UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA EFICIEN ENERGETIC

Suport de curs
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRIC
Asist. dr. ing. Stan Ivan Felicia Elena

ANALIZA ğI INGINERIA VALORII

- Suport de curs İi aplicaii-

Asist. dr. ing. Stan Ivan Felicia Elena

1
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA EFICIEN ENERGETIC
Suport de curs
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRIC
Asist. dr. ing. Stan Ivan Felicia Elena

CUPRINS

Curs 1. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INGINERIEI VALORII 3

1.1. APARIIA ğI DEZVOLTAREA INGINERIEI VALORII 3
1.2. OBIECTIVELE METODEI 4
Curs 2. PRINCIPIILE DE BAZA ALE INGINERIEI VALORII 6
1.3. PRINCIPIILE DE BAZA ALE INGINERIEI VALORII 6
Curs 3. NOIUNILE DE BAZ CU CARE OPEREAZ INGINERIA VALORII 9
Curs 4. METODOLOGIA DE APLICARE A INGINERIEI VALORII LA 13
PRODUSE
2.1. METODOLOGIA DESFğURRII STUDIILOR DE INGINERIA VALORII 13
2.2. MSURI PREGTITOARE – ETAPA I 14
Curs 5. ANALIZA NEVOII SOCIALE – ETAPA II 17
2.3. ANALIZA NEVOII SOCIALE – ETAPA II 17
Curs 6. ANALIZA ğI EVALUAREA SITUAIEI EXISTENTE - ETAPA III 21
3.1. DIMENSIONAREA TEHNIC A FUNCIILOR 21
3.2. DIMENSIONAREA ECONOMIC A FUNCIILOR 22
3.3. ANALIZA SISTEMIC A FUNCIILOR - FAZA 10 23
3.4. STABILIREA DIRECIILOR DE CERCETARE – FAZA 11 23
3.5. CONCLUZII LA ETAPA ANALIZA ğI EVALUAREA SITUAIEI EXISTENTE 23
Curs 7. CONCEPERA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI - ETAPA IV 24
4.1. ELABORAREA PROPUNERILOR DE PROIECTARE A PRODUSULUI - FAZA 12 24
4.2. SELECIONAREA PROPUNERILOR CARE PREZINT INTERES - FAZA 13 24
4.3. DEZVOLTAREA ğI CONCRETIZAREA PROPUNERILOR LA NIVEL DE SOLUIE 25
- FAZA 14
4.4. EVALUAREA SOLUIILOR - FAZA 15 25
Curs 8. APROBAREA SOLUIEI OPTIME - ETAPA V 27
5.1. PREZENTAREA PROPUNERII – FAZA 16 27
5.2. SUSTINEREA ğI APROBAREA STUDIULUI – FAZA 17 27
5.3. CONCLUZII LA ETAPA DE APROBARE A SOLUIEI OPTIME – FAZA 18 27
6.1. STABILIRE PROGRAMULUI DE REALIZARE – FAZA 19 27
6.2. REALIZAREA SOLUIEI APROBATE – FAZA 20 28
6.3. EVALUAREA REZULTATELOR DUP APLICARE – FAZA 21 28
6.4. CONCLUZII LA ETAPA REALIZAREA ğI CONTROLUL SOLUIEI APROBATE 29

Curs 9. EXEMPLE DE STUDII CE AU LA BAZ ANALIZA ğI INGINERIA 30

VALORII
Curs 10. ANALIZA SI INGINERIA VALORII SI EXPLOATAREA 33
INSTALAIILOR
Curs 11. APLICAII PRACTICE UTILIZÂND METODA DE ANALIZ ğI 41
INGINERIA VALORII
Bibliografie 72

2
 Curs 1.
Capitolul 1.
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INGINERIEI VALORII [1], [2]

1.1. Apariia İi dezvoltarea ingineriei valorii

Metoda a fost elaborat spre sfârİitul celui de-al doilea rzboi mondial ca urmare a crizei
de materii prime strategice provocat de cererea mare pentru producia de armament. Situaia
creat a fcut necesar folosirea unor înlocuitori la aceste materiale, ceea ce a impus İi
reproiectarea produselor fabricate în noile condiii.
Dup terminarea rzboiului, când dificultile de aprovizionare cu materialele deficitare
au fost înlturate, s-a constatat faptul c, la unele produse, revenirea la proiectele originale, care
prevedeau folosirea acestor materiale, nu se mai justifica deoarece noile produse funcionau la
fel de bine İi, în plus, erau mai ieftine. Pornind de la aceast constatare, cercettorii İi-au propus
s elaboreze un sistem prin care s studieze posibilitatea schimbrii soluiilor constructive İi la
alte produse, pentru realizarea acestora cu costuri mai mici, meninând în acelaİi timp sau chiar
îmbuntind funcionalitatea lor. Sarcina a fost atribuit lui Lawrence D.Miles, İeful serviciului
aprovizionare din cadrul unei secii a G.E.C. (General Electic Company)
Spirit inventiv, L. D.Miles a dezvoltat creator aceast problem, ocupându-se de toate
aspectele care puteau conduce la diminuarea costurilor de producie. El İi-a orientat cercetrile
asupra funcionalitii produsului İi mai puin asupra produsului în sine. În calitatea sa de İef al
serviciului de aprovizionare, Miles a început s-İi pun tot mai des întrebarea: „Ce funcii
trebuie s cumpr?” İi nu „Ce materiale trebuie s cumpr?”. Drept urmare, a inceput s fac
specificaiile materialelor necesare în termeni de funcii İi criterii (de exemplu: produsul necesar
trebuie s translateze o for de rotaie într-una lateral. Trebuie s reziste la aceste tensiuni, s se
potriveasc în zona permis İi s se conecteze cu aceste piese).
Cu alte cuvinte el İi-a schimbat concepia nemai cumprând un produs pentru calitile
sale, ci cumprând calitile produslului.
Din acest moment nu İi-a mai exprimat nevoia în termeni de produs, ci în termeni de
funcii înlocuind schema veche:

cu o schema nou: Nevoie → Funcii utile → Produs

Miles a stabilit astfel o metod de analiz funcional İi sistemic a produselor în

vederea reducerii costurilor de fabricaie prin eliminarea costurilor care nu contribuiau la
funcionarea produselor. Miles a denumit acest metod „Analiza valorii”.
Aplicat chiar în cadrul G.E.C, metoda a condus într-un timp scurt la economii
spectaculoase, ceea ce a fcut ca, începând din 1954, s fie generalizat în industria de armament
american. În anii `60 Robert Mc Namera, ministrul aprrii din acei ani a hotrât ca în toate
contractele pentru achiziionarea de furnituri militare s fie introdus o clauz care s-i oblige pe
fabricani s aplice I.V în vederea reducerii cheltuielilor de aprare.
Procesul a fost îmbuntit continuu de Miles İi în anii ’50 este preluat de multe companii
din SUA. Câteva organizaii au fost create pentru a oferi consultan celor care doreau s aplice
IV İi s elaboreze standarde pentru aplicare.
Printre cele mai cunoscute organizaii sunt SAVE International si Fundatia Miles.

3
 În unele ri europene (Anglia) metoda a fost adoptat sub denumirea de Ingineria valorii
(value engineering), în altele denumirea dat de Miles – Analiza valorii (AV) care este folosit
numai când se aplic la reproiectarea produselor (value analysis), iar când se foloseİte la
proiectarea unor produse noi metoda poart denumirea de Ingineria valorii.
În acest curs s-a adoptat denumirea de Ingineria valorii (I.V) întrucât s-a considerat c
sub impactul procesului de restructurare a economiei İi de adaptare a structurii sortimentale de
produse la cerinele pieei, metoda va fi folosit cu precdere la proiectare noilor bunuri İi
servicii ce se vor impune pe piaa intern İi extern în condiiile aderrii rii noastre la Uniunea
European.

1.2.Obiectivele metodei

Pornind de la necesitile sociale İi pe baza aplicrii legii economiei de timp, precum İi a

celor mai noi realizri din İtiin İi tehnic I.V urmreİte stabilirea unui raport optim între
valoarea de întrebuinare a bunului analizat (Vî) İi costurile de producie directe İi indirecte
pe care le genereaz (Ct).
Acesta este obiectivul fundamental al metodei İi poate fi exprimat printr-o relaie
matematic, astfel:
Vî
Ct = max (1)

inând sema de principiul abordrii sistemice, promovat de I.V, obiectivul exprimat de

relaia (1) se consider realizat numai atunci când este rezultatul optimizrii tuturor rapoartelor din
relaia (2):
n

ƒF i
i=1
n
= max, (i = 1,2,..., n) (2)
ƒC i
i =1
în care:

F – funcia produsului;
C – costul corespunztor funciei i;
i – numrul de ordine al funciilor produsului.

Un alt obiectiv al I.V este generalizarea soluiilor tehnologice, constructive,

organizatorice demonstrate ca fiind optime din punct de vedere economic la toate produsele,
serviciile etc. similare realizate în filialele organizaiei pentru care s-a elaborat studiul, ori de ali
productori dac beneficiarul studiului accept s le vând rezultatele.
Printre obiectivele urmrite de I.V este İi creİterea valorii de întrebuinare a produselor,
aceasta chiar İi în condiiile în care costurile nu se reduc sau chiar cresc, dar într-o anumit
limit.
În afara efectelor economice directe corespunztor obiectivelor urmrite, studiul de I.V
genereaz o serie de efecte economice indirecte, derivate. Astfel, prin aplicarea I.V la
reproiectarea produselor organizaiei pot fi evideniate unele carene majore în sistemul de
organizare, care genereaz pierderi în diferite faze ale proceselor de fabricaie, aprovizionare,
desfacere etc. De asemenea, prin rezultatele lor studiile de I.V creeaz o stare de emulaie a
salariailor pentru creativitate, o atitudine nou cu privire la rolul factorului economic în
conceperea İi realizarea bunurilor materiale.

4
 Dup cerinele Funcii de întrebuinare
consumatorului
Clasificarea dup Funcii estetice
LD Miles

Dup destinaia Funcii de baz

produsului
Funcii secundare

Funcii principale
Dup importan

Funcii auxiliare
Clasificarea
funciilor Clasificarea din Dup contribuia la Funcii necesare
produselor literatura strin realizarea valorii
de întrebuinare
Funcii inutile

Dup momentul Funcii existente

efecturii analizei

Funcii noi

Dup modul de Funcii obiective

percepere de ctre
Clasificarea din utilizator Funcii subiective
ara noastr Funcii auxiliare

Figura 1.1. Clasificarea funciilor produselor

Întrebri:

1. Ce tip de metod a stabilit Miles în vederea reducerii costurilor de fabricaie prin

eliminarea costurilor care nu contribuie la buna funcionare a produselor?
2. Ce urmreİte I.V., pornind de la necesitile sociale İi pe baza aplicrii legii
economiei de timp?
3. Care sunt principalele obiective ale ingineriei valorii?
4. Prezentai o clasificarea general a funciilor produselor.

5
 Curs 2.
1.3. Principiile de baza ale ingineriei valorii

La baza elaborrii metodologiei İi tehnicilor de operare în ingineria valorii stau patru

principii de baz. Respectarea consecvent a acestora permite asigurarea atingerii obiectivului
fundamental al metodei.

Aceste principii sunt:

1. Principiul analizei funcionale

Potrivit acestui principiu, în ingineria valorii, produsele sau serviciile sunt studiate
pornind de la funciile pe care acestea trebuie s le realizeze.
Fiecare funcie considerat ca o component elementar de utilitate este conceput
separat, urmând ca ea s se asambleze cu toate celelalte İi la un loc sa alctuiasc produsul
destinat satisfacerii unor cerine sociale.
Acest principiu este cel care imprim trstura caracteristic a ingineriei valorii.
2. Principiul dublei dimensionri a funciilor
Funciile unui produs au dou dimensiuni: o dimensiune tehnic exprimat printr-o
unitate de msur adecvat İi una economic exprimat prin cost. Aİadar costul funciei nu se
raporteaz la un corp fizic, ci la o anumit însuİire a produsului, care este msurabilã.
Costul total al produsului se determin ca sum a costurilor funciilor.

