Capitolul II

ORGANIZAREA OPRIRILOR PROCESULUI DE

PRODUCŢIE ÎN SCOPUL EXECUTĂRII REPARAŢIILOR
În întreprinderile industriale, opririle pentru realizarea reparaţiilor se
fac prin scoaterea temporară din funcţiune a tuturor utilajelor unei linii sau
secţii de fabricaţie, în scopul reparării, în funcţie de parametrii nominali, ai
tuturor utilajelor, astfel ca acestea să funcţioneze normal până la oprirea
următoare.
Cu ocazia opririlor se execută repararea utilajelor clasice şi a
utilajelor fără rezervă, înlocuirea pieselor de schimb uzate, executarea unor
sistematizări de utilaje, modernizări sau montări de noi utilaje etc.
a). Tipuri de opriri şi caracteristicile acestora.
În funcţie de specificul fabricaţiei şi al liniilor tehnologice se adoptă
două tipuri de opriri pentru efectuarea reparaţiilor:
 oprirea eşalonată, de-a lungul unei perioade de timp mai lungă,
stabilită anterior (ani, trimestre etc.);
 oprirea simultană pentru o perioadă de timp scurtă (2 – 4 săptămâni).
Oprirea eşalonată se utilizează în cazul întreprinderilor cu un număr
mare de maşini şi utilaje similare şi la care există posibilitatea creării de
stocuri de semifabricate între fazele procesului tehnologic, astfel ca oprirea
pentru reparaţii să nu întrerupă procesul de producţie (de exemplu secţiile
de producţie din cadrul unei întreprinderi de automobile).
Oprirea simultană este impusă de caracterul de flux continuu al
fabricaţiei, cu utilaje unicat fără posibilitatea creării de stocuri între fazele
de fabricaţie (de exemplu linia de asamblare din cadrul unei întreprinderi de
automobile).
TIPUL
AVANTAJE DEZAVANTAJE
OPRIRII
- buna utilizare a personalului;
- repartizare în timp a Pericol de accidente deoarece se lucrează
Eşalonată activităţilor de producţie; în vecinătatea unor maşini şi utilaje în
- întreruperea nu deranjează funcţionare.
continuitatea producţiei.
Simultană Condiţii optime de acces la - volum mare de muncă în timp scurt;
utilaje, întreg efectivul de - urmărirea şi conducerea lucrărilor este
utilaje al secţiei este adus dificilă datorită proporţiilor lor;
simultan în stare de - calitatea lucrărilor este stânjenită de
funcţionare ameliorându-se concentrarea de forţe de muncă mari pe un
uniform, pentru o perioadă de spaţiu limitat;
timp, funcţionarea. - volum mare de piese de schimb ce trebuie
 aprovizionate simultan;
- întreruperea producţiei pe o perioadă de
timp poate conduce la perturbaţii în
activitatea altor sectoare.
Factorii care condiţionează opririle de producţie în vederea efectuării
reparaţiilor sunt:
planul de producţie; oprirea se va planifica când se preconizează
goluri de producţie sau este asigurată o rezervă de produse finite ale
întreprinderii;
planul de aprovizionare; se va ţine seama de posibilităţile de
aprovizionare cu materiale, piese de schimb, utilităţi etc., pentru efec-
tuarea reparaţiei;
planul de desfacere; beneficiarii produselor secţiei sau întreprinderii
oprite nu trebuie să aibă perturbaţii în planurile lor de producţie
datorită opririi;
influenţa anotimpurilor asupra procesului de producţie, în cazul
producţiei sezoniere;
modul de încărcare al instalaţiilor ce furnizează energie electrică şi
termică (consum de vârf 1 octombrie — 31 martie).
Opririle se planifică din timp (de obicei cu un an înainte), ţinând
seama de factorii menţionaţi. Se întocmeşte un grafic ce este avizat de
întreprindere, în funcţie de durata opririi, a întreprinderii şi de volumul de
producţie pe care îl condiţionează oprirea.
Periodicitatea opririlor se stabileşte în funcţie de amploarea lucrărilor
executate şi de tipul instalaţiilor. Astfel, opririle pot fi: lunare, trimestriale,
semestriale, anuale, la mai mulţi ani.
O eşalonare a timpilor şi operaţiilor executate în cadrul pregătirii
opririlor se dă în următorul tabel:
Operaţii pregătitoare pentru executarea opririlor
Eşalonarea în timp a
Tipul de operaţii pregătitoare
operaţiilor pregătitoare
- Propunerea de grafic pentru oprire cuprinzând lucrările
pregătitoare, responsabilii de lucrări şi termenele de
Cu un an înaintea opririi execuţie.
- Stabilirea materialelor şi pieselor de schimb necesare,
cu indicarea termenelor de sosire ale acestora
Analiza stadiului aprovizionării şi a lucrărilor pregătitoare
Lunar
