loan Piso FASTI PROVINCIAE DACIAE Antiquitas 1 Dr.Rudolf Habelt GmbH, Bonn 1993 1. Constituirea provinciei Dacia Primul comandant roman care a exercitat 0 comanda stabild la nordul Dunarii a fost cel care dup& pacea din 102 comanda trupele de garnizoan&, Longinus’. Era comanda sa si de sine st&tatoare? Poate fi considerat ca sigur faptul c& e identic cu Cn.Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, suf.907, guvernatorul Moesiei Superioare intre 93-96%, si intre 96-98* al Pannoniei®. Pe bun& dreptate a observat N.Gostar c& Pompeius Longinus in calitate de vir consularis comanda 0 armaté consular’ si ca atare nu putea fi subordonat altui vir consularis, de exemplu 1 Cassius Dio 68, 12, 1: Aoyyivov de mva orparomedou Pwyaikou efnyoupevou...; Ecx. UG 49 (ed.Boissevain Ill 198): Aoyyivov rov rou Tparavou orpariapxnv...; Fronto, De bell.Parth., p.217 (Naber) = p.20 (Hanies); vezi pentru critica textelor N.Gostar, A//A /asi 13, 1976, p.55 sq. Probabilitatea ca Longinus s&-1 fi precedat in aceastd comanda pe Q.Sosius Senecio (Strobel, Dakerkriege, p.67, 181, 201), e mic&. Daca acestuia fi putem intr-adevar atribui cariera CIL VI 1444 = Dessau 1022 (C.P.Jones, JAS 60, 1970, p.98 sqq.; W.Eck, ZPE 52, 1983, p.151 sqq.), ar putea fi luata in considerare mai degrab’ o comanda consulara asupra a mai multor legiuni in timpul razboaielor insesi; vezi insé pentru Senecio mai jos, p.15 nota 9. ? CIL XVI 36 = Dessau 1998; vezi Degrassi, Fasti p.27. > CIL XVI 39 = Dessau 9053; AE 1977, 722 = RMD | 6; vezi Stein, Moesien p.39; Eck, Senatoren Il A p.321 sq. * CIL XVI 42; vezi Reidinger, Pannonien 60; Eck, Senatoren Il A 326 sqq * Syme, JAS 36, 1945, p.112; idem, JAS 43, 1953, p.158 = RomPap 1, p.249; idem, Gnomon 29, 1957, p.521 sq. = DanPap p.185; R.Lambetz, RE XX 2, 1952, col.2274 sq. nr.90; Gostar, ANA lasi 13, 1976, p.60 sqq.; Eck, Senatoren IIA p.343, nota 253; Strobel, Dakerkriege p.75. 1 \guvernatorului Moesiei Superioare®. El dispunea de cel putin doua legiuni, probabil IV / Flavia si XIII Gemina’, si controla, afari de Banat si de vestul Olteniei/cele mai importante puncte strategice din sudul Transilvaniei, inclusiv capitala regala Sarmizegetusa®. * Gostar, ANA lasi 13, 1976, p.53 saq. Opinia dup’ care armata de ocupati din Dacia ar fi fost subordonaté unui comandament consular de sine statator, teritoriile ocupate insa ar fi fost anexate administrativ Moesiei Superioare (Strobel, Dakerkriege, p.203), imi pare contradictorie; precaut H.Daicoviciu, MemD p.111 si Eck (nota 5). Se poate vorbi ins& de o cooperare militar’. ” Gostar (nota 6) p.62; vezi Strobel, Dakerkriege, p.203. . * Cind Cassius Dio 68, 9, 7 sustine c& Traian ... ro o7paroiredov ev ZepuifeyeBouon Karadmuv, rv Te GAAnv xwpav gpoupais SieAaBwv..., prin Sarmizegetusa trebuie infeleas’ mai degraba capitala dacic& din Muntii Orastiei (asa 1n bibliografia mai veche, de exemplu la Ritterling, RE XIl 2, 1925, col.1544, dar sila Russu, IDR |, p.14 cu nota 11), decat locul din valea Hafegului unde a fost fondat dup& Intemeierea provinciei orasul roman cu acelasi nume (a doua opinie la C.Daicoviciu, SiebAlt p.80 sq.; idem, RE Suppl.XIV, 1974, col.612; H.Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romang, Cluj 1972, p.328; idem in MemD p.112 sqq.; Pontica 9, 1976, p.57 sq.; Strobel, Dakerkriege, p.201). Afirmatia c& Cassius Dio cu o sut& de ani mai tarziu n-ar mai fi stiut nimic despre cetatea de la Gradistea Muncelului (Sarmizegetusa Regia) (H.Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romani, p.328) nu poate convinge, c&ci de ce sé fi facut tocmai Cassius Dio o astfel de gregeal& grosolana? Observafia lui Strobel (Dakerkriege p.201, nota 274), dupa care romani n-ar fi putut trimite 0 garnizoand in capitala dacic& in mijlocul unui teritoriu controlat de inamic, nu fine cont nici de caracterul unei pci legate de conditii grele, nici de supunerea prin ingenunchere a regelui dac (scena LXII-LXIII de pe Columna). intrebarii dacé Colonia Sarmizegetusa a fost precedat’ de un castru construit intre cele dou’ rzboaie pe acelasi loc, fi vor réspunde, sperdm, sdpaturile ‘in curs din forum, Despre un castru de legiune vorbesc C.Daicoviciu, RE Suppl.XIV, 1974, p.612; H.Daicoviciu, Pontica 9, 1976, p.57 sqq.; M.Rusu, ANIA Cluj 22, 1979, p.49 sq.; D.Alicu, Potaissa 2, 1980, p.23 sqq.; H.Daicoviciu, D.Alicu, AMN 18, 1981, p.59; Benea, LeaVil Leallll p.152 sq.; Gudea, Limes 13, p.481; Barbulescu, LeaVMac p.156 sq., nota 105; o prima pozitie negativa la I.Piso, Al.-Diaconescu, AMN 22-23, 1985-86, p.175; R.Etienne, |.Piso, Al.Diaconescu, REA 92, 3-4, 1990, p.282. La Strobel (Dakerkriege p.164 sq., 201 sqq., 209, 226), “castrul de legiune Sarmizegetusa” constituie un pilon fundamental al intregii strategii atribuite lui Traian. Stampilele legiunii IV Flavia felix (IDR II/2, 540) gasita la Sarmizegetusa trebuie explicate prin faptul cd o vexillatie a acestei legiuni a ridicat zidurile si cladirile publice; ca atare trebuie datate dup’ 106 (corect Strobel, Dakerkriege, p.89, nota 34; p.202, nota 278; gresit H.Daicoviciu, MemD p.116). Opinia potrivit c&reia la Sarmizegetusa s-ar fi aflat castrul legiunii XIII Gemina 2 4az Pentru ca Pompeius Longinus s& poata fi considerat guvernator, comanda sa miltard sjursdletia miftae nu sunt suficienteLjaseste, printre altele, reglementarea raporturilor de proprietate asupra paméntului si/raporturile comunitatilor tributare cu Roma®. Solutia in spiritul dreptului roman ar fi fost urmatoarea: Pompeius Longinus era un legatus Augusti pro praetore al provinciei Dacia, dar prin provincie trebuie inteleasa nu o provincie constituita, ci, ca deseori sub Republic’, domeniul de competent’ al unui detinator de imperium'®. Din acest motiv am preferat si-l exclud pe Pompeius Longinus din fastele Daciei. Nu toate teritoriile ocupate in urma primului rzboi dacic au fost subordonate unei comenzi unitare. Cele aflate in dreptul Moesiei Inferioare, adic& Oltenia rsdriteand, Muntenia si sudul Moldovei, au fost subordonate autoritafii guvernatorului Moesiei Inferioare. Aceasta reiese mai ales din papyrusul Hunt". Aici este vorba de detasamente din cohors / Hispanica ce se aflau sub guvernarea lui Fabius [lus]tus, adic in 105-106, intra provinciam ... Piroboridavae in praesidio et Buridavae in vexillatione'®. Prin provincia se intelege aici pur si simplu domeniul de competenta al guvernatorului Moesiei Inferior inléuntrul, dar si in afara granitelor unei provincii constituite. De faptul amintit va trebui inssa se tind cont in organizarea teritoriilor de la nord de Dunare dupa sfarsitul celui de-al doilea rézboi dacic. (Strobel, Dakerkriege p.95 sq., 201 sq.) e gresit3. Stampilele pomenite nu provin din Sarmizegetusa, ci din Micia, $i republicarea lor in IDR IIl/2 541 se bazeazi pe o confuzie n&scutd in depozitele muzeului Deva si in bibliografia mai veche (M.Bad&u- Wittemberger, AMN 24-25, 1987-88, p.615 sq.). O stafionare a legiunii | Minervia in “castrul” de la Sarmizegetusa, care ar putea fi observati pe Column (Strobel, Dakerkriege p.203, nota 8) intr cu atat mai putin in discutie. ° Ce se intelege prin in formam provinciae redigere se araté la Marquardt, ROmische Staatsverwaltung” |, p.499 sqq., Mommsen, StR° II p.1091; Ill p.1166, si mai nou la Strack, Untersuchungen | p.123, 195, 208. Despre /ex provinciae vezi mai nou V.Sotropa, Le droit romain en Dacie, Amsterdam 1990, p.32 sq. » Piso, Fasti 1983, p.10. * R.O.Fink, JAS 48, 1958, p.102 sqq = Roman Military Records on Papyrus p.63; Syme, JAS 49, 1959, p.26 sqq. = DanPap p.122 sqq.; J.F.Gilliam, RAP, p.263 sqq. * Vezi mai ales Syme, JRS 49, 1959, p.26 sqq. = DanPap p.133 sq. Presupunerea sa a fost confirmati A.R&dulescu si M.Munteanu (Dacia 25, 1981, p.356 sqq.; AE 1981, 746) datorita unei fericite descoperiri epigrafice; vezi mai nou pentru intreaga discutie, ca si pentru celelalte atestari ale unor garnizoane din Moesia Inferior in zonele amintite Petolescu, Revist 35, 1, 1982, p.65 sq.; RESEE 21, 3, 1983, p.241 sqq.; Dacia 29, 1985, p.45 saa.1 Diploma militar’ CIL XVI 160 (= Nr.2, 3) din Porolissum constituia pentru C.Daicoviciu nu numai dovada ca la 11 august 106 al doilea razboi dacic se incheiase, dar si c& provincia era constituit& si c& era condusa de D.Terentius Scaurianus ca prim guvernator'?/in ultima vreme s-au auzit si voci care sustin c& diploma pomenita ar data mandatul lui Scaurianus mai degraba in anul 110 decat in anul 106"*. Nimeni nu- si putea ins& inchipui c& Dacia ar fi fost condusa in anul 106 de altcineva decat de D.Terentius Scaurianus'®.Odat& cu atestarea unui predecesor al lui D.Terentius Scaurianus, a lui lulius Sabinus, prin recent descoperita diploma militaré de la Ranovaé’, este pusd in discutie si data constituirii provinciei"”. Ca terminus ante quem e considerat in principiu legenda ce apare in anul 112, DACIA AVGVSTIPROVINCIA™. Inceputurile provinciei trebuie plasate cu toate acestea indat& dupa sfarsitul celui de-al doilea rzboi dacic. Construirea drumului Potaissa- Napoca in nordul Daciei deja in anul 108"° are mai mult de-a face cu organizarea unei provincii constituite decat cu cea a unui teritoriu sub ocupatie militaré”°. Trebuie remarcat si observatia lui N.Gudea, c& pe la 109-110 sistemul defensiv al Daciei era 2 C.Daicoviciu, Dacia 7-8, 1941, p.330 sq.; idem, SiebAlt p.86; idem, IstRom |, p.314, urmat, intre alti, de Degrassi, lIt XIll 1, p.226 sq.; Stein, Dazien, p.6; Macrea, Dacia 11, 1967, p.122; idem, VDR, p.30; Thomasson, LP I, p.149; Cizek, Trajan p.331 > * Eck, RE Suppl.XIV, 1974, col.757; Piso, AMN 19, 1982, p.46. 45 Numai pentru J.C.Mann (la Roxan, RMD II, p.220 sq. cu nota 1), diploma de la Porolissum nu constituia o dovada c& provincia exista deja in anul 106. * J.G.Garbsch, BVb/ 54, p.137 sqq. = idem, Limes 15, p.281 sqq. (= Nr.1, 1) *7 A devenit limpede acum ca intr-o diploma militara trupele auxiliare, numele provinciei si numele guvernatorului corespund momentului emiterii constitutiei $i nu celui al l&sdrii la vatr& a soldatilor, respectiv al conferirii propriu-zise a drepturilor (ca in cazul lui CIL XVI 160). Momentului lasarii la vatré Ti corespunde in schimb numele comandantului unit&tii auxiliare c&reia fi apartinea bebeficiarul diplomei (vezi pentru acest aspect Alfdldy, ZPE 36, 1979, p.244 sq.). ** Strack, Untersuchungen I, p.208; cf.p.123, 195; RIC II p.288, nr.621. Dupa H.Wolff, in Handbuch der europaischen Wirtschafts- und Sozialgeschichte 1, Stuttgart 1990, p.618, provincia a fost constituita intre sfarsitul lu 106 si cel tarziu 112; cf.idem, AMN 13, 1976, p.109. * CIL IIL 1627. * Vezi Stein, Dazien, p.5.~ constituit si c& in cazurile cunoscute trupele isi ocupaser’ garnizoanele stabile”’. Pasajul din Eutropius 8, 6, 2: ... Traianus victa Dacia ex toto orbe Romano infinitas €0 copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas, indic’ o constienta activitate de colonizare”. Inainte ins& de sosirea colonistilor, care, atat din motive economice c&t si propagandistice, nu putea fi amAnat8, trebuiau fixate printr-un act de drept_// granitele teritoriului, raporturile de proprietate asupra pamAntului si raporturile tilor existente cu Roma™. O /ex provinciae trebuie s& fi precedat asadar colonizarea™*, S-a si presupus pe buna dreptate cd impératul a z4bovit la Dunare pana la sfrsitul prim&verii?® tocmai pentru a supraveghea personal organizarea noii provincii®. Dac& acestea sunt corecte, afaré de D.Terentius Scaurianus trebuie considerat guvernator si predecesorul s&u lulius Sabinus””. La sfarsitul celui de-al doilea rzboi dacic, regatul dacic si toate teritoriile care Tl legau de Dundre se aflau in miinile romanilor’*. Teritoriile cucerite ins& nu au fost > Gudea, ANACIuj 18, 1975, p.71 saq.; idem, AMP 14+ 15, 1990-1991, p.72. 2? Fundamental pentru aceasta problema C.Daicoviciu, SiebAlt, p.117 saq: idem, Dacia 2, 1958, p.259 sqq. = Dacica p.325 sqq. La primul cens din Dacia se refera Lact., De mort.pers. 23, 5; vezi Strack, Untersuchungen I, p.208. * Strack (nota 23); Macrea, Dacia 11, 1967, p.123 sq. Ca sub Traian colonizarea a fost intens& se confirma si prin recentele sapaturi din vicus Apulensis, unde a iesit la lumina 0 remarcabil& faz de locuire traianica (sipaturi Al.Diaconescu, vara 1991); vezi pentru acest aspect si Macrea, p.124 cu nota 35. ?> Pentru intoarcerea lui Traian la Roma vezi Degrassi It XIll 1, p.227; R.Hanslik, RE Suppl.X, 1965, col.1083; cf. ins Halfmann, Itinera principum p.187 * C.Daicoviciu, IstRom |, p.314; Macrea, IstRom |, 348; idem, Dacia 11, 1967, p.123. 2” Cf.Garbsch, BVb/ 54, 1989, p.144; Petolescu, Dacia 34, 1990, p.268. 