3. Principiul maximizrii raportului dintre valoarea de întrebuinare İi cost

Potrivit acestui principiu, pentru a realiza o competitivitate maxim este necesar ca
produsul s aib o valoare de întrebuinare cât mai mare İi o valoare de schimb cât mai micã,
deci s fie fabricat cu costuri reduse.
De cele mai multe ori îns costurile funciilor nu sunt proporionale cu contribuia
acestora la valoarea de întrebuinare general a produsului. Apare astfel necesitatea stabilirii unui
raport optim între funciile produsului İi costurile necesare realizrii lor, în sensul maximizrii
acestuia.
4. Principiul concepiei integrate
Conform acestui principiu obiectul de studiu al metodei îl constituie în primul rând
produsul.
Obiectivul ingineriei valorii îl constituie un produs conceput ca un sistem de funcii,
reunite într-un ansamblu cu valoare de întrebuinare.
Fac excepie produsele executate dintr-un singur element. Abordând produsul ca pe un
sistem de funcii, componentele separate ale acestuia nu pot constitui obiect al analizei decât
indirect.

1.3.1. Particularitile de abordare a activitilor în ingineria valorii

Pornind de la tema de proiectare, în cadrul conceptului de ingineria valorii se procedeaz

prin tehnici specifice de operare mai întâi la stabilirea funciilor produsului, astfel încât el s
corespund cererii pieei, urmând ca apoi s se precizeze cu ce costuri pot fi realizate acestea.
Scopul unei astfel de abordri este de a gsi „zonele” în care se poate interveni, în faza
incipient a studiului, pentru optimizarea raportului dintre valoarea de întrebuinare İi costurile
produsului.
O astfel de aciune necesit studierea mai multor variante propuse pentru acelaİi produs
sau serviciu İi alegerea aceluia care corespunde cel mai bine scopului propus.

6
 Figura 1.2. prezint o serie de grafice – de studiere a mai multor variante propuse pentru
acelaİi produs sau serviciu.
Studiile de I.V. nu urmresc în exclusivitate numai reducerea costurilor; aİa cum s-a
artat, I.V. este folosit İi pentru îmbuntirea valorilor de întrebuinare a bunurilor, deci pentru
satisfacerea mai bun a consumatorilor. Acest obiectiv se poate realiza în urmãtoarele condiii:

a) Utilitatea bunului creİte İi costul de producie scade (fig. 1.2.)

Figura 1..2.

b) Utilitatea bunului creİte İi costul rmâne constant (fig. 1.3)

Figura.1.3.

c) Utilitatea bunului creİte İi de asemenea costul creİte, dar într-o msur mai mic
(fig.1.4)

Figura 1.4.

7
unde:
Vio –valoarea de întrebuinare a bunului, produsului sau serviciului în perioada de baz
(anul de baz);
Vi1 – valoarea de întrebuinare a bunului, produsului sau serviciului în anul curent (
perioada curent);
cp0 – costul de producie al bunului, produsului sau serviciului în perioada de baz (anul
de baz);
cp1 - costul de producie al bunului, produsului sau serviciului în perioada curent (anul
curent);

Iniierea studiului într-o astfel de manier prezint, fa de activitatea obiİnuit de

cercetare-proiectare, urmtoarele aspecte particulare:

° Necesitatea unor profunde cunoİtine de specialitate, cât İi utilizarea metodelor İi

tehnicilor de stimulare a creativitii;

° Studiul, în ingineria valorilor, poate fi aplicat atât pentru procese de producie, cât
İi pentru toate activitile care necesit o analiz ce urmreİte valoare raportului soluie-cost;

° Analiza oricrui produs, nou sau deja existent, este abordat pornind de la
principiul potrivit cruia, funciile sunt cele care determin structura İi soluiile constructive al
acestuia;

° Caracteristicile produsului, prin care se exprim nivelul de realizare a funciilor,

sunt msurabile İi exprim, practic dimensiunile tehnice ale acestuia;

° În cadrul analizei valorii, costurile de fabricaie sunt raportate la funciile

produsului İi nu la componentele fizice ale acestuia, urmrindu-se cât cost fiecare funcie İi nu
cât cost întreg subansamblul prin care ea se materializeaz.

Întrebri:

1. Care sunt principiile de baza ale ingineriei valorii?

2. Care sunt particularitile de abordare ale activitilor în ingineria valorii?
3. Care sunt aspectele particulare fa de activitatea obiİnuit de cercetare-proiectare, în
cadrul studiului de ingineria valorii.

8
 Curs 3.

1.3.2. Noiunile de baz cu care opereaz ingineria valorii

1. Valoarea produsului
Corespunztor teoriei obiective a valorii, substana acesteia este munca încorporat în
bunurile produse dar, procesul de producie presupune İi cheltuieli de munc în activitile care
preced producia propriu zis.
De aceea, alturi de consumul total de munc vie İi materializat determinat de
producerea unui bun, în mrimea valorii se includ İi cheltuielile de munc din amontele İi avalul
acesteia.
Valoarea unui bun este legat de preul pltit İi se apreciaz c valoarea este cu atât mai
mare cu cât bunul se vinde mai scump.
Conceptul de valoare are îns un sens foarte diferit de cel dat de vorbirea curent.
Astfel, valoarea bunului creİte când acestea realizeaz mai bine funciile utile İi la un
cost cât mai redus posibil.

În accepiunea ingineriei valorii (I.V.):

functii nivel de satisfacere a nevoii calitate

Valoare = , Valoare = , sau Valoare = .
cost cost cost
Deci, valoarea se exprim printr-un raport necuantificabil, dar care permite apropierea
calitii de cost. Valoarea creİte proporional cu satisfaciile aduse utilizatorului İi invers
proporional cu costul.
2. Valoarea de întrebuinare a produsului
Valoare de întrebuinare sau utilitatea exprim însuİirile unui produs de a satisface o
anumit nevoie social İi este determinat atât de proprietile corpului material, cât İi de
manopera care la modelat. Ea exprim de asemenea, satisfacia pe care o ofer consumatorului
folosirea produsului.
Valoarea de întrebuinare scoate în eviden însuİirile intrinsece ale produsului, dar
pentru a fi recunoscut İi a cpta sens economic trebuie raportat la o anumit nevoie social.
Aİadar utilitatea economic implic stabilirea unor relaii între calitile sau
caracteristicile produsului İi cel puin una dintre nevoile individului sau societii.
Rezult c prin intermediul valorii de întrebuinare se reflect raporturile dintre om İi
bunuri, dintre nevoile acestuia İi caracteristicile bunului.
Valoarea de întrebuinare are o importan deosebit în economia de pia, ea fiind
esenial pentru vânzarea mrfurilor la un pre care s asigure recuperarea cheltuielilor İi
obinerea unui profit.
Deoarece valoarea de schimb a unei mrfi este tocmai valoarea social, rezult c prin
studiul de I.V se realizeaz concomitent dou lucruri:
- satisfacerea la nivel corespunztor a nevoii sociale İi,
- s asigure productorului un profit ca urmare a micİorrii valorii individuale a
bunului.
Prin aceasta, metoda ingineriei valorii, realizeaz de fapt un raport maxim între valoarea
de întrebuinare İi valoarea bunului.
Posibilitatea maximizrii raportului deriv din concepia specific cu care sunt studiate
bunurile în cadrul I.V, respectiv prin analiza funcional care permite depistarea funciilor
inutile İi înlturarea suportului material (reper, pies) care le asigur, deci a costurilor inutile
care încarc valoarea bunului fr a-i mri în mod proporional valoarea de întrebuinare.

9
 Aplicaia 1.

Un autovehicul de transport, având sarcina util de 8 tone, este supus unui studiu de
analiz a valorii. Dup efectuarea studiului s-a ajuns la concluzia c trebuie îmbuntite trei din
principalele sale subansamble: bordul, puntea İi axa fa. Pe baza soluiilor tehnice propuse, în
cea de-a doua parte a studiului, pentru îmbuntirea celor 3 subansamble, a rezultat scderea
costului total al acestora de la cp1 = 5454 RON, cât era în momentul iniial, la c p2=3618 RON,
costul nou.
Reducerea de cost în urma analizei valorii İi stabilirii noilor soluii este:

= c p1 − cp2 × Ω = c p1 − c Ω ≈ ’
R 100 reducereadecos t(R) p2 R = ∆ 1− 3618 ÷ × =
c p1 c p1 « 100 33,66%
5454 ◊
Aceast reducere se consider satisfctoare.
În cazul în care rezult reduceri mai mici de 30%, re reiau cercetrile İi se gsesc soluii
care conduc la încadrarea costului de producie în limitele propuse.
Un alt obiectiv al ingineriei valorii este generalizarea soluiilor tehnologice, constructive,
organizatorice demonstrate ca fiind optime din punct de vedere economic la toate produsele,
serviciile, etc. similare realizate în filialele organizaiei pentru care s-a elaborat studiul, ori de ali
productori, dac beneficiarul studiului accept s le vând rezultatele.
În afara efectelor economice corespunztor obiectivelor urmrite, studiul de ingineria
valorii genereaz o serie de efecte economice indirecte, derivate. Astfel, prin aplicarea ingineriei
valorii la reproiectarea produselor unei firme pot fi evideniate unele carene majore în sistemul
de organizare, care genereaz pierderi în diferite faze ale procesului de fabricaie, aprovizionare,
desfacere.

1.3.3. Funciile unui produs

Abordarea funcional a produsului constituie caracteristica esenial a I.V. Conform

acestei concepii produsul este o sum de funcii elementare care-i confer valoarea de
întrebuinare preconizat.
Funciile sunt caracteristicile, însuİirile elementare ale unui produs, serviciu etc. care
luate în totalitatea lor, în interaciunea dintre ele, constituie valori de întrebuinare complete,
utile.
Considerate separat, funciile sunt valori de întrebuinare pariale, care contribuie la
realizarea valorii de întrebuinare generale. Ele rezult din nevoia social pe care produsul
trebuie s o satisfac İi au ca suport material pri fizice (subansamble, piese) din produs.
Funciile nu trebuie confundate cu nevoia social pe care o satisfac.
Aİa de exemplu pentru un casetofon, dac se afirm c funcia acestuia este s stocheze
İi s redea sunetele, se face o asemenea confuzie. Stocarea İi redarea sunetelor la un moment dat
reprezint tocmai nevoia social pentru a crei „satisfacere” se produce casetofonul.
Funciile apar atunci când concepem însuİirile pe care trebuie s le aib produsul fizic
pentru a satisface nevoia social.

În cazul exemplului nostru aceste sunt:

- asigur înregistrarea corect a sunetelor,
- permite redarea clar a sunetului,
- este fiabil,
- prezint o estetic plcut etc.

10
 Pentru uİurarea activitii de stabilire a funciilor unui produs este necesar mai întâi o
clasificare a acestora.
Exist mai multe concepii İi criterii folosite, în acest scop. L. D. Miles foloseİte dou
criterii:
- dup cerinele consumatorului, în funcii de întrebuinare İi funcii estetice;
- dup destinaia produsului, în funcii de baz İi funcii secundare.

În ara noastr, aİa cum se prevede în STAS 11272/2-79, clasificarea funciilor se face
dup modul în care sunt percepute de utilizatorii produsului. Pe baza acestui criteriu funciile
sunt difereniate în trei categorii:
- Funcii obiective, care contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinare a produsului
İi sunt msurabile. Caracterul obiectiv al acestor funcii deriv tocmai din faptul c au o
dimensiune tehnic msurabil, ceea ce le face perceptibile în mod obiectiv de ctre
beneficiarul produsului. De exemplu, funcia „produce frig” a unui frigider este obiectiv
deoarece particip direct la realizarea valorii de întrebuinare a produsului İi se msoar
în grade, putând fi apreciat ca atare de oricare beneficiar.
- Funcii subiective, care particip în mod direct la realizarea valorii de întrebuinare
generale a produsului, dar nu sunt obiectiv msurabile. În aceast categorie intr funciie
care se refer la aspectul estetic al bunului, forma original etc. Aspectul estetic poate
contribui la creİterea valorii de întrebuinare a unui produs, dar aceast însuİire este
interpretat în mod diferit de ctre diverİii beneficiari.
- Funcii auxiliare, sunt obiectiv msurabile cu ajutorul unor uniti de msur, dar nu
contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinare a produsului. Aceasta nu înseamn
îns c ele sunt inutile. Funciile auxiliare condiioneaz realizarea unor funcii obiective.
De exemplu, funcia „degaj cldur în spaiu” a unui bec electric cu incandescen este
auxiliar. Datorit soluiei tehnice de transformare a energiei electrice în energie
luminoas, pierderile de energie, care sunt foarte mari, trebuie eliminate İi aceasta se face
sub form de cldur. Dac becul nu ar avea aceast funcie auxiliar filamentul s-ar topi
İi nu s-ar mai realiza funcia obiectiv „ difuz lumina în spaiu”. În studiile de I.V se
urmreİte tocmai eliminarea funciilor auxiliare, deoarece prin aceasta creİte valoarea de
întrebuinare İi se reduc costurile.