în vederea opririi.
Cu o lună înaintea opririi - Executarea unei verificări a graficelor de lucrări şi
punerea în concordanţă a acestora cu starea tehnică a
instalaţiilor prin completarea unor eventuale lucrări
 neprevăzute impuse de modificări în timp a stării
instalaţiei.
- Stabilirea volumului de lucrări în ore/om pe diferite
meserii şi maşini.
Cu o săptămână înaintea Se analizează împreună cu conducerea întreprinderii
opririi studiul lucrărilor pregătitoare.
Lucrările pregătitoare pentru executarea reparaţiilor în timpul opririi
instalaţiilor, se referă la necesarul de forţă de muncă, materiale piese de
schimb, Ia sculele necesare precum şi la asigurarea condiţiilor de sănătate
şi securitate a muncii şi PSI.
Acestea necesită cunoaşterea:
amănunţită a stării tuturor instalaţiilor;
punctelor slabe din instalaţii, cu cea mai mare frecvenţă a defecţiunilor;
tuturor informaţiilor necesare pentru alcătuirea unui grafic realist de
oprire pentru reparaţii;
potenţialul întreprinderii privind forţa de muncă, materialele şi piesele
de schimb existente;
posibilităţilor de colaborare în vederea obţinerii de muncitori calificaţi;
executării la terţi a unor lucrări pe maşini-unelte; executării unei lucrări de
specialitate (acoperiri de protecţie, lucrări de electronică sau electrice
speciale etc.)
După terminarea lucrărilor de pregătire se va emite de către direcţie
un ordin de serviciu cu indicarea zilei, orei, a modului de oprire a secţiilor,
programul de lucru, componenţa comandamentului şi ora de analiză a
lucrului zilnic.
Pentru completarea echipelor de muncitori calificaţi reparatori, se
folosesc uneori muncitorii de la instalaţiile oprite, care vor fi utilizaţi la:
operaţii de curăţire, spălări de piese, manipulări de piese grele, la montaj
etc.
Durata opririlor generale este în general de 2 – 5 săptămâni, în
funcţie de factorii enumeraţi anterior. În această perioadă se utilizează
întreaga capacitate tehnică şi de execuţie a întreprinderii pentru a scurta
durata de oprire a utilajului şi repunerea în funcţiune în condiţii de
siguranţă.
Lucrările pot fi urmărite în urma întocmirii unui grafic reţea, în funcţie
de complexitatea şi numărul lor.
Conducerea lucrărilor este încredinţată unui comandament a cărui
activitate este sprijinită de corpuri de dispeceri pe secţii, de comisii de SSM
şi PSI.
 În timpul perioadei de oprire pentru reparaţii, la sfârşitul fiecărei zile
de lucru, comandamentul are sarcina să analizeze stadiul lucrărilor zilei
precedente şi pregătirea lucrărilor pentru ziua următoare. Se constată
astfel greutăţile ivite pe parcurs şi se iau măsurile indicate pentru a se
încadra reparaţia în termen. Pe măsură ce lucrările sunt terminate se face
o ultimă verificare de către şeful de secţie, mecanicul de secţie şi şeful de
echipă, după care se încheie procesul verbal de recepţie.
b). Metode folosite pentru reducerea timpului de oprire.
Scopul introducerii metodelor rapide de reparaţie este micşorarea
duratei de staţionare a utilajului şi micşorarea costului lucrărilor de reparaţii.
O analiză critică a cauzelor dificultăţilor întâmpinate la oprirea
anterioară, constată în general:
lipsa operaţiilor pregătitoare;
deficienţe în organizarea lucrărilor şi a echipelor de reparaţii;
slaba mecanizare a lucrărilor;
dotarea necorespunzătoare cu scule (lipsa unora, altele confecţionate
din materiale neadecvate);
potenţial insuficient al atelierelor de reparaţii;
organizare insuficientă a depozitelor.
S-a observat o reducere a timpului reparaţiilor prin luarea unor măsuri
organizatorice şi tehnice cu caracter general:
pregătirea locului de muncă, organizarea personalului ajutător, a
pieselor de schimb etc.;
pregătirea documentaţiei necesare pentru executarea lucrărilor de
reparaţie;
pregătirea din timp a foilor de constatare a stării utilajului;
pregătirea proceselor tehnologice de reparaţie;
aprovizionarea şi pregătirea tuturor mijloacelor şi materialelor
necesare pentru efectuarea reparaţiilor;
executarea reparaţiei pe locul de instalare a utilajului, fără de-
montarea de pe fundaţie;
executarea reparaţiilor în două sau trei schimburi şi în zilele de
repaos;
executarea reparaţiei simultan cu mai multe echipe;
mecanizarea lucrărilor echipelor.
 Capitolul III

