ÎNDRUMĂRI PENTRU REDACTAREA UNUI REFERAT LA FILOSOFIE

Jim Pryor1
New York University
http://www.mit.edu/~yablo/writing.html

Referatele la filosofie sunt diferite de referatele solicitate la alte cursuri. Multe

dintre strategiile descrise mai jos vă vor folosi și atunci când veți redacta refera-
te pentru alte cursuri, dar să nu presupuneți în mod automat că toate aceste
strategii vă vor folosi în acest sens. De asemenea, nu trebuie să presupuneți că
orice îndrumare de redactare a unui referat pe care vi-o vor da alți profesori este
importantă atunci când redactați un referat la filosofie. Unele dintre aceste în-
drumări sunt în mod obișnuit încălcate în bunul discurs filosofic (e.g., vezi în-
drumările despre gramatică de mai jos).

Conținut

• Ce se face într-un referat la filosofie?

• Trei etape ale redactării
o Etape preliminare
o Redactați un bruion de referat
o Rescrieți și continuați să rescrieți
• Unele chestiuni minore
• Cum veți fi evaluați

Ce se face într-un referat la filosofie?

1. Un referat la filosofie constă dintr-o apărare întemeiată a unei pretenții.

Referatul trebuie să ofere un argument. Referatul nu poate să constea din simpla

relatare a opiniilor voastre și nici din simpla relatare a opiniilor filosofilor des-
pre care ați citit. Trebuie să apărați pretențiile pe care le emiteți. Trebuie să ofe-
riți temeiuri pentru a fi crezute aceste pretenții.

Ca atare, nu puteți spune doar:

Punctul meu de vedere este că P.

Trebuie să spuneți ceva de genul:

Punctul meu de vedere este că P. Cred aceasta, deoarece …

sau:

1Mulțumesc și pe această cale profesorului Jim Pryor pentru generozitatea cu care și-a
dat acordul pentru traducerea și distribuirea acestei excelente lucrări studenților mei.
Notele de subsol îmi aparțin.
 Apreciez că următoarele considerații furnizează un argument convingă-
tor pentru P: …

Similar, nu spuneți doar:

Descartes spune că Q.

În loc de așa ceva, spuneți ceva de genul:

Descartes spune că Q. Totuși, următorul experiment mental arată că nu

este adevărat Q: …

Există o mulțime de lucruri pe care un referat la filosofie poate urmări să le rea-

lizeze. În mod obișnuit, se începe prin a expune un argument sau o teză spre
considerare. Apoi se continuă prin una sau două dintre următoarele:

o Se critică acel argument sau se arată că anumite argumente pen-

tru teză nu sunt bune
o Se apără argumentul sau teza împotriva criticilor altora
o Se oferă temeiuri pentru a crede teza
o Se oferă contraexemple la teză
o Se pun în contrast punctele tari și punctele slabe a două concepții
opuse cu privire la teză
o Se dau exemple care ajută la explicarea tezei sau care ajută la a
face teza mai plauzibilă
o Se argumentează că anumiți filosofi sunt în acord cu teza prin al-
te concepții ale lor, chiar dacă nu au susținut vreodată teza în
mod explicit
o Se discută ce consecințe ar avea teza, dacă ar fi adevărată
o Se revizuiește teza în lumina unor obiecții

Oricare dintre acestei scopuri vi le-ați stabilit, trebuie să prezentați în mod

explicit temeiuri pentru pretențiile pe care le susțineți. Studenții au adesea
sentimentul că, întrucât lor le este clar că o pretenție este adevărată, nu mai este
nevoie de multă argumentare. Este însă foarte ușor să supraestimezi tăria pro-
priei tale poziții. La urma urmelor, ai acceptat-o deja. Trebuie să-ți asumi că au-
ditoriul tău nu ți-a acceptat deja poziția și trebuie să tratezi referatul tău ca o
încercare de a convinge o astfel de audiență. Așadar, nu porniți de la supoziții pe
care cu siguranță oponenții voștri le vor respinge. Dacă e să aveți o șansă de a
convinge niște oameni, trebuie să porniți de la supoziții asupra cărora cu toții
sunteți de acord.

2. Un bun referat la filosofie este modest și realizează un obiectiv limitat, dar îl

realizează clar și direct și oferă temeiuri bune în favoarea lui.

Oamenii încearcă foarte des să realizeze prea mult într-un referat la filosofie.
Rezultatul obișnuit al unei astfel de încercări este un referat care este greu de
citit și abundă în pretenții insuficient apărate și slab explicate. Așa că nu fiți su-
per-ambițioși. Nu încercați să stabiliți vreo concluzie care să răstoarne Pământul
în cele 5-6 pagini ale referatului vostru. Făcută așa cum trebuie, filosofia avan-
sează cu pași mici.

2
3. Originalitate

Scopul pentru care vi se cer astfel de referate este acela ca voi să dovediți că ați
înțeles materialul de studiu parcurs și că sunteți capabili să gândiți critic asupra
acestui material. Pentru a dovedi acestea, trebuie ca referatul să dovedească o
gândire independentă.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să veniți cu propria voastră teorie sau că trebuie

să aduceți o contribuție complet originală la patrimoniul de gândire al umanită-
ții. Va fi destul timp pentru aceasta mai târziu. Un referat ideal va fi clar și direct
(vezi mai jos), va fi corect atunci când va atribui puncte de vedere altor filosofi
(vezi mai jos) și va conține răspunsuri critice întemeiate la materialul de studiu
parcurs. Nu trebuie întotdeauna să desțelenească un teritoriu complet nou.

Trebuie totuși să încercați să veniți cu propriile voastre argumente sau cu pro-

priul vostru mod de a elabora sau de a critica sau de a apăra un argument sau
altul din cele expuse în materialul de studiu. Nu va fi suficient doar să rezumați
ceea ce au avut de spus alții.

Trei etape ale redactării

1. Etape preliminare

Etapele preliminare ale redactării unui referat includ tot ceea ce faceți înainte de
a vă așeza și a scrie primul vostru bruion de referat. Aceste etape preliminare
vor implica redactarea, dar nu veți încerca deocamdată să redactați un referat
complet. În schimb veți lua notițe de pe ceea ce citiți, veți creiona ideile voastre,
veți încerca să explicați principalul argument pe care doriți să îl avansați și veți
realiza o schiță a referatului.