În cadrul studiului ingineriei valorii se urmreİte tocmai eliminarea funciilor auxiliare,

deoarece astfel creİte valoarea de întrebuinare İi se reduc costurile.
O funcie are una, dou sau mai multe dimensiuni tehnice (DT) sau parametrii. Nivelul
dimensiunilor tehnice trebuie s fie corespunztor nevoilor sociale.
Un nivel al dimensiunilor tehnice (DT) sub nivelul cerut de nevoia social, face ca
funcia respectiv s devin inutilizabil, dar İi un nivel al dimensiunilor tehnice (DT) mult peste
nivelul reclamat de nevoile sociale nu conduce în mod obligatoriu la creİterea valorii de
întrebuinare a obiectivului.

1.3.4. Concepia funcional de abordare a valorii de întrebuinare în studiile de

ingineria valorii

Pentru beneficiari nu prezint interes produsul, ca obiect fizic, pe el îl intereseaz

serviciile pe care acesta i le poate aduce İi pentru care este dispus s plteasc un pre.
Studiul de I.V porneİte tocmai de la stabilirea funciilor necesare produsului pentru a
satisface nevoile consumatorului İi continu cu determinarea costurilor limit necesare realizrii
acestora. Orice cost care nu contribuie la realizarea funciilor utile va fi eliminat, obinându-se
astfel economii importante.

11
 Exemplu:

Dintr-un studiu efectuat asupra produsului „Cuit de vântoare”, a rezultat o situaie care
poate constitui un exemplu tipic în sensul artat mai înainte. În urma analizei structurii costului
de producie s-a constatat c 70% din cheltuieli erau afectate mânerului, 25% lamei İi 5% pentru
teac (port-cuit). Or, contribuia cea mai marea la realizarea valorii de întrebuinare a produsului
o aduce lama İi nu mânerul. S-a realizat aİadar o supraevaluare a funciilor îndeplinite de mâner
„permite susinerea lamei pentru buna folosire a acesteia” İi ,,Este estetic. Cheltuielile exagerate
generate de realizarea acestor funcii au fost determinate de materialele folosite, prea scumpe în
raport cu cerinele de utilizare, ca İi de manopera costisitoare care a modelat mânerul.
Raiunea principal a cercetrii în cadrul studiului de I.V este aceea c funciile
îndeplinite de bunul analizat pot fi realizate mai bine İi mai ieftin.
Acest raionament va avea ca efect renunarea la unele funcii, considerate anterior ca
fiind necesare sau adoptarea unor principii funcionale complet noi.
În cadrul analizei funcionale pe care o realizeaz metoda se studiaz urmtoarele
aspecte:
- ce funcii sunt necesare pentru îndeplinirea condiiilor puse de beneficiari;
- cum se pot obine variante mai bune İi cu costuri mai mici, fr a ine seama de soluiile
existente;
- cum pot fi îndeplinite funciile stabilite cu cheltuieli minime İi cum se pot desface
avantajos bunurile.

Se pleac deci de la ipoteza c pentru fiecare funcie este necesar un minim de costuri İi
c exist mai multe posibiliti de realizare a unei funcii.

Întrebri:
1. Care sunt noiunile de baz cu care opereaz ingineria valorii?
2. Ce reprezint valoarea produsului?
3. Ce reprezint valoarea de întrebuinare a produsului?
4. Cum se pot definii funciile unui produs?
5. Cum se definesc funciile obiective?
6. Cum se definesc funciile subiective?
7. Cum se definesc funciile auxiliare?
8. Concepia funcional de abordare a valorii de întrebuinare în studiile de ingineria
valorii.

12
 Curs 4.
CAPITOLUL 2.
METODOLOGIA DE APLICARE A INGINERIEI VALORII LA PRODUSE

2.1. Metodologia desfİurrii studiilor de ingineria valorii

Una dintre trsturile I.V este aceea c se aplic dup un plan de lucru care asigur o
activitate sistematic, planificat. Pe baza experienei acumulate din studiile realizate asupra unui
numr important de produse, procese tehnologice İi obiective de investiii, ca İi a cercetrilor
teoretice desfİurate pentru perfecionarea İi extinderea domeniului de aplicare a I.V, metologia
elaborat în 1979 a fost îmbuntit İi dezvoltat.
Metodologia propus de noi este prezentat în figura. 2.1. İi cuprinde 6 etape İi 21 de
faze, care sunt prezentate în continuare.

Figura 2.1. Metodologia desfİurrii studiilor de ingineria valorii

13
 2.2. Msuri pregtitoare – etapa I

2.2.1. Stabilirea temei- Faza 1

În aceast faz se stabileİte tema de cercetare-proiectare a produsului la care urmeaz s

se aplice studiul de I.V. Tema trebuie s precizeze obiectul, obiectivele İi restriciile.

I) Obiect de studiu al I.V pot fi produsele, procesele, serviciile, structurile

organizatorice, sistemele informaionale obiectivele de investii etc. Metodologia de aplicare a
I.V este în general aceeaİi, cu unele particulariti la proiectele de investiii İi la procese
tehnologice.
În domeniul produselor I.V se aplic atât la reproiectarea produselor, cât İi la proiectarea
noilor produse.

a) Produs existent
În acest caz obiectul de studiu al I.V este un produs cunoscut ce nu mai corespunde
cerinelor iniiale pentru care a fost fabricat. Studiul poate fi integral, când se aplic întregului
produs sau parial, când este limitat la o parte din produs care îndeplineİte una sau mai multe
funcii.
Aİa cum am mai artat I.V realizeaz un studiu sistemic al produselor, deoarece numai
considerat în totalitatea sa, în interaciunea dintre reperele componente produsul are valoare de
întrebuinare. Studiat separat, rupt de sistemul în care funcioneaz, un reper sau chiar un
subansamblu nu rspunde unei nevoi sociale.
De aceea este indicat ca I.V s fie aplicat la întregul produs. Desigur, pot exista cazuri
când datorit complexitii produsului, al volumului mare de munc ce l-ar necesita, utilizarea
I.V s devin greoaie İi chiar neeficient. În asemenea situaii studiul poate fi restrâns la unul sau
mai multe subansamble ale produsului, dar aceasta cu respectarea principiului analizei
funcionale, care presupune stabilirea mai întâi a funciilor produsului İi repartizarea asupra lor a
reperelor care le materializeaz. Studiul va fi aplicat în acest caz numai la funciile realizate de
subansamblele care dein o pondere mare în costul produsului. Logica acestei orientri este
justificat İi de faptul c în majoritatea cazurilor ponderea în costul total al produsului o dein,
într-o proporie de 60-75 %, unu sau dou subansamble. Aplicând I.V numai la funciile care
sunt realizate de aceste subansamble, rezultatele pot justifica İi o abordare parial a produsului

b) Produs nou
Nevoia social, stabilit prin cercetrile de marketing, este exprimat în termenii
funciilor utile, care apoi vor fi materializate într-un produs. De aceea trebuie evitate, în acest caz
exprimrile de genul “Aplicarea I.V. la proiectarea produsului X”, studiul vizând, de fapt
“Analiza funcional a nevoii X”.
Nevoia porneİte de la cerinele utilizatorilor İi materializarea ei trebuie s aduc acestora
satisfaciile pentru care sunt dispuİi s fac un efort financiar. Dup stabilirea tuturor funciilor,
se trece la proiectarea constructiv İi tehnologic a elementelor materiale care vor asigura
funciile preconizate cu un minim de costuri. Prin aplicarea I.V. în aceast faz, se asigur, chiar
de la începutul existenei produsului, un raport optim între valoarea de întrebuinare İi costurile
necesare fabricrii lui.

II) Obiectivele urmrite în cadrul studiului de I.V sunt în legtur cu valoarea de

întrebuinare İi costul produsului İi se materializeaz într-o serie de indicatori limit, pe care
echipa de cercetare se angajeaz s-i asigure produsului în urma efecturii studiului. Indicatorii
trebuie s se refere în mod obligatoriu la:

14
 - limita minim a valorii de întrebuinare (în acest scop se stabilesc parametrii de
baz, care exprim gradul de utilitate al produsului İi prezint interes pentru beneficiar);
- limita maxim a costului de producie (punctul de plecare pentru limitarea
acestuia poate fi preul de producie sau costul antecalculat);
- limita maxim a cheltuielilor pentru studiu (în structura acestor cheltuieli intr:
cheltuielile pentru cercetarea propriu-zis ; pierderi din întreruperi sau din alte cauze generate de
cercetare; cheltuieli preconizate pentru încercri İi probe; cheltuieli pentru modificri,
achiziionri de utilaje, instalaii, refacerea documentaiei etc, în vederea crerii noilor condiii de
fabricaie preconizate prin studiul de I.V);
- durata elaborrii studiului;
- termenul de lansare pe pia a produsului reproiectat;
- limita maxim a consumului de energie în faza de exploatare;
- greutatea sau gabaritul maxim admis, etc.

III) Restriciile urmrite în cadrul temei de proiect, se refer la termenele de elaborare a

studiului, de introducere în fabricaie a produsului İi de lansare pe pia
Alte restricii urmrite în tema de cercetare sunt în legtur cu unele obiective ale
studiului tratate mai înainte: limita minim a valorii de întrebuinare, limita minim a profitului;
utilizarea unor materii prime deficitare, limita maxim a cheltuielilor de proiectare etc.

2.2.2.Organizarea etapei de lucru- Faza 2

Colectivul de lucru İi modul în care aceasta îİi desfİoar activitatea se stabilesc prin
decizia conducerii dac studiul se realizeaz cu specialiİti din interiorul organizaiei. În funcie
de complexitatea produsului, echipa poate fi format din 3-10 membri a cror specializare s
corespund cerinelor procesului de fabricaie a produsului. Criteriile urmrite la alegerea
membrilor echipei de cercetare sunt:
- competena în raport cu produsul analizat;
- apartenena la un compartiment care are atribuii în conceperea İi fabricarea
produsului;
- face dovada unor aptitudini cum sunt creativitatea İi inventivitatea, respect
hotrârile stabilite, este cooperant;
- capacitatea de munc İi eficacitatea.

Primele dou criterii sunt preponderente în alegerea persoanelor care vor alctui echipa.
Este recomandat ca din grup s fac parte İi proiectantul produsului studiat. Conductorul
echipei nu este neaprat un specialist recunoscut în I.V, dar abilitile manageriale îi sunt
indispensabile.

2.2.3. Pregtirea metodologic –Faza 3

Pregtirea metodologic poate fi efectuat înaintea începerii lucrrilor pentru toate

etapele İi fazele de realizare sau pe parcursul realizrii acestora pentru fiecare etap İi faz.În
cadrul pregtirii metodologice se prezint coninutul, scopul, posibilitile I.V pentru realizarea
funciilor necesare la produsul studiat, cu un cost minim İi în condiiile asigurrii calitii İi
fiabilitii acestuia.

2.2.4. Stabilirea planului de lucru- Faza 4

Planul de lucru al echipei se întocmeİte în corelare cu prevederile planului tehnic privind

etapele si fazele de aplicare a I.V. Pentru fiecare etapa İi faz se definesc sarcinile, termenele İi
responsabilitile.

15
 De asemenea, pot fi precizate İi mijloacele materiale İi financiare, precum İi colaborrile
necesare realizrii fiecrei etape sau faze.
Pentru încadrarea în timp a studiului se elaboreaz un grafic calendaristic în care se
evideniaz toate etapele studiului İi termenele de realizare, aİa cum se prezint în graficul de
mai jos:

Figura.2.2. Grafic calendaristic în care se evideniaz toate etapele studiului İi termenele de

realizare

Întrebri:

1. Care sunt obiectivele urmrite în cadrul studiului de I.V?

2. Care sunt restriciile urmrite în cadrul studiului de I.V?
3. Ce presupune organizarea etapei de lucru?
4. Ce presupune stabilirea planului de lucru?

