facilita opera_iile de sincronizare.
9.3.1.1. Generarea si alocarea codurilor de împrastiere
A. Coduri de împrastiere

9.3.1.2. Generarea si alocarea codurilor de amestec (scrambling)

Toate canalele legaturii ascendente sunt “amestecate” folosind coduri complexe. Sunt
folosite doua categorii de coduri Gold: 16777216 (224) coduri lungi de lungime 33554431 chips
(225-1), respectiv 16777216 (224) coduri scurte, de lungime 255 chips. Canalele DPCCH/DPDCH
pot fi împrastiate cu codurile lungi sau cu cele scurte, partea asociata mesajului transmis pe canalul
PRACH, respectiv cea transmisa pe canalul PCPCH sunt amestecate folosind codurile scurte, asa
cum va fi ilustrat în cele ce urmeaza. Codurile de împrastiere sunt alocate de catre nivelurile

16
ierarhice superioare ale re_elei.
A. Codurile de amestec lungi
Codurile Gold lungi se ob_in efectuând suma modulo 2 a doua secven_e maximale, generate
cu ajutorul a 2 polinoame de grad 25. Fie x prima astfel de secven_a, generata cu ajutorul
polinomului primitiv

Secven_a ob_inuta prin însumare, oricare ar fi condi_iile ini_iale ale registrelor de deplasare ale
generatorului, reprezinta un element al unei familii de coduri Gold si este notata cu clong,n.
În general sunt folosite doua secven_e pereche, clong,1,n.respectiv clong,2,n, una pentru
componenta în faza si cealalta pentru cea în cuadratura, cea de-a doua fiind ob_inuta din prima prin
deplasarea cu 16777232 (224 + 24) de intervale de chip.

Diferitele secven_e de împrastiere se ob_in modificând condi_iile ini_iale ale registrului de

generare a secven_ei maximale x (în conformitate cu numarul n al secven_ei alese de nivelurile
ierarhice superioare) si pastrându-le pe cele ale secven_ei y.
Fie n numarul secven_ei de împrastiere alese, ce poate fi reprezentata în binar sub forma [n23,
…, n0]. Se noteaza cu xn secven_a maximala generata pe baza acestui numar. De asemenea se
noteaza cu xn(i), respectiv y(i) simbolul i din secven_ele xn respectiv y.
Secven_ele maximale xn si y, precum si secven_ele Gold sunt generate dupa cum urmeaza:

17
6.2. Tehnici de împrastiere si modulare folosite pentru canalele legaturii descendente
6.2.1. Generarea si alocarea codurilor de împrastiere
Pentru opera_ia de împrastiere sunt folosite aceleasi coduri OVSF ca si în cazul legaturii
ascendente, care au proprietatea de a men_ine ortogonalitatea între diferitele canale ce folosesc rate
si factori de împrastiere diferi_i.
Toate canalele legaturii descendente, cu excep_ia canalului de sincronizare SCH (anume
canalele de control comun P-CCPCH si S-CCPCH, canalul pilot CPICH, canalul de achizi_ie al
indicatorului AICH, canalul indicator de paging PICH si canalul fizic distribuit PDSCH), sunt
împrastiate asa cum este sugerat în figura 6.8.
I

Fiecare pereche de simboluri consecutive sunt convertite din serie în paralel si transferate pe
componentele în faza si în cuadratura. Cele doua componente sunt apoi împrastiate cu acelasi cod
de împrastiere (real) Cch,SF, m , iar secven_a complexa rezultata este amestecata (prin multiplicare
chip cu chip) folosind codul de scrambling (complex) Sdl,n. În cazul canalului P-CCPCH codul de
scrambling trebuie sa fie aliniat cu marginea cadrului, în timp ce pentru celelalte canale acesta este
aliniat cu codul de scrambling folosit de catre canalul P-CCPCH.
Codurile de împrastiere pentru canalele CPICH primar si CCPCH primar sunt fixate, anume