ORGANIZAREA REPARAŢIILOR LA MAŞINI, UTILAJE

ŞI INSTALAŢII

3.1 PRIMIREA ÎN REPARAŢIE

Reparaţiile se fac la termenele stabilite în planul de reparaţii al
fondurilor fixe.
Maistrul care conduce lucrările de reparaţie stabileşte, împreună cu
şeful secţiei în care se află utilajul, data când acesta se va preda cu
proces-verbal de predare-primire, în care se consemnează: denumirea
utilajului, numărul de inventar, piesele sau sculele anexă, dacă intrarea în
reparaţie este conform planului sau este o reparaţie accidentală (cu
specificarea motivului accidentării şi vinovatului).
La predarea în reparaţie se constată starea tehnică a maşinilor,
utilajelor şi instalaţiilor prin următoarele metode:
- Metoda examinărilor, prin care se verifică starea tehnică a utilajelor,
observându-se funcţionarea. Această observare se face de către
personalul de specialitate fără a se opri maşina;
- Metoda măsurătorilor, care constă în măsurarea de C.T.C. a
anumitor piese componente ale maşinii, comparându-le cu datele din
cartea tehnică, stabilind astfel gradul de uzare. Pentru aplicarea metodei,
este necesară demontarea maşinii, utilajului sau instalaţiei respective;
- Metoda testelor în cadrul căreia se fac măsurători de C.T.C, asupra
produsului realizat de către maşina respectivă şi se constată abaterile;
- Metoda măsurătorilor speciale care constă în măsurarea unor
parametri speciali ai maşinii, cum ar f i : vibraţiile, temperatura, zgomotele,
vitezele de lucru, diversele presiuni etc. Măsurarea acestor parametri dă o
imagine clară a stării utilajului, trecându-se în fişa de măsurători.