2° Aceasta reiese si din cariera lui C.Caelius Martialis (AE 1934, 2 - Corinthus): secunda expeditione qua universa Dacia devicta est, vezi C.Daicoviciu, A/SC 1, 1933- 35, p.240 sqq. = Dacica, p.236 sqq. Pentru raportul teritorial dintre regatul lui Decebal si provincia traianic& vezi Macrea, Dacia 11, 1967, p.126 sq., $i |.Glodariu, AMN 19, 1982, p.34 sqq. E foarte la indemané paralela cu provincia Arabia, creata cam la aceeasi vreme; vezi G.W.Bowersock, ZPE 5, 1970, p.39: "Arabia provincia replaced the Nabatean kingdom as a whole”. 5organizate unitar. B.Gerov a dovedit pe baza diplomei militare de la Palamarca” cd apartenenta Olteniei rs&ritene si a Transilvaniei de sud-est (valea superioard a Oltului) la Moesia Inferior". De aceeasi provincie depindeau si Muntenia si sudul Molgave’™ Din provincia Dacia faceau parte Transilvania cu exceptia coltului de sud-est/\valea superioara a Oltului), intregul Banat*? si partea de vest a Olteniei**. Tot de Dacia tineau si cele doua drumuri (Drobeta - Bumbesti - pasul Valcan - Ostrov - Sarmizegetusa si Lederata - Tibiscum - Portile de Fier ale Transilvaniei - Sarmizegetusa) care legau Transilvania pe calea cea mai scurt&, prin Oltenia de vest si prin Banat, cu Dunarea si care se intdlneau la Sarmizegetusa. Schema de organizare era foarte simpla: finuturile ce se invecinau cu Moesia Superior au fost organizate ca 0 noua provincie, pe cind cele invecinate cu Moesia Inferior au fost atribuite acestei provincii. S-a observat mai demult c& majoritatea trupelor auxiliare ale Daciei de sub Traian provin din Moesia Superior, cele de-a lungul vaii Oltului, care incepand cu Hadrian apartinea Daciei . Inferior, provin mai ales din Moesia Inferior™*. Ca o provincie prin excelenté militar’, Dacia a fost trecuta printre provinciile 7 imperiale*®. Cu siguranta i-au fost atribuite legiunile XIIl Gemina de la Apulum” si lV 7 Flavia de la Berzobis”. Inscriptia unui centurion al legiunii | Adiutrix®®, ca si doua r ** B.Gerov, Klio 37, 1959, p.196 sqq. = Beitréae zur Geschichte der rémischen Provinzen Moesien und Thrakien. Gesammelte Aufsdtze, Amsterdam 1980, p.41 sqq. = AE 1962, 264 = IDRID 13. °° Gerov (nota 30), p.210; remarcabila este si intuitia lui C.Daicoviciu, A/SC 2, 1933-35, p.250, nota 1 ay ** Vezi Petolescu, Revist 34, 1, 1982, p.65 sqq.; idem, Dacia 29, 1985, p.47. *? Patsch, Donauraum, p.137 sqq.; Daicoviciu, TransAnt p.92; D.Protase, AMN 4, 1967, p.47 sqq.; Macrea, VDR p.38. » Gerov (nota 29); vezi si Protase (nota 32), p.68 saq.; Tudor, OItR®, p.163; Petolescu, SC/V 22, 3, 1971, p.413; idem, Dacia 29, 1985, p.49; imprecis Cizek, Trajan, p.340 sqq. ** Vezi mai ales Gerov (nota 29), p.209 sq., si C.C.Petolescu, SC/V 22, 3, 1971, p.414 sqq.; aga mai nou si D.J.Knight (ZPE 85, 1991, p.200 sqq.), care nu-si citeaz& nici unul din precursori. °* Acest fapt e ilustrat de legenda DACIA AVGVSTi PROVINCIA (Strack, Untersuchungen f, p.208). °* Ritterling, RE XII 2, 1925, col.1717; vezi mai nou mOga, LeaXilIGem. *” Glodariu, AMN 3, 1966, p.429 sqq. = CongrEp V p.337 sqq.; vezi si Syme, Laureae Aquincenses 1, Budapest 1938, p.276 = DanPan, p.93 sq.; mai nou 6inscriptii ale unor veterani ai aceleiasi legiuni®®, toate din Apulum si databile la inceputul secolului II p.Chr., au fost partial considerate ca dovezi ale stationarii si acestei legiuni in Dacia**. C4, trebuie s-o lum si pe ea in considerare, indic& o recent gasit’ stampild tegular’ LEG /AD / LEG XIIr". Probabil avem ins& de-a face numai cu © vexillatie, c&ci indicii arheologice la Apulum nu avem nici pemtru un castru dublu, nici pentru doua castre de legiune**. Afar de asta, in Dacia nu sunt atestate dupa al doilea razboi traianic vexillatii ale altor legiuni. Garnizoana romana de la Gradistea Muncelului (Sarmizegetusa Regia) era formatd, afara de o vexillatie demult cunoscutd a legiunii IV Flavia felix‘®, din vexillatii ale legiunii II Adiutrix“*, ale legiunii VI Ferrata®® D.Benea, StComCarans 1979, p.222 sq.; eadem, LegVilLeallll, p.151 sqq. 3* CIL 1981 = IDR III/5, 11. > GIL II 1004 = IDR III/5, 65; CIL Il! 1008 = IDR IlI/5, 74. *° Tsi exprima cu precautie parerea asupra acestei chestiuni Ritterling, RE XII 2, 1928, col.1390 sq., afirmativ Macrea, Dacia 11, 1967, p.126; idem, VDR p.183; H.Daicoviciu, Hommages a Marcel Renard 2, Bruxelles 1969, p.169; Fitz, AR 11, 1970, p.148 sq.; Strobel, Dakerkriege p.86; negativ Syme, Laureae Aquincenses 1, (G 278 = DanPan p.93 sa. (cf.p.174) si Piso, Orden |, p.383. ——* Gasit& de Cl.Baluta si publicata de I.1.Russu (IDR III/4, ad 1). Vezi si cariera lui T.lulius Maximus Manlianus (nr.49). © IDR III/3, 269 a-c; vezi C.Daicoviciu, RE Suppl.XIV, 1974, p.607; H.Daicoviciu (nota 40), p.169 sqq.; Glodariu, CongrEp V, p.327 saq. DR I11/3, 268 = AE 1983, 824: LEG I AD PF. “IDR III/3, 270 = AE 1983, 825: vex leg vi ferr. Pand acum nu se stia c& aceasti fost legiune sirian&, sau mai bine zis o vexillatie a ei, a participat la razboaiele dacice; vezi de curand Strobel, ZPE 71, 1988, p.251 saq. Ca inscriptiile trebuie datate dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi dacic, a observat corect Glodariu (la Russu, IDR 1/3, p.265 sq.); altfel Russu, ad IDR Ill, 268, 270; vezi si Strobel (ZPE 71, 1988, p.251), care ins nu a dat atentie comentariului lui I.Glodariu. Ocuparea Arabiei ce se pregatea nu a impiedicat ins& ca vexillafii din Orient s& participe la rzboaiele dacice. Un exemplu cunoscut de mult vreme pentru acest fapt sunt vexillation(e]s equitum ex Syria, care apar in anul 110 in Pannonia Inferior (CIL XVI 164); vezi D.L.Kennedy, HSPh 84, 1980, p.287, nota 11.si posibil din mai sus pomenita | Adiutrix"®. Sarcina lor era de a supraveghea zona important’ strategic a cetatilor dacice. Cat& vreme au ramas aici nu e limpede, mai degraba cateva luni decat cativa ani. Poate c& retragerea lor a coincis cu constituirea provinciei propriu-zise. ‘Cum sub Traian in Dacia erau stationate cel putin doud legiuni, provincia era administrat& de un /egatus Augusti pro praetore de rang consular, care exercita comanda militaré asupra tuturor trupelor si in plus jprisdicta civil si militar’*”, Legiunile erau comandate de ‘opal! august! eubordonet)impbratulul si guvernatorului consular*®. Fiscul era reprezentat desigur de un procurator financiar, care, dupa numérul legiunilor cSrora trebuia sd le plateascé solda, apartinea clasei ducenare“. Nici un astfel de procurator nu a fost atestat epigrafic pan& acum Unde se afla sediul guvernatorului consular al Daciei sub Traian? Prima probabilitate e Sarmizegetusa, unde e atestat un exerc(itator) eq(uitum) sing(ularium) C.Avidi Nigrini leg. Aug. pr. pr.°°, Orasul se afla nu numai la intretdierea celor doua drumuri importante care legau Dacia centrala de Dunare, ci sila mijloc Tintre cele dous castre de legiune, Berzobis si Apulum. O inscriptie ridicata la Apulum de guvernatorul Scaurianus lui /OM et Di sPenatibus (nr.2, 6) indic& faptul c& si acolo a inceput sa functioneze o centralé de comands. Nu este necesar s& ne htodrém pentru unul din cele dou’ locuri. Termenul de “capital” e modern. in provinciile romane avem de-a ‘© Glodariu, AMN 2, 1965, p.130; negativ H.Daivociciu (nota 40), p.169 saq. Pintr-o argumentare indirect, P.Le Roux (Mélanges de la Casa de Veldsquez 21, 1985, p.77 sqq.) incearci si demonstreze ca tiglele stampilate L Vil G F din Porolissum publicate de Gudea (SC/VA 27, 1976, p.109 saq.; AMP 2, 1978, p.68 sq.) s-ar afla in legatura cu participarea lui exercitus Hispanicus la razboaiele dacice. * Vezi pentru functia in sine Th.Mommsen, StR° Il, p.245; Domaszewski, Rangordnung? p.175; pentru rangul consular al guvernatorului Daciei sub Traian Rutterling, RE XII 2, 1925, col.1283, 1391 sq.; Groag, RE V A, 1934, col.669 saq.; Daicoviciu, TransAnt p.92; Stein, Dazien, p.9 sq.; pentru atribusiile juridice ale guvernatorului mai nou V.Sotropa, Le droit romain en Dacie, Amsterdam 1990, p.39 sq., 44 sqq. Dupd Doina Benea (StComCarans 1979, p.224 sqq.; LegVilLegllll p.158), legiunea IV Flavia felix ar fi fost mutata in Moesia Superior doja la inceputul Pizboiului parthic, cu motivarea c& detasarea legiunii VII Claudia in Orient (AE 1939, 132) ar fi lsat provincia fra apSrare. Asta ar insemna c& Dacia era din 114 pretorian’, ceea ce nu e nici dovedit, nici probabil (vezi Strobel, Dakerkriege p.90, + nota 35) neta ** Mommsen, StR* Il, p.246 * Pflaum, Procurateurs, p.54. *° Nr.3, 6; vezi C.Daicoviciu, RE Suppl.XIV, 1974, col. 623, 649, si H.Wolff, AMN 13, 1976, p.100 sq., nota 9.i face mai degrab& cu sedii de functionari imperiali sau ale functiilor lor, si acestea puteau fi indeplinite de un guvernator oriunde. Asadar nu e obligatoriu s& avem de-a face cu un singur sediu al guvernatorului. Pentru Dacia traian’ e desigur prematur s& d&m un r&spuns definitiv acestei intreb&ri™". Luand ins& in considerare situatia de mai tarziu, sediul procuratorului financiar poate fi presupus ins& deja la Sarmizegetusa™. rganizarea Dé b H: Atacurile barbarilor din anii 117-118 au adus teritoriile cucerite de Traian in nordul Dunérii in cea mai mare primejdie. Cé Hadrian, care renuntase definitiv la provinciile cucerite de predecesorul su in urma rzboajelor parthice $i deja in parte abandonate, ar fi luat in considerare si p&rasirea Daciet ar putea fi in concordant cu politica sa general de a mentine imperiul cu eforturi putine in cadrul granitelor sale aturale. Ce -a determinet efi echimbe planul nu va fl fost numal ergumeniyl prietenilor s&i c& ar fi fost lSsati prada’ barbarilor prea multi cet&teni roma Determinante vor fi fost mai curand considerentele strategice. Posesiunea platoului transilvanean impiedica unirea tuturor triburilor barbare de la nord de Dunére, respectiv a celor mai recenti dusmani, roxolanii si iazygii, impotriva Rome! St&panirea romand la nordul Dunarii a fost mentinut8; evenimentele anilor 117-118 i-au costat ins’ pe romani sacrificii teritoriale si au provocat o profunda reorganizare. O parte esential& a reorganizrii a avut loc in prima jumatate a anului 118, in = La stampilele tegulare de la Berzobis, pe care J.Szilégyi (A_Déciai erddrendszer helydségei és a katonai téglabélyeaek, Budapesta 1946, p.758) le-acitit PCH si Gostar (ArhMold 4, 1966, p.182) le-a interpretat ca p/edites)..., avem de-a face probabil cu un fragment al stampilei folosite acolo, LEG Mil FF (IDR Ill/1, 113). Sediul procuratorului Daciei Superioare si al Daciei Apulensis se afla cu siguranta la Sarmizegetusa; vezi C.Daicoviciu, RE Suppl.XIV, 1974, p.649; Piso, ZPE 50, 1983, p.233 sqq. 53 Eutropius 8, 6, 2; vezi discutia si bibliografia la Russu, DP! p.41 sqq. Nici un credit nu fi este acordat afirmatiei lui Eutropius mai nou de cétre Petolescu (Dacia 29, 1985, p.50 sa.). #4 Eutropius 8, 6, 2. 55 Ct.Stein, Dazien, p.27 sa. Teh.urma interventiei personale a lui Hadrian la Dunarea de Jos*. Nemultumirea roxolanilor nu privea numai imminuta stipendia®, ci mai degrabé folosirea p&sunilor din Muntenia si din sudul ‘Moldovei, care de la Traian apartineau provinciei Moesia Inferior’. Hadrian @ renuntat la stp4nirea efectiva asul organizat din celelalte teritorii, care de la ‘Traian erau de asemenea inglobate Moesiel ; Inferior, noua provincie Dacia Inferior’.Cu aceasta, Dacia traianic’ initial @ devenit Dacia Superior®. Com trebuia s& plece imediat fa Roma, tmparatul I+ a ins&rcinat pe Q.Marcius - Turbo cu rezolvarea conflictului cu sarmatii. Fa incredintat, dupa cum stim din Historia ‘Augusta’ si dup’ cum s-a confirmat si com letat printr-o ni Gherla’®, conducerea Daciei (de fapt 2 Daci Superior) si a Pannoni . avea sub comanda sa cel putin dou’ legiuni. oud diploma militaré de la Inferior’. Turbo Ce titlu Ti fusese atribuit, pentru putea comanda in calitate de cavaler? Dupa textul Historie’ Augusta at fi vorba mai Gegraba de rangul unui praefectus Aegypti, care detinea acest __ drept in virtutea unei + Vezi Syme, Emperors and Biography, Oxford 1971, p.114; idem, JRS 70, 4980, p.70. lara 117-118 a petrecut-o Hadrian poate la Nikomedia sau Byzantion, la inceputul lui 118 se afla in Moesia si apo! in Pannonia; la 9 iulie @ sosit la Roma; vezi Haltmann, /tinera principum, p.190, 195; Syme, ZPE 73, 1988, p.160- 5 Vita Hadriani 6, 8. ® Gerov, Kilo 37, 1959, p-210- 7 Gerov 210. * tbidem; C.Daicoviciu, D.Protase, AMN 1, 1964, p.174. ° Vita Hadriani 6, 7: Marcium Turbonem post Mauretaniam praefecturae infulis ; ornatum Pannoniae Daciaeque ad tempus praefecit: | 3: ... Hadrianus ... Romam venit Docia Turbone credita, titulo Aegyptiacae praefecturae, quo plus auctoritatis haberet, ornato.... c gaseste intreaga bibliografie si interpretarea completa. 