Discutați problemele cu alții

După cum am spus mai sus, referatele voastre ar trebui să dovedească faptul că
ați înțeles materialul de studiu. Unul dintre cele mai bune moduri de a controla
cât de bine ați înțeles materialul este acela de a încerca să-l explicați cuiva care
nu este deja familiarizat cu acesta. De când predau filosofie, am constatat de mul-
te ori că nu am putut explica adecvat un articol sau un argument despre care am
crezut că l-am înțeles. Aceasta s-a întâmplat deoarece sarcina era mult mai pro-
blematică sau mai complicată decât credeam. Veți avea aceeași experiență. Ca
atare, este bine să discutați problemele întâlnite în material cu colegii voștri,
precum și cu prieteni care nu vă sunt colegi. Aceste discuții vă vor ajuta să înțe-
legeți mai bine problemele și vă va face să identificați chestiunile pe care încă nu
le înțelegeți pe de-a întregul.

Este chiar mai important și mai eficient să vorbiți unii cu alții despre ce doriți să
argumentați în referatul vostru. În momentul în care v-ați clarificat ideile într-
atât de bine încât să le puteți explica altora verbal, atunci sunteți gata să vă așe-
zați și să începeți să realizați o schiță a referatului.

3
Redactați o schiță a referatului

Înainte de a începe să redactați vreun bruion de referat, trebuie să vă gândiții la

următoarele întrebări: În ce ordine trebuie să explicați termenii și pozițiile pe
care îi / le veți discuta? Unde anume trebuie să prezentați poziția sau argumen-
tul oponentului vostru? Vreunul dintre rezultatele la care vreți să ajungeți pre-
supune să fi discutat mai întâi vreun alt rezultat? Ș.a.m.d.

Claritatea globală a referatului vostru depinde foarte mult de structura lui. De

aceea este important să vă gândiți la toate aceste întrebări înainte de a începe să
redactați.

Recomand insistent să realizați o schiță a referatului vostru și a argumentelor pe

care intenționați să le prezentați, înainte să începeți să redactați. Aceasta vă
permite să vă organizați rezultatele pe care vreți să le obțineți în referat și să
realizați felul în care aceste rezultate se vor potrivi unele cu celelalte. De aseme-
nea, vă permite să vă asigurați că sunteți în poziția de a spune care este principa-
lul vostru argument sau principala voastră critică, înainte de a vă așeza să redac-
tați un bruion complet al referatului vostru. Atunci când studenții se blochează
scriind, aceasta se întâmplă adesea pentru că nu au realizat exact ceea ce încer-
cau să spună.

Acordați schiței întreaga voastră atenție. Aceasta trebuie să fie destul de detalia-
tă. (Pentru un referat de 5 pagini, o schiță corespunzătoare ar putea fi de o pagi-
nă întreagă sau chiar mai mult.)

Consider că realizarea unei schițe reprezintă cel puțin 80% din munca de redac-
tare a unui bun referat la filosofie. Dacă aveți o schiță bună, restul procesului de
redactare va decurge mult mai ușor.

Începeți munca din timp

Problemele filosofice și scrierile filosofice cer o reflecție atentă și extinsă. Nu

așteptați până când ar mai fi două sau trei nopți înainte de a trebui să vă apucați
de lucru. Aceasta ar fi foarte imprudent. A redacta un bun referat la filosofie ne-
cesită multă pregătire.

Trebuie să vă lăsați un timp suficient pentru a gândi despre subiect și a redacta o

schiță detaliată. Numai după aceea ar trebui să vă așezați și să redactați un bru-
ion complet. Odată ce aveți un bruion complet, trebuie să-l lăsați la o parte pen-
tru o zi sau două. Apoi trebuie să vă întoarceți la bruion și să-l rescrieți. De mai
multe ori. Cel puțin de 3 sau 4 ori. Dacă puteți, arătați-l prietenilor voștri și vedeți
ce reacții au. Înțeleg ei principalul vostru rezultat? Există părți ale bruionului
care le sunt neclare sau le creează confuzii?

Toate acestea iau timp. Ca atare, trebuie să începeți lucrul la referat deîndată ce
temele de referat v-au fost atribuite.

4
2. Redactați un bruion de referat

După ce v-ați gândit la argumentul pe care vreți să-l susțineți și ați redactat o
schiță pentru referatul vostru, sunteți gata pentru a vă așeza și a realiza un bru-
ion complet.

Folosiți un discurs simplu

Nu țintiți după eleganța literară. Folosiți un discurs direct și simplu. Faceți ca

enunțurile și paragrafele voastre să fie scurte. Folosiți cuvinte familiare. Vă veți
face de râs dacă veți folosi cuvinte sofisticate acolo unde cuvinte simple sunt de
ajuns. Subiectele acestea sunt îndeajuns de profunde și de dificile fără să fie ne-
voie ca voi să le tulburați cu un limbaj pretențios sau prolix. Nu redactați folo-
sind un discurs pe care nu l-ați folosi într-o conversație: dacă n-ați spune-o,
n-o scrieți.

Ați putea să credeți că, întrucât asistentul/tutorele vostru și cu mine cunoaștem

deja multe despre subiectul abordat de voi, ați putea lăsa la o parte o mulțime de
explicații de bază și ați putea scrie într-o manieră super-sofisticată, așa cum un
expert vorbește cu un alt expert. Vă asigur că în acest fel veți face ca referatul
vostru să fie de neînțeles.

Dacă referatul vostru sună ca și cum ar fi scris pentru o audiență de gradul trei2,
atunci probabil că ați atins nivelul potrivit de claritate.

În lecturile voastre de filosofie veți întâlni uneori filosofi ale căror scrieri sunt
obscure și complicate. Oricine citește aceste scrieri le va aprecia ca fiind dificile
și frustrante. Autorii în discuție sunt importanți din punct de vedere filosofic în
pofida stilurilor lor de scriere, și nu din cauza acestor stiluri. Ca atare, nu încer-
cați să imitați stilurile lor de scriere.

Faceți evidentă structura referatului vostru

Trebuie să faceți în așa fel încât structura referatului vostru să fie evidentă pen-
tru cititor. Cititorul vostru nu trebuie să facă vreun efort deosebit ca să înțeleagă
această structură. Faceți tot ce este posibil pentru asta.

Cum puteți face asta?