3.2 DEMONTAREA DOTĂRII TEHNICE ÎN VEDEREA

REPARĂRII
Lucrările de demontare depind de construcţia maşinii, a utilajului sau
a instalaţiei şi de felul reparaţiei. Astfel la reparaţiile curente (RC1 şi RC2)
se demontează numai subansamblurile defecte, iar la reparaţiile capitale
(RK) întregul utilaj.
Echipa de reparare trebuie să cunoască bine construcţia şi
funcţionarea utilajului în care scop studiază documentaţia tehnică (proiectul
şi cartea maşinii, schema cinematică, schema electrică etc.) şi examinează
utilajul mai întâi în stare de funcţionare apoi după ce a fost primit, stabileşte
subansamblurile, interacţiunea lor şi poziţia pieselor conjugate, precum şi
ordinea demontării. Piesele mărunte provenite din mecanismele demontate
ale subansamblurilor trebuie ordonate în lăzi pentru a evita deteriorarea lor.
Piesele de dimensiuni mari (corpurile, batiurile etc.) sunt aşezate pe un
suport din lemn sau pe mese joase, iar cele de dimensiuni mici (şuruburi,
buloane, piuliţe etc.) se strâng într-o ladă separată. Piesele aşezate
dezordonat se identifică greu la asamblare. De asemenea, trebuie marcate
piesele conjugate, neexistând o interschimbabilitate între ele.
Pentru demontare se utilizează doua metode, şi anume:
- metoda în front ce constă din demontarea utilajului de la început
până la sfârşit într-un singur loc de lucru şi se aplică atunci când se fac
demontări parţiale;
- metoda pe banda, la care operaţia de demontare este generală şi
se realizează treptat, în câteva posturi de lucru de pe linia de demontare de
unde agregatele care trebuie reparate sunt transportate la locurile de
reparaţii.

a) Demontarea organelor filetate

Pentru a uşura demontarea buloanelor, piuliţelor, prezoanelor şi a
şuruburilor, ele se ung cu petrol. Dacă subansamblul demontat are
 Fig. 1. Dispozitiv universal de
Fig. 2. Procedeu de scoatere a
scos prezoane
şurubului rupt cu o vergea sudată
dimensiuni mici, atunci el se scufundă pentru 20-30 min în petrol, apoi se
răsuceşte piuliţa sau bulonul într-un sens sau altul şi se deplasează din loc.
Dacă piuliţa nu se deşurubează după aceasta, atunci se aplică cu ciocanul
de cupru lovituri dese şi uşoare pe feţele piuliţei. Pentru a se uşura
deşurubarea unei piuliţe gripate, aceasta se încălzeşte cu grijă deosebită.
Pentru deşurubarea prezoanelor ce sunt prevăzute cu filet la capătul
liber, se foloseşte o piuliţă cu o contra piuliţă sau o cheie obişnuită aplicată
pe piuliţa obişnuită. Pentru prezoane se folosesc de asemenea dispozitive
universale de scos prezoane (fig. 1).
Dacă prezonul, şurubul sau bulonul s-au rupt deasupra suprafeţei
piesei, resturile lui se îndepărtează din gaură cu o şurubelniţă, executându-
se un canal pe faţa sa ruptă. Prezoanele, şuruburile sau buloanele rupte,
care ies puţin peste suprafaţa piesei, se pot deşuruba şi cu ajutorul unei
bare sudate atât de prezon cât şi de o rondea. Dacă prezoanele, şuruburile
şi buloanele s-au rupt sub suprafaţa piesei, în piesa ruptă se execută un
alezaj la adâncimea de 0-15mm, având diametrul egal cu jumătate din
diametrul prezonului rupt, după care se execută un filet invers şi se
înşurubează o tijă filetată cu mâner. Prin rotirea tijei se deşurubează
capătul rupt (fig. 2).
b) Demontarea îmbinărilor cu ştifturi şi cuie spintecate
Ştiftul conic se îndepărtează în sensul diametrului mare, aplicând lo-
vituri puternice cu ciocanul prin intermediul unui dorn. Dacă una din piese
este deplasată din loc şi ştiftul s-a îndoit, el se scoate după ce piesa a fost
aşezată la loc. Cuiele spintecate se smulg cu ajutorul extractoarelor
speciale după ce au fost reunite cu un cleşte.
c) Demontarea îmbinărilor cu pană
La demontarea subansamblurilor,
penele înclinate se scot prin batere cu
ajutorul unui dorn, ale cărui dimensiuni