1° ]DRID 7 = RMD | 21; vezi Alfoldy, ZPE 36, 1979, p.237 saq., unde se 41 Cele mai importante date despte Q.Marcius Turbo la A.Stein, RE XIV 2, 7 1930, col.1597 saq-; idem, Dazien, p.14 saa. Pflaum, Carridres |, p.199 sa. nr.94; Syme, JRS 52, 1962, p.89 saq- idem, BHAC 1968-69, p.178 Sq 1.545 saq.; idem, JAS 70, 1980, p.67 saa. = RomPap Ill, 1285 sq.; Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1000 sqq.; idem, Festschr. Betz, p.471 saq.; H.Wolff, AMN 12, p.152 saq.; Alféldy, ZPE 36, 1979, 234 sqq.; Petersen, PIR’ M 249; Eck, ir r Festschrift Lippold (sub tipar, accesibilé mie prin unavointa autorului). 10legi"?, si aceasta opinie s-a impus'*. Cine nu se multumeste insa cu o fictiune juridica se poate gAndi sila urmatoarea functie a lui Turbo, cea de praefectus praetorio'*. Unui astfel de ofiter fi erau subordonate in cazuri exceptionale, cum ne arat& exemplu! lui Cornelius Fuscus, armate intregi'®. Ins& aceasta interpretare e mai putin sprijinita de Historia Augusta, unde prima dat{ e pomenité doar prefectura’®, a doua oara prefectura Egiptului'’. Ea ar putea fi luata acum din nou in considerare datorita noii ‘intregiri'® de c&tre W.Eck a unei-inscriptii grecesti de la Tolbuhin (Moesia Inferior): Aici, Turbo este numit d eunul din libertii s8i enapxos mparrwpiou. Pe bund dreptate arata Eck c& libertul lui Turbo se va fi aflat in Moesia Inferior foarte probabil in compania patronului s4u si prefectul pretoriului in compania impératului. Hadrian a vizitat Moesia Inferior de doua ori: in prima jum&tate a anului 118" si in a doua jumatate a anului 1317. O dificultate, ce-i drept nu insurmontabila, in calea legrii inscriptiei de la Tolbuhin de evenimentele anului 118, 0 ridic& faptul c3 dupa indicatiile Historiei Augusta” Turbo nu a fost numit prefect al pretoriului inainte de 11977. * Dig 117, 1; Tacitus, Ann. 12, 60; vezi Mommsen, StR° Il, p.931, nota 1; Ill, p.557, 753 nota 1; Pflaum, Procurateurs, p.130 sq. » Vezi de exemplu Pflaum, Procurateurs, p.130 sq.; idem, Carridres |, p.206; cf, Alféldy, ZPE 36, p.240; J.J.Wilkes, in Rome and Her Northern Provinces, Gloucester 1983, p.275; recent Piso, Festschrift Betz, p.476 sq. Un pro legato (Syme, DanPap p.165; idem, JRS 70, 1980, p.70 = RomPap Ill, p.1286) e greu de presupus, cAci nici un pro /egato cunoscut nu a comandat vreodata mai mult de o singur& legiune (cf. Pflaum, Procurateurs, p.129 sq.; Piso, Festschr.Betz, p.477). ** Astfel deja Domaszewski, Setra Harteliana, Wien 1896, p.9 nota 8, cu referire insa la inscriptia CIL Ill 1462 = IDR Ill/2, 96; dar vezi mai jos. ** M.Durry, Les cohortes prétoriennes, paris 1938, p.170 sq.; W.EnGlin, RE XXII 2, 1954, col.2408; vezi pentru Cornelius Fuscus A.Sten, RE IV, 1900, col.1340 sq. nr.158; idem, PIR? C 1365; Pflaum, Carridres |, p.77 sqq. nr.34. * Vita Hadriani 6, 7 ”” Vita Hadriani 7, 3. Din analiza celor doua texte reiese c& se bazeaza pe surse diferite (Piso, Festschr. Betz, p.477). ** Eck (nota 11); cf. D.M.Pippidi, Phi/ofogus 101, 1957, p.158 sqq.; idem, Dacia 2, 1958, p.249 sqq.; IGBR |! 867; AE 1958, 189; 1960, 152. Vezi mai sus, p.30 nota 4. ?° Vezi Halfmann, /tinera principum, p.194, 208; Eck (nota 11). * Vita Hadriani 9, 3-6. aOrice titlu va fi purtat Turbo, misiunea sa nu se referea In nici un caz la Moesia inferior si la conflictul cu roxolanii (cici acesta fusese deja rezolvat de Hadrian), ci la Dacia Superior, Pannonia inferior si ca atare la rézboiul cu iazygii. In cursul evenimentelor din anii 118-119 va fi devenit evident& necesitatea de a constitui 0 cie, orientat& strategic spre nord si nord-vest, ceea ce a dus la crearea Dacia Porolissensis. E improbabil ca aceast& provincie sd fi fost creata in acelasi timp cu Dacia Superior si Inferior, c&ci termenii de Superior si /Nferior exclud in mod normal existenta unei a treia provincii. Reorganizarea s-a desfasurat asadar in doua etape, oricat de putind vreme s-ar fi scurs intre ele”. S3 nu uitém de asemenea c& in diploma de la Gherla pomeint mai sus provincia Dacia Porolissensis e atestata abia in anul 123, cand a fost emis constitutia, si nu deja in anul 119, cand a avut loc 2 Vezi Eck (nota 11); pentru datarea numirii mai nou Alféldy, ZPE 36, 1979, 1.233, 20 saa. Inscriptille ridicate de Sarmizegetusa lui Turbo (de fapt statui) CIL Ill 1462 = IDR Ili/2, 96; CIL Ill 1551 = IDR Ill/1, 131, nu mai pot fi puse in discutie pentru anii 118-119, cum se considera in general (mai nou Piso, Festschr.Betz, p.477), jindca din cauza titlului de p(ater) p(atriae) purtat de Hadrian pot fi datate cel mailasarea la vatr& a soldatilor?®. Teoretic asadar, provincia poate sé fi fst constituita in orice moment dintre 119 si 123. A fost organizata prin desprinderea de Dacia Superior a teritoriului de la nord de rful Aries si de cursul superior al Muresului”*. Mai dificil este s8 urmarim granita dintre provinciile Dacia Superior si Inferior. Atat diplomele Daciei Inferior din ani 1297” si 140 cat si diplomele Daciei Superior din anii 144”, 157°, 158" si 179°? dovedesc c& provinciei Dacia Inferior fi apartinea si coltul de sud-est al Transilvaniei (cursul superior al Oltului)**. R& de lamurit de ce legiunea XII Gemina si ala | Batavorum miliaria™, apartinand armatei Daciei Superior, sunt atestate la Hoghiz si la Borosneu Mare, agadar tocmai in colful amintit, e drept c& numai cate o singur& data**. Ambele inscriptii sunt ins& de constructie a unor castre auxiliare. E foarte la indem&na presupunerea c& doar vexillatii din ambele trupe au fost detasate in Dacia Inferior in vederea refacerii castrelor auxiliare in piatra. Fie au fost subordonate pe durata constructiei autoritatii guvernatorulu procuratorian al Daciei Inferiorn, sau, ceea ce pare mai probabil, au rimas tot impul sub comanda guvernatorului senatorial al Daciei Superior’®. Trebuie s& lum in considerare aici si ** © alta interpretare (Piso, Festschr.Betz p.477) a fost corectat& in urma comparatiei cu diplomele dacice din anii 106/110 (nr.2, 3) si 109 (nr.1, 1). ** Daicoviciu, Protase, AMN 1, 1964, p.171. ?” CIL XVI75 = IDRID 10. ** AE 1962, 264 = IDR D 13. ” GIL XVI 90 = IDRID 14, > CIL XVI 107 = IDR! D 15. * CIL XVI 108 = IDR! D 16. >? RMD II 123. > Ritterling, RE XII 2, 1925, col.1719 sq.; C.Daicoviciu, A/SC 2, 1933-35, p.250 nota 1 = Dacica p.244, nota 22; idem, SiebAlt p.88; Gerov, Klio 37, 1959, p.210, >* Vezi pentru aceasta trupa mai nou Piso, Benea, ZPE 56, 1984, p.278. °5 IDR I11/4, 230 (= CIL Ill 953, unde a fost citit gresit /coh.] M Gfallorum)), vezi ma jos, nr.6; IDR Ill/4, 325 (=AE 1974, 504), vezi mai jos nr.7. °* Asa H.Daicoviciu, AMN 13, 1976, p.654; Petolescu, Revist 32, 2, 1979, p.265 sq. cu nota 86; idem, Dacia 29, 1985, p.52 cu nota 130. Improbabilé, dar nu intru totul nejustificata este presupunerea lui Russu (A//A Cluj 18, 1975, p.50 sqq.; 13faptul c& trupele pomenite, anume singura legiune si singura ala miliarie 5’, formau nucleul armatei Dacie Superior. potolescu a facut importanta observatie c& trupele Daciei Inferior din diplomele militare ale anilor 129 si 140 erau stafionate numai pe linia Oltului si c& pe de alté parte trupele atestate in vestul Olteniei nu sunt de gasit nici pe linia Oltulul, nici fn pmintitele diplome. Asta inseamn& c& vestul Olteniei, inclusiv Drobeta, nu apartinea Daciei Inferior, ci Daciei Superior™. ‘Limes Transalutanus pare s& fi fost ridicat odat& cu aga-numitul limes Alutanus la inceputul domniei lui Hadrian™; impreun’ formeaz’ un sistem defensiv unitar impotriva atacurilor din directia campiei muntene. Dacia Superior const asadar din Transilvania, cu exceptia partii nordice si a coltului de sud-est, din vestul Olteniei si din intregul Banat". E si usor de inteles c& SCIVA 26, 3, 1975, p.344; IDR |, p.20; IDR 111/4, p.8 saq-), dupa care sud-estul Jransilvaniei 2 apartinut sub Hadrian provinciei Dacia Superior. Necuviincioase sunt ins ofensele pe care Russu le-a adus mai ales tn ultima lucrare menfionat la adresa tuturor acelora care si-au permis s& exprime alte opinii (C. si H.Daicoviciu, M-Macrea, C.C.Petolescu si Fr.Vittinghoff) > Considerarea si a alei / Gallorum et Bosporanorum ca ala miliaria se bazeaz’ pe 0 eroare de lectura. Ceea ce fusese considerat ca semnul pentru (mitiaria) (G.Téglés, Kio 11, 1911, p.503 sq., urmat printre altii de Wagner, Dislokation, p 17 5qa., si, cu prudent’, de E.Birley, Corolla p.57 = The Roman Acmy Papers 1929- 1986, Amsterdam 1988, p.352; aceeasi gresealé mai_nou la N.Gudea, A-Zrinyi, EpTrav p.225 sqq., urmati de Strobel, Dakerkriege p.107), e de fapt ansa stilizaté a Unei tabula ansata care tine de forma stampilei. Aceasta ala a fost neindoielnic 0 ala quingenaria (Russu, SCIV 23, 1, 1972, p.65 sq. si Piso - Benea, ZPE 56, 1984, .279). Din lista intocmita de E.Birley reiese c& in una si aceeasi provincie cu greu se putea afla mai mult de una din rarele si importantele alae miliariae. 2” Petolescu, SCIV 22, 3, 1971, p.414 saq.; Revist 32, 1, 1979, p.266 saa RESEE 21, 3, 1983, p-243. Presupunerea lui Petolescu, pe nedrept respinsa de 1 Daicoviciu (Steaua 23, 1972, p. 27) si de D. Tudor (OItR*, p. 156), a fost confirmat de descoperirea diplomei de la Drobeta (anul 179) (vezi Piso, Benea, ZPE 56, 1984, p. 290) > aga |,Bogdan-Cat&niciu, Limes 10, p.271; Defence Works p.31 sqq.i Limes 13, p.464 sqq.; AMN 1984, mai ales p.138 sqq.; neconvingator de aceasté dat Potolescu (Revist 35, 1, 1982, p.75 sq.; RESEE 21, 3, 1983, p.244), care dateaz’ fidicarea lui limes TRansalutanus abia la Antoninus Pius; cf.ins& Dacia 29, 1985, p.53: «© Vezi pentru apartenenta intregului Banat la Dacia Superior Patsch, Donauraum p.137 sq.; Daicoviciu, SiebAlt p.89; idem, Apufum |, 1948, p.98 saa. = Dacica p.271 sqq.; Gudea, S31, 1974; Bogdan- Cataniciu, Defense Works p.21 sa. 14drumul Drobeta - Bumbesti - pasul Valcan - Sarmizegetusa apartinea provinciei Dacia Superior. Teritorial agadar, Dacia Superior, abstractie facand de partea nordic’, coincide cu vechea Dacie traianic&. Aceasta e si explicatia faptului c&, atunci cand nu avem de-a face cu documente strict oficiale, provincia este numit’ Dacia si nu Dacia Superior’. E de asemenea probabil ca linia de demarcatie dintre Dacia Superior si Dacia Inferior coincidea cu cea dintre Moesia Superior si Moesia Inferior, cea ce se explic& prin modul in care a luat nastere Dacia Inferior’. Cum in Dacia Superior ram&sese o singur’ legiune, XIll Gemina, /egatus Augusti pro praetore avea rang pretorian si comanda nemijlocit legiunea*®. Cum guvernatorul in principiu nu putea fi despartit de legiunea pe care 0 comanda nemijlocit, e de asteptat ca o mare parte a activitatii sale sd se fi desfasurat la Apulum. La sud-est de castrul de legiune se aflé “thermele" sdpate acum o sutd de ani de B.Cserni*, care, impreuna cu unele cladiri invecinate*, alc&tuiesc pretoriul cel mai impresionant de pana acum**. Fara indoiala ca in primul rand de aici se exercita Piso - Benea, ZPE 56, 1984, p.282 sq.; mai nou cu noi indicatii pretioase Benea, Limes 13, p.451 sqa. “ Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1004. * Vezi Piso, Benea (nota 38), p.291. Trebuie si mai mentionam odaté faptul cf trupele auxiliare ale Daciei Superior proveneau in cea mai mare parte din Moesia Superior, cele din Dacia Inferior provenind din Moesia Inferior; vezi mai sus p.6. © C.Daicoviciu, A/SC 2, 1933-35, 76 = Dacica p.235; Stein, Dazien p.18. “* Vezi rapoartele sale de s8patur8, exemplare pentru vremea sa: B.Cserni, ATE 3, 1890; 14, 1908. * Printre altele cu cladirea cercetata sumar de |.Berciu (Apulum 3, 1949, p.188 sqq.; vezi si nota urmatoare), pe care acesta a atribuit-o sediului guvernatorului, fara s& recunoasca ins legatura cu "thermele" lui Cserni. “© Aproape exclusiv din instalatiile de incalzire ale acestui complex provine un mare numar de stampile tegulare ale pedites singulares (In multe variante), ale equites singulares si ale lui numerus singularium (vezi C.L.Balutd, |.Berciu, Apulum 18, 1980, p.109 sqq.; jidem, Dacia 25, 1981, p.265 sq). Pentru perioada care ne intereseaza provine din praetorium inscriptia unui strator L.fufMfi Proculi (Jeg. Aulg.] pr. pr. (nr.15, 1), ca si inscriptii ale unui serapaeum care tinea probabil de complex (nr.19. 3 si CIL 17770 = SIRIS 691 = IDRII/5, 318, a doua databild la sfarsitul domniei lui Marcus Aurelius). Interpretarea arheologic’ si epigrafic’ completa la Al.Diaconescu si |.Piso, studiu in pregatire; pentru situarea pretoriului vezi deja Piso, Tyche 6, 1991, p.148 sqq., fig.14. 15comandamilitars*’. Ce rolera atribuit Sarmizegetusei? Raporturile guvernatorilor Daciei Superior cu Sarmizegetusa au ramas deosebit de stranse, ceea Co exprima printre aitele si prin faptul c& unii dintre ei au devenit patroni ai orasului’®. Mal mare importanta trebuie acordata faptului c& transiat() in leg. XII) G. si-au ridicat inscriptia seestea guvernatorulul la Sarmizegetusa, ceea ce inseamna cdi acesta Se afla aici nu fumal pentru scurté vreme sau ttamplator. Mai tarziu, dupé 168, va fi inmormantat Io Sarmizegetusa libertul unui guvernator, C.lulius Euchares din familia cos."