Mai întâi de toate, folosiți cuvinte de legătură precum:

o deoarece, întrucât, dat fiind acest argument

o astfel, prin urmare, așadar, rezultă că, în consecință
o cu toate acestea, totuși, dar
o în primul rând, pe de altă parte

2Nivel de apreciere al exprimării în scris folosit în gimnaziile americane pentru a evalua

capacitatea unui elev de a scrie o scrisoare unui membru al familiei în care să arate de ce
acea persoană este importantă pentru el/ea.

5
Aceste cuvinte îl vor ajuta pe cititorul vostru să urmărească încotro se îndreaptă
discursul vostru. Asigurați-vă că folosiți corect aceste cuvinte! Dacă spuneți:

P. Astfel Q,

atunci pretindeți că P este un bun temei pentru a accepta Q. Ar fi bine să aveți

dreptate. Dacă nu, ne vom plânge. Nu aruncați un „astfel” sau un „prin urmare”
doar pentru a face ca linia voastră de gândire să sune ca fiind mai bine argumen-
tată decât este realmente.

O altă modalitate prin care puteți face ca structura referatului vostru să fie evi-
dentă este aceea de a-i comunica cititorului ceea ce ați făcut până la un moment
dat și ce veți face în continuare. Puteți spune lucruri precum:

o Voi începe prin a …

o Înainte de a spune ce este în neregulă cu acest argument, doresc
să …
o Aceste pasaje sugerează că …
o Voi apăra acum pretenția conform căreia …
o Temeiuri suplimentare pentru această pretenție provin din …
o De exemplu, …

Acești indicatori fac realmente o mare diferență. Să considerăm următoarele

două fragmente de posibil referat:

Tocmai am văzut că X susține că P. Voi prezenta acum două argumente

conform cărora non-P. Primul argument este acela că …
Cel de-al doilea argument conform căruia non-P este acela că …
X ar putea răspunde acestor două argumente în mai multe moduri. De
exemplu, el ar putea să spună că …
Cu toate acestea, răspunsul lui eșuează, deoarece …
Un alt mod în care X ar putea să răspundă argumentelor mele constă din
a pretinde că …
De asemenea, răspunsul său eșuează, deoarece …
Așadar, am văzut că nici unul dintre răspunsurile lui X la argumentele
mele conform cărora non-P nu reușește. Ca atare, ar trebui să respingem
pretenția lui X conform căreia P.

Voi argumenta în favoarea concepției conform căreia Q. Există trei teme-

iuri pentru a accepta Q. În primul rând …
În al doilea rând …
În al treilea rând …
Cea mai puternică obiecție la adresa Q este aceea că …
Totuși, această obiecție nu reușește, din următoarele motive: …

Nu este ușor de văzut care este structura acestor referate? Trebuie să doriți să
fie tot așa de ușor de văzut în cazul propriilor voastre referate.

O ultimă remarcă: fă în așa fel încât să fie clar dacă expui propriul tău punct de
vedere sau dacă expui punctele de vedere ale unor filosofi despre care discuți.

6
Cititorul nu trebuie să aibă niciodată nici o îndoială despre autorul pretențiilor
pe care le prezinți într-un paragraf sau altul.

Nu poți să faci evidentă structura referatului tău dacă nu știi care este structura
referatului tău sau dacă referatul tău nu are nici o structură. De aceea este atât
de important să realizezi un bruion de referat.

Fiți conciși, dar explicați-vă complet poziția

Pentru a redacta un bun referat la filosofie, trebuie să fiți conciși, dar în același
timp să vă explicați complet poziția.

Aceste cereri par să ducă în direcții opuse. (Este ca și cum prima cerere spune
„Nu vorbi prea mult”, iar ce-a de-a doua cerere spune „Vorbește mult”.) Cu toate
acestea, dacă înțelegeți aceste cereri în mod corect, veți vedea cum este posibil
să le îndepliniți pe amândouă.

• Vă spunem să fiți conciși, deoarece nu vrem să divagați despre tot ceea ce

știți despre un anumit subiect, încercând să arătați cât de învățați și de
inteligenți sunteți. Fiecare temă de referat descrie o problemă specifică și
trebuie să fiți siguri că tratați acea problemă particulară. Nimic din ceea
ce nu se adresează direct acelei probleme nu trebuie să ajungă în refera-
tul vostru. Tăiați orice altceva. Este întotdeauna mai bine să vă concen-
trați pe una sau două chestiuni și să le dezvoltați în profunzime, decât să
vă răspândiți în prea multe. Una sau două cărări bine cartografiate sunt
mai bune decât o junglă impenetrabilă.

Formulați problema centrală la care doriți să vă adresați la începutul re-

feratului și țineți-o minte. Faceți să fie clar care este problema și de ce es-
te o problemă. Asigurați-vă că tot ceea ce scrieți este relevant pentru
acea problemă centrală. În plus, asigurați-vă că ați spus în referat felul în
care este relevant ceea ce ați spus. Nu-l faceți pe cititorul vostru să ghi-
cească.

• Unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles prin „să vă explicați complet
poziția” este acela că, atunci când aveți un rezultat bun, nu-l expediați
într-un singur enunț. Explicați rezultatul, dați un exemplu, faceți să fie
clar felul în care acel rezultat ajută argumentului vostru.

Dar „să vă explicați complet poziția” înseamnă și să fiți pe cât vă stă în

putință de clari și de expliciți atunci când scrieți. Nu folosește la nimic să
protestați, după ce vă vom evalua referatul, „Știu că am spus asta, dar
ceea ce am vrut să spun de fapt a fost …”. Spuneți exact ceea ce vreți să
spuneți întâi de toate. Veți fi evaluați în bună măsură după gradul în care
ați reușit să faceți asta.

Prefaceți-vă că cititorul referatului vostru nu a citit materialul de studiu

pe care îl discutați și că nu a reflectat cine știe ce la subiect până acum.
Desigur, asta nu este adevărat. Dar dacă redactați ca și cum ar fi adevărat,
asta vă va determina să explicați orice termen tehnic pe care îl folosiți, să

7
 ilustrați distincții stranii sau obscure și să fiți pe cât se poate de expliciți
atunci când rezumați ceea ce a spus un alt filosof.

