Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dns PDF
Dns PDF
1. Scurt istoric
2. Ce este DNS-ul?
Prin DNS (Domain Name Sistem) se înţelege sistemul numelor de domenii utilizat
la gestionarea domeniilor în Internet. Acesta stabileşte corespondenţa între numele
sistemelor gazdă şi adresele IP corespunzătoare (operaţie numită şi “mapare”).
Translatarea numelui de gazdă într-o adresă IP se numeşte “rezolvarea numelui de
domeniu” (în figurile 2 şi 3 sunt prezentate sintaxele comenzilor ping şi tracert în modul
linie de comandă, la prima se observă că se poate utiliza parametrul “-a” pentru realizarea
translatării, iar la a doua parametrul “-d” pentru a nu se realiza translatarea).
1
Fig. 2. Sintaxa comenzii ping
Pentru serviciile Internet în general se foloseşte sistemul DNS, dacă acesta “cade”
site-urile web numai pot fi găsite şi nu se mai pot trasmite e-mail-uri.
2
noului calculator pe care s-a transferat site-ul;
- se identifică în mod unic o reţea sau un calculator gazdă prin intermediul unei adrese IP
şi printr-un nume de calculator gazdă.
3. Funcţionare
Pentru realizarea corespondenţei dintre un nume şi o adresă IP programul
aplicaţie foloseşte o subrutină dintr-o biblotecă numită resolver.
Fiecare sistem gazdă trebuie să aibă setat un server DNS pentru realizarea
translatării între un nume (Ex. www.upt.ro, www.yahoo.com etc) şi adresa IP a acestuia
(Ex. 192.137.52.43, 204.71.202.160) sau invers, deoarece interconectarea a două
calculatoare cu ajutorul protocoalelor TCP/IP în Internet se face prin adrese IP.
3
Pentru a testa existenţa unei probleme DNS în cazul unei erori ca cea descrisă
anterior (la apelarea unei pagini web prin adresa web corespunzătoare, de exemplu
www.upt.ro) se poate apela site-ul dorit folosind adresa IP a acestuia (dacă se cunoaşte).
4. Spaţiul de nume
Administrarea numelor în sistemul poştal este realizată cu ajutorul adreselor
poştale formate din: ţară, stat sau provincie, oraş, stradă, număr şi alte informaţii.
Folosind adresarea ierarhică anterioară se evită confuzia între Ion Popescu de pe str.
Florilor nr. 12, din Timişoara şi Ion Popescu de pe str. Plopilor nr. 134, din Braşov.
Analog funcţionează şi sistemul DNS.
4
Domeniile aparţinând primului nivel sunt nume de domenii de cel mai înalt rang
(TLD – Top Level Domain) şi se împart îndouă categorii: generale şi de ţări. Din prima
categorie fac parte: com (comercial), edu (instituţii de învăţământ), gov (instituţii ale
guvernului SUA), int (organizaţii internaţionale), mil (instituţii ale forţele armate SUA),
org (organizaţii nonprofit) şi net (instituţii legate de Internet). La a doua categorie fiecare
ţară are câte un domeniu.
În ultimii ani sau adăugat şi alte domenii generale: biz, info, name etc. Lista
completă se poate găsi la www.icann.org.
5
Denumirea unui domeniu este dată de calea din arbore până la rădăcină iar
componentele se separă prin punct (de exemplu Facultatea de Electronică şi
Telecomunicaţii din Universitatea ”Politehnica” din Timişoara este etc.upt.ro).
La numele de domenii nu se face dinsticţie între literele mici şi cele mari (de
exemplu se poate scrie com sau COM, înţelesul nu diferă). Fiecare componentă dintr-un
nume de domeniu poate avea maxim 64 de caractere iar calea întreagă are maxim 255 de
caractere.
6
Fig. 8. Birouri EURid
7
Fig. 10. Etapele creării domeniului .eu
De la lansarea din 2006 domeniul .eu este al treilea din Europa (după domeniile
.uk al Marii Britanii şi .de al Germaniei) şi al şaptelea din lume ca mărime.
8
Statistica numărului de accesări pe minut al domeniului .eu (pe trimestre şi pe
luni) este prezentată în figura de mai jos.
Dintre numele înregistrate 78,8% sunt funcţionale, iar după modul de utilizare s-a
realizat statistica din figura următoare.
9
5. Servere de nume
Bazele de date DNS pot fi stocate teoretic pe un singur server. Practic el s-ar putea
să fie prea încărcat astfel încât să fie inutilizabil, în plus în caz de defectare este afectat
întregul Internet.
Pentru evitare problemelor descrise anterior spaţiul de nume este împărţit în mai
multe zone separate. Un exemplu de împărţire a spaţiului de nume din fig. 6 este
prezentat în fig. 9. Zonele conţin câte o parte din arbore şi numele serverelor pentru
păstrarea informaţiilor despre zona respectivă. O zonă are un server de nume primar şi
unul sau mai multe servere de nume secundare care preiau informaţii de la acesta.
10