®. Nu se va putea sustine c& aceasta s-a petrecut intamplator si o& nu jntalnim la fata locului © gospodiirie a guvernatorului. Se mai adaugd, dup’ cum se Va vedea mai jos”, faptul oe eeecolul li guvernatorul e inlocuit de procuratorul financiar la Sarr egetusa si nu la Apulum. Imi pare ca atare mai corect sa renuntam la cutarea unui singur sediv al guvernatorului. Rolul principal al pretoriului de la Apulum © incontestabil. Probabil Sarmizegetusei i-a fost atribuit un rol {desigur nu exclusiv) in jurisdictia civila®’, care eepuie a8 fi fost mal important decdt cel al vreunui centru de canevntes din alt aprte. Sediul procuratorului financier al Daciei superior se _afla dupa toate probabilitatile la Sarmizegetusa™. In pretoriul procuratorului financiar, sapat partial in oie ani, sunt atestati deocamdaté prin inscriptii numai procuratori finane-st ¢ Daciei ‘Apulensis, incepand cam cu 184". Arheologic s-a purut ins& constata ca faza precedent’, care s-a sfArsit in vremea rézboaielor marcomanice, indeplinea un scop asemanator. _ © Despre rolul conducator al centralei de la Apulum in aceasta veer” corect H.Wolff, AMN 13, 1976, p.100 sq. cu nota 9; of. H.Daicovici D.Alicu, AMN 18, 1981, p.69 sq., care considers Sarmizegetusa capitala Daciei traianice, a Daciei Superior si a celor trei Dacii. © Nr, 12, 13, 14. In ciuda reglementdrilor pe care le cunoastem din Lex Ursonensis (CIL ll 5439 = Dessau 6087), guvernatorii Daciel devereat! inaintea plecérii patroni ai Sarmiizegetusel; vezi demonstratia tui R. ‘Ardevan (Sargetia 14, 1979, p. 189), mai ales pe baza inscriptiei CIL II 1457 = Dessau 1097 = IDR INI/2, 90 (= nr. 20, 4). © CHL 7977 = IDR Ill/2, 415: °° Vezi p.92 saa. 5 Tn acest sens C.Daicoviciu, RE Suppl.XIV, 1974, col. 649. Pentru stampila tegularé IDR II/2, 108: pedfites) s(ingulares), care s-ar fi g8Stt a Drobeta, inc’ nu & posibila nici o interpretare cert&; vezi opinille divergente ale lui Tudor, SC/V 16, 1, 1965, p.183, 185 nota 23, si C.L.Baluta, |.Berciu, Apulum 18, 1980, p.116 nota 18. * C.Daicoviciu (nota 51). © Vezi un prim raport epigrafic la Piso, ZPE 50, 1983, p.233 saq- 16Dacia Porolissensis si Dacia Inferior aveau cate un procurator presidial® din clasa ducenar&®. in ce priveste Dacia Porolissensis, ex(ercitus) D(aciae) Prorolissensis) a luat nastere odat& cu provincia® gi a disparut odaté cu caracterul presidial al procuratorului séu®”. Dup& opinia aproape general’, sediul procuratorului presidial al Daciei Porolissensis se gisea la Napoca®™. Pentru aceasta nu se poate folosi nici o atestare epigraficd®, doar analogia cu situatia de dup& 168, cAnd aici se afla sediul procuratorului financiar. La Porolissum de asemenea nu exist& dovezi epigrafice pentru un sediu de guvernator, cici refacerea amfiteatrului prin grija procuratorului®’ nu poate fi folosit8 ca argument in aceast& discutie. Porolissum era ins& cel mai important ** Pentru caracterul presidial al procuratorului Daciei Porolissensis vezi Stein, Dazien, p.34, si Daicoviciu, Protase, AMN 1, 1964, p.176, pentru cel al procuratorului Daciei Inferior vezi Stein, Dazien, p.18, 30. °° Vezi pentru rangul ducenar al procuratorului Daciei Inferior M. Horowitz, RBPH 17, 1938, p.780 sqq.; Stein, Dazien, p.18; Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1008. Pflaum (Procurateurs p.149 sq.) si Tudor (OItR® p.156) I-au incadrat in clasa centenar’, ceea ce nu se justificd, dat fiind numérul trupelor ce se aflau sub comanda sa. ** CIL Il 8063; vezi Macrea, Dacia 8, 1964, p.148. *” Protase, Limes 9, p.233; idem, FestschrBetz, p.496; vezi si Barbulescu, LegVMac p.37 sq. ** Daicoviciu, Protase, AMN 1, 1964, p.176; Macrea, Dacia 8, 1964, p.149, 151 sq; |.Mitrofan, AMN 1, 1964, p.206 sq.; Protase, Limes 9, p.227; H.Daicoviciu, ANRW 11.6, 1977, p.925. ** La Napoca nu a fost atestat pan& acum nici un procurator presidial (: liste la Barbulescu, AMN 10, 1973, p.177, si Petolescu, AdmDR p.889 sq.), ni mambru al statului su major. Faptul c& municipium Aelium Napoca era la acea data singurul oras al provinciei (argumentul la H.Daicoviciu) nu e decisiv, c&ci, dup’ cum se $tie, Mogontiacum, desi sediul guvernatorului Germaniei Superior, nu a devenit dat municipiu si in alte cazuri, ca de pild’ Apulum, intre sediul guvernatorului si oras nu existau nici un fel de relatii (pentru aceast problema Fr.Vittinghoff, ANRW. 1.6, 1977, p.30 sq.). Valoarea unui alt argument, descoperirea stampilei EX D P (vezi H.Daicoviciu p.925; Macrea p.145 sqq. si Mitrofan p.206 sq.), e diminuata de faptul c& asemenea stampile au fost gasite $i la Giliu, Potaissa si Romita; vezi pentru aceasta Barbulescu, LeaVMac, p.37 sq. cu atestarile. * CIL Il 836. a7centru militar al provinciei® sii-a dat acesteia numele, ceea ce nu trebuie subestimat™” Pentru Dacia Porolissensis as exclude la fel de putin ca si pentru Dacia Superior dou’ centrale; Porolissum ar fi mai ales centrala de comand’ militara, iar Napoca un important centru judiciar®*. iin ce priveste sediul procuratorului presidial al Daciei Inferior, opinia generalé e in favoarea Romulei®, cea ce trebuie ins& privit numai ca 0 posibilitate, c&ci nu exist’ atest&ri nici pentru un procurator, nici pentru vreo categorie de soldati inand de centrala de comand’. Ca un indiciu pentru forta economic’ a lui municipium Romulense si nu ca o dovad’ pentru sediul procuratorului®® trebuie considerata inscriptia de la Oescus, prin care T.lulius Capito, conductor) plublici) pfortori) lyric), a fost onorat nu numai de c&tre Oescus, ci si de Poetovio, Ratiaria, Sarmizegetusa, Romula si Tomis®. O inscriptie dedicat& de un Hylas vicesimar(ius) la Romula® e la fel de putin decisiva. Ca si centru ar putea fi luaté in considerafie si Buridava (Stolniceni), © Vezi mai nou Gudea, Limes 14, p.833 sq. © Pentru Porolissum au optat Mommsen, CIL III p.167; A.Radn6ti, apud Toth, Porolissum p.114 sin ultima vreme Gudea, Porolissum. Res publica municipii Septimii Porolissensium, Bucuresti 1986, p.123; AMP 13, 1989, p.118; Limes 14, p.833; cf.C.Daicoviciu, RE XXII 1, 1953, p.269: “Prin situarea sa pe granité si ca loc de trecere spre Pannonia, Porolissum era un important nod de comunicatii comerciale $1 cel putin la inceput sediu al procuratorului provinciei Porolissensis". © ici ar putea fi de folos 0 analogie cu Mauretania Tingitana. Si acolo s-a optat intre Tingi, care a dat numele provinciei si unde sunt atestati membri ai officium- ului (CIL Vill 9990 = Dessau 1352; Vill 21814 = Dessau 9143; pentru acestea R.Cagnat, L’armée romaine d’ Afrique, Paris 1912, p.255 si mainou R-Haensch, Capita rovinciarum. Sediile_quvernatorilor Principatului: are_si_caracterizar fundalul “administratiel provinciale" romane, teza de doctorat, KdIn 1990, nepublicaté) si Volubilis, unde nu sunt atestati membri ai officium-ului, in schimb e cunoscut’ o domus procuratoris si mai multe inscriptii procuratoriene (AE 1922, 57 = 1AM ll 404; vezi J.Carcopino, Le Maroc antique, Paris 1943, p.188 sq.). Dupa parerea mea, e si aici foarte dificil s8 renunti la unul din cele dou’ locuri. li sunt deosebit de recunoscator dr.Haensch pentru a-mi fi pus la dispozitie importantul sau manuscris. Tudor, OItR® p.195; Petolescu, SCIV 20, 3, 1971, p.421. in discusie a jucat un rol si posibila municipalizare timpurie a Romulei; vezi mai nou R.Ardevan, AMN 21, 1984, p.106; Petolescu, Dacia 31, 1987, p.168 sq. * Altfel Tudor, OltR* p.188 sqq. “ CHL Il 7429 = Dessau 1465 = Dob6* p.557. © GIL I 13798 = IDR Il 337. 18singurul loc din tot teritoriul Daciei Inferior unde sunt cunoscute stampile tegulare ale pledites) s(ingulares)®*. Dupa Bichir, in cel mai vechi nivel de constructie traianic- hadrianic al “marilor therme" au apdrut foarte multe astfel de stampile”’. Este foarte posibil ca aici s& fi fost creat& o centrala de comanda sub Hadrian sau s& fi functionat simai térziu. Cum sila pretoriul din Apulum au fost folosite pentru therme si instalatiile de incalzire numeroase tigle cu stampile ale pedites singulares, poate fi la fel de putin exclusa posibilitatea ca cele dou’ complexe de la Apulum si Buridava s& fi fost ridicate cam in acelasi timp. Poate c& in actualul stadiu al cercetdrii ar fi mai prudent s& considerim Buridava ca si central de comand& si Romula ca pe un loc unde procuratorul presidial putea s&-si exercite o parte a atributiilor de jurisdictie civild si de administratie financiar&. Procuratorii presidiali ai Daciei Inferior si ai Daciei Porolissensis nu depindeau de guvernatorul senatorial al Daciei Superior”. Exemplul lui T.Flavius Priscus Gallonius Fornto Marcius Turbo, care a fost numit /projieg. et praef. prov. Dacfiae] Inferioris”, arat& c& in cazul in care trupe legionare trebuiau s& intervind in zona Daciei Inferior, acestea urmau sd fie subordonate procuratorului presidial’’. 0 cooperare militar’ se impunea desigur, dar nu intotdeauna a celor trei provincii dacice. Cine indraznea sd se avante prea adanc in cémpia munteané era prins ca intr-un cleste de unitatile auxiliare ale Daciei Inferior si de cele trei legiuni ale ** IDR Il 564. Tudor (Dacia 8, 1964, p.347 sq.; SC/V 16, 1, 1965, p.184 sq.; OltR* p.34, 217, 270) le-a atribuit g&rzii guvernatorului Moesiei Inferior in timpul razboaielor dacice. in mod ciudat, Strobel (ZPE 68, 1987, p.284) a ajuns 23 de ani mai trziu la exact aceleasi concluzii, fara ins sa citeze explicatiile lui Tudor, pe care le discutase mai devreme (Dakerkriege p.169 nota 55). © Gh.Bichit, Thraco-Dacica 6, 1-2, 1985, p.94; Gh.Bichir - P.Bardasu, in Materiale si cercetari arheologice. A XV-a sesiune anual de rapoarte, Brasov 1981 (Bucuresti 1983), p.336; pentru planul cla ichir, Thraco-Dacica 9, 1-2, 1988, p.103 fig.1. ”° Corect Macrea, Dacia 11, 1967, p.137; altfel Pflaum, Procurateurs p.148; vezi si Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1004 sqq.Vechea opinie gresité apare mai nou la V.$otropa, Le droit romain en Dacie, Amsterdam 1990, p.42, dupcare cele trei armate se uneau intr-una singuré sub comanda lui /egatus Augusti pro praetore. ™ Syme, JRS 44, 1954, p.118; idem, JAS 52, 1962, p.87 sqq. ” M.Macrea (nota 70); |.Piso (nota 70), p.1006 sq.; C.C.Petolescu, Dacia 26, 1982, p.167 sqq. De nementinut este opinia lui Tudor (OItR* p.159), dupa care in caz de nevoie unul din guvernatorii celor trei provincii igi lua titlul de pro legato, pentru a exercita comanda suprema asupra tuturor trupelor. 19Moesiei Inferior”. In zona apusean’, Dacia Superior i Dacia Porolissensis au cooperat temporar cu Moesia Superior si cu Pannonia Inferior. Grome de aproape cincizeci de ani, cele trei provincil dacice si-au indeplinit sarcinile ce derivau din pozifia lor strategic’, anume s8 asigure stabilitatea militar’ la granita de nord. Abia cénd presiunea din afaré a depisit un anumit grad au trebuit efectuate din nou modificari masive. V.R nizar ie us Aurel Sistemul defensiv al Daciei nu a rezistat presiunil marcomanilor si a aliatilor lor tn forma in care fusese gandit de Hadrian. Au putut fi constatate dou’ neajunsuri: lipsea o a doua legiune, care s& poatd interveni la nevoie la granitele de nord ale Daciei Fessiiseensis, si lipsea mai ales comanda unica. Reorganizarea Daciei sub Marcus enaliue a infgturat aceste doua neajunsuri. Ea a constat in esenfa din transferarea fegiunii V Macedonica la Potaissa si din subordonarea ttl ot teritoriilor si trupelor dacice unui singur guvernator’. Cum acesta dispunea de doua legiuni, avea ca /egatus hugusti pro praetore rang consular si era numit, mal ‘mult sau mai putin oficial, si aoaeians trium Daciarum?. Cele dou’ legiunt, legio XII Gemina si legio V Macedonica, grau comandate de cate un /egatus August, care erau subordonati guvernatorului. Legati Augusti exercitau pana la un punct jurisdictia militar asupra soldatilor aflati sub comanda lor $i dreptul de supraveghere esupra zonei de protectie strategic’ din jurul —_— ™ Legio I Italica de la Novae se afla doar putin la rs&rit de locul unde, la nord de Dunare, incepe limes Transalutanus. Vezi pentru ‘sistemul defensiv al Daciei Gurea, SJ 31, 1974, p.41 saq., mai ales 44; idem, Britannia 10, 1979, p.63 sqq-; Bogdan- Cataniciu, Defense Works, mai ales p.31 saq- + Stein, Dazien p.40; Macrea, Dacia 11, 1967, p.139. ® Stein, Dazien, p.37- 20castrelor®. Nu controlau deloc, sau doar conditionat, unitatile auxiliare* si nu trebuie in nici un caz considerati viceguvernatori ai Daciei Apulensis sau ai Daciei Porolissensis*. Pentru a infelege mai bine schema