Scriere academica – Curs 5

Scrierea critică. Vocea lucrării

1. Scrierea critică și scrierea descriptivă

2. Vocea lucrării
3. Cum alegeți un vocabular academic? Scriere academică
Structuri pentru a folosi opiniile altor autori pentru a justifica abordarea critică a unei
lucrări

1. Scrierea critică și scrierea descriptivă

Ce este scrierea critică?

 Un refuz clar și încrezător de a accepta concluziile altor autori înainte de a evalua
argumentele și dovezile pe care le oferă;
 Prezentare echilibrată a motivelor pentru care concluziile altor autori pot fi acceptate sau pot
fi tratate cu prudență;
 Prezentare clară a propriilor dovezi și argumente care să conducă la o concluzie personală;
 Recunoașterea limitărilor în ceea ce privește propriile dovezi, argumente și concluzii.
Ce este scrierea descriptivă?
Scrierea descriptivă este necesară pentru a reda, de exemplu:
 locul cercetării;
 descrierea generală a literaturii de specialitate;
 lista măsurătorilor efectuate;
 calendarul cercetării;
 relatarea detaliilor biografice ale unei personalităţi marcante din domeniul vostru; sau
 un scurt rezumat al istoriei care a condus la un anumit eveniment.
Care este diferența dintre scrierea descriptivă și scrierea critică?
Prin scrierea descriptivă nu dezvoltați argumente, ci prezentați cadrul în care se poate dezvolta un
argument. Reprezentați situația aşa cum este, fără a prezenta nicio analiză sau discuție.
Scrierea descriptivă este relativ simplă, dar puteți cădea în capcana de a folosi foarte multe cuvinte
oferind doar descriere (şi nu uitați că aveți o limită de cuvinte la fiecare lucrare).
În textul descriptiv prezentați, nu transformați informații; raportați idei, dar nu le analizați în
niciun fel mai departe. O lucrare care se bazează doar pe scrierea descriptivă va fi notată slab.
Prin intermediul scrierii critice participați la dezbaterea academică și științifică. Acest tip de scriere
este provocator, însă mai riscant. Trebuie să cântăriți dovezile și argumentele altora și să contribuiți

1
 Scriere academica – Curs 5

cu propriile voastre argumente pentru a susține o teză. Astfel, trebuie să ţineți cont de următoarele
aspecte:
 să aveți în vedere calitatea dovezilor și a argumentelor pe care le-ați citit;
 să identificați aspectele cheie pe care le puteți comenta (atât aspecte pozitive, cât și aspecte
negative);
 să evaluați relevanța și utilitatea acestora pentru lucrarea voastră;
 să identificați cât de bine pot fi integrate alte materiale în lucrarea voastră.
Scrierea critică implică mai mult efort şi necesită dezvoltarea abilităților de gândire și lectură
critică. Nu uitați faptul că scrierea critică nu trebuie să fie negativă. Scopul vostru nu este acela de a
găsi defecte sau greșeli, ci de a evalua punctele tari sau punctele slabe ale lucrărilor pe care le-ați
studiat. Este în egală măsură util să verificați dacă că o lucrare prezintă dovezi puternice și un
raționament bine argumentat, sau dacă o lucrare nu este susținută de argumente. O lucrare care se
bazează pe scrierea critică va primi o notă bună.
Wellington (2005) ne atrage atenția asupra faptului că a scrie în manieră critică implică un exercițiu
de gândire precaută și chibzuită. Scrierea critică se bazează pe informațiile pe care le regăsim în
literatura de specialitate și nu reprezintă o interpretare eronată sau ignorarea literaturii de
specialitate. Astfel, a scrie critic presupune:
 scepticism sănătos ... dar nu cinism;
 încredere ... dar nu aroganță;
 raționament critic ... dar nu depreciativ;
 evaluarea atentă a lucrărilor publicate ... nu selectare aleatorie;
 echitabilitate: evaluarea corectă a punctelor forte și a punctelor slabe ale ideilor altor
persoane... fără prejudecăți;
 aprecieri/raționamente făcute pe baza unei analize detaliate și a dovezilor disponibile ... nu
afirmații fără susținere.
 prezentarea unui punct de vedere personal ...dar fără a brava.
 prezentarea de concluzii și recomandări, recunoscând în același timp limitele lucrării....dar
fără a se dezvinovăți exagerat.
Prin urmare, scrierea critică se referă la a avea încredere să faci raționamente bine informate,
manifestând în același timp modestie. Scrierea critică înseamnă și găsirea propriului stil, a propriei
voci academice pentru a susține propriul punct de vedere.
Ce paşi urmați în organizarea textului?
 Aranjarea citatelor
Poate fi tentant să adunați cât mai multe citate pentru a susține un argument, având impresia că
argumentul este cu atât mai puternic cu cât includeți mai multe citate. Este important să rețineți că
trebuie să interpretați citatele, să explicați relevanța acestora și să arătați cum se leagă de alte
dovezi.
2
 Scriere academica – Curs 5

 Folosirea strategică a paragrafelor

Puteți utiliza paragrafele pentru a face o separare clară și vizuală între scrierea descriptivă și analiza
critică.
 Construirea de paragrafe distincte pentru scrierea descriptivă şi pentru scrierea critică
(Atenție la structurarea paragrafelor!)
 Păstrarea unui echilibru între scrierea descriptivă şi scrierea critică.