Fig. 3. Extractor de pană cu

acţiune dinamică
trebuie să fie ceva mai mici decât secţiunea canalului pentru pană. Dacă
pana nu poate fi scoasă prin acest procedeu, atunci piesa se încălzeşte cu
o lampă de benzină sau cu un arzător cu gaze până la temperatura de 80-
120°C. După o astfel de încălzire piesele se eliberează relativ uşor de
pană.
Pana înclinată, montată la capătul arborelui, poate fi scoasă de
asemenea cu un extractor cu acţiune dinamică.
d) Demontarea rulmenţilor
În vederea demontării
rulmenţilor, se va proceda la:
curăţirea locului şi subansamblurilor
respective; pregătirea sculelor şi
dispozitivelor de scoatere din
categoria cărora cel mai frecvent
sunt folosite presele manuale.
Dacă rulmenţii au fost montaţi
cu strângere, la demontare se
folosesc dispozitive cu filet
Fig. 4. Procedee de demontare a
(extractoare). Acestea se pot folosi
rulmenţilor. numai atunci când în spatele
rulmentului se poate monta placa de
fixare a dispozitivului. Se va avea grijă ca această placă să fie aşezată
perpendicular pe axa rulmentului şi să apese uniform pe inelul interior.
Forţa de deplasare a rulmentului se obţine prin învârtirea şurubului care se
sprijină pe capul arborelui.
Când în spatele rulmentului se află o roată dinţată sau o roată de
transmisie, se folosesc dispozitive cu gheare care se vor fixa chiar pe
acestea. Se va avea grijă însă ca aceste piese să se aplice pe suprafaţa
frontală a inelului interior al rulmentului, introducându-se la nevoie inele de
sprijin.
 Fig. 5. Demontarea rulmenţilor fixaţi cu
bucşă de extracţie.

Fig. 6. Demontarea rulmenţilor

din alezaje înfundate
La rulmenţii demontabili operaţia de demontare se simplifică
deoarece în acest caz se poate separa inelul exterior de cel interior, iar
prinderea lor în vederea demontării se poate face mult mai uşor.
Rulmenţii montaţi cu bucşe de extracţie se demontează prin
înşurubarea unei piuliţe pe filetul exterior al bucşei (fig. 5).
Pentru a uşura demontarea rulmenţilor mari şi cu strângeri mari se
obişnuieşte să se încălzească inelul interior la temperaturi de 80-90°C.
Pentru aceasta se toarnă peste inelul interior, ulei mineral încălzit iar fusul
arborelui este ferit cu azbest sau carton (dispozitivul de demontare trebuie
fixat în prealabil). După ce se încălzeşte inelul interior, demontarea propriu-
zisă se realizează cu unul din procedeele cunoscute.
e) Demontarea lagărelor cu alunecare şi a bucşelor
Lagărele şi bucşele montate prin presare, în cazul că se mai
refolosesc, se demontează cu ajutorul dornurilor, a preselor sau cu
dispozitive de extracţie (fig. 7, 8).
Bucşele presate într-un alezaj înfundat se scot cu ajutorul unui tarod
şi al unei bile de oţel. Extragerea se face pe măsura înşurubărilor tarodului,
după ce acesta a venit în contact cu bila (fig. 9).
Fig. 7. Demontarea lagărelor şi a bucşelor
cu ajutorul preselor manuale Fig. 9. Scoaterea
Fig. 8. Demontarea
bucşelor presate într-un
bucşelor cu ajutorul
alezaj înfundat.
dornurilor.
f) Demontarea îmbinărilor etanşe
Prin elementele cu îmbinări etanşe se înţeleg acele subansambluri
sau piese care sunt acţionate cu ajutorul uleiului, aerului comprimat sau
apei cum sunt: pompele de toate tipurile, distribuitoarele, cilindrii cu
pistoane, droselele, filtrele, robinetele, conductele etc. Demontarea lor
trebuie făcută după ce fluidul a fost scos din interiorul maşinii.
g) Demontarea instalaţiei electrice
Instalaţia electrică a unei maşini, utilaj sau instalaţie se compune din:
motoarele electrice, panouri cu aparatura electrică, conductoarele electrice,
lămpile de iluminat etc. Demontarea trebuie făcută cu atenţie pe grupe,
întocmind, acolo unde este cazul, o schema a instalaţiei şi inscripţionând
fiecare conductor sau aparat.