administrativa a Daciei dup& Marcus Aurelius, trebuie s& tinem cont de faptul c& prin provincia se poate intelege atat conceptu! teritorial ct si vechiul concept republican al domeniului de competent’. Din punct de vedere militar si al jurisdictiei exista o singura provincie, numits Dacia sau tres Daciae. Guvernatorul consular comanda toate trupele® si exercita jurisdictia pe intregul teritoriu al celor trei Dacii. Pan de curénd era considerat axiomatic faptul c& prin cele trei provincii incluse jn titlul unui /egatus Augusti pro praetore sau consularis trium Daciarum trebuie Infelese nou organizatele Dacia Apulensis, Porolissensis si Malvensis. In noua diploma din 1 aprilie 179 de la Drobeta’ apare ins Helvius Pertinax ca si comandant al trupelor din Dacia Superior, care in urma reorgnaizairii fusese considerata desfiintat’. Asta nu poate insemna altceva decat c& trupele auxiliare erau mai departe enumerate dupa vechile districte militare Dacia Superior, Inferior si Porolissensis. E si foarte normal ca in titlul guvernatorului consular sé fie mentionate districtele militare supuse autoritatii sale si nu circumscriptille financiare. Cum guvernatorul consular dispunea de toate trupele, vechea impartire mai dainuia doar formal si se facea simtité mai ales la redactarea constitutiilor. in afara de traditie, care va fi jucat si ea un rol, existau si > Cum s-a putut dovedi pe baza inscriptiilor de pe Pfaffenberg de lang Carnuntum, aceasta zona de protectie strategic’ cu un radius de o /euga (intra leugam) coincide cu teritoriul canabae-lor (Piso, Tyche 6, 1991, p.139 sqq.). * Vezi L.Cheesman, The Auxilia of the Roman Imperial Army, Oxford 1914, p.49 sqq.; H.Wolff, ZPE 43, 1981, p.403 cu nota 1; vezi pentru Dacia Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1012; Piso, Benea, ZPE 56, 1984, p.275. ‘Pan de curénd, opinia dupa care cei doi legati de legiune ar fi fost viceguvernatori in sectoarele lor, era general, vezi de exemplu Stein, Dazien, p.40; Pflaum, Procurateurs, p.72; Macrea, Dacia 11, 1967, p.140, si teza contrar’ la Piso, RRH 12, 6, 1973, p.1010 saq. in comentariul siu despre atat de relevanta diploma RMD II 123, vechea opinie mai e inc sustinut& de J.C.Mann (la Roxan, RMD Il, p.220 sqq.) (nr.25, 12), fr ins’ a face referire la editorul propriu-zis al diplomei si fara a folosi vreo lucrare despre administratia sau istoria Daciei, in afaré de Rangordnung’ a lui Domaszewski; vezi despre acestea mai jos, p.84 nota 14. © Niciodatd nu apare ca dedicant al unei inscriptii oficiale dintr-un castru auxiliar altcineva decat consularis Il! Daciarum; listei alc&tuité de Tudor (OItR* p.19 sqq.) fi mai pot fi addugate IDR III/1, 271 (Voislova), AE 1987, 848 si 849 (Tibiscum). 7 Piso - Benea, ZPE 56, 1984, p.265 sqq. = RMD Il 123 = AE 1987, 843 (= nr.25, 12). 21motive practice. Enumerarea celor peste 60 de unitati auxiliare pe o singuré diploma mniltaré era imposibil’, agadar e foarte probabil ca diplomele militare pentru Dacia Superior, Inferior si Porolissensis s8 fie eliberate separat. Pentru anul 179 putem lua in considerare emiterea a trei constitutil, in care Pertinax va fi fost numit guvernator de flecare dat&®, Asta nu inseamna ins& neaparat c& aver de-a face cu unit&ti de trupe autonome, organizate pe cele trei provincii®. Prin Dacia Apulensis, Dacia Malvensis si Dacia Porolissensis trebuie intelese circumscriptile procuratorilor financiari'®. Cand M. Aurelius Cassianus este numitintr-o inscriptie din Thessalonike praeses provinciae Daciae Malvensis"', acest titlu nu trebuie iuat ca atare, la fel ca sin cazul titlului de praeses al lui T.Varius Clemens, procurator financiar al Belgicei si al celor dou’ Germanii!?, sau cel al lui L.Didius Marinus, procurator al provinciei Asia™®. Cunoscuta fraz’ a lui Ulpian (Dig. 1, 18, 49): praeses provinciae maius imperium in ea provincia habet omnibus post principenn, exclude complet 0 asemenea posibilitate™*. a * piso - Benea, p.274 sq. Cate doud constitutii au fost emise in aceeasi zi, 14 august 99, pentru Moesia Inferior (CIL XVI 44, 45) siin 14 ‘octombrie 109 pentru Mauretania Tingitana (CIL XVI 161, 162), in care trupele sunt diferite, guvernatorul ins& acelasi. » Formatiunile auxiliare ce apar in inscriptia CIL {Il 1343 = IDR IIH/3, 77 (Micia), au fost atribuite de Gostar provinciei Dacia Apulensis, ceea ce constituie doa © posibilitate. Textul putin sigur poate fi interpretat si altfel: vezi Petolescu, Limes 10, p.371 sq. 2° piso, RRH 12, 6, 1973, p.1013 sq.; OrdSen | p.394. 2 IL II 13704 = Dessau 9009 = IG X/II 1, 147. 2 IL II1 5215 = Dessau 1362b; vezi pentru aceasta Piso, ARH 12, 6, 1973, p.1013; Alféldy, Chiron 11, 1981, p.177 nota 43. > IKEph Ill 660 Alféldy p.177 nota 43, “in 4 Alféldy, care @ ajuns independent de mine la aceeasi concluzie, scrie inscriptile onorifice, procuratorii financiari sunt numiti de populatie, ca si guvernat si praesides". Opinia mea in ce priveste atributille procuratorului Daciei Malvensis a eoet eitigatd de Petolescu tocmai pe baza inscriptiei de la Thessalonike (Revist 32, 2, 1979, p.273.89.: SCIVA 32, 2, 1981, p.288 2q.; RESEE 21, 3, 1983, p.246; AdmDB .882), in ultimul su studiu despre administratia Daciel dupd Marcus Aurelius {Germania 65, 1987, p.133) scrie dup’ cum urmeaz’: "Guvernatorului Daciei Superior (Apulonsis) fi erau’ subordonati nemillocit legatii celor dou’ legiuni dacice Vv Macedonica $i XIII Gemina) $i comandantii trupelor auxiliare ale provinciei. Procuratett provincilor Porolissensis si Malvensis erau probabil comandanti trupelor auxiliare ain 22Toti trei procuratorii apartineau clasei centenare"®, dar procuratorul Daciei Apulensis, care administra finantele provinciei centrale si care in secolul Ill p.Chr. este chemat de mai multe randuri s& actioneze ca agens vice praesidis, avea rangul mai inalt'®, Nu exist nici un motiv s& presupunem modificéri teritoriale in cazul Daciei Porolissensis"”. Acelasi lucru nu mai e de la sine inteles in cazul Daciei Apulensis si al Daciei Malvensis. Asupra localizarii Malvei i Daciei Malvensis in Oltenia ar trebui sd nu mai existe dubii'®. Corespundeau ins& Dacia Superior si Dacia Inferior teritorial intru provinciile lor; e semnificativ faptul c& nici una din unitatile acestor provincii nu este numit& in diploma de la Drobeta. Fara indoiala ins& ci guvernatorul, in calitate de consularis Il! Daciarum, avea comanda asupra procuratorilor provinciilor Malvensis si Porolissensis"; asemanator J.C.Mann, la Roxan, RMD II, p.221, care admite ins’ c& “the structure is without parallels during the Principate". In primul rand, consularis Il! Daciarum era si ramanea guvernator nu numai al Daciei Superior, ci in egalé masur& al tuturor celor trei Dacii. In al doilea rand, procuratorii Daciei Porolissensis si Daciei Malvensis nu puteau comanda trupe auxiliare, dati find comanda militar’ a consularului. Subordonarea unor procuratori fata de un guvernator senatorial e exclusa din punct de vedere politic, motiv pentru care aceast& opinie ar trebui sé dispars in sfarsit din literatura. In afar& de acestea, nu exist& nici un motiv pentru care ar trebui s& consideram administratia celor trei Dacii ca pe un caz exceptional. Prin Hispat Citerior intelegem din punct de vedere militar si al jurisdictiei 0 singur& provincie, in fruntea c&reia se gsea un /egatus Augusti pro praetore de rang consular. Din punct de vedere al administratiei financiare avem de-a face cu doua provincii, Hispania Citerior propriu-zisi si Asturia et Gallaecia. Inversé e situatia in Aquitania, Gallia Lugdunensis, Belgica, Germania Superior si Germania Inferior. Fiecare dintre ele guvernatd de un /egatus Augusti pro praetore care are ca atributii comanda militara si jurisdictia civila si militara. Primele doua si ultimele trei formeaza din punct de vedere al administratiei financiare cate o singur’ provincie. Aceste exemple, c&rora le-am mai putea adauga si altele, arat& c& incercarea de a intelege o provincie numai prin ea insasi, f8r3 a cunoaste situatia intregului Imperiu, trebuie sd fie eronaté. * Stein, Dazien, p.40; Pflaum, Procurateurs, p.68, 72, 149 sq. * Stein, Dazien p.76. La cele spuse mai sus (nota 14) mai trebuie adaugat faptul c& despre procuratorul financiar al Daciei Apulensis, care avea rangul mai inalt, nu s-a presupus niciodat& ca ar comanda trupele auxiliare ale provinciei sale, in schimb s-a presupus aceasta despre procuratorii mai mici in rang ai Daciei Malvensis si ai Daciei Porolissensis *" Daicoviciu, Protase, JRS 51, 1961, p.66 sq. ** Pentru localizarea Daciei Malvensis in Banat au pledat Patsch (Donauraum p.137, 170), Stein (Dazien p.34, 59), C.Daicoviciu (SiebAlt p.90 sq., 121; AArchSiov 23totul cu noile unitéfi Dacia Apulensis si Dacia Malvensis? Nu e imposibil ca dupa Tracerea a decenii sB se fi observat in efarsit o& @ ilogic s8 se foloseasca in cazul a trei provincii termenii superior si inferior. Ne-am putea gandi de asemenea c& se intentiona oa ee acorde in sfarsit ponderea cuvenita centralelor de comands celor mal importante din fiecare provincie, cea ce Ins& e valabil numai pentru Apulum, Pentru identitarea Gintre Dacia Apulensis si Dacia Superior respectiv dintre Dacia Malvensis si Dacia Inferior af trebuia adusé o dovads epigrafic’, anume o denumire analoga celel de Hispania Ulterior Baetica, cum ar fi Dacia Superior Apulensis sau Dacia Inferior Malvensis. Altfel nu prea e de presupus c& in timpul rézboaielor marcomanic® Nit cxistau alte griji decat s8 se fac’ schimbéri de nume c&rora nu le corespundeay oe alfigarl teritoriale’®, Ar putea exista urmatoarea solutie: Dacia Inferior fusese creaté din ratiuni strategice si aga devine de inteles forma de semilund de-a lungul intregit vai $ Oltului, Dacia Malvensis dimpotriva era 0 circumscriptie financiara si creared &! = ouie $8 fi rdspuns mai degraba unor considerente economice si nu unora strategice, Imi pare asadar probabil c3 Dacia Malvensis a pierdut cursul superior al Ojtulul in favcarea Daciei Apulensis”, primind in schimb vestul Olteniei. Astfel, Dacia Malvensis nr coraspunde practic Olteniei de azi, deci unei unit8ti geografice si economice. Fats 3b Dacis Superior, Dacia Apulensis va fi cAstigat cursul superior al Oltului si va f pierdut vestul Olteniei. Toate aceste consideratii mai au nevoie de 0 dovadé vrontestabild. A gasi una nu va fi prea usor. Stampilele tegulare militare, servind ca 19, 1968, p.23 sqq.; AMN 7, 1970, p.125 sqq.), C.Daicoviciu si H.Daicoviciu (AMN 4, 1967, p.73 saq.; CongrEp V, p.343 sqq.). Teoria “olteana” a fost sustinuté de Tudor (Volumul omagial C.Giuriscu, Bucuresti 1944, p.523 saq.; OltR*, p.159 saq., 476 saq., 191 saq.), H.Nesselhauf (MDAI(M) 5, 1964, p.180 saq.), ‘Speidel (CongrEp VI, p.548 sqq.: Dacia 17, 1973, p.169 sqq.), Russu (ANACIuj 17, 1974, p.44 sq), Petolescu (Revist 32, 2, 1979, p.171; Dacia 29, 1985, p.50 saq.i Germania 65, 1987, p.131 sqq.; Dacia 31, 1987, p.164 sqq.). pentru Vittinghoff (AMN 6, 1969, p.131 8qq.), Dacia Malvensis era compusa din Oltenia si parti din Banat. Decisiva pentru rezultatul discutiei a fost noua lecturé data de H.Nesselhauf inscriptiei de la Hispalis (CIL I 1180 = Dessau 1403 = AE 1965, 237); ea enumera cariera lui Sex lulius Possessor, care indeplinise suplimentar, in calitate de comandant al unei unitati auxiliare din Oltenia, $i sarcinile unui curator civitatis Romulensium Malvensium. Solutia corect& ar trebui s& fie in spiritul lui Tudor si Nesselhaut: Malva trebuie identificata cu Romula; of.Petolescu (SCIVA 38, 1, 1987, p.30 sq.), care mai nou ar vrea si identifice Malva cu Cioroiul Nou, aflat de asemenea in Oltenia. » petolescu (StC/ 24, 1986, p.136; Germania 65, 1987, p.132 sq.) si Doruiu- Boil (ZPE 68, 1987, p.253) nu se indolesc catusi de putin de identitatea dintre Dacia Superior si Dacia Apulensis si dintre Dacia Inferior si Dacia Malvensis. 