Comentariu: De fapt, în mod profitabil, puteți duce acest pas mai de-
parte și să vă prefaceți că cititorul referatului vostru este
leneș, prost și rău. El este leneș prin aceea că nu are chef
să-și dea seama ce vor să spună enunțurile voastre com-
plicate și prin aceea că nu are chef să-și dea seama ce sunt
argumentele voastre, dacă asta nu este deja evident. El es-
te prost, așa că trebuie să-i explicați tot ce vreți să-i spu-
neți în fragmente simple de dimensiuni reduse. Și mai es-
te și rău, așa că nu vă va citi referatul într-o manieră cari-
tabilă. (De exemplu, dacă ceva din ceea ce spuneți admite
mai mult decât o interpretare, el va presupune că ați avut
în vedere interpretarea cea mai puțin plauzibilă.) Dacă în-
țelegeți materialul despre care scrieți și dacă aveți ca țintă
un astfel de cititor, probabil că veți lua nota maximă.

Folosiți multe exemple și definiții

Este foarte important să folosiți exemple într-un referat la filosofie. Multe dintre
pretențiile susținute de filosofi sunt foarte abstracte și greu de înțeles, iar exem-
plele sunt cel mai bun mijloc de a face mai clare aceste pretenții.

Exemplele sunt de asemenea utile pentru a explica noțiunile care joacă un rol
central în argumentul vostru. Trebuie să faceți în așa fel încât să fie întotdeauna
clar felul în care înțelegeți aceste noțiuni, chiar dacă ele par familiare din discur-
sul obișnuit. Așa cum sunt folosite în discursul obișnuit, aceste noțiuni pot să nu
aibă un înțeles suficient de clar și precis. De exemplu, să presupunem că scrieți
un referat despre avort și vreți să afirmați pretenția „Un fetus este o persoană”.
Ce înțelegeți prin „persoană”? Răspunsul la această întrebare este hotărâtor pen-
tru acceptarea premisei de către auditoriul vostru. De asemenea, răspunsul este
hotărâtor pentru cât de convingător este restul argumentului vostru. În sine,
următorul argument este inutil:

Un fetus este o persoană.

Este rău să ucizi o persoană.
Prin urmare, este rău să ucizi un fetus.

Acest argument este inutil, deoarece noi nu știm ce înțelege autorul atunci când
numește un fetus „o persoană”. Într-una dintre interpretările termenului „per-
soană”, poate fi destul de evident că un fetus este o persoană, dar să fie discutabil
dacă este întotdeauna rău să ucizi o persoană, în acel sens al termenului „per-
soană”. În alte interpretări, poate fi mult mai plauzibil că este întotdeauna rău să
ucizi o persoană, dar să fie complet neclar dacă un fetus contează ca „persoană”.
Autorul trebuie să fie explicit în privința felului în care folosește această noțiune.

Într-un referat la filosofie puteți folosi cuvinte în moduri întrucâtva diferite față
de modurile în care acele cuvinte sunt folosite în mod obișnuit. Trebuie doar să
faceți în așa fel încât să fie clar că procedați în acest fel. De exemplu, unii filosofi
folosesc cuvântul „persoană” pentru a se referi la orice ființă înzestrată cu capa-

8
citatea de a gândi și de a fi conștientă de sine. Luând cuvântul în acest sens, ani-
male precum balenele și cimpanzeii ar putea conta foarte bine drept „persoane”.
Acesta nu este totuși sensul în care noi folosim în mod obișnuit cuvântul „per-
soană”; în mod obișnuit, noi spunem că numai o ființă umană este o persoană. Cu
toate acestea, putem folosi „persoană” în primul sens, dacă spuneți în mod expli-
cit ce înțelegeți prin acest cuvânt. La fel stau lucrurile și cu alte cuvinte.

Nu vă modificați vocabularul doar de dragul modificării

Dacă numiți ceva „X” la începutul referatului vostru, numiți acel ceva „X”
până la capăt. De exemplu, nu începeți prin a vorbi despre „concepția lui
Platon despre persoană”, după care să treceți la a vorbi despre „concepția
lui Platon despre suflet”, după care să treceți la a vorbi despre „concepția
lui Platon despre minte”. Dacă intenționați să vorbiți despre același lucru
în toate cele trei cazuri, atunci numiți-l în același fel. În filosofie, o cât de
ușoară schimbare a vocabularului semnalează de obicei că intenționezi
să vorbești despre ceva nou.

Folosiți cuvinte cu înțelesuri filosofice precise

Filosofii dau înțelesuri tehnice precise multor cuvinte care sună obișnuit.
Nu folosiți cuvinte pe care nu le înțelegeți pe deplin.

Folosiți termeni filosofici tehnici doar atunci când aveți nevoie de ei. Nu
trebuie să explicați termeni filosofici comuni, precum „argument valid”
sau „adevăr necesar”, dar trebuie să explicați orice termen tehnic pe care
îl folosiți și care se aplică la un subiect particular despre care discutați.
De exemplu, dacă folosiți orice termen specializat, precum „dualism” sau
„fizicalism” sau „behaviorism”, trebuie să explicați ce înseamnă. Chiar și
filosofii profesioniști care scriu pentru alți filosofi profesioniști trebuie să
explice vocabularul tehnic special pe care îl folosesc. Diferite persoane
folosesc uneori acest vocabular special în moduri diferite, astfel că este
important să vă asigurați că atât voi, cât și cititorii voștri dați acestor cu-
vinte aceleași înțelesuri. Prefaceți-vă că cititorii nu le-au auzit niciodată
înainte.

Prezentarea și evaluarea concepțiilor altora

Dacă intenționați să discutați concepțiile Filosofului X, începeți prin a vă da sea-

ma care sunt argumentele sale sau supoziții sale centrale.

Apoi întrebați-vă: Sunt argumentele lui X bune? Supozițiile sale sunt clar enunța-
te? Sunt ele plauzibile? Există puncte de plecare rezonabile pentru supozițiile lui
X sau el ar fi trebuit să furnizeze unele argumente independente pentru acestea?

Asigurați-vă că înțelegeți exact ce spune poziția pe care o criticați. Studenții

pierd o mulțime de timp argumentând împotriva unor concepții care seamănă
cu, dar în realitate sunt foarte diferite de concepțiile despre care ei presupun că
le evaluează. Amintiți-vă, filosofia cere un nivel înalt de precizie. Nu vă este sufi-
cient doar să pricepeți ideea generală a poziției sau argumentului altuia. Trebuie
s-o pricepeți întrutotul corect. (Din acest punct de vedere, filosofia seamănă mai

9
mult cu o știință decât cu celelalte discipline umaniste.) Mult din munca în filoso-
fie constă din a te asigura că ai priceput corect poziția oponentului tău.