Trecerea/legătura între idei-fraze-paragrafe

 Introduceţi idei complementare prin formule ca:

„De asemenea”, „În același timp”, „În aceeași ordine de idei”, „În mod similar”, „Mai mult”, „În
plus”

 Legaţi idei contrare prin:

„Pe de altă parte”, „În schimb”, „Cu toate acestea”, „Un alt punct de vedere este acela că”

 Marcaţi relația cauzală:

„De aceea”, „Așadar”, „De aici decurge că”, „Ca rezultat”, „Ca atare”

 Rezumaţi/parafrazaţi:

„Cu alte cuvinte”, „Pentru a rezuma”, „Altfel spus”

2. Vocea lucrării
Vocea lucrării
“Un text reușit trebuie să aibă o voce, iar acea voce este, fără îndoială, vocea ta” (Baker, 1976, p.8)
este mesajul pe care vi-l transmit pentru a vă convinge că vocea pe care o folosim în redactarea
textului este un element esențial în comunicarea cu cititorul. Vocea este, după cum afirmă Murray
(1989, p.150), “muzica ce clarifică semnificația textului”.
Pe alocuri observăm, asemeni autoarei Sword (2012), că studenților li se cere încă să nu își pună
amprenta personală asupra scrierilor lor științifice, aceștia fiind avertizați că cercetarea lor va fi
luată în serios doar dacă este lipsită de o voce personală marcată de ‘eu’ sau ‘noi’.
Pentru a evita folosirea persoanei întâi (Eu), autorii recurg la diferite tehnici precum:
 Folosirea persoanei întâi plural „noi” : „În această lucrare vom argumenta..”;
 Utilizarea de construcții la persoana a treia: „Autorul acestei lucrări..”
 Evitarea subiectului şi personificarea lucrării: „Această lucrare prezintă...”, „Acest exemplu
demonstrează...”

3
 Scriere academica – Curs 5

 Folosirea diatezei pasive/impersonale: „s-a demonstrat că..”, „au fost realizate cercetări
privind...”.
Ultimele ediții ale diverselor ghiduri de scriere recomandă evitarea acestor structuri în lucările
ştiințifice. Cu toate acestea, eliminarea diatezei pasive în lucrări este încă un subiect controversat şi
veți întâlni opinii diferite. Pentru a vă asigura că scrieți lucrarea într-o manieră corectă, trebuie să
consultați profesorul coordonator sau editorul publicației în privinţa folosirii sau nu a diatezei
pasive în lucrare.
Diateza activă este în prezent preferată în aproape toate domeniile ştiințifice. Este mult mai simplu
şi natural să spunem:
„ Am realizat o cercetare..” NU „O cercetare a fost realizată”
„În această lucrare prezint rezultatele cercetări” NU „Rezultatele cercetării sunt prezentate în
această lucrare”.
Dacă alegeți să folosiți diateza activă cu „eu” sau „noi”, vă recomandăm câteva moduri de scriere:
 Evitați începerea propozițiilor cu „Eu” sau „Noi” pentru a nu devia focalizarea de la
subiectul ştiințific;
 Evidați folosirea lui „Eu” sau „Noi” când lansați o ipoteză sau faceți o presupunere,
indiferent cât de justificată este aceasta. Afirmațiile voastre se bazează pe logică, nu pe
subiectivitate personală. Evitați exprimări de tipul „Eu cred”, „Noi suntem de părere că”;
 Evitați folosirea lui „noi” care include şi cititorul. Într-un exemplu precum „Aici observăm
evoluția stereotipurilor culturale..” folosirea lui „noi” marchează un ton condescendent.

3. Structuri pentru a folosi opiniile altor autori pentru a justifica abordarea critică a unei
lucrări

 După cum menţionează Gibson (2015), argumentul / abordarea / raţionamentul lui Miller
(2010) se bazează prea mult pe...
 După cum au evidenţiat şi alţi autori (Urry, 2002, Roland, 2008), abordarea lui Miller (2010)
ridică destul de multe îndoieli în ceea ce priveşte / privind...
 Mai mulţi autori / experţi /cercetători şi-au exprimat rezervele cu privire la / au contestat
metoda lui Miller (2010).
 Gibson (2015) a remarcat / a punctat inconsistenţa cu metodologia / metoda / rezultatele /
abordarea lui Miller (2010), şi anume...
 Abordarea lui Miller (2010) a făcut obiectul criticilor în ceea ce priveşte....
 Câteva considerente critice privind lucrarea lui Gibson (2010) sunt prezentate în Miller
(2016).