2 Aceast& posibilitate a fost deja luat& in considerare de C.Daicoviciv si HDaicoviciu LAMN 4, 1967, p.80); vezi si G.M.Viddescu, Armata romand in Dacia Inferior, Bucuresti 1983, p.11- 24dovezi pentru granitele provinciilor militare, nu au valoare in acest caz, daté find competenta financiar& a procuratorilor numifi de la Marcus Aurelius incolo. O atare schema administrativa nu s-a nascut brusc, ci in etape, pe care le putem urméari in anumit& masur’ pe baza carierei lui M.Claudius Fronto”’. Dacia Apulensis e atestat& pentru prima daté cAndva in anul 168, intr-o faza de tranzitie a reorganizarii Daciei, impreun’ cu Moesia Superior sub comanda lui M.Claudius Fronto. Nu e limpede ce se ingelegea prin Dacia Apulensis de atunci: 0 unificare trecdtoare a Daciei Superior cu Dacia Inferior? sau viitoarea provincie, care nu era inc& exclusiv 0 ciroumscriptie financiara. Logic ar fi s& admitem c& la acea data exista si Dacia Malvensis*. Acest lucru ins& nu e deloc sigur. Din cariera lui M.Macrinius Catonius Vindex”* reiese c& acesta a indeplinit procuratora acestei provincii cel mai devreme in anul 1697, Tot in 168 va fi fost transferat& si legiunea V Macedonica la Potaissa. In strnsd legdturd cu aceasta se afl& interpretarea carierei lui Sex.Calpurnius Agricola. Din CIL II! 7505 (Troesmis) = nr.16, 17, aflim urm&toarele despre un veteran al legiunii V Macedonica: ... funct(us) ex/pedi]tlione) Orientali sub St{at(io) Prisco, lullio} Severo, Mlart(io) Vero] c.v., item Germ(anica) sub {Callpur{nio) Agricola, Clfaudio) Frontotn|e c.v., m.h. missione in Dacia Cethe(go) et Claro cos. (a.170) sub Cornelio) Clemente c.v. De aici reiese c& legiunea V Macedonica fusese comandaté inaintea lui M.Claudius Fronto de Sex.Calpurnius Agricola. Acesta indeplinise consulatul probabil in anul 154° si la vremea razboaielor dunarene era un vechi consular. in ce calitate va fi putut comanda legiunea V Macedonica? Cei mai multi cercetatori au inteles textul astfel, c& legiunea V Macedonica ar fi fost repartizat& provinciei Dacia imediat dupa intoarcerea ei din r&zboiul oriental si c& Sex.Calpurnius Agricola ar fi condus aceasta provincie tn anii 166-168 ca primul guvernator consular’”. Mai degraba trebuie sa fim ** M.Macrea, Dacia 11, 1967, p.138 s * Asa C. si H.Daicoviciu, AMN 4, 1967, p.79 saq. * Vezi discutia la Vittinghoff, AMN 6, 1969, p.144 sq. ** CIL VI 1449 = Dessau 1107. *5 Alfdldy, KS 373. ** B.Lérincz, AArchSlov 1977, 369 sqq. (rectificarea datarii diplomei militare IDR | D 17 din Mehadia); vezi si Roxan, RMD | ad 47; Birley, ERB p.128; Eck, StattGerm p.65. 7” Ritterling, RE XII 2, 1925, col.1301 sq.; 1578 sq.; Groag, PIR? C 249; Lambrechts, Composition |, p.118, nr.696; Zwikker, Studien |, p.92 sq.; E.Birley, CarnJb 1957, p.12; G.Barta, ACD 2, 1966, p.83; R.Syme, DanPap p.176; Balla, ACD 15, 1979, p.59; A.Birley, Provincialia p.218; idem, EpSt 4, 1967, p.74; Marcus 25ined de acord cu Stein, cd inscriptla de la Troesmis nu poate da nici un indiciu asupra locului unde se afla legiunea V Macedonica la acea ‘dat’, Abia sub M.Claudius Fronto (21) e de gasit ou toaté siguranta in Dacia. Nici nu e dovedit faptul c& nucleul legiunilor intoarse din Orient ar fi fost dizolvat nainte de a se fi efectuat 0 estimare oats a situatiel de la Dundre. Ag presupune mai degrabé c& leg hte V Macedonica apartinea corpului expeditionar care i-a insotit in 168 pe cei doi imparati® sau care a juptat temporar intr-una din primele faze ale rézboiul i propriu-zis sub comanda lui Agricola. Atunci, acesta va fi functionat mai degraba ca si comes ‘Augustorum™, sau chiar ca un legatus Augusti pro praetore autonom. ‘atasarea Daciei Porolissensis gi transferul legiuni V Macedonica la Potaissa au dat domentului nordic de competent al guvernatorului consular © greutate sporita. qotsasta a ridicat si importanta Apulum-ului ca si centru de comand’ si a impins Sarmizegetusa $i mai mult inapoi, ceea ce relies? din proportia schimbata a atestarilor epigrafice de guvernatori in cele dous Tocuri®". Guvernatorul consular isi exercita atributiile militare cu precadere in pretoriul su din imediata apropiere a castrulul legiunii XIIl Gemina de la Apulum®, Nu poate fi constatata nici o leg&tura intre _—__ ‘Aurolius?, p.145, 161; ERB p.128 sq.; Alfoldy, KS p.222 sa- Fitz (Moesinf p.21; AR 10, 1969, p.179) Tl consider’ guvernator al Moesiei Inferior, cee ce ar insemna c& legiunea trebuie sé se fi intors la Troesmis. 2" Stein, Dazien p.41; vezi si Thomasson, MDThr p 43. 2 piso, OrdSen | p.389- 2° Stein, Dazien p.41; Pflaum, BHAC 1968-69, p.216 sq.; Piso, OrdSen |, p.389; Eck, StattGerm p.65. 2 Vezi H.Wolff, AMN 13, 1976, p-100 sa., nota %, ale cBrui rezultate au fost ignorate de H.Daicoviciu si D.Alicu (Colonia pia Traiana_Augusta_Dacice Sarmizeaetusa, Bucuresti 1984, p.28). Pentru autor! ‘amintiti, Sarmizegetusa a rimat mai departe "sediul oficial” al guvernatorului celor tret Dacii. 22 Vezi mai sus p.37. Deja Domaszewski (JOA/ 4, 1901, BbI.6) a aratat pornind de la inscriptia votiva CIL II 1019 = IDRIII/5, 84 (= nr.64, 1): Genio praetor hulus.... c& dupa parerea sa la Apulum avem de-a face in cadrul castrului de legiun Gu dou’ pretorii, unul al legatului de legiune, un al doilea al guvernatorului consulat In pretoriul guvernatorului din afara castrului_ de legiune sunt atestati urmator guvernatori: L.Aemilius Carus (Nr.23, 2), P.Septimius Geta (nr.31, 4), Mevius Sur inr.32, 3), C.lulius Septimius Castinus (nr.39, 8), M.Aurelius Marcus, a.v.p. (AE 198: 816 = IDRIIl/S, 68), si probabil Q.lulius Licifnianus] {nr.44, 1), ca si, afara de garc guvernatorului (vezi mai sus, p.37), 0 schole ‘speculatorum (nr.32, 3) si mai mu ofiteri tinand de officium. jntregul material va fi cuprins in lucrarea pe care o pregates despre acest subiect impreuna cu colegul Al.Diaconescu- 26rspunderile ce-i reveneau guvernatorului si vreunul din cele dou orase apulense (colonia Aurelia $i municipium Septimium). Jurisdictia civil’ era exercitatd nu exclusiv fn pretoriul de la Apulum, ci si la Sarmizegetusa, dac& nu si in alte locuri, Pentru Sarmizegetusa pledeazé nu atat relatiile personale ale guvernatorilor cu acest oras, care dup& Marcus Aurelius au sc&zut in intensitate™, cat faptul c4 procuratorul financiar al Daciei Apulensis, al c&rui pretoriu a fost cercetat arheologic la Sarmizegetusa™, functiona ocazional fn secolul Ill ca agens vice praesidis. Mai amintim si faptul c& la Sarmizegetusa este atestati dup’ 168 o familia cos.” Pentru procuratorul financiar al Daciei Apulensis vom mai adauga o observatie. Datorit’8 sediului su stabil la Sarmizegetusa, legaturile sale cu Dundrea si ca atare si cu Roma erau mai rapide si mai directe decat cele ale guvernatorului consular si va fi interesant s& constatim c& Dacia nu constituie o exceptie in aceasté privinta printre provinciile militare nordice. Cu aceasta nu doresc sé fac aluzie la vreun conflict latent intre functionarii ecvestri si cei senatoriali sau chiar intre imp&rat si senat™, gasesc ins& c& vor fi fost luate anumite masuri de precautie. Dupa parerea mea e vorba mai ales de sumele mari de bani pe care trebuia s& le manuiasc& un procurator financiar, care trebuiau tinute cat mai departe de legiuni. Exist suficiente dovezi epigrafice pentru a accepta situarea_sediului procuratorului financiar al Daciei Porolissensis la Napoca”. In ciuda lui AE 1980, 755 (= nr.39, 70), in care procuratorul financiar este numit dupa guvernator, Porolissum intré acum mai putin in discutie decat tnainte. In ce priveste sediul procuratorului financiar al Daciei Malvensis, putem eventual lua in considerare pe mai departe °° Vezi Wolff (nota 31). >* Un prim raport epigrafic la Piso, ZPE 50, 1983, p.233 sqq. in acest pretoriu au fost gasite in stratul databil dupd 168 tigle cu stampila PES (CIL III 8075, 20). N.Branga (Sargetia 11-12, 1974-75, p.85 sq. nr-Xl) si I-l-Russu (IDR II1/2, 553) le-au atribuit unui producator particular. M-as gandi mai degrabai la pe(dites) slingulares), farsi fi gasit insd o explicatie satisfic&toare pentru prezenta lor in pretoriul procuratorului financiar. °° CIL I 7977 = IDR III/2, 415; vezi mai sus, p.37 sq. °° Vezi pozitia echilibrata a lui Eck, Entretiens Hardt 1986, Genéve 1987, p.249 sqq. °? Stein, Dazien, p.83 sqq.; A.Bodor, Emiékkényv Kelemen Lajos, Cluj 1957, p.86; Macrea, Dacia 8, 1964, p.152, 158 sq.; H.Daicoviciu, ANRWI.6, p.925; ultima lista a procuratorilor financiari ai acestei provincii si atest&rile pentru ea la Baérbulescu, AMN 10, 1973, p.177 sq.; Petolescu, AdmDR p.902 saq. 27Buridava®. Pentru Romula pledeaz8, dac& trebuie identificata cu Malva™, faptul cd ea aetat aumele provinciei; impotriva ei, faptul c& nu exist8 atest&r epigrafice’®. $i mai putin este de luat in considerare Drobeta, desi acum ar putea apartine acestei provincii**. “Th secolul Il, quvernatorul Daciei era inlocuit in caz de nevoie de legati ai legiunii XIII Gemina®2. Un exemplu pentru aceasta este Ti.Manilius Fuscus (nr.57), care a lasat fe vatra in anul 191 soldati ai legiunii XIll Gemina in locul guvernatorului consular. Vivariatul procuratorului financiar al Daciei Apulensis in secolu! MW - primul reprezentant este Herennius Gemellinus sub Septimius Severus $i Caracalla*® - e de bits natura, Mal inti se recunoaste aici stradania de @ asigura continuitatea unor functii _ >* jn aga-numitele “therme mari", unde au fost gasite stampilele tegulare ale pedites singulares (vezi mai sus p.37 cu nota ‘46), au fost constatate nu mai putin de Bincl faze de constructie (Gh.Bichir, Thraco-Dacica 9, 1-2, 1988, p.101), unde faza a patra pare a fi fost distrus& pe la mijlocul ‘secolului Ill (Gh.Bichir, P.Bardasu, in ‘Materiale si cercet&ri arheologice. A XV-a sesiune ‘anuali de rapoarte, Brasov 1981, Bucuresti 1983, p.337). 2° Vezi mai sus p.85 cu nota 18. «© Nimeni nu a parut pnd acum s& se indoiascd de faptul c& sediul procuratorului financiar al Daciei Malvensis s-af afla la Romula; vezi mai nou Cr.M.Vladescu, Gh.Poenaru-Bordea, Limes 11, p.354. 4 Vezi mai sus, p.86. In favoarea Drobetei ne-am putea referi eventual la inscriptia lui M.Aurelius Heraclitus (AE 1944, 100 = IDR 15). Acesta a fost ase tigerat de Stein (Dazien p.80) si de Pflaum (Carriares Il, p.686) ca procurator Vamal, de E.Albertini (BCTH 1935, p.257; vezi mai nou $i M.Davidescu, Drobeta, Craiova 1980, p.137) ca procurator al Daciei Malvensis. € in orice oe batator la ochi Cz nicl un procurator al acestei provincii nu e atestat pe teritoriul dacic. © Jung, Dacien IV, V1, XXVII nota 68, @ carui presupunert © sustinuta de cazurile cunoscute din Siria (CIL Vill 17891: fegatus ‘Augusti leg.llll Scythicae pro legato consulare provinciae Syriae)) si din Pannonia Superior (AE 1920, 45 = nr.26, 2: leg.leg.XIlll Gem.cum iurisdicatu Pannoniae Superioris). in ultimul caz, E-Ritterling a vazut (AErt 41, 1927, p.288 sq.) in legatul de legiune pe loctiitorul guvernatorului Pannoniei Superior, care lupta in Barbaricum; cf-Alfdldy, KS p.237 nota 164; vezi nr.26. © GIL IH 1625 = IDR II 640 = IDR II1/2, 342; vezi Stein, Dazien p.61 sq. Prlaum, Carriéres Il p.688 nr.254. Faptul oa vicariatul ui Herennius Gemellinus s-a putea afla in legatura cu “cazul lui Plautianus $1 al altor reprezentanti ai aristocratic eenatoriale”, cum isi imagineaz& Petolescu (AdmR p-899; Dacia 30, 1986, p.163 sq nr.11), @ foarte improbabil. 28importante ale guvernoratului, cum e jurisdictia civil’, in cazul in care guvernatorul era temporar absorbit de probleme militare. Procuratorul financiar al Daciei Apulensis nu a inlocuit intotdeauna un guvernator inlaturat sau decedat, cum presupuneau Stein‘* si Pflaum*®. Mai intai, numarul unor astfel de cazuri ar fi suspect de mare in Dacia, in al doilea rand e greu de presupus c& unor persoane ca Q.Axius Aelianus*® sau M.Aurelius Tuesianus*”, care nu dispuneau de experienta militar, li s-a incredintat 0 armat& consular. Mai degraba procuratorul financiar al Daciei Apulensis 1! inlocuia pe guvernatorul consular cu prec&dere in probleme juridice, cdnd acesta trebuia s& plece cu nucleul armatei impotriva dusmanilor de la granite sau in razboaiele civile**. Un al doilea aspect a fost relevat de Pflaum. Ne aflim acum, sub Septimius Severus, la inceputul unei evolutii care va acorda cavalerilor in administratia provinciala si in comanda armatei atributii tot mai largi in detrimentul senatorilor®®. Un caz aparte este cel al lui M.Aurelius Marcus”, i in care Pflaum vedea foarte corect unul din cei dintdi reprezentanti ai unui “vicariat indépendant"*’. La Sarmizegetusa este numit, nu altfel decat toti ceilalti, v.e., proc. Aug.n., age(n)s vice praesidis®”. El este ins& singurul care apare nu numai la Apulum, ci chiar in pretoriul guvernatorului, ca v.e.a.v.p., intr-o inscriptie dedicata imparatilor Gallus si Volusianus™’. Aceasta inseamna cé la acea daté “* Stein, Dazien p.64 sq., 71 sq. ** Pflaum, Procurateurs p.134 sq. * CILII 1456 = Dessau 1371 = IDR III/2, 89; vezi Pflaum, Carriéres I! p.851 sqq. 11.328. “ Piso, Chiron 8, 1978, p.515 saq.; Alféldy, ZPE 34, 1979, p.247 sqq.= AE 1979, 506; vezi si Pflaum, Carridres, Suppl.p.81 sq. nr.320A. In randurile 11-12 ale inscriptiei din Sarmizegetusa, Alfdldy a completat /trib(uno) / legtionis) I! Trailanae, ceea ce e posibil din punct de vedere epigrafic, se afl ins& in contradictie cu caracterul eminamente civil al restului carierei. ** Piso, Chiron 8, 1978, p.520; ZPE 49, 1983, p.250; OrdSen | p.394. * Pflaum, Procurateurs p.134. °° Piso, ZPE 50, 1983, p.248 sqq.