După cum am arătat mai sus, puteți să presupuneți că cititorul vostru este prost,
dar nu-l tratați pe filosoful despre care discutați drept prost și nu tratați concep-
țiile despre care discutați drept inepte. Dacă ar fi fost așa, noi nu le-am mai fi
examinat. Dacă nu puteți vedea nimic din ce urmărește o anumită concepție, asta
se întâmplă poate pentru că nu aveți experiență în a gândi și a argumenta despre
acea concepție, astfel că nu ați înțeles deplin până acum de ce adepții acelei con-
cepții sunt atrași de ea. Încercați mai mult să vă dați seama ce anume i-a motivat.

Uneori, filosofii spun lucruri stranii, dar dacă punctul de vedere pe care voi îl
atribuiți unui filosof pare a fi în mod evident excentric, atunci trebuie să vă gân-
diți mai profund dacă el spune realmente ceea ce voi credeți că spune. Folosiți-vă
imaginația. Încercați să vă dați seama ce poziție rezonabilă ar fi putut avea acel
filosof în minte și îndreptați-vă argumentele voastre împotriva acelei poziții.

În referatul vostru trebuie să explicați întotdeauna ce anume spune o anumită

poziție, înainte să o criticați. Dacă nu explicați ceea ce credeți voi că este concep-
ția Filosofului X, cititorul vostru nu va putea aprecia dacă ceea ce voi criticați în
privința concepției sale este o critică întemeiată sau este o critică bazată pur și
simplu pe o înțelegere greșită sau pe o interpretare greșită a concepției lui X.
Așadar, spuneți cititorului vostru ceea ce voi credeți că spune X.

Cu toate acestea, nu încercați să relatați cititorului tot ceea ce știți despre con-
cepția lui X. Trebuie să prezentați și propria voastră contribuție filosofică. Re-
zumați numai acele părți ale concepției lui X care sunt direct relevante
pentru ceea ce aveți de gând să susțineți.

Uneori trebuie să argumentați pentru interpretarea voastră a concepției lui X

citând pasaje care sprijină interpretarea voastră. Este permis să discutați o con-
cepție despre care considerați că un filosof ar fi putut să o aibă sau ar fi trebuit să
o aibă, chiar dacă nu puteți găsi nici o dovadă directă a acelei concepții în textele
acelui filosof. Când faceți aceasta, trebuie s-o spuneți în mod explicit. Spuneți
ceva de genul:

Filosoful X nu spune explicit că P, dar mi se pare că el presupune totuși că

P, deoarece …

Citate

Atunci când un pasaj dintr-un text este cu deosebire util în sprijinirea in-
terpretării voastre a concepțiilor unui filosof, poate fi de ajutor să citați
direct pasajul. (Asigurați-vă că specificați unde poate fi găsit pasajul.)
Oricum, citările directe trebuie să fie folosite cu moderație. Este rareori
necesar să citați mai mult decât câteva enunțuri. Adesea este mai potrivit
să parafrazați ce spune X, decât să-l citați direct. Atunci când parafrazați
ceea ce spune altcineva, asigurați-vă că spuneți asta. (Și în acest caz, citați
paginile la care vă referiți.)

10
 Citatele nu trebuie să fie niciodată folosite ca un substitut pentru proprii-
le voastre explicații. Și atunci când citați un autor, trebuie totuși să expli-
cați ceea ce spune citatul cu propriile voastre cuvinte. Dacă pasajul citat
conține un argument, reconstruiți argumentul în termeni mai direcți și
mai expliciți. Dacă pasajul citat conține o pretenție sau o supoziție cen-
trală, atunci indicați care este acea pretenție. Poate că doriți să dați unele
exemple pentru a ilustra punctul de vedere al autorului. Dacă este nece-
sar, poate că doriți să distingeți pretenția autorului de alte pretenții cu
care ar putea fi confundată aceasta.

Parafraze

Uneori, atunci când studenții încearcă să explice concepția unui filosof,

fac aceasta formulând parafraze foarte apropiate de cuvintele acelui filo-
sof. Ei schimbă unele cuvinte, omit altele, dar în general se țin foarte
aproape de textul original. De exemplu, David Hume (1711-1776) începe
al său Tratat asupra Naturii Umane (1739) după cum urmează:

Toate trăirile spiritului pot fi împărțite în două specii distincte, pe

care le voi numi impresii și idei. Diferența ridicată între acestea
constă din gradele lor diferite de intensitate și vivacitate cu care
afectează mintea și își fac loc în gândirea sau conștiința noastră.
Acele trăiri care își fac loc cu mai multă intensitate și vivacitate le
putem numi impresii; și sub acest nume voi înțelege toate trăirile
noastre mai vii, toate senzațiile, pornirile și emoțiile noastre, du-
pă cum se înfățișează ele prima dată sufletului. Prin idei, înțeleg
imaginile mai șterse ale acestora în gândire și raționament.

Iată un exemplu de cum nu ați dori să parafrazați textul de mai sus:

Hume spune că toate trăirile spiritului pot fi împărțite în două spe-

cii distincte, impresii și idei. Diferența dintre acestea rezidă în cât de
multă intensitate și vivacitate au în gândurile noastre și în conștiința
noastră. Trăirile spiritului cu cea mai mare intensitate și vivacitate
sunt impresii. Acestea sunt senzațiile, pornirile și emoțiile. Ideile sunt
imaginile mai șterse ale gândirii și raționamentului.

Există două probleme principale cu parafrazele de acest fel. În primul

rând, ele sunt produse aproape mecanic, astfel că nu arată că autorul pa-
rafrazei a înțeles textul parafrazat. În al doilea rând, întrucât autorul pa-
rafrazei nu a reușit să înțeleagă textul într-atât de bine încât să-l exprime
cu propriile lui cuvinte, există pericolul ca parafraza sa schimbe din gre-
șeală înțelesul textului parafrazat. În exemplul de mai sus, Hume spune
că impresiile „afectează mintea” cu mai multă intensitate și vivacitate de-
cât o fac ideile. Parafraza mea spune că impresiile au mai multă intensita-
te și vivacitate „în gândurile noastre”. Nu este clar dacă acestea sunt ace-
leași lucruri. În plus, Hume spune că ideile sunt imagini șterse ale impre-
siilor, în timp ce parafraza mea spune că ideile sunt imagini șterse ale
gândirii. Acestea nu sunt la fel. Așadar, autorul parafrazei pare să nu fi în-
țeles ce spunea Hume în pasajul original.