3.3 SPĂLAREA ŞI CURĂŢAREA PIESELOR DEMONTATE

Piesele se spală cu petrol, detergenţi sau diferite soluţii, ca de
exemplu: soda calcinată dizolvată în apă încălzită, la care se mai adaugă şi
3-10 g săpun la litrul de soluţie, pentru o mai bună dizolvare a grăsimilor.
Procesul de spălare are trei faze: spălarea pieselor în soluţia
încălzită; a doua spălare în apă caldă; uscarea pieselor cu ajutorul aerului
comprimat. Spălarea în petrol se face într-o baie în care se toarnă apă şi
apoi petrol până acoperă piesele aflate pe sită. În felul acesta se face
economie de petrol, iar noroiul spălat de petrol se depune pe fundul băii şi
se scoate cu apa murdară, după care se completează cu altă apă curată.
La spălarea pieselor se folosesc perii şi pensule, iar la spălarea
locurilor greu accesibile, pompe de şpriţuit.
 A. Rulmenţii se spală în benzină sau ulei mineral fierbinte.
Spălarea în benzină se face astfel: într-un vas curat se
toarnă benzina până se acoperă toţi rulmenţii care trebuie
spălaţi, după care se adaugă ulei mineral subţire în procent
de 6-8% din volumul de benzină. În timpul Manure
B. Beef

 Elementul 1 este element conducător, având turație constantă.

 Mecanismul funcționează în poziție verticală.
 Se neglijează forțele de frecare din cuple.

Sunt cunoscute:
I =0,157+ 0,025∙ nr . grupă+ 0,022∙ nr . subgrupă+ 0,043∙ nr . ordine=0,157+0,025 ∙ 1+ 0,022∙ 1+0,043 ∙13
OA=I ∙ 0,314=0,763∙ 0,314=0,239 m
AB=I ∙ 0,857=0,763 ∙0,857=0,653 m
BC=I ∙0,629=0,763 ∙ 0,629=0,479 m
BD=I ∙ 0,4=0,763 ∙0,4=0,305m
DC=I ∙0,486=0,763 ∙ 0,486=0,37
AF=I ∙0,429=0,763 ∙ 0,429=0,327 m
BF=I ∙0,657=0,763 ∙ 0,657=0,501m
k =I ∙ 0,8=0,763∙ 0,8=0,61 m
Q=I ∙120=0,763 ∙120=91,56 N
rad
ω 1=I ∙ 9=0,763∙ 9=6,867
s

m
Aleg scara lungimilor k l=0.005 mm →
[ 0 A ] = OA = 0,239 =47,8 m
k l 0,005 mm
[ AB ] = AB = 0,653 =130,6 m
k l 0,005 mm
[ BC ] = BC = 0.479 =95,8 m
k l 0.005 mm
BD 0.4 m
[ BD ]= = =61
k l 0.005 mm
DC 0,37
[ DC ] = = =7
k l 0,005
1.2 Familia mecanismului
 Numarul de restrictii commune intanlite la toate elementele mecanismului. Se
determina cu un table unde trecem elementele mecanismului si pe urma toate
posibilitatile acestora de miscare, numarul coloanelor reprezinta familia
mecanismului.
În tabelul de mai jos se arată modul de stabilire a familiei mecanismului:
ELEMENT v x vy vz ωx ωy ωz
1 x
2 x x x
3 x
Mecanismul ales prin tema de proiect este un mechanism de familie 3.