16
 Curs 5.
2.3. Analiza nevoii sociale – etapa II

2.3.1. Culegerea informaiilor - Faza 5

În cazul acestei faze obiectivul principal este culegerea informaiilor necesare
fundamentrii necesitii İi eficienei reproiectrii produsului, precum İi pentru stabilirea
direciilor İi soluiilor reproiectrii efective a produsului, astfel încât obiectivele propuse în faza
precedent s fie atinse.
Succesul acestei faze este condiionat de rspunsurile la urmtoarele întrebri:
- Ce informaii sunt necesare?
- Ce trebuie s facem pentru a le obine?
Rspunsul la prima întrebare presupune, în accepiunea I.V, trei categorii de informaii:
- în legtur cu nevoia social;
- în legtur cu aspectele tehnice, tehnologice, constructive, de personal legate de
fabricarea produsului İi aprovizionarea cu resursele necesare în acest scop; în legtur cu
aspectele economice, legate în special de costul produsului.

Informaiile privind nevoia social servesc la stabilirea structurii İi volumului cererii

prezente İi viitoare la care trebuie s rspund produsul studiat, la cunoaİterea tuturor
categoriilor de beneficiari İi a ponderii fiecruia în totalul cererii.
Evoluia cererii pentru o dezvoltare în limita de saturaie poate fi exprimat cu
ajutorul relaiei:

f(g)= a (2.1)
1 + b e−et
unde: a – limita de saturaie;
be – coeficienii ce se determin prin analiza funciei de regresie
Informaiile culese în aceast faz vor fi utilizate İi la întocmirea nomenclatorului de
funcii İi a gamei tip dimensionale cea mai potrivit în raport cu segmentele de consumatori.
Informaiile tehnice (enginieering) legate de fabricarea produsului trebuie s redea
nivelul tehnic, soluiile constructive İi tehnologice, modul de organizare İi desfİurare a
produciei, date tehnice cu privire la istoricul produsului, data proiectrii iniiale İi modificrile
de proiect, dificultile întâmpinate, ultimele specificaii, desenele reperelor İi ale produsului.
Informaiile vor fi folosite în fazele urmtoare İi constituie totodat sursa de baz pentru
realizarea etapei a treia la analiza critic İi reconceperea produsului.
Informaiile pe plan economic, asigur culegerea İi analiza datelor necesare pentru
stabilirea just a costurilor İi de aceea trebuie s li se acorde o atenie deosebit. Numai prin
cunoaİterea exact a acestor date se poate stabili corect raportul dintre valoarea de întrebuinare
İi valoare pentru fiecare funcie a produsului.
Costul unui produs rezult İi în studiul de I.V din însumarea costurilor efective pentru
materii prime İi materiale, cu cele pentru manoper İi cheltuielile comune ale seciilor.
Preul se obine prin adugarea profitului la costul de producie.
Informaiile alese în aceast faz trebuie s asigure pentru fazele urmtoare posibilitatea
stabilirii costului de fabricaie al produsului, İi al fiecrui reper İi operaie, iar în final, costurile
funciilor.

2.3.2. Stabilirea nomenclatorului de funcii İi a limitelor caracteristicilor tehnice ale

acestora - Faza 6
În aceast faz se realizeaz analiza funcional a produsului sau a nevoii sociale.
Obiectivele urmrite de ctre echipa de lucru în aceast faz sunt:
- stabilirea İi definirea funciilor care vor realiza nevoia social;
- fixarea criteriilor de apreciere a valorilor de întrebuinare ale funciilor;
17
 - clasificarea funciilor dup rolul pe care îl au în realizarea valorii de întrebuinare
a produsului: funcii de serviciu (obiective, subiective, auxiliare) İi funcii de vânzare (ambalaj,
informaii, reclam etc.);
- ierarhizarea funciilor dup ordinea de importan İi stabilirea ponderii cu care
contribuie la realizarea valorii de întrebuinare a produsului.

Stabilirea İi definirea funciilor

Funciile İi dimensiunile lor tehnice definesc însuİirile pe care produsul trebuie s le aib
pentru a rspunde cerinelor formulate de beneficiar.
Pentru simplificarea acestei activiti este indicat s se defineasc mai întâi valoarea de
întrebuinare general a produsului, ca expresie a nevoii sociale la care rspunde.
Dup definirea valorii de întrebuinare se va continua stabilirea İi definirea funciilor pe
care trebuie s le aib produsul ce va fi proiectat pentru satisfacerea nevoii sociale.
a) O funcie este util, distinct dac adaug produsului valoare de întrebuinare İi
poate exista independent de celelalte funcii.
b) Va fi precizat felul funciei: de serviciu (utile), de vânzare.
c) Eliminarea oricrei funcii inutile, eliminarea acestor funcii permite reducerea
costurilor fr s afecteze valoarea de întrebuinare.
În tabelul 2.1 se prezint un exemplu de stabilire, definire İi dimensionare a funciilor
unui produs (Pe exemplul bibliotecii Bonantza).

Tabelul 2.1. Exemplu de stabilire, definire İi dimensionare a funciilor unui produs

Simbolul Unitatea de msur İi nivelul
Denumirea funciei Caracteristica tehnic
funciei caracteristicii tehnice
Asigur pstrarea diferitelor
A Suprafa mm. (stabilit prin STAS)
obiecte
Asigur protejarea mm3 (stabilit prin STAS)
B Volum
difereniat a obiectelor
Asigur un aspect estetic Form, finisaj, culoare,
C impuse
plcut stil
D Este durabil Perioad de folosin ani; 10
Prezint rezisten la
E Calitatea materialelor impus
microclimat
Realizeaz o construcie
F Form, gabarit mm-impuse
modular
Asigur accesul uİor la Form, gabarit,
G impuse
obiectele depozitate accesorii
H Asigur stabilitate Form, gabarit impuse
Nomenclator de
I Poart informaii etichet etc.
informaii
Permite efectuarea
J Suprafa bufet mm impus
unor activiti
Asigur susinerea Grosimea
K mm impus
unor obiecte materialului

2.3.3 Stabilirea nivelurilor de importan a funciilor - Faza 7

Obiectivul urmrit în aceast faz este determinarea contribuiei fiecrei funcii la
realizarea valorii de întrebuinare a produsului din punctul de vedere al efectului util, pe baza
consultrii unui eİantion reprezentativ de beneficiari İi specialiİti.
Stabilirea greutii specifice a funciilor în valoarea general de întrebuinare a
produsului, nu are în vedere cuantificarea valorilor de întrebuinare elementare ale acestora, ci
doar o comparare a lor. Astfel, se compar între ele funciile unui produs din punctul de vedere al
contribuiei la realizarea valorii de întrebuinare a produsului, deci al satisfaciei pe care o aduce
fiecare funcie utilizatorului.
18
 Stabilirea nivelurilor de importan a funciilor se face folosind o matrice ptrat în care
atât pe orizontal, cât İi pe vertical se noteaz funciile produsului. La completarea matricei
trebuie respectate urmtoarele reguli:
- funciile se compar dou câte dou.

Exemplu:
Dac se constat, de exemplu, c funcia A este mai important decât funcia B, atunci pe
coloana funciei A la intersecia cu linia funciei B se trece cifra 1, iar pe coloana funciei B la
intersecia cu linia funciei A se trece cifra 0. Evident, se pot folosi İi alte sisteme de notare;
- pe diagonala matricei se trece cifra 1;
- dac se apreciaz c dou funcii sunt la fel de importante, atunci în matricea funciilor se
foloseİte o singur linie İi coloan pentru ambele funcii;
- nivelul total de importan al unei funcii se obine prin însumarea cifrelor înscrise pe
coloana funciei;
- İirul natural al numerelor de la 1 la n ordoneaz funciile corespunztoare de la cea mai
puin important (n =1)i pân la cea mai important (n =n).n Nivelurile astfel obinute trebuie s
reprezinte un İir complet de cifre İi numere de la 1 la n. ğirul nu va conine dou numere
identice.
Un exemplu de completare a matricei İi stabilire a ierarhizrii funciilor se prezint în tabelul
2.2.
Tabelul 2.2. Exemplu de completare a matricei İi stabilire a ierarhizrii funciilor
A B D E F H I J
A 1 0 0 0 0 0 0 0
B 1 1 0 0 0 1 0 0
D 1 1 1 1 0 1 0 0
E 1 1 0 1 0 1 0 0
F 1 1 1 1 1 1 0 0
H 1 0 0 0 0 1 0 0
I 1 1 1 1 1 1 1 1
J 1 1 1 1 1 1 0 1
Nivel de
8 6 4 5 3 7 1 2
importan
*Stabilirea nivelurilor de importana a funciilor la Biblioteca Bonantza
Prin compararea logic a funciilor obiective İi subiective între ele, în cazul exemplului
luat, s-a ajuns la concluzia c funcia A are acelaİi nivel de importan cu funcia C, iar funcia D
cu funcia G. Funcia auxiliar K, condiioneaz funcia obiectiv A İi deci are acelaİi nivel de
importan cu ea.
Valoarea de întrebuinare a produsului poate fi exprimat prin însumarea nivelurilor
funciilor sale, dar aceasta este o mrime convenional İi nu se foloseİte la comparaii între
diverse variante ale aceluiaİi produs.
Ponderea funciilor obiective İi subiective în valoarea de întrebuinare a produsului este
redat în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Ponderea funciilor obiective İi subiective în valoarea de întrebuinare a

produsului
Funcia A B C D E F G H I J Total
Nivel de
8 6 8 4 5 3 4 7 1 2 48
importan
Ponderea în
valoarea de
16.6 12.4 16.6 8.32 10.4 6.24 8.32 14.56 2.0 4.16 100
întrebuinare a
produsului (%)

19
 Pentru a obine date corecte, este indicat ca matricea s fie completat de un numr cât
mai mare de persoane, în special din rândul utilizatorilor produsului. Pe baza matricelor obinute
se calculeaz o medie a nivelurilor de importan (S ) .
Ierarhizarea final a funciilor, corespunztor nivelurilor de importan, este stabilit
dup urmtoarea relaie:
m

ƒS
S= 1 (2.2)
P
De exemplu, dac avem cinci matrice completate (P=5) İi pentru funcia A s-au acordat
urmtoarele niveluri de importan: 7,8,7,9,9 atunci nivelul de importan a funciei se determin
astfel:

7+8+7+9+9
S = =8
5

În situaia în care unele aprecieri se abat mult de la medie, ele nu vor fi luate în
considerare la stabilirea medie.

2.3.4. Concluzii la etapa analiza nevoii sociale

* În aceast etap activitatea echipei de cercetare se concentreaz pe culegerea
informaiilor İi stabilirea funciilor produsului analizat sau a viitorului produs. Informaiile
culese sunt indispensabile pentru cunoaİterea temeinic a obiectului cercetat İi servesc la
stabilirea dimensiunii İi structurii cererii sociale, pentru determinarea costului fiecrei funcii İi a
produsului.
* Stabilirea İi dimensionarea funciilor este activitatea cea mai dificil a etapei İi de
aceea, pentru simplificare, se va definii mai întâi valoarea de întrebuinare general a produsului
corespunztor nevoii sociale la care rspunde. Funciile pe care trebuie s le aib produsul
reproiectat, nivelul de importan İi ponderea acestora în valoarea de întrebuinare general a
produsului.
* Pentru definirea corect a funciilor se folosesc expresii care s sugereze
activitile îndeplinite în cadrul produsului, evitându-se confuziile din interpretarea greİit a
rolului acestora.
* În cadrul analizei funcionale se face abstracie de forma actual constructiv a
produsului, ceea ce permite echipei de lucru s depisteze eventualele funcii inutile care încarc
costul fr s mreasc utilitatea produsului sau, în cazul unui produs nou, s-i proiecteze numai
funciile pentru care beneficiarii İi-au manifestat interesul asigurând astfel optimizarea valorii
produsului înc de la începutul existenei sale.

Întrebri:

1. Ce presupune faza de culegere a informaiilor?

2. Ce presupune faza de stabilire a nomenclatorului de funcii İi a limitelor
caracteristicilor tehnice ale acestora?
3. Ce presupune faza de stabilire a nivelurilor de importan a funciilor?