11
 O modalitate mai bună de a explica ceea ce spune Hume aici ar fi urmă-
toarea:

Hume spune că există două specii distincte de „trăiri ale spiritu-

lui” sau stări mentale, pe care le numește impresii și idei. O im-
presie este o stare mentală foarte „intensă”, așa cum este impre-
sia senzorială pe care o are cineva atunci când privește un măr
roșu. O idee este o stare mentală mai puțin „intensă”, așa cum este
ideea pe care o are cineva despre un măr atunci când numai gândește
despre acesta, în loc să-l privească. Nu este foarte clar ce înțelege aici
Hume prin „intensă”. El ar putea înțelege …

Anticiparea obiecțiilor

Încercați să anticipați obiecțiile posibile la adresa concepției voastre și să răs-

pundeți la ele. De exemplu, dacă formulați o obiecție la adresa concepției unui
filosof, nu presupuneți că el se va recunoaște imediat învins. Imaginați-vă care ar
putea fi răspunsul lui. Cum ați trata acest răspuns?

Nu vă fie teamă să menționați obiecțiile la propria voastră teză. Este mai bine să
veniți voi cu o astfel de obiecție, decât să sperați că cititorul vostru nu se va
gândi la ea. Explicați cum credeți că pot fi contracarate sau depășite aceste obiec-
ții. Desigur, cel mai adesea nu există nici o modalitate de a trata toate obiecțiile
pe care le-ar putea ridica cineva, așa că încercați să vă concentrați asupra acelor
obiecții care par mai puternice sau mai presante.

Ce se întâmplă dacă vă blocați?

Referatul vostru nu trebuie întotdeauna să furnizeze o soluție categorică la o

problemă sau un răspuns da sau nu direct la o întrebare. Multe articole filosofice
excelente nu oferă răspunsuri da sau nu directe. Uneori, în astfel de articole se
argumentează că întrebarea trebuie să fie clarificată sau că trebuie ridicate unele
întrebări suplimentare. Uneori se argumentează că anumite supoziții ale între-
bării trebuie să fie contestate. Alteori se argumentează că anumite răspunsuri la
întrebări sunt prea simple, în sensul că nu funcționează. Așadar, dacă aceste arti-
cole au dreptate, problema va fi mai greu de rezolvat decât am fi putut crede
inițial. Toate acestea sunt rezultate filosofice valoroase și importante.

Așadar, este în regulă să formulați întrebări și să ridicați probleme în referatele

voastre, chiar dacă nu puteți furniza răspunsuri satisfăcătoare la toate. Puteți
lăsa unele întrebări fără răspuns la sfârșitul referatului. Dar faceți în așa fel încât
cititorului să-i fie clar că ați lăsat într-adins astfel de întrebări fără răspuns. Și
trebuie să spuneți ceva despre felul în care ar trebui răspuns la întrebare și des-
pre ceea ce face ca întrebarea să fie interesantă și relevantă subiectului pe care îl
discutați.

Dacă vă este neclar ceva din concepția pe care o examinați, nu treceți asta sub
tăcere. Acordați atenție neclarității. Sugerați mai multe moduri diferite de a înțe-
lege concepția. Explicați de ce nu este clar care dintre aceste interpretări este cea
corectă.

12
Dacă evaluați două poziții și, după o examinare atentă, apreciați că nu vă puteți
decide între cele două, totul e în regulă. Este perfect în regulă să spuneți că punc-
tele lor tari și punctele lor slabe par a fi în linii mari la fel de echilibrate. Rețineți
însă că și aceasta este o pretenție care cere o explicație și o apărare întemeiată,
ca orice altă pretenție. Trebuie să încercați să furnizați temeiuri pentru această
pretenție în așa fel încât acestea să fie apreciate ca fiind convingătoare de către
cineva care nu a gândit deja că cele două poziții sunt la fel de echilibrate.

Uneori, în timp ce redactați, vă veți da seama că argumentele voastre nu sunt pe

atât de bune pe cât ați gândit inițial că sunt. Puteți să veniți cu unele obiecții la
adresa concepției voastre la care nu aveți un răspuns satisfăcător. Nu intrați în
panică. Dacă este vreo problemă cu argumentul vostru pe care nu ați putut-o
rezolva, încercați să vă dați seama de ce nu ați putut-o rezolva. Este în regulă să
vă modificați teza în așa fel încât să o puteți apăra. De exemplu, în loc să redac-
tați un referat care furnizează o apărare pe deplin solidă a concepției P, puteți să
vă schimbați tactica și să redactați un referat care să conțină ceva de genul:

O concepție filosofică spune că P. Aceasta este o concepție filosofică plau-

zibilă din următoarele motive: …
Cu toate acestea, există unele temeiuri pentru a pune la îndoială că P.
Unul dintre aceste temeiuri este X.
X pune o problemă pentru concepția că P, deoarece …
Nu este clar modul în care susținătorul concepției că P poate răspunde
acestei obiecții.

Sau puteți redacta un referat care să conțină ceva de genul:

Un argument pentru P este „Argumentul Conjuncției”, care decurge după

cum urmează …
La prima vedere, acesta este un argument foarte interesant. Cu toate
acestea, argumentul este defectuos, din următoarele motive …
Se poate încerca remedierea argumentului prin …
Dar aceste remedieri nu vor funcționa, deoarece …
Ca atare, conchid că Argumentul Conjuncției nu reușește în a stabili P.

A scrie lucruri de acest gen nu înseamnă că v-ați „predat” opoziției. La urma ur-
melor, nici unul dintre aceste lucruri nu vă angajează la concepția conform căre-
ia non-P. ele nu sunt decât relatări oneste ale faptului că este dificil să se găseas-
că un argument concludent pentru P. Cu toate acestea, P ar putea fi adevărată.