1.3 Mobilitatea mecanismului

Pentru determinarea mobilității unui mecanism plan utilizăm formula lui
Dobrovolski:
5
M f =( 6−f ) ∙ n− ∑ (m−f ) ∙ c m
m =1

Dacă f=3 → M 3 =3∙ n−c 4 −2 c5

Este nevoie de un singur element motor pentru antrenarea mecanismului.

1.4 Cuple cinematice pasive, grad de mobilitate de prisos, cuple

cinematice multiple, elemente pasive.
1) Cuple cinematice pasive sunt acele cuple cinematice care sunt introduse in
mechanism din conditii de simetrie si nu sunt loate in calcul in formula
mobilitatii, mecanismul ales prin tema de proiect prezenta nu are cuple
pasive.
2) Gradul de mobilitate este gradul ce nu influenteaza cinematica
mecanismului si care la final se scade din formula mobilitatii , tema de
proiect aleasa nu are grad de mobilitate.
 3) Cuple cinematice multiple sunt acele cuple care unesc mai mult de doua
elemente si care la calculul mobilitatii se adauga o data sau de mai multe
ori in functie de numarul elementelor care se intanlesc in cupla.
4) Elementele cinematice pasive sunt acele elemente care din punct de vedere
cinematic nu participa la miscarea cinematica, deci acestea impreuna cu
cuplele sale vor fi scoase din calcul.

1.5 Numarul de contururi

Mecanismul ales prin tema de proiect are un singur contur.
c=n+ N=¿ c =4 ,n=3

2020

TEMA

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice (Decretul nr.31/1954)

1.   Notiunea de capacitate civila – capacitate juridica

   Omul privit ca persoana fizica, dobandeste calitatea de subiect al raportului juridic civil, de
titular de drepturi si obligatii, pe baza capacitatii civile.

   Capacitatea civila cuprinde doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

   Capacitatea civila este o capacitate specifica ramurii de drept civil, aplicabila drepturilor
subiective civile, in alte ramuri de drept operand capacitatea specifica ramurii respective.
Capacitatea civila este deci parte a capacitatii juridice.

2.   Notiunea de capacitate de folosinta

        „Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii“ (art. 5 alin. 2
din Decret), adica aptitudinea generala a persoanei fizice de a fi titulara de drepturi si
obligatii civile, de fi subiect de drept civil.

3.   Caractere juridice

   Din reglementarea capacitatii de folosinta desprindem urmatoarele caractere juridice:

legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea si universalitatea.

4.   Inceputul capacitatii de folosinta

   Art.7 alin.2 din Decret inscrie principiul potrivit caruia cap 414i86e acitatea de folosinta
incepe de la nasterea persoanei. Asadar, de la data nasterii, persoana fizica dobandeste
 capacitatea de folosinta, adica are aptitudinea generala si abstracta de a dobandi drepturi si
obligatii.

   Art.7 alin.2 prevede si o exceptie, statornicind ca „Drepturile copilului sunt recunoscute de la
conceptiune, insa numai daca el se naste viu“. Exceptia este cea potrivit careia infans
conceptus pro nato habetur, quoties de eius commodis agitur (copilul conceput se socoteste
nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau). Exceptia se aplica daca copilul se naste
viu, nefiind necesar ca acesta sa fie viabil, si doar daca  dobandeste numai drepturi.

5.   Timpul legal al conceptiunii

        Potrivit art.61 C. fam.”timpul cuprins intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului”
se considera a fi timpul legal de conceptiune.

        Textul stabileste o prezumtie legala relativa a perioadei de conceptie, in sensul ca respectivul
copil putea fi conceput in oricare zi din intervalul de 121 de zile.