20
 Curs 6.

3. ANALIZA ğI EVALUAREA SITUAIEI EXISTENTE - ETAPA III

3.1. Dimensionarea tehnic a funciilor – faza 8

Funciile exprimând anumite însuİiri ale produsului cu coninut omogen se coreleaz cu

parametrii tehnici İi caracteristicile constructive ale acestuia, ceea ce face posibil dimensionarea
lor tehnic.
Dimensionarea tehnic a funciilor reprezint activitatea prin care se determin nivelul
tehnic al funciilor cu ajutorul unor uniti de msur specifice.
În majoritatea cazurilor dimensiunile tehnice ale funciilor exprim performanele
produsului. Când studiul de I.V se aplic unui produs existent, dimensiunile funciilor vor
exprima performanele pe care trebuie s le aib produsul dup reproiectare, stabilite, pe cât
posibil, prin msurtori tehnice.
Unitatea de msur se alege pentru fiecare funcie astfel încât s i se poat msura esena,
adic ceea ce caracterizeaz valoarea de întrebuinare considerat İi o deosebeİte de celelalte
valori de întrebuinare.
Criterii folosite în aprecierea valorii de întrebuinare a funciilor.
Criteriile de apreciere a valorilor de întrebuinare pentru funciile unui produs sunt
caracteristicile tehnice prin care se exprim cerinele beneficiarilor prevzute în planul de lucru.
Valoarea de întrebuinare a unei funcii poate fi apreciat printr-un criteriu sau mai multe
criterii de natur diferit.
Dimensiunile criteriilor de apreciere
Mrimea din scara de referin adoptat, atins de criteriu, reprezint tocmai nivelul
acelui criteriu İi poate fi cel reieİit din cercetri ca fiind obiectiv sau rezultat din soluia tehnic
propus pentru realizarea funciei. Nivelul trebuie s aib o anumit flexibilitate pentru a putea fi
exprimat între anumite limite.
Raportul de revenire utilitate/cost
Fixarea preului unui produs depinde, evident, de raportul cerere-ofert care se manifest
pe piaa produsului. La aceleaİi caracteristici İi performane utilizatorul va alege desigur
produsul mai ieftin. Dar atunci când productorul ofer un bun cu performane superioare
concurenilor este posibil ca beneficiarii s-l prefere chiar dac preul de vânzare este mai mare
decât la ceilali productori.

3.2. Dimensionarea economic a funciilor - faza 9

Costul unui bun este alctuit İi în cazul I.V din urmtoarele elemente:
- preul de achiziie a materiilor prime İi materialelor;
- costul forei de munc;
- costul regiei de fabricaie (cheltuielile comune ale seciilor de producie);
- profitul furnizorilor.
Cunoscând consumurile de resurse în expresie cantitativ, costurile funciilor se
determin relativ uİor cu o precizie care depinde de modul în care au fost stabilite cele trei
elemente de cost menionate mai înainte.
Pentru stabilirea costurilor pe funcii1 urmtoarele metode:
- Compararea cu alte costuri cunoscute, utilizate în scopul realizrii aceloraİi
funcii de ctre alte produse.
- Compararea cu alte costuri cunoscute, ale unor funcii asemntoare.
- Compararea cu costurile estimative ale realizrii funciilor prin cele mai simple
soluii.

21
 - Fixarea unui procentaj din valoarea total a produsului.
- Compararea cu preul de vânzare al concurenilor pentru produse care realizeaz
aceleaİi funcii.
- Atribuirea unei valori arbitrare.
- Evaluarea costului funciei din punct de vedere teoretic.
Stabilirea ponderi funciilor auxiliare.
Ponderea funciilor auxiliare în valoarea de întrebuinare general a produsului se
stabileİte la nivelul celei pe care o au funciile obiective condiionate. În schimb ponderea în
costul total se calculeaz pe baza propriilor costuri în msura în care pot fi stabilite distinct, İi în
raport cu participarea la realizarea funciilor obiective. Astfel, dac o funcie obiectiv este
condiionat de mai multe funcii auxiliare se stabileİte un coeficient de ponderare a crui nivel
este apreciat în raport de importana pe care o are funcia respectiv pentru beneficiarul
produsului.
Odat stabilite costurile funciilor se poate analiza raportul între cost İi nivelul de
importan pentru fiecare funcie, comparând ponderile acestora în, valoarea de întrebuinare İi
în costul total al produsului.
Raportul trebuie s evidenieze:
- cele mai scumpe funcii;
- funciile care cost prea mult în raport cu contribuia lor la valoarea de
întrebuinare a produsului;
- funciile realizate prin soluii constructive İi tehnologice prea scumpe în raport cu
alte soluii posibile.
Aprecierea acestor situaii se face pe baza principiului proporionalitii între ponderea
fiecrei funcii în valoarea de întrebuinare İi ponderea în costul produsului.
Analiza abaterilor de la costuri se face prin funcia de regresie (care foloseİte în calcule
metoda celor mai mici ptrate), foarte sugestiv pentru aproximarea unei curbe corespunztoare
unui eİantion de perechi de valori (x,y), unde x este variabila independent, iar y=ax+b, în care a
este coeficientul dreptei.
Pentru a putea determina eventualele disproporii între costurile funciilor İi ponderea lor
în valoarea de întrebuinare a produsului, se efectueaz analiza de regresie, determinându-se
dreapta de regresie care reprezint proporia medie.
În acest scop se foloseİte ecuaia dreptei care trece prin origine, respectiv y=ax, pornind
de la principiul c o funcie cu pondere 0 în valoarea de întrebuinare trebuie s coste tot 0. Se
apreciaz c dreapta y=ax exprim proporionalitate dac nu se abate de la punctele reale ( când
y-ax=o nu exist abateri). Determinarea abaterilor se face prin calculul estimatorului S, în care
abaterile dreptei de la punctele reale sunt luate la ptrat pentru a elimina influena semnelor.
n 2

S = ƒ (yi − axi) (3.1)

i=1

Estimatorul trebuie s fie minim, adic:

n 2

min. S = ƒ ( yi − axi )
i=1 (3.2)

n
min. S= ƒ ( y2i − 2axi yi + ax2i ) (3.3)
i=1

Pentru determinarea lui a se deriveaz S în raport cu a İi egalând cu zero se obine S`:

22
 ∂S n
= ƒ (2axi 2 − 2x ) = o
∂a i=1
ƒ y
i i (3.4)
xiyi
a=
ƒ xi 2

Calculele se continu cu determinarea İirului de date ajustate al lui y care va sta la

baza întocmirii graficului costuri-nivel de importan a funciilor.
Dac a=1 İi S`=0, toate punctele se afl pe treapta y=ax İi proporionalitatea este
perfect.

3.3. Analiza sistemic a funciilor - faza 10

Pe baza informaiilor culese pân la aceast faz echipa de lucru va face o analiz critic
a strii reale a produsului sau a subansamblelor acestuia când se analizeaz numai pri din
produs.
În aceast etap se studiaz İi deficienele unor materiale İi soluii tehnologice,
constructive care în etapa urmtoare vor fi puse în discuie pentru a se decide dac trebuie
înlocuite cu altele mai eficiente.
O imagine clar a strii produsului se obine prin compararea nivelului costurilor pe
funcii cu nivelul de importan a acestora în valoarea de întrebuinare general a produsului.
Analiza corelaiilor, la nivelul fiecrei funcii, se face prin calculul dreptelor de regresie D 1, D 2 İi
a estimatorilor S1 , S2 , cu İi fr funcii auxiliare.

Dreapta D1 se calculeaz pe baza ecuaiei: y =ai 1x i, iar D 2 prin ecuaia y i=a 2x i, în care:
xi – ponderea funciilor în valoarea de întrebuinare a produsului (i=1,2,…,8);
yi – ponderea funciilor în costul de producie;
a1, a2 – coeficienii de abatere de la proporionalitate;
i – numrul de ordine al funciilor produsului

3.4. Stabilirea direciilor de cercetare – faza 11

În aceast faz se stabilesc în mod concret, funciile care trebuie eliminate, respectiv cele
care nu sunt cerute de beneficiari, precum İi noile funcii ce vor fi create produsului, corecturile
la unele dimensiuni tehnice corespunztor cerinelor beneficiarului.
De asemenea se vor cuta İi cile de eliminare a disproporiilor constatate în faza
precedent în legtur cu ponderea funciilor în costul produsului.

3.5. Concluzii la etapa analiza İi evaluarea situaiei existente

- Etapa debuteaz cu faza de dimensionare tehnic a funciilor, în care se stabilesc
criteriile de apreciere ale valorilor de întrebuinare a funciilor İi dimensiunile acestora.
- Dimensionarea economic a funciilor, cea de a doua faz a etapei, presupune
stabilirea costului pentru fiecare funcie a produsului.
- Analiza proporionalitii dintre ponderea funciilor în valoarea de întrebuinare
general İi ponderea în costul produsului, care se face cu ajutorul funciei de regresie.
- Stabilirea eventualelor funcii inutile İi funciile noi care vor fi adugate
produsului reproiectat pentru a satisface mai bine cerinele utilizatorilor.

Întrebri:
1.Ce presupune etapa de dimensionare tehnic a funciilor?
2.Ce presupune faza de dimensionarea economic a funciilor?
3.Ce presupune faza de analiza sistemic a funciilor?
4. Ce presupune faza de stabilire a direciilor de cercetare?

23
 Curs 7.
4. CONCEPERA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI - ETAPA IV

4.1. Elaborarea propunerilor de proiectare a produsului - faza 12

Obiectivul acestei etape este gsirea unor soluii concrete tehnice, constructive,
organizatorice care s permit materializarea propunerilor din lista întocmit în faza precedent.
Propunerile cutate în aceast etap nu trebuie s fie canalizate doar pe reducerea
costurilor, deoarece o asemenea orientare poate degenera activitatea într-o aciune clasic de
diminuare a costurilor, aciune care nu este specific I.V.
De cele mai multe ori sporirea valorii de întrebuinare a produsului genereaz costuri
suplimentare İi ca urmare costul minim nu poate fi obiectivul unic urmrit de participani în
gsirea ideilor de îmbuntire a produsului.

4.2. Selecionarea propunerilor care prezint interes - faza 13

Faza are ca obiectiv selectarea propunerilor emise, care se face dup criterii economice İi
tehnice. Se verific dac realizeaz nivelul stabilit pentru costuri İi dac nu-l realizeaz se
încearc o îmbuntire tehnologic, constructiv care s permit încadrarea în costul stabilit.
Fiind vorba de o prim apreciere nu se pretinde caracterizarea exact, din punct de vedere
calitativ İi valoric, a variantelor propuse. Scopul urmrit este de a le diferenia în vederea
selectrii celor mai avantajoase.
O metod foarte des utilizat în practica studiilor de I.V pentru selectarea variantelor este
„Diagrama T,” propus de L.W.Crum. Aİa cum se sugereaz İi din denumire, metoda este în
fapt o balan în care pe un taler sunt menionate avantajele İi pe cellalt dezavantajele fiecrei
idei.
Balana poate fi dezvoltat incluzând İi criteriile prin care se msoar eficiena potenial
a ideilor: numrul pieselor, fiabilitatea, costul proiectrii, costul de fabricaie, volumul
desfacerilor. O alt modalitatea de preselecie a variantelor propuse este prezentat în figura 4.1.

Figura. 4.1. O alt modalitatea de preselecie a variantelor propuse

24
 4.3. Dezvoltarea İi concretizarea propunerilor la nivel de soluie - faza 14
Cele mai avantajoase propuneri sunt dezvoltate İi concretizate în soluii practice care s
asigure proiectarea sau reproiectarea produsului la parametri stabilii prin obiectivele studiului.
În cazul exemplului luat - skadeboard, soluia adoptat în final prevede urmtoarele
modificri:
- creİterea la uzur a roilor prin folosirea unui cauciuc mai dur;
- înlocuirea bronzului din care se execut reperul furc, cu zamac, care este mai
uİor İi permite turnarea sub presiune;
- micİorarea înlimii produsului de la 100 mm la 90 mm, în vederea creİterii
stabilitii manevrabilitii acestuia.
- îmbuntirea capacitii de amortizare a İocurilor dinamice prin reducerea
duritii reperlor tampoane İi amortizoare.
- îmbuntirea aspectului estetic al produsului.