3. Rescrieți și continuați să rescrieți

Acum ați redactat un bruion complet de referat. Lăsați bruionul la o parte pentru
o zi sau două.

Apoi reveniți la bruion și recitiți-l. Pe măsură ce recitiți fiecare enunț, spuneți-vă

vouă înșivă lucruri de genul:

13
 „Are într-adevăr sens?” „Asta e total neclar!” „Asta sună pretențios.” „Ce
înseamnă asta?” „Care este legătura dintre aceste două enunțuri?” „Mă
repet pe mine însumi aici?” și așa mai departe.

Asigurați-vă că fiecare enunț din bruionul vostru face o treabă utilă. Dacă nu
acesta este cazul, eliminați enunțul respectiv, chiar dacă sună frumos. Nu trebuie
să introduceți niciodată subiecte în referatul vostru, dacă nu sunt importante
pentru argumentul vostru principal și dacă nu aveți suficient spațiu pentru a-l
explica efectiv.

Dacă nu sunteți mulțumiți cu unele enunțuri din bruionul vostru, întrebați-vă de

ce vă supără. Se poate întâmpla să nu înțelegeți de fapt ceea ce ați încercat să
spuneți sau să nu credeți realmente acel enunț.

Asigurați-vă că enunțurile voastre spun exact ceea ce vreți să spună. De exemplu,

să presupunem că scrieți „Avortul este același lucru cu crima”. Asta este ceea ce
înțelegeți realmente? Așadar, atunci când Oswald l-a asasinat pe J. F. Kennedy,
asta a fost același lucru cu a-l avorta pe J. F. Kennedy? Sau înțelegeți ceva diferit?
Poate că înțelegeți că avortul este o formă de crimă. Într-o conversație obișnuită,
vă puteți aștepta ca interlocutorii voștri să-și dea seama ce vreți să spuneți. Dar
nu trebuie să scrieți în acest fel. Chiar dacă profesorul vostru poate să-și dea
seama ce ați înțeles, este un mod greșit de a scrie. În proza filosofică trebuie să
vă asigurați că spuneți exact ceea ce vreți să spuneți.

De asemenea, acordați atenție structurii bruionului vostru. Atunci când revizuiți

un bruion, este mult mai important să lucrați asupra structurii bruionului și a
clarității sale globale, decât să corectați un cuvânt sau o expresie pe ici pe colo.
Asigurați-vă că cititorul vostru poate să-și dea seama care este subiectul fiecărui
paragraf din referat. Nu este suficient ca voi să știți care sunt acele subiecte. Asta
trebuie să fie evident pentru cititorul vostru, chiar și pentru un cititor leneș,
prost și rău.

Dacă se poate, prezentați bruionul vostru prietenilor sau colegilor de grupă și

strângeți comentariile și sfaturile lor. Vă încurajez să faceți asta. Înțeleg prietenii
voștri ceea ce spuneți? Există părți ale bruionului vostru care le sunt neclare sau
confuze? Dacă prietenii voștri nu înțeleg ceva din ce ați scris, atunci nici cel ce vă
va evalua referatul nu va putea să înțeleagă. Paragrafele și argumentele voastre
pot fi perfect clare pentru voi, dar pot să nu aibă nici un sens pentru altcineva.

O altă modalitate bună pentru a verifica bruionul vostru constă din a-l citi cu
glas tare. Aceasta vă va ajuta să vă dați seama dacă totul are sens. Voi puteți să
știți ce vreți să spuneți, dar asta poate să nu fie ceea ce ați scris de fapt. Citirea
referatului cu voce tare vă poate ajuta să observați goluri în raționamentele
voastre, digresiuni și proză neclară. Ar trebui să contați pe mai multe redactări
ale bruionului vostru. Cel puțin 3 sau 4!!! Referatul vostru se va îmbunătăți cu
fiecare revizie.

14
Unele chestiuni minore

Începutul referatului

Nu începeți cu un enunț de genul „De-a lungul veacurilor, omenirea a meditat

asupra problemei …” Nu este nevoie să încălziți tema voastră. Trebuie să treceți
direct la subiect odată cu primul enunț.

De asemenea, nu începeți cu un enunț de genul „Dicționarul Explicativ X defineș-

te sufletul ca fiind …” Dicționarele explicative nu sunt bune autorități filosofice.
Ele înregistrează modul în care cuvintele sunt folosite în discursul obișnuit. Mul-
te dintre aceste cuvinte au înțelesuri specializate diferite în filosofie.

Gramatica (…)3

Lecturi secundare

Pentru cele mai multe cursuri, am adus la bibliotecă unele articole și cărți pentru
lecturi suplimentare. Acestea sunt opționale și sunt destinate studiului individu-
al.

Nu ar trebui să folosiți [direct] aceste lecturi secundare atunci când vă redactați

referatele. Scopul acestor referate este acela de a vă învăța cum să analizați un
argument filosofic și să prezentați propriile voastre argumente pentru sau împo-
triva unei concluzii. Argumentele pe care le considerăm la curs și seminar sunt
suficient de grele pentru a merita prin ele însele întreaga voastră atenție.4

Puteți să redactați referatul ca un dialog sau o poveste?

Nu. Făcute așa cum trebuie, aceste forme de scrieri filosofice pot fi foarte eficien-
te. De aceea, putem prezenta uneori la curs sau la seminar unele dialoguri și po-
vestiri. Dar aceste forme de scrieri filosofice sunt extrem de dificil de făcut așa
cum trebuie. Ele îl tentează pe autor să fie imprecis și să folosească metafore
neclare. Trebuie să stăpâniți stilul obișnuit de scriere filosofică, înainte de a face
o treabă bună cu aceste forme mult mai dificile.

Chestiuni tehnice

Străduiți-vă să faceți în așa fel încât referatele voastre să fie mai restrânse sau
egale ca dimensiune cu numărul de pagini recomandat. Referatele mai lungi sunt
în mod tipic mult prea ambițioase sau plictisitoare sau pline de digresiuni. Nota
voastră va avea de suferit, dacă referatul vostru are aceste defecte. Ca atare, este
important să vă întrebați: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le aveți
de spus? Ce poate fi lăsat la o parte?

3 Considerațiile autorului se referă aici la particularități ale gramaticii limbii engleze, fără
aplicabilitate la limba română.
4
Aceste precizări nu se referă la lecturile recomandate în cadrul seminariilor sau al activități-
lor tutoriale.