6.   Continutul capacitatii de folosinta

        Continutul capacitatii de folosinta se exprima prin aptitudinea persoanei de a avea toate
drepturile si obligatiile civile. Exceptie face capacitatea de folosinta anticipata, care are in
continut numai drepturi.

         Capacitatea de folosinta este inalienabila, astfel incat nu poate fi instrainata, nu se poate
renunta la ea, in schimb, capacitatea poate fi ingradita in conditiile legii.

7.   Ingradirile capacitatii de folosinta

   Potrivit art.6 din Decretul nr.31/1954, nici o persoana nu poate fi ingradita in capacitatea de
folosinta, decat in cazurile si conditiile expres stabilite de lege.

   Ingradirile capacitatii de folosinta pot fi grupate in doua categorii: ingradiri (incapacitati) cu
caracter de sanctiune penala (interzicerea drepturilor parintesti, interzicerea dreptului de a fi
curator, tutore) sau de sanctiune civila (decaderea din drepturile parintesti).

8.   Incetarea capacitatii de folosinta

   Durata capacitatii de folosinta este reglementata de art.7 alin.1 din Decret care stabileste:
„Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea
acesteia“.

   Constatarea mortii unei persoane fizice se realizeaza prin doua moduri:
 –   moartea constatata fizic, direct, prin examinarea cadavrului. In aceasta ipoteza se
elibereaza un certificat medical constatator al decesului.

–   declararea judecatoreasca a mortii. In cazurile in care nu este posibila constatarea mortii
fizic direct, si deci nu se poate intocmi certificatul de deces, se recurge la declararea
judecatoreasca a mortii, ipoteza in care data mortii, care se inscrie in actul de deces, este
data stabilita prin hotararea judecatoreasca declarativa de moarte definitiva si irevocabila.

   Reglementarea institutiei declararii judecatoresti a mortii cunoaste doua modalitati juridice:

– declararea judecatoreasca a mortii, precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei;

– declararea judecatoreasca a mortii, fara declararea judecatoreasca prealabila a disparitiei.

ä   Regula o constituie declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea

disparitiei,fiind necesare indeplinirea urmatoarelor conditii:

-         sa existe o hotarare declarativa a disparitiei irevocabila, care sa fi fost

afisata 30 de zile la usa instantei si a primariei ultimului domiciliu al celui
disparut (cel care lipseste de la domiciliu sau poate fi declarat disparut prin
hotarare judecatoreasca, putandu-se institui curatela, daca a trecut un an de la 
data ultimelor stiri din care rezulta ca era in viata).

-         de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana disparuta  era in viata
sa fi trecut cel putin 4 ani;

-         sa fi trecut  cel putin 6 luni de la data afisarii extrasului de pe hotararea prin
care s-a declarat disparitia.

ä   Situatia de exceptie o constituie declararea judecatoreasca a mortii fara declararea

judecatoreasca prealabila a disparitiei. Cel disparut in cursul unor fapte de razboi, in
accident de cale ferata, in naufragiu sau in alta imprejurare care indreptateste a se
presupune decesul, poate fi declarat mort fara a se mai declara in prealabil disparitia sa,
daca a trecut cel putin un an de la data imprejurarii incare a avut loc disparitia.

        Stabilirea datei mortii in hotararea declarativa de moarte 

Data mortii disparutului se stabileste potrivit cu imprejurarile, iar in lipsa de indici

indestulatoare, se va stabili ca data a mortii ultima zi a termenului dupa care se poate cere
declararea judecatoraesca a mortii (art.18 alin. 2 si 3 din Decret).

   Anularea hotararii judecatoresti de declarare a mortii.

Conform art.20 alin.1 din Decret: „Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere, oricand,
anularea hotararii prin care s-a declarat moartea“. Efectul principal al anularii hotararii
declarative de moarte consta in faptul ca incetarea capacitatii de folosinta este inlaturata.
9.   Comorientii