4.4. Evaluarea soluiilor - faza 15

Fundamentarea economic a soluiilor se face pe baza eficienei ce va fi înregistrat la
productor, a gradului de satisfacere a nevoilor la beneficiar, a cheltuielilor pentru elaborarea İi
implementarea studiului.
Dup verificarea posibilitilor concrete de realizare se evalueaz variantele acceptate İi
se alege varianta care prezint cel mai bun raport între valoarea de întrebuinare İi costuri.
Pentru obinerea unui raport optim între valoarea de întrebuinare İi costuri, varianta
aleas trebuie s îndeplineasc urmtoarele condiii:

- valoarea de întrebuinare a variantei analizate (V ) s fie mai mare sau cel puin
egal cu valoarea de întrebuinare a altor produse comparabile (vîcîa):

Vîa ≥ Vîc
- costurile necesare (Ca ) s fie mai reduse decât la produsele cu care se compar
(Ce ):

C < Ce
a
- preurile ce vor fi realizate la exportul produselor (P ) s fie mai mari sau egale cu
a
preul produselor comparabile pe piaa internaional (P ):c

Pa≥ Pc.

Concluzii la etapa conceperea sau reconceperea produsului

‹ În aceast etap se caut soluii în vederea materializrii propunerilor orientative

fcute de echipa de lucru în finalul etapei precedente, pentru reproiectarea sau proiectarea
produsului. Cutarea soluiilor trebuie orientat atât spre reducerea costurilor, cât İi
îmbuntirea utilitii produsului.

‹ Propunerile selectate sunt dezvoltate İi concretizate în soluii practice care s

asigure produsului reproiectat nivelul parametrilor stabilii în planul de lucru.

‹ Alegerea variantei de produs care prezint cel mai bun raport între valoarea de
întrebuinare İi costuri va fi optim.

25
 ‹ Evaluarea soluiilor din punct de vedere tehnic, al utilitii se face prin
compararea noilor caracteristici de utilizare cu cele ale produsului vechi sau, în cazul produselor
noi, cu alte produse similare.

Valoarea de întrebuinare a noului produs (Vîn ) se calculeaz dup relaia:

n
Vî v = ƒ KixFi , (4.1)
i=1

unde: Ki - nivel de importan acordat funciei i;

Fi - numrul funciilor cu nivelul K.

Indicele de creİtere a raportului Vî/Ct se calculeaz pe baza relaiei:

iVî
iVî / Ct = n
, (4.2)
iCt

în care:
- iVî/Ct – indicele de creİtere a raportului valoare de întrebuinare – cost;
- iVîn – indicele de creİtere a valorii de întrebuinare la produsul nou;
- iCt – indicele de reducere a costului.

Întrebri:

1. Ce presupune faza de elaborarea propunerilor de proiectare a produsului?

2. Ce presupune faza de dezvoltare İi concretizare a propunerilor la nivel de soluie?
3. Ce presupune faza de evaluare a soluiilor?

26
 Curs 8.

5. APROBAREA SOLUIEI OPTIME - ETAPA V

Obiectivul etapei este aİadar de a prezenta conducerii organizaiei o propunere practic

care s reziste analizei minuioase pe care o vor face experii pentru sesizarea eventualelor
carene. În acest scop va fi analizat İi fundamentat în raportul de prezentare fiecare aspect
important cu privire la criteriile de performanã, fiabilitate, calitatea fabricaiei, rigiditatea
soluiilor de marketing astfel încât propunerile din studiu s poat rezista tuturor exigenelor.

5.1. Prezentarea propunerii – faza 16

Raportul de prezentare a rezultatelor studiului cuprinde în general urmtoarele aspecte:

- prezentarea deficienelor produsului analizat sau a nevoii sociale în cazul
produselor noi;
- descrierea variantelor de soluii İi a variantei optime;
- prezentarea riscurilor la soluia aleas İi propunerilor pentru evitarea lor;
- prezentarea unor concluzii în legtur cu dificultile întâmpinate la realizarea
studiului, acestea urmând s serveasc pentru alte studii de I.V.

5.2. Susinerea İi aprobarea studiului – faza 17

Ultima aciune în procesul de pregtire a susinerii studiului de I.V în faa comisiei de

recepie, este de cunoaİtere İi însuİire a metodologiei folosit pentru examinarea, aprobarea İi
implementarea propunerilor fcute în studiu, precum İi a responsabililor delegai în acest scop de
conducerea organizaiei.
Structura raportului de prezentare a rezultatelor studiului are trei pãri care conin:
- analiza critic a produsului existent,
- prezentarea detaliat İi fundamentat a propunerilor pentru o nou variant de
produs
- programul de implementare a propunerii.

5.3.Concluzii la etapa de aprobare a soluiei optime – faza 18

Obiectivul etapei const în pregtirea raportului de prezentare a variantei finale İi

soluiilor stabilite, în vederea avizrii studiului de conducerea organizaiei economice. Raportul
va conine referiri cu privire la variantele studiate İi o descriere detaliat a variantei alese,
inclusiv a riscurilor pe care le presupune İi a propunerilor pentru eliminarea acestora.
Raportul de prezentare a rezultatelor studiului cuprinde în general urmtoarele elemente:
- descrierea deficienelor la produsul analizat în raport cu evoluia cererii sociale;
- descrierea variantelor de soluii studiate İi a variantei alese, inclusiv a riscurilor ce
pot apare în implementarea ei;
- concluzii cu privire la dificultile întâmpinate la elaborarea studiului.

6. REALIZAREA ğI CONTROLUL SOLUIEI APROBATE - ETAPA VI

6.1. Stabilirea programului de realizare – faza 19

Dup proiectarea de detaliu İi aprovizionarea cu materiile prime prevzute se trece la
fabricarea produsului. Rolul hotrâtor în aplicarea efectiv a studiului revine organizaiei
productoare, conducerii acesteia.

27
 În aceast faz conducerea organizaiei trebuie s stabileasc sarcini precise pe fiecare
compartiment care particip la realizarea variantei aprobate, astfel:
- s efectueze modificrile necesare în documentaia tehnologic İi tehnic;
- aprovizionarea tehnico-materialã, s asigure necesarul de materiale İi
subansamblele care provin din cooperare;

6.2. Realizarea soluiei aprobate – faza 20

Pentru urmrirea produsului în procesul de fabricaie, serviciul programarea lansarea İi

urmrirea produciei va întocmi schema procesului începând cu recepia materiilor prime, pân la
testarea İi expedierea produsului. Schema va cuprinde toate operaiile procesului, inclusiv
circuitul pieselor la locurile de muncã.

6.3. Evaluarea rezultatelor dup aplicare – faza 21

În aceast faz se verific dac obiectivele stabilite prin tem au fost atinse în totalitate,
dac nivelul costului produsului executat corespunde celui prevzut în studiu İi dac parametrii
tehnico-funcionali au fost realizai.
Se determin İi la utilizator efectele economice İi se analizeaz comportarea produsului
în exploatare.
În principiu se apreciaz c un studiu de I.V este eficient dac raportul dintre efortul
depus İi rezultatele înregistrate este de cel puin 1 la 10 sau costul produsului reproiectat se
reduce cu 10%, aceasta, evident, fr diminuarea utilitii.
Pentru determinarea eficienei efective a studiului folosesc economiile anuale sau sporul
de profit, care se iau pe o durat de cinci ani, costurile totale ocazionate de elaborarea İi
implementarea studiului, factorul de actualizare, dup relaia:
5
1
ƒ E h (1+ a) h > Ct , (6.1)
h=1

unde: Eh – economiile anuale;

Ct – costul total;

1
- factorul de actualizare;
1+ a

a – rata actualizrii (rata medie a rentabilitii pe ramurã)

Evaluarea efectivã, direct a rezultatelor studiului se face prin compararea obiectivelor

propuse la momentul declanİrii studiului (etapa I) cu rezultatele obinute dup perioada de
implementare.
Prin raportarea valorii generale de întrebuinare a produsului reproiectat la valoarea de
întrebuinare anterioar studiului se obine indicele de creİtere. Indicele trebuie comparat cu
limita minim de creİtere a valorii de întrebuinare la obiectivele din tema de cercetare.
În ceea ce priveİte costurile, İi aici se face raportul dintre costul produsului vechi İi
costul efectiv al produsului reproiectat.

Ct 0
iCt =
, (6.2)
Ct1

28
unde: iCt - indicele de reducere a costului;
Ct0 - costul produsului iniial;
Ct1 – costul efectiv al produsului reproiectat.

Obiectivul global, care reflect sintetic eficiena studiului, este maximizarea raportului
dintre valoarea de întrebuinare İi costul produsului. Comparând acest raport pentru cele dou
situaii avem imaginea general a eficienei studiului.
iVî
Comparaia se face pe baza relaiei: iVI / Ct = 1
,
iCt e
unde:
iVî1 – indicele de creİtere efectiv a valorii de întrebuinare;
iCte – indicele costului efectiv.

6.4. Concluzii la etapa realizarea İi controlul soluiei aprobate

• Sarcina implementri studiului revine organizaiei economice beneficiare. Echipa

de lucru asigur asisten tehnic İi intervine când este cazul, pentru înlturarea abaterilor de la
prevederile programului de realizare aprobat. Conducerea organizaiei stabileİte sarcini precise
pentru fiecare compartiment care particip la executarea propunerilor din studiu.
• Controlul calitii executrii produsului va sta în atenia responsabililor desemnai
de organizaie İi a echipei de lucru. Testele finale trebuie s confirme realizarea prevederilor
pentru omologarea produsului. În caz contrar vor fi analizate cauzele İi cutate soluiile pentru
asigurarea condiiilor de fabricaie astfel ca produsul s ating parametri prevzui.
• Dup terminarea testelor İi asigurarea condiiilor de lucru cerute în programul de
aplicare, se face evaluarea efectiv a studiului pe baza indicatorilor de eficien financiar İi
economicã. Se apreciaz c un studiu de I.V este eficient dac nivelul reducerii costului de
producie este de cel puin 10%.

Intrebari

1. Ce presupune etapa de prezentare a soluiei?

2. Ce presupune etapa de susinere İi aprobare a studiului?
3. Ce presupune etapa de evaluare a rezultatelor dup aplicare?

29
 Curs 9.

EXEMPLE DE STUDII CE AU LA BAZ

ANALIZA ğI INGINERIA VALORII

APLICAII PRACTICE DE STABILIRE A OBIECTIVELOR URMRITE

ÎN CADRUL STUDIULUI DE INGINERIA VALORII

1. Recapitularea noiunilor teoretice.

2. Exemple de realizare a analizei prin metoda ingineriei valorii.
3. Exemple de stabilire a obiectivelor.

9.1. Recapitularea noiunilor teoretice

Analiza İi ingineria valorii (AIV) este o metod de cercetare sistemic İi creativ care
prin procedee specifice analizeaz în contextual unor concepte tehnico-economice, raportul
dintre valoarea de întrebuinare (Vi ) a unui obiect İi costul lui de producie (CP).
Analiza İi ingineria valorii formuleaz direcii de proiectare care s asigure fiecrei
funcii un raport corect între contribuia sa la valoarea de întrebuinare a obiectivului İi
cheltuielile care se fac cu realizarea funciei respective.
Pentru analiza İi ingineria valorii un obiect este reprezentat de o mulime de funcii:

F , j = 1, N
j
unde N este numrul de funcii a obiectivului respectiv.
Funcia este o însuİire a obiectului care satisface o nevoie social a omului, din care se
deduce İi faptul c un obiect trebuie s aib numai acele funcii strict necesare; funciile care nu
sunt necesare unui obiect sunt funcii inutile pentru care s-au cheltuit bani fr nici un folos.
Obiectul fundamental al analizei İi ingineria valorii este maximizarea raportului
dintre valoarea de întrebuinare (Vi ) İi costul produciei (CP).

V
i

CP = max
(9.1)

9.2. Aspecte ale exploatrii instalaiilor İi analiza İi ingineria valorii acestora

Exemplu:
Se consider o instalaie de înclzire care are funciile prezentate în tabelul 9.1.