= AE 1983, 815 (= B.Cserni, ATE 12, 1903, 137 = Stein, Dazien p.72). * Pflaum, Procurateurs, p.136. * Piso, ZPE 50, 1983, p.247 nr.16 = AE 1983, 841, © B.Cserni, ATE 12, 1903, p.136 sqq.; vezi si ATE 14, 1908, p.39 sqq. Locul de descoperire al inscriptiei ar trebui s& inlature si toate indoielile pe care le avea Petolescu (AdmDR p.901 nr.69) asupra naturii acestui vicariat. 29ta Apulum nu funofiona nici un guvernator senatorial al Daciei. Acest fapt |-am pus in legatur’ cu constituirea marilor complexe provinciale de la Dundrea mijlocie si de jos. din care facea parte si Dacia®™. Nu prea mi-as putea inchipui un /egatus Augusti pro praetore caun guvernator in adevaratul sens al cuvantului al uneia din aceste provincii, rive 28 fie subordonat guvernatorului suprem, de asemenea £0 legatus Augusti pro praetore; ca atare am presupus ca in astfel de cazuri ‘in fruntea fiecdrei provincii se afla fr fapt un agens vice praesidis, care nu exercita numai jurisdictia, ci si comanda cfectiva asupra acelor trupe care nu erau concentrate sub comanda directd a guvernatorului suprem®®. Pentru a traduce in fapt o parte importanta a ideii sale politice, lui Gallienus nu i-a ramas altceva de facut decat s& nu-I mai numeasca pe guvernatorul suprem senatorial’. Desigur, aceasta nu inseamné c& Dacia nu ar mai fi foot deloc administrat’ intre timp de senatori. Acestia ne-e7 ramas necunoscutl Uitimul functionar imperial cunoscut noua din Dacia @ fos! M.Aurelius Veteranus, atestat intre 260-268 la Baile Herculane, praef.leg.Xil!G. GalliiJenian(ae)°", al c&rui titly se afla in concordanta cu reforma lui Gallienus”. _ + Vezi pentru aceste complexe provinciale Fitz, Limes 6, p.113 saa. 5 Vezi Piso, ZPE 50, 1983, p.250 sq.; OrdSen |, p.394 sq. Un raport simile pe la mijlocul secolului Ill in Syria Coele fntre dremwv hv unareiav si, pare-st contemporanul dremwv Ta wepn Ths nyewovias NU trebuie exclus; vezi nou-descoperitel papirusuri la D.Feissel, J-Gascou, CRA/ 1989, p.515 saq., 552 saq., 557 saa. 5* Cf. Piso (nota 55) ® GIL II 1560 = IDR III/1, 54. S* Aceleiasi perioade fi trebuie atribuit poate un Optatus; praef.leg.V Mac. (C 11 892) din Potaissa; vezi pentru el mai nou Barbulescu, LegVMac p.30, 65. 30in acest capitol vom incerca s& aflim dac& au existat motive speciale pentru @ numi un senator ca guvernator in Dacia sau ca legat de legiune in aceeasi provincie si de asemenea dacd astfel de functii aveau vreo consecinga pentru cariera viitoare. Cu aceasta ajungem la problema asa-numitei specializéri a senatorilor, pe care a atins-o mai intai E.Birley’. ‘Avem de-a face pe de o parte cu un certus ordo al magistraturilor si al celorlalte functii, pe de alta cu o ierarhie mai mult sau mai putin stabil a provincillor. intr-un asemenea sistem nu ne putem astepta ca acele functii administrative si militare care Presupuneau experienta sau cunoastere a particularitatilor locale deosebit de mare s& fie incredingate la intamplare primului senator. Cu alte cuvinte, daca nu interveneau alte elemente, era preferat acel senator care isi putea indeplini sarcina cu cat mai putine riscuri. Asemenea observatii pot fi facute intr-un mare num&r de cariere. In cadrul unei astfel de cercetari este necesar, dupa parerea mea, sd ludm in considerare nu numai cele mai importante functii, care determinau tipul unei cariere, ci toate funotiile indeplinite in afara Italiei si chiar originea senatorului. Nu trebuie trecute cu vederea nici tribunatul intr-o legiune sau, in cazul unui fost cavaler, militiae-le ecvestre. Dupa cum se stie, unitatea militaré sau provincia unde erau preluate aceste funcfii depindeau de relatiile personale ale tanérului ofiter? si probabil nu exista intentia de a da unei cariere de la bun inceput o anumit& orientare regional’. Mai tarziu ins& se putea intémpla ca de experienta dobandita in aceste imprejurari si beneficieze legatul de legiune sau guvernatorul de mai tarziu’, Nu trebuie s& uitim cat de multe cunostinte despre sistemul defensiv al unei provincii, despre particularitatile geografice, despre dusmani si despre colaborarea cu provinciile invecinate erau necesare pentru ca un guvernator sa-si poata indeplini sarcinile cat mai eficient si la timp. Cu siguranté c& Punctul de vedere militar nu era luat in considerare exclusiv si deseori, mai ales in Perioade de pace, nu in primul rand. Caci un rol important il jucau si loialitatea unui senator, relatiile sale de familie sau de amicitie, contactele personale cu o provincie, cunoasterea limbii grecesti si chiar primejdiile politice ale unei specializari prea inguste * E.Birley, PBA 39, 1954, p.211 sq. = The Roman Army p.89 sq.; idem, CarnJb 1987, p.6 sqq.= The Roman Army p.94 sqa. * Vezi Eck, ANRW II.1, 1974, p.175 sq.; pentru tribunatul militar mai nou H.M.Cotton, Chiron 11, 1981, p.229 sqq. > Vezi Alféldy, EpSt 3, 1967, p.75 sq.; OrdSen |, p.245 sqq. (0, OrdSen I, p.389 sqq.; A.R.Birley, 31regionale si chiar militare*. Putem presupune si c& in unele cazuri un senator era mutat intro provincie invecinaté nu din motive strategice, ci din motive legate de distant i timp. De aceea ag vorbi in spiritul lui E.Birley mai degrab’ de tendinge® si nu de 5 home stricte®. Exista ins& cu siguranyé o anumit’ tendiny® de a incredinga aceleiasi persoane Britannia, dupa o experienta similar8 in Germania pe de 0 parte, Tn Moesia eet in Dacia pe de até parte’. Relatii asemtoare se fac observate intre comanda de legiune in Pannonia Superior si guvernarea Pannoniel Inferior si a Pannoniel Superior intre Germania Superior si Pannonia Superior® sau intre posturile ocupate in Orient®. tiebuie subliniat ins c& acolasi punct final al carierei militare putea fi atins pe cal diterite si, invers, c& unui senator i se ofereau in fiecare segment al carierei sale mal multe perspective. ‘Apropae nu mai exist’ o alté provincie cu un sistem defensiv mai complicat decat al Daciel, Pe tei laturi limesul se afla in stransa legatura cu date topogratice foarte diferite, chiar pe Dundre era necesara apSrarea impotriva expeditillor de prada’®. Tovaettel de Imprejurari nu trebuie sé ne asteptim s& fi fost trimigi in Dacia multi samatori"™ sau c& in situatii de crizé o experient& militar’ de nivel general era intotdeauna suficient3"'. Povitia guvernatorului Daciei sub Traian e determinaté de necesitétile de * Vezi pentru acest ultim punct A.R.Birley, Rhein. -Westt. Akad. d. Wiss. (6.318), Opladen 1992, p.9. © vezi si Syme, DanPap p.227, 238 si mai nou A.R.Birley (nota 4) p-10. 17. © \Vezi Fitz, AAntHung 9, 1961, p.19 saa., mai ales 206, si Moesinf p.8 saa. a carui teorie despre cele patru scheme de cariere nu a intrunit aprobarea generalé: vezi Alfoldy, FastiHlisp p.206. ” E.Birley, CarnJb 1957, p.6 sqq.= The Roman Atmy p.94 sqq. Poate fi considerat acum, in urma demonstratiei lui A.R.Birley (nota 4) p.18 saq., 41 saq.. ca probabil ca astfel de numiri erau facute prin intermediul lui ab epistulis, care trebuie considerat un fel de sef al personalului. * E.Birley, CarnJb 1987, p.7 = The Roman Army, p.97 sa. > Fitz, Moesint p.67 saq.; mai nou Rémy, Anatolie II p.299 sq. cu date nol despre provinciile microasiatice, unde se face ins& o diferenta prea stricta intre “les spécialistes" si "les non spécialistes du monde héllenophone". 2 Vezi de exemplu Gudea, Britannia 10, 1979, p.63 saa. + pentru critica tezelor lui Campbell (JAS 65, 1975, p.11 saa.) vezi Alfoldy, KS p.375 sq., EBirley, Chiron 9, 1979, p.498 nota 13, Franke, Legionslegaten p 439 sq $i mai nou, sistematic si detaliat, A.R.Birley (nota 4), p.14 saq., 31 saq- 32pacificare, organizare si aparare ale unei provincii inc& neconsolidate. Despre D.Terentius Scaurianus si C.lulius Quadratus Bassus stim sigur, despre lulius Sabinus si C.Avidius Nigrinus putem presupune ca au participat la rizboaiele dacice. Cel mai bine e cunoscuta cariera lui C.lulius Quadratus Bassus. A fost tribun militar in Pannonia, a luptat in primul razboi dacic al lui Traian ca legat de legiune si a indeplinit ‘9 misiune importanta in timpul celui de-al doilea r8zboi dacic. Cand a fot numit in Dacia in 117 era cu siguranta unul din cei mai buni cunosc&tori ai situatiei militare la Duniire. Tot atat de bine cunoscuta ii era partea rsdriteana a Imperiului, de unde era originar, unde a administrat ludaea si mai tarziu Cappadocia si Galatia in cadrul Pregatirilor pentru razboiul parthic si unde in fine, in calitate de guvernator al Syriei, a participat la acest razboi. In fond era omul care putea fi folosit oriunde. Cariera celui mai bine cunoscut legat de legiune al acestei vremi, cea a lui T.lulius Maximus Manlianus, se supunea aceleiasi logici a rézboiului. Ca tribun militar a participat la rzboiul dacic al lui Domitian, ca legat al legiunii | Adiutrix la al doilea rzboi dacic al lui Traian si ca legat al legiunii IV Flavia felix la organizarea noi provincil. Numirea in fruntea Pannoniei Inferior inseamna continuarea supravegherii situatiei din cmpia pannonica, pe care ointreprinsese anterior din Banatul dacic, dintr- © alt& directie, dar prin acelasi om. Toti cei sapte guvernatori ai Daciei Superior a cdror carier& e ceva mai bine cunoscuta sunt fosti comandanti de legiune, ceea ce e foarte normal, data fiind importanta militara a provinciei'?, Remarcabila e cariera a trei dintre ei, Sex.lulius Severus, Cn.Papirius Aelianus si M.Statius Priscus, care au indeplinit doar doua functii pretoriene - comanda de legiune si guvernarea Daciei Superior'’. Lor le sunt apropiati L.Annius Fabianus si M.Sedatius Severianus, carora le-a mai fost atribuita in plus 0 cura viarum. Cu deosebit& grij& erau probabil alesi guvernatorii Daciei Superior in situatii de criz8. Un exemplu 7! constituie Sex.lulius Severus, care a primit sarcina de a consolida provincia dupa razboiul din anii 117-118, si poate M.Statius Priscus, in cazul in care conflictul de pe frontul de vest fusese previzibil. Amandurora le era Cunoscuta situatia generalé de la Dundrea mijlocie din timpul cand comandasera legiuni. Cariera pretoriana a lui C.Curtius lustus a fost dimpotriva, cu cele cinci functii ale sale, destul de lunga si de inceaté, ceea ce ne arata c& in Dacia Superior nu erau trimisi neaparat, mai ales in perioade de pace, generali talentati si promitditori. Adevérata intrebare este dac& au existat pentru intreaga perioadé anumite criterii pentru a alege dintre mai multi fosti legati de legiune pe unul anume pentru guvernarea Daciei Superior. L.Annius Fabianus si C.Curtius lustus nu avuseser’ inaintea guvernarii lor leg&turi cu Dunarea mijlocie si de jos nici ca tribuni militari nici ca legati de legiune. Cunoastem insa printre guvernatorli Daciei Superior trei legati ai legiunii XIV Gemina (doi certi), stationata in Pannonia Superior, si doi legati ai legiunii * Vezi Stein, Dazien, p.102 * Vezi pentru interpretarea unor astfel de cazuri E.Birley, PBA 39, 1954, p.203 sq.= The Roman Army p.81 sq.; Syme, Historia 14, 1965, p.342; Eck, ANRW II.1, p.184 sqq.; Alféldy, KS p.41 sqq. 33 —V Macedonica (unul cert) din Moesia Inferior. Legatii legiunilor dundrene erau asadar preferati pentru aceasta functie™*. Toti guvernatorii Daciei Superior aveau perspectiva de a obfine consulatul. Cei despre care suntem bine informagi au primit consulatul sufect dupa sau chiar in timpul guvernarii’®, cu exceptia lui M.Statius Priscus, c&ruia capacitatea sa militard si nu mai putin importantele sale relatii personale i-au adus consulatul ordinar. jn trei cazuri (Sex.lulius Severus, C.Curtius lustus, M.Statius Priscus), prima provincie consulara ne este cunoscuta; pentru primii doi este Moesia Inferior, pentru cel de-al treilea Moesia Superior. Pentru Sex.lulius Severus si M.Statius Priscus, a c&ror carierd ulterioar’ s-a pastrat, urmatoarea provincie a fost Britannia. Aceeasi provincie a fost administrata in cele din urmé si de Cn.Papirius Aelianus. Acest fapt cu greu poate fi atribuit hazardului. Un senator care se descurcase cu problemele complicate ale limesului Daciei Superior, care exercitase ca guvernator al uneia din provinciile moesice comanda asupra flotei, era desigur bine pregatit pentru a prelua Britannia’. Poate si folosirea termenului de “schema” este responsabil pentru faptul’” c& intr-o astfel de procedur& au fost vazute reguli de promovare. Mutarea lui Sex.lulius Severus in ludaea pentru a conduce acolo operatiile de razboi, desi Orientul si desertul ji vor fi fost complet necunoscute, arata c& in fond capacitatea si experienta generala erau decisive'®. Drept caz ideal poate fi considerat M.Statius Priscus, c&ruia i-au devenit cunoscute in timpul militiae-lor sale Britannia, Orientul si limesul dundrean. Serviciile pe care le-a putut aduce datorit’ experientei sale vor arta in situatille de criz& ce vor urma peste putin timp calea corecta pentru recrutarea de vii militares”. De obicei nu erau administrate in aceasté vreme mai mult de doua provincii consulare®, Lui Sex.lulius Severus i-au fost incredintate suplimentar ludaea si Syria, \ui M.Statius Priscus Cappadocia, si anume in situatii in care importanta unor astfel de provincii sporise direct proportional cu primejdia creia fi erau expuse si cu trupele * Piso, OrdSen | p.387- *© Stein, Dazien p.103. + Vezi E.Birley, CarnJb 1957, p.6 sqq.