18
Cch, 256, 0 respectiv Cch, 256,1. Codurile de împrastiere pentru celelalte canale fizice sunt alocate de
catre re_eaua de acces terestra UTRAN.
Daca se utilizeaza compresia cadrelor prin reducerea factorului de împrastiere cu 2, codurile
utilizate sunt
Cch,SF/2¸_n/2_ daca sunt utilizate coduri de scrambling normale;
Cch,SF/2¸n mod SF/2 daca sunt utilizate codurile de scrambling alternative (a se vedea paragraful 6.2.2.).
În cazul în care codul OVSF pentru canalul fizic distribuit (PDSCH) variaza de la un cadru la
altul, codurile OVSF cu factor de împrastiere ridicat trebuie sa fie situate pe aceeasi ramura din
arborele de generare ca si cel ce corespunde factorului de împrastiere minim folosite pentru aceasta
conexiune. Aceasta presupune ca toate codurile OVSF folosite de catre sta_ia mobila pentru PDSCH
trebuie sa fie generate în conformitate cu arborele din figura 6.1, alegerea familiei de ramuri din
arbore efectuându-se pe baza codului ce corespunde factorului de împrastiere minim.

6.2.2. Generarea si alocarea codurilor de scrambling

Pot fi generate un numar total de 218-1 = 26143 de coduri de scrambling folosind registrele
de deplasare cu 18 celule, dar nu toate sunt folosite în sistemele UMTS. Codurile de scrambling
sunt divizate în 512 seturi de coduri “primare” si 15 coduri “secundare”.
Codurile de scrambling primare sunt acele coduri cu indicele n=16*i, unde i=0, … ,511.
Setul i de coduri secundare de scrambling asociat corespunde codurilor cu indicele n=16*i+k, unde
k=1, … 15. În acest fel fiecarui cod primar îi corespunde un set de 15 coduri secundare
În conformitate cu cele de mai sus, sunt utilizate codurile ce corespund valorilor lui k=0, 1,
… , 8191. Fiecaruia îi este asociat un cod “alternativ stânga“ si unul “alternativ dreapta” ce pot fi
folosite pentru transmisia cadrelor comprimate. Codul “alternativ stânga” asociat codului de
scrambling cu indicele k are indicele k+8192, în timp ce codul “alternativ dreapta” asociat are
indicele k+16384. Alegerea codurilor “alternative” se face astfel: daca Cch,SF,n este codul de
împrastiere folosit pentru transmisia cadrelor necomprimate, atunci pentru transmisia cadrelor
comprimate se va folosi codul “alternativ dreapta” daca n < SF/2, respectiv cel alternativ stânga
daca n SF/2. Utilizarea codurilor alternative este semnalizata nivelului fizic de catre nivelurile
ierarhice superioare ale re_elei pentru fiecare canal fizic în parte.
Codurile de scrambling primare sunt la rândul lor împar_ite în 64 de grupuri, fiecare fiind
format din 8 coduri primare de scrambling. Astfel, grupul cu indicele j este format din codurile de
scrambling primare cu indicii 16*8*j+16*k, unde j=0,1, …, 63 iar k=0, 1, … 63.
Fiecarei celule îi este alocat un cod de scrambling primar. Canalul de control comun
(CCPCH) si cel pilot (CPICH) sunt transmise întotdeauna folosind codul de scrambling primar.
Toate celelalte canale asociate legaturii descendente pot fi transmise cu ajutorul unui cod de
scrambling primar sau secundar, din setul asociat celui primar.
Pentru canalele de transport compuse (CCTrCH) se poate utiliza un amestec între codurile
de acces primar si secundar. În cazul canalelor compuse distribuite (DSCH), toate canalele fizice
distribuite (PDSCH) adresate unei sta_ii mobile trebuie sa utilizeze acelasi cod de scrambling
(primar sau secundar) si coduri de împrastiere diferite.
Cu alte cuvinte, în cazul legaturii descendente celula este identificata cu ajutorul codului de
scrambling, iar canalul cu ajutorul celui de împrastiere.
Codurile complexe de scrambling sunt de asemenea coduri Gold, formate prin combinarea a
doua secven_e reale, care sunt coduri maximale de lungime 38400 chips, ce pot fi generate cu
registre de deplasare cu o lungime de 18 celule. Codurile de scrambling sunt repetate pentru fiecare
cadru radio de 10 ms.
Astfel, fie x secven_a maximala generata cu ajutorul polinomului primitiv

19
20