Tabelul 9.1. Funciile instalaiei de înclzire

Ponderile
Nivelurile de funciilor în
importan ale valoarea de
Funcia
funciilor întrebuinare a
nj obiectivului
qj
F1 S permit montarea în spaiu alocat 3 0,038
F2 S permit racordarea la furnizorul de utiliti 6 0,076
F3 S permit transportul İi distribuia de energie 7 0,089
F4 S permit reglajul transferului de utiliti 12 0,155

30
 Ponderile
Nivelurile de funciilor în
importan ale valoarea de
Funcia
funciilor întrebuinare a
nj obiectivului
qj
F5 S aib fiabilitate s reziste la solicitri fizico-chimice 10 0,128
F6 S fie ecologic 8 0,102
F7 S fie estetic 2 0,025
F8 S fie mentenabil 11 0,141
S fie ergonomic (s ofere confort ridicat İi
F9 1 0,012
randament maxim)
F10 S aib etanİeitate 9 0,113
F11 S aib aerisirea 4 0,051
F12 S permit evacuarea substanelor reziduale 5 0,064
Total 78 -

Funciile sunt ierarhizate de consumatori, cu procese specifice AIV dup importana

lor. Ierarhizarea funciilor dup importana lor este un element important în cadrul metodei AIV,
deoarece aceasta impune un nivel al costurilor funciilor corespunztor contribuiei fiecreia la
valoarea de întrebuinare.
q j = a ⋅ pj - ponderea funciilor
pj – produsul j;
Pentru a=1 (situaia ideal),C j= p ⋅j CP = q ⋅j CP - costul produsului.

Prezentul studiu abordeaz un aspect de utilizare a metodei AIV İi anume folosirea

conceptelor ei İi la exploatarea instalaiilor. Astfel, pentru exploatarea instalaiilor se aloc o
anumit suma de bani (C ex) care ar trebui folosii dup anumit regul: atâta vreme cât pe baza
opiniilor consumatorilor proiectantul a respectat ierarhizarea funciilor qj , logica lucrurilor
impune ca aceast ierarhie s dinuie pe toat perioada de exploatare a proiectului, motiv pentru
care respectivele cheltuieli de exploatare trebuie folosite İi repartizate pe funciile obiectivului în
concordan cu ponderile acestor funcii în valoarea de întrebuinare a obiectivului respectiv.

Concluzii
Dac aspectul AIV abordat este relativ punctual el poate furniza avantaje economice İi de
imagine importante pentru firma productoare de echipamente de instalaii.
Astfel:
‹ dac exploatarea unei instalaii concepute în cadrul AIV se face dup alte reguli İi
concepte sau la voia întâmplrii, conceptele AIV folosite la proiectare vor fi compromise
fundamental în faa consumatorilor;
‹ dac, îns prin cercetarea opiniei consumatorilor, iniial, la concepia İi proiectarea
obiectivului, s-a fcut o ierarhizare a funciilor determinându-se astfel q j, este firesc s ne
punem problema ca acestea (funciile) s beneficieze de atenie İi în timpul exploatrii,
acestea însemnând fonduri alocate pentru exploatarea lor în raport cu interesul manifestat
pentru aceste funcii de ctre utilizatori.

31
 9.3. Exemple de stabilire a obiectivelor

Studiul unui produs farmaceutic prin metoda AIV

Valoarea de întrebuinare a unui produs farmaceutic poate fi definit ca o msur
sintetic a gradului de satisfacere a nevoilor pacientului pentru asigurarea strii de sntate.
Costul de producie al produsului este suma cheltuielilor materiale, salariale, directe İi a
cheltuielilor generale de producie.
Fundamentele AIV au la baz tocmai distincia dintre valoarea produsului, ca msur a
costurilor/preurilor, pe de o parte İi valoarea de întrebuinare a acestuia, ca expresie a utilitii
medico-farmaceutice.
Una din marile întrebri pe care İi le adreseaz consumatorul aflat în pragul cumprrii
unui produs nou poate fi astfel formulat: „Merit oare banii pe care trebuie s-i dau pe acest
medicament?”
Rspunsul este afirmativ numai în msura în care produsul ofer valoarea de
întrebuinare aİteptat de consumator, la un pre care s nu întreac aceast msur. Aceasta
înseamn c productorul din industria farmaceutic trebuie s analizeze permanent produsele
oferite pe pia, atât sub aspectul efectului terapeutic – prin studiul medicinii bazate pe dovezi –
cât İi sub aspectul costurilor de producie.
Pentru pacient produsul cumprat trebuie s valoreze mai mult decât preul pltit, chiar
dac aceast judecat este adesea subiectiv.
AIV presupune conceperea obiectivului analizei – produsul farmaceutic sau serviciul
(activitatea de asisten farmaceutic a populaiei) – ca fiind un ansamblu de funcii sau atribute
ce trebuie realizate cumulativ.

Obiectivele urmrite de AIV pot fi:

‹ reducerea costurilor de producie prin eliminarea funciilor inutile ale produselor
existente (ambalajul exterior în cutie de carton poate fi preferat în locul altui ambalaj de
plastic);
‹ identificarea altor procedee de realizare a funciilor (înlocuirea unei substane de sintez
din compoziia unui medicament cu administrare oral cu un extract din plante, mai puin
iritant pentru stomac).

32
 Curs 10

Analiza si ingineria valorii si exploatarea instalaiilor

[9], [10], [11]

Introducere
Analiza İi ingineria valorii este o metod de cercetare sistemic İi creativa care prin
procedee specifice analizeaz în contextul unor concepte economico-tehnice, raportul dintre
valoarea de intrebuintare (VI) a unui obiect si costul lui de producie (CP). In final, AIV
formuleaza directii de proiectare care sa asigure fiecarei functii un raport corect intre contributia
sa la valoarea de intrebuintare a obiectului si cheltuielile care se fac (sau ar trebui sa se faca) cu
realizarea functiei respective. Pentru AIV un obiect reprezinta o multime de functii Fj (j = 1…N,
unde N este numarul de functii a obiectului respectiv).
Functia este o insusire a obiectului care satisface o necesitate sociala a omului, din care
se deduce si faptul ca un obiect trebuie sa aiba numai acele functii strict necesare.
Functiile care nu sunt necesare unui obiect sunt functii inutile pentru a caror realizare s-au
cheltuit bani fara nici un folos.
O functie are una, doua sau mai multe dimensiuni tehnice sau parametri (DT). Nivelul
dimensiunilor tehnice trebuie sa fie corespunzator nevoilor sociale. Un nivel al DT sub nivelul
cerut de nevoia sociala face ca functia respectiva sa devina inutilizabila, cum dealtfel un nivel al
DT mult peste nivelul reclamat de nevoile sociale nu conduce neaparat la cresterea valorii de
intrebuintare a obiectului. De exemplu, folosirea la o instalatie de incalzire obisnuita a unor
conducte care sa reziste la 100 bari ar creste numai fara rost costul instalatiei.
Evident, nu se pune in discutie folosirea coeficientilor de siguranta normali, ci numai
exagerarea si nesocotinta. Obiectivul fundamental al AIV este maximizarea raportului dintre
valoarea de intrebuintare a obiectului (VI) si costul de productie (CP).
Aspecte ale exploatarii instalatiilor si AIV. O instalatie de incalzire de exemplu, are
functiile prezentate mai jos, in tabelul 2.

Funcia nj Qj
F1 Sa permita montarea in spatiu alocat 3 0,038
F2 Sa permita racordarea la furnizorul de utilitati 6 0,076
F3 Sa permita transportul si distributia de masa si energie 7 0,089
F4 Sa permita reglajul transferului de utilitati 12 0,155
F5 Sa aiba fiabilitate sa reziste la solicitari fizico-chimice 10 0,128
F6 Sa fie ecologica 8 0,102
F7 Sa fie estetica 2 0,025
F8 Sa fie mentenabila 11 0,141
F9 Sa fie ergonomica 1 0,012
F10 Sa aiba etanseitate 9 0,113
F11 Sa permita aerisirea 4 0,051
F12 Sa permita evacuarea substantelor reziduale 5 0,064
Snj 78

Functiile sunt ierarhizate de consumatori, cu procedee specifice AIV dupa importanta lor
(nj) – nivelurile de importanta ale functiilor si (qj) – ponderile functiilor in valoarea de
ntrebuintare a obiectului, rezultatele fiind centralizate in tabelul 1.

33
 Ierarhizarea functiilor dupa importanta lor este un element important in cadrul metodei
AIV, deoarece aceasta impune un nivel al costurilor functiilor corespunzator contributiei
fiecareia la VI, conform relatiei 2, unde a=1 corespunde situatiei ideale:

qj = a·pj; a = 1; Cj = pj · CP = qj · CP (2)

Cerintele relatiei 2 trebuie sa aiba acoperire atat la proiectarea obiectelor noi cat si in
cazul obiectelor existente, reproiectate eventual in urma aplicarii metodei AIV. Schema din
figura 3 este sugestiva in acest sens:
Prezentul studiu abordeaza un aspect inedit de utilizare a metodei AIV si anume folosirea
conceptelor ei si la exploatarea instalatiilor. Astfel, pentru exploatarea instalatiilor se aloca o
suma de bani (CEx) care ar trebui folositi dupa urmatoarea regula: atata vreme cat pe baza
opiniilor consumatorilor proiectantul a respectat ierarhizarea functiilor (qj) logica lucrurilor
impune ca aceasta ierarhie sa dainuie pe toata perioada de exploatare a obiectului, motiv pentru
care respectivele cheltuieli de exploatare trebuie folosite si repartizate pe functiile obiectului in
concordanta cu ponderile acestor functii in valoarea de intrebuintare a obiectului respectiv.

Concluzii.

Desi aspectul AIV abordat este relativ punctual el poate furniza avantaje economice si de
imagine importante pentru firma producatoare de echipamente de instalatii.
Astfel, daca exploatarea unor instalatii concepute in cadrul AIV se face dupa alte reguli si
concepte sau la voia intamplarii, conceptele AIV folosite la proiectare vor fi compromise
fundamental in fata consumatorilor.
Ori daca prin cercetarea opiniei consumatorilor, initial, la conceptia si proiectarea
obiectului, sa facut o ierarhizare a functiilor determinandu-se astfel qj, este firesc sa ne punem
problema ca acestea (functiile) sa beneficieze de atentie si in timpul exploatarii, aceasta
insemnand fonduri alocate pentru exploatarea lor in raport cu interesul manifestat pentru aceste
functii de catre utilizatori.

Studiul produsului farmaceutic prin analiza si ingineria valorii [12]

AIV este o metoda de studiu analitic simultan a produsului, atat sub aspectul valorii de
intrebuintare, cat si a costului de productie.
AIV este o metoda de studiu analitic simultan a produsului, atat sub aspectul valorii de
intrebuintare, cat si a costului de productie.
Valoarea de intrebuintare a produsului farmaceutic poate fi definita ca o masura sintetica
a gradului de satisfacere a nevoilor pacientului pentru asigurarea starii de sanatate. Costul de
productie al produsului reprezinta suma cheltuielilor materiale, salariale, directe si a cheltuielilor
generale de productie.
Fundamentele AIV au la baza tocmai distinctia dintre valoarea produsului, data ca
masura a costurilor/preturilor, pe de o parte, si valoarea de intrebuintare a acestuia, data ca
expresie a utilitatii medico-farmaceutice.
Una din marile intrebari pe care si le adreseaza consumatorul aflat in pragul cumpararii
unui produs nou, poate fi formulata astfel: "Merita oare banii pe care trebuie sa-i dau pe el?"
Raspunsul este afirmativ numai in masura in care produsul ofera valoarea de
intrebuintare asteptata de consumator, la un pret care sa nu intreaca aceasta masura. Aceasta
inseamna ca producatorul din industria farmaceutica trebuie sa analizeze permanent produsele
oferite pe piata, atat sub aspectul efectului terapeutic - prin studiul medicinei bazate pe dovezi -
cat si sub aspectul costurilor de productie. Pentru pacient, produsul cumparat trebuie sa valoreze
mai mult decat pretul platit, chiar daca aceasta judecata este adesea subiectiva.

34
 Una dintre cele mai interesante metode prin care producatorul poate face acest lucru este
Analiza si Ingineria Valorii - AIV - utila si perfect aplicabila in cercetarea de marketing pentru
componenta denumita studiul produsului. Societatea Nationala de Medicina Farmaceutica din
Romania, infiintata in octombrie 2003, isi propune descoperirea, dezvoltarea, evaluarea,
inregistrarea, monitorizarea si promovarea etica a medicamentelor in beneficiul pacientului si a
sanatatii publice. De asemenea, supraveghea za Regulile de Buna practica in cercetarea clinica a
standardelor de calitate in producerea de medicamente, a eticii profesionale in promovarea si
comercializarea medicamentelor. Un punct de plecare in realizarea acestor activitati il constituie
AIV. AIV presupune conceperea obiectului anali zei - produs farmaceutic sau serviciu
(activitatea de asistenta farmaceutica a populatiei) - ca fiind un ansamblu de functii sau atribute
ce trebuie realizate cumulativ.