= The Roman Army p.97 sqq.; Fitz, Moesinf p.57 saa. *” Vezi de exemplu Fitz, Moesinf p.9 saq- © Vezi frumoasele exemple ale lui Domitius Corbulo (Tac., Ann. 13, 8, 1) si lulius Agricola (Tac., Agr. 9, 5); despre acestea A.R.Birley (nota 4), p.7 saa. + Vezi pentru acest termen mai ales Syme, Historia 14, 1965, p.342; E.Birley, PBA 39, 1954, p.197 sqq.= The Roman Army p.7 saq. °° Eck, ANRW II.1, p.213 sq. 34concentrate in ele". Dintre cei 28 de guvernatori cunoscuti ai celor trei Dacii, 25 sunt certi. Despre 14 dintre ei sunt cunoscute ceva mai multe date decat simplul fapt al definerii guvernarii Desi pozitia celor trei Dacii in cadrul ierarhiei provinciilor consulare va fi amas tot timpul cam aceeasi, uneori deosebirile in ce priveste pregatirea generald si tipurile carierelor guvernatorilor dacici sunt considerabile. Numirile in situatii de crizé corespundeau logicii de razboi. Lui M.Claudius Fronto i-au fost incredingate in timpul rézboaielor marcomanice sarcini militare importante, tocmai fiindc’ mai indeplinise cu strélucire astfel de sarcini in rSzboiul parthic. Faptul ci mai comandase anterior o legiune din Moesia Inferior il putea face cu atat mai util in noua sa pozitie. La fel trebuie apreciate carierele lui P.Helvius Pertinax si C.Vettius Sabinianus. In astfel de cazuri au fost folositi nu numai cei mai buni generali, ci de preferinta aceia care cunosteau deja frontul dundrean respectiv Dacia. Dimpotriva, C.Arrius Antoninus nu comandase nici o legiune”? si nu cunostea deloc Dunarea mijlocie si de jos din cariera sa anterioar’, A fost trimis ins in Dacia mai putin din considerente de ordin militar cat pentru c& provincia puternic afectat’ de razboaiele marcomanice avea nevoie de un administrator deosebit de grijuliu si experimentat. Semnificativ ins&, la izbucnirea urmatorului rézboi Antoninus a fost inlocuit de Pertinax. Cu 0 ocazie anterioar’ am incercat sé aflu dac& in cazuri particulare existaser& motive speciale pentru a-| numi pe un senator guvernator al Daciei”*. Aici, un tabel va oferi privirea de ansamblu necesar&. Rubrica 1 prezint& tribunatul militar, respectiv militiae-le ecvestre, rubrica 2 comanda de legiune si provincia pretoriand, rubrica 3 provincille consulare dinainte de preluarea Daciei. Cruci au fost plasate acolo unde astfel de posturi au fost ocupate la Dunarea mijlocie si de jos. trib., mil.eq. | cariera cariera pretoriana consulara M.Claudius Fronto x x C.Arrius Antoninus P.Helvius Pertinax Xx x xx C.Vettius Sabinianus xx 200K P.Septimius Geta x x * E.Birley, CarnJb 1957, p.8 = The Roman Army p.98. ® Vezi si Stein, Dazien p.111. » Piso, OrdSen |, p.369 sqq. 35Claudius Gallus 2 L.Marius Perpetuus: L C.lulius Septimius Castinus Xx a x an 2 4 a [ Marcus Claudius Agrippa x Ti.lulius Pollienus Auspex 2 2 x lasdius Domitianus 2 x x D.Sim.Proc.lulianus 2x |LM.Cuspidgius (2)Flaminius Severus 2 2x. Unele cariere sunt pastrate incomplet. In actualul stadiu al cercetarilor, C.Arrius ‘Antoninus este singurul care cu siguranta nu cunoscust provinciile dundrene tnaintea guverndiii sale; fat de el avem noua nenatori care 62 afiaser’ acolo cel putin odatd. geet dintre ei au exercitat la Dunare tribunatul militar laticlav sau militiae ecvestre, cinci seecomandat legiuni dundrene sidoi administraser’ Pannonia Inferior. Moesia Superior @ prezenta in carierele consulare de patru or Moesia Inferior de doua ori si Pannonia +r erior data (poate de trei ori). Dalmatia apare de ‘dou’ ori: la C.Arrius Antoninus si In g.vettius Sabinianus, care ins preluase deja artery de mai multe ori posturi la Buntre, S-ar putea eventual obiecta cd un senator indeplinea mai multe sarcini in corviciul imparatului si ca atare probabilitatea ar fi are 's8 fie trimis inc& odata in acoeasi zon’. De ce nu cunoastem insa nici un Senator care si fi fost trimis in Dacia dup& guvernarea uneia din provinciile ‘germanice? Nu e exclus ca uni guvernatori din Mecsas sau din Pannonia Inferior s& fi fost trimisi direct in Dacia din cauza distantel vei eu alte cuvinte din motive de timp. Acest fart ins nu poate fi acceptat ca principiu. Mai degraba se finea cont de faptul c& fiecare guvernator al uneia din provinciile moesice sau al Pannoniei Inferior @fo deja familiarizat cu 0 bund parte @ problemelor strategice ale Daciel. Nici n-ar trebui s& fi fost deosebit de greu a se erode intre doi sau trei guvernatori ai provinciilor amynet pentru viitorul guvernator or daciel in cazul in care postul devenea vacant. Aste NY inseamné altceva decat c& pentru numirea intt-o provincie important’ din punct de vedere militar se proceda cu gria si rSspundere si se sa cat mai putin loc hazardului. CA nu avem de-a face cu specializare constient’ in sens restrans este demonstrat de faptul c8 in nioi unul din searile cunoscute un fost legat al unei legiun! Gacice nu a fost facut guvernator al Daciei. Niciodata in cazurile cunoscute Dacia nu & fost acordata ca prima provincie consular’. in general, intervalul dintre consulat si guvernarea Daciei era de trei pan’ 36 —fa cinci ani. Dar provincia nu pare in imprejuréri normale a fi fost vreodat& punctul final al unei cariere militare, ca Pannonia Superior, Syria sau Britannia. Carierele in care Dacia era ultimul post au fost fie intrerupte brusc, ca in cazul lui M.Claudius Fronto sau al lui C.lulius Septimius Castinus, fie continuarea lor ne este necunoscuts. In celelalte cazuri, Dacia este preluata inaintea Pannoniei Superior, Syriei, Syriei Coele respectiv a Cappadociei, dupa ea urmeazé Syria - Britannia si Hispania Citerior - Britannia Superior. Cu singura exceptie a Cappadociei, avem de-a face de fiecare dat& cu provincii care de obicei incheie o carieré militara. Ca atare, Dacia ocupa in cadrul carierei consulare un loc central intre provincille de inceput si provinciile cele mai importante**. Faptul c& guvernatorii Daciei aveau perspective bune sé-si continue cariera in mod si mai stralucit reiese din faptul c& in sase cazuri au fost acordate Proconsulatul Africii sau Asiei si in dou’ cazuri praefectura Urbi. in cazul carierelor legatilor de legiune dacici dupa 168 poate fi constatat& o mai ‘mare variatie decat in cazul guvernatorilor celor trei Dacii. Un prim grup 1! formeaza mai destoinicii legati de legiune ai razboaielor marcomanice, A.lulius Pompilius Piso si M.Valerius Maximianus. Primul isi dobandise experienta militar’ doar in rizboiul Parthic, al doilea era originar din Pannonia si fusese activ atat in rAzboiul parthic cat si pe frontul dunarean. Dupa o participare activ’ vreme de mai multi ani in rzboaiele marcomanice au fost trimisi nu ca guvernatori ai unei provincii dun&rene, cin Numidia. Carierele pretoriene ale lui Ti.Claudius Claudianus si i.Manilius Fuscus corespund cursului operatiilor militare din timpul rzboaielor civile, in care au jucat un rol destul de insemnat. Primul si poate si cel de-al doilea au comandat dupa legiune vexillatii ale legiunilor Daciei, inainte de a fi numiti guvernatori ai Pannoniei Inferior respectiv ai Syriei Phoenice. in imprejurari insuficient cunoscute, dar probabil in cadrul unor operatii militare”*, Domitius Antigonus, Pistorius Rugianus si Q.Servaeus Fuscus Cornelianus au comandat pe rand cate dou legiuni. Spre deosebire de carierele lui M.Valerius Maximianus, A. lulius Pompilius Piso si Ti.Claudius Claudianus, alte cariere se caracterizeaza prin echilibrul dintre functiile civile si cele militare. Aici avem de-a face mai putin cu militares propriu-zisi, ci cu senatori care exercitau comanda legiunii dacice ca pe orice alti functie. Pentru L.Annius Italicus Honoratus, care nu indeplinise tribunatul militar’, comanda legiunii XIII Gemina a fost primul post militar. L-Annius Italicus Honoratus si Pistorius Rugianus au ajuns la consulatul sufect nu dupa o provincie imperial de rang pretorian, ci dupa serarium Saturni, ....(?)\Volcasius dupa aerarium militare. ** Cf.Stein, Dazien p.100. ** Corect Fitz, Moesinf p.81. O alta constatare a lui Fitz (Moesint p.80 sq.) c& Dacia ar apartine unei “scheme hispanice", e greu de acceptat din simplul motiv co astfel de schema nu e dovedita; vezi Alféldy, Fastiisp p.206. ** Vezi pentru acest aspect mai ales Alféldy, EpSt 3, 1967, p.77 saq. *” Vezi si remarca lui Stein, Dazien, p.111. 37 A‘Acesta din urma a indeplinit dup’ comanda legiunii, ca si Q.Caecilius Laetus, proconsulatul intr-o provincie pretoriand. Afar& de cele trei prefecturi pomenite si de Bole dou’ proconsulate, fostii legati ai legiunilor Daciei au preluat urmatoarele provincii pretoriene: de dous ori legiunea Ill Augusta (Numidia), de doua ori Raetia si céte odata Ponnonia Inferior, Galatia si Syria Phoenice, ceea ce inseamné ca intre comanda unei legiuni dacice si functia pretoriana urmatoare nu exista nici un raport in sensul une! wopecializari. O asemenea specializare ar fi fost si greu de realizat, céci singura provincie de rang pretorian in acelasi mare spatiu geografic era Pannonia inferior (si cooasta doar pan’ la Caracalla), unde insd trebuiau luati in considerare si alti leat! de legiune din provinciile dundrene, in primul rand cei ai legiunilor Pannoniei Superior”®. Felurite concluzii trebuio trase din cariera consular a acelorasi legati de legiune. Primele funotii consulare ale lui D.Clodius Albinus si P.Petronius Polianus ne- au rémas necunoscute. Ca prima provincie consular’, L.Annius Italicus Honoratus $1 Domitius Antigonus au administrat ins Moesia Inferior, in timp ce in cariera viitorulul guvernator al Pannoniei Superior Ti.Claudius Caludianus poate fi constatatéo veritabila Specializare regionala. Se pare asadar c& fostii legati al legiunilor Daciei aveau bune perspective de a deveni guvernatori ai provincillor consulare de la Dundrea mijlocie 61 Ge jos. Cum am mai ar8tat, nu ne este cunoscut nic unul care sé fi guvernat mai tarziu Dacia insasi. ’A elabora procentaje pentru originea geografic’ sau social a senatorilor activi {in Dacia imi pare, date fiind numeroasele indicii incerte, a nu fi foarte util. Un exemplu Va fisuficient. Printre guvernatorii Daciei Superior despre a c&ror origine poate fi spus teva, unul provine aproape cu certitudine (C.Curtius lustus) si alti tret (P.Orfidius Senscio, Q.Mustius Priscus, M.Statius Priscus) probabil din Italia, aga c& procentajul oscileaz’ intre 8% si 33%. Dar se poate constata ci poate mai bune de doud treimi din guvernatorii Daciei Superior erau provinciali. O dificultate se aflé ins& in intrebarea in ce masur& unii senatori pot fi considerati provinciali. De exemplu, L-Octavius lulianus, urmasul juristului L.Octavius Cornelius P.Salvius lulianus din Hadrumetum, sau L.Marius Perpetuus, fiul unui procurator ce provenea din Africa, dar care isi parcursese cariera in Italia, mai pot fi considerati african! sau sunt deja italici’*? ins& Compunerea regional a senatorilor din Dacia ar trebui si corespunda fn linli mari cu aceea pe care a constatat-o Alféldy pentru guvernatorii provinciilor consulare in epoca ‘Antoninilor® sau cea stabilitS de Leunissen pentru consularii epocii Severitor”. Trebuie Subliniat ins& faptul c& au venit in Dacia si senatori originari din provincille orientale. 0 proportie aflat’ deasupra procentajului obignuit de senatori africani o intalnim intre legatii de legiune din epoca Severilor. in multe cazuri avem de-a face cu ofiteri africani 2 Vezi pentru ultimul aspect Fitz, AAntHung 9, 1961, p.159 saa. 2 Vezi pentru aceasta si observatiile lui Stein, Dazien p.109. 2 Alfldy, KS p.61 saq- > Leunissen, CommSevAlex p.355 saa. 38care au fost promovati de Septimius Severus in timpul razboaielor civile. Cum multi dintre demnitarii senatoriali din Dacia erau viri militares in deplinul sens al cuvantului, numarul de homines novi ca M.Claudius Fronto sau-L.Marius Perpetuus, sau de personaje care erau pe deasupra fost ofiteri ecvestri, ca P.Helvius Pertinax, C.Vettius Sabinianus, Claudius Gallus sau Ti.Claudius Claudianus, trebuie s& fi fost deosebit de mare’. Se poate constata insa ca altii, ca L.Aemilius Carus sau P.Septimius Geta, proveneau din familii senatoriale mai vechi. O regula nu poate fi asadar constatat& nici in aceste cazuri. jor de la sfarsitul car * Stein, Dazien p.108 sq. 39