15
Referatele voastre nu trebuie să fie nici prea scurte! Nu întrerupeți brusc un ar-
gument. Dacă tema referatului vostru pune anumite probleme, asigurați-vă că ați
răspuns sau că v-ați referit la fiecare dintre aceste probleme.

[Vă rugăm să vă tehnoredactați referatele în Word, cu font 12, Times New Ro-
man sau Cambria, la 1 rând, cu margini de 2,5 cm. Se vor folosi semnele diacritice
specifice alfabetului limbii române, precum și normele ortografice, ortoepice și de
punctuație în vigoare]5. Notele se vor insera la subsol (nu la sfârșitul referatului)
și se inserează automat (References – Insert Footnote). Preferăm să primim re-
feratele îndosariate în dosare de plastic cu șină sau pur și simplu capsate. Nu
folosiți în nici un caz folii de protecție din plastic!

Nu uitați să vă treceți pe prima pagină a referatului numele, prenumele și grupa!

Și nu ne aduceți singurul exemplar pe care îl dețineți! (Ar trebui ca aceste lucruri
să fie evidente, dar se pare că nu este așa.)

Cum veți fi evaluați

Veți fi evaluați în conformitate cu următoarele criterii de bază:

1. Cât de bine ați înțeles subiectele despre care ați scris?

2. Cât de bune sunt argumentele pe care le-ați oferit?
3. Referatul vostru este clar și bine organizat?

Nu vom judeca referatele voastre apreciind dacă suntem sau nu de acord cu con-
cluzia referatului. Dar nu vom avea nici un fel de problemă atunci când vom ju-
deca dacă ați făcut o treabă bună în felul în care ați argumentat pentru concluzia
voastră.

Mai precis, vom pune întrebări de felul următor:

o Ați enunțat clar ceea ce ați încercat să realizați în referatul vos-

tru? Este clar pentru cititorul vostru care este teza voastră prin-
cipală?

o Ați formulat argumente în sprijinul pretențiilor pe care le-ați

avansat? Este clar pentru cititorul vostru care sunt aceste argu-
mente?

o Este clară structura argumentului vostru? De exemplu, este clar

care din părțile argumentului vostru sunt descriptive și care sunt
propriile voastre contribuții pozitive?

o Proza voastră este clară, ușor de citit și ușor de înțeles?

5 Aceste recomandări sunt adaptate normelor de tehnoredactare specifice lucrărilor în

limba română. Subliniez că nu vom lua în considerare nici un referat tehnoredactat fără
diacritice.

16
 o Ați ilustrat pretențiile voastre cu exemple bune? Ați explicat no-
țiunile voastre centrale? Ați spus exact ceea ce ați intenționat să
spuneți?

o Ați prezentat alte concepții filosofice corect și caritabil?

Comentariu: Comentariile pe care le-am făcut cel mai adesea asupra

referatelor studenților sunt acestea:

• „Explică această pretenție” sau „Ce înțelegi prin

asta?” sau „Nu înțeleg ce spui aici”
• „Acest pasaj este neclar (sau stângaci sau altmin-
teri greu de citit)”, „Prea complicat”, „Prea greu de
urmărit”, „Simplifică-l”
• „De ce crezi asta?”, „Aceasta cere un temei mai
bun”, „De ce ar trebui să credem aceasta?”, „Expli-
că de ce ceea ce spui este un temei pentru a crede
că P”, „Explică de ce aceasta rezultă din ceea ce ai
spus mai înainte”
• „Nu este realmente relevant”
• „Dai un exemplu?”

Încercați să anticipați aceste comentarii și să evitați solici-

tarea lor!

Referatul vostru trebuie să întreprindă o muncă filosofică

Un gen de pretenție care este adesea întâlnită în referatele la filosofie ale studen-
ților decurge după cum urmează:

Filosoful X presupune A și de aici argumentează pentru pretenția că B.

Pretenția B îmi pare a fi neatrăgătoare. Filosoful X pur și simplu presu-
pune A și nu aduce nici un argument pentru A. Nu cred că este adevărat
A. Prin urmare, pot pur și simplu să resping A și astfel să evit B.

Această linie de gândire poate foarte bine să fie corectă, după cum studentul poa-
te foarte bine să aibă dreptate atunci când susține că ar fi trebuit ca filosoful X să
fi adus mai multe argumente pentru A. Dar în acest fel, studentul nu este conec-
tat la concepția filosofului X într-un mod interesant. Studentul nu a întreprins
multă muncă filosofică. Era clar de la bun început că filosoful X a presupus A,
precum și că, dacă nu doriți voi înșivă să faceți această supoziție, nu sunteți for-
țați să acceptați concluzia lui X. Dacă asta este tot ce ați făcut în referatul vostru,
acesta nu va fi un referat bun și va primi o notă mică, chiar dacă este bine scris.

Iată câteva lucruri mai interesante pe care studentul nostru le-ar fi putut face în
referatul său. El ar fi putut argumenta că, la urma urmelor, B nu decurge din A.
Sau ar fi putut prezenta temeiuri pentru a considera că pretenția A este falsă. Sau
ar fi putut argumenta că asumarea pretenției A este o mișcare ilegitimă de făcut
într-o discuție despre problema dacă B este adevărată. Sau altceva de genul aces-
ta. Toate acestea ar fi fost modalități mult mai interesante și convingătoare de a
se fi conectat la concepția filosofului X.

17
Răspunsul la comentarii din partea mea sau a asistentului/tutorelui vostru

Atunci când aveți ocazia să rescrieți un referat deja evaluat de noi, țineți cont de
următoarele.

Referatele refăcute trebuie să treacă dincolo de erorile și problemele particulare

pe care vi le-am indicat. Dacă ați obținut o notă mai mică decât 8-96, atunci refe-
ratul vostru a fost în general dificil de citit, a fost dificil de văzut care au fost ar-
gumentele voastre și care ar fi urmat să fie structura referatului vostru și așa mai
departe. Puteți să corectați aceste genuri de deficiențe rescriind referatul din
temelii. (Începeți cu o fereastră nouă în procesorul vostru de text.) Folosiți refe-
ratul vostru și comentariile pe care le-ați primit pentru a redacta o nouă schiță și
începeți de acolo.

6
Adaptat după sistemul de notare din România.

18