PRINCIPII ALE Analizei İi Ingineriei Valorii

Cateva dintre principiile care asigura succesul metodei sunt rezumate in urmatoarele:
conceptia functionala a produsului, determinarea bidimensionala a functiilor, echilibrul intre cost
si valoarea de intrebuintare.

SCOPUL SI OBIECTIVELE Analizei İi Ingineriei Valorii

Scopul metodei este acela de a maximiza raportul dintre valoarea de intrebuintare oferita
de ansamblul functiilor produsului si costul economic al realizarii acestora. In termenii
marketingului, aceasta s-ar putea aproxima satisfacator prin ceea ce numim maximizarea
raportului calitate/pret.
Obiectivele urmarite de AIV pot fi: reducerea costurilor de productie prin eliminarea
functiilor inutile ale produselor existente (ambalajul exterior in cutie de carton poate fi preferat
in locul unui ambalaj de plastic); identificarea altor procedee de realizare a functiilor (inlocuirea
unei substante de sinteza din compozitia unui medicament cu administrare orala cu un extract din
plante mai putin iritant pentru stomac).

ETAPELE APLICARII Analizei si Ingineriei Valorii

Aplicarea AIV este o lucrare laborioasa atat prin fazele parcurse, cat si prin diversitatea
informatiilor de natura tehnica, tehnologica si a celor ce descriu piata si nevoile clientilor. Ea
necesita impletirea cunostintelor farmacistului ce cunoaste tehnica farmaceutica, cu cele ale
specialistului de marketing, care cunoaste piata si nevoile pacientului.
Odata ce s-a parcurs etapa de pregatire a studiului, privind alegerea produsului supus
analizei, aplicarea propriu-zisa a metodei AIV comporta, intr-o prezentare simplificata,
urmatoarele etape principale:
a) studiul pietei produsului, din care rezulta nomenclatorul functiilor produsului,
nivelurile de importanta ale functiilor, ponderea lor in valoarea de intrebuintare si dimensiunile
tehnice ale functiilor produsului;
b) studiul economic al produsului, din care rezulta costul fiecarei functii si ponderea in
costul total;
c) evaluarea situatiei existente, prin compararea ponderii functiilor in valoarea de
intrebuintare (Pi), cu ponderea costului lor in costul total (Ki), pe baza dreptei de
proportionalitate medie din graficul F (Pi,Ki) si calculului coeficientilor de disproportie;
d) reproiectarea produsului in variante de solutii care elimina functiile inutile, adauga
functii noi, cerute de client si asigura echilibrul intre costuri si valori de intrebuintare elementare;
e) reevaluarea solutiilor adoptate in graficul F (Pi,Ki);
f) alegerea celei mai convenabile solutii.

35
 EXEMPLUL 1 [12]
Nomenclatorul functiilor specifice produsului Supradyn efervescent este o lista cu
aproximativ urmatoarea componenta:

a) Compozitie in substante active corespunzatoare pentru adolescenti si adulti,

b) Dozare corespunzatoare pe comprimat,
c) Dizolvare rapida,
d) Administrare orala
e) Gust placut, acidulat, de lamaie,
f) Formarea unei solutii fara depunerea principiilor active in timp,
g) Flaconul contine cura pentru 10 zile
h) Depozitat in ambalaj cu substanta higroscopica,
i) Produs compensat de CNAS.

Data fiind importanta considerabila a stabilirii nomenclatorului functiilor in studiul

produsului, vom insista asupra lui cu un exemplu de studiu asupra ambalajului. Identificarea
cerintelor pietei cu privire la ambalaj ridica aceleasi probleme ca si insusi produsul ambalat.
Ambalajul face parte integranta din produs si nu poate fi tratat separat de acesta. Functiile
ambalajului decurg din sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca, in raport cu produsul,
consumatorul, producatorul, distribuitorul si concurentii.

STUDIUL PIETEI PRODUSULUI

In aceasta etapa, se procedeaza la culegerea informatiilor tehnice, tehnologice, a celor
care descriu nevoile clientilor potentiali si produsele concurente. Se elaboreaza chestionare si se
desfasoara anchete de piata. Pe baza rezultatelor anchetei, se stabileste nomenclatorul de functii
si se determina nivelurile de importanta ale functiilor in viziunea clientilor.
Functia produsului este o notiune cheie in AIV. In literatura de marketing, poarta
denumirea de atribut sau avantaj al produsului. Ceea ce cumpara un client, sunt functiile
produsului, nu obiectul fizic in sine.
Principala sarcina a farmacistului este sa descopere nevoile obiective ale pacientilor si sa
le explice acestora cum raspunde produsul recomandat acestor nevoi. Un raspuns satisfacator
nevoilor psihologice ale pacientilor ajuta la identificarea nevoilor obiective ale acestora, care vor
fi receptivi la solutiile prezentate. Ceea ce cumpara pacientul este dreptul de a fi in continuare
sanatos. Asteptarile consumatorilor se formeaza pe baza experientei anterioare de cumparare, a
afirmatiilor facute de medic, diferiti prieteni si colegi, si a informatiilor si promisiunilor venite
din partea firmei farmaceutice si a concurentei.
Daca o femeie cumpara o crema dermo-cosmetica, ea nu cauta o cutie frumos colorata, ci
functia produsului de a estompa si atenua ridurile. Functia produsului suscita motivatia profunda
a cumpararii.
De regula, produsul are mai multe functii, pe care le notam cu F1, F2, Fj, Fm.
Identificarea si definirea corecta a acestora este decisiva pentru succesul AIV. Dupa importanta
lor, functiile se clasifica in principale, secundare si auxiliare. O functie principala satisface
nevoia de baza pentru care este destinat produsul. Ea ofera avantajul central in raport cu
satisfacerea nevoilor consumatorului. In cazul unui medicament pediatric cu multivitamine, de
pilda, functia principala este sa aduca un aport de principii active corespunzator.
Functiile secundare satisfac nevoi secundare, in completare. In cazul produsului
farmaceutic mai sus mentionat, functia "gust placut", poate fi considerata secundara numai daca
medicamentul nu este destinat administrarii orale.
Functiile auxiliare conditioneaza existenta unor functii principale sau secundare, fara a fi
purtatoare de utilitate, in mod direct (ambalaje speciale pentru medicamentele pediatrice
recomandate doar cu prescriptie medicala). Nomenclatorul functiilor produsului este lista tuturor

36
functiilor care-i ofera valoare de intrebuint are pentru consumator si utilizator. Produsele de
acelasi gen se deosebesc unele de altele prin diferentierea nomenclatorului de functii.
Intre mai multe produse si marci care ofera aceeasi functie principala, cumparatorul alege
dupa alte criterii, precum: ambalajul, imaginea publica, culoarea, forma farmaceutica, modul de
administare, tipul de prescriere, accesibilitate sau termenul de valabilitate. Consumatori diferiti
vor cauta avantaje diferite, sub forma unor seturi de functii diferite.
Mai trebuie facuta distinctia intre ambalaje: pentru transport si pentru expunere. Functiile
concrete inscrise in nomenclator vor deveni teme de proiectare pentru designerii de produs.
Odata definit nomenclatorul functiilor produsului, trebuie sa tinem seama ca functiile cuprinse in
nomenclator nu au aceeasi importanta pentru piata, consumator si utilizator. Sarcina
specialistului de marketing este aceea de a ierarhiza functiile in ordinea importantei lor relative
pentru clientii potentiali.
Dimensiunea economica a functiilor se refera la repartizarea costurilor pe functiile din
nomenclator. Costurile se repartizeaza tinand seama de aportul fiecarui element structural al
produsului la materializarea uneia sau alteia dintre functiile sale.
Analiza situatiei existente privind conceptia produsului consta in compararea ponderii in
valoarea de intrebuintare (Pi) cu ponderea incosturi (Ki) pentru fiecare dintre functiile (Fi). In
acest scop, intr-un sistem de doua axe, desemnand una Pi iar cealalta Ki, se reprezinta grafic
multimea punctelor de coordonate Fi (Pi,Ki), astfel incat fiecarei functii ii corespunde un punct
in grafic:
° Functiei F1 ii corespunde punctul F1(P1,K1);
° Functiei Fj ii corespunde punctul Fj(Pj,Kj) etc.
Pj reprezinta ponderea in valoarea de intrebuintare, iar Kj ponderea in costul total a
functiei Fj. Multimea punctelor F(Pi,Ki) se va dispersa mai mult sau mai putin liniar in cadranul
marginit de cele doua axe.
Cu cat punctele se vor afla mai aproape de bisectoarea unghiului de 90 de grade, format
de cele doua axe, cu atat echilibrul dintre costurile si valorile de intrebuintare ale functiilor va fi
mai bun.

Daca pentru o functie s-a cheltuit proportional cu ponderea ei in valoarea de intrebuintare

a ansamblului functiilor, punctul ce va reprezenta aceasta functie se va gasi pe bisectoare. Din
cauza unor dezechilibre globale, calculul se face in raport cu o dreapta numita "de
proportionalitate medie" avand ecuatia: . Parametrul (a) reprezinta panta dreptei si se determina
cu relatia:
Odata cunoscuta panta, poate fi trasata dreapta de proportionalitate medie. In raport cu
situa rea punctelor fata de dreapta de proportionalitate medie, se fac aprecieri privind echilibrul
dintre utilitatea si costul fiecarei functii.

EXEMPLUL 2 [12]
Model generic de stabilire a nomenclatorului de functii al unui ambalaj ar putea fi
sintetizat in urmatoarele:
1. Contine produsul. Cuprinde sau acopera produsul respectiv, astfel incat formeaza
impreuna un ansamblu solidar.
2. Este util el insusi. Astfel poate fi folosit si independent de produs.
3. Protejeaza produsul, pacientul si mediul. Cercetatorul de marketing trebuie sa procure
informatiile necesare protectiei. Caldura, lumina si umezeala sunt factori pe care ambalajul ii
poate anihila.
4. Comunica si promoveaza produsul, marca si imaginea producatorului si
distribuitorului. Ambalajul este un "vanzator mut" mai ales in cazul OTC, cand pe rafturile pline
de produse concurente, capteaza atentia consumatorului.

37
 5. Confera avantaj diferential in raport cu ambalajele concurentei. Designerul poate face
acest lucru daca, studiind piata, procura informatii privind conditiile de expunere si vanzare in
farmacie, mesajul, forma farmaceutica, expresia grafica si culoarea agreate de clienti.
6. Respecta cadrul juridic si obiceiurile de cumparare. Pe piata, ambalajul se supune
reglementarilor legale privind marcajul, indicatiilor asupra continutului, termenul de valabilitate
etc.
Reproiectarea produsului in scopul maximizarii raportului calitate/pret urmeaza acestei
analize si se sprijina pe ea. Aceasta etapafurnizeaza variante de solutii imbunatatite fata de
situatia existenta in urmatoarele directii posibile:
° Reducerea costurilor cu mentinerea constanta a valorii de intrebuintare,
° Cresterea valorii de intrebuintare cu mentinerea constanta a costurilor,
° Reducerea costurilor concomitent cu cresterea valorii de intrebuintare,
° Reducerea costurilor mai accentuat decat scaderea valorii de intrebuintare.

In marketing, acestea sunt caile corecte de creare a produselor noi si de modernizare si

diversificare a celor existente.
Printr-o asemenea sumara trecere in revista a AIV, farmacistul nu va deveni designer de
produs, dar va avea o noua perspectiva asupra studiului produselor farmaceutice, asupra
conceptiei si modernizarii acestora conform cerintelor pietei.

APLICAII PRACTICE DE REALIZARE A ETAPEI:

MSURI PREGTITOARE.

Scopul İi obiectivele AIV:

Scopul metodei – maximizarea raportului dintre valoarea de întrebuinare oferit de
ansamblu funciilor produsului İi costul economic al realizrii acestora. Sau altfel spus
maximizarea raportului calitate/pre=max.

Obiectivele urmrite de AIV:

‹ reducerea costurilor de producie;
‹ eliminarea funciilor inutile;
‹ creİterea calitii, valorii de întrebuinare a produselor.

Etapele aplicrii Analizei